– Sesizarea organelor de urmărire penală [613165]

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

Drept Procesual Penal II
– Sesizarea organelor de urmărire penală –

Student: [anonimizat]: IV, IFR

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

I. Introducere
În această lucrare voi analiza modalitățile de sesizare a organelor de urmărire penală, acțiune
extreme de importantă în tot ce înseamnă dreptul procesual penal. Este important ca într -o societate
care se bazează pe principii democratice, să existe posibilitatea de a fi sesizate organele de urmărire
penală atunci cănd există infracțiuni comise pe te ritoriul statului. Aceste modalități sunt strâns
corelate cu drepturi stipulate în Constituție, ca de exemplu, dreptul cetățenilor de a adresa
autorităților petiții stipulate prin articolul 51. De aceea, consider că sesizarea organelor de urmărire
penală f ace parte dintr -un proces democratic, pentru că se respectă dreptul cetățenilor de a formula
plângeri, dar și obligația statului, prin prisma autorităților publice, de a rezolva sesizările primite.

II. Sesizarea organelor de urmărire penală
Înainte de a vede a care sunt metodele prin care pot fi sesizate organele de urmărire penală, este
important de menționat că urmărirea penală este acțiunea prin care se efectuează cercetările asupra
unui caz, pe baza unor probe. De aceea, organul de urmărire penală are obli gația de a efectua aceste
acțiuni doar în limitele legii, pentru a administra probe și de a descoperi fapta. 1
Conform art. 55 din Codul de Procedură Penală organele de urmărire penală sunt:
a) Procurorul;
b) Organele de cercetare penală ale poliției judiciare;
c) Organele de cercetare specială.
Aceste organe pot începe urmărirea penală în cazul în care știu de existența săvârșirii unei
infracțiuni. Organul judiciar este informat de comiterea unei infracțiuni printr -un act de sesizare,

1 Competența și sistemul organelor de urmărire penală, https://tinyurl.com/ycnpkfyw , accesat 14.06.2020

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

ulterior organul de urmărire este îndreptățit de a începe cercetările penale, fiind chiar momentul în
care începe desfășurarea procesului penal. 2
Conform definițiilor, sesizarea este un act procesual prin care persoana care dorește să fie
îndreptățită sesizează organul judiciar pent ru a desfășura acțiunile necesare în rezolvarea c azului.
Totodată, prin sesizare, de fapt organelor li se aduce la cunoștință despre săvârșirea unei
infracțiuni, obligând astfel organul să își desfășoare activitățile pentru a se realiza obiectul
urmăririi penale. 3
De aceea, conform articolul 305 alineat 1 CPP, „când actul de sesizare îndeplinește
condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică
exercitarea acțiunii penale, organul de urmărire penală poate disp une începerea urmăririi penale
cu privire la faptă”. Prin urmare, este necesar ca înainte de a începe urmărirea penală, organul să
fie sesizat. 4
1) Plângerea
– Este una dintre modalit ățile de sesizare a organelor de urmărire penală, modalitate prin
care orice fel de persoană are posibilitatea să anunțe că a fost subiectul pasiv al unei
infracțiuni;
– Poate fi făcută în scris sau oral (obligatoriu să fie consemnată într -un proces verbal) de
către subiectul pasiv, sau de către substituiții procesuali, prin mandatar special( atunci
când este vorba de soțul persoanei vătămate etc) ori de reprezentantul legal atunci când
persoana în cauză este lipsită de capacitate de exercițiu;
– Formularea plângerii este facultativă, existând totuși o excepție atunci când exist ă o
obligație de a sesiza de îndată organul de urmărire penală; 5

2 Considerații cu caracter introductiv privind plângerea, Capitolul I, Ed. Hamangiu, p. 2 -3
https://tinyurl.com/ya9s4q 2h , accesat 14.06.2020
3 Idem
4 Articolul 305, CPP
5 UDROIU, Mihail, Procedură Penală, partea specială, p. 383

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

2) Plângerea prealabilă
– Această metodă a fost păstrată din vechiul Cod, cel din anul 1969 pe considerentul că
plângerea prealabilă poate fi folosită în cazul comiterii unor infracțiuni mai puț in grave;
– Este de fapt o excepție de la principiul oficialității procesului penal, pentru că este un
drept al subiectului pasiv, drept unde poate decide dacă sesizează sau nu organele de
urmărire penală; de aceea, este considerată o dublă manifestare de vo ință;
– Este obligatorie în cazul anumitor infracțiuni pentru punerea în mișcare a acțiunii
penale;
– Poate fi formulată atât de persoana vătămată sau prin mandatar special; 6
– Este important de menționat că atunci când infracțiunea a fost săvârșită de mai mulț i
subiecți, aceștia vor răspunde penal, chiar dacă plângerea a fost formulată doar referitor
la anumiți participanți; ( indivizibilitatea pasivă a răspunderii penale);
– Conform principiului indivizibilității active a răspunderii penale, atunci când prin
infracțiune au fost vătămate mai multe persoane, infractorul va răspunde chiar dacă
plângerea a fost formulată doar de către o persoană;
– Este obligatoriu ca plângerea prealabilă să cuprindă descrierea faptei, indicarea
autorului, precizarea dacă persoana văt ămată se constituie parte civilă;
– Termenul în care plângerea prealabilă trebuie formulată este de 2 luni, fiind un termen
de decădere. Termenul începe să curgă din momentul în care persoana vătămată știe
cine este făptuitorul, iar in cazul minorilor de la data când persoana îndreptățită a
reclama a aflat cine este infractorul;
– Pentru asigurarea celerității procedurilor, plângerea prealabilă se adresează organului
de cercetare penală sau procurorului; 7
Din punctul meu de vedere, este foarte importan t de menționat ce se întâmplă în cazul lipsei
plângerii prealabile, retragerea acesteia sau împăcarea părților. Astfel, dacă este vorb a de lipsa

6 SISERMAN, Sorina, Manual de Studiu Individual, Drept Procesual Penal II, p. 24 -25
7 UDROIU, Mihail, Procedură Penală, Partea Specială, p. 383 – 384

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

plângerii prealabile în cazul infracțiunilor unde este necesară, acest fapt duce la înlăturarea
răspunderii pen ale.
În cazul retragerii plângerii prealabile, și acest fapt duce la înlăturarea răspunderii penale.
Totuși, în acest caz este important de menționat că pentru a se produce efecte, este important ca
voința să fie reală și nu periclitată de dol sau violenț ă. 8
Conform celor menționate anterior, plângerea este o modalitate de sesizare a organelor de
urmărire, în schimb plângerea prealabilă este un act de sesizare și, de aceea, prezintă anumite
deosebiri, printre care:
a) Plângerea este un act de sesizare, în sc himb plângerea prealabilă este o condiție de
pedepsibilitate și de procebilitate;
b) Plângerea prealabilă este singurul mod de sesizare a organului, pe când plângerea este
o modalitate, care poate fi suplinită prin denunț sau chiar printr -o sesizare din ofici u;
c) Plângerea prealabilă poate anula principiul oficialității prin prisma faptului că oferă
părții vătămăte posibilitatea de a renunța la plângere. 9

3) Denunțul
Conform definiției, este „modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală, constând
în încunoștințarea despre săvârșirea unei infracțiuni făcută de o persoană fizică sau o persoană
juridică, alta decât cea vătămată prin infracțiune.”
– Denunțul poate fi atât scris, cât și oral ( denunțul oral trebuie consemnat într -un proces
verbal);
– Este impo rtant ca denunțul să nu fie anonim, pentru că dacă este anonim, acesta nu
întrunește condițiile de validitate. Totuși, acesta poate duce la sesizarea organelor din

8 SISERMAN, Sorina, Manual de Studiu Individual, Drept Procesual Penal II, p. 25 -26

9 Ibidem, p. 25

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

oficiu, în cazul în care organul de urmărire penală constată că există comiterea unei
infrac țiuni;
– În comparație cu plângerea prealabilă, denunțul are caracter facultativ, cu excepția
cazurilor prevăzute de lege. 10

4) Sesizarea din oficiu
Această modalitate nu mai este atribuită persoanei vătămate, ci organele de urmărire se pot
sesiza din oficiu î n momentul în care află de săvârșirea unei infracțiuni. Pentru a fi sesizarea făcută
într-un mod legal, este necesar că organele de urmărire penală să întocmească un process verbal
de sesizare din oficiu. Totuși, este important de menționat că acest proces verbal nu constituie
neapărat un act de începere a urmăririi penale.
De exemplu, este necesară sesizarea comandantului militar atunci când sunt săvărșite de
către militari infracțiuni împotriva ordinii. Totodată, atunci când vorbim despre autorizarea
prealabilă a organului competent, vorbim de o permisiune din partea unei autorități pentru a putea
fi pusă în mișcarea acțiunea penală. Un caz în acest sens îl reprezintă imunitatea parlamentară,
deoarece doar Camera Deputaților sau Senatul au dreptul să rid ice imunitatea parlamentară, în caz
contrar nu poate începe urmărirea penală a unui parlamentar. 11
Procesul penal este susținut de principiul oficialității, principiu prin care s -a impus crearea
organelor de urmărire penală care constată comiterea infracț iunilor și au obligația de a adduce în
fața instanței pe cei care au comis acele infracțiuni. 12

10 UDROIU, Mihail, Procedură Penală, Partea Specială, p. 385 -386
11 Idem
12 Considerații cu caracter introductiv privind plângerea, Capitolul I, Ed. Hamangiu, p. 15,
https://tinyurl.com/ya9s4q2h , accesat 14.06.2020

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

III. Concluzii
După cum se poate observa, există mai multe modalități prin care organele de urmărire
penală pot fi sesizate. Dacă unele modalități sunt strâns legate de acordul persoanei vătămate
de a sesiza organele de urmărire penală (plângere, plângere prealabilă), există și cazuri prin
care organele de urmărire penală se pot autosesiza ( de exemplu, sesizarea din oficiu). Am
văzut că dacă unele condiții de f ond nu sunt îndeplinite, actele de sesizare sunt nule, trebuind
astfel să fie parcursă o nouă cerere, de exemplu. Este important de menționat că deși pot fi
sesizate organele de urmărire penală, Codul de Procedură Penală stipulează explicit că nu orice
organ este competent să soluționeze plângerile, ci cele care îndeplinesc anumite dispoziții
referitoare la competența personală, materială și teritorială.
Din punctul meu de vedere, sesizarea organelor de urmărire penală, de cele mai multe ori,
este indispens abilă începerii urmăririi penală. Așa cum spune și codul de procedură penală,
„organul de urmărire poate dispune începerea urmăriri penale cu privire la fapta săvârșită, când
actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege”. 13 Deci, se poate ob serva că actul
de sesizare prezintă o importanță deosebită în procedura de începere a urmăririi penale, motiv
pentru care consider că sesizarea organelor de urmărire penală este unul dintre cele mai
importante mecanisme din procedura penală.
În concluzie , putem reitera faptul că sesizarea organelor judiciare constituie momentul
începerii urmăririi penale, fără de care urmărirea penală nu poate începe, deoarece sesizarea
este considerată ca fiind „atât elementul de informare, cât și temeiul legal de începe re a
activității de cercetare”. 14

13 Articolul 305, alin. 1, NCPP
14 Drd. CERCEL, Fănică, Urmărirea Penală, rezumat teză doctorat, p. 15, https://tinyurl.com/ycwmhcfz

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj -Napoca

Bibliografie:

1) SISERMAN, Sorina, Manual de Studiu Individual, Drept Procesual Penal II
2) UDROIU, Mihail, Procedură Penală, partea specială
3) Drd. CERCEL, Fănică, Urmărirea Penală, rezumat teză doctorat
4) Competența și sistemul organelor de urmărire penală, https://tinyurl.com/ycnpkfyw
5) Considerații cu caracter introductiv privind plângerea, Capitolul I, Ed. Hamangiu, p. 2 –
3 https:// tinyurl.com/ya9s4q2h