INTRODUCERE ………………………………………………………………………………… 3 Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE LOCALE …. 5 1.1. Conținutul, necesitatea… [613248]

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………… 3

Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE LOCALE …. 5
1.1. Conținutul, necesitatea și funcțiile finanțelor publice……………………………… 5
1.1.1. Organi zarea finanțelor publice………………………………………………… 7
1.1.2. Nivelul și structura veniturilor și evoluția cheltuielilor bugetelor locale……… 8
1.1.3. Factorii care contribuie la creșterea cheltuielilor finanțate din bugetel e unităților
administrativ – teritoriale………………………………………………………..
9
1.1.4. Procesul bugetar la nivelul colectivității locale din România…………………… 13
1.2. Impozitele și taxele………………………………… ……………………………….. 15
1.2.1. Definirea termenului de impozit……………………………………………….. 15
1.2.2. Elemente comune impozitelor și taxelor……………………………………….. 17
1.2.3. Perceperea impozitelor…………………………………… …………………….. 19
1.2.3.1. Detereminarea materiei impozabile………………………………………… 19
1.2.3.2. Modalități de încasare a impozitelor………………………………………… 21

Capitolul 2. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE – ELEMENTE CONCEPTUAL E………………… 22
2.1. Impozitul pe clădiri ………………………………………………………………….. 22
2.2. Impozitul pe teren…………………………………………………………………… 24
2.3. Impozitul pe spectacole……………………………………………………………… 26
2.4. Taxa asupra mijloacelor de transport………………………………………………… 28
2.5. Taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere………………………………… 29
2.6. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizațiilor în domeniul
construcțiilor……………………………………………………………………………..
30
2.7. Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă………………….. 33
2.8. Taxa pentru șederea în stațiunile turistice…………………………………………… 33
2.9. Taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de
arhitectură și arheologie…………………………………………………………………..
34
2.10. Alte taxe locale…………………………………………………………………….. 34

Capito lul 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ELABORAREA, URMĂRIREA ȘI EXECUȚIA
BUGETULUI LOCAL AL CONSILIULUI LOCAL BOGAȚI…………………………………..
36
3.1. Prezentarea Pri măriei Bogați …………………………………………………………
3.2. Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetului local……………………………….. 36
3.3. Fundamentarea cheltuielilor bugetelor locale………………………………………… 37
3.4. Analiza în dinamică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local Bogați
în perioada 2009 -2012… ……………………………………………………………………………
39

ANEXE……………………………………………………………………………………………… 43

CONCLUZII…………………………………………………………………………………… …… 45

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………… ……
. 49

2 INTRODUCERE

Am ales ca temă de licență „Impozite și taxe local e”, deoarece consider că impozitele
reprezintă, în zilele noastre, obligații pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea
publică, de la persoane fizice și juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora,
preluate la bugetul statul ui, în mod silit și fără contraprestație imediată și folosite de către
acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice și ca instrument de armonizare a
interesului public cu interesele individuale ale oamenilor.
Lucrarea de licență este structura tă în trei capitole:
În primul capitol, intitulat ”Considerații generale privind finanțele publice locale”
este prezentat conținutul, sfera și rolul finanțelor locale depind de modul de organizare a
puterii și administrației de stat, de împărțirea administ rativ teritorială, de acțiunile generate de
competențele organelor locale.
Bugetele locale reflectă, într -o unitate duală coerentă, modul de mobilizare –
repartizare și utilizare a fondurilor financiare la dispoziția fiecărei unități administrativ
teritori ală. Pe lângă resursele existente în bugetele locale, la dispoziția organelor locale sunt
furnizate și repartizate și alte fonduri bănești, constituite prin mecanisme nebugetare.
În România, organizarea teritorială a finanțelor publice este așezată pe împă rțirea țării
în unități administrativ – teritoriale. Colectivitățile locale reprezintă comunități umane
distincte de stat, au autorități publice diferite de ale statului. Aceasta este o condiție a
autonomiei financiare absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă
fără autonomia financiară, care îi asigură suportul material al funcționării.
Criteriul principal pentru delimitare veniturilor bugetului de stat de cele ale bugetelor
locale îl constituie subordonarea entității prin care se realizează resursele respective. Finanțele
comunelor, orașelor, județelor se administrează conform principiului autonomiei locale.
Veniturile administrației locale și județene se constituie din sursele realizate pe teritoriul
acestora, sau din alte surs e, în conformitate cu dispozițiile legale. Pentru fiecare
Relația dintre creșterea venitului și creșterea cheltuielilor publice este mai ușor
observabilă în legătură cu furnizarea publică a bunurilor capital (șosele, aeroporturi, etc.), deci
cheltuielile publice pentru bunurile capital cunosc o evoluție diferită în funcție de stadiul de
dezvoltare pe care -l atinge, la un moment dat, o țară sau alta.
O creștere a veniturilor personale este asociată, în general, în țările industrializate, cu
creșterea activi tății economice și a complexității vieții sociale. Această situație impune în mod
firesc, și datele statistice o confirmă, o creștere a cheltuielilor publice. Totodată, creșterea
veniturilor personale permite în mod corespunzător creșterea veniturilor fisc ale, care pot fi
folosite la finanțarea unui nivel mai ridicat al cheltuielilor public.
Densitatea populației afectează și ea structura cheltuielilor publice și nivelul total al
acestora. În cazul marilor aglomerări urbane, de exemplu, cresc cheltuielile p ublice privind
depoluarea, cele legate în general de urbanizare. Natura relației dintre mărimea populației și
mărimea cheltuielilor publice depinde de natura bunurilor și serviciilor fumizate de sectorul
public. Astfel, în cazul unui bun public pur (ilumin atul public), costul social marginal al
creșterii cu o unitate a populației este prin definiție zero. În acest caz nu există nici un motiv
de creștere a cheltuielilor publice ca urmare a creșterii numărului populație.
Elaborarea proiectelor bugetare locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale
administarției, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele prin care sunt
inițiate acțiunile de implementare a finanțării b ugetare.
Începând cu secolul XX, această teorie a impozitului -schimb a fost numită teoria
beneficiului care „asimilează luarea deciziei în cadrul sectorului public cu cea propusă de
piață „ cunoscând o anumită primenire sub denumirea de „principiul echival enței”. Conform
acestui principiu, dacă o persoană este de două ori mai avută decât alta, atunci contribuția ei la

3 stat pentru protecție trebuie să fie de două ori mai mare. Impozitele sunt privite deci, potrivit
acestei teorii, ca plată pentru valoarea pr imită și ca reflectare a cererii pentru servicii publice.
Impozitul este plata bănească obligatorie, generală și definitivă (nerambursabilă)
efectuată de persoane fizice și juridice la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul
și la termenele p revăzute de lege, fără obligația din partea statului da a presta plătitorului un
echivalent direct și imediat, el fiind necesar pentru satisfacerea cerințelor societății.
Calitatea de plătitor de impozite presupune întrunirea anumitor condiții, între care
realizarea de venituri sau posedarea de bunuri impozabile este condiția esențială. Companiile
naționale, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, unitățile cooperatiste,
mixte și cele private pot fi plătitoare de impozite numai dacă a u personalitate juridică.
Personalitatea juridică se obține prin înregistrarea în Registrul Comerțului și la organele
financiare.
Determinarea materiei impozabile constituie o operațiune complexă ca urmare a
diversității economice, a naturii și destinației venitului.
O dată stabilită mărimea impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunoștința
contribuabililor cuantumul impozitului datorat statului și termenele de plată a acestuia. După
aceasta se trece la perceperea (încasarea) impozitelor.
Cel de -al doilea capitol „Impozite și taxe locale – elemente conceptuale” descrie
impozitele și taxele locale, și anume: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa asupra
mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizați ilor; taxa
pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelieră;
taxe speciale; alte taxe locale.
Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților
administrativ -teritoriale și su nt reglementate prin Legea 571/2003, cu modificările și
completările ulterioare.
În cel de -al treilea capitol „Studiu de caz privind elaborarea, urmărirea și execuția
bugetului local al Consiliului Local Bogați ” descrie fundamentarea veniturilor și cheltui elilor
bugetelor locale.
Fundamentarea veniturilor este necesară pentru cunoașterea principalelor venituri pe
care se bazează primăria, cât și a factorilor care le afectează.
Veniturile se fundamentează în funcție de factorii de care depinde realizarea lor ,
folosindu -se în acest scop indicatori de condiționare și calcule specifice
În ceea ce privește taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj, reclamă;
taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor; taxele pentru folosirea
locurilor publice, fundamentarea acestora se bazează pe dinamica anilor anteriori și
modificările survenite în legislație. Impozitul pe spectacole și penalitățile și majorările pentru
neplata la termen se datorează în momentul realizării lor.
Fundamentarea ve niturilor din capital se realizează în conformitate cu prevederile
Legii Finanțelor Publice privind formarea resurselor financiare ale unităților administrativ –
teritoriale.
Fundamentarea cheltuielilor este necesară pentru cunoașterea posibilităților de
acoperire a acestora, cât și pentru stabilirea eficienței utilizării resurselor respective.
Orice cheltuială prevăzută în bugetul local trebuie să aibă stabilite și resursele
financiare din care urmează a se realiza.
Analizând contul de execuție al bugetului local pe anii 2009 – 2011 și bugetul
programat pe anul 2012 avem evidențiate situația veniturilor și cheltuielilor bugetului local.

4 CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE ȘI
IMPOZITELE

1.1. Conținutul, necesitatea și funcțiile finanțelor publice

Crearea resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor necesare funcționării
acestora și realizării atri buțiilor acestora pe plan local sunt impuse de existența organelor
locale ale puterii de stat .
Conținutul, sfera și rolul f inanțelor locale depind de modul de organizare a puterii și
administrației de stat, de împărțirea administrativ teritorială, de acțiunile generate de
competențele organelor locale.
Abordarea finanțelor locale, definirea, conținutul și delimitarea sferei ac estora trebuie
să țină seama de faptul că acestea se integrată în conceptul general de finanțe publice care
reflectă în ultimă instanță unitatea de stat și națională a unei țări.
În principiu, s fera finanțelor locale se poate delimita pornind de la bugetel e locale,
parte componentă a bugetului public național.
Într-o unitate duală coerentă, bugetele locale reflectă modul de mobilizare –
repartizare și utilizare a fondurilor financiare la dispoziția fiecărei unități administrativ
teritorială. Pe lângă resurs ele existente la dispoziția organelor locale sunt furnizate și
repartizate și alte fonduri bănești, constituite prin mecanisme nebugetare.
Finanțele locale se deosebesc de celelalte categorii de relații financiare prin următoarele :
– resursele își au izvoru l, de regulă, în acțiunile desfășurate pe plan local în cadrul
unității administrativ – teritoriale;
– fondurile bănești se repartizează pentru realizarea unor acțiuni de interes local,
inclusiv funcționarea organelor administrative și instituțiilor publice ;
– contribuie la satisfacerea cerințelor comunității locale, fiind determinate și
dimensionate în funcție de condițiile geografice, sociale și economice.
Funcționarea finanțelor locale presupune independența, autonomia organelor locale,
componentă a democra ției sociale. Această autonomie rezidă din responsabilitățile organelor
locale și investirea acestora cu putere proprie de decizie.
Autonomia se exercită în domeniul financiar, autonomia financiară concretizându -se în
dreptul unităților administrativ – teritoriale de a avea resurse financiare proprii, dimensionate
de către organul puterii locale și de a le utiliza pentr u realizarea intereselor locale1:
Funcțiile finanțelor publice sunt :
– Funcția de repartiție a finanțelor publice;
– Funcția de control a fina nțelor publice
1. Funcția de repartiție a finanțelor publice cunoaște două faze distincte și anume
constituirea fondurilor și distribuirea acestora.
a) Prima fază constă în constituirea fondurilor de resurse financiare publice, la constituirea
acestora pa rticipând:
– întreprinderile indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social și de
forma juridică de organizare a acestora;
– instituțiile publice și unităților din subordinea acestora;
– populația;
– persoanele juridice și fizice rezi dente în străinătate.
Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare îmbracă forme diferite
și anume : impozite, taxe, contribuții pentru asigurări sociale, amenzi, penalități, vărsăminte
din veniturile instituțiilor publice, redeven țe și chirii din concesiuni și închirieri de terenuri și

1 Hoanță N.: Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași 2000, pag. 10

5 alte bunuri proprietate de stat, venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat și a
bunurilor fără stăpân, dobânzi aferente împrumuturilor acordate, donații, ajutoare și alte
transferuri primite , alte venituri.
La constituirea fondurilor publice participă toate sectoarele sociale : public, privat, mixt,
precum și populația, în proporții diferite în raport cu capacitatea lor financiară.
b) Cea de -a doua fază a funcției de repartiție a f inanțelor publice constă în distribuirea
fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari – persoane fizice și juridice. Repartiția
propriu zisă este precedată de inventarierea nevoilor sociale existente în anul (perioada) de
referință, cuantificare a acestora în expresie bănească și ierarhizarea lor în funcție de
importanța pe care o prezintă unele în raport cu celelalte.
Distribuirea resurselor financiare reprezintă de fapt dimensionarea volumului cheltuielilor
publice pe destinații și anume pentru 2:
– autorități publice executive;
– învățământ, sănătate, cultură;
– asigurări sociale și protecție socială;
– gospodărire comunală și locuințe;
– apărare națională;
– ordine publică;
– acțiuni economice;
– alte acțiuni;
– datorie publică.
În cadrul fiecărei destinații, re sursele se defalcă pe beneficiari, obiective și acțiuni.
Importanța funcției de repartiție a finanțelor publice trebuie apreciată prin prisma dimensiunii
transferurilor de valoare operate de la diverse persoane fizice și juridice la fondurile publice și
de la aceștia către diverși beneficiari.
2. Funcția de control a finanțelor publice
Funcția de control a finanțelor publice este necesară, deoarece decurge din faptul că
fondurile de resurse financiare publice constituite la dispoziția statului aparțin înt regii
societăți. Aceasta este interesată în: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii
nevoilor sociale; dirijarea resurselor respective cu luarea în considerare a priorităților stabilite
de autoritățile abilitate; utilizarea resurselor financ iare în condiții de maximă eficiență
economică, eficacitate socială și de altă natură; armonizarea intereselor imediate ale societății
cu cele de perspectivă la dimensionarea resurselor financiare puse la dispoziția statului și,
respectiv, a colectivitățil or locale și la orientarea acestora către diferite destinații.
Necesitatea controlului este cu atât mai stringentă cu cât în etapa actuală mai sunt încă
membrii ai societății care au o comportare neprobabilă, o atitudine de nepăsare fașă de avutul
public, încalcă disciplina muncii și regulile de conviețuire în societate. Pentru a împiedica
folosirea nerațională a resurselor materiale, de muncă și bănești, risipa, tendința de speculă și
înavuțire fără justă cauză, este necesar ca statul să exercite un contr ol sistematic și organizat
asupra sectorului public al economiei.
În țara noastră organelor specializate de control le revine sarcina de a verifica integritatea
avutului public, eficiența folosirii fondurilor de producție și de circulație aflate la dispozi ția
unităților economice cu capital de stat, legalitatea, necesitatea și oportunitatea cheltuielilor
efectuate de instituțiile publice, respectarea obligațiilor contractuale, a obligațiilor față de
buget, de creditori, furnizori, etc.
Funcția de control a finanțelor publice este strâns legată de funcția de repartiție, dar are o
sferă de manifestare mai largă decât acestea, deoarece vizează, pe lângă constituirea și
repartizarea fondurilor din economie și modul de utilizare a resurselor. Între cele două func ții
ale finanțelor publice există raporturi de intercondiționare, funcția de repartiție oferă câmp de

2 Popescu Luigi, Anton Boța, Carmina Popescu – Fiscalitate și drept financiar și fiscal, Editura Sitech, Craiova,
2008, p. 111

6 manifestare funcției de control, iar funcția de control, la rândul său, generează uneori forme
de manifestare a funcției de repartiție.3
În România, contr olul financiar se exercită de :
– organe ale Curții de Conturi, ale Ministerului Finanțelor;
– organe specializate ale ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat și
instituțiilor publice;
– direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a le controlului financiar, garda
financiară;
– atribuții de control în domeniul finanțelor au și Parlamentul și Guvernul țării, precum
și alte organe.
În concluzie, finanțele publice constituie un sistem de relații economice, prin intermediul
cărora se asigu ră formarea și repartizarea fondurilor de resurse financiare publice în scopul
dezvoltării economice și sociale a țării, precum și al satisfacerii celorlalte nevoi obștești.

1.1.1. Organizarea finanțelor publice locale

În România, organizarea teritorială a finanțelor publice este așezată pe împărțirea țării în
unități administrativ – teritoriale.4 Ea apare astfel structurată pe niveluri ierarhice în limitele
fiecărei unități administrative: județe, municipii, orașe, comune.
Comunități le umane distincte de stat reprezentând colectivitățile locale, au autorități
publice diferite de ale statului. Aceasta este o condiție a autonomiei financiare absolut
necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care
îi asigură sup ortul material al funcționării.
Principiile generale enumerate de Carte europeană a autonomiei locale sunt :
– colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale la resurse
proprii adecvate, de care să poată dispună liber, în vederea executării atribuțiilor lor;
– resursele financiare ale colectivității locale teritoriale să fie proporționale cu
responsabilitățile stabilite pentru ele prin constituție sau lege;
– cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebui e să provină
din impozite și taxe locale, în proporțiile stabilite la nivelul autorităților locale în
limitele legii;
– sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun colectivitățile locale
trebuie să fie de natură suficient de diversificată și dinamică, întrucât ele să
urmărească, pe cât posibil, evoluția reală a costurilor exercitării competențelor proprii.
Protecția colectivităților locale mai slabe din punct de ved ere financiar impune instituirea
unor proceduri de ajutoare sau a altor măsu ri echivalente care să corijeze atât efectele
repartiției inegale a potențialelor surse de finanțare, cât și sarcina financiară care le revine
acestora. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de opinie a
colectivităților locale în ca drul propriului lor domeniu de responsabilitate.
Colectivitățile locale trebuie să fie consultate într -o manieră adecvată, asupra modalităților
în care le vor fi alocate resursele distribuite.
Subvențiile alocate colectivităților locale trebuie să fie dest inate finanțării u nor proiecte
expres specificate.
Colectivitățile locale trebuie să aibă acces, conform legii , la piața națională de capital î n
scopul finanțării pro priilor obiective de investiții.
Autonomia bugetelor locale se manifestă sub mai multe asp ecte5 :
– creează resursele financiare necesare executării atribuțiilor organelor locale;
– creează cadrul necesar întăririi bazei proprii de venituri ele unității teritoriale;

3 Bobulescu M. Ghiță M.: Controlul financiar și expertiză contabilă Editura Eficient București 2004, pag 22
4 art. 63, alin. 1 O.U.G nr.45/2003 privind finanțele publice loca le
5 Pîrvu Daniela, „ Finanțe publice ”, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 36

7 – oferă instrumentele necesare utilizării eficiente și oportune a resurselor prin rea lizarea
de cheltuieli bugetare corespunzător intereselor locale;
– permite realizarea unui control asupra consolidării bazei proprii de venituri și utilizării
fondurilor bugetare.
Astfel, a utonomia financiară presupune atât constituirea unei baze proprii de resurse cât
mai extinsă și mai controlată, cât și libertatea utilizării resurselor, independent de sursă, în
conformitate cu interesele locale.
Combinarea celor două cerințe permite constituirea unui indicator care să reflecte
autonomia financiară :
Ga = V pl / Cbl*100

Ga = grad de autonomie financiară locală;
Vpl = venituri proprii locale;
Cbl = cheltuieli locale totale.

Creșterea bazei proprii de venituri constituie aspectul principal al consolidării autonomiei
financiare, aceasta putându -se realiza pe mai multe direcții6:
Implicarea autorității locale în mobilizarea resurselor financiare și în cheltuirea
eficientă a acestora;
Extinderea și dezvoltarea economiei locale, a activităților social – economice de
competență locală, specifice comunităților teritoriale (comunale);
Creșterea aportului populației la formarea resurselor financiare locale.
Din punct de vedere al dreptului administrativ, sistemele organizării locale le clasifică în :
Autonomie completă, conform căreia comunitățile locale au liberta tea deplină în
administrarea intereselor lor, fără nici un control din partea autorității centrale;
Autonomie limitată, pentru rezolvarea pe plan local a principalelor probleme curente,
care, în plus, sunt supuse controlului din partea autorității centrale ;
În ceea ce privește formarea veniturilor locale, se disting de asemenea trei modalități 7:
– constituirea veniturilor proprii necesare pentru acoperirea cheltuielilor, în virtutea
dreptului de a percepe impozite și taxe;
– completarea veniturilor proprii c u sume defalcate din veniturile autorităților publice
centrale;
– finanțarea integrală de la bugetul de stat.
Gradul de autonomie rezultă din următoarele :
– independența deplină sau pa rțială în formarea veniturilor; competența atribuită pentru
contractarea și gestionarea împrumuturilor;
– asigurarea echilibrului bugetar și respectiv gestionarea excedentului sau deficitului
anual;
– după cum organele administrației publice locale au competența de a introduce
impozite și taxe locale.

1.1.2. Nivelul și structura ven iturilor și evoluția cheltuielilor bugetelor locale

Subordonarea entității prin care se realizează resursele respective, constituie criteriul
principal pentru delimitare veniturilor bugetului de st at de cele ale bugetelor locale.
Totalitatea resurselor bă nești ce se constituie la nivelul unităților administrativ – teritoriale
și se mobilizează la dispoziția organelor lo cale din cadrul acestor unități reprezintă veniturile
locale.

6 Lazar.D., Inceu, A. Moldovan B. – Finanțe și bugete publice, Editura Accent, 2009, p. 39
7 Popescu Luigi, Anton Boța, Carmina Popescu – Fiscalitate și drept financiar și fiscal, Editura Sitech, Craiova,
2008, p. 115

8 Elementele componente ale veniturilor locale sunt în principal următoarele8 :
– Venituri proprii;
– Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
– Subvenții primite de la bugetul de stat și alte bugete;
– Donații și sponsorizării;
– Sume primite de la Uniunea Europeană și/sau alți donatori în contul părților efectuate
și prefina nțări.
Delimitarea cheltuielilor locale se circumscrie unui set de 4 criterii corelate:
– necesitatea creării unui ansamblu de activități care să contribuie la realizarea
intereselor locale, specifice comunităților teritoriale respective;
– asigurarea mobiliză rii optime a resurselor și utilizării celei mai adecvate și oportune a
acestora;
– realizarea eficientă a cheltuielilor fondurilor, eficiența circumscriindu -se atât
parametrilor economici, dar și celor sociali, culturali, demografici,etc.;
– valorificarea maxi mă a capacității structurii organelor puterii și administrației publice,
pe verigi ierarhice.
Finanțele comunelor, orașelor, județelor se administrează conform principiului autonomiei
locale. Veniturile administrației locale și județene se constituie din s ursele realizate pe
teritoriul acestora, sau din alte surse, în conformitate cu dispozițiile legale. Pentru fiecare
exercițiu financiar, veniturile unității administrativ teritoriale sunt prevăzute în bufetele
respective.9
Veniturile și cheltuielile bugete lor locale
1. Veniturile bugetare locale se constituie din:
a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și
cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;
d) donații și sponsorizări.
2. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea
materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si
taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe
alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.
3. Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe
ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte,
obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autoritățiilor administrației
publice locale, cu prioritățile sta bilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul
colectivităților locale respective.
Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare
cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor local e, estimate a se realiza.

1.1.3. Factorii care contribuie la creșterea cheltuielilor finanțate din bugetele
unităților administrativ – teritoriale

Analiza cheltuielilor publice prin prisma cauzelor care generează creșterea acestora, se
poate face și plec ând de la studierea factorilor microeconomici ce determină modificări în
nevoile economice și preferințele consumatorilor pentru bunuri și servicii publice.
Cheltuielile publice pot fi explicate în funcție de10:
– modificările în cererea de bunuri și servicii publice;

8 Legea 273/2006 privind finanțele publice, art. 5, alineatul 1 – actualizată la 15 noiembrie 2013
9 Popescu L.: Perfecționarea sistemului de impozite și taxe în România , Editura Sitech, Craiova 2005, pag. 22
10 Pîrvu Da niela, „ Finanțe publice ”, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 39

9 – modificări în ansamblul activităților de producție utilizate pentru realizarea bunurilor
și serviciilor;
– modificările în numărul și structura populației;
– modificările în calitatea bunurilor și serviciilor publice;
– modificările în prețurile intrăr ilor;
– regionalizarea și globalizarea economiei;
– capacitatea de a plăți impozitele;
– factori politici și sociali.

Modificările în cererea de bunuri și servicii publice pot fi determinate de mai multe
variabile: prețurile bunurilor și serviciilor din sectoru l privat, venitul personal al
contribuabililor, veniturile impozabile individuale și cele ale economiei, rata fiscalității.
În anul 1857, Ernest Engel a arătat că modificarea cheltuielilor consumatorilor apare ca
urmare a creșterii veniturilor. Legea Engel afirmă că, în condițiile unor preferințe și gusturi
date, proporția venitului cheltuit pentru alimente se diminuează pe măsură ce venitul crește.
În ceea ce privește cheltuielile pentru furnizarea de servicii publice legate de satisfacerea
unor nevoi, pr ecum siguranța, educația, sănătatea este dificil de precizat, cu exactitate,
tendințele de mișcare a cheltuielilor publi ce la o creștere a veniturilor.
Relația dintre creșterea venitului și creșterea cheltuielilor publice este mai ușor
observabilă în legăt ură cu furnizarea publică a bunurilor capital (șosele, aeroporturi, etc.),
astfel cheltuielile publice pentru bunurile capital cunosc o evoluție diferită în funcție de
stadiul de dezvoltare pe care -l atinge, la un moment dat, o țară sau alta.
În general, în țările industrializate, o creștere a veniturilor personale este asociată cu
creșterea activității economice și a complexității vieții sociale. Această situație impune în mod
firesc, și datele statistice o confirmă, o creștere a ch eltuielilor publice. În același timp,
creșterea veniturilor personale permite în mod corespunzător creșterea veniturilor fiscale, care
pot fi folosite la finanțarea unui nivel mai ridicat al cheltuielilor publice.
Modificările în activitățile de producere a bunurilor și serviciil or publice se referă în
principal, la modificările tehnologice. Astfel, schimbările ce pot interveni în tehnologie pot să
afecteze în mod semnificativ cheltuielile publice.
Au loc modificări sub aspectul eficienței, în procesul de producție și în raportul dintre
bunurile private și cele publice ca urmare a unor schimbări tehnologice . Aceste schimbări în
tehnologie pot fi de așa natură încât să determine creșterea sau descreșterea importanței
relative a bunurilor publice și care trebuie deci furnizate de st at.
Modificările în domeniul tehnologiei au drept rezultat și creșterea uzurii morale a
bunurilor capital din domeniul public, ceea ce semnifică o creștere a costurilor de înlocuire și
deci cheltuieli publice.
Un factor important in creșterea cheltuielilor publice reprezintă m odificările în numărul,
structura și densitatea p opulației. Modificările î n numărul populației pot afecta anumite
servicii publice, cum ar fi cele de ordine interioară (poliție, apărare, sănătate). În mod intuitiv
trebuie să ne așteptă m la creșterea nivelului acestor servicii și a cheltuielilor publice aferente
lor.
Structura populației influențează și ea cheltuielile publice. Dacă populația unei țări este
caracterizată prin îmbătrânire (creșterea populației de vârsta a treia in totalul populației),
trebuie să ne așteptăm, in mod normal, la creșterea cheltuielilor publice pentru sănătate. Dacă
populația tânără (de vârstă școlară) are o pondere semnificativă în totalul populației unei țări,
atunci cheltuielile pentru educație vor avea și ele o pondere semnificativă în sectorul
cheltuielilor publice.
Structura cheltuielilor publice și nivelul total al acestora este afectată si de densitatea
populației. De exemplu, î n cazul marilor aglomerări urbane, cresc cheltuielile publice privind
depolu area, cele legate în general de urbanizare. Natura bunurilor și servicii lor fumizate de
sectorul public depinde de natura relației dintre mărimea populației și mărimea cheltuielilor

10 publice . Astfel, în cazul unui bun public pur (iluminatul public), costul social marginal al
creșterii cu o unitate a populației este prin definiție zero. În acest caz nu există nici un motiv
de creștere a cheltuielilor publice ca urmare a creșterii numărului populației.
Modificări în calitatea bunurilor și se rviciilor publice. Dacă se are î n vedere faptul că
alegătorul median (care este cetățean contribuabil) evoluează în prezența gusturilor,
preferințelor și așteptărilor, atunci trebuie să presupunem că această evoluție se exprimă
printr -o cerere de produse și servicii publice de o calitate mai bună. Creșterea calității acestui
gen de produse și servicii realizate în general pe o piață neconcurențială se obține, în
majoritatea cazurilor, prin ridicarea prețurilor la aceste produse și servicii.
În concluzie, acest raționament con duce la modificarea calității bunurilor și serviciilor
publice în sensul creșterii calității acestora, astfel generând creșterea cheltuielilor publice.
Cheltuielile publice vor crește, deci, dacă alegătorul median cere produse cu o calitate mai
ridicată, c are sunt mai costisitoare. Rezultă că, cheltuielile publice se pot modifica în urma
schimbărilor ce au loc în calitatea produselor și serviciilor publice.
Modificările în prețurile intrărilor. Creșterea cheltuielilor publice poate fi, de asemenea,
determin ată de creșterea prețurilor intrărilor folosite în realizarea produselor și serviciilor din
sectorul public. La această creștere contribuie, inflația și diferența dintre productivitatea din
sectorul privat și cea din sectorul public, acesta din urmă fiind mai puțin receptiv la progresul
tehnic decât sectorul privat.
Regionalizarea și globalizarea economiei sunt tendințe tot mai evidente. Constituirea
Uniunii Europene, spre exemplu, presupune o serie de costuri din partea țărilor membre
pentru susținerea po liticilor comunitare, costuri care, în cea mai mare parte a lor, se regăsesc
în cheltuielile publice ale statelor respective
Internaționalizarea economiei are ca rezultat printre alte consecințe, intensificarea
concurenței. Ca urmare a acestui fapt, econom iile naționale sunt mai expuse la influențele
economiei mondiale.
Pentru tendința de creștere a cheltuielilor publice , capacitatea de a plăti impozite poate fi
un suport solid. În țările dezvoltate, unde veniturile personale sunt ridicate, este posibilă ș i
impozitarea venitului, profitului și a cheltuielilor de consum fără dificultate. În aceste țări,
guvernele dispun de o masă impozabilă națională considerabilă care le permite susținerea unui
volum de cheltuieli publice mai mare, decât în țările slab dezv oltate.
În țările dezvoltate, e xistența unor venituri ridicate dă posibilitatea puterilor publice să
crească impozitul pe venit, precum și celelalte impozite și, în consecință, să crească
cheltuielile publice.
În cazul țărilor slab dezvoltate situația es te alta, datorită veniturilor reduse, este mult mai
dificilă impozitarea decât în țările dezvoltate. Aici baza impozabilă fiind redusă, impozitele
procură resurse modeste pentru finanțarea cheltuielilor publice.
Astfel, pe măsură ce o țară se dezvoltă, cre ște și avuția acesteia care poate fi impozabilă, și
crește posibilitatea finanțării unor cheltuieli publice tot mai mari.
Factorii politici și sociali sunt și ei răspunzători de creșterea cheltuielilor publice. 11Dintre
acești factori enumerăm12:
– apariția te oriei lui Keynes care fundamentează o economie bazată pe intervenția
statului în procesul de alocare al resurselor;
– războaiele și crizele sociale, au printre altele, drept consecință un șomaj prelungit, ceea
ce implică creșterea cheltuielilor publice;
– creșterea gamei activităților economice ale statului este de natură să conducă la
creșterea cheltuielilor publice;
– pregătirea psihologică apopulației pe timpul războiului și crizelor sociale, în vederea
unei creșteri a intervenției statului , ușurează sarcina guvernelor ca în perioadele

11 Petrică R.D.: Dreptul finanțelor publice , Casa de Presă și Editura Tribuna , Sibiu 2004, pag.26
12 Popescu Luigi, Anton Boța, Carmina Popescu – Fiscalitate și drept financiar și fiscal, Editur a Sitech, Craiova,
2008, p. 120

11 imediate următoare aceste fenomene să mențină și să extindă activitățile în care statul
se implică;
– instituirea statului bunăstării a creat baza creșterii pe termen lung a cheltuielilor
publice;
– naționalizarea unor firme privat e generează creșterea cheltuielilor publice , în primul
rând prin subvențiile acordate întreprinderilor naționalizate care înregistrează pierderi;
– ajutorul extern acordat de țările puternic industrializate țărilor subdezvoltate sau în
curs de dezvoltare pr esupune din partea primelor creșterea cheltuielilor publice;
– creșterea complexității economiilor naționale poate determina conflicte de interese
între diferite grupuri din cadrul societății, ceea ce presupune implicarea statului prin
creșterea funcțiilor s ale de coordonare, reglementare, cea administrativă și cea
judiciară și implică deci, costuri publice mai mari;
– inflația duce la creșterea costurilor tuturor activităților din sectorul public și astfel a
valorii cheltuielilor publice;
– modificările demograf ice conduc la schimbări ale nivelului cheltuielilor publice ca
urmare la modificările în numărul, structura și mobilitatea populației.
În secolul XX, schimbările care au avut loc în filozofia socială au condus la modificări în
rolul transferurilor de fondu ri bugetare. Ele au ca țintă programe de furnizare a unor bunuri și
servicii sociale pentru grupurile cu venituri modeste, precum și programe de transfer pentru
redistribuirea avuției în urmărirea unei mai mari echități sociale.
Chiar dacă pe termen lung s e constată pe bază de date statistice, o creștere a ponde rii
cheltuielilor publice în produsul intern brut , totuși teoreticienii au fost și sunt preocupați de
nivelul optim al cheltuielilor publice (ca și de cel al fiscalității). Acest nivel poate fi defin it ca
punctul în care beneficiul tuturor indivizilor pe seama cheltuielilor publice adiționale este egal
cu sacrificiul adițional la care sunt supuși aceștia prin plata unor impozite mai mari.
Cu toate acestea, în teorie și în practică, nu există o identit ate de păreri în legătură cu
mărimea optimă a cheltuielilor publice, deoarce ceea ce este considerat un nivel de dorit este
influențat de factori politici, sociali și economici. Din acest motiv, nivelul optim ala
cheltuielilor publice diferă de la o țară l a alta și se modifică în timp.
Capacitatea statului de a cheltui , într -o societate democratică, depinde pe termen lung de
următorii factori13 :
 resursele naționale;
 nivelul fiscalității cerut pentru finanțarea cheltuielilor;
 gradul de acceptare al programe lor de cheltuieli publice de către electorat.
La stabilirea nivelului optim al cheltuielilor publice, pe lângă factorii obiectivi care
contribuie la creșterea acestuia, trebuie să se aibă în vedere și consecințele creșterii
cheltuielilor publice.
Aceste co nsecințe pot fi14 :
– consecință de ordin politic este aceea că, prin creșterea cheltuielilor publice, crește
mărimea sectorului public și deci puterea statului;
– consecință de ordin social este reducerea temerilor datorate șomajului, îmbolnăvirii,
bătrâneții;
– dezvoltarea unei mentalități a bunăstării poate determina o creștere a dependenței
oamenilor de sprijinul statului și să conducă la crearea a ceea ce politicienii și analiștii
sociali numesc “clasa de jos” a societății;
– consecință economică este creșterea fiscalității și a împrumutului de stat pentru
finanțarea unor cheltuieli publice crescute;
– apariția efectului înhibării stimulentului pentru muncă și inițiativă ca urmare a creșterii
fiscalității cerute de asigurarea finanțării bunurilor și serviciilor pu blice;

13 Clipici Emilia, „Buget și trezorerie publică”, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 74
14 Lazar.D., Inceu, A. Moldovan B. – Finanțe și bugete publice, Editura Accent, 2009, p. 56

12 – creșterea datoriei publice ca rezultat al împrumutării statului, ceea ce va afecta ratele
dobânzii și oferta de capital în economie;
– rata de creștere economică poate fi afectată nefavorabil prin transferul de resurse din
sectorul privat în cel publi c;
– capacitatea productivă și potențialul de export ale unei economii pot fi reduse deoarece
bunurile și serviciile publice, ca și transferurile, nu sunt exportabile și nu aduc valută
din afară;
– balanța de plăți va avea de suferit dacă sunt reduse exporturi le și atunci când guvernul
este nevoit să achite serviciul datoriei externe (rambursarea împrumuturilor și a
dobânzilor aferente);
– prosperitatea unei țări poate totuși să crească dacă cheltuielile publice finanțează într -o
măsură mai mare proiecte de dezvo ltare economică;
– standardul de viață al oamenilor , în general, și al anumitor grupuri, în special, poate să
crească prin furnizarea de bunuri și servicii publice;
– inflația rezultată din injecția cheltuielilor publice în fluxul de venituri al unei țări
afectează negativ nu numai standardul de viață, ci și economia în ansamblu;
– cheltuielile publice pot fi utilizate la stabilizarea economiei prin contracararea inflației
și deflației;
– nivelul ocupării forței de muncă poate să crească, dar dacă efectul creșteri i
cheltuielilor publice este inflaționist, gradul de ocupare al forței de muncă poate să
scadă;
– se poate realiza o societate egalitară prin reducerea diferenței în nivelul consumului
dintre membrii acesteia prin intermediul avantajelor acordate celor defav orizați,
finanțate printr -o fiscalitate progresivă;
– creșterea eficienței în furnizarea bunurilor și serviciilor ca urmare a punerii unui
accent mai mare de către guvern pe valoarea banilor (utilizarea eficientă a acestora) în
încercarea de a ține sub contr ol cheltuielile publice.
Acestea sunt numai o parte din consecințe, pot exista și altele în funcție de specificul
fiecărei țării și de modul concret în care cheltuielile publice sunt realizate.

1.1.4. Procesul bugetar la nivelul colectivității locale din România

Elaborarea proiectelor bugetare locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale
administarției, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine.
Programele prin care sunt inițiate acțiunile de implementare a finanțării bugetare sunt
propuse de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale .
Procedurile implicate în vederea examinării și adoptării bugetelor locale și calendarul
acestora, sunt ăn ordinea lor cronologică sintetizate astfel15:
o prezentarea proiectelor de buget echilibrate de către ordonatorii principali de credite la
Direcțiile generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat, până la 15 mai a
fiecărui an; acestea la rândul lor depun proiectele de buget elaborate până cel târziu la
01 iunie a fiecă rui an, la Ministerul Finanțelor.
o Până la 01 iulie a fiecărui an Ministerul Finanțelor comunică Direcțiilor generale
județene limitele aprobate ale sumelor defalcate din impozitul pe salarii și transferurile
cu destinație specială și criteriile de reparti zare a acestora pe unitățile administrativ –
teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetare de către ordonatorii principali
de credite bugetare.
o Până la 20 iulie a fiecărui an, se depun la Direcțiile generale județene noile propuneri
pentru pr oiectul de buget.

15 Pîrvu Daniela, „ Finanțe publice ”, Editura Si tech, Craiova, 2010, p. 25

13 o Până la 01 august a fiecărui an, Direcțiile generale depun proiectele bugetelor locale
pe ansamblul județului la Ministerul Finanțelor.
Competența de aprobare revine consiliilor locale, consiliilor județene și Consiliului
General al muni cipiului București. Aprobarea se acordă în termen de maxim 30 de zile de la
intrarea în vigoare a legii pentru aprobarea bugetului de stat pe anul respectiv. Înainte de
aprobare proiectele se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei, dup ă care în
termen de 15 zile se supun aprobării.16
Pe parcursul exercițiului bugetar aceleași autorități pot aproba rectificarea bugetelor locale
în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum și ca
urmare a unor p ropuneri fundamentale ale ordonatorilor principali de credite.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor se efectuează conform termenelor de
încasare a acestora și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor. După
aprobarea l or de către organele locale, Direcțiile generale ale finanțelor publice ale județelor
întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor bugetele locale pe ansamblul fiecărui județ și pe
celelalte subdiviziuni, împreună cu repartizarea pe trimestre a venituril or și cheltuielilor, pe
structura clasificației bugetare.
Repartizarea creditelor bugetare pe instituții este de competența ordonatorilor principali de
credite. Ordonatorii principali de credite bugetare sunt președinții consiliilor județene,
primarul gene ral al municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ –
teritoriale. Ordonatorii secundari de credite sau terțiari sunt conducătorii instiuțiilor sau
serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliul local sau
județean.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile proprii ale trezoreriei
statului, prin evidențierea în conturi distincte a veniturilor și cheltuielilor, altor operațiuni
dispuse de ordonatorii de credite bancare, a venituril or și a cheltuielilor extrabugetare ale
instituțiilor, pe categorii de resurse.
Ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile trimestriale asupra
execuției bugetare pe care le depun la Direcțiile generale ale finanțelor publice care l e
centralizează și le depun la ministerul finanțelor. Pentru stabilirea rezultatelor finale ale
execuției bugetare locale, ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de
execuție a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consili ilor județene și consiliilor
locale.
În cadrul acestui cont se înscriu17 :
a) la venituri:
– prevederi aprobate inițial;
– prevederi bugetare definitive;
– încasări realizate
b) la cheltuieli:
– cheltuieli aprobate inițial;
– credite definitive;
– plăți ef ectuate
Pe baza acestor date se stabilește rezultatul exercițiului. Excedentul anual al bugetului
local rezultă în urma regularizării în limita transferurilor din bugetul de stat, se stabilește în
ordine pentru: rambursarea eventualelor împrumuturi restant e, plata dobânzilor și a
comisioanelor aferente; constituirea fondului de rulment.
Fondul de rulment funcționează la nivelul fiecărei unități administrativ – teritorială și este
folosit pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat l a sfârșitul
exercițiului bugetar. De asemenea , fondul de rulment poate fi folosit pentru finanțarea de
investiții de interes local, cu aprobarea organelor locale.

16 Tudor M.: Drept bugetar și fiscal , Editura Pământului, Pitești 2004, pag.79
17 Clipici Emilia, „Buget și trezorerie publică”, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 76

14 1.2 Impozitele și taxele

1.2.1. Definirea termenului de impozit

Impozitul prin definiție diferă în funcție de cum s -a impus și a fost perceput acesta
într-o etapă sau alta, în cursul istoriei sale milenare. Definiții mai vechi sau mai noi date
impozitului se circumscriu teoriilor despre impozit care au fost emise în decursul vremii.18
Dintre d efinițiile contemporane date impozitului, vom enumera următoarele:
Gastan Jeze consideră că: „ impozitul este o prestație pecuniară, pretinsă pe cale de
autoritate, cu titlu definitiv și fără contraprestație, î n vederea acoperirii cheltuielilor publice”.
Lucien Mehl și Pierre Beltrame într-o lucrare mai recentă definesc impozitul ca: „ o
prestație pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoane fizice și juridice, după
capacitățile lor contributive și fără contraprestație determinată, în princi pal pentru acoperirea
cheltuielilor publice și în mod accesoriu, cu scopuri intervenționiste ale puterii publice”.
Alain Euzeby înțelege prin impozite : „prelevări pecuniare pretinse persoanelor fizice
și juridice, pe cale de autorit ate, cu titlu definiti v și fără contraprestație directă, în vederea
acoperirii cheltu ielilor publice și intervenției economice și sociale a puterilor publice”.
În opinia C. Tulai : „impozitele reprezintă, în zile le noastre, obligații pecuniare
pretinse, în temeiul legii, de căt re autoritatea publică, de la persoane fizice și juridice, în
raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului, în mod silit și fără
contraprestație imediată și folosite de către acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor
publice și ca instrument de armonizare a interesului publi c cu interesele individuale ale
oamenilor.
Ioan Talpoș consideră că: impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziția
statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerambursabil, a unei părți din veniturile sau
averea unei persoane fizice și /sau juridice, în vederea acoperirii unor necesități publice .
În opinia actuală, impozitele sunt obligații de plată ale contribuabililor (persoane fizice
și juridice) stabilite prin lege de că tre stat pentru susținerea cheltuielilor publice necesare
furnizării de către acesta a unor bunuri și servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care
se bucură în mod diferențiat și nedeterminat toți cetățenii unui stat (foști, actuali și viitori
contribuabili) precum și pentru influențarea conjuncturii economice.
Din definiția impozitului, unii autori mai desprind și alte caracteristici fundamentale
ale impozitului:
– caracterul pecuniar, adică impozitul este în general o prelevare bănească;
– carac terul fără contraprestație directă și indirectă;
– caracterul definitiv, adică banii plătiți ca impozit nu se vor mai întoarce înapoi niciodată la
contribuabil;
– caracterul financiar, adică impozitul servește la acoperirea cheltuielilor publice;
De-a lung ul timpului s -au formulat unele teorii cu pr ivire la impozit. Aceste teorii
încearcă să caute justificarea legitimării impozitulu i pentru a obține sau justifica
consimțământul contribuabililor la plata și la creșterea impozitelor.
Teoria impozitului – schimb – această concepție a impozitului -schimb, cunoscută și ca
teza impozit -asigurare, impozit -contrapartidă sau teoria beneficiului, a predominat în a doua
jumătate a secolului al XVIII -lea și în cursul secolului al XIX. -lea. Ea se bazează pe
presupunerea c ă impozitul este prețul plătit de fiecare contribuabil pentru securitate și
serviciile (adică beneficiile) primite din partea statului. Teoria impozitului -schimb trebuie să
fie privită în corelație cu, curentele contractualiste (cele ale contractului socia l) conform
cărora între individ și stat a fost încheiat un pact tacit prin care primul acceptă să renunțe la o
parte din libertatea sa și din veniturile sale în schimbul unei garanții de securitate. Astfel stând

18 Popescu L., Iancu D., Drăghici A., Olah L.: Finanțe publice fi scalitate drept financiar și fiscal , Editura Sitech
Craiova 2004, pag 125

15 lucrurile, se poate deduce existența unui fe l de „contract fiscal” care se prezintă fie ca un
contract de asigurare, fie ca un contract de închiriere a rezultatului muncii.
Începând cu secolul XX, această teorie a impozitului -schimb a fost numită teoria
beneficiului care „asimilează luarea deciziei în cadrul sectorului public cu cea propusă de
piață „ cunoscând o anumită primenire sub denumirea de „principiul echivalenței”. Conform
acestui principiu, dacă o persoană este de două ori mai avută decât alta, atunci contribuția ei la
stat pentru protecție trebuie să fie de două ori mai mare. Potrivit acestei teorii, i mpozitele sunt
privite ca plată pentru valoarea primită și ca reflectare a cererii pentru servicii publice.
Criticii acestei teorii au argumentat că, în primul rând, trebuie măsurat ceea ce nu se
poate măsura (spre exemplu, serviciul pe care cheltuielile militare îl aduc contribuabilului) și
în al doilea rând, că ea este incompatibilă cu justiția socială, deoarece cea mai mare nevoie de
avantaje (beneficii) o au cei care au o capacitate foarte redusă de contribuție prin intermediul
plății de impozite (vârstnicii, șomerii, etc.).
În ultimii anii, teoria avantajului (beneficiului) a recâștigat un anumit sprijin. Pe
termen lung, majoritatea cetățenilor dintr -o societate democratică nu vor tolera u n sistem
fiscal de pe urma căruia nu vor avea nici un beneficiu.
Deși un sistem fiscal bazat pe teoria beneficiului va fi inacceptabil și inoperant într -o
societate modernă, totuși teoria a fost aplicată în anumite situații (în SUA și Marea Britanic).
Este vorba de tehnica alocării sau destinării, care presupune instituirea sau creșterea unui
impozit pentru realizarea unui anumit scop (obiectiv) bine definit, astfel încât banii trebuie
cheltuiți pentru acest obiectiv și nu pentru altul. Dacă obiectivul este popular, cetățenii pot fi
dispuși chiar să plătească un impozit mai mare pentru acest obiectiv dorit de ei decât pentru
obiective generale asupra cărora ei au un control foarte limitat.
Dezavantajele tehnicii alocării (destinării) sunt:
– reduce sensibili tatea sistemului fiscal;
– venitul din impozite și cheltuielile publice necesare pentru un anumit obiectiv s -ar
putea să nu coincidă;
– este probabil ca resursele să nu fie alocate în cel mai eficient mod;
Teoria surplusului economic – conform acestei teor ii, trebuie taxat ceea ce depășește
„ce este fizic și moral necesar pentru a garanta utilizarea factorului de producție producător de
venit pentru proprietatea acestuia”. De exemplu, dacă proprietarul pământului se așteaptă să
dea în arendă loturile cu 500 mii lei pe an, iar el primește 600 mii lei, atunci surplusul de 100
mii lei trebuie impozitat.19
Problema care se ridică în aplicarea acestei teorii este modul de stabilire a sumei minime
primite de către diferiți indivizi sau afaceri și de determinare a n ivelurilor acceptabile din
punct de vedere moral.
Teoria impozitului – solidaritate – ca o reacție la teoria impozitului -schimb, la sfârșitul
secolului al XlX – lea a fost susținută și teoria impozitului -solidaritate sau teoria sacrificiului.
Principiul s olidarității are la bază, ideea că o societate formează un tot, ale cărui elemente
sunt independente. Dacă unul din aceste elemente cunoaște anumite slăbiciuni
(disfuncționalități), atunci acestea se regăsesc și la nivelul societății.
Concluzia care se des prinde este că trebuie să se vegheze la o repartizare corectă a avuției
în societate pentru a se evita disfuncționalitățile.
Din punct de vedere fiscal, această teorie conduce la necesitatea ca impozitarea să țină
seama de capacitatea contributivă a contri buabililor și să se recurgă la o progresivitate a
impozitului care să constituie un instrument de redistribuire și egalizare a avuției în societate.
În această optică impozitele sunt văzute drept sacrificiul pe care trebuie sa -l accepte
contribuabili pentr u ca societatea să fie într -o relativă armonie și statul să -și poată îndeplinii
rolurile. Cei cu posibilității contributive mai mari trebuie să facă un sacrificiu mai mare,

19 Cucu A.: Economie subterană, Editura Bren, București, 2003, pag.48

16 plătind impozite mai mari, pentru menținerea „păcii sociale”. Mărimea sacrificiului fiscal
depinde de politicile promovate de stat și în special de politicile sociale.
De teoria capacității de plată se leagă două principii specifice de echitate. Primul principiu
este echitatea orizontală, care susține că oamenii aflați în aceleași circum stanțe trebuie să fie
tratați în mod egal în cadrul sistemului fiscal. Echitatea verticală presupune că cei care sunt
mai avuți sau au un venit mai mare trebuie să plătească mai multe impozite (o valoare mai
mare), deoarece au o capacitate mai mare de plat ă.
Pentru realizarea acestor principii sunt propuse trei reguli20:
– sacrificiul absolut egal, care implică realizarea între contribuabili a dezutilității totale
prin plata impozitului de către fiecare;
– sacrificiul marginal egal, conform căruia, după plata im pozitului, utilitatea marginală a
venitului este egală pentru toți indivizii;
– sacrificiul proporțional egal, care presupune că trebuie să i se ceară fiecărui
contribuabil o fracțiune egală din utilitatea totală pe care el o obține din venitul
realizat;

1.2.2 Elemente comune impozitelor și taxelor

Impozitul este plata bănească obligatorie, generală și definitivă (nerambursabilă) efectuată
de persoane fizice și juridice la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul și la
termenele prevăzute de le ge, fără obligația din partea statului da a presta plătitorului un
echivalent direct și imediat, el fiind necesar pentru satisfacerea cerințelor societății.
Impozitul este un element component al circuitului economic și îndeplinește trei funcții
principale21:
– funcția financiară – prin care se asigură venitul bugetului statului și bugetelor locale;
– funcția economică – este un element component al economiei publice, al mecanismului
economico -financiar;
– funcția politico -socială prin care se redistribuie unele venituri ale agenților economici și
ale grupelor de populație;
Taxa este plata care se efectuează de persoane fizice și juridice către instituții publice, de
regulă pentru serviciile prestate acestora de către stat. între impozite și taxe există câ teva
deosebiri. Astfel, în cazul impozitului, statul nu este obligat să presteze un echivalent direct și
imediat plătitorului, pe când pentru taxă se prestează de către stat un serviciu direct și pe cât
posibil, imediat. Cuantumul impozitului se determină în funcție de natura și de volumul
venitului impozabil sau al averii, în timp ce mărimea taxei depinde, în mod obișnuit, de felul
și de costul serviciului prestat. La impozite, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în
timp ce termenele de plată a t axelor se fixează, de regulă, în momentul solicitării sau după
prestarea serviciilor. Totuși, unele taxe sunt în fond impozite.
Fiecare impozit, taxă trebuie să aibă o reglementare juridică. Constituția României
prevede la art. 138 că: „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Impozitele și taxele locale
se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și condițiile legii”.
Nici un impozit, taxă sau alte obligații asemănătoare nu pot fi prevăzute în buget și
încasate dacă nu au fost reglementate prin acte normative. Este strict interzisă perceperea sub
orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte, în afara celor stabilite pr in
acte normative, încasarea de impozite, taxe fără existența unui suport juridic constituie
infracțiune fiscală și se pedepsește pe cale penală.
Instituire impozitelor și a celorlalte venituri bugetare este un drept exclusiv al statului,
exercitat de orga nele puterii centrale prin Parlament și în unele cazuri, de către Guvern.

20 Popescu Luigi, Anton Boța, Carmina Popescu – Fiscalitate și drept financiar și fiscal, Editura Sitech, Craiova ,
2008, p. 125
21 Pîrvu Daniela, Clipici Emilia, „Bugetul și teoria finanțelor publice”, Editura Sitech, Craiova, 2008, p. 49

17 Legea privind finanțele publice prevede la art.2 următoarele: „Impozitele, taxele și alte
venituri ale statului, precum și normele și normativele de cheltuieli pentru instituțiile pu blice
se aprobă prin lege”.22
Pe baza legilor adoptate de către Parlament, Guvernul emite hotărâri prin care se fixează
anumite cote de impozit, se acordă înlesniri la plata impozitelor, se stabilesc, eventual, unele
termene de plată a impozitelor, dacă ace stea au fost prevăzute în lege.
Orice act normativ prin care se instituie un impozit trebuie să cuprindă următoarele
elemente principale: denumirea impozitului, plătitorii, suportatorii, obiectul impozabil, sursa,
modul de impunere și de percepere, unitate a de impunere, cotele de impunere, termenele de
plată, înlesnirile la plata impozitului, responsabilitatea și drepturile plătitorilor etc.23
Denumirea venitului bugetar reliefează natura economică a impozitului respectiv și este
prevăzută chiar în titlul ac tului normativ.
Plătitorul (subiectul impozabil, contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată
prin lege să plătească impozitul.
Pentru ca o persoană fizică să fie plătitoare de impozite trebuie să îndeplinească o serie de
condiții și anume24:
– să fie cetățean liber;
– să realizeze un anumit venit sau să posede anumite bunuri;
– să fie în deplinătatea facultăților mentale, adică să aibă capacitate de
exercițiu;
– în cazul anumitor impozite și taxe se mai cere ca persoanele fizice să dispună de
califica re corespunzătoare, să aibă o autorizație pentru desfășurarea activității și un
domiciliu(în unele cazuri – la salariu – nu interesează domiciliul);
Calitatea de plătitor de impozite presupune întrunirea anumitor condiții, între care
realizarea de venituri sau posedarea de bunuri impozabile este condiția esențială. Companiile
naționale, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, unitățile cooperatiste,
mixte și cele private pot fi plătitoare de impozite numai dacă au personalitate juridi că.
Personalitatea juridică se obține prin înregistrarea în Registrul Comerțului și la organele
financiare.
La impozitul pe profit, plătitorul este patronul, societatea comercială (agentul economic),
la impozitul pe salariu plătitorul este muncitorul sau f uncționarul, la taxa pe succesiuni
plătitorii sunt succesorii, etc.
Persoanele fizice și persoanele juridice străine care realizează venituri pe teritoriul țării
noastre sunt obligate să plătească bugetului statului aceleași impozite și taxe ca persoanele
juridice și cetățenii români, în ceea ce privește persoanele fizice, există totuși cazuri când
plata impozitului depinde de cetățenie. Spre exemplu, contribuția persoanelor fără copii s -a
încasat, în țara noastră, numai de la cetățenii români.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este acea persoană care suportă de fapt impozitul.
De regulă, plătitorul (subiectul) impozitului este suportatorul. Practic sunt însă cazuri în care
suportatorul impozitului este o altă persoană decât plătitorul (subiectul impoz abil), deoarece
se folosesc diferite metode pentru a transpune impozitele plătite (într -o anumită măsură) în
sarcina altora.
Obiectul impozabil îl constituie materia care cade sub incidența impozitului, în cazul
impozitelor directe, obiectul impozabil îl c onstituie, spre exemplu: profitul, venitul realizat de
o persoană, salariul, bunurile, anumite acte și fapte juridice.
Sursa (izvorul) plății impozitului îl constituie mijloacele din care se plătește de fapt
impozitul: profitul, salariile, venitul, încasăr ile din vânzarea mărfurilor, din prestarea
serviciilor, etc.

22 Art. 138 alin.3 din Constituția României 2003
23 Art. 35, O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțelor publice locale
24 Clipici Emilia, „Buget și trezorerie publică”, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 64

18 În unele cazuri, obiectul impozabil și sursa impozitului se confundă, coincid; alteori însă,
acestea sunt două fenomene separate. Astfel, în cazul impozitului pe profit, pe salarii, pe
venitul po pulației din surse agricole, etc… obiectul și sursa de plată a impozitului coincid,
plata impozitului determinând diminuarea corespunzătoare a venitului. Există însă cazuri în
care, între obiectul impozabil și sursa de plată a impozitului trebuie făcută o netă distincție:
astfel, de exemplu, la impozitul pe clădiri, obiectul impozabil îl constituie clădirile (valoarea
acestora), procesul economic de utilizare a clădirilor, iar izvorul sau sursa de plată a
impozitului pe clădiri îl constituie alte venituri realizate de proprietarii clădirilor.

1.2.3. Perceperea impozitelor

1.2.3.1. Determinarea materiei impozabile

Determinarea materiei impozabile constituie o operațiune complexă ca urmare a
diversității economice, a naturii și destinației venitului.
Elementele economice care stau la baza fiecărui impozit formează baza impozabilă brută.
Acestea sunt legate de evoluția vieții economice.
Stabilirea cotei impozitelor depinde de orientările politicii fiscale, implicând luarea în
considerare a ponderii prelevă rilor fiscale în raport cu produsul intern brut, la care se adugă
repartiția impozitelor între cetățeni în funcție de destinații economice, sociale și psihologice.
În funcție de caracteristicile lor de bază, cotele pot fi grupate din mai multe puncte de
vedere25:
În raport cu momentul calculării prelevării fiscale se disting:
– cote determinate ulterior,după calculul cuantumului monetar al prelevărilor fiscale.
Cota se calculează ca raport între suma totală a prelevării fiscale stabilită în avans și
caracteris ticile bazelor de impozitare.
– cote stabilite anterior calculării cuantumului monetar al prelevărilor fiscale. Acestea
sunt utilizate în cadrul procedeului cotității, fiind stabilite și modificate prin lege.
În funcție de modul de exprimare se disting:
– cote specifice exprimate în unități monetare pe unitatea de bază impozabilă, exprimată
în unități fizice (metru liniar, metru pătrat, metru cub, tone, etc.). Sfera actuală a
acestora este extrem de redusă fiind limitată la câteva
impozite indirecte.
– cote ad -valorem exprimate procentual și aplicate asupra unei baze impozabile
exprimate valoric. Denumite adesea și cote procentuale sunt utilizate în cadrul
procedeului cotității.
În raport cu caracteristicile cotei față de evoluția bazei impozabile se disting:
– cote proporționale.
Cota rămâne neschimbată indiferent de venitul realizat, utilizat, economisit, investit
(acumulat) de contribuabil.
– cote progresive sunt cotele care cresc pe măsura creșterii bazei impozabile în diverse
ritmuri.
În funcție de ritmul creșter ii cotei în raport cu creșterea valorii bazei impozabile se
disting:
– cote progresive simple care se măresc pe măsura creșterii bazei impozabile, în limitele
stabilite prin lege, într -un ritm constant pe nivele de venituri.
– cote progresive compuse sau pe tr anșe sunt stabilite pe tranșe de venituri și
cresc într -un ritm variabil.
Pentru fiecare tranșă de venit impozabil există o cotă de impozit care se aplică asupra
veniturilor din tranșa respectivă, iar cota este cu atât mai ridicată cu cât venitul este mai mare.

25 Pîrvu Daniela, „ Finanțe publice ”, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 45

19 Cuantumul prelevării fiscale se determină prin însumarea cuantumurilor parțiale calculate
pe fiecare tranșă de venit.
Întrucât cotele progresive simple dezavantajează contribuabilul, a căror venituri se
situează imediat deasupra limitei până la car e acționează o anumită cotă, poate să apară
respingerea impozitului și dorința de a proceda la fraudă fiscală, în practică cele mai utilizate
cote sunt cele pe tranșe, întrucât progresivitatea pe tranșe elimină dezavantajul progresivității
simple.
Cotele r egresive sunt cele care scad pe măsura creșterii bazei impozabile. Cotele degresive
sunt cotele care cresc în diferite ritmuri până la o anumită valoare a bazei impozabile, iar în
momentul în care nivelul prestabilit este atins scad constant în raport cu v enitul total. Deci
până la nivelul fixat există progresivitate, iar după acesta proporționalitate de tip regresiv.
Prelevarea finală rezultă prin însumarea cuantumurilor parțiale.
Alegerea cotelor de impunere depinde de decizia politică a guvernelor, const ituind una din
posibilitățile prin care se poate acționa asupra fluxurilor din economie și asigura reglarea
sistemului fiscal.
Decizia de a alege un anumit tip de cotă, este influențată de relațiile existente între
metodele de determinare și evaluare a mat eriei impozabile (care intră în componența bazelor
de impozitare) și caracteristicile cotelor, deci de relațiile de compatibilitate sau
incompatibilitate existente între elementele economice și cele tehnice prin care se realizează
prelevarea fiscală.
Evalu area materiei impozabile are la bază, în principal, trei grupe de metode: metode
declarative, metode prezumtive și metode administrative.
În cadrul metodelor declarative se disting: metoda care are la bază declarația
contribuabilului (declarația controla) și declarația terțului. Declarația contribuabilului este
procedeul cel mai simplu de cunoaștere (evaluare) a materiei impozabile și constă în
furnizarea de către contribuabil, cu promptitudine și pe proprie răspundere, a elementelor
privind situați a sa fiscală.
Metoda declarativă, prin faptul că asociază pe contribuabil cu administrația pentru
determinarea bazei impozabile, implică din partea administrației fiscale recunoașterea unei
prezumții cu exactitate și de sinceritate din partea contribuabil ului în completarea declarației
de impunere.
Declarația terțului constă în declararea de către persoana care cunoaște mărimea materiei
impozabile a datelor necesare pentru evaluarea acesteia de către organele fiscale (salarii,
chirii, drepturi de autori, e tc.). Acest procedeu prezintă avantajul pentru administrație că astfel
obține informații foarte exacte, deoarece terțul nu are nici un interes să diminueze sau să
subevalueze materia impozabilă.
Explicația constă în faptul că el se expune sancțiunilor în c azul unor date inexacte, iar, pe
de altă parte salariile plătite de antreprenor, arenzile plătite de fermier (arendaș), drepturile de
autor plătite de editor sunt în același timp cheltuielile care se deduc din profitul acestora.
Metodele prezumtive se cara cterizează prin aproximație. Din cadrul acestor metode fac
parte tehnica bazată pe indicii (semne exterioare, aparente ) și tehnica forfetar ă.
Metodele indiciare au la bază indiciile și se aplică în cazul impozitelor reale (funciar, pe
clădiri ) și dau o imagine aproximativă asupra valorii obiectului supus impozitării, fără să se
țină seama de persoana care deține obiectul respectiv. Această evaluare prezintă avantajul că
este simplă și puțin costisitoare, dar are dezavantajul că nu asigură o impunere echi tabilă.
Tehnicile forfetare urmăresc să distribuie o anumită valoare obiectului impozabil de către
administrația fiscală de comun acord cu contribuabilul, stabilind în acest fel mărimea masei
impozabile. Și în acest caz, evaluare se face cu aproximație.
Metodele de evaluare administrativă constau în stabilirea de către administrația fiscală a
valorii materiei impozabile. Ele sunt consecința prerogativelor atribuite de legea
administrației, procedurile din oficiu la care aceasta recurge constituind mijlocul excepțional

20 de-a învinge rezistența sau tăcerea contribuabilului, de -a împiedica reaua -voință a acestuia în
cazul apelării la instrumente de ascundere a obligațiilor fiscale.
Aceste tehnici se disting prin caracterul lor unilateral, absența contribuabilulu i și existența
de privilegii mari pentru fisc.
În legislația noastră este prevăzut dreptul organelor fiscale de a determina obligațiile
fiscale prin estimare, atunci când contribuabilul nu face el însuși acest lucru sau încearcă să
ascundă în parte sau în totalitate materia impozabilă.

1.2.3.2. Modalități de încasare a impozitelor

O dată stabilită mărimea impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunoștința
contribuabililor cuantumul impozitului datorat statului și termenele de plată a acestuia. D upă
aceasta se trece la perceperea (încasarea) impozitelor.
De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe metode de percepere a impozitelor26:
– strângerea impozitelor datorate statului de către unul din contribuabili fiecărei
localități;
– încasarea impozi telor prin intermediul unor concesionari (arendași);
– perceperea impozitelor de către aparatul specializat (fiscal) al statului;
Încasare impozitelor printr -un aparat fiscal propriu s -a generalizat în perioada
capitalismului ascendent și se utilizează în pr ezent, în condițiile existenței unui asemenea
aparat, perceperea impozitelor se realizează astfel:
– direct de către organele fiscale de la plătitori;
– prin stopaj la sursă;
– prin aplicarea de timbre fiscale;
Încasarea impozitelor de către organele fiscale dir ect de la plătitori cunoaște două variante
de realizare:
– când plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a achita
impozitul datorat statului;
– când organul fiscal are obligația de -a se deplasa la domiciliul plătitorilor pentr u a le
solicita să achite impozitul;
Stopajul la sursă constă în aceea că impozitul se reține și se varsă la stat de către o terță
persoană. Spre exemplu: întreprinderile și instituțiile sunt obligate să rețină impozitul pe
salariu datorat statului de pers onalul acestora și să -1 verse la bugetul statului; editurile și
diferitele publicații adesea sunt obligate să rețină din drepturile de autor impozitul pe venit
pentru a vărsa statului; la fel procedează băncile și alte instituții financiare la plata dobânz ilor
cuvenite deținătorilor de hârtii de valoare sau titularilor depozitelor de bani în cont.
Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale mobile se practică în cazul taxelor datorate
statului pentru acțiunile de justiție și de asemenea, pentru taxele privi nd actele, certificatele și
diferitele documente elaborate de notariate publice și de organe ale administrației de stat.

26 Lazar.D., Inceu, A. Moldovan B. – Finanțe și bugete publice, Editura Accent, 2009, p. 61

21 CAPITOLUL II
IMPOZITE ȘI TAXE LOC ALE – ELEMENTE CONCEPTUALE

Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor l ocale ale unităților
administrativ -teritoriale și sunt reglementate prin Legea 571/2003, cu modificările și
completările ulterioare.
Informațiile referitoare la impozitele și taxele locale sunt de interes public, autoritățile
administrației publice locale având obligația să asigure accesul liber și neîngrădit la acestea.
Impozitele și taxele locale sunt după cum urmează27:
a. Impozitul pe clădiri;
b. Impozitul pe teren;
c. Taxa asupra mijloacelor de transport;
d. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autori zațiilor;
e. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
f. Impozitul pe spectacole;
g. Taxa hotelieră;
h. Taxe speciale;
i. Alte taxe locale.

2.1. Impozitul pe clădiri

Prin clădiri se înțelege orice construcție înălțată la suprafața pământului și car e servește la
adăpostirea de oameni, activități, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații
și de alte asemenea.
Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la dimensionarea unei
clădiri se are în vedere supr afața construită desfășurată care se determină prin însumarea
suprafețelor secțiunilor tuturor nivelelor sale, inclusiv a celor situate la subsol. În calcul nu se
cuprind suprafețele podurilor, cu excepția mansardelor, precum și cele ale treptelor și
teras elor neacoperite.
În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea unei cote de
impozitare asupra valorii de inventar a clãdirii.
Cota de impozit se stabilește prin hotãrâre a consiliului local și poate fi cuprinsã între
0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, aceastã atribuție revine
Consiliului General al Municipiului București.
În cazul clãdirii la care au fost executate lucrãri de reconstruire, consolidare, modernizare,
modificare sau extindere, de cã tre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația sã
comunice locatorului valoarea lucrãrilor executate pentru depunerea unei noi declarații
fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminãrii lucrãrilor respective.
Cota impozitului pe clãdi ri se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în
contabilitatea persoanelor jurid ice, pânã la sfârșitul lunii în care s -a efectuat prima reevaluare.
Fac excepție clãdirile care au fost amortizate potrivit legii.
În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de
impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței
construite desfășurate a acesteia, exprimate în metr i pătrați, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare, exprimată în lei/mp :

I=0.1% VI
ViI = S x V i x c

27 Pîrvu Daniela, „ Finan țe publice ”, Editura Sitech, Craiova, 2010, p. 42

22 Unde:
Vi= valoarea impozabilă exprimată î n lei/m2 din tabelul de l a art 251 alin 3 Cod Fiscal 2013,
pag. 365, anexa la l
S = suprafața exprimată î n lei
C = coeficient de corecție în funcâie de rangul localității și zona în cadrul localităț ii din anexa
nr… Cod Fiscal 2013, pag. 380

Se impun,de asemenea, clădirile aflate în exploatare, chiar dacă au fost amortizate
integral,în acest caz, impozitul se c alculează pe baza valorii cu care au fost înscrise în
evidență.
Clădirile noi, care au fost dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun
cu începerea de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. In
asemene a cazuri, impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu
perioada rămasă până la sfârșitul anului.
Impozitul/taxa pe clãdiri se plãtește anual, în douã rate egale, pânã la datele de 31
martie și 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clãdiri, datorat pentru întregul an de cãtre
contribuabili, pânã la data de 31 martie a anului respectiv, se acordã o bonificație de pânã la
10%, stabilitã prin hotãrâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureșt i, aceastã
atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
Impozitul anual pe clãdiri, datorat aceluiași buget local de cãtre contribuabili, persoane
fizice sau juridice, de pânã la 50 lei inclusiv, se plãtește integral pânã la primul terme n de
platã. În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clãdiri amplasate pe raza
aceleiași unitãți administrativ -teritoriale, suma de 50 lei se referã la impozitul pe clãdiri
cumulat.
În conformitate cu Legea 571/2003, pentru contribua bilii care dețin mai multe clădiri
cu destinația de locuință, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează, după
cum urmează28:
– Cu 65% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
– Cu 150% pentru cea de -a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
– Cu 300% pentru cea de -a treia clădire si urmatoarele în afara celei de la adresa de
domiciliu;
Ordinea numerică a proprietăților se determină în aport cu anul dobândirii clădirii,
indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.29
Contribuabilii au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de
specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială își au
domiciliul, precum și la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.
Modelul declarației speciale se aprobă prin normele metodologice referitoare la impozitele și
taxele locale.
Conform prezentei Legi pe 2003 de la plata impozitului se acordă unele înlesni ri. Astfel,
sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri instituțiile publice, cu excepția celor folosite în
alte scopuri; clădirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectură, arheologice,
muzeele și casele memoriale, excepție făcând spaț iile acestora folosite în alte scopuri;
clădirile care prin destinație constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor recunoscute de
lege, construcțiile și amenajările funerare în cimitire, construcțiile speciale cum ar fi: sonde de
țiței, gaze, sare, pl atforme de foraj marin, centrale hidroelectrice, canalizații și rețele de
telecomunicații subterane și aeriene, căi de rulare, puțuri de mină, coșuri de fum, turnuri de
răcire, baraje și construcții accesorii, diguri, etc. De asemenea, sunt scutite de imp ozit
clădirile invalizilor și veteranilor de război.

28 Pîrvu Daniela, Clipici Emilia, „Bugetul și teoria finanțelor publice”, Editura Sitech, Craiova, 2008, p. 65
29 Art. 252, Codul Fiscal aprobat prin Legea 571/2012

23 Clădirile sau părțile de clădiri demolate, distruse și cele transmise în administrarea sau
proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere, cu începere de la data
de întâi a lunii următoare celei în care s -au produs aceste schimbări.
Neplata la timp a impozitului se sancționează pentru început cu o majorare de 0,25%
pentru fiecare zi de întârziere, care se aplică asupra sumei întârziate de plată. Dacă impozitul
nu a fost calcu lat și plătit sau a fost subevaluat, el se poate recalcula retroactiv pe doi ani față
de data constatării.
Contribuabilii nemulțumiți de așezarea și încasarea impozitului pot face contestație, în
termen de 30 de zile de la data primirii înștiințării de pla tă, la Direcția generală a finanțelor
publice și a controlului financiar de stat județeană sau a municipiului București, după caz,
care este obligată să o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare. În vederea
soluționării contestațiilor se cere av izul consiliului local.
Contribuabilii nemulțumiți de soluția primită pot face plângere, în termen de 30 de zile, de
la primirea deciziei, la Ministerul Finanțelor, care o soluționează în decurs de 40 de zile.
Soluția dată de Ministerul Finanțelor poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la
comunicare la judecătoria teritorială, ca instanță ultimă. Înaintarea contestației și a plângerii
nu suspendă urmărirea și încasarea impozitului.
Plățile făcute între timp în plus se compensează sau se restituie.
Contestațiile se timbrează cu 2% din suma contestată, iar plângerile cu 1%. Când
contestațiile și plângerile se admit, taxa de timbru plătită se restituie.
Se constituie contravenții următoarele fapte30:
– Depunerea peste termen a declarației de impunere;
– Nedepunerea declaraț iei de impunere;
– Sustragerea de la impunere a unor clădiri supuse impozitării;
– Contravențiile se constată, iar amenzile se aplică de către organele fiscale teritoriale.
– Încălcarea prevederilor legale atrage răspunderea disciplinară, contravențională,
mater ială, civilă sau penală, după caz.
Valori impozabile pe m2 de suprafață construită desfășurată la clădiri și alte construcții
aparținând persoanelor fizice.
Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care a fost realizată construcția31:
-cu 20% , pentru cladirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a
anului fiscal de referinta ;
-cu 10 % pentru cladirea care are o vechime cuprinsa intre 30 de ani si 50 de ani inclusiv , la
data de 1 ianuarie a anului fiscal de ref erinta .32

2.2. Impozitul pe teren

Contribuabilii care dețin în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta
un impozit anual conform dispozițiilor legii.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților adminis trativ –
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, impozitul
pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionărilor, locatarilor, titularilor dreptului de
administrare sau de folosință. În cazul terenului care est e deținut în comun de două sau mai
multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în
proprietatea sa. Impozitul pe teren se plătește la bugetul local al unității administrativ –
teritoriale în raza căreia este situat t erenul, calculându -se în conformitate cu Legea 571/2003
privind impozitele și taxele locale, cu modificările și completările ulterioare.
Conform legii 571/2003, impozitul pe teren nu se datorează pentru:

30
31 Codul Fiscal al României – http://sta tic.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2012.htm
32 Art.251, alineatul 7, O.G. nr.92 /2003 privind Codul Fiscal

24 a) veteranii de război;
b) persoanele fizice prevăzu te la art. 1 al Decretului Lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la data de 06 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri , republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte legi;
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă luând în calcul numărul de metri
pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona sau categoria de
folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de
folosință terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea supraf eței
terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel
(actualizare conform HG 956/2009 ):

Zona în cadrul
localității
Nivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localități
– lei/ha –
0 I II III IV V
A 8.921 7.408 6.508 5.640 766 613
B 7.408 5.600 4.540 3.832 613 460
C 5.600 3.832 2.874 1.821 460 306
D 3.832 1.821 1.519 1.060 300 153

În cazul unu i teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabilește prin
înmulțirea numărului de metri pătrați ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în
tabelul următor:

Tabelul nr 2.1. Zona în cadrul
localității Nivelurile stabilite în anul 2011 pen tru anul 2012
Nivelurile impozitului, pe ranguri de localități
0 I II III IV V
A 8.921 7.408 6.508 5.640 766 613
B 7.408 5.600 4.540 3.832 613 460
C 5.600 3.832 2.874 1.821 460 306
D 3.832 1.821 1.519 1.060 300 153
Sursa: Codul Fiscal al României http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/ Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013 .
htm#doi

Contribuabili persoane fizice care dețin în proprietate terenuri neocupate de clădiri și
de alte construcții, situate î n categoriile de localități I și II zonele A,B și C datorează impozit
pe teren. Pentru terenurile neocupate de clădiri și de alte construcții situate în categoria de
localități I și II zona D precum și în categoria III -V în suprafață de până la 1000m2 inc lusiv
se datorează impozit pe teren iar pentru suprafața care depășește 1000m2 se datorează impozit
pe venit agricol, conform prevederilor legale.
Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților, se face de către consiliile locale,
în funcție de p oziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective
(zonă de locuit sau industrială) , apropierea sau depărtarea de căile de comunicație, precum și
de alte elemente specifice fiecărei localități.

25 Contribuabilii care dobândesc dr eptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate
de stat, avute anterior în administrare sau folosință, datorează impozitul pe terenuri începând
cu data de întâi a lunii următoare, celei în care a survenit această modificare.
Contribuabilii sunt obli gați să depună la organul fiscal, la începutul anului declarația
de impunere. Impozitul pe teren este anual, în 2 rate egale, până la data de 31 ma rtie si 30
septembrie inclusiv . Contestațiile , plângerile și sancțiunile sunt identice cu cele de la
impoz itul pe clădiri.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat, în mod diferențiat,
în intravilanul localităților, pe ranguri de localității și zone, iar în extravilanul localităților, pe
ranguri de localități și categorii de folosin ță a terenurilor, pe zone.
În cazul în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în
registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se
vor supune impozitului pe teren corespunzând terenurilor situate în extravilan.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către
persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până
la 10%, stabilită prin hotărâre a c onsiliului local.33
Orice persoană care dobândește teren are obligația de a depune o declarație privind
achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale
în termen de 30 zile, inclusiv, care urmează după data achiziției.
Orice persoană care modifică folosința terenului are obligația de a depune o declarație
privind modificarea folosinței acestuia în termen de 30 zile, care urmează după data
modificării folosinței.
Impozitul pe teren datorat este plătit în afar ă de persoanele fizice și de persoanele
juridice, asociațiile familiale, asociațiile agricole, unitățile economice ale unor persoane
juridice, precum și cele ale organizațiilor politice și obștești, sucursale autorizate să
funcționeze pe teritoriul Românie i, aparținând persoanelor fizice și juridice străine, care dețin
în proprietate suprafețe de teren situate în municipii, orașe, comune.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferențiat
pe categorii de localități, i ar în cadrul acestora pe zone. Impozitul este anual și se plătește in
doua rate egale , respectiv 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
Contribuabilii, persoane juridice, care dețin în proprietate terenuri, altele decât cele
necesare desfășurării activităț ii, pentru care sunt autorizați potrivit legii, datorează pentru
acestea impozit pe teren.
Impozitul pe teren de la persoane juridice are o pondere redusă în cadrul comparativ
cu celelalte impozite calculate.
Impozitul pe teren de la persoane juridice rea lizat înregistrează o pondere în total
venit, în venituri proprii și venituri curente sub 1%.

2.3. Impozitul pe spectacole

În majoritatea țărilor, veniturile realizate din activități culturale, artistice și sportive se
află sub incidența fiscalității.
Impozitul pe spectacole este datorat bugetului local de către persoanele juridice și
fizice autorizate să organizeze, cu plată, manifestări culturale, artistice și sportive. Impozitul
se datorează pentru încasările obținute din aceste manifestări, indiferen t de modul de încasare
a sumelor (prin vânzare de bilete, abonamente sau virament ) și de locul unde sunt organizate
manifestările respective.
Plătesc impozit pe spectacole persoanele juridice și fizice autorizate, care organizează
permanent sau întâmplăto r spectacole cu plată. Astfel, sunt plătitoare ale acestui impozit

33 Popescu L., Iancu D., Drăghici A., Olah L.: Finanțe publice fiscalitate drept financiar și fiscal, Editura Sitech
Craiova 2004, pag 148

26 instituțiile publice artistice de spectacole (teatrele de operă sau balet, de operetă, muzicale, de
estradă, satirico -muzicale, de varietăți, de păpuși, filarmonicile, orchestrele simfonice ,
fanfarele, ansamblurile de cântece și dansuri, circurile, etc.).
Plătesc impozit pe spectacole agenții economici autorizați să organizeze manifestări
artistice , sportive, hipice, reprezentații cinematografice, etc. Mai plătesc acest impozit
instituțiil e, organizațiile obștești, societățile comerciale, asociațiile, fundațiile, cluburile care
organizează in mod ocazional spectacole cu plată, spectacole, spectacole de teatru, operă,
filarmonice, circ, cinematografice, competiții sportive interne și interna ționale, videoteci,
discoteci, indiferent dacă activitatea este permanentă sau întâmplătoare.
Plătitori ai impozitului pe spectacole sunt și agenții de impresariat artistic și sportiv
(persoane fizice și juridice, precum și alți plătitori nenominalizați).34
Obiectul impozitului îl constituie sumele bănești încasate din vânzarea biletelor și
abonamentelor la spectacole, manifestări culturale și celelalte acțiuni impozabile. În aceste
încasări brute sunt incluse și încasările care provin din pariurile la curse le de cai. Din totalul
încasărilor brute se deduce valoarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical,
folcloric și artelor plastice.
Timbrele reprezintă o anumită cotă din prețul de vânzare al unui bilet vândut la
spectacolele în țară și se adau gă la prețul respectiv.
Timbrele care se aplică pe biletele de intrare la spectacole sunt35:
– timbru cinematografic în valoare de 2% din prețul unui bilet;
– timbru teatral reprezentând 5%din prețul unui bilet;
– timbrul muzical și timbrul folcloric în valoare d e 5% din prețul unui bilet și de 2%din
prețul fiecărui disc, tipăritură, casetă video și audio înregistrată.
Biletele de intrare la spectacole sunt imprimate de valoare cu regim special,
confecționarea și înregistrarea lor căzând în sarcina unității autori zate să organizeze
manifestări culturale și sportive.
Impozitul este inclus în prețul biletelor de intrare la spectacole și este suportat de
persoanele fizice care cumpără biletele.
Calcularea impozitului se efectuează prin aplicarea următoarelor cote prop orționale asupra
bazei impozabile (valoarea încasărilor rezultate din vânzarea biletelor de intrare și
abonamentelor):
Impozitul pe spectacole se virează la bugetele județelor și al municipiului București,
consiliile locale pot majora acest impozit până la 40%. Virarea impozitului datorat la bugetele
locale se efectuează chenzinal, în termen de trei zile de la expirarea chenzinei pentru
spectacolele organizate la sediu.
Pentru spectacolele organizate în deplasare, în turneu sau ocazionale plata impozitului se
face în ziua următoare celei în care a avut loc spectacolul. Dacă ziua este nelucrătoare,
impozitul se plătește în ziua lucrătoare imediat următoare.
Pentru încasările din spectacole organizate la sediu, plata impozitului se face prin
virament în contul bugetului local, în baza dispoziției de plată, iar pentru cele organizate în
deplasare sau în turneu în afara județului sau a municipiului București , în numerar, la
organele, financiare pe teritoriul cărora au avut loc spectacole, pe baza de chitanță, ca re este
documentul justificativ pentru plata impozitului.
Obligația și răspunderea pentru calcularea corectă și plata la timp a impozitului revin
organizatorilor de spectacole. Plătitorii de impozite au obligația să înregistreze biletele de
intrare la org anele financiare pe raza cărora au loc spectacolele, să afișeze tarifele de intrare la
casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor și să țină evidența
contabilă a încasărilor.
Sumele încasate de la spectacolele organizate în sc opuri umanitare sunt scutite de impozit.
Ministerul Finanțelor poate aproba reduceri și scutiri de plată, majorări de întârziere. Neplata

34 Art.283 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
35 Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2012.htm

27 la termen a impozitului se sancționează cu o majorare de 0,1% pentru fiecare zi de
întârziere.36
Organele teritoriale a le Ministerului Finanțelor controlează periodic calcularea corectă și
plata la timp a impozitului și dispun de regularizarea diferențelor constante, precum și
aplicarea de amenzi contravenționale. Plătitorii impozitului pot înainta contestații potrivit
procedurii generale.
Contribuabilii care organizează manifestări artistice, competiții sportive, activități artistice
și distractive de videotecă și discotecă, denumite în continuare spectacole, datorează impozit
pe spectacole, calculat în cote procentuale as upra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare
și a abonamentelor sau în sumă fixă pe metru pătrat, în funcție de suprafața incintei unde se
desfășoară spectacolul, mai puțin valoarea timbrelor instituite, potrivit legii.
Pentru manifestările artistice și competițiile sportive, impozitul pe spectacole se stabilește
asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor și a biletelor de intrare, prin aplicarea
următoarelor cote37:
– 2% pentru manifestările artistice și de teatru, de operă, de operetă, de filarmonic ă,
cinematografice, muzicale, de circ, precum și pentru competițiile sportive interne și
internaționale;
– 5% pentru manifestările artistice de genul : festivaluri, concursuri, cenacluri, serate,
recitaluri, sau alte asemenea manifestări artistice ori distra ctive care au caracter
ocazional.
Pentru manifestările artistice și distractive de videotecă și discotecă, impozitul pe
spectacole se stabilește în funcție de suprafața incintei în care se desfășoară spectacolul după
cum urmează:
– în cazul videotecilor, de la 2 lei/m2/zi
– în cazul discotecilor, de 3 lei/m2/zi
Cuantumul taxei prevăzute în sumă fixă se stabilește de către consiliile locale în a căror
rază teritorială se realizează activitățile artistice și distractive, în limitele prevăzute mai sus.
Încălcare a normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidența și
gestionarea după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole constituie
contravenție și se sancționează cu amendă de la 2 000 lei la 10 000 lei.
Pe teritoriul com unei Bogati nu se realizează spectacole care să fie aducătoare de impozit
pe spectacol, bugetul local nu realizează venituri din impozitul pe spectacole.38

2.4. Taxa asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește de către persoanele fizice și juridice
române și străine care posedă mijloace de transport cu tracțiune mecanică și mijloace de
transport pe apă.
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică se stabilește în funcție de
capacitatea cilindrică a motoru lui, pentru fiecare 200cm3 sau fracțiune de capacitate sub
200cm3 (autoturisme, autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel, autotrenuri,
tractoare, motociclete, motorete, scutere, biciclete și tricicluri cu motor). Pentru remorci,
semiremorci și rulote taxele se stabilesc în funcție de tonajul transportat și reprezintă 50% din
taxa mijlocului de transport care tractează.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă se stabilește anual, în sumă fixă,
diferențiată pe feluri de mijloace de transpo rt cum sunt39:
– luntre;

36 Hoanță N., Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași 2000, pag. 26
37 Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2012.htm
38 Popescu L., Iancu D., Drăghici A., Olah L.: Finanțe publice fiscalitate drept financiar și fiscal , Editura Sitech
Craiova 2004, pag 449
39 Pîrvu Daniela, „ Finanțe publice ”, Editura Sitech, Craiova , 2010, p. 47

28 – bărci fără motor folosite pentru uz personal și agrement;
– bărci fără motor folosite în alte scopuri;
– bărci cu motor;
– bacuri și poduri plutitoare;
– șalupe;
– iahturi;
– remorchere și șlepuri;
– vapoare.
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele financiare teritoriale
pe raza cărora contribuabili își au domiciliul sau sediu, după caz, pe baza declarației de
impunere.
Taxa se plătește , în 2 rate egale, până la data de 31 martie si 30 septembrie inclusiv .
Pentru mij loacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în
sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.
Persoanele fizice și juridice străine care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de
transport sun t obligate să achite integral taxa datorată, la data luării în evidență de către
organele fiscale.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care
au fost dobândite, iar în cazul radierii sau înstrăinării în timp ul anului din evidențele organelor
de poliție sau ale căpităniei porturilor, după caz, taxa se dă la scădere începând cu data de
întâi a lunii în care s -a ivit una din aceste situații.
Autoturismele, motocicletele cu ataș și triciclurile cu motor care apar țin invalizilor și sunt
adaptate invalidității lor sunt scutite de taxă.
Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profit de activitate transportul
de călători în comun, din interiorul localităților, sunt scutite de plata acestei taxe. De această
scutire beneficiază și transportul în comun de călători din afara localităților până la o anumită
distanță, dacă se practică tarife stabilite în condițiile transportului în comun.
Sunt scutite de plata taxei bărcile și luntrile folosite de loca lnicii din Delta Dunării și din
Insula Mare a Brăilei pentru transportul de uz personal.
Resursele bănești provenite din taxa asupra mijloacelor de transport se vor utiliza în
exclusivitate pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și constru cție a drumurilor
de interes local și județean și constituie venit în proporție de 55% la bugetul local și respectiv
de 45% la bugetul județean.
Legea 571/2003 specifică: capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se
dovedesc cu cartea d e identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de
cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte aceasta. 40
Conform prezentei ordonanțe pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de
leasing taxa se datorează d e către proprietar.
Consiliul local al comunei Bogati a stabilit pentru anul 2009 nivelul taxelor asupra
mijloacelor de transport.
Taxe asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică care aparțin contribuabililor se
stabilesc în funcție de capacitat ea cilindrică a motorului, pentru fiecare 200cm3 sau fracțiune
de capacitate sub 200cm3, după cum urmează:

2.5. Taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere

Taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere este plătită de persoanele fizice și
juridice care folosesc locurile publice de desfacere din municipii, orașe și comune care
datorează o taxă zilnică, diferențiată în raport cu gradul de dotare a spațiilor care le sunt puse
la dispoziție, cu natura produselor desfăcute, cu vârsta și specia animalelor aduse la vânzare,

40 Art 262, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

29 cu serviciile prestate populației și cu suprafața ocupată în aceste locuri publice. Locurile
publice de desfacere pot fi ocupate temporar sau permanent.
În cadrul limitelor prevăzute de lege, consiliile locale ale comunelor, or așelor,
municipiilor, și sectoarelor municipiului București, după caz, stabilesc cuantumul taxelor.â
Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere se încasează de către organele
administrației piețelor, târgurilor și oboarele.
Nu se datorează aces te taxe în cazul ocupării trotuarului din fața locuinței sau sediului
pentru repararea clădirilor sau aprovizionarea cu combustibil sau alte materiale necesare
gospodăriilor sau societăților comerciale pe o perioadă de timp maximum 48 ore.
Consiliile local e pot majora taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere cu
până la 30% în funcție de asigurarea cu apă curentă pentru spălarea produselor, de asigurarea
iluminatului, de existența spațiilor acoperite, a suprafețelor asfaltate, precum și în func ție de
gradul de amenajare și dotare a piețelor.
Taxele încasate se varsă la bugetele locale în ziua lucrătoare imediat următoare
încasării lor.

2.6. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul
construcțiilor

Eliberarea de către organele de stat competente a certificatelor, avizelor și
autorizațiilor solicitate de contribuabili în domeniul construcțiilor este supusă unor taxe
diferențiate, în funcție de valoarea construcțiilor și a instalațiilor, de suprafața terenurilor și de
natura serviciilor prestate.
Pentru eliberarea autorizațiilor de construcție, reconstrucție, extindere, reparare,
protejare, restaurare, conservare, precum și pentru orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor,
efectuate la construcții reprezentâ nd monumente, ansambluri istorice, arheologice, de
arhitectură, artă, cultură, căi de comunicație, dotări tehnico -edilitare subterane și aeriene,
amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice, taxa
reprezintă 2% din valoarea acestora.
Taxele pentru autorizarea privind construcțiile de locuințe se reduc cu 50%. Astfel de
taxe se mai percep pentru autorizarea de foraje și excavări necesare studiilor geotehnice,
ridicărilor tipografice, de exploatări de carieră, ba lastiere, sonde de gaze și petrol, etc.
Se percep taxe pentru autorizarea construcțiilor provizorii de șantier, autorizarea
organizării de tabere de corturi, căsuțe sau rulote, campinguri, chioșcuri, tonete, cabine, a
lucrărilor de racorduri și branșamente la rețelele publice de apă, canalizare, gaze, agent
termic, energie electrică și telefonie.
Tot în această categorie intră taxele pentru autorizații de funcționare pentru activități
lucrative și viza lor anuală (meseriași, cărăuși, cazane de fabricat rac hiu, liber profesioniști,
prese de ulei, etc.)
În conformitate cu Legea 571/2003 taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și
autorizațiilor va avea următorul conținut41:
a. În domeniul construcțiilor taxele se stabilesc în funcție de valoarea acestor a sau a
instalațiilor, de suprafața sau de natura serviciilor prestate, astfel :
b. Pentru eliberarea certificatului de urbanism, în funcție de suprafața pentru care se
solicită în mediul urban

41 Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#doi

30 Tabelul nr. 2.2.
– Lei-
Suprafața Taxa
Până la 150 m2 inclusiv 4,00-5,00
Între 151 -250 m2 inclusiv 5,00-6,00
Între 251 -500 m2 inclusiv 6,00-8,00
Între 501 -750 m2 inclusiv 8,00-10,00
Intre 751 -1.000 mp inclusiv 10,00 -12,00
Peste 1000 m2 12,00+0,01 lei/m2 pentru ceea ce depășește
suprafața de 1000 m2
Sursa: Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2012.htm

În mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută în mediul urban. Pentru eliberarea
autorizației de construire taxa este de 1% din valoarea autorizată a lucrăril or, inclusiv a
instalațiilor aferente acestora. Pentru clădiri cu destinație de locuință și anexe gospodărești
taxele se reduc cu 50%.
Taxele de autorizare nu se datorează, în cazul eliberării de autorizații pentru lăcașuri
de cult, inclusiv pentru constru cțiile anexe ale acestora; pentru lucrările de dezvoltare, de
modernizare sau de reabilitare a infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului
public al statului; pentru lucrări de interes public județean sau local și pentru construcțiile ai
căror beneficiari sunt instituțiile publice.
Pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări, necesare studiilor geotehnice,
ridicărilor tipografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol,
precum și altor exploatări, taxa da torată pentru fiecare m2 este cuprinsă între 0 pana la 7 lei.
Pentru eliberarea autorizației pentru construcțiile de șantier necesare execuției
lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea, taxa este de 3% din valoarea
autorizată a con strucțiilor.
Pentru eliberarea autorizației de construire pentru organizarea de tabere de corturi,
căsuțe sau rulote, campinguri, taxa datorată este de 2% din valoarea autorizată a lucrării sau a
construcției.
Pentru eliberarea autorizației de construire p entru chioșcuri, tonete, cabine, spații de
expunere situate pe căile și în spațiile publice, precum și pentru amplasarea corpurilor și a
panourilor de afișaj a firmelor și reclamelor, taxa datorată este de 50,00 lei pentru fiecare m2.
Pentru eliberarea aut orizației de desființare, parțială sau totală, a construcțiilor și a
amenajărilor, taxa datorată este de 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. In cazul
desființării parțiale, cuantumul taxei se calculează proporțional cu suprafața construită a
clădirii supuse demolării.
Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum și a autorizațiilor de construire,
taxa este de 30% din valoarea taxei inițiale.
Pentru eliberarea autorizațiilor privind lucrările de racorduri și branșamente la rețelele
publice de a pă, canalizare, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu, taxa
datorată este de 70,00 lei.
Pentru eliberarea avizului comisiei de urbanism și amenajarea teritoriului, de către
primari ori de structurile de specialitate în cazul consi liilor județene, taxa datorată este de
100,00 lei.
Pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă taxa datorată este de
61,00 lei.
Pentru eliberarea altor autorizații decât cele prevăzute mai sus, precum și pentru viza
anuală sau trime strială a acestora se datorează următoarele taxe:
pentru eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru activitățile lucrative și viza anuală a
acestora:

31 Tabelul nr. 2.3.
– lei –
Activități lucrative Taxa
Pentru meseriași și cărăuși 75,00
Pentru cazane de fabricat rachiu 100,00
Pentru liber profesioniști 100,00
Pentru mori, prese de ulei și dărace 100,00
Pentru alte activități neprevăzute mai sus 100,00
Sursa : Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fisca l_norme_2012.htm

Pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare taxa este de 100,00 lei; Pentru
eliberarea de 42:
– copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deținute
de consiliile locale, pentru fiecare m2 pe plan:
– la scară 1:500……………..10,00 lei
– la scară 1:1000……………15,00 lei
– la scară 1:2000……………20,00 lei
– autorizații și vize anuale ce dau dreptul de a executa proiecte – 28,00 lei.
Pentru eliberarea certificatului de producător și viza trimestrială a acestuia – 65,00 lei.
Consiliul local al comunei Bogati, a hotărât , nivelul taxei pentru eliberarea certificatelor,
avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor pentru anul 2012.
Taxa pentru autorizația de construire – pentru lucrări ce se vor autoriza conform legii –
reprezintă 1% din valoarea autorizată a lucrării, inclusiv a instalațiilor aferente. Pentru
construcțiile cu destinație de locuit taxele se reduc cu 50%.
Taxele de autorizare nu se mai datorează în cazul eliberăr ii de autorizații pentru
lăcașuri de cult, inclusiv pentru construcțiile anexe ale acestora, precum și pentru construcțiile
ai căror beneficiari sunt instituțiile publice.
Taxa pentru autorizația de foraje și excavări necesare studiilor geotehnice, ridicăr ilor
topografice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze și altor exploatări este de
50,00 lei/m2.
Taxa pentru autorizare construcțiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu : chioșcuri,
tonete, cabine, spații de expunere situate pe căi le și în spațiile publice, precum și pentru
amplasarea corpurilor și panourilor de afișaje, a firmelor și reclamelor, pentru fiecare m2 este
de 37,00 lei.
Taxa pentru autorizarea de lucrări de racorduri și branșamente la rețelele publice de
apă, canalizare , gaze, termice, energie electrică și telefoane este de 70,00 lei pentru fiecare
instalație. Avizul comisiei de urbanism și amenajare a teritoriului este de 30,00 lei.
Taxa pentru eliberarea autorizațiilor de orice fel, cu excepția celor din domeniul
const rucțiilor, precum și viza anuală a acestora:
Autorizații de funcțiune pentru activități lucrative, silvice, anuale a acestora:
pentru meseriași și cărăuși…………………………………….75,00 lei
pentru cazane de fabricat rachiu……………………..………100,00 lei
pentru l iber profesioniști…………………………………….100,00 lei
pentru mori, prese de ulei și darace…………………………..95,00 lei
autorizații sanitare de funcționare eliberate contribuabililor..93,00 lei

42 Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_nor me_2012.htm

32 2.7. Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă

Persoanele fizice și juridice care folosesc mijloacele de publicitate prin afișaj și
reclamă datorează o taxă stabilită în sumă fixă diferențiată sau într -o cotă proporțională.
Contribuabilii care fac reclamă și publicitate sub diverse forme , în baza unui contract
încheiat în acest scop au obligația să plătească la bugetele locale o taxă de 10% din valoarea
contractului.
Reclama și publicitatea prin orice mijloace la țigări, alte produse din tutun și băuturi
alcoolice suportă o taxă majorată cu 5 00%.
Taxa pentru reclamă și publicitate se varsă la bugetul consiliului local în raza căruia se
realizează activitățile respective, până la data de 10 a lunii următoare celei în care taxa a
devenit exigibilă.
Confecționare afișelor și a biletelor de public itate sau reclamă de către persoanele
fizice și juridice se poate efectua numai după ce se face dovada achitării taxei pentru întregul
tiraj. În cuprinsul tipăriturii efectuate se face mențiunea cu privire la tirajul tipărit, cuantumul
taxei de afișaj și d ocumentul de plată a acestuia.
În conformitate cu Legea 571/2003 , taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și
publicitate are următorul conținut: contribuabilii care beneficiază sub diverse forme de
serviciu de reclamă și publicitate sunt obligați s ă încheie contracte în acest sens și datorează
bugetelor locale o taxă de reclamă și publicitate care pateu fi cuprinsă între 1% și 3% din
valoarea contractului.43
Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afișaj, panouri sau alte asemenea
mijloace p ublicitare, taxa poate fi cuprinsă între 10lei/an/m2 sau fracțiune de m2. Taxa se
plătește anticipat de către beneficiarul publicității, proporțional cu numărul de luni de
utilizare, la bugetul local al unității administrativ -teritoriale pe a cărei rază es te expus afișul
publicitar. În situația în care mijloacele de publicitate și reclamă au o durată mai mare de un
an, taxa se plătește până la data de 31 ianuarie al fiecărui an.
Pentru firmele instalate la locul exercitării activității, taxa anuală se stabi lește în
funcție de dimensiunea acestuia și poate fi cuprinsă între sumele 10lei/an/m2 și 20 lei/an/m2
sau fracțiune de metru pătrat. Contribuabilii care datorează această taxă au obligația să o
achite trimestrial la bugetul local al localității administra tive publice locale în a cărei rază
teritorială își desfășoară activitatea, în doua rate egale, astfel :până la 31 martie si 30
septembrie inclusiv. Această taxă nu se datorează pentru panourile de identificare a
instalațiilor energetice.
Instituțiile pu blice nu datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și
publicitate.

2.8. Taxa pentru șederea în stațiunile turistice

Persoanele fizice pentru șederea pe o durată mai mare de 48 ore în stațiunile turistice,
declarate conform legiii, plătesc o taxă stabilită de consiliile locale ale comunei, orașelor și
municipiilor după caz. Această taxă este plătită de persoanele în vârstă de peste 18 ani, elevii
și studenții fiind scutiți de plata acestei taxe.
Taxa se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizeză
cazarea în cadrul cărora se face tratament balnear, în momentul luării în evidență a
persoanelor respective.
Pentru persoanele fizice străine care vin la odihnă sau la tratament în stațiunile
balneoclimaterice, taxa re spectivă este cuprinsă în prețul biletului, persoana juridică emitentă
a biletului de odihnă sau de tratament având obligația să verse taxele încasate la bugeteul

43 Popescu L., Iancu D., Drăghici A., Olah L.: Finanțe publice fiscalitate drept financiar și fiscal, Editura Sitech
Craiova 2004, pag 451

33 consiliului local pe raza căruia se află stațiunea balneoclimaterică, în termen de 10 zile d e la
încasarea sumei pentru biletul eliberat.
Pensionarii și persoanele handicapate nu datorează taxa pentru șederea în stațiunile
balneoclimaterice; nu plătesc această taxa persoanele care au domiciliul în aceste localități;
cele aflate în deplasare în in teres de serviciu; elevii și studenții aflați în tabere de odihnă sau
instruire, de documentare și de pregătire.44
Conform Legii 571/2003 taxa pentru șederea în stațiuni turistice este denumită taxă
hotelieră și are următorul conținut45:
– taxa se determină pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% și 5%, în mod
diferențiat, în funcție de categoria unității de cazare la tarifele practicate de aceasta;
– pentru șederea în stațiuni turistice declarate conform legii, taxa se determină pe baza
cotei sta bilite de consiliile locale între 0,5% și 5%, în funcție de categoria unității de
cazare, la tarifele practicate de aceasta pentru o noapte de cazare , indiferent de durata
sejurului.
Persoanle care au domiciliul în aceste localități, cele aflate în deplas are în interes de
serviciu, turiștii cazați în cabanele turistice, persoanele cu handicap, pensionarii, elevii și
studenții sunt scutiți de plata taxei hoteliere.

2.9. Taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de
arhitectură și arheologie

Vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și
arheologie subordonate consiliilor locale se poate face prin plata unor taxe de vizitare. Aceste
taxe sunt diferențiate anual, în funcție de valoarea aristică, i storică și arhitecturală a
obiectivelor respective.
Elevii, studenții și militarii în termen care vizitează aceste așezăminte beneficiază de o
reducere de 50% a taxei de vizitare, iar când vizitare se face în grupuri organizate de
instituțiile de învățămân t sau unitățile militare în zilele de duminică, aceștia sunt scutiți de
taxa respectivă.
Consiliile locale au dreptul să stabilească o zi pe săptămână în care taxele de vizitare a
muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură și de arh eologie vor fi
reduse cu până la 50%.
De ziua națională a României, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor
istorice de arhitectură și arheologie se face fără plata taxelor de vizitare.

2.10.Alte taxe locale

Bugetele locale sunt alimentate cu venituri proprii și din alte taxe locale.În categoria
altor taxe locale se includ alte taxe decât cele prezentate, taxe care au un caracter local și sunt
specifice comunelor, orașelor și municipiilor.
Consiliile locale pot institui taxe zilnice cuprinse î ntre 10,00 și 100,00 lei pentru
deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate să funcționeze în scopul
obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de către consiliile locale.
Consiliile locale pot institui taxe pentr u deținerea sau utilizarea echipamentelor și
utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza
localității unde acestea sunt utilizate, precum și taxe pentru activitățile cu impact asupra
mediului înconjurător .

44 Art.138, Legea nr. 571/2003 privin Codul fiscal
45 Codul Fiscal al României – http://static.anaf.ro/stat ic/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#doi

34 Nivelurile indexate
pentru anul 2005,
rol/ron
Nivelurile indexate
pentru anul 2006

art. 283 alin. (1)
Taxa zilnică pentru
utilizarea temporară a
locurilor publice și
pentru vizitarea
muzeelor, caselor
memoriale,
monumentelor
istorice de arhitectu ră
și arheologice și
altele asemenea
între 0 lei/zi și
119.000 lei/zi
inclusiv,
între 0 lei/zi și 11,90
lei/zi inclusiv
între 0 lei/zi și 13
lei/zi inclusiv

art. 283 alin. (2)
Taxa zilnică pentru
deținerea sau
utilizarea
echipamentelor
destinate în sc opul
obținerii de venit
între 0 lei/zi și
119.000 lei/zi
inclusiv,
între 0 lei/zi și 11,90
lei/zi inclusiv
între 0 lei/zi și 13
lei/zi inclusiv

art. 283 alin. (3)
Taxa anuală pentru
vehicule lente
între 0 lei/an și
321.000 lei/an
inclusiv,
între 0 le i/an și 3,21
lei/an inclusiv între 0 lei/an și 34
lei/an inclusiv

Sursa: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#_Toc304300148

Consiliul local al comunei Bogaț i a hotărât ca din data de 1 iu lie 2009 să organizeze
servicii de pază la nivelul comunei în următoarele condiții :
– număr de posturi pe comună :2
– persoane încadrate cu contract de muncă :2
– salariul va fi corespunzător salariului brut minim pe economie
Sumele necesare plății salariilor vor fi încasate de la contribuabili prin intermediul
unei taxe anuale stabilite în cuantum de 30,00 lei/persoană.

35 CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND ELABORAREA, URMĂRIREA ȘI
EXECUȚIA BUGETULUI LOCAL AL LOCAL BOGAȚ I DIN ANUL
2010

3.1. Prezentarea Primăriei Boga ți

Primarul, viceprimarul, secretarul, împreună cu aparatul propriu de specialitate
reprezentat de consiliul local, constituie Primăria, structura funcțională cu activitate
permanenta care aduce la îndeplinirea hotărârilor consiliului local și dispozițiil e primarului,
soluționând probleme curente ale colectivității locale.
Aparatul propriu al Consiliului Local este structură organizatorică de specialitate care
asigura îndeplinirea sarcinilor și atribuțiilor ce îi revin în domeniile de activitate stabilite de
lege. Aparatul propriu al Consiliului Local este subordonat primarului, care constituie
autoritatea executiva la nivelul Primăriei Bogați . Regulamentul de organizare și de
funcționare a aparatului propriu se aprobă de către consiliul local, la propunere a primarului.
Primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate,
al autorităților, administrație publice locale, pe care îi conduce și îi coordonează. El
îndeplinește o funcție de autoritatea publică. În exercitarea atribuțiilor ce -i revin, primarul
emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executori numai după ce
au fost aduse la cunoștința publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate,
după caz .
Compartimentele de speciali tate din cadrul Primăriei Bogați nu au capacitate
decizională și nici dreptul de a iniția proiecte de hotărâri, ci doar componenta legală de a
fundamenta prin r apoarte de specialitate, studii referate, sub aspectul legal, formal, de
eficiență și/sau eficac itate, necesar procesului decizional, acestea fiind:
– compartiment stare civilă și asistenta socială;
– compartiment pentru evidența persoanelor;
– compartiment registru agricol;
– compartiment informare, relații publice și secretariat;
– compartiment de audit intern;
– compartiment protecție civilă;
– compartiment resurse umane;
– compartiment informatică;
– compartiment Contabilitate și achiziții publice;
– compartiment impozite și taxe locale;
– compartiment A.D.D.P.;
– compartiment administrativ gospod ăresc.

3.2. Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetului local

Fundamentarea veniturilor este necesară pentru cunoașterea principalelor venituri pe
care se bazează primăria, cât și a factorilor care le afectează.
Veniturile bugetare sunt grupate pe:
– venituri fiscale, adică venituri care provin din impozite și taxe directe, precum și
impozite și taxe indirecte;
– venituri nefiscale, adică încadrări care se virează la bugetele locale justificate prin
calitatea de proprietar al surselor de venituri; venitur i din capital, adică acele venituri
care provin din valorificarea unor bunuri ale statului aflate în administrarea instituțiilor
publice; venituri cu destinație specială – speciale deoarece nu sunt venituri
permanente, ele se întâlnesc oc azional;

36 – prelevări din bugetul de stat – sunt reprezentate de cote defalcate din impozitul pe venit
ce se acordă bugetului local;
a. Fundamentarea veniturilor fiscale curente
Veniturile se fundamentează în funcție de factorii de care depinde realizarea lor,
folosindu -se în acest scop indicatori de condiționare și calcule specifice. Spre exemplu:
a) în cazul impozitului pe clădiri fundamentarea se face în funcție de următorii indicatori:
– numărul contribuabililor ce plătesc impozit (număr de gospodării);
– cota medie de impozit;
b) impozitul pe terenuri ocupate de clădiri se fundamentează în funcție de:
– suprafața de teren;
– cota medie de impozit pe metru pătrat;
În ceea ce privește taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj, reclamă; taxa
pentr u vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor; taxele pentru folosirea locurilor
publice, fundamentarea acestora se bazează pe dinamica anilor anteriori și modificările
survenite în legislație. Impozitul pe spectacole și penalitățile și majorările pentru neplata la
termen se datorează în momentul realizării lor.
Fundamentarea veniturilor cu caracter nefiscal în această categorie de venituri se include:
– vărsăminte din profitul net al regiei autonome de subordonare locală; vărsăminte de la
instituțiil e publice;
– venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în
sectorul vegetal, servicii publice de protecție a plantelor – se fundamentează în funcție
de tratamentele ce se aplică, de calamității și dezastre naturale și intensitatea acestora;
– contribuția lunară a părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în
creșe – se fundamentează în funcție de numărul de ore, de numărul de mese ce se
servesc, de vârsta copiilor;
– diverse venituri, cum ar fi: v enituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații
și despăgubiri; venituri din concesiuni, venituri din amenzile aplicate potrivit
dispozițiilor legale;
Veniturile din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri se stabilesc în
baza prevederilor Codului Penal, Codului Muncii și Decretul privind lipsuri sau despăgubiri
de bunuri.
b. Fundamentarea veniturilor din capital
Fundamentarea veniturilor din capital se realizează în conformitate cu prevederile Legii
Finanțelor Publice pri vind formarea resurselor financiare ale unităților administrativ –
teritoriale.
Lista mijloacelor fixe, activelor, clădirilor și terenurilor ce vor fi valorificate în anul
bugetar, se stabilește de Consiliul Local, iar valoarea acestora se determină de organ ul
financiar -contabil al primăriei, sau acolo unde este cazul, de către compartimentul de
specialitate.
Evaluarea surselor de venituri având ca proveniență capitalul, se reflectă asupra unor
bunuri ale statului ce urmează a fi valorificate.

3.3. Fundament area cheltuielilor bugetelor locale

Fundamentarea cheltuielilor este necesară pentru cunoașterea posibilităților de
acoperire a acestora, cât și pentru stabilirea eficienței utilizării resurselor respective.
Orice cheltuială prevăzută în bugetul local tre buie să aibă stabilite și resursele
financiare din care urmează a se realiza.
La stabilirea cheltuielilor publice se au în vedere:
– în domeniul social utilizarea resurselor financiare ale statului pentru învățământ,
sănătate, ocrotire și asigurări sociale, cultură, artă și sport, protecție ecologică, etc., în
condițiile stabilite de lege;

37 – în domeniul economic acordarea subvențiilor și a altor facilității pentru realizarea unor
investiții, acțiuni economice de interes public, în limita alocațiilor b ugetare stabilite
prin bugetele anuale aprobate în condițiile legii;
– asigurarea cerințelor de apărare a țării și ordinii publice;
– finanțarea administrației centrale și locale de stat și alte cheltuieli prevăzute de lege;
a. Fundamentarea cheltuielilor cu ac țiunile social -culturale
Conform clasificației funcționale, în categoria cheltuielilor social culturale se includ
cheltuielile privind învățământul și sănătatea, cultura și arta, asistența socială, ajutoare pentru
copii, și alte cheltuieli referitoare la a ctivitatea sportivă și de tineret.
Cheltuielile pentru sănătate sunt destinate întreținerii spitalelor, dispensarelor, finanțării
unor acțiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, realizării de investiții; sursele de finanțare fiind:
bugetul local, contribuția p opulației, ajutorul extern.
Pentru stabilirea fondurilor pentru sănătate se iau în calcul următorii indicatori specifici:
– numărul unităților sanitare cu paturi de spitale, creșe, leagăne de copii,
centre de recoltare a sângelui;
– numărul paturilor de asiste nță medicală;
– zile de spitalizare pe total și pe principalele categorii de unități sanitare;
– numărul de mașini de salvare;
– consum mediu de medicamente pe un pat de spital;
– numărul mediu de consultații și tratamente;
Indicatorii specifici acțiunilor de cult ură și artă care se urmăresc, analizează și calculează
sunt:
– numărul de bibliotecii, case de cultură, muzee;
– numărul de cititori, spectatori, vizitatori;
– numărul și tirajul publicațiilor;
Acești indicatori permit formularea unor aprecieri și concluzii pri vind corelația dintre
dinamica acestora și dinamica resurselor financiare alocate.
Cheltuieli cu asistența socială se referă la cheltuieli pentru întreținerea și funcționarea
cantinei de ajutor social și ajutoare ocazionate stabilite conform legii.
În cadr ul asistenței sociale se acordă drepturi sub formă materială umor persoane lipsite de
venituri proprii, cum ar fi: bătrâni, bolnavi cronici, copii infirmi ce sunt primiți și întreținuți în
unități de asistență socială cum sunt căminele de bătrâni, căminele pentru copii, cămine atelier
unde bolnavii sunt supravegheați, cantine de ajutor social care oferă hrană celor lipsiții de
întreținere, etc.
Cheltuielile cu acțiunile social -culturale, conform clasificației sunt:
– cheltuieli de personal: salarii, ajutor de șomaj, deplasări, detașări, transferuri;
– cheltuieli materiale și servicii;
– cheltuieli de capital;
Cheltuielile de personal se stabilesc în funcție de:
– numărul de salariații;
– salariu mediu pe categorii de funcții și gradații;
– sporuri legale la salariul de bază, precum și a altor drepturi de personal;
Fundamentarea acestor cheltuieli se face utilizând indicatori specifici și norme de
cheltuieli astfel:
– cheltuielile pentru încălzit se determină pe baza consumului de Gcal la care se adaugă
prețul pe Gcal;
– cheltuielile pentru iluminat se determină pe baza numărului de kw/h consumații la
care se aplică tariful pe kw/h;
– cheltuielile pentru apă, canal, gunoi se determină folosind doi indicatori:
m3 de apă consumată, la care se aplică tariful pe m3;
m3 de gun oi la care se aplică tariful pe m de gunoi

38 – cheltuieli pentru poștă, telefon se stabilesc pe baza numărului de impulsuri consumate
la care se aplică tariful pe impuls;
– cheltuieli pentru furnituri de birou se stabilesc pe baza numărului de salariații, la car e
se aplică unele cheltuieli normate pe salariat;
– cheltuieli cu materiale și prestările de servicii se referă la:
– cheltuieli cu consumul de timbre – se determină înmulțind numărul actelor
corespunzătoare cu lei / timbru;
– cheltuieli cu consumul de benzină d eterminate în funcție de cantitatea de benzină și lei
/ litru și alte servicii;
– cheltuieli pentru reparații curente au în vedere reparațiile curente ale clădirilor, ale
mașinilor, ale mijloacelor fixe și se dimensionează în costul înscris în deviz;
b. Fundame ntarea cheltuielilor cu caracter economic
Cheltuielile cu caracter economic au o pondere însemnată în cadrul bugetului analizat.
Cheltuielile cu servicii și dezvoltare publică și locuințe se referă la cheltuielile cu
întreținerea și reparația străzilor, il uminat, salubritate, întreținerea grădinilor publice, pășuni și
zone verzi, energie termică pentru populație, locuințe și alte cheltuieli.
Indicatorii de fundamentare utilizați în cadrul străzilor asfaltate sunt:
– suprafața totală a străzilor asfaltate;
– suprafața străzilor asfaltate de întreținut și reparat;
– cheltuieli la 1000 m2 de stradă asfaltată de întreținut și reparat;
– cheltuielile la 1000 m2 stradă de întreținut și reparat se obțin împărțind acea sumă
obținută la lungimea (în mii m2) de stradă asupr a căreia s -au efectuat aceste operații.
Cheltuielile privind salubritatea sunt fundamentate astfel:
– Cheltuieli de salubrizare: Suprafața străzilor și trotuarelor de salubrizat la 1000 m2
străzi și trotuare
Fundamentarea cheltuielilor privind întreținerea grădinilor publice, parcurilor și zonelor
verzi se face pe baza următorilor indicatorilor:
– suprafața grădinilor publice, parcurilor și zonelor verzi (ha);
– cheltuieli medii pentru întreținerea grădinilor publice, parcurilor și zonelor, verzi (ha);

3.4. Ana liza în dinamică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local Bogați
în perioada 2009 – 2012

Analizând contul de execuție al bugetului local pe anii 2009 – 2011 și bugetul
programat pe anul 2012 se evidențiază situația veniturilor și chelt uielilor bugetului local.
Veniturile proprii se compun din :
– venituri fiscale:
– impozite directe;
– impozite indirecte;
– venituri nefiscale;
– venituri din capital;
– venituri cu destinație specială;
Veniturile proprii ale comunei Boga ți sunt prezentate în tabelu l următor:

39 Tabelul nr. 3.1. Veniturile proprii ale comunei Bogați în perioada 2009 -2012
– Mii lei –
ANUL VENITURI FISCALE
VENITURI
NEFISCALE
Impozite
Directe Impozite
Indirecte
2009 34.728 345 48.354
2010 49.234 7.316 57.169
2011 120.819 27.110 52.547
2012 130.000 20.000 270.000
Sursa: Contul de Execuție a Bugetului Local Bogați, 2012

Figura nr. 3.1. Evoluția veniturilor fiscale și nefiscale ale comunei Bogați în
perioada 2009 -2012

0%20%40%60%80%100%
2009 2010 2011Venituri nefiscale
Venituri fiscale

Sursa: Datele din tabelul nr. 3.1.

În anul 2009 ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor proprii ale primăriei c omunei
Bogați o au veniturile fiscale și anume 58%, diferența de 42% reprezentând veniturile
nefiscale.
În anul 2010 se observă că veniturile fiscale și nefiscale de țin ponderi aproximativ
egale.
În anul 2011 se observă o creștere semnificativă a veniturilor fiscale care reprezintă
74% din totalul veniturilor proprii. În cadrul veniturilor fiscale p onderea cea mai mare o
deține impozitele directe și în cadrul lor pond erea cea mai mare o au impozitele și taxele de la
populație.

Pe baza datelor din bugetul comunei Bogați sumele încasate reprezentând impozit pe
teren de la persoanele fizice și juridice în anii 2009 -2012 sunt evidențiate astfel:

Tabelul nr. 3.2. Impozitu l pe teren al persoanelor fizice și juridice, în perioada 2009 –
2012
– lei –

Anul Impozitul pe teren de la
persoanele fizice Impozitul pe teren de la
persoane juridice
2009 25.00 0 10.000
2010 20.000 5.470
2011 74.480 20.661
2012 32.000 20.000
Sursa: Bugetul comunei Bogați, 2009 -2012

40 Se observă o scădere a i mpozitul ui pe teren încasat de la persoanele fizice a scăzut în
anul 2010 la 20 .000 lei de la 25.000 în anul 2009. De ase menea și în cazul persoanelor
juridice se constată o scădere a impozitului pe teren în anul 2010, respectiv de 5.470 lei de la
10.000 lei în anul 2009.
În anul 2011, impozitul pe teren al persoanelor fizice a fost de 74.480 lei, înregistrând
o scădere în a nul 2012, respectiv 32.000 lei. Și în cazul persoanelor juridice, în anul 2011,
impozitul pe teren a înregistrat o valoare de 20.661 lei, însă în anul 2012 a scăzut până la
20.000 lei.

Figura nr. 3.2 . Evoluția impozitului pe teren încasat de la persoane le fizic e și juridice în
perioada 2009 -2012
01000020000300004000050000600007000080000
Persoane fizice Persoane juridice2009
2010
2011
2012

Sursa: Realizat pe baza datelor din tabelul nr. 3.2.

Tabelul nr. 3.3. Situația veniturilor
– lei –
Anul Venituri
Total Venituri
proprii Venituri
curente
2009 3.049.999 3.049.99 9 83.425
2010 4.572.558 3.847.384 113.719
2011 5.792.100 5.137.080 200.476
2012 6.613.788 5.593.788 420.000
Sursa: Bugetul comunei Bogați, 2009 -2012

Figura nr. 3.3 . Situația veniturilor totale în perioada 2009 -2012
0 1000000 2000000 3000000 4000000 5000000 6000000 70000002009201020112012
Total Venituri Venituri proprii Venituri curente

Sursa: Realizat pe baza datelor din tabelul nr. 3.3.

41 Situația veniturilor totale ale Consiliului Local Bogați, a avut o evoluție ascendentă,
crescând de la 3.049.999 lei în anul 2009 la 6.613.788 lei în anul 2012.
De asemenea, și veniturile proprii și venituri le curente au înregistrat o creștere, de la
3.049.999 ei, în anul 2009, până la 5.593.788 lei în anul 2012 (venituri proprii), iar în anul
2012, veniturile fiscale au crescut la 420.000 lei de la 83.425 lei în anul 2009.
Impozitul pe clădiri proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei
de 0,1% asupra valorii impozabile pe m.p. de suprafața construită desfășurată la clădiri și alte
construcții determinată potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute mai jos:

Tabelul nr. 3.4. Impozitul pe clădiri al persoanelor fizice și juridice în perioada 2009 –
2012
– mii lei –

Anul Impozitul pe clădiri de la
persoanele fizice Impozitul pe clădiri de la
persoane juridice
2009 7.000 10.000
2010 18.000 5.470
2011 28.250 20.661
2012 48.000 48.000
Sursa: Bugetul comunei Bogați, 2009 -2012

Figura nr. 3.4 . Evoluția impozitului pe clădiri încasat de la persoanele fizic e și juridice
în perioada 2009 -2011
01000020000300004000050000
2009 2010 2011 2012Persoane fizice
Persoane juridice

Sursa: Realizat pe baza datelor din tabelul nr. 3.4 .

În anul 2009, evoluția impozitului pe clădiri încasat de la persoanele fizice a crescut
substanțial de la 7 .000 lei în anu l 2009 la 48.000 în anul 2012 . Și în cazul impozitului pe
clădiri încasat de la persoanele juridice , avem parte de o creștere de la 10.000 lei în anul 2009
la 48.000 lei în anul 2012.

Consiliul local al comunei Bogaț i a stabilit pentru anul 2012 ca taxă pentru folosire a
mijloacelor de afișaj, publicitate și reclamă:
– Pentru expunerea de afișe și panouri 12,00 lei/an/m2;
– Pentru firmele instalate la locul exercitării activității 10,00 lei/an/m2 și pe fracțiune de
m2.

42 Tabelul nr. 3.6. Impozitul pe spectacole plătit de Consiliul Local Bogați
Spectacole Cota de impozit
De teatru, operă, filarmonice și circ 2%
Cinematografice 5%
Festivaluri , concursuri, cenacluri, serate, recitaluri, sau alte
asemenea manifestări 5%
Competiții sportive interne 2%
Competiții sportive internaționale 2%
Activități didactice și artistice, organizate de videoteci și
discoteci 10%
Sursa: Bugetul comunei Bogați , 2009 -2012

Taxa astfel stabilită se va plăti integral până la data de 31 martie a anului sa în termen
de 30 zile de la data instalării( în cazul instalării în cursul anului).
Impozitul pe mijloace de transport cu tracțiune mecanică ce aparțin persoanelor fizice
și juridice se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului pentru fiecare 200 cmc
sau fracțiune.
În perioada 2009 -2012 sumele reprezentând taxa asupra mijloacelor de transport
încasate la bugetul comunei Bogati sunt prezentate în ta belul următor:

Tabelul nr 3.7. Taxa asupra mijloacelor de transport de la persoanele fizice, în perioada
2009 -2012
– mii lei –
Anul Taxa asupra mijloacelor de transport de la persoanele
fizice
Program Realizat
2009 2.000,00 910,00
2010 2.209,00 1.469, 00
2011 2.920,00 5.241,00
2012 6.000,00 ––-
Sursa: Bugetul comunei Bogați, 2009 -2012

Din bugetul comunei Bogați s -au achitat cheltuielile cu întreținerea și repararea
străzilor. Nivelul cheltuielilor efectuate cu întreținerea și repararea străzilor în anii 2009 -2012
este prezentat în tabelul următor:

Tabelul nr. 3.7. Cheltuieli cu întreținerea și reparația străzilor, în perioada 2009 -2012
– mii lei –
Anul Cheltuiel i cu întreținerea și reparația străzilor
2009 12.700,00
2010 25.035,00
2011 50.000,00
2012 31.000,00
Sursa: Bugetul comunei Bogați, 2009 -2012

Din tabelul de mai sus reiese că cheltuielile cu întreținerea și reparațiile străzilor din
comuna Bogați au crescut substanțial de la 12.700,00 în anul 2009 la 50.000,00 în anul 2011 .
În schimb în anul 2012, cheltuielile cu întreținerea și reparațiile străzilor au scăzut
până la 31.000,00 lei.

43
Impozite și taxe de la persoane fizice. Taxă pentru eliberarea cert ificatelor,
avizelor și a autorizațiilor

1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism
Suprafața pentru care se obține certificatul Taxa
-lei-
Până la 150 mp inclusiv 6
Între 151 -250 mp inclusiv 7
Între 251 -500 mp inclusiv 10
Între 501 -750 mp incl usiv 12
Între 751 -1000 mp inclusiv 15
Peste 1000 mp 15 + 0,01 lei/mp pentru fiecare mp ce
depășește 1000 mp

2) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire se calculează prin aplicarea cotei
de 1% asupra valorii autorizate a lucrării, inclusiv in stalațiile aferente acesteia.
3) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări = 9 lei pentru fiecare mp.
afectat.
4) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire chioșcuri, tonete, cabine, spații de
expunere, precum și pentru amplasarea panourilor de afișaj = 6 lei pentru fiecare mp. de
suprafață ocupată de construire.
5) Taxa pentru eliberarea autorizației privind lucrările de racorduri și branșamente la
rețelele publice de apă, canalizare, gaze, energie electrică, telefonie și televizi une prin cablu =
9 lei pentru fiecare branșament.
6) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și
amenajarea teritoriului, de către primari = 11 lei
7) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adr esă = 7 lei.
8) Taxa pentru eliberarea autorizației de desfășurare a unei activități economice = 11
lei.
9) Taxa pentru eliberarea certificatului de producător = 50 lei.
10) Taxa pentru eliberarea autorizației de desființare parțială sau totală a construcț iilor
și amenajărilor = 0,1% din valoarea impozabilă a acestora.
11) Pentru prelungirea certificatelor de urbanism și a autorizației de construire se
percepe o taxă de 30% din valoarea inițială.
Impozite și taxe de la persoane juridice . Taxă pentru elibera rea certificatelor,
avizelor și a autorizațiilor
– Taxă pentru eliberarea autorizației de construire se calculează prin aplicarea cotei de
1% asupra valorii autorizate a lucrării, inclusiv instalațiile aferente acesteia.
– Taxă pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări = 9 lei pentru fiecare mp.
Afectat.
– Taxă pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și
amenajarea teritoriului, de către primari = 11 lei
– Taxă pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală și adresă = 7 lei
– Taxă pentru eliberarea autorizației de desființare parțială sau totală a construcțiilor și
amenajăriilor = 0,1% din valoarea impozabilă a acestora.
– Pentru prelungirea certificatelor de urbanism și a autorizației de construire se percepe
o taxă de 30% din valoarea inițială.

44 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Bugetul local este un document previzional în care se înscriu veniturile și cheltuielile
locale ce urmează a se realiza pe parcursul anului. Pe baza acestui document previzional,
Consiliul local își stabilește obiectivele și sursele de acoperire a cheltuielilor cu realizarea
acestora.
În cadrul bugetului local al comunei Bogați, pe baza datelor analizate în perioada 2006
– 2008 ponderea deținută de impozitele și taxele de la populație în totalul v eniturilor obținute
este una nesemnificativă, lucru care se datorează în principal numărului foarte mic de
locuitori ai comunei dar și zonei și rangului localității.
Majoritatea veniturilor realizate de Consiliul local Bogați provin din cotele și sumele
defalcate din impozitul pe venit , din sumele alocate de Consiliul județean și din subvențiile
primite de la alte bugete.
Datorită acestui lucru consider absolut necesar ca aceste impozite și taxe de la
populație să fie încasate în totalitate la termenele le gale stabilite pentru fiecare trimestru al
anului bugetar.
Pentru aceasta propun ca organele abilitate din cadrul Consiliului local Bogați să se
deplaseze la domiciliul contribuabililor de mai multe ori în cadrul unui trimestru și să trimită
înștiințări c u obligațiile de plata fiecăruia pentru a se evita pierderile de timp datorate
eventualelor neconcordanțe .
Pentru aceasta este absolut necesară verificarea atentă a declarațiilor de impunere
depuse de contribuabili pentru ca acestea să corespundă cu date le înregistrate în Registrele
agricole existente la Consiliul local.
Chiar dacă trăim în mileniul trei , beneficiem de tehnologii avansate, am trecut de
perioada feudală în care pârcălabii ulterior devenind funcționari, aveau sarcina de a strânge
dările și de a controla actele și în perioada actuală este necesar să vină o persoană să strângă
impozitul datorat bugetului local.
În cadrul sistemului de stabilire , înregistrare și percepere a impozitelor și taxelor
locale mai trebuiesc introduse unele elemente și informații suplimentare care să permită o mai
bună definire a materiei impozabile pentru a nu mai exista neclarități pentru unele impozite.
Spre exemplu, sunt comune care au în componența lor până la 10 – 14 sate , dispersate
liniar până la 40 km, unele dintre acestea fiind amplasate de o parte și de alta a unor drumuri
naționale și eoropene, iar alte sate sunt izolate, cu căi de acces grele, chiar fără curent electric,
rămase fără nici o legătură cu lumea în cazul producerii unor intemperii ale naturii.
Cu toate acestea , în frecvente cazuri, întregul teren al comunei se încadrează în
aceeiași zonă, ceea ce constituie un act de inechitate economică și socială.
În situația actuală, pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale , trebuie să se aibă în
vedere și posibilitățile materiale ale contribuabililor de a -și achita impozitele și taxele. În
cadrul localităților rurale populația majoritară este de vârsta a III -a, având posibilități
materiale reduse și nu își permite să – și achite la timp obligațiile față de bugetul local.
Modul în care se folosesc în prezent mijloacele de publicitate, afișaj și reclamă,
constituie un adevărat factor poluant la adresa necesităților de gust și frumos. Spre exemplu
nu se va permite montarea în fața sau apropierea școlil or, de panouri prin care se face reclamă
la băuturi alcoolice sau țigări.
Inechitate fiscală este și în cazul impozitului pe clădiri perceput de la persoanele fizice
și juridice. La persoanele fizice impozitul se stabilește prin aplicarea cotei de impozit asupra
valorii impozabile a clădirii, iar pentru persoanele juridice se aplică cota de impozit asupra
valorii de inventar a clădirii înregistrată în contabilitate. Totuși, pentru a se elimina aceste
diferențe Legea 571/2003 prevede aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii clădirii
întregistrate în contabilitatea persoanelor juridice care nu au fost reevaluate din 1998 de 10%
față de 1% , corespunzătoare clădirilor care au fost reevaluate.

45 Un alt exemplu de inechitate fiscală poate fi modul de impoz itare a mijloacelor de
transport care se determină pe baza capacității cilindrice a motorului fără a se mai lua în
consuâiderare și alte elemente legate de situația autovehiculului cum ar fi vechimea. La
impozitul pe clădiri se ține cont de vechimea clădir ii și se acordă unele reduceri.
În țara noastră nu se ține cont de vechimea autoturismului, spre deosebire de țările
dezvoltate unde pentru stabilirea taxei se ține cont de vechimea autoturismului și la o vechime
mai mare de 5 ani, taxele corespunzătoare capacității cilindrice a motorului se reduc cu 10%
anual. Consider că este necesar să se țină seama de vechimea autoturismului și să se acorde
unele reduceri deoarece starea unui mijloc de transport nou nu este aceiași și la unul vechi de
10 ani.
Din anali za siutațiilor financiare existente la nivelul comunei Bogați am constatat că se
conștientizează importanța impozitelor și taxelor de la populație pentru formarea bugetului
local deși acestea sunt relativ mici, autoritățile locale acționând continuu pentru îmbunătățirea
perfomanțelor în acest domeniu.

46 ANEXA NR 1
CONTUL DE EXECUTIE A BUGETULUI LOCAL
BOGATI
31.12.2011

===================================================================
======================
Denumire indicator Cod PROGRAM 2012

===================================================================
======================
1 VENITURI – TOTAL (cod 48.02 + 37.00 + 42.00 + 44.00) 0001 * 6613788
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
2 VENITURI PROPRII – TOTAL (cod 00.02 + 30.00 + 31.00) 4802 * 5593788
– –––- –––––––––––––––- –––- – ––––
3 I. VENITURI CURENTE (cod 00.03 + 20.00) 0002 * 420000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––– –-
4 A. VENITURI FISCALE (cod 00.04 + 13.00) 0003 * 150000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
5 A1. IMPOZITE DIRECTE (cod 01.02 + 03.02 + 04.02 + 05. 02 0004 * 130000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
7 IMPOZITE SI TAXE DE LA POPULATIE (cod 03.02.01 la 0302 * 104000
– –––––––– ––––––––––– –––- – ––––
9 Impozitul pe cladiri de la persoane fizice 030202 48000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
10 Taxa asupra mijloacelor de transport detinute de 030203 6000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
15 Impozitul pe terenuri de la persoane fizice 030209 32000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
16 Alte impozite si taxe de la populatie 030230 18000
– –––––––––– ––––––––– –––- – ––––
18 IMPOZITUL PE CLADIRI SI TERENURI DE LA PERSOANE JURIDICE 0502 *
20000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
19 Im pozitul pe cladiri de la persoane juridice 050201 18000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
20 Impozitul pe terenuri de la persoane juridice 050202 2000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
21 ALTE IMPOZITE DIRECTE (cod 08.02.05 la 08.02.30) 0802 * 6000
– ––––––––- ––––––––––- –––- – ––––
23 Impozitul pe terenul agricol 080206 6000
– ––––––––––––––––––– –––- – –––– –
25 A2. IMPOZITE INDIRECTE (cod 15.02 + 17.02) 1300 * 20000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
27 ALTE IMPOZITE INDIRECTE (cod 17.02.03 la 17.02.30) 1702 * 20000
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
28 Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si 170203 800
– ––––––––––––––––––– –––- – ––––
29 Taxe judiciare de timbru 170210 400

47 ANEXA NR 2

Felul și destinația clădirilor și altor c onstrucții
Impozabile Valoarea impozabilă lei/m2
Cu instalații de
apă, canalizare,
electrice,
încălzire Fără încălzire,
canalizare,
electrice,
instalații apă
1. Clădiri
A.Cu cadre din beton armat sau pereți exteriori de
cărămidă arsă, piatră sau din alte materiale ;
B.Cu pereți de lemn, cărămidă nearsă, vălătuci și alte
materiale asemănătoare;
2. Construcții anexe – situate în afara corpului
principal
C. Cu cadre din beton armat sau cu pereți de
cărămidă arsă, piatră, beton;
D. Cu pereții din lemn , piatră, caramida nearsa , din
valatuci sau orice alte materiale nesupuse unui
tratament termic;
E. In cazul in care contribuabilul care detine la
aceeasi adresa incaperi amplasate la subsol , demisol
si/sau la mansarda , utilizate ca locuinta , i n oricare
dintre tipurile de cladiri prevazute la A la D
F. In cazul in care contribuabilul care detine la
aceeasi adresa incaperi amplasate la subsol , demisol
si/sau la mansarda , utilizate in alte scopuri decat cel
de locuinta,in oricare dint re tipurile de cladiri
prevazute la lit. A -D

806,00

219,00

137,00

82,00

75% din suma
care s -ar aplica
cladirii

75% din suma
care s -ar aplica
cladirii
478,00

137,00

123,00

54,00

75% din suma
care s -ar aplica
cladirii

75% din suma
care s -ar aplica
cladirii

Rangul localității Coeficientul de corecție
0 8,00
I 5,00
II 4,00
III 3,00
IV 1,10
V 1,00

48 ANEXA NR 3
Nr.
crt. Zona categorie
de folosință Nivelurile stabilite în anul 2011 pentru anul 2012
Zona A Zona B Zona C Zona D
1 Teren arabil 24 18 16 13

2 Pășune 18 16 13 11
3 Fâneață 18 16 13 11
4 Vie 40 30 24 16
5 Livadă 46 40 30 24
6 Pădure sau alt
teren cu veg.
Forest. 24 18 16 13
7 Teren cu ape 13 11 7 X
8 Drumuri și căi
ferate X X X X
9 Neproductiv X X X X

ANEXA NR 4
În cazul unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localității, categoria de
folosință și zona unde este situat, impozitul pe teren este:

Impozitul pe terenurile amplasate în extravilan
– lei/ha –
Categoria de folosinta A B C D
Teren cu constructii 27
24
22
19

Teren arabil 43 41 39 36
Pasune 24 22 19 17
Vie pe rod 48 46 43 41
Vie pana la intrarea pe rod x x x X
Livada pe rod 48 46 43 41
Livada pana la intrarea pe
rod x x x x
Padure sau alt teren cu
vegetatie forestiera 14 12 10 7
Padure in varsta de pana la
20 de ani si padure cu rol
de protectie x x x x
Teren cu apa , altul decat
amenajarile piscicole 5 4 2 1
Teren cu amenajari
piscicole 29 27 24 22
Teren neproducriv x x x x

49 ANEXA NR 5
Tipul mijlocului de transport Lei/an/500 cmc
sau fracțiune
Motorete, scutere , motociclete si autoturisme cu capcitatea cilindrica de
pana la 1.600 cmc inclusiv 8
Autoturisme cu capacitatea cilindrica intre 1.601 cmc si 2.000 cmc
inclusiv 18
Auto turisme cu capacitatea cilindrica intre 2.001 cmc si 2.600cmc inclusiv 72
Autoturisme cu capacitatea cilindrica intre 2.601cmc si 3.000 cmc inclusiv 144
Autoturisme cu capacitatea cilindrica de peste 3.001 cmc 290
Autobuze,autocare,microbuze 24
Alte vehicule cu tractiune mecanica cu masa totala maxima autorizata de
pana la 12 tone inclusiv 30
Tractoare inmatriculate 18

ANEXA NR 6
Motoare cu suspensie
pneumatică Motoare cu alt
sistem de
suspensie
Autovehicule cu două axe și masa :
peste 12 ton e dar nu mai mult de 13 tone
peste 13 tone dar nu mai mult de 14 tone
peste 14 tone dar nu mai mult de 15 tone
peste 15 tone dar mai mica de 18 tone 0
133,00
367,00
517,00
517
133,00
367,00
517,00
1.169,00

Autovehicule cu trei axe și cu masa :
peste 15 tone dar nu mai mult de 17 tone
peste 17 tone dar nu mai mult de 19 tone
peste 19 tone dar nu mai mult de 21 tone
peste 21 tone dar nu mai mult de 23 tone
peste 23 tone dar nu mai mult de 25 tone
peste 25 tone
133,00
231,00
474,00
615,00
947,00
947,00
231,00
474,00
615,00
947,00
1.472
1.472
Autovehicule cu patru axe și cu masa :
peste 23 tone dar nu mai mult de 25 tone
peste 25 tone dar nu mai mult de 27 tone
peste 27 tone dar nu mai mult de 29 tone
peste 29 tone dar nu mai mult de 31 tone
peste 31 tone
615,00
623,00
973,00
1.545,00
1.545,00
623,00
973,00
1.545,00
2.291,00
2.291,00
Autovehicule cu 3+3 axe și cu masa :
peste 36 tone ar nu mai mult de 38 tone
peste 38 tone dar nu mai mult de 40 tone
peste 40 tone, dar mai mica de 44 tone
cel putin 44 to ne
794,00
960,00
1.434,00
1.434,00
960,00
1.434,00
2.283,00
2.283,00
Pentru remorci, semiremorci și rulote :
până la 1 tone inclusiv
între 1 tone și 3 tone
între 3 tone și 5 tone
peste 5 tone
8,00
29,00
45,00
55,00

50 BIBLIOGRAFIE

1 Bostan I. – Control ul fiscal, Editura Polirom, Iași 2003
2 Botea P. – Metode și tehnici fiscale, Editura Someșul, Satu Mare, 2001
3 Clipici E. Buget și trezorerie publică, Editura Sitech, Craiova, 2011
4 Cucu A. – Economie subterană, Editura Bren, București 2003
5 Drăgh ici A.,
Iancu D., Olah
l.,Popescu L. – Finanțe publice, fiscalitate, drept financiar și fiscal, Editura
Sitech Craiova 2004
6 Hoanță N. – Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași 2000
7 Lazar.D., Inceu,
A. Moldovan B. Finanțe și bugete publice , Editura Accent, 2009
8 Petrică R.D – Dreptul finanțelor publice, Casa de Presă și Editura Tribuna,
Sibiu 2004
9 Pîrvu D. – Finanțe publice, Editura Sitech, Craiova, 2010
10 Pîrvu D.,
Clipici E. – Bugetul și teoria finanțelor publice, Editura Sitech, C raiova,
2008
11 Popescu Luigi,
Anton Boța,
Carmina
Popescu – Fiscalitate și drept financiar și fiscal, Editura Sitech, Craiova,
2008
12 Popescu L.,
Iancu D.,
Drăghici A.,
Olah L. – Finanțe publice fiscalitate drept financiar și fiscal , Editura
Sitech Cra iova 2004
13 Popescu L. – Perfecționarea sistemului de impozite și taxe în România ,
Editura Sitech, Craiova 2005
14 Tudor M. – Drept bugetar , Editura Pământul, Pitești 2004
15 Văcărel I. – Politici fiscale și bugetare în România: 1990 -2000, Editura
Expe rt, București, 2001
16 *** – art. 63, alin. 1 O.U.G nr.45/2003 privind finanțele publice locale
17 *** – Art. 138 alin.3 din Constituția României 2003
18 *** – Art. 35, O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțelor publice locale
19 *** – Art. 252, Codul Fisca l aprobat prin Legea 571/2012
20 *** – Art. 251, alineatul 7, O.G. nr.92 /2003 privind Codul Fiscal
21 *** – Art.283 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
22 *** – Art 262, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
23 *** – Art.138, Legea nr. 571/2 003 privind Codul fiscal
24 *** – Codul Fiscal al României –
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2012.htm