Introducere ( obiectivele si oportunitatea temei alese) [613245]

Cuprins

Introducere ( obiectivele si oportunitatea temei alese)
CAPITOLUL 1. ARTA FOTOGRAFICA
1.1. Domeniul fot ografiei si caracteristicile ei
1.2. Genuri de fotografii
1.2.1. Fotografia de presa
1.2.2. Fotografia artistica
1.2.3. Fotografia publicitara
1.2.4. Fotografia stiintifica
1.2.5. Fotografia de reportaj
1.3. Compozitie
CAPITOLUL 2. FOTOGRAFIA DIGITALA
2.1. Calibrarea monitorului
2.2. Im portanta managementului culorii
2.3. Prelucrarile de baza ale imaginilor digitale
2.4. RAW vs. JPEG
2.5. Program e folosite in editarea foto
CAPITOLUL 3. TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE LA REALIZAREA
APLICATIEI WEB
3.1. Prezen tarea generala a aplicatiei Web
3.2. M odelarea paginilor Web dinamice
3.3. Proiectarea si implementarea paginilor Web
3.4. Pagina principal a
3.5. Gal eria foto
3.6. Personalizarea paginii Web
Concluzii
Bibliografie

Obiective

CAPITOLUL I – ARTA FOTOGRAFICA
1.1. Domeniul fotografiei si caracteristicile ei
Scurt Istoric
Cuvantul Fotografie vine din compunerea a doua cuvinte grecesti – phōs si graphis – care
inseamna Lumina si A scrie si implicit se poate traduce in scriere cu lumina, a picta cu lumina
etc.
Aristotel a fost primul care a lansat ideea de “realitate intr -o cutie”, gaurind o cutie si observand
ca pe fundul interi or al acesteia se proiecta o imagine reala, inversata – aparand astfel “camera
obscura”
De asemenea alchimistii stiau ca lumina innegreau clorura de argint. Tot ce mai trebuia era o
tehnica de fixare, care a fost descoperita de John Herschel care a descrie s proprietatile
hiposulfitului de sodiu, ce ulterior a deveniv fixatorul fotografie.
Joseph Nicéphore Niépce, fizician francez, a folosit cele 3 procedure pentru a fixa o imagine pe o
placa metalica cu depundere de halogenura de argint in 1826. Dupa aceast a realizare Niepce s -a
asociat cu Louis Jacques Mandé Daguerre , in 1829 cu care a dezvoltat descoperirea sa, insa a
decedat inainte ca aceasta sa fie recunoscuta oficial. Daguerre a dus la final aceasta descoperire
si in 1839 a prezentat descoperirea numit a daghereotip care se rezuma la o expunere de 8 ore pe
cer senin.
De-a lungul anilor s -a lucrat a micsorarea acestui timp de expunere, pana in momentul in care
fotografia a devenit instant, astfel aparand foto -jurnalistii, fotografii de razboi etc.

Fotografia a fost
realizata printr -o
expunere de o zi.

Dupa aceasta realizare Niepce s -a asociat cu Louis Jacques Mandé Daguerre, in 1829 cu care a
dezvoltat descoperirea sa, insa a decedat inainte ca aceasta sa fie recunoscuta oficial. Daguerre a
dus la final aceasta descoperire si in 1839 a prezentat descoperirea numita daghereotip care se
rezuma la o expunere de 8 ore pe cer senin.
De-a lungul anilor s -a lucrat a micsorarea acestui timp de expunere, pana in momentul in care
fotografia a devenit instant, astfel aparand foto -jurnalistii, fotografii de razboi etc.
In 1990 Kodak a lansat primul aparat digital Kodak DCS -100 care avea o rezolutie de 1.3 mpx.
Insa acesta era foarte scump, astfel disponi bil doar pentru foto -jurnalisti. In doar 10 ani aceste
aparate au avansat incredibil si au devenit accesibile pentru toti consumatorii.
Scopul Fotografiei
Fotografia are ca scop imortalizarea unui moment; transpunerea acestui a intr -o forma teoretic
vesnica .
Fotografia are de asemenea ca scop relatarea unor fapte, a unor evenimente, insa aceasta nu
reprezinta adevarul absolut si viziunea fot ografului, realitatea acestuia. Fiecare dintre noi
percepem altfel acelasi lucru, aceeasi intamplare si implicit fiecare dintre noi avem o viziune
diferita asupra aceluiasi lucru.
Implicit fotograful decide ce proportie dintr -un adevar absolut este transpusa in relatarea sa
grafica a momentului respectiv.

Caracteristicile fotografiei:
AUTENTICITATEA reprezintă o calitate unică a fotografiei în comparaț ie cu celelalte forme de
reprezentare vizuală. Aparatul foto trebuie să fi fost “martor ocular” la fotografierea unui subiect
sau a unui eveniment. O singură fotografie din război este mai convingătoare decât pagini scri se
despre tragedia războaielor.

Deși se afirmă că “aparatul nu minte”, se știe că fotografiile pot induce în eroare datorită
modului în care fotoreporterul foloseș te aparatul pentru a spune un neadevăr sau nepriceperii de
a surprinde realitatea. Un exemplu de fotografie care poate induce în eroare este cel al
parlamentarului surprins cu gura strâmbă în timp ce ține un discurs sau cu ochii închiși din cauza
sensibilității la lumina blitzului. Publicarea acestui gen de fotografii nu fac decât să -l discrediteze
în ochii alegătorilor, mistificân d realitatea.
PUTEREA DE ȘOC este o însușire a imaginii care -l forțează pe privitorul unei publicații să
observe, în mod conștient, o fotografie. În invazia de imagini care ne asalteaz ă și ne saturează, o
fotografie trebuie să fie cu totul neobișnuită pen tru a atrage privirile. Puterea de șoc este una
dintre calitățile esențiale ale unei fotografii bune, este calitatea pe care fotoreporterul o imprimă
pentru a atrage atenția cuvenită. Dar numai puterea de șoc singură nu este suficientă pentru a
face ca o f otografie să fie b ună. Pentru a produce efectul dorit asupra privitorului, o fotografie
trebuie să mai aibă încă două însușiri esențiale: putere emoțională și conținut.
PUTEREA EMOȚIONALĂ este o noțiune mai greu de definit în termeni preciși. Dacă o
fotog rafie cu putere de șoc va fi sesizată de aproape toți privitorii, înțelesul și sentimentele pe
care le emană imaginea vor rămâne neobservate de cei lipsiți de sensibilitate. Interesu l față de
subiect este o condiț ie primordială pentru a creea fotografii b une. Dac ă fotoreporterul nu are nici
o reacție față de subiectul său, el nu poate realiza o lucrare care să conțină vreo calitate
emoțională, ceea ce va determina o indiferență a pr ivitorului în fața fotografiei.
CONȚINUTUL este o calitate care poate fi încorporată în fotografii într -o varietate aproape
nelimitată. O fotografie de conținut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi
reacț ia publică. O fotografie devine cu atât mai interesantă și mai plăcută, cu cât are un conținut
mai placut ochiului .
Numărul subiectelor interesante care așteaptă să fie fotografiate, este infinit. Orice îl i nteresează
pe fotoreporter, merită să fie fotografiat pentru că, aproape sigur, subiectul va atr age și pe alți
câțiva privitori.
1.2. Genuri de fotografii
1.2.1. Fotografia de natura
Fotografia de natura se imparte in mai multe categorii: de peisaj si de animale.
Fotografia de peisaj este menita sa reprezinte mediul inconjurator natural. Tot ce include forme
de relief, asezari natural, mare, munte, padure, dealuri etc se poate introduce la peisaj, implicit
fotografi a de peisaj.
Aceasta poate fi reprezenta ta fie intr -un mod vas, grandios, in care sunt incluse o multitudine de
elemente, fie intr -un mod microscopic oarecum, in care dorim sa scoatem in evidenta doar un
element.

Începătorii, când aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentația de a reprezenta p lanuri
panoramice largi, care redau necorespunzător ideea fotografului care a dorit să arate frumusețea
zonei respective.
Fotografia de peisaj nu poate fi inclusa in categoria de instantanee. Este ideal ca acest tip de
fotografie sa fie gandit, pregatit si anticipat. Fiecare loc in parte, fiecare asezare in parte
beneficiaza de un alt moment al zilei cand este cel mai bine scoasa in evidenta, iar de acest lucru
fotograful trebuie sa fie constient.

Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate să dea
valoare imaginii, creând atmosfera specifică unei ore, unui anotimp sau unei zone. În funcție de
iluminare, acela și peisaj poate arăta, fie vesel (senin), fie posomorât. Lumina cea mai comoda
pentru fotografierea pei sajelor este lumina solară, atunci când soarele se află lateral și nu prea
sus. Peisajul capătă relief și o anumită adâncime evidențiată de alternarea luminilor și umbrelor.
Fotografia necuvantatoarelor este de cele mai multe ori problematica, deoarece ing lobeaza o arie
mai mare de categorii de fotografie: cum ar fi sport, peisaj, portret. Acestea trebuiesc surprinse in
mediul lor natural, fara a fi deranjate si fara risca vatamarea fie a lor fie a noastra, fotografii.
Cel mai adesea vom allege un punct de statie mai indepartat tocmai pentru a nu interfera cu
activitatea lor, mai ales daca acestea sunt salbatice. Cu animalele de companie,e ceva mai simplu
deoarece putem comunica cu ele, insa cu animalele salbatice nu putem si nici nu ne dorim de
cele mai mul te ori sa comunicam cu ele.
Astfel, ca sa fim siguri ca stam cuminti la departare, si ne asiguram ca nu deranjam, este necesar
un super -teleobiectiv pentru a ne putea apropia si a reusi sa avem incadrarea dorita, chiar daca
punctul nostru de statie este indepartat.
Ca si distanta focala se recoma nda orice de la 200mm in sus. Luminozitatea nu este neaparat cel
mai important factor deoarece majoritatea fotografiilor de animale se vor face ziua, insa
binenteles nu strica niciodata un f/2.8, insa pretul obiectivelor cu f/2.8 este destul de ridicat.
Daca totusi, observam ca subiectul nostru este prietenos si ne lasa sa ne apropiem, un obiectiv
ultra-wide va iesi intotdeauna in evidenta iar fotografiile animalelor salbatice facute cu obiective
ultra-wide vor fi intotdeauna un real succes.
1.2.2. Fotografia de arhitectura
Fotografia de arhitectură este mai mult decât redarea unor clădiri și a detaliilor acestora,
fotografia de arhitectură cuprinde și spațiile (interioare și exterioare), zgârie -norii, dar și mediul
înconjurător.

Arhitectul creeaza o opera noua, care nu a mai existat inainte, iar fotograful o reda in mod
creator in multiple imagini, astfel incat oricine, oriunde s -ar afla, la orice departare sa o poata
aprecia ca valoare artistica. Pentru fotografia de arhitectura, imaginea finala tre buie sa reproduca
cu fidelitate culorile subiectului, orice modificare a lor denaturand intentiile arhitectului
proiectant. (Culoarea este o radiatie, de o anumita lungime de unda, cu efect de natura fiziologica
asupra retinei si este produsa de lumina nat urala sau de o suprafata care reflecta lumina).
Pentru arhitectura, lumina cea mai favorabila cade dupa -amiaza, cand soarele da umbre tari, iar
contrastele de clar -obscur sunt mai puternice. Fotografierea in lumina laterala mareste contrastul
iar cea in co ntra-lumina il face sa atinga un maximum. Fotografierea in contra -lumina
evidentiaza monumentalitatea unei cladiri, insa pune probleme dificile de eliminarea reflexelor.
In functie de talentul si viziunea fotografului, cladirile pot capata o personalitate proprie,
transformandu -se in veritabile opere de arta.
1.2.3. Fotografia sociala
Fotojurnalismul care cuprinde războiul, politica și știrile. Acest gen fotografic trebuie neapărat să
respecte parametri realității, să spună o poveste reală, care necesită at enția publicului. De aceea,
frecvent apar neînțelegeri cu privire la nivelul de procesare al fotografiilor întrucât acesta
distorsionează momentul brut captat de fotograf.
Urmează apoi fotografia documentară care se împarte în portrete documentare, documen tare
sociale și fotografia de stradă. Acest gen mizează mai puțin pe zone de conflict și mai mult pe
factorul interesant al descoperirii, unui loc, om, subiect care merită expus, merită cunoscut
datorită unicității sale. Fotografia documentară explorează, în timp ce fotojurnalismul mai mult
aduce la cunoștință semnale de alarmă și nu numai.
Fotografia de stradă a pornit cumva din cea documentară. Cele două genuri fotografice au foarte
multe puncte în comun, și, totuși, sunt diferite ca nuanțe iar în ziua de astăzi lucrurile sunt mult
mai complicate, existând tot felul de curente noi și odată cu ele, și multe dezbateri în ceea ce
privește definiția fotografiei de stradă.
Fotografia trebuie să aibă o formă clară și expresivă, trebuie să constituie un document sub formă
de tablou fotografic clar și impresionant.
1.2.4. Fotografia portret
Portretul este reprezentat de imaginea care evidentiaza particularitatile si atitudinile specifice ale
unui personaj. Este modul de a prezenta unicitatea persoanei, singur a sau intr -un cadru relational.

Planurile de prezentare
Planul general , dupa cum si numele sugereaza, reprezinta planul ce cuprinde, pe langa subiectul
nostru principal, si cadrul in ansamblu in care acesta se afla. Acest cadru trebuie sa sugereze cat
mai ex act locul, timpul, compania subiectului si eventual actiunea subiectului. Fiind un cadru
larg, se recomanda plasarea acestuia in compozit ie, utilizand regula treimilor.
Planul intreg , cu ajutorul acestui plan se scoate in evidenta subiectul in intregime, t oata atentia
fiind indreptata catre acesta. Cadrul general se restrange in jurul subiectului, fiind eliminate
elementele ce sugereaza locul, timpul si poate chiar actiunea. Acesta este un plan de prezentare
in care cel mai important este subiectul, restul fiind eliminate pentru a indre pta toata atentia catre
acesta.
De cele mai multe ori se incadreaza subiectul pe mijloc, cu spatiu suficient deasupra c apului
cand sa nu para sufocat.
Planul American este un plan putin mai strans decat cel intreg, unde se eli mina glezna si laba
piciorului, incadrarea facundu -se de la mijlocul gambei, sau putin sub genunchi. Deasupra
capului se lasa foarte putin spatiu, insa suficient in co ntinuare cat sa nu fie sufocat.
Incadrarea, daca este pe vericala, deja este aproape comp leta in cadru, ne mai tinandu -se cont de
regula treimilor. Insa daca se face pe orizontala, se poate plasa subiectul pe una din cele doua
linii vertical ale treimilor.
Planul mediu este cel ce elimina din compozitie si genunchii, incadrarea facandu -se intr e
genunchi si solduri, cel mai adesea aproape de solduri. Este un plan menit sa scoata in evidenta
partea super ioara, completa, a subiectului.
Planul bust sau adesea numit prim -plan reprezinta strangerea incadrarii pana la limita inferioara
a bustului sau putin ma i jos, la mijlocul abdomenului. Nu mai exista nici un element de fundal,
toata atentia fiind indreptata catre subiect. Este cel mai des plan folosit in fotografia de portret.
Planul apropiat reprezinta scoaterea in evidenta numai a capului, in intr egime, uneor i si cu
foarte putin din umeri. Toata atentia se duce acum spre fata subiectului, ochii iesind mult in
evidenta. Acestia tr ebuiesc foarte bine focalizati.
Planul detaliu este un plan foarte intim, in care provitorul deja simte in subconstient o legatura
stransa cu subiectul. In acest plan se incadreaza doar o parte a fetei, de multe ori eliminandu -se
partea superioara a capului. Este un plan foarte puternic, impunator si de asemenea atentia este
100% pe ochi.
1.2.5. Fotografia macro
Fotografia Macro reprezinta fotografia unui detaliu, unui subiect mic ce poate fi redat la
adevarata lui dimensiune, la raportul de 1:1 .

Raportul de 1:1 reprezinta reprezentarea subiectului in marimea naturala fata de senzorul
aparatului: practice daca fot ografiem cu un aparat cu un senzor fullframe ce are dimensiunea de
36x24mm, un dreptunghi de 36x24mm acesta va ocupa intreg cadrul.
Cu acest tip de fotografie reușești să captezi o lume pe care nu o putem percepe cu ochiul liber:
ochii unei insecte, o pică tură de ploaie, detaliile unei plante sau textura pielii.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil, sunt necesare obiective dedicate pentru macro ce sunt special
construite pentru a focalize mult mai aproape, fata de cele normale la aceeasi distanta focala.
1.2.6. Fotografia comerciala
Fotografia comerciala se poate imparti in mai multe categorii: fotografia de stoc, culinara,
de moda si fine -art.
Fotografia de stoc , se referă la fotografiile special făcute pentru a fi folosite în diverse scopuri,
free pe sit e-uri cum este pexels sau contra cost pe majoritatea stie -urilor de tip shutterstock. De
obicei, fotografiile de stoc sunt destul de neutre in mesaj, nu sunt agresive, ci prezentabile, non –
ofensatoare, sunt genul de fotografii universale care nu deranjează cu nimic, dar nici nu -ți taie
respirația (poate doar dacă sunt făcute într -un loc extraordinar). Sunt genul acela de fotografii pe
care le regăsești în meniuri de restaurante, reclame, pliante, reviste etc.
Ai un magazin? Cum altfel poți să -l promovezi da că oamenii nu știu ce fel de magazin ai? Și aici
intră fotografiile cu produsele scoase la vânzare cât și fotografii creative, pe care le poți folosi pe
post de reclamă. Fie cu locația, cu produsele în locație, cu clienții fericiți etc.Fotografia de stock
este echilibrul dintre comercial și fantezie, întrucât dacă situația de fotografiere nu ar fi jucată și
planificată ea nu s -ar petrece deloc ca în cadru.
Fotografia culinara , similară cumva cu fotografia de produs/stock, aici interesul este să arăți cât
de apetisant este felul acela de mâncare fără să fii nevoit să îi dai cuiva să guste. Și pe scurt,
putem vorbi despre asta și în cazul design -ului interior. Îți cauți un apartament? Niște fotografii
făcute bine cu siguranță că îți vor influența decizia. Sau poate pur și simplu îți place să
fotografiezi locuri interesante, încăperi cu un design pe care nu l -ai mai întâlnit nicăieri.
Fotografia de moda , este un gen de fotografie dedicat îmbrăcăminții sau altor lucruri care au
legătură sau țin de industria modei , precum fotografia de beauty/glamour, care se axează mai
mult pe frumusețea modelului decât pe hainele sau accesoriile acestora (ele rămân doar uneltele
care pun în valoare subiectul). De obicei este practicată pentru diverse reclame, ședințe foto,
revist e de specialitate, precum faimoasele Vogue sau Elle (dar nu numai).
Cu toate acestea, în ultimii ani, fotografia de modă a evoluat și pe partea de street (street
fashion), ce presupune fotografierea modelelor în locații exotice cu accesorii pe măsură sau pur
și simplu norocul de a surprinde o persoană îmbrăcată fain pe stradă.

Fotografia fine -art, este creată în așa fel încât să fie în concordanță cu viziunea artistului, nu cu
realitatea .
1.2.6. Fotografia de eveniment
In fotografia de eveniment fotograful este responsabil sa redea prin fotografiile sale firul epic al
actiunii evenimentului. Urmarind o serie de fotografii de eveniment, privitorul trebuie sa
inteleaga cand a inceput, cand s -a terminat, unde s -a petrecut s i binenteles cine a participat la
eveniment.
La majoritatea evenimentelor de aproape orice tip (exceptand cele triste) este necesara sau dorita
prezenta unui fotograf pentru a imortaliza si a marca momentele importante ce au loc.
Fie ca e vorba de o nunta/ botez, aniversare in familie, fie ca e vorba de partea comerciala de
lansari de produse, promovari de servicii etc sau pur si simplu ne referim la petrecerile de sfarsit
de an ale companiei X, fotograful este nelipsit. Cu ajutorul acestuia se demonstreaza ulterior
faptul ca evenimentul a avut loc si cu ajutorul fotografiilor sale se poate constata detaliile
evenimentului: unde, cand, cum, cu cine, de ce. Fotograful este responsabil, prin fotografiile sale
sa raspunda la aceste intrebari.
Cele mai intalnite evenimente unde fotografii sunt prezenti sunt:
 Evenimentele de familie: nunta, botez, majorat, nunta de argint/aur, taiere de mot/turta,
zile de nastere
 Evenimente publicitare / PR – lansari de produse/campanii, promovari de oferte/produse
 Evenimente corpo rate – conferinte, petreceri de firma, team -buildinguri
 Evenimente sportive
 Evenimente cotidiene / foto -jurnalism de presa – proteste, razboaie, momente speciale ale
unei natiuni etc
Fotografia de eveniment de fam ilie – Nunta, Botez, Aniversari
Evenimentel e de familie sunt evenimente cu o responsabilitate foarte mare deoarece sunt
evenimente ce se petrec, de cele mai multe ori, doar o data in viata. Si aceste evenimente la
randul lor au incluse anumite momente cheie, ce dureaza foarte putin, si ce nu se pot repeta.
De exemplu, in cazul unei nunti, din primul moment al zilei, pana la ultimul, se petrec diverse
obiceiuri, datini ce sunt nelipsite si ce dureaza de multe ori sub un minut, iar fotograful este
responsabil sa aibe cunostinta de ele, sa fie constien t cand si cum or sa se petreaca ca sa fie
prezent si pregatit pen tru a imortaliza aceste momente.

Evenimente de publicitate
Evenimentele de tip publicitar/ PR sunt evenimentele unde de obicei se lanseaza anumite
produse de brand, campanii de promovare, aparitia unor brandur i noi, lansari de promotii etc.
Aici de cele mai multe ori, clientul este un brand, sau agentia de PR/public itate ce reprezinta acel
brand. Ca la orice eveniment, fotograful este responsabil sa afle desfasuratorul evenimentului. In
plus, de cele mai multe ori exista un brief cu specificatii exacte pentru partea foto video: ce sa fie
surprins, cine sa fie surprins, ce invitati sunt, unde sunt amplasate punctele de interes, si un
desfasurator foarte exact, la minut, cu fiecare lucru ce se intampla.
Fotograful este responsabil pentru bifarea fiecarui punct din acest brief si in plus sa aduca aportul
sau artistic si experienta sa pentru redarea evenimentului in imagini, intr -un mod cat mai
profesionist.
Pentru ca este vorba de un brand, pest e tot in locatia evenimentului, vor fi amplasate logo -uri,
bannere spidere ce au scopul de reclama. Acestea trebuiesc imortalizate, atat separate, cat si in
contextual evenimentului.
Scopul principal al acestor fotografii, de cele mai multe ori, sunt pentr u a dovedi visual pe ce
agentia, sau departamentul de marketing din cadrul firmei au cheltuit bugetul. Motiv pentru care
fiecare detaliu in parte este la fel de important de imortalizat: de la un mic actipild sau cateva
flyere pana la momentele artist ice, bufetul aranjamentele etc.
Evenimentele corporate – conferinte
In cadrul unui eveniment tip conferinta, cei mai importanti sunt speakerii aflatii in fata audientei.
Un eveniment de acest gen este de multe ori lent, si de lunga durata.
Editarea acestor poze trebuie sa fie minimalista, strict de corectare. Astfel predarea acestora intr –
un mod rapid nu este neaparat un lucru irealizabil, dar trebuie prevazut pentru a nu se fa ce alte
planuri dupa eveniment.
Evenimentele sportive
In cazul evenimentelor sportive este foarte important cunoasterea sportului pe care il fotografiem
pentru a fi usor sa ne alegem punctele de statie. In cazul acestor evenimente suprinderea actiunii
este punctual forte pe care fiecare fotograf trebuie sa il aibe.
Fata de majoritatea eveni mentelor in care miscarea efectiv a subiectelor nu este foarte accelerata
in cele mai multe cazuri, la fotografia de sport trebuie sa ne cunoastem foarte bine echipamentul
si sa fim foarte stapani pe setari si pe echipamentul utilizat.

Cel mai greu lucru d e dobandit in fotografia de sport este anticiparea momentului, pentru ca,
daca fotograful declanseaza dupa ce a vazut in vizor ce voia sa surprinda, momentul este pierdut
si astfel el trebuie sa invete sa declanseze anticipat.
Spre exemplu, fotografii de t enis, sustin ca ei declanseaza dupa ce aud mingea lovind terenul ce
se indreapta spre cel ce urmeaza sa o returneze. Astfel ei pot suprinde tenismenii exact cand
lovesc mingea.
Cunoasterea sportului in sine ne poate ajuta sa alegem cat mai bine echipamentu l, setarile si
punctul de statie.
Comportamentul fotografului
Fotograful trebuie sa fie civilizat, manierat, cu bun simt si foarte sociabil. Intr -un timp foarte
scurt trebuie sa se integreze intr -un grup de oameni necunoscuti si sa se faca placut pentru ca
persoanele fotografiate de acesta sa nu aibe vreo repulsie fata de el si sa zambeasca la fotografii.
Este de recomandat sa fie imbracat decent, smart casual, pe cat se poate de elegant si comod in
acelasi timp, pentru a nu iesi in evidenta in mod negativ printre ceilalti invitati si pentru a fi in
asentiment cu restul. Acest lucru este recomandat la orice fel de eveniment, fotograful trebuie sa
fie in rand cu invitatii: daca este o petrecere la piscine si toti sunt in pantaloni scurti sport, si
fotograful poate fi in acelasi fel.
1.3. Compozitia
Pentru ca o fotografie sa iasa din banal si pentru a transmite ceea ce fotograful isi imagineaza ce
vrea sa reprezinte acea fotografie, compoztia acesteia trebuie gandita si cu ajutorul unor reguli se
va putea trans mite si scoate in evidenta ce este important i ntr-o fotografie mult mai usor.
Plasarea subiectului în cadrul imaginii se face după principii devenite clasice, care au în vedere
punerea lui în maximum de valoare. Cadrul imaginii fotografice este standardiza t și se
caracterizează prin raportul laturilor.La aparatele obișnuite, tip leica, filmul are dimensiunea
24×36 mm, având raportul laturilor 2/3, ceea ce oferă o formă echilibrată și estetică.
Principala regula, si cea mai importanta d e altfel, este Regula Treimilor . Aceasta regula
presupune impartirea cadrului in treimi pe verticala si pe orizontala.
Pe aceste linii se pot aseza lucrurile de interes dintr -o fotografie, cum ar fi linia unui orizont sau
linia ochilor, iar punctele de intersectie ale liniilor verticale cu cele orizontale vor fi punctele de
interes maxim din fotografie, puncte in care vor aseza in cadrul nostru subiectul sau ce exact
vrem sa scoatem in evidenta.

In fotografia de peisaj ne putem folosi de liniile orizontale pentru a plasa lucrurile de interes si
pentru a scoate in evidenta o anume parte din peisaj.
De exemplu in aceasta fotografie linia orizontului a fost plasata pe linia de treime de jos, astfel
cerul care este mai spectaculor decat apa a fost scos in evidenta prin acordarea de 2 treimi.

Spre deosebire de prima fotografie, in aceasta s -au acordat 2 treimi pamantului+ apa pentru a
scoate in evidenta. Chiar daca cerul este destul de spectaculos, plaja + apa ofera o imagine mai
bogata cu mai multe detalii decat cerul care de altfel poate fi vazut in intregime si in reflexia din
apa. Astfel li nia orizontului s -a plasat pe treimea de sus.
Liniile treimilor pot fi de asemenea combinate cu punctele de interes generate de intersectia
liniilor orizontale si cele verticale.
Aceasta combinatie se face atunci cand in peisajul nostru exista un subiect de interes, cum ar fi
un copac sau un animal.

Ca si in prima poza, in aceasta cerul este mai spectaculos decat pajistea si datorita inaltimii
copacului incadrarea liniei de orizont pe linia treimilor de jos a fost fortata de aceasta. Iar
plasarea c opacului sa facut pe linia verticala din treapta cu punctul de plecare din punctul de
interes rezultat din linia trimii orizontale cu cea verticale.

La fel ca in primul caz, prezenta muntiilor in planul secund a fortat incadrarea orizontului pe
linia trimii de jos, iar plasarea subiectului s -a facut in punctul de intersectie dintre linia treimii
orizontale si cea verticale.

Aceleasi reguli se fol osesc pentru orice subiect in miscare. Daca se alege plasearea acestuia intr –
o treime a cadrului, el trebuie sa aiba o directie in care se indreapta si vizualizatorul fotografiei
trebuie sa vada acea zona. Daca un subiect este plasat in partea opusa va da impresia ca iese din
poza.

Aceste impresii, senzatii pe care imaginile ni le ofera sunt date de compozitia fotografiei si
fiecare spectator le simte in subconstient si astfel i se declanseaza senzatia de aprobare a unei
fotografi sau de deranj. Daca un om se va uita spre un loc pe care noi alegem sa nu il aratam
celui ce vizualizeaza fotografia vom crea curiozitate, dar o curiozitate care va ramane fara
raspuns – senzatie deranjanta pentru oricine.
Fotografia de portret
In fotografia de portret utilizarea regulii treimilor este elementara si aceasta poate fi aplicata in
diverse forme. Liniile treimilor si punctele de interes ne ajuta in continuare sa scoatem in
evidenta subiectul nostru si cu ajutorul acestora putem condu ce privirea spre ce dorim sa scoatem
in evidenta.
Cadru larg
Intr-un cadru larg regula treimilor se aplica prin plasarea capului pe linia de orizont de sus (fie ca
e cadru orizontal sau vertical), fie pe centru fie pe o linie verticala.
In acest caz s -a plasat capul pe linia de sus,
oferind suficient spatiu pentru incadrarea
restului subiectului.
Plasarea acestuia mai jos ar fi creat deasupra
lui un spatiu gol lipsit de interes care totusi
atrage atentia, dar si plasarea subiectului
foarte a proape de margine fie sus, stanga sau
dreapta, va “sufoca” subiectul. Astfel
plasarea acestuia pe linia de treime ofera
suficient spatiu deasupra dau nu prea mult si
de asemenea suficient spatiu in jos pentru
incadrarea completa a subiectului.
O incadrare full -body cel mai des se face pe
mijloc deoarece privirea subiectului este
direct catre camera, iar privirea noastra
ramane concentrata doar asupra subiectului.
Plasarea acestuia intr -o parte a fotografiei se
va face doar daca in jurul acestuia s e afla o
zona de interes sau daca acesta isi are
indreptata privirea in alta parte.

Cand fotografiem un cadru strans, in aproape toate situatiile incadrarea va fi pe mijloc, insa intr –
un cadru strans subiectul nostru devin ochii persoanei si acestia vor fi incadrati pe linia
orizontala a treimii de sus pentru a lasa spatiu in jos pentru restul fetei si eventual gat .

De multe ori cand fotografiem un cadru strans, pentru a ne apropia si mai mult si pentru a scoate
in evidenta foarte bine ochii unui subiect sunte m obligati sa taiem din acesta.

Aceste taieturi trebuie sa fie placute, astfel
nu se vor face in zone de interes ale corpului
uman – cum ar fi incheieturi, cot, genunchi
etc. De obicei se alege taierea in zone
intermediare acestora.
Liniile verzi sunt locuri in care putem taia
fara sa fie deranjant ochiului si liniile cu
rosu nu.

Linii de ghidaj
In fotografie ne putem a juta cu liniile mediului inconjurator sa scoatem un subiect in evidenta.
Ochiul uman urmareste involuntar orice linie din mediul sau inconjurator si de acest lucru putem
profita in fotografiile noastre atunci in mediul de ajuta.

Simetrie
Ca o concluzie la toate aceste reguli, putem spune ca nu e bine sa incadram pe mijloc in general,
fie ca avem un peisaj si o linie de orizont fie un anume subiect.
Motivul este ca atunci cand avem ceva in mijloc ne asteptam la simetrie si de cele mai multe ori
nu este cazul, insa atunci cand este, aceasta poate fi de mare efect si trebuie sa uit am de orice
regula a treimilor.
Regulile acestea in general sunt facute ca prin creativitate sa fie incalcate, insa acest lucru
trebuie facut constient si cu un a nume scop justificant.

Suprafetele , indiferent de forma lor, contribuie la tonalitatea psihologică a imaginii prin senzația
care o produc.
Suprafețele mari, neîntrer upte, sunt statice și monotone. Suprafețele mici, cu tonuri sau culori
variate, însuflețesc imaginea, sugerând varietate, mișcare, neastâmpăr.
Suprafețele luminate dau un efect calm, prietenos, sugerând buna dispoziție, ca de exemplu
reflexele de lumină pe suprafața ușo r încrețită de vân t a unui loc. Suprafețele întunecate
posomorăsc imaginea, dându – i un caracter grav, neliniștit, cum este un cer cu nori amenințători
de fu rtună, un zid înalt, întunecat.
Suprafețele triunghiulare creează senzații asemăn ătoare cu cele date de liniile frân te. Triunghiul
este forma cea mai comună care intervine în construcția imaginii, de exemplu capul ș i umerii
într-un portret. Triunghiul dă impresia de stabilitate când este așezat pe o latură.

CAPITOLUL I I – FOTOGRAFIA DIGITALA
2.1. Calibrarea monitorului
Calibrarea culorilor ar trebui să fie cu siguranță o parte esențială a fluxului de lucru al fiecărui
fotograf. În caz contrar, este imposibil să afli dacă culorile afișate de monitor sunt cu adevărat
corecte și dacă ceea ce vedeți se va potrivi cu imprimarea. Există multe moduri de a face acest
lucru și procesul poate fi destul de simplu sau complex, în funcție de cât de exacte doriți să
reproduceți culorile și dacă vă imprimați, de asemenea, munca dvs. în interior. Metoda simplă
implică un colorimetru hardware pentru colorarea monitorului pentru editarea fotografiilor de zi
cu zi și pentru vizualizarea imaginilor, și există, de asemen ea, un profil de culoare profesionist de
tip end -to-end care necesită o calibrare foarte concisă a tuturor dispozitivelor de afișare și de
ieșire, cum ar fi imprimantele . În acest articol, mă voi concentra doar pe metode simple pentru a
face ca monitorul dvs. să arate culori mai mult sau mai puțin precise, astfel încât să vă puteți
baza pe acesta pentru nevoile fotografice de zi cu zi.
De ce este importantă calibrarea culorii?
Una dintre marile neînțelegeri privind calibrarea culorilor este că oamenii cred că este necesar
numai pentru tipărire. Gresit! Este necesar pentru orice, de la vizualizarea muncii dvs. și a altor
persoane, la procesarea propriilor imagini în Adobe Photoshop, Lightroom sau orice alt software.
Dacă monitorul dvs. nu este corect calibra t pentru culori, cel mai probabil nu vedeți totul în
imaginile pe care le vizualizați. De exemplu, un apus apus și frumos ar putea să apară ca palid și
o imagine alb -negru ar putea părea prea întunecată sau prea luminată.
Eu personal nu am acordat multă at enție calibrării culorilor pentru o lungă perioadă de timp și
am suferit mult ca rezultat. În acel moment, am produs o muncă foarte inconsecventă, pentru că
mă gândeam la culori greșite în timpul procesării ulterioare. Imaginile mele s -au terminat de
multe ori cu culori prea saturate și tonuri ciudate, și fără a avea idee despre lucruri precum
profilul de culoare ICC, aș termina deseori toate metadatele din imaginile mele, inclusiv acele
profile de culoare. Într -o zi am avut ocazia să văd imaginile pe un ca lculator calibrat în culori și
după ce am văzut cât de rău erau imaginile, mi -am dat seama că era timpul să se schimbe. La
început, m -am gândit că poate aș putea folosi niște instrumente gratuite de calibrare a culorilor
care au fost deja construite în sis temul meu de operare, pentru a obține culori mai precise. Nu am
văzut cum aș putea justifica să cheltui câteva sute de dolari pe un colorimetru, când monitorul
meu mi -a costat atât de mulți bani în primul rând. Cu toate acestea, în timp, mi -am dat seama că
selectarea unui monitor adecvat și calibrarea culorii era critică, mai ales dacă am vrut ca
fotogr afia mea să fie luată în serios.

Din fericire, odată ce am avut o configurație corectă, am reușit să mă întorc și să îmi procesez
din nou imaginile. Mă buc ur că nu am așteptat prea mult, pentru că începând cu acel moment al
carierei mele, am reușit să produc o muncă solidă.
Dacă nu ați calibrat corect monitorul în trecut, veți fi șocați să vedeți cât de diferite vor fi
imaginile dvs. și ale altor persoane du pă o calibrare corectă, mai ales dacă aveți un monitor
inferior. Din fericire, colorimetrele bune fac ca calibrarea unui monitor să fie foarte ușoară –
după cum veți vedea din acest articol și din videoclipul însoțitor, acesta nu va dura mult timp și
nu ne cesită cunoștințe tehnice.
Unul dintre cele mai importante instrumente de care aveți nevoie pentru a vă asigura că imaginile
vizionate și editate pe afișajul computerului dvs. vor fi imprimate, este un colorimetru. Un
colorimetru este un instrument de măs urare a culorii care se atașează afișajului dvs. împreună cu
software -ul, este folosit pentru a crea un profil de monitor pe care îl utilizați computerul. Atunci
când calibrați monitorul cu un colorimetru, vă potriviți mai mult culorile văzute pe afișaj cu
imprimarea care este încărcată pe imprimantă. Două dintre cele mai bune instrumente de
calibrare de vânzare includ Datacolor Spyder3Pro și X -Rite colormunki. Veți descoperi că
investiția în aceste instrumente va fi una buna, iar calibrarea monitorului vă va economisi bani
reducând cantitatea de hârtie și cerneală folosită într -un proces "de încercare și eroare". În timp
ce calibrați monitorul, ajustările la luminozitate, contrast și echilibrul culorilor pentru a se potrivi
cu standardele utilizate de softw are-ul de calibrare. Aceste ajustări sunt modificări fizice reale ale
funcționării monitorului și sunt necesare pentru a produce un profil precis pe care îl veți folosi de
computer.

2.2. Importanta managementului culorii
Imagine printata (fara managementul culorii) Imagine de pe monitor
Înainte de a începe să lucrați la o fotografie, este o idee destul de bună să știți la ce va fi folosită
imaginea. Imaginea este imprimată pe imprimanta foto cu jet de cerneală? Afișate pe Web?
Folosit pentru prepress? Răspunsurile la aceste întrebări vor determina ce mod de culoare ați ales
Modul de culoare vă permite pur și simplu să stabiliți ce metodă de culoare va folosi Photoshop
pentru a afișa prima imagine în tim p ce editați și apoi pentru a ieși (imprima) imaginea.
Modurile de culoare reprezintă metode specifice de descriere a culorilor numerice, numite și
modele color.

Revision CIE 1976 – Chromaticity Diagram

Opțiunile pentru modurile de culoare utilizate pen tru fotografi digitali din P hotoshop includ:
 Bitmap: Nu este utilizat pentru fotografii digitale. Utilizează valorile alb -negru sau de
culoare pentru a reprezenta pixeli într -o imagine .

 Grayscale: Acest mod ar fi folosit dacă imaginea originală deschisă în Photoshop ar fi
fost deja o imagine alb -negru. Majoritatea fotografiilor dvs. capturate cu o cameră
digitală sau achiziționate cu ajutorul unui scaner de film vor fi colorate.

 Duotone: Nu este folosit în mod obișnuit pentru fotografii digitale, duoton e este un mod
utilizat pentru scopuri specifice de imprimare legate de lucrări de imprimare în două
culori. De asemenea, este utilizat pentru tehnici avansate de imprimare alb -negru.

 SRGB: camerele digitale sunt, de obicei, setate la acest spațiu de culoare, dar pe cele mai
multe SLRS digitale, puteți seta spațiul dvs. de culoare implicit la Adobe RGB 1998, de
asemenea. SRGB este cel mai bun spațiu de culoare pentru a fi utilizat pentr u fotografii
care trebuie vizualizate pe web. Dacă vă editați imaginile în Adobe RGB 1998 așa cum
vă sugerez (aveți o gamă de culori mai mare pentru a lucra cu), ar trebui să vă convertiți
imaginile în SRGB atunci când sunteți gata de a dimensiona și de a emite o imagine
pentru a vizualiza pe o pagină web sau atașarea la un e -mail .

 Adobe RGB 1998 (Red, Green, Blue): Pentru fotografi digitali, RGB este modul standard
de culoare folosit pentru editarea fotografiilor în Photoshop. RGB este modul de culoare
implicit și este setat automat pentru dvs. când instalați Photoshop.

 CMYK (Cyan, Magenta, Galben, Negru): Un alt mod de culoare standard utilizat în
Photoshop, modul C MYK este folosit în principal pentru pregătirea imaginilor în care
separarea culorilor este necesară pentru procesele de imprimare. Când este necesar să
trimiteți imagini pentru imprimare comercială, editați imaginile în modul RGB, apoi
convertiți imaginea în CMYK pentru depunerea finală.
În America, se folosesc următoarele profiluri de culoare:
 În Camera: Dacă imprimați unele și puneți ceva pe Web sau pe e -mail, setați camera
la Adobe RGB 1998. Editare imaginile dvs. în același spațiu de culoare. Atu nci când
pregătești imagini pentru Web sau e -mail, îți recomand să convertești imaginile în
spațiul de culoare SRGB
 Photoshop & Elements: După cum sa menționat, editează -ți fotografiile în spațiul de
culoare Adobe RGB 1998. Motivul? Gama de culori mai mar e. Puteți converti mai
multe spații de culoare mai târziu după ce faceți corecțiile de culoare și ton .

Imagine direct de pe ecranul Imagine de pe un laptop Imagine printata
camerei de fotografiat normal

2.3. Prelucrarile de baza ale imaginii digitale

Elementele
principale ale unui
sistem de prelucrare
digitala a imaginii

Principalele prelucrari ale imaginii digitale
• Imbunatatire – cresterea contrastului
• Filtrare
• Restaurare
• Compresie
• Transformari geometrice
• Operatii morfologice
Imbunatatirea
 evidentierea detaliilor
 cresterea cont rastului (apreciere subiectiva)
 reducerea degradarilor perceptuale
 micrsorarea/marirea luminozitatii
 evidentierea umbrei

Filtrarea
 Filtrarea imaginilor este necesara pentru a micsora efectele nedorite cauzate de un sistem
de achizitie de rezolutie prea scazuta sau de un sistem de transmisie de imagini de banda
mica.
 Scopul operatiilor de filtrare este de a micsora efectele zgomotelor introduse de camera,
valori accidentale ale unor pixeli, valori lipsa ale unor pixeli etc.

Restaurare
• Reducere a degradarilor si deformarilor, pe baza modelului matematic al degradarii; criteriu
obictiv de apreciere.

Operatii geometrice

Compresie
 Reducerea cantitatii de informatie (date) necesara stocarii / transmiterii imaginii.

2.4. RAW vs. JPEG
Tipurile comune de fișier grafice includ JPEG (.jpg), TIFF (.tif) și bitmap (.bmp).
În plus, unele camere digitale salvează imaginile în format RAW, care este necomprimat și
căruia nu i s -au aplicat efecte cum ar fi balansul de alb sau conturare.

De cele mai multe ori, JPEG (.jpg) este cel mai bun tip de fișier, deoarece creează imagini de
calitate înaltă cu dimensiuni mici de fișier, prin comprimarea datel or. Este recomandat pentru
stocarea și partajarea imaginilor. Dacă aveți nevoie de un nivel foarte ridicat al calității vizuale
(de exemplu, dacă imprimați în variante mari, de 20×30 pe 30×45 sau mai mari), trebuie să
salvați în format TIFF (.tif) sau să s alvați imaginea JPEG la cel mai scăzut nivel de comprimare
disponibil.
TIFF
Avantajele TIFF
Când salvați o imagine ca TIFF, nu se pierde din calitatea imagini i.
Dezavantajele TIFF
Unele programe, inclusiv cele mai multe browsere Web, nu a fișează imagini în format TIFF.
Imaginile TIFF sunt foarte mari (mult mai mari decât aceeași imagine salvată ca JPEG). De
aceea, imaginile TIFF ocupă spațiul pe hard disk mul t mai repede decât JPEG -urile.
Toate imaginile TIFF, mai puțin cele mai mici, sunt prea mari pentru a fi trimise prin poșta
electronică.
JPEG
Fisierul JPEG reprezinta un fisier compresat, rezultat din fisierul RAW. Aceasta conversie se
poate face direct din aparat, automat – selectand inregistrarea de tip JPEG, sau ulterior intr -un
soft de procesare de i magini. Acestor fisiere deja ii sunt aplicate diverse modificari de contrast,
saturatie, claritate. Fisierele de tip JPEG sunt fisiere finalizate ce pot fi direct incarcate in web
sau printate.
Extensia .jpeg este o extensie universal valabila ce poate fi accesata nativ de orice device – pc,
telefon, tablet; poate fi incarcata direct in orice platforma online, si poate fi direct printata.
Avantajele JPEG
Cele mai multe programe afișează, deschid și salvează JPEG -uri.
JPEG -urile sunt recomandate pentru poșta electronică datorită dimensiunii mici de fișier.
Datorită faptului că volumul de comprimare utilizat la salvarea unui JPEG poate varia, controlați
dimensiunea fi șierului și calitatea imaginii.
Dezavantajele JPEG
JPEG -urile comprimă automat imaginile când le salvați, ceea ce reduce puțin din calitatea
vizuală. Dacă utilizați un nivel înalt de comprimare, calitatea imaginii este slabă.

RAW
Fisierul de tip RAW este tipul de fisier ce continte absolut toate informatii le ce ajung pe senzor,
fara nici un fel de compresie, post -procesare din aparat. Fisierul tip RAW este similar cu filmul
negativ, de unde si extensia generala a fisierelor standard (create de adobe) – DNG – digital
negative.
Fisierul de tip raw are o gama larga de extensii, in functie de producatorul de aparat: Canon –
.cr2, Nikon – .nef, Sony – .arw etc. Aceste fisiere pot fi accesate doar de programe dedicate, cum
ar fi softul producatorului de aparat, sau cele de editare (ex: Adobe Photoshop, Adobe
Light room).
Aceste fisiere necesita procesare inainte ca fotografia sa fie finalizata. Fiecare fotografie de tip
raw trebuie accesata si procesata cu setarile pe care le dorim de contrast, saturatie etc. Fisierele
native, fara procesare de obicei sunt foarte pa le, nesaturate, exact cum sunt inregistrate de catre
senzor.
O problema a formatului RAW pentru imagini este ca nu a fost foarte standardizat. Din fericire
Adobe a anuntat crearea unei specificatii de negativ digital (DNG) al carei scop este
standardizarea formatului RAW.

RAW vs JPEG
Nu exista un raspuns universal la aceasta intrebare, deoarece acesta depinde de tipul fotografiei
pe care o faceti. In cele mai multe cazuri imaginile RAW vor oferi cele mai bune solutii datorita
avantajelor tehnice si ieftinirii cardurilor de memorie cu capacitate ma re.
Imaginile RAW ofera un control mai bun dar are si dezavantajul vitezei, spatiului de stocare si a
usurintei de folosire. Aceste dezavantaje sunt cateodata decisive in alegerea de catre fotografii de
presa si sportivi a formatului JPEG, dar fotografii de arta si peisaje aleg for matul RAW pentru a
maximiza calitatea potentiala a imaginilor.

Ce tip de fisier este recomandat sa folosim si cand?
Daca imaginile realizate cu ajutorul aparatului nu urmeaza sa treaca printr -un process de editare
ulterioara, este recomandat utilizarea fis ierului de tip JPEG. Acesta este deja convertit intr -un
system general si poate fi utilizat imediat in orice fel. Insa daca destinatia post -fotografiere a
fisierului realizat este un soft de post -procesare, un fisier raw va fi mult mai recomandat, datorita
gamei largi de informatii ce acesta cuprinde, cum ar fi:
White Balance – Balansul de alb
Posibilitatea de schimbare a balansului de alb exact grade Kelvin. Intr -un fisier raw putem seta
exact temperatura de culoare, similar pre -fotografiere, cu o valoare exacta in grade Kelvin.
Daca dorim sa corectam balansul de alb pe un fisier JPEG, vom putea doar adauga albastru sau
rosu in fotografia reaizata, intr -o anume cantitate. Avantajul major al acestei posibilitati in
fisierul de tip RAW apare cand avem o serie mare de fotografii realizate in acelasi context si
lumina dar totusi cu variatie de WB datori ta utilizarii unui mod automat.
In momentul in care setam pe o fotografie o anume valoare Kelvin, aceasta poate fi copiata la
restul si imaginile vor arata la fel , chiar daca initial balansul lor de alb era diferit. Insa daca
facem acelasi proces pentru o serie de fisiere tip JPEG, diferenta initiala se va pastra, procentul
adaugat fotografiei initiale copiindu -se la restul fotografiei.
Expunere gresita
Adesea se i ntampla sa gresim, fie noi sau aparatul, expunerea fotografiei. Fie ca rezultatul este
subexpus sau supra expus, daca vrem sa pastram acea fotografie ulterior ea necesita post
procesare pentru corectie.
In cazul unui fisier RAW avem sanse mari sa putem rec upera fotografia in totalitate daca aceasta
initial a fost supra expusa sau subexpusa, deoarece fisierul tip RAW pastrea o arie mult mai mare
de informative si acestea pot fi scoase in evidenta. Insa utilizand tipul JPEG, acolo unde
fotografia este supraex pusa sau subexpusa, aceasta nu va mai putea fi recuperate in cele mai
multe cazuri.
2.5. Programe folosite in editarea foto
Adobe Photoshop
Cei mai mulți îi spun simplu, pe nume mic, Photoshop, deși denumirea completă e Adobe
Photoshop. Deși numele îți induce mai degrabă ideea că e un program pentru fotografi, Adobe
Photoshop a fost creat în primul rând pentru Graphic Designeri. Pe lângă manip ularea foto,
programul conține o mulțime de tool -uri pentru crearea și editarea de elemente grafice.

Software -ul a devenit standard în domeniu și este unul dintre cele mai puternice programe de
creație grafică, editare de imagini și fotografii digitale, gr afică pentru print, video și Web.
Succesul său se datorează atât interfeței intuitive, cât și multitudinii de posibilități de editare pe
care o oferă utilizatorilor, începători sau avansați.
Layers
Layer -ele îți permit să alegi în ce ordine să fie afișate imaginile și te ajută să separi parțile
componente ale proiectului, astfel încât să fie ușor de accesat în orice stadiu ai fi. Vei învăța cum
să setezi vizibilitatea unui layer și alte editări specifice. Tot acum vei afla noțiuni ca ”duplicate”,
”merge” sa u ”group layers”.
Transform Tools
Tool -urile de transformare îți oferă câteva dintre cele mai simple metode de manipulare și
ajustare a imaginilor. Cel mai des folosit tool de acest tip este Free Transform, care combină
funcționalitățile tool -urilor Scale, Rotate, Skew și Distort. Vei experimenta mult combinația
dintre acest tool și tastele Alt, Shift și Ctrl.
Masking
Opțiunea Marking folosește fie Brush Tool, fie Selection Tool pentru a izol a zone dintr -o
imagine. Acest tool îți permite să lași imaginea originală intactă și creează un Layer Mask și un
Scale Map care îți indică partea vizibilă și invizibilă a layer -ului.
Image Adjustments
La această secțiune a Photoshop -ului vei petrece destul de mult timp mai ales experimentând.
Vei învăța relativ repede concepte ca Auto Tone, Levels, Curves, Posterize, Gradient Map, însă
vei descoperi cu adevărat cât de multe poți obține cu ajutorul lor numai experimentând și
combinându -le.
Filters
Filtrele s unt ideale pentru a experimenta ca începător și te ajută să înțelegi de ce e capabil
Photoshop -ul.
Pe măsură ce vei avansa în utilizarea programului vei folosi mai mult filtre ca Render și Blur. Ca
să vezi efectul filtrelor, alege o imagine și selectează pe rând fiecare tip pentru a vedea
diferențele.

Adobe Lightroom
Adobe Lightroom este unul dintre softurile de postprocesare a fotografiilor folosit, în general,
pentru volume mari de fotografii, volum care trebuie prelucrat într -un timp scurt. Dar asta nu
înseamnă că nu putem folosi programul să edităm o singură fotografie. Spre deosebire de
Photoshop, Lightroom este axat pe accesibilitate. Mecanismul, în principiu, e exact ca cel regăsit
în diversele aplicații prin care pot fi modificate repede și foarte ușor fotografiile. Pur și
simplu tragi de diverse puncte și se modifică diverși param etri.
Ideea e că Adobe Lightroom este un program simplu de utilizat și care vă poate salva din multe
situații. Sunt cazuri în care reiau fotografiile și în Photoshop, dar acelea sunt excepții.
Decupare și corectare
Primul pas pe care îl poti face după ce i mport i o fotografie este să o decupez i și să îi scot i
eventualele puncte de praf care sunt pe senzor. Mi -ar plăcea să nu fie etapa cu punctele de praf,
dar, inevitabil, în unele situații e și aceasta. Mai ales atunci când fotografiez cu diafragma închisă
și schimb obiectivele foarte des. Cum fac asta? În panoul din dreapta, sub histogramă, sunt
câteva unelte.
De la stânga la dreapta avem așa: Crop Tool (decupare) , Spot Removal (eliminare de
pete/corectare prin Clone/Heal Tool) , Red Eye Correction, Graduated Filter (filtru gradual cu
diferite setări) , Adjustement Brush (aplicare de modificări doar în anumite zone ale
fotografiei) . E evident unealta pe care o folosim pentru decuparea fotografiei. Apoi, cu ajutorul
Spot Removal setat pe Clone Tool am eliminat p unctele de praf care erau prezente pe senzor.
Modificarea parametrilor – setărilor
Aici e partea cea mai interesantă și cea care îi oferă un avantaj real lui Adobe Lightroom. Totul e
simplu și la îndemâna oricui. Nu e nevoie să prezint fiecare funcție regăsită în panoul Basic,
toate sunt evidente și simplu de modificat. Trageți pur și simplu într -o direcție sau alta de acele
puncte. Experimentând veți vedea care e rezultatul. Dacă nu vă place apăsați CTRL+Z pentru a
anula ceea c e ați făcut.
GIMP
GIMP (GNU Image Manipulation Program) este un program de editare a imaginilor open source,
licențiat sub licența GNU General Public License. Acesta poate fi folosit pentru editarea
imaginilor electronice bitmap cum ar fi fotografii.
În timp ce GIMP poate edita grafice vectoriale, cum ar fi SVG -uri, alte programe precum
Inkscape sau Adobe Illustrator sunt mult mai capabile. GIMP, ca un editor de imagine complet
funcțional, rivalizează cu alte programe standard industriale, cum ar fi Adobe Photoshop și Corel

Paint Shop Pro, în ceea ce privește caracteristicile cum ar fi mai multe straturi, abilitatea de a
redimensiona și de a redimensiona imaginile, culturile, manipularea culorilor și așa mai departe.
Așa cum spuneam, interfața lui GIMP pare la început foarte stufoasă. Aplicația a preluat modelul
Photoshop și oferă în ecranul de start un așa -numit Toolbox, care cuprinde numeroase iconițe în
jumătatea de sus. Pentru fiecare opțiune în parte există de asemenea un set de setări care pot fi
edita te în jumătatea de jos, lucru care aglomerează și mai mult spațiul de lucru. În plus, tot la
deschiderea aplicației suntem întâmpinați de un alt spațiu de lucru pentru layere.
De la versiunea 2.10 exista suportul pentru HiPI. Astfel, acum GIMP scanează în mod
corespunzător monitoarele 4K sau alte rezoluții înalte, iar pictogramele ajung la o dimensiune
utilizabilă. De asemenea, puteți alege seturi de pictograme color și monocrom.
GIMP 2.10 suportă:
– editare de imagini pe 16 și 32 de biți pentru fișierele T IF, PNG și PSD printre altele.
– Multi -threading support, pentru procesarea mai rapidă a operațiilor.
– Optional GPU side processing, oferind accelerare hardware pe sistemele acceptate.
Funcțiile de gestionare a culorilor (Color management) sunt acum încorporate, în loc să existe ca
plug-inuri, și există suport pentru un nou spațiu de culoare liniar. Acest lucru este în concordanță
cu ceea ce pare a fi o trecere generală de la plug -in-uri la o experiență mai integrată.
Puteți vizualiza efectele filtrelor (cum ar fi estomparea gaussiană) pe poze, în timp real. Aceasta
înlocuiește fereastra minusculă de previzualizare la care am fost anterior limitați. Există, de
asemenea, o opțiune Split Vi ew care afișează efectele înainte și după pe aceeași poză.
Dacă sunteți în căutarea unei alternative gratuite la Photoshop, GIMP ar trebui să fie
primul pe lista dumneavoastră .

CAPITOLUL III – TEHNOLOGII INFORMATICE
UTILIZATE LA REALIZAREA APLICATIEI WEB