Profesor coordonator : Student: Lector univ. dr. Mihail -Radu Robotă Drobotă Miruna Iulie 2019 Iași UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI… [613119]

UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea Psihologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator : Student: [anonimizat] 2019
Iași

UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea Psihologie

FACTORI IMPLICAȚI ÎN CALITATEA RELAȚIEI DE
CUPLU : AUTO -DEZVĂLUIREA, INTOLERANȚA LA
INCERTITUDINE ȘI PERCEPȚIA CONFIRMĂRII
COMPORTAMENTALE DIN PARTEA
PARTENERULUI

Profesor coordonator : Student: [anonimizat] 2019
Iași

1
CUPRINS
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 3
PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
CAPITOLUL I : CALIT ATEA RELAȚIEI DE CUPLU ………………………….. ………………………….. ……… 4
I.1: Distinc ția dintre ajustarea maritală și alte concepte similare ………………………….. ………………… 4
I.2: Ajustarea diadică sau calitatea relației de cuplu în concepția lui Spanier ………………………….. ..5
I.3: Evaluarea calității relației de cuplu în funcție de prototip ………………………….. ……………………. 6
I.4: Predictori ai calității realției de cuplu ………………………….. ………………………….. …………………… 6
1.4.1 Personalitatea și calitatea relației de cuplu……………………………… …………… ….7
CAPITOLUL II: AUTO -DEZVĂLUIREA ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
II.1: Repere conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 9
II.2: Cara cteristici ale autodezv ăluirii ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
II.3: Func ții ale autodezvăluirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……10
II.4: Diferențe de gen în auto-dezvăluire ………………………….. ………………………….. …………………… 11
II.5: Auto -dezvăluire a și calitatea relației de cuplu ………………………….. ………………………….. …….. 12
CAPITOLUL III: INTOLERAN ȚA LA INCERTITUDINE ………………………….. ……………………… 13
III.1: Repere conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
III.2: Intoleranța la incertitudine și îngrijorarea ………………………….. ………………………….. …………. 13
III.3: Intoleranța la incertitudine și calitatea relației de cuplu ………………………….. …………………… 14
CAPITOLUL IV: PERCEP ȚIA CONFIRMĂRII COMPORTAMENTALE DIN PARTEA
PARTENERULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 16
IV.1: Repere conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 16
IV.2: Fe nomenul Michelangelo ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……17
IV.3: Confirmarea comportamentală și calitatea relației de cuplu ………………………….. …………….. 18
PARTEA APLICATIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 19
CAPITOLUL V: SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII ………………………….. 19
V.1: Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. …………………………. 19
V.2: Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
CAPITOLUL VI: METODOLOGIA ȘI ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ….. 21
VI.1: Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
VI.2: Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
VI.3: Planul de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 22
VI.4: Instrumentele de măsurare utilizate ………………………….. ………………………….. …………………. 22
VI.4.1: Variabila independentă 1 – Nivelul autodezvăluirii față de partener …………………..22
VI.4.2 : Variabila independentă 2 – Intoleranța la incertitudine …………………… ……………………..23

2
VI.4.3 : Variabila independentă 3- Percepția confir mării comportamentale din partea
partenerului …………… ……………………………………………………………………….23
VI.4.4: Variabila dependent ă- Calitatea relației de cuplu ……………………………… ………………….24
VI.5: Procedura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
CAPITOLUL VII: ANALIZA DATELOR ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR ……………… 27
VII.1: Efectul principal al variabilei independente, auto-dezvăluire , asupra variabilei dependente,
calitatea relației de cuplu. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
VII.2: Efectul principal al variabilei independente, intoleranța la incertitudine, asupra variabilei
dependente, calitatea relației de cuplu. ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
VII.3: Efectul principal al variabilei independente, percepț ia confirmării comportamentale din
partea partenerului, asupra variabilei dependente, c alitatea relației de cuplu ………………………….. 30
VII.4: Efectul combinat al variabilelor independente auto-dezvăluire a și intoleranța la
incertitudine asurpa variabilei dependente, calitatea relației de cuplu ………………………….. ……….. 32
VII.5: Efectul combinat al variabilelor independente auto-dezvăluirea și percepția confir mării
comportamentale din partea partenerului asupra calitatății relației de cuplu ………………………….. .32
VII.6: Efectul combinat al variabilelor independente intoleranța la incertitudine și percepț ia
confirmării comportamentale din partea partenerului asupra variabilei dep endente, calitatea
relației de cuplu. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 33
VII.7: Efectul combinat al variabilelor independente, auto -dezvăluirea, intoleranța la incertitudine
și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului, asupra variabilei dependente,
calitatea relației de cuplu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 34
VII.8: Alte rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 35
VII.8.1: Efectul combinat al variabilelor independente, percepția confirmării comportamentale
și perceptuale din partea partenerului, asupra variabilei dependente, calitatea relației de
cuplu ……………………………………………………… ……………………………………. …………………………35
VII.8.2: Diferen țe de gen………………………………………………………………….. …………………………37
CAPITOLUL VIII: CONCLUZII ȘI LIMITE ………………………….. ………………………….. ……………… 39
VIII.1 : Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 39
VII.2: Limite ale studiului și propuneri pentru viitoarele cercetări ………………………….. ……………. 40
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 41
ANEXE……………………………………………………………………………………………… …44

3
ARGUMENT

Relația de cuplu este o relație interpersonală foarte complexă influențată de o
multitudine de facto ri sociali și psihologici. P ână în prezent, însă, nu a fost descoperită
totalitatea factorilor care ar putea influența calitatea relației de cuplu.
Conform unei lucrări a lui Lewis și Spanier (1979), există trei factori majori care
prezic calitatea ma ritală, și anume resursele sociale și personale, satisfacția cu stilul de viață și
recompensele primite în urma interacțiunii cu soțul.
Noi am fost interesați să investigăm alți factori care ar putea influența calitatea relației
de cuplu, factori care ar putea face distincția între cei satisfăcuți și împliniți și care consideră
că au o relație frumoasă și o legătură puternică și între cei care nu sunt atât de mulțumiți de
felul în care funcționează relația lor și consideră că au doar o relație acceptabilă, dar nu
extraordinară.
Studiind literatura de specialitate, am descoperit 3 factori care ar putea influența
calitatea relației de cuplu : auto -dezvăluirea, intoleranța la incertitudine și confirmarea
comportamentală din partea partenerului.
Auto-dezvăluirea este procesul prin care oamenii împărtășesc informaț ii
personale celorlalți. Chiar dacă auto-dezvăluire a unor informații superficiale joacă un rol
important în inițierea și menținerea unei relații, dezvăluirea informațiilor foarte personale ,
sensibile, este cea care are multe consecințe asupra d ezvoltării relației respective ( Greene et
al, 2006 ).
Intoleranța la incertitudine poate fi definită ca o eroare cognitivă care afectează modul
în care o persoană percepe, interpretează și răspunde unor situații incerte la nivel cognit iv,
emoțional și comportamental (Dugas, Schwartz & Francis, 2004). Cei care au intoleranță la
incertitudine au de fapt intoleranță la ideea că pot să apară evenimente negative și că nu există
o modalitate sigură de a prezice astfel de evenimente. (Carleton, Norton & Asmundson, 2007).
Percepția confirmării comportamentale din partea partenerului este o componentă
extrasă din Fenomenul Michelangelo și se referă la faptul că persoana percep e că partenerul
său realizează comportamente care sunt con gruente cu calitățile pe care ea le consideră ideale
și la care aspiră, astfel încât partener ul scoate ce este mai bun din ea și o ajută să se deplaseze
spre eul ei ideal ( Rusbult , et al., 2009 ).
În prezentul studiu se va urmări cum influențează acești factori felul în care
respondenții percep calitatea relației de cuplu.

4
PARTEA TEORETIC Ă
CAPITOLUL I : CALITATEA RELAȚIEI DE CUPLU

I.1: Distinc ția dintre ajustarea maritală și alte concepte similare
Conceptul de ajustare maritală a ocupat un loc central în studiile asupra casătoriilor și
relațiilor familiale . Burgess & Cottrell (1939) au definit ajustarea maritală drept “integrarea
cuplului într -o uniune, în care cele două personalități nu sunt doar contopite, ci
interacționează spre a se completa reciproc, pentru satisfacția mutua lă și atingerea
obiectivelor co mune.” Cercetătorii nu au ajuns la un acord privind utilizarea unui singur
termen pentru a descrie același fenomen, unii au folosit termenii "calitate maritală", alțtii
"satisfacție maritală" sau "fericire maritală". Lewis și Spanier (1979) au definit calitatea
maritală drept "o evaluare subiectivă a relației cuplului căsătorit pe o serie de dimensiuni " – un
concept similar cu cel al " ajustării maritale". Componenta principală a ajustării maritale este
satisfacția maritală și a fost studiată pe larg ca un concept autonom. Satisfacția maritală a fost
definită ca fiind „sentimentele subiective ale fericirii, satisfacției și plăcerii pe care le trăiește
soțul / soția atunci când ia în considerare toate aspectele actuale ale căsătoriei lor.”(Hawkins,
1968). Nici în această situație , cerc etătorii nu au aju ns la un consens, unii savanți
conceptualizând satisfacția mai degrabă ca fiind "cantitatea de congruență dintre așteptările
unei persoane și recompensele pe care persoana le primește de fapt" (Burr et al., 1979).
Deși definiția lui Hawkins a satisfacți ei maritale include fericirea, fericirea maritală
este de obicei considerată o variabilă distinctă. Potrivit lui Campbell și colab. (1976), fericirea
este similară satisfacț iei, dar aceste două calități totuși diferă. “Fericirea pare să evoce în
principiu o stare em oțională absolută, în timp ce satisfacți a implică o judecată mai degrabă
cognitivă a unei situații curente în raport cu sta ndardele externe de comparație sau cu anumite
nivele de aspirație.” (Campbell et al, 1976) .
Scalele de măsurare a ajustării au fost elaborate pentru a oferi o viziune mai bogată
asupra căsătoriei decât măsurile simple ale satisfacției. (Spanier, 1976 apud Heyman, Sayers
& Bellack, 1994). Cu toate acestea, precizarea modului în care ajustarea diferă de satisfacție
din punct de vedere conceptual este dificilă. Definiția de ajustare a lui Spanier (1976) este
vagă (Norton, 1983), operaționalizând ajustarea atât ca proces marital (adică modul în care
cuplul comunică și rezolvă problemele) cât și ca rezultat al procesului (adică star ea actuală
din căsătorie).

5
I.2: Ajustarea diadică sau calitatea relației de cuplu în concepția lui Spanier
Datorită creșterii interesului și pentru studierea conviețuirii non -maritale, Spanier
(1976) sugerează importanța generalizării metodelor pentru a putea evalua și ajustarea
relațiilor care includ diade non -maritale.
Spanier afirmă că ajustarea diadică poat e fi privită din două perspective distincte – ca
un proces, sau ca o evaluare calitativă a stării. Definind ajustarea diadică ca un proces, putem
măsura conceptul de -a lungul timpului cu ajutorul studiilor longitudinale. Dacă o privim ca o
evaluare calitati vă, aceasta poate fi privită din alte două perspective. Prima se referă la
presupunerea că există un continuum al ajustării și că în evaluarea acestei ajustări maritale se
realizează un instantaneu la un moment dat. În mod alternativ, a doua a bordare spune că
ajustarea diadică poate fi definită fără a face referire la o dimensiune temporală. Când
ajustarea este conceptualizată că fiind o stare neschimbătoare, tehnica de studiu este
simplificată din moment ce cercetătorul trebuie să fie preocupat doar de cal itatea relației la
momentul colectării datelor ( Spanier, 1976) .
Spanier (1976) afirmă de asemenea că scalele de la momentul respectiv care măsurau
ajustarea maritală nu evaluau un proce s în schimbare, ci mai degrabă evaluau o poziție pe un
continuum de la foarte bine adaptat la neadaptat. Procesul este constituit din acele
evenimente, circumstanțe și interacțiuni care face cuplul să se miște înainte și înapoi pe acest
continuum.
Astfel încât ajustarea diadică ar putea fi definită ca “un proces de mișcare de -a lungul
unui continuum care poate fi evaluat în termeni de proximitate față de o ajustare bună sau mai
puțin bună.” (Spanier, 1976). În aceeași lucrare, S panier afirmă că rezultatul acestui proces
este determinat de diferențe problematice în diadă, de tensiuni interpersonale și anxietate
personală, de satisfacția diadică, de c oeziunea diadică și de consens.
Astfel încât, Spanier (1976) a identificat 4 arii ale ajustării diadice: sa tisfacția diadică,
consensul diadic, coeziunea diadică și expresia afectivă diadică, care au devenit subscale ale
instrumentului creat de el, DAS ( Scala de ajustare diadic ă). Consensul diadic se referă la
nivelul de acord dintre parteneri în privința unor lucruri importante în relație precum timpul
petrecut împreună, religia, prietenii, treburile casnice. Satisfacția diadică indică satisfacția cu
starea prezentă a relației și luarea angajamentului de a o continua. Expresia afectivă face
trimitere la satisf acția în ceea ce privește exprimarea afecțiunii și sexul în relație. Iar
coeziunea diadică se referă la interesele comune ale partenerilor și la activitățile pe care
aceștia le fac împreună.

6
I.3: Evaluarea calității relației de cuplu în funcție de prototip
Pentru majoritatea oamenilor, o relație apropiată satisfăcătoare este o component ă
majoră a satisfacției vieții în general și a stării de bine subiective. (Russel & Wells, 1994). În
mod asemănător, problemele legate de căsătorie sau de relația de cuplu au consecințe severe
asupra sănătății fizice și psihice. (Wickrama, Lorenz, Conger & Elder, 1997, apud
Hassebrauck & Aron, 2001).
Cum ajunge o persoană să -și evalueze pozitiv sau negativ relația? Astfel de evaluări se
fac adesea prin compararea obiectului cu cunoștințele stocate despre categoria respectivă ,
astfel încât o persoană compară relația reală cu cunoștiințele ei stocate despre cum este o
relație bună. Cu cât relația lor aproximează acest prototip, cu atât este mai mare satisfacția
(Hassebrauck & Ar on, 2001). Prin urmare caracteristicile subiective ale prototipului calității
relațiilor sunt deci cele mai importante caracteristici ale calității relației de cuplu.
(Hassebrauck & Fehr, 2002).
Privind calitarea relației ca un prototip, înseamnă că acest concept ar trebui să aibe o
structură internă cu anumite trăsături ocupând un loc mai central decât altele. Centralitatea e
un aspect crucial în potrivirea cu prototipul și în consecință, caracteristicile centrale ar trebui
să fie mult mai importante decâ t cele periferice (Hassebrauck & Aron, 2001).
Tot Hassebrauck (1997) a identificat 64 de caracteristici ale calității relației, care au
fost apoi evaluate pentru a vedea centralitatea lor într -un al doilea studiu . Participanții au
distins caracteristicil e central e (precum încrederea, respectul și iubirea) de cele periferice ale
calității relației de cuplu (cum ar fi treburile casnice sau interesele comune). Studiile
ulterioare au arătat că trăsăturile centrale au fost mai saliente în reprezentarea cogniti vă decât
cele periferice, ducând la e rori de intruziune în sarcinile de memorie și timp de răspuns mai
scurt la o sarcină cu timp de reacție.

I.4: Predictori ai calității realției de cuplu
Conform lucrării lui Lewis și Spanier (1979), există trei factori majori care prezic
calitatea maritală, și anume resursele sociale și personale, satisfacția cu stilul de viață și
recompensele primite în urma interacțiunii cu soțul.
Câteva e xemple de resurse sociale și personale care îmbunătăț esc calitatea relației de
cuplu ar fi sănătatea emoțională și fizică, resursele socio -economice precum educația și clasa
socială. De asemenea s -a constatat că o bună relație cu persoanele importante, precum părinții
sau prietenii contribuie la o mai bună calitate a relației. S -a con statat că persoanele cu un

7
background rasial, religios sau soci o-economic asemănător au o calitate a relației mai bună
( Lewis & Spanier, 1979).
În ceea ce privește satisfacția stilului de viață, s -a constatat că resursele materiale
precum venitul fa miliei afectează pozitiv ajustarea maritală a ambilor soți. De asemenea
satisfacția fiecărui soț cu locul de muncă pe care îl ocupă îmbunătățește calitatea mariajului.
Mai mult decât atât, satisfacția maritală este influențată și de satisfacția soțului cu privire la
locul de muncă pe care soția îl are. (Lewis & Spanier, 1979). Ajustarea maritală poate fi
afectată și de satisfacția soților cu privire la compoziția familiei sau la gradul în care cuplul
este integrat în comunit ate (Lewis & Spanier, 1979).
Pe baza teoriei schimburilor, Lewis și Spanier sintetizează concluziile conform cărora
"cu cât sunt mai mari recompensele provenite din interacțiunea soților, cu atât este mai mare
calitatea maritală". Aceste recompense se referă la consensul valoric, la apre cierea pozitivă cu
privire la atractivitatea mentală, fizică și sexuală a soțului/soției, la exprimarea afecțiunii,
respect și încurajare între soți, iubire și satisfacție sexuală .

I.4.1: Personalitatea și calitatea relației de cuplu
Cercetătorii au acordat o atenție redusă posibilității ca pesonalitățile persoanelor să
determine parțial calitatea relației de cuplu. O analiză asupra căsătoriei bazată pe 50 de ani de
cercetare arată că accentul este pus în mare parte pe variabilele dem ografice (Nye, 1988 apud
Russell & Wells, 1994).
Cu toate acestea, există studii care să arate că personalitatea corelează cu calitate a
relației de cuplu. S -a descoperit că locul controlului intern , tendința de a privi propriul
comportament ca fiind cauz at de sine în loc să fie determinat de evenimente externe, este
asociat cu căsnici ile mai bune ( Smolen & Sp iegel, 1987 apud Russell & Wells, 1994).
Kelly & Conley (1987) au realizat un stu diu longitudinal și au constatat că principalele
cauze ale căsniciei nefericite au fost nevrozismul oricăruia dintre soți și lipsa controlului
impulsului soțului. Mai mult, Farrington (1991) a urmărit un număr de subiecți de sex
masculin din copilărie și până la maturitate , notând comportamentele specific personalității
antisociale la diferite vârste. El a arătat că există o stabilitate longitudinală considerabilă în
această constelație de comportamente și caracteristici, care, la vârsta adultă includ o căsătorie
nefericită , sau divorț, precum și un slab control al impulsului .
De asemenea, și în studiul lui Russel & Wells (1994) a fost demonstrat că nevrozismul
are un impact asupra calității relației de cuplu. Deși ar putea fi contestată direcția de
cauzalitate, cei doi au adoptat poziția conform căreia calitatea relației ar fi influențată de un

8
nevrozism preexistent, deoarece este bine cunoscut că nevrozismul este o trăsătură de
personali tate stabilă în timp, nu doar o caracteristică a unei situații stresante actuale. O
concluzie majoră a acestui studiu constă în faptul că efectul negativ al nevrozismului asupra
calității relației nu se datorează faptului că nevrozismul unei persoane scade calitatea relației
percepute de ea, ci pentru că nevrozismul persoanei are un impact negativ asupra calității
relației percepute de partenerul lor.

9
CAPITOLUL II: AUTO -DEZVĂLUIREA

II.1: Repere conceptuale
Auto -dezvăluire a este un proces care joacă un rol major în dezvoltarea, menținerea și
amplificarea unei relații apropiate. Procesele de dezvăluire au fost investigate în psihologie în
conformitate cu ipoteza fundamentală că modul de comunicare a unei persoane variază în
profunzime, de la foarte superficial la foarte personal sau intim (Rimé, 2016) . Însă
cercetătorii nu au fost întotdeauna de acord cu privire la definirea acestui concept . Unii
consideră că toate fo rmele de comunicare verbale, non-verbale sau paraverbale dezvăluie ceva
despre sine și prin urmare orice act de comunicare ar trebui să fie definit ca auto-dezvăluire .
Dar orice dezvăluire involuntară diferă de ceea ce numește Jourard “dezvăluire deliberată ”
(Greene, Derlega, Mathews, 2006) , unde „scopul este de a lăsa o altă persoană să știe, fără
nicio umbră de îndoială, ce ai făcut, ce simți etc. ” (Jourard , 1971a) . Jourard a fost primul
care a propus acest concept în cele două cărți din 1964 și 197 1 și în numeroase alte articole.
El a definit auto-dezvăluire a ca „ actul prin care te faci cunoscut, prin care te arăți celorlalți
pentru c a aceștia s ă te poată percepe” (Jourard , 1971b) . La pu țin timp după, Altman & Taylor
(1973) au propus că auto-dezvăluire a joacă un rol decisiv în procesul prin care oamenii trec
pentru a ajunge de la a fi cunoștiințe la a forma relații strânse. Această nouă perspectivă a
stimulat cercetarea psihosocială a autodezvăluirii. Cozby (1973) a realizat prima analiză a
literaturii empirice, cu accent pe auto-dezvăluire a ca un atribut al personalității, pe auto-
dezvăluire a în relația interpersonală și pe relațiile terapeut -client. În același studiu,
cercetătorul pune accent pe comunicarea verbală a autodezvăluirii și o conceptualizează ca
fiind “ orice informa ție despre sine pe care persoana A o comunică per soanei B ” (Cozby,
1973) . Derlega (1993) a extins această această definiție a autodezvăluirii specificând că este
ceea ce o pesoană dezvăluie celorlalți despre ea însăși în manieră verbal, “ incluz ând gânduri,
sentimente și expe riențe ” Green e et al. (2006) au fost chiar mai specific i, punând accent pe
noțiunea de “auto-dezvăluire voluntară”, astfel definind auto-dezvăluire a ca o interacțiune
între cel puțin două persoane, în care unul intenționează să divulge în mod deliberat informații
personale celeilalte persoane.
Majoritatea cercetărilor ce au la bază studierea autodezvăluirii se concentrează pe
transmiterea unor informații sensibile, importante pentru persoană, cum ar fi fricile sau
convingerile religioase, dar auto-dezvăl uirea se referă și la informațiile mai puțin serioase pe
care o persoană le dezvăluie, cum ar fi hobby -uri sau mâncarea preferată. Chiar dacă auto-

10
dezvăluire a unor informații superficiale joacă un rol important în inițierea și menținerea unei
relații , dezv ăluirea informațiilor foarte personale este cea care are multe consecințe asupra
dezvoltării relației respective. (Greene et al, 2006). De exemplu, auto-dezvăluire a este un
element important în felul în care cercetătorii conceptualizează iubirea romantic ă, (Rubin,
1970) și intimitatea maritală (Chelune , Waring, Vosk, Sultan & Ogden, 1984).

II.2: Caracteristici ale autodezv ăluirii
Jourard consideră auto-dezvăluire a un proces reciproc și comun. El susține că o
persoană se va dezvălui unui alt individ care s -a dezvăluit la rândul său în fața lui, la un nivel
similar de intimitate. Auto -dezvăluire a este un proces circular și interactiv, ce se deplasează
continuu între sine și celălalt. Este, astfel, singurul mod în care ne putem cunoaște și pe noi
înșine, pentru că dezvăluindu -ne altora, ne dezvăluim și în fața noastră. (Dafinoiu & Boncu,
2014) .
Diferiți autori au făcut distincția între două aspecte ale dezvăluirii personal e: aspecte
descriptive, care se referă la dezvăluirea unor informații sau evenimente și aspecte evaluative,
care cup rind dezvăluirea sentimentelor și judecăților. ( Berg & Archer, 1982, apud Rimé,
2016).
Varietatea de cercetări în domeniu au eviden țiat cel puțin cinci parametri majori ai
autodezvăluirii : a) cantitatea de informa ții personale divulgate (întinderea sau lărgimea) ; b)
gradul de intimitate al informației relevante (adâncimea sau profunzimea) ; c) aspectul
temporal al divulg ării (momentul și perioada comunicării informațiilor) ; d) flexibilitatea
autodezvăluirii și e) valența sa afectivă. (Altman & Taylor, 1973; Cozby, 1973 ; apud
Curelaru , 2016).

II.3: Func ții ale autodezvăluirii
Baumeister & Leary (1995) realizează un review prin care evaluează ipoteza conform
căreia nevoia de afiliere este una din motivațiile fundamentale ale oamenilor. Oamenii doresc
să simtă că aparțin atât grupurilor sociale restrânse, cum ar fi relațiile intime, cât și grupurilor
mai mari, cum ar fi familia, colec tivul de la locul de muncă, grupuri culturale, echipe sportive.
Potrivit Teoriei Penetrării Sociale (Altman & Taylor, 1973) , un element fundamental al
oricărei relații este faptul că este construită pe schimbul progresiv de informații personale. În
conce pția celor doi autori, informații despre sine, pe care oamenii le dezvăluie celorlalți sunt
dispuse în straturi succesive, plasate unele peste celelalte, într -un mod asemenănător așezării
foilor unei cepe. La suprafață sunt datele superficiale, cu caracter mai degrabă public, pe care

11
oamenii nu se străduiesc să le ascundă în raporturi ocazionale cu alte persoane. Spre interior,
informațiile capătă un caracter tot mai intim și sunt adesea dezvăluite doar persoanelor cu care
individul are relații mai apropiat e. Când o relație evoluează, penetrarea socială însumează un
proces desfășurat pe două dimensiuni, profunzimea și întinderea/ lărgimea autodezvăluirii,
astfel că, de cele mai multe ori, cu cât crește profunzimea informațiilor dezvăluite, cu atât
scade numă rul lor . Cu cât auto-dezvăluire a este mai profundă , cu atât informațiile relevante
au un impact mai puternic asupra relației interpersonale, motiv pentru care dezvăluirea unor
informații intime în fazele timpurii ale relației poate periclita dezvoltarea ulterioară a acesteia.
(West & Turner, 2010, apud Curelaru, 2016)
Dincolo de rolul său în dezvoltarea și menținerea relațiilor strânse, procesul de auto-
dezvăluire mai poate c ontribui la obținerea validării soci ale din partea altor persoane și l a
obținerea feedback -ului altor persoane în ceea ce privește propriile gânduri și sentimente. De
asemenea poate fi folosit și în scopul controlului social, prin prezentarea selectivă a
informațiilor despre propria persoană pentru a crea o impresie cât mai favorabilă.

II.4: Diferențe de gen în auto -dezvăluire
Auto -dezvăluire a variază în funcție de gen și cultură, dar datorită faptului că studiul
nostru va fi realizat doar pe populația românească, fără a face diferențe interculturale, ne vom
axa mai mult pe diferențele de gen.
Stereotipurile rolurilor de gen tradiționale sug erează că femeile sunt mult mai
pricepute în arta comunicării și sunt mai preocupate de problemele legate de intimitate,
comparativ cu bărbații. Astfel încât, o dezvăluire intimă făcută de un bărbat ar putea încălca
expectațele și ar fi văzută ca fiind mai puțin adecvată decât o dezvăluire similară făcută de o
femeie. Prin urmare, bărbații ar putea fi percepuți ca neadaptați dacă dezvăluie informații cu
caracter personal, în timp ce femeile ar putea fi văzute ca neadaptate dacă nu dezvăluie astfel
de inform ații. (Chelune, 1976, apud Collins & Miller, 1994)
Studiile anterioare arată că există câteva difențe între bărbați și femei în ceea ce
privește auto-dezvăluire a. Per ansamblu, femeile tind să se auto -dezvăluie m ai mult decât
bărbații și sunt mai bune rece ptoare ale auto -dezvăluirii. (Dindia & Alen, 1992 ). Într -o meta –
analiza realizată pe 250 de studii cu privire la diferențele dintre sexe sub aspectul
autodezvăluirii, Dindia și Alen au descoperit că este relevant genul persoanei care
recepționează auto-dezvăluire a, în sensul în care femeile par să fie mai înclinate decât bărbații
să le facă dezvăluiri altor femei, dar atât bărbații, cât și femeile doresc într -o măsură
aproximativ egală să se dezvăluie bărbaților.

12
De asemenea există d iferențe între genuri și în ceea ce privește subiectele auto –
dezvăluirii, bărbații obișnuiesc să împărtășească mai degrabă informații superficiale, decât
profunde, în timp ce femeile vorbesc mai mult despre ele însele, despre familie, emoții
negative sau realizări personale. (Hill & Stull, 1987, apud Curelaru, 2016).
În plus, dacă reamintim distincția dintre auto-dezvăluire a descriptivă și cea evaluativă,
Morton (1978, apud Curelaru, 2016) a arătat că femeile, în comparație cu bărbații sunt mai
deschise și împărtășesc mai mult pe latura intimității evaluative.

II.5: Auto -dezvăluire a și calitatea relației de cuplu
Numeroase studii au găsit o corelație pozitivă între auto -raportarea dezvăluirii și
satisfacția martitală (Waterman, 1979, apud Chelune et al, 1984). De asemenea, Hansen &
Schuldt (1984) au studiat legătura dintre auto-dezvăluire și satisfacția maritală, măsurând
auto-dezvăluire a atât prin auto -raportare, cât și la nivel comportamental. Rezultatele lor au
arătat că auto-dezvăluire a soției față de soț a fost pozitiv corelată atât cu satisfacția maritală a
soției, cât și a soțului, în timp ce auto-dezvăluire a soțului față de soție a fost corelat ă pozitiv
doar cu satisfacția lui maritală.
Am arătat de asemenea că auto-dezvăluire a este un element important în
conceptualizarea iubirii romantice (Rubin, 1970) și a intimității maritale (Chelune, Waring,
Vosk, Sultan & Ogden, 1984). În plus cuplurile căsătorite cu o comunicare eficientă,
exprimată prin auto -dezvăluire, comunicare frecventă, înțelegere și empatie, au o mai bună
ajustare maritală (Erickson , 1993).
S-a demonstrat și că auto -dezvăluirea este un factor important în generarea apropi erii
(Derlega, Metts, Petronio & Margulis, 1993), în crearea și susținerea satisfacției în cuplu și
este considerat un factor principal implicat în procesele intimității (Laurenceau, Rivera,
Schaffer & Pietromonaco, 2004, apud Welker et al, 2014).
Cu toate acestea, Cozby (1973), a avansat teza că relația dintre auto-dezvăluire și
satisfacția cu privire la relațiile umane poate fi curbilinie. Adică, o relație curbilinie între
dezvăluire și satisfacție ar sugera că există un punct în care o dezv ăluire mai sporită ar reduce
de fapt satisfacția relație i repesctive .
Rezultatele prezentate mai sus n e oferă un cadru teoretic pentru realizarea acestei
cercetări care își propune să verifice dacă auto-dezvăluire a influențează pozitiv calitatea
relației de cup lu și cum variază aceast a în funcție de genul respondenților.

13
CAPITOLUL III: INTOLERAN ȚA LA INCERTITUDINE

III.1: Repere conceptuale
Intoleranța la incertitudine poate fi definită ca o eroare cognitivă care afectează modul
în care o persoană percepe, interpretează și răspunde unor situații incerte la nivel cognit iv,
emoțional și comportamental (Dugas, Schwartz & Francis, 2004). Persoanele care prezintă
intoleranță la incertitudine consideră incertitudinea ca fiind stresantă și supărătoare, cred că
evenimentele neprevăzute sunt negative și ar trebui evitate și au dificultăți de funcționare în
situații incerte (Buhr & Dugas, 2002) .
Cei care au intoleranță la incerti tudine au de fapt intoleranță la ideea că pot să apară
evenimente negative și că nu există o modalitate sigură de a prezice astfel de evenimente.
Aceste persoane vor interpreta toate informațiile ambigue ca fiind amenințătoare, ceea ce va
contribui la apar iția unor reacții somatice semnificative provocate de stres, cum ar fi creșterea
frecvenței cardiace și tensiunii arteriale (Greco & Roger, 2003, apud Carleton, Norton &
Asmundson, 2007).

III.2: Intoleranța la incertitudine și îngrijorarea
Cercetătorii sugerează că intoleranța la incertitudine poate fi foarte importantă în
înțelegerea îngrijorării și poate juca un rol -cheie în etiologia și menținerea îngrijorării.
(Freeston et al., 1994).
Studiile anterioare arată că persoanele care se îngrijorează pose dă o serie de
caracteristici care îi deosebește de ceilalți. S -a demonstrat că cei care se îngrijorează , adesea
necesită mai multe informații pentru a putea lua o decizie. (T alis, Eysenck &Mathews, 1991,
apud Buhr & Dugas, 2002). Această nevoie de informaț ii suplimentare poate fi rezultatul unei
intoleranțe la incertitudine și poate fi un mijloc de scădere a nivelului de incertitudine. Mai
mult decât atât, cei care se îngrijorează manifestă mai multe dificultăți în completarea
sarcinilor ambigue, decât cei care nu se îngrijorează (Metzger, Miller, Cohen, Sofka, &
Borkovec, 1990, apud Buhr & Dugas, 2002). În plus, cei care se îngrijorează tind să
definească situații sau evenimente ambigue ca fiind ameninț ătoare ( Russell & Davey, 1993
apud Buhr & Dugas, 2002) , ceea ce sugereaz ă că aceștia vor avea mai multe dificultăți atunci
când se confruntă cu situații incerte, având în vedere că ei tind să le interpreteze în tr-un mod
negativ.
În concluzie, majoritatea studiilor sunt convergente și indică faptul că persoanele care
se îngrijorează au d ificultăți în a tolerarea incer titudinea.

14
Studii recente au început, de asemenea, să evalueze dacă intoleranța incertitudinii este
specifică îngrijorării sau dacă este vorba despre un proces cognitiv implicat într -o seri e de
tulburări de anxietate. Dugas & al (2001) au evaluat relația dintre intoleranța la incertitudine,
îngrijorare, obsesii/compulsiuni și senzații de panică pe un eșantion non -clinic. Rezultatele au
arătat că intoleranța la incertitudine este în mare măsu ră asoci ată îngrijorării, în mod moderat
asociată cu obsesiile și într -o mică măsură cu senzațiile de panică. Într -o cercetare care
analizează Tulburarea de anxietate generală, în care o caracteristică principală este grija
excesivă, s -a arătat că nivelul de intoleranță la incertitudine face distincția dintre pacienții cu
tulburare de anxietate generală și cei care suferă de alte tulburări de anxietate (Ladoucer &
al.1999, apud Buhr & Dugas, 2002). Îngrijorarea a fost și continuă să fie o componentă
central ă a mai multor tulburări de anxietate, conform Manualul de Diagnostic și Statistică al
Tulburărilor Mentale (DSM, Asociația Americană de Psihiatrie (APA), 2013).
Având în vedere relația puternică dintre intoleranța la incertitudine și îngrijorare și
datorită faptului că schimbările în nivelul intoleranței de incertitudine sunt urmate în general
de schimbări și la nivelul îngrijorării în timpul unui tratament (Dugas & Ladouceur, 2000),
trebuie să luăm în considerare dacă aceste două concepte, îngrijorarea și intoleranța la
incertitudine sunt distincte sau se suprapun. Îngrijorarea a fost definită ca fiind o preocupare
pentru evenimentele viitoare negative ale căror r ezultate sunt incerte și în care individul
trăiește sentimente de anxietate (MacLeod et al, 1991, apud Buhr & Dugas, 2002). Chiar dacă
incertitudinea este un aspect al îngrijorării, intoleranța la incertitudine este tendința generală a
unui individ de a c onsidera inacceptabil ca un eveniment negativ să aibe loc, oricât de mică ar
fi probabilitatea. Îngrijorarea ar putea fi văzută mai degrabă ca un act mental, în care
individul se gândește la situație și la posibilele rezultate, în timp ce intoleranța la i ncertitudine
poate fi privită ca un filtru prin care indivizii își văd mediul, care ar putea fi definit că o
predispoziție de a găsi incertitudinea ca fiind incacceptabilă. Astfel încât dacă un individ
consideră incertitudinea ca fiind inacceptabilă atunci când se confruntă cu o situație incertă, el
s-ar putea confrunta cu o îngrijorare excesivă. Prin urmare, îngrijorarea ar putea fi de fapt
produsu l intoleranței la incertitudi ne ( Buhr & Dugas, 2002) .

III.3: Intoleranța la incertitudine și calitatea relației de cuplu
Sunt studii care arată că există o puternică corelație între tulburările de anxietate la
unul dintre p arteneri și o calitate maritală mai puțin bună percepută de ambii parteneri
(McLeod, 1994, apud Zaider, Heimberg & I ida, 2010). Un alt studiu a arătat că distresul
marital este asociat semnificativ cu un risc crescut de a avea orice tulburare de anxietate, cu

15
precădere tulburarea de anxietate socială, tulburarea de anxietate generală și tulburarea de
stres post -traumatic. (Whisman, 2007, apud Zaider, Heimberg & Iida, 2010) . Adul ții cu
tulburări de anxietate s -ar putea angaja în comportamente interpersonale care obțin slabe
reacții din partea celorlalți sau care periclitează anumite oportunități de apropiere și intimitate
(Darcy, Davila, & Beck, 2005 apud Zaider, Heimberg & Iida, 2010 ).
În studiul loc, Zaider, Heimber & Iida (2010), studiind o serie de cupluri în care soția a
fost diagnosticată cu o tulburare de anxietate, au descoperit corelații semnificative între
anxietatea zilnică a soției și percepția calității relații a ambilor parteneri, în sensul că în zilele
în care soția resimțea o anxietate mai ridicată, soțul raporta mai puține calități pozitive ale
relației și resimțea mai puternic distresul.
Am arătat prin urmare , că intoleranța la incertitudine este un factor important în
conceptualizarea îngrijorării, care le rândul ei, este o caracteristică importantă a tulburărilor
de anxietate. Deoarece tulburările de anxietate corelează negativ cu calitatea relației de cuplu,
ne așteptăm ca în studiul nostru să găsim o corelație negativă și între intoleranța la
incertitudin e și calitatea relației de cuplu.

16
CAPITOLUL IV: PERCEP ȚIA CONFIRMĂRII COMPORTAMENTALE
DIN PARTEA PARTENERULUI

IV.1: Repere conceptuale
Omul fiind o ființă socială, pentru a se dezvolta nu are nevoie doar de interacțiunea cu
mediu, ci și de prezența celorlalți oameni. Această interacțiune îi conferă persoanei
posibilitatea să -și modeleze felul de a fi prin îmbogățirea și cizelarea registrului
comportamental. În cadrul unui cuplu, partenerul reprezintă un reper stabil ș i semnificativ, cei
doi influențâ ndu-se reciproc, având rolul atât de sursă, cât și țintă a influenței. (Robotă, 2016).
Partenerii dezvoltă credințe despre sine, în ceea ce privește propria putere și limitele
lor, preferințele și antipatiile. Pe parcursul interacțiuni i, partenerii tind să se compor te în
moduri care sunt congruente cu convingerile lor despre propria persoană. În acest fel,
partenerii crează oportunități pentru ca eul să afișeze anumite comportamente, constrâng
interacțiunea în așa fel încât eul să nu afișeze alte comportame nte și astfel să obțină un
repertoriu complet al eului cu posibile comportamente. Pe parcursul interacțiunii , eul se
comportă într -o manieră care se apropie tot mai mult de expectanțele partenerului ( Snyder,
Tanke, & Berscheid, 1977 , apud Drigotas, Rosbult , Wieselquist & Whitton, 1999).
Teoria interdependenței sugerează că într -o relație procesul de confirmare este
puternic, astfel încât pe parcursul unei implicări de lungă durată, comportame nte care au
început prin a fi comportamente specifice de interacți une pentru ajustare au ajus să fie
dispoziții și obișnuințe relativ stabile. ( Rosbult & Van Lange, 1996, apud Drigotas, Rosbult,
Wieselquist & Whitton, 1999). În relațiile interdependente, bună -starea eului este influențat
nu doar de preferințele și compo rtamentele eului , ci și de p referințele și comportamentele
partenerului.
Ca o cons ecință a interacțiunii repetate – în care eul se adaptează la partener dezvoltând
anumite tendințe și com portamente și eliminând altele – un partener apropiat va influența
puternic repertoriul comportamental al eului , obiectivele pe termen lung și dispozițiile stabile
ale persoanei. Aș adar, ca urmare a acestor ajustări zilnice, partenerii apropiați se sculptează
reciproc, îndepărtând unele aspecte ale eului și dezvăluind altele, eul devenind o reflectare a
interdependenței create de partener (Drigotas, Rosbult, Wieselquist & Whitton, 1999).
Așadar, confirmarea comportamentală ar putea fi definită ca reprezentând mijlo acele
prin care expectanțele unei persoan e despre partenerul său devin realitate prin obținerea și
încurajarea unor comportamente care confirmă expectanțele inițiale ( Harris & Rosenthal,
1985, apud Drigotas, Rosbult, Wieselquist & Whitton, 1999).

17

IV.2: Fenomenul Michelangelo
Confirmarea comportamentală este un concept extras din Fenomenul Michelangelo
care se referă la un model de interdependență în care partenerii romantici se “sculptează” unul
pe celălalt în aș a fel încât fiecare dintre ei să fie adus cât mai aproape de eul său ideal .
(Drigotas et al, 1999, apud Robotă, 2016).
Michelangelo Buonarroti era de părere că adevărata menire a unui sculptor este ace ea
de a revela forma ideală ascunsă, prin înlăturarea surplusurilor și rotunjirea suprafețelor aspre
ale bl ocului de pia tră care ascund perfecțiunea preexistentă ( Drigotas et al, 1999 apud
Robotă, 2016). Precum un sculptor care descoperă perfecțiunea într -un material neprelucrat,
cioplind ceea ce este nepotrivit, la fel și partenerul poate cizela eul actual al celuilalt, p entru a
facilita revelare eului ideal al acestuia (Drigotas, 2002).
Conceptele cheie ale Fenomenului Michelangelo au fost considerate a fi afirmarea
partenerului și deplasarea individuală spre eul său ideal. (Drigotas, 2002). Autorii susțin ca
afirmarea pa rtenerului este o componentă a confirmării în care efectele asupra partenerului
sunt congruente cu eul ideal al acestuia. (Drigotas et al, 1999). Chiar dacă autorii folosesc
termenul de “afirmare”, noi am considerat că pent ru limba română, mai corect ar fi cel de
“confirmare”. Așadar vom continua acest subcapitol utilizând termenul pe care Drigotas și
colab. l -au propus pentru a explica Fenomenul Michelangelo, dar în studiul nostru, variabila
se va numi percep ția confirmării comportamentale.
Aceată afirmare a partenerul ui are două componente: afirmar ea la nivel perceptual și
comportamental din partea partenerului. Afirmarea perceptuală din partea partenerului descrie
măsura în care o persoană își percepe partenerul (ținta) într -un mod congruent cu eul ideal al
țintei ( Rusbult, Kumashiro, Kubacka, & Finkel, 2009). Partenerii nu doar dezvoltă credințe cu
privire la capacitățile și limitele celuilalt ci și acționează în acord cu acestea. Astfel încât,
afirmarea perceptuală din partea partenerului alimentează afi rmarea comportamentală c are se
referă la măsura în care partenerul scoate ce e mai bun din celălalt și realizează o serie de
comportamente care reîntăresc calitățile ideale congruente al e partenerului țintă. (Rusbult et
al., 2009) . În final, prin interacți uni repetate cu partenerul care îl afirmă atât la nivel
perceptual, cât și comp ortamental, partenerul țintă va ajunge să se comporte într -un mod care
se apropie de percepțiile și expectanțele partenerului și trăiește o deplasare individuală spre
eul său id eal. (R usbult, Kumashiro, et al., 2009 apud Buhler, Weidmann, Kumashiro & Grob,
2018) . De asemena, ținta ar putea să se îndep ărteze de eul ei ideal sau să rămână într -o poziție

18
stagnantă d acă partenerul nu o afirmă nici la nivel perceptual, nici comportamental sau chiar
își poate respinge eul ideal (Drigotas et al., 1999).

IV.3: Con firmarea comportamentală și calitatea relației de cuplu
Acest model sugerează că con firmarea partenerului și deplas area individuală spre eul
ideal amplifică atât stare a de bine personală, cât și bună -starea cuplului ( care a fost măsurată
cu ajutorul Scalei de ajustare diadică, Drigotas, 1999).
De asemenea, într -un studiu mai recent, s -au descoperit aceleași rezultate și anume că
această confirmare la nivel perceptual din part ea partenerului corelează cu confi rmarea la
nivel comportamental, care corelează cu deplasarea individuală spre eul ideal, care aduc
beneficii atît la nivelul satisfacției vieții, cât și a relației de cuplu ( Buhler, Weidmann,
Kumashiro & Grob, 2018 ). Un rezultat interesant al aceluiași studiu arată că odată cu
înaintarea în vârstă și cu creșterea duratei relației, su biecții au raportat o mai mica con firmare
din partea partenerului și o satisfacție a cuplului mai redusă. (Buhler et al, 2018). Pe de altă
parte au descoperit și că indiferent de vârsta parti cipanților și durata relației, con firmarea la
nivel comportamental din partea partenerului a fost un predictor consecvent pentru satisfacția
relațiilor de cuplu.
Dacă structura tr ipartită a modelului și dinamica internă a acestuia au fost validate
consistent, relația dintre acest fenomen și starea de bine a cuplului nu s -a verificat
întotdeauna . Un studiu al lui Kumashiro și colab. (2006) a evidențiat că subiecții care
percepeau la parteneri o mai mare con firmare comportamentală au raportat mai multă
încredere în propria persoană, un nivel mai ridicat al stăii de bine personale, precum și un
nivel mai ridicat al stării de bine a cuplului, comparativ cu cei ca re nu percepeau o con firmare
comportamentală din partea partenerului. Dar celelalte două componente ale Fenomenului
Michelangelo, con firmarea perceptuală a partenerului și deplasare individuală spre eul idea l,
nu au fost suficient de puternice în a prezice nivelul stării de bi ne, jucând mai degrabă rolur i
mediatoare a relației dintre con firmarea comportamentală și starea de bine a cuplului.
Din motivele prezentate mai sus, am ales în studiul n ostru, să folosim conceptul de
confirmare la nivel comportamental din partea parteneru lui, extras din Fenomenul
Michelangelo, pentru a vedea dacă acesta influențează cu adevărat pozitiv calitatea relației de
cuplu.

19
PARTEA APLICATIVĂ
CAPITOLUL V : SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE
CERCETĂRII

V.1: Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării este de a investiga factorii care ar putea influența calitatea relației de
cuplu . Am fost interesați de felul în care auto-dezvăluire a persoanei față de partener,
intoleranța la incertitudine și percepția confirmării comportamentale din p artea partenerului ar
putea avea o influență asupra felului în care respondenții percep calitatea propriei relații de
cuplu.
Așa cum am menționat deja în partea teoretică, sunt studii care atestă faptul că există o
corelație puternică pozitivă între auto -raportarea auto -dezvăluirii și satisfacția maritală
(Chelune at al., 1984) , precum și studii care spun că persoanele căsătorite care au o
comunicare eficientă, exprimată prin au to-dezvăluire, înțelegere și empatie, au o mai bună
ajustare maritală ( Erickson, 1993). Prin urmare un prim obiectiv al studiului nostru vizează să
determine modul în care auto -dezvăluirea influențează calitatea relației de cuplu. Ne așteptăm
ca rezultate le noastre să fie congruente cu cele din studiile anterioare. De asemenea, ne
așteptăm să găsim o diferență între bărbați și femei în ceea ce privește nivelul auto –
dezvăluirii, în sensul că femeile tind să se auto -dezvăluie mai mult decât bărbații. (Dindia &
Alen, 1992).
În ceea ce privește intoleranța la incertitudine, nu au fost găsite studii care să coreleze
direct această variabilă cu calitatea relației de cuplu, dar am arătat că intoleranța la
incertitudine poate juca un rol -cheie în etiologia și menți nerea îngrijorării (Freesto n et al.,
1994) , iar aceasta este o componentă centrală a mai multor tulburări de anxietate, conform
DSM V ( Asociația Americană de Psihiatrie , 2013), t ulburările de anxietate la unul din
parteneri corelând puternic cu o calitate maritală mai puțin bună percepută de ambii parteneri
(McLeod, 1994, apud Zaider, Heimberg & Iida, 2010) . Așadar, un al doilea obiectiv îl
reprezintă determinarea modului în care nivelul de intoleranță la incertitudine influențează
calitatea relației de cuplu.
Nu în ultimul rând, un al treilea obiectiv urmărește să determine modul în care
percepția confirmării comportam entale din partea partenerului, componentă extrasă din
Fenomenul Michelangelo , influențează calitatea relației de cuplu. Ne așteptăm ca rezultatele
noastre să le întărească pe cele anterioare care au evidențiat că subiecții care percepeau la
parteneri o ma i mare confirmare comportamentală au raportat mai multă încredere în propria

20
persoană, un nivel mai ridicat al stăii de bine personale, precum și un nivel mai ridicat al stării
de bine a cuplului, comparat iv cu cei care nu percepeau o conf irmare comportame ntală din
partea partenerul ui (Kumashiro și colab. , 2006) .
Ca un obiectiv secundar, ne propunem să vedem dacă percepția confirmării
perceptuale din partea partenerului, extrasă din același fenomen, interacționează cu percepția
confirmării comportamentale în influențarea variabilei dependente, calitatea relației de cuplu,
așa cum se prezintă într-un studiu mai recent ( Buhler, Weidmann, Kumashiro & Grob, 2018 ).

V.2: Ipotezele cercetării
Ipoteza 1: Participanții cu un nivel scăzut al autodezvăluirii vor raporta o calitate
semnificativ mai redusă a relației de cuplu , comparativ cu participanții cu un nivel ridicat al
autodezvăluirii.
Ipoteza 2: Participanții cu un nivel scăzut al intole ranței la incertitudine vor raporta o
calitatea a relației de cuplu semnificativ mai bună decât participanții cu un nivel ridicat al
intoleranței la incertitudine.
Ipoteza 3 : Participanții care au percepția unei slabe confirmăr i comportamentale din
partea partenerului vor raporta o calitate a relației de cuplu semnificati v mai redusă,
comparativ cu participanți care au percepția unei puternice confirmări comportamentale din
partea partenerului.
Ipoteza 3.1: Perceția confirmării perceptuale din partea partenerului va corela pozitiv
cu percepția confirmării comportamentale din partea partenerului.

21
CAPITOLUL VI: METODOLOGIA ȘI ORGANIZAREA CERCETĂRII

VI.1: Participanți
La acest studiu au participat voluntar 214 studenți ai Facultății de Automatică și
Calculatoare din Iași, care la momentul completării chestionarului se aflau într -o relație
romantic ă de minim 6 luni. Participanții au avut vârste cuprinse între 20 și 25 de ani, media
fiind de 20,97 și abaterea standard de 1,14. Lotul a fost format din 13 7 femei (64%) și 77
bărbați (36%) , 195 dintre participanții la studiul nostru fiind studenți la licență și 19 la master.
Durata relațiilor a variat de la 6 la 96 de luni, media fiind de 25,42 și abaterea standard de
19,23.

VI.2: Variabilele cercetării
Având în vedere obiectivele și scopul cercetării și ipotezele formulate anterior, variabilele
utilizate în acest studiu sunt următoarele:

Variabila independentă 1: nivelul autodezvăluirii

Variabila independentă 2: intoleranța la incertitudine

Variabila independentă 3 : percep ția confirmării comportamentale din
partea pa rtenerului

Variabila dependentă – calitatea relației de cuplu

Scăzut
Ridicat
Scăzută
Ridicat ă
Slabă
Puternică

22
VI.3: Planul de cercetare
Planul cercetării noastre este de tipul 2x2x2

Gradul de intoleranță la incertitudine
Scăzut Ridicat
Percepția confirmării
comportamentale din
partea partenerului Percepția confirmării
comportamentale din
partea partenerului
Slabă Puternică Slabă Puternică
Nivel ul de auto -dezvăluire
față de partner Scăzut G1 G2 G3 G4
Ridicat G5 G6 G7 G8

VI.4: Instrumentele de măsurare utiliza te
VI.4.1: Variabila independentă 1- Nivelul autodezvăluirii față de partener
Variabila auto-dezvăluirea a fost măsurată cu ajutorul I ndexul ui de auto -dezvăluire
(Self -disclosure Index, SDI, Miller, Berg & Archer, 1 983) care este un instrument destul de
scurt și ușor de administrat, format din 10 itemi, care măsoară nivelul de auto-dezvăluire .
Miller afirmă că multe din instrumentele anterioare care urmăreau să măsoare auto-
dezvăluire a erau prea lungi, și prin urmare, consumatoare de timp. Participanții au trebuit să
indice, pe o scală de la 0 ( nu discut deloc despre asta) la 4 (discut compl et și deschis) , gradul
de dorință de a se destăinui partenerului cu privire la diferite elemente precum cele mai
profunde frici, lucruri pe care le -au făcut și pentru care se simt vinovați, sau pentru care se
simt mândri .
Valoarea coeficientului Alpha Cr onbach este de 0,92, ceea ce denotă un nivel de
fidelitate ridicat (Anexa 2).
Pentru a împărți participanții în două grupe în funcție de nivelul de auto-dezvăluire
față de partener, am calculat m ediana, care este egală cu 3,30 (Anexa 3). Astfel încât, am
considerat că participanții cu un scor mai mic decât valoarea medianei vor alcătui grupul
participanților cu un nivel scăzut al autodezvăluirii față de partener, iar participanții cu un scor
mai mare decât valoarea medianei vor alcătui gr upul participanților cu un nivel ridicat al
autodezvăluirii față de partener.
Se calculează un scor total ponderat la auto-dezvăluire , scorurile ridicate determinând
o auto-dezvăluire ridicată, ceea ce înseamnă că persoana dezvăluie partenerului cele mai

23
profunde emoții simțite, iar scorurile scăzute demonstrează o auto-dezvăluire scăzută, de unde
am putea deduce că persoana nu dezvăluie partenerului emoțiile profunde pe care le simte.

VI.4.2 : Variabile independentă 2 – Intoleranța la incertitudine
Intoleranța la incertitudine a fost măsurată cu ajutorul Scalei de intoleranță la
incert itudine (Intolerance of Uncertainty Scale , IUS -12, Carl eton, Norton & Asmundson,
2007). Aceasta este formată din 12 itemi și este o versiune scurtă a scalei originale de 27 de
itemi, construită în 1994 de către Freeston et al. Instrumentul măsoară răspunsurile la
incertitudine, situații ambigue și viitor. Itemii sunt cotați pe o scală de la 1 la 5, unde 1
înseamnă “deloc caracteristic”, iar 5 “în totalitate caracteristic”. Cotarea se poate face atât pe
întregul instrument, cât și pe cele două subscale, anxietatea prospectivă și anxietatea
inhibitorie.
Anxietatea prospectiv ă (formată din itemii 1,2,4,5,8,9 și 11) se referă la nevoia de a
controla evenimentele neprevăzute din viitor, și cuprinde itemi precum “ Trebuie să anticipăm
viitorul pentru a evita surprizele. ”, “Evenimentele neprevăzute mă deranjează profund. ”.
Scorurile ridicate la această subscală denotă o anxietate prospectivă ridicată, în timp ce
scorurile scăzute, denotă o anxietate prospectivă mai redusă, ceea ce înseamnă că persoana
poate face fața situațiilor neprevăzute din viitor. Coeficientul Alpha Cronbach pentru aceast ă
subscală are valoarea 0,85 (Anexa 2).
Anxietatea inhibitorie (formată din itemii 3,6,7,10 și 12) se referă la incapacitatea de a
reacționa în fața unor situații incerte. Aceasta include itemi precum “ Atunci când trebuie să
acționez, incertitudinea mă paralizează. ”, sau “ Când sunt nesigur, nu pot funcționa foarte
bine. ”. Un scor ridicat semnifică o anxietate inhibitorie ridicată și prin urmare persoana se
simte incapabilă să reacționeze în situaț ii neprevăzute, iar un scor scăzut arată o anxietate
inhibitorie redusă, deci persoana poate acționa în cazul unor situații neprevă zute. Valoarea
coeficientului Alpha Cronbach pentr u această subscală este de 0,82 (Anexa 2).
Valoarea coeficientului Alpha Cronbach pentru întreaga scală este de 0,90, ceea ce
înseamnă că există un nivel de fidel itate ridicat al acestei scale (Anexa 2).
Am calculat mediana pentru a putea împărți participanții în două grupe în funcție de
nivelul intoleranței la incertitudine, aceasta fiind egală c u 2,91 (Anexa 3). Prin urmare, am
considerat că participanții cu un scor mai mic decât valoarea medianei vor alcătui grupul
participanților cu un nivel scăzut al intoleranței la incertitudine, iar ce i cu un scor mai mare
decât valoarea medianei vor forma grupul participanț ilor cu un nivel ridicat al intoleranței la
incertitudine.

24
Am calculat un scor total ponderat pentru aceas tă scală , unde s corurile scăzute
determină o intol eranță la incertitudine scăzută, prin urmare, persoana este tolerantă la situații
ambigue, poate fac e față acestora, iar scorurile ridicate ne arată o intoleranță la incertitudine
ridicată, așadar, persoana nu este tolerantă la situațiile incerte, nu reușește să acționeze dacă
nu deține toate informațiile despre eveniment sau dacă nu are percepția contro lului asupra
acestuia.
VI.4.3 : Variabila independentă 3 – Perce pția confirmării comportamentale din partea
partenerului
Percepția confirmării comportamentale din partea partenerului a fost măsurată cu
ajutorul Instrumentul ui ce măsoară credințele despre comportamentul partenerului , care a fost
extras din articolul princeps despre Fenomenul Michelangelo (Drigotas, Rosbult, Wieselquist
& Whitton, 1999). Acest instrument este format din 3 itemi cotați de la 0 (dezacord total) la 8
(acord total).
Confirmarea comportamentală descrie gradul în care comportamentul partenerului față
de persoană este congruent cu sinele ei ideal.
Coeficientul Alpha Cronbach pentru scala care măsoară credințele cu privire la
afirmarea comportamentală a partenerului are valoa rea 0,82, ceea ce ne arată că există un
nivel de fidelitate ridicat (Anexa 2).
Am calculat mediana pentru a putea împărți participanții în două grupe în funcție de
percepția confirmării comportamentale din partea partenerului, aceasta fiind egală cu 6,66
(Anexa 3). Prin urmare, am considerat că participanții cu un scor mai mic decât valoarea
medianei vor alcătui gru pul participanților cu percepția unei slabe confirmăr i
comportamentale, iar cei cu un scor mai mare decât valoarea medianei vor forma grupul
participanților cu percepția unei puternice confirmări comportamentale din partea
partenerului.
Am calculat scorul total po nderat pentru scala ce măsoară con firmarea
comportamentală. Un scor scăzut reprezintă o percepție a unei slabe confirmăr i
comportamen tale din partea partenerului, iar un scor ridicat arată o percepție a unei puternice
confirmăr i comportamentale din partea partenerului.

VI.4.4: Variabila dependentă – Calitatea relației de cuplu
Calitatea relației de cuplu a fost măsurată cu ajutorul Scalei de ajustare diadică
(Dyadic Adjustment Scale, DAS, Spanier, 1976) . Acesta e ste un instrument ce măsoară
variabila noastră dependentă, calitatea relației de cuplu. Acesta are 32 de itemi. Primii 22 de

25
itemi sunt cotați de la 1 la 6 unde 1 înseamnă „î ntotdeauna de acord/ tot timpul” și 6
„întotdeauna în dezacord/ niciodată”. Itemii 23 și 24 sunt cotați de la 1 la 5. Itemii 25 -28 sunt
cotați tot de la 1 la 6, unde 1 este „niciodată” și 6 „mai mult de o dată pe zi”. Itemii 29 și 30
sunt itemi binari, cu alegere de tipul “DA/NU”. Penultimul este cotat de la 0 la 6 și ultimul de
la 1 la 6. Consistența coeficientului Alpha Cronbach a acestei scale est e egală cu 0,92.
DAS este format din 4 subscale, Satisfacția diadică, Consensul diadic, Coeziunea
diadică și Expresia afectivă diadică . Satisfacția Diadică este formată din itemii 1 -3,5,7 -15 și
are consistența internă egală cu 0,89, Consensul Diadic este alcătuit din itemii 16 -23, 31 și 32,
al cărui coeficient Alpha Cronbach este de 0,80 , Coeziunea Diadică care cuprinde itemii 24 –
28 are coeficientul de consistență internă egal cu 0,75 . În cazul subscalei Expresia Afectivă
Diadică, formată din itemii 4, 6, 29 și 30, coeficientul Alpha Cronbach este egal cu 0,58.
Pentru a obț ine o valoare mai mare a coeficientulu i, am hotărât să eliminăm itemii 29 și 30,
astfel încât, coeficientul Alpha Cronbach a devenit 0,76. Apoi am eliminat cei doi itemi și în
calcularea con sistenței interne a întregii scale, dar valoare coeficientului Alpha Cronbach a
rămas tot 0,92 (Anexa 2).
Itemii inversați sunt 16, 17, 20 -22, 25 -28, 31 și 32 . Scorurile ridicate reprezintă o
calitate a relației de cuplu semnificativ mai redusă , iar scorurile scăzute arată o calitate a
relației semn ificativ mai ridicată, mai bună.
Am transformat notele brute în note z pentru fiecare subscală, după care am calculat
media aritmetică pentru a avea un scor total ponderat. La final am înmulțit scotul total
ponderat cu ( -1), astfel încât, scorurile ridicate să reprezinte o calitate a relației de cuplu
semnific ativ mai bună și scorurile scăzute să denote o calitate a relației semnificativ mai
redusă.
VI.5: Procedura
Subiecții au fost informați că participarea la această cercetare constă în completarea
unor probe scrise. Apl icarea a fost făcută individual prin tehnica creion -hârtie și a durat
aproximativ 15 minute . Ordinea de aplicare a instrumentelor a fost prestabilită, primul
chestionar fiind cel ce măsoară credințele despre percepțiile și comportamentele partenerului,
fiind urmat de I ndexul de Auto -dezvăluire , apoi S cala de I ntoleranță la I ncertitudine, la final
aflându -se Scala de Ajustare Diadică care ne măsoară variabila dependentă, calitatea relației
de cuplu.
Participanții au fost asigurați cu privire la confidențialitatea datelor obținute în ur ma
aplicării instrumentelor. Acestora li s -a prezentat la început consemnul și li s -a amintit să nu

26
se oprească prea mult asupra unui răspuns și să răspundă sincer, deoarece nu există răspunsuri
greșite. După aplicare, li s -a explicat studenților scopul st udiului.

27
CAPITOLUL VII: ANALIZA DATELOR ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

Datele obținute au fost introduse într -o bază de date cu ajutorul programului IBM SPSS
STATISTICS. Analiza datelor a fost realizată folosind Testul Anova Univariate. Am folosit
analiza de varianță factorială pentru a analiza efectul mai multor variabile independente
asupra variabilei dependente și nu doar evidențierea separată a fiecărui factor. Cu ajutorul
acestui test am analizat atât efectele principale care măsoar ă influența unei variabile
independente asupra variabilei dependente, indiferent de acțiunea celorlalte variabile
independente, cât și efectele de interacțiune care măsoară influența combinată a două sau mai
multor variabile independente asupra variabilei dependente.

VII.1: Efectul principal al variabilei independente, auto -dezvăluire , asupra variabilei
dependente, calitatea relației de cuplu.
Rezultatele F (1,170)= 14,626, p=0,00, p<0.05 arată că există un efect principal al
variabilei auto-dezvăluire a, asupra calității relației de cuplu, ceea ce înseamnă că există
diferențe semnificative între scorurile participanților cu un nivel scăzut de auto-dezvăluire față
de partener, cu o medie de -0,404 la variabila calitatea relației de cuplu și scorurile
participanților cu un nivel ridicat de auto-dezvăluire față de partener cu o medie de 0,34 2 a
calității relației de cuplu (Anexa 4 ).
Având în vedere datele prezentate mai sus, ipoteza numărul 1 conform căreia
participanții cu un nivel scăzut al autodezvăluirii vor avea o calitate semnificativ redusă a
relației, comparativ cu participanții cu un n ivel ridicat al autodezvăluirii , se confirmă.

28
Graficul 1 – Efectul principal al variabilei independente, nivelul de auto -dezvăluire
asupra vari abilei dependente, calitatea relației de cuplu

Din punct de vedere psihologic, rezultatele datelor demonstrează încă o dată că nivelul
auto-dezvăluirii joacă un rol important în calitatea relației de cuplu, astfel , cu cât o persoană
împărtășește partenerului mai multe informații im portante pentru propria persoană, precum
credințe, temeri, emoții pozitive sau negative profunde, și nu doar informații superficiale , cu
atât persoana va avea percepția unei calități a relației mai bune.
Este important ca partenerii de cuplu să dezvăluie atât aspecte descriptive, cum ar fi
dezvăluirea unor informații sau evenimente ce au avut loc de -a lungul zilei, dar și aspecte
evaluative, care se referă de fapt la dezvăluirea unor lucruri mai profunde, precum sentimente
și judecăți ( Rimé, 2016).
Un motiv pentru care a uto-dezvăluirea este un factor important în calitătea relației de
cuplu ar putea fi că auto -dezvăluirea joacă un rol important în generarea apropierii (Derlega,
Metts, Petronio & Margulis, 1993). Cu cât cei doi se apropie mai m ult, cu atât crește
coeziunea în cuplu și implicit și percepția unei calități mai ridicate.

-0.4040.342
-0.5-0.4-0.3-0.2-0.100.10.20.30.4Calitatea relației de cuplu
Nivel scăzut de
auto -dezvăluireNivel ridica t de
auto -dezvăluire

29
Graficul 2 – Efectul principal al variabilei independente, nivelul de intoleranță la
incertitudine , asupra vari abilei dependente, calitatea relației de cuplu VII.2: Efectul principal al variabilei independente, intoleranța la incertitudine, asupra
variabilei dependente, calitatea relației de cuplu.
Rezultatele statist ice F(1,170)= 6,311, p=0,013, p <0.05 demonstreaz ă că există un efect
principal al variabilei intoleranța la incertitudine asupra calității relației de cuplu, ceea ce
înseamnă că există diferențe semnificative între participanții cu nivel scăzut al intoleranței la
incertitudine care au o medie de 0,143 la variabila dependentă și participanții cu nivel ridicat
al intoleranței la incertitudine cu o medie de -0,220 la variabila dependen tă, calitatea relației
de cuplu (Anexa 4 )
Luând în considerare date le prezentate anterior, ipoteza numărul 2, conform căreia
participanții cu un nivel scăzut al intoleranței la incertitudine vor avea o calitatea a relației
semnificativ mai bună decât participanții cu un nivel ridicat a l intoleranței la incertitudine,
este confirmată.

Din punct de vedere psihologic, rezultatele ne arată că cei care au nivel scăzut de
intoleranță la incertitudine, adică cei care privesc evenimentele incerte ca pe o provocare,
percep o calitate a relației de cuplu mai bună , decât cei cu un nivel ridicat al intoleranței la
incert itudine , care nu doar că nu pot tolera ideea că pot să apară evenimente incerte pe care nu
le pot controla, dar de asemenea anxietatea le inhibă capacitatea de a reacționa atunci când
sunt puși în fața unor astfel de evenimente. 0.143
-0.22
-0.25-0.2-0.15-0.1-0.0500.050.10.150.2Calitatea relației de cuplu
Nivel scăzut de intoleranță
la incertitudineNivel ridicat de intoleranță la
incertitudine

30
Așa cum am menționat anterior, in toleranța la incertitudine este unul din factorii
îngrijorării, care la rândul ei este foarte importantă în conceptualizarea tulburărilor de
anxietate. Nu putem spune dacă participanții cu o intoleranță ridicată la incertitudine au vreo
tulbur are de anxiet ate, dar putem afirma că există un anumit nivel de anxietate la aceștia, care
ar putea influența calitatea relației percepută de respondent.
De asemenea am putea spune și că în cazul relațiilor romantice pot exista la un moment
dat situații incerte, legate de viitor spre exemplu, care pot provoca celor cu intoleranță mare la
incertitudine, anxietate și incapacitate de a acționa, motiv pentru care s -ar putea să perceapă
relația ca fiind mai puțin satisfăcătoare. Cred că ar fi important de verificat înt r-o cercetare
ulterioară dacă suportul oferit de partener celor cu intoler anță la incertitudine are vreun efect
asupra calității relației de cuplu.

VII.3: Efectul principal al variabilei independente, percepția confirmării
comportamentale din partea partenerului, asupra variabilei dependente, calitatea
relației de cuplu
Rezultatele statistice F(1,170)=17,145, p=0.00, p <0.05, ne arat ă că există un efect
principal al variabilei, percepția confirmării comportamentale din partea partenerului asupra
calității relației de cuplu, ceea ce înseamnă că sunt diferențe semnificative între scorurile
partici panților cu o percepție a unei slabe confirmăr i comportamentale care au media de –
0,479 la variabila dependentă, calitatea relației de cuplu și scorurile participanților cu o
percepție a unei puternice confirmăr i comportamentale, care au o medie d e 0,318 la variabila
dependentă (Anexa 4 ).
Astfel, ipoteza numărul 3, conform căreia p articipa nții care au percepțiea unei slabe
cconfirmă ri comportamentale din partea partenerului vor avea o calitate a relației semnificativ
mai redusă, comparat iv cu participanții care au percepția unei puternice confirmăr i
comportamentale din partea parten erului, este de asemenea confirm ată.

31
Graficul 3 – Efectul princip al al variabilei independente, percepția confirmării
comportamentale , asupra vari abilei dependente, calitatea relației de cuplu

Din punct de vedere psihologic, cei care percep că partenerul lor realizează
comportamente care sunt congruen te cu calitățile pe care ei le consideră ideale și la care
aspiră , astfel încât partenerul scoate ce este mai bun din ei și îi ajută să se deplaseze spre eul
lor ideal, percep o calitate a relației mai bună decât o percep cei care consideră că partenerul
lor nu se comportă în acord cu calitățile pe care ei le consideră ideale și nu îi susține spre a
atinge acel eu ideal.
Prin urmare dacă o componentă centrală a eului ideal al unei persoane este să ajungă
psiholog, și partenerul o susține nu doar la nivel p erceptual, spunând că este de accord cu
decizia acesteia ci o și ajută realizând comportamente congruente cu acest ideal al ei, atunci
persoana va percepe confirmarea co mportamentală din partea partenerului, dacă în schimb,
partenerul va dezaproba acest id eal al persoanei și va realiza comportamente care să nu fie
congruente cu eul ei ideal, persoana va percepe o slabă confirmare comportamentală din
partea partenerului.
Așadar, un motiv pentru c are cei cu percepția unei slabe confirmăr i comportamentale
din partea partenerului raportează o calitate a relației mai scăzută s -ar datora faptului că atunci
când comportamen tele partenerului nu sunt în ac ord cu idealur ile respondentului, persoana va
deveni conștientă de faptul că propriile aspirații sunt irelevante pentru partener și s -ar putea -0.4790.318
-0.6-0.5-0.4-0.3-0.2-0.100.10.20.30.4Calitatea relației de cuplu
Percepția unei slabe
confirmăriri
comportamentalePercepția unei puternice
confirmăriri
comportamentale

32
Graficul 4 – Efectul combinat al variabilelor independente, nivelul de auto -dezvăluire și
nivelul intoleranței la incertitudine asupra variabilei dependente, calitatea relației de cuplu simți deza măgită de faptul că partenerul nu îi înțelege eul ideal (Drigotas et al, 1999), motiv
pentru care raportează o calitate a relației mai redusă.

VII.4: Efectul combinat al variabilelor independente auto -dezvăluire a și intoleranța la
incertitudine asurpa variabilei dependente, calitatea relației de cuplu
Rezultatele statistice F(2,169)= 0,1, p=0,752, p > 0.05, ne arată că nu există un efect de
interacțiune al celor două variabile, autodezvăluira față de partener și intoleranța la
incertitudine, asupra calității relației de cuplu, ceea ce înseamnă ce cele două variabile au
traiectorii separate , fiecare inf luențând doar în mod individual variabila dependent (Anexa 4).

VII.5: Efectul combinat al variabilelor independente auto -dezvăluire a și percepția
confir mării comportamentale din partea partenerului asupra variabilei dependente,
calitatatea relației de cuplu
Rezultatele statistice F(2,169)= 0, p=0,99, p> 0.05 ne arată că nu există un efect de
interacțiune al celor două variabile, auto -dezvă luirea față de partener și percepția confirmării
comportamentale din partea pa rtenerului , ceea ce înseamnă că cele două variabile nu
Calitatea relației de cuplu
Nivelul de auto -dezvăluire Nivel scăzut de
intoleranță la
incertitudine
Nivel ridicat de
intoleranță la
incertitudine

33
Graficul 5 – Efectul combinat al variabilelor independente, nivelul de auto -dezvăluire și
percepția confirmării comportamentale din partea partenerului asupra variabilei
dependente , calitatea relației de cuplu interacționează pentru a influența variabila dependentă, calitatea relației de cuplu, fiecare
variabilă având doar efect p rincipal asupra ei (Anexa 4).

VII.6: Efectul combinat al variabilelor independente intoleranța la incertitudine și
percepția confirmării comportamentale din partea partenerului asupra variabilei
depen dente, calitatea relației de cuplu.
Rezultatele F(2,169)= 0,035, p= 0,853, p>0.05 ne indic ă inexistența unui efect de
interacțiune între variabila intoleranța la incertitudine și variabila percepția confirmării
comportamentale asupra calității rel ației de cuplu, așadar influența unei variabile, nu depinde
de influența celeilalte, fiecare influențând varia bila dependentă doar individual (Anexa 4).

Calitatea relației de cuplu
Nivelul de auto -dezvăluire Percepția unei
slabe confirmări
comportamentale
din partea
partenerului
Percepția unei
puternice
confirmăr i
comportamentale
din partea
partenerului

34
Graficul 6 – Efectul combinat al variabilelor independente, nivelul de intoleranță la
incertitudine și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului asupra
variabilei dependente , calitatea relației de cuplu

VII.7: Efectul combinat al variabilelor independente, auto -dezvă luirea, intoleranța la
incertitudine și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului, asupra
variabilei dependente, calitatea relației de cuplu
Rezultatele F(3,168)= 0,679, p=0,411, p> 0.05 ne arată că nu există un efect de
interacțiune între cele 3 variabile independente, auto -dezvăluirea, intoleranța la incertitudine
și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului asupra variabilei dependen te,
calitatea relației de cuplu, ceea ce înseamnă că influența unei variabile nu depinde de influența
celeilalte, fiecare având o traiectorie separată și influențând doar în mod individ ual calitatea
relației de cuplu (Anexa 4).

Calitatea relației de cuplu
Percepția confirmării comportamentale
din partea partenerului Nivel scăzut de
intoleranță la
incertitudine
Nivel ridicat de
intoleranță la
incertitudine

35
Graficul 6 – Efectul combinat al variabilelor independente, percepția confirmării
comportamentale și percepția confirmării perceptuale din partea partenerului asupra
variabilei dependente, calitatea relației de cuplu VII.8: Alte rezultate
VII.8.1: Efectul combinat al variabilelor independente, percepția confirmării
comportamentale și perceptuale din partea partenerului, asupra variabilei dependente,
calitatea relației de cuplu
Rezultatele statistice F(2,168)= 4,877, p=0,029, p<0.05 ne arată că există un efect de
interacțiune între variabilele percepția confirmării perceptuale și percepția confirmării
comportamentale din partea partenerului asu pra calității relației de cuplu (Anexa 5 ).

Întâi controlăm variabila independentă percepția confirmării perceptuale din partea
partenerului asupra variabilei dependente, calitatea relației de cuplu, t(20)= -0,982, p=0,374,
p> 0.05 unde obținem următoarele rezultate:
Pentru participanții care au percepția unei slabe confirmări perceptuale din partea
partenerului, e xistă difer ențe semnificative î ntre rezultatele celor care percep o confirmare
slabă și la nivel comportamental, având media de -0,408 și a celor c are totuși percep o
Calitatea relației de cuplu
Perceptia confirmării comportamentale din
partea partenerului Percepția unei
slabe
confirmări
perceptuale d in
partea
partenerului
Percepția unei
puternice
confirmări
perceptuale din
partea
partenerului

36
confirmare compo rtamentală puternică a partenerului care au media de 0,06, pragul de
semnificație fiind t(92)= -2,404, p=0,022, p <0.05. (Anexa 6 )
Pentru participanții care au percepția unei puternice confirmări perceptuale din partea
partenerului, există diferențe semnificative între rezultat ele celor care percep o confirmare
comportamental ă slabă din partea partenerului având media de -0,718 și rezultatele cel or care
percep și o confirm are comportamental ă puternică din partea partenerului , media fiind de
0,450, cu un prag de semnificație de t(73)= -3,367, p= 0,009, p <0.05. (Anexa 7 )
Apoi controlăm variabila independentă percepția confirmării comportamentale din
partea partenerului, asupra variabilei dependente, calitatea relației de cuplu, t(17) = -0,559,
p=0,585 și vom obține următoarele rezultate:
Pentru participanții care au percepția unei slabe confirmări comportamentale din
partea partenerului, nu există diferențe semnificative între rezultatele p articipanților care
percep și o confirmare perceptual ă slabă , având o medie de -0,408 și între rezultatele
participanților care percep totuși o confirmare perceptual ă puternică , media fiind de -0,718,
pragul de semnificație fiind t(81)= 0,872, p =0,405, p< 0.05. (Anexa 8 )
Pentru participanții care au percepția unei puterniceconfirmări comportamentale din
partea partenerului, exist ă diferențe semnificative între rez ultatele participanților care percep o
confirmare perceptual ă slabă , cu o medie de 0,06 și rezultatele partici panților care percep și o
confirmare percep tuală puternică din partea partenerului care au media de 0,4 50, la un prag de
semnificație de t(84)= -2,167, p= 0.04, p <0.05. (Anexa 9 )
Astfel încât, ipoteza secundară conform căreia, variabilele independente, percepția
confirmării perceptuale și comport amentale din partea parenerului interacționează în
influențarea variabilei dependente, este confirmată.
Cele mai mari scoruri la variabila dependentă, calitatea relației de cuplu au fost
raportate de către participanții cu o percepție a unei puternice confirmări din partea
partenerului, atât la nivel perceptual, cât și comportamental. În schimb, contraintuitiv, cele
mai mici scoruri nu au fost raportate de către paricipanții cu o percepție a unei confirmări
slabe din partea partenerului pe ambe le dimens iuni, ci au fost raportate de participanții care
percep o confirmare perceptuală puternică din partea partenerului, dar nu și o confirmare
comportamentală.
Acest rezultat contraintuitiv și de aceea, atât de interesant, se referă la faptul că
participanții care percep confirmarea perceptuală și cea comportamentală din partea
partenerului ca fiind incongruente, adică partenerul îi susține la nivel perceptual pentru a -și
atinge eul ideal, dar comportamentele lor denotă total contrariul, acționând împotriva

37
Graficul 7 – Efectul combinat al variabilelor independente, percepția confirmării
comportamentale și percepția confirmării perceptuale din partea partenerului asupra
variabilei dependente, calitatea relației de cuplu îndeplinirii eului ideal al persoanei, persoana raportează cea mai scăzută calitate a relației de
cuplu, chiar mai scăzută, deși nesemnificativ statistic, decât participanții care percep o
confirmare slabă din partea partenerului pe ambele dimensiuni.

VII.8.2: Diferențe de gen
În ceea ce privește diferențele de gen la variabila auto -dezvăluire, rezultatele statistice
arată că există o diferență semnificativă între femei și bărbați în funcție de niv elul de auto –
dezvăluire, t(198)=2,81, p=0,006, p<0.05 , în sensul că femeil e dezvăluie semnificativ mai
multe informații și sentimente partenerilor (media fiind de 1,54) comparativ cu bărbații
(media fiind de 1,34) (Anexa 10). Rezultatele noastre sunt congruente așadar, cu rezultatele
studiilor anterioare care spun că p er ansamblu, femeile tind să se auto -dezvăluie mai mult
decât bărbații și sunt mai bune receptoare ale auto -dezvăluirii. (Dindia & Alen, 1992)
În ceea ce privește diferențele de gen la variabila intoleranță la incertitudine,
rezultatele arată că nu există o diferență semnificativă între bărbați și femei în ceea ce privește
nivelul intoleranței la incertitudine, t(206)=1.70, p=0,09, p> 0.05 (Anexa 10).
Analiz ând diferențele de gen la variabila percepția confirmării comportamentale din
partea partenerului, rezultatele statistice arată că există o diferență semnificativă între femei și -0.4080.06
-0.7180.45
-0.8-0.6-0.4-0.200.20.40.6
Percepția unei
confirmări
perceptuale slabe
din partea
partenerului
Percepția unei
confirmării
perceptuale
puternice din partea
partenerului
Percepție unei confirmări
comportamentale slabe din partea
parteneruluiPercepție unei confirmări
comportamentale puternice din
partea partenerului

38
bărbați în ceea ce privește percepț ia confirmării comportamentale, t(189)=5,26, p=0,00, p<
0.05, în sensul că femeile percep o confirmare comportamentală semnificativ mai puternică
din partea partenerului (media fiind de 1,67), comparativ cu bărbații (media fiind de 1,30)
(Anexa 10).
Există o diferență s tatistică între bărbați și femei și în ceea ce privește raportarea
calității de cuplu, t(212)= 2,59, p= 0,011, p < 0.05 , în sensul că femeile raportează o calitate a
relației semnificativ mai ridicată (media fiind de 0,10), comparativ cu bărbații (media fi ind de
-0,19) (Anexa 10).

39
CAPITOLUL VIII: CONCLUZII ȘI LIMITE

VIII.1 : Concluzii
Relația de cuplu, precum orice relație inter personală, este foarte complexă, se
formează și evoluează diferit și este influențată de o multitudine de factori socio -economici,
demografici, individuali etc. Cei doi parteneri interacționează constant, iar acțiunilor lor sunt
îndreptate către un obiecti v comun, care intensifică orice acțiune individuală. Cei doi se
influențează reciproc, fiecare jucând succesiv atât rolul sursei, cât și pe cel al țintei influenței.
În studiul nostru am dorit să investigăm factorii care ar putea influența calitatea rel ației
de cuplu. Rezultatele studiului nostru arată că atât nivelul auto -dezvăluirii, nivelul intoleranței
la incertitudine, cât și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului au
influențat percepția calității relației de cuplu. Deși fieca re variabilă independentă a avut un
efect principal asupra varibilei dependente, nu au fost descoperite efecte de interacțiune între
acestea asupra variabilei dependente, calitatea relației de cuplu.
Prin urmare rezultatele arată că participanții cu o auto-dezvăluire ridicată raportează o
calitate a relației semnificativ mai bună decât cei un nivel scăzut al auto -dezvăluirii, cei cu o
intoleranță scăzută la in certitudine percep a avea o calitate a relației semnificativ mai bună
decât cei cu un nivel rid icat la incertitudine și participanții care percep o confirmare
comportamentală puternică din partea partenerului sunt cei care raportează o calitate a relației
mai bună, comparativ cu cei care percep o confirmare comportamentală mai slabă.
Studiul nostru a urmărit și o ipoteză se cundară, conform căreia cele două componente
extrase din Fenomenul Michelangelo, percepția confirmării comportamentale și percepția
confirmării perceptuale din partea partenerului vor corela, ipoteză care s -a confirmat. Cele
două variabile independente interacționează în influențarea variabilei dependente, calitatea
relației de cuplu. O descoperire interesantă în cadrul acestui efect de interacțiune este că
scorurile cele mai mici la variabila dependentă nu au f ost obținute de part icipanții care au avut
o percepție a confirmării slabe atât la nivel comportamental, cât și perceptual, ci d e cei care
deși au o percepție a confir mării perceptuale puternice din partea partenerului, au o percepție
a confirmării comportamentale slabe . Noi am presupus că incongruenț a dintre cele două este
cea care a determinat scoruri atât de scăzute la calitatea relației de cuplu, dar considerăm că
acest efect a r trebui studiat mai d etaliat într -un studiu ulterior.

40
VII.2: Limite ale studiului și propuneri pentru viitoarele cercetări
Precum oricare alt studiu, și al nostru prezintă limite, deoarece este dificil, dacă nu
imposibil, de luat în considerare toate variabilele parazite care ar putea interfera în obținerea
unor rezultate acurate.
Una din limite ar putea fi dimensiunea lotulu i de participanți. Faptul că studiul a f ost
realizat pe un număr restrâns de persoane și pentru că aceștia nu reprezintă un eșantion
reprezentativ, rezultatele nu pot fi generalizate.
O altă limită importantă este faptul că în studiul nostru s -a folosit auto-raportarea, deci
s-a măsurat percepția participanților cu privire la calitatea relației de cuplu și nu calitatea
efectivă a acesteia. Același lucru se aplică și la variabilele independente, noi am măsurat
percepția pe care o au participanții cu privir e la nivelul de auto -dezvăluire și de intoleranță la
incertitudine și percepția confirmării comportamentale din partea partenerului. Nu putem ști
dacă datele raportate de aceștia sunt înt ru totul conforme cu realitatea . De asemenea, studiul
nostru a vizat un singur partener din relația de cuplu. Ar fi interesant de realizat un studiu
asemănă tor pe ambii parteneri de cuplu.
O altă limită o poate reprezenta tendința persoanelor de a răspunde la chestionar astfel
încât să se încadreze într -o normă a societății , evidențiindu -se o tendință de fațadă care se
dezvoltă din dorința perosanelor de a se face plăcute și de a avea un comportament dezirabil.
În ceea ce privește studiile următoare, am menționat deja că ar fi important de verifi cat
dacă suportul oferit de partener celor cu o intoler anță mare la incertitudine are vreun efect
asupr a calității relației de cuplu. De asemenea ar fi interesant de analizat mai în detaliu
motivele pentru care în analiza efectului combinat al variabilelor independente, percepția
confirmării perceptuale și comportamentale din partea partenerului, cele mai mici scoruri la
calitatea relației de cuplu, au fost obținute de către participanții care percep o confirmare
perceptuală puternică, dar o confirmare comportamentală slabă din parte a partenerului.
De asemenea ar trebui verificat felul în care aceste variabile influențează calitatea
reală a relației de cuplu și nu doar calitatea raportată de către respondenți.

41
BIBLIOGRAFIE
Altman, I. & Taylor, D.A (1973). Social Pen etration: The Development of Interpersonal
Relationships. New York: NY: Holt, Rinehart & Winston.
Asociația Americană de Psihiatrie (2013). Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică al
Tulburărilor Mentale V . Arlington, VA: American Psychiatric Association Publishing
Baumeister, R. & Leary, M. (1995). The need to belong: Desire for interpersonal attachments as a
fundamental human motivation. Psychological Bulletin, 117(3) , 497 –529.
Bühler, J. L., Weidmann, R., Kumashiro, M., & Grob, A. (2018). Do es Michelangelo care about age?
An adult life -span perspective on the Michelangelo phenomenon. Journal of Social and
Personal Relationships , 1-21.
Buhr, K., & Dugas, M. (2002). The intolerance of uncertainty scale: psychometric properties of the
English ve rsion. Behaviour Research and Therapy, 40(8) , 931 -945.
Burgess, E. W., & Cottrell, L. S., Jr. (1939). Predicting success or failure in marriage. Prentice Hall .
Burr, W. R., Leigh, G. K., Day, R. D., & Constantine, J. (1979). Symbolic Interaction and the Fa mily.
In R. H. W. R. Burr, Contemporary Theories about the Family, Vol. 2 (pp. 42 -111). New
York: Free Press.
Campbell, A., Converse P.E., Rodgers W.L. (1976). The Quality of American Life: Perceptions,
Evaluations and Satisfactions. New York: Russel Sage Foundation.
Carleton, R. N., Norton, M. A., & Asmundson, G. J. G. (2007). Fearing the unknown: A short version
of the intolerance of uncertainty scale. Journal of Anxiety Disorders, 21 , 105 -117.
Chelune, G. J., Waring, E. M., Vosk, B. N., Sultan, F. E., Ogden, J. K. (1984). Self ‐disclosure and its
relationship to marital intimacy. Journal of Clinical Psychology. 40 , 216 -219.
Cozby, P. C. (1973). Self -disclosure: A literature review. Psychological Bulletin, 79(2) , 73-91.
Curelaru, M. (2016). Auto -dezvăluir ea. In Boncu, S., Turliuc, M.N., Relațiile intime. Atracție
interpersonală și conviețuire în cuplu (pp. 191 -202). Iași: Polirom.
Dafinoiu, I., & Boncu, S. (2014). Psihologie sociala clinica. Iași: Polirom.
Derlega, V. J., Metts, S., Petronio, S., & Marguli s, S. T. (1993). Sage series on close relationships.
Self-disclosure. Thousand Oaks, CA: US: Sage Publications, Inc.
Dindia, K., & Allen, M. (1992). Sex Differences in Self -Disclosure: A Meta -Analysis. Psychological
Bulletin, 112 , 106 -124.
Drigotas, S. M., Rusbult, C. E., Wieselquist, J., & Whitton, S. W. (1999). Close partner as sculptor of
the ideal self: Behavioral affirmation and the Michelangelo phenomenon. Journal of
Personality and Social Psychology, 77(2) , 293 -323.
Drigotas, S. M. (2002). The Michelangelo Phenomenon and Personal Well -Being. Journal of
Personality, 70(1) , 59-77.

42
Dugas, M.J. , Gosselin, P., Ladouceur, R (2001). Intolerance of Uncertainty and Worry: Investigating
Specificity in a Nonclinical Sample. Cognitive Therapy and Research, 25(5) , 551 -558.
Dugas, M. J., & Ladouceur, R. (2000). Treatment of GAD: Targeting Intolerance of Uncertainty in
Two Types of Worry. Behavior Modification, 24(5) , 635 -657.
Dugas, M. J., Schwartz, A., & Francis, K. (2004). Brief Report: Intolerance of Uncertainty, Worry,
and Depression. Cognitive Therapy and Research, 28(6) , 835 -842.
Farrington, D. P. (1991). Antisocial personality from childhood to adulthood. The Psychologist, 4 ,
389-394.
Freeston, M. H., Rhéaume, J., Letarte, H. , Dugas, M. J., & Ladouceur, R. (1994). Why do people
worry? Personality and Individual Differences, 17(6) , 791 -802.
Greene, K., Derlega, V., & Mathews, A. (2006). Self -disclosure in personal relationships. In D. P.
Anita Vangelisti, Cambridge Handbook of Personal Relationships (pp. 409 -427). Cambridge:
Cambridge University Press.
Hassebrauck, M., & Aron, A. (2001). Prototype Matching in Close Relationships. Personality and
Social Psychology Bulletin, 27(9) , 1111 -1122.
Hassebrauck, M., & Fehr, B. (2002). Di mensions of relationship quality. Personal Relationships, 9(3) ,
253-270.
Hassebrauck, M. (1997). Cognitions of relationship quality: A prototype analysis of their structure and
consequences. Personal Relationships, 4 , 163 -185.
Hawkins, J.L. (1968). Associa tions Between Companionship, Hostility, and Marital Satisfaction.
Journal of Marriage and the Family 30 , 647 -650.
Heyman, R. E., Sayers, S. L., & Bellack, A. S. (1994). Global marital satisfaction versus marital
adjustment: An empirical comparison of three measures. Journal of Family Psychology, 8(4) ,
432-446.
Jourard, S. (1971a). The Transparent Self (2nd ed.). New York: Van Nostrand .
Jourard, S. (1971b). Self – Disclosure: An experimental Analysis of the Transparent Self. New York:
Willey .
Kelly, E. L., & Conley, J. J. (1987). Personality and compatibility: A prospective analysis of marital
stability and marital satisfaction. Journal of Personality and Social Psychology, 52(1) , 27-40.
Krok, D. (2015). The mediating role of optimism in the relations between sense of coherence,
subjective and psychological well -being among late adolescents. Persoality abd Individual
Differences, 85 , 134 -139.
Kumashiro, M. ,Rusbult, C. E., Wolf, S. T., & Estrada, M.J. (2006). The Michelangelo Phenomenon:
Partner Affirmation and Self-Movement toward One's Ideal. In K. &. Vohs, Self and
relationships: Connecting intrapersonal and interpersonal processes (pp. 317 -341). New –
York: Guilford Press.

43
Lewis, R. A.,& & Spanier, G.B (1979). Theorizing about the quality and stability of marr iage. In R. H.
In W. R. Burr, Contemporary theories about the family, Vol. 1 (pp. 268 -294). New York: The
Free Press.
Miller, L. C., Berg, J. H., & Archer, R. L. (1983). Openers: Individuals who elicit intimate self –
disclosure. Journal of Personality and Social Psychology, 44(6) , 1234 –1244.
Miller, L. C., & Collins & L. N. (1994). Self -Disclosure and Liking: A Meta -Analytic. Psychological
Bulletin , 457 -475.
Norton, R. (1983). Measuring Marital Quality: A Critical Look at the Dep endent Variable. Journal of
Marriage and the Family, 45(1) , 141 -151.
Rimé, B. (2016). Self -Disclosure. In H. S. Friedman, Encyclopedia of Mental Health, 2nd edition, Vol.
4 (pp. pp.66 -74). Louvain -la-Neuve: Academic Press.
Robotă, R. (2016). Fenomenul Michelangelo. In Boncu, S., Turliuc, M.N., Relațiile intime. Atracție
interpersonală și conviețuire în cuplu (pp. 238 -244). Iași: Polirom.
Rubin, Z. (1970). Measurement of romantic love. Journal of Personality and Social Psycho logy,
16(2) , 265 -273.
Rusbult, C. E., Kumashiro, M., Kubacka, K. E., & Finkel, E. J. (2009). “The Part of Me That You
Bring Out”: Ideal Similarity and the Michelangelo Phenomenon. Journal of Personality and
Social Psychology, 96 , 61-82.
Russell, R..J.H., & Wells, P.A. (1994). Personality and quality of marriage . British Journal of
Psychology, 85(2) , 161 -168.
Spanier, G. B. (1976). Measuring dyadic adjustment: New scales for assessing the quality of marriage
and similar dyads. Journal of Marriage and the Fa mily, 38 , 15-28.
Zaider, T. I., Heimberg, R. G., & Iida, M. (2010). Anxiety disorders and intimate relationships: A
study of daily processes in couples. Journal of Abnormal Psychology, 119(1) , 163 -173.

44
ANEXE

Anexa 1 – Instrumentele utilizate
Acest chestionar se adresează persoanelor care sunt la momentul actual într -o relație
și face referire la modul în care vă comportați și vă sim țiți în legătură cu anumite
lucruri din relația cu partenerul. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, încercaț i să
decideți care răspun s vi se potrivește cel mai bine, fără a pie rde prea mult timp
gândindu -vă, d eoarece dorim să obținem prima dumneavoastră reacție. Răspunsurile
sunt strict confidențiale și vor fi folosite doar în realizarea lucrării de licență.

MFI
Pe un continuu m de la 1 la 8, unde 1 înseamnă „dezacord total” și 8 înseamnă „acord
total”, te rog să indici, scriind în dreptul fiecărei afirmații cifra corespunzătoare,
măsura în care ești de acord cu aceasta.

1. Partenerul meu consideră /crede că s unt deja tipul de persoană care aș vrea în mod ideal
să fiu.
2. Partenerul meu vede deja în mine acea persoană care mi -aș dori cel mai mult să devin.
3. Partenerul meu crede că am deja caracteristicile și disponibilitățile despre care eu cred
că sunt cele mai de dorit la o persoană.
4. Partenerul meu mă tratează ca și cum aș fi deja persoana care aș vrea în mod ideal să
fiu.
5. Partenerul meu mă ajută să devin ceea ce vreau în mod ideal – el/ea scoate ce este mai
bun din mine.
6. Partenerul meu se comportă ca și cum aș a vea deja caracteristicile pe care eu le
consider cele mai de dorit la o persoană .

45

SDI

Pentru elementele descrise mai jos, te rog să indici, pe o scală de la 0 la 4, gradul
de dorință de a te destăinui pa rtenerului tău, u nde 0 înseamnă “nu discut deloc despre
acest lucru” și 4 înseamă “discut despre acest lucru complet și deschis”.

0
Discut
extrem de
rar 1
Menționz
în trecere 2
Discut în
terme ni
generali 3
Discut
destul de
în detaliu 4
Discut
complet
și deschis
1.Obiceiurile mele personale
2.Lucruri pe care le -am făcut și
pentru care mă simt vinovat
3.Lucruri pe care nu le -aș face în
public
4.Sentimentele mele cele mai
profunde
5.Ce îmi place și ce nu îmi place la
propria persoană
6.Ce este important pentru mine în
viață
7.Ce anume mă definește ca
persoană
8.Cele mai mari frici/temeri
9.Lucruri pe care le -am făcut și de
care sunt mândru
10.Relațiile apropiate pe care le am
cu alte persoane

46
IUS

Te rog să încercuiești numărul care corespunde cel mai bine măsurii în care ești
de acord cu fiecare afirmație .
Deloc
caracteristic Puțin
caracteristic Oarecum
caracteristic Foarte
caracteristic În totalitate
caracteristic
1.Evenimentele
neprevăzute mă
deranjeaz ă profund. 1 2 3 4 5
2. Mă frustrează să nu
am toate informațiile de
care am nevoie. 1 2 3 4 5
3. Incertitudinea mă
împiedică să duc o viață
împlinită. 1 2 3 4 5
4. Trebuie să anticipăm
viitorul pentru a evita
surprizele. 1 2 3 4 5
5.Un mic eveniment
neprevăzut poate strica
totul, chiar și cu cea
mai bună organizare. 1 2 3 4 5
6. Atunci când trebuie
să acționez,
incertitudinea mă
paralizează. 1 2 3 4 5
7. Când sunt nesigur, nu
pot funcționa foarte
bine. 1 2 3 4 5
8. Întotdeauna vreau să
știu ce îmi rezervă
viitorul. 1 2 3 4 5
9. Nu suport să fiu luat
prin surprindere. 1 2 3 4 5
10. Chiar și cea mai
mică îndoială mă poate
împiedica să acționez. 1 2 3 4 5
11. Ar trebui să fiu
capabil să organizez
totul în avans. 1 2 3 4 5
12. Trebuie să scap din
toate situațiile incerte. 1 2 3 4 5

47
DAS
Majoritatea persoanelor au neînțelegeri în relațiile lor. Te rog să indici mai jos nivelul
aproximativ de acord sau dezacord dintre tine și partenerul tău pentru fiecare element din lista
următoare.
Întotdeauna
de acord Aproape
întotdeauna
de acord Dezacord
ocazional Dezacord
frecvent Aproape
întotdeauna
în dezacord Întotdeauna
în dezacord
1.Gestionarea banilor
familiei
2. Petrecerea timpului
liber
3. Probleme religioase
4. Demonstrarea
afecțiunii
5. Prieteni
6. Relațiile sexuale
7. Convenționalism
(comportamente
corecte sau acceptate
social)
8. Principii de viață
9. Relația cu părinții
sau rudele
10. Scopuri, obiective
și alte lucruri
considerate importante
11. Cantitatea de timp
petrecută împreună
12. Luarea deciziilor
majore
13. Treburile casnice
14. Interese și
activități de petrecere
a timpului liber
15. Deciziile cu
privire la carieră
Extrem de
des Foarte des Destul de
des Destul de
rar Foarte rar Extrem de
rar
16. Cât de des ați
discutat sau ați luat în
considerare divorțul
sau despărțirea?
17. Cât de des tu sau
partenerul tău plecați
de acasă după o
ceartă?

48
18. În general, cât de
des consideri că
lucrurile între tine și
partenerul tău merg
bine?
19. Ai încredere în
partenerul tău?
20. Regreți vreodată
că v -ați căsătorit/ ați
început o relație?
21. Cât de des te cerți
cu partenerul tău?
22. Cât de des vă
enervați unul pe
celălalt?
De mai
multe ori
pe zi O dată pe zi O dată la
câteva
zile O dată pe
săptămână Mai puțin
de o dată
pe
săptămână
23. Cât de des îți săruți partenerul?

Toate Majoritatea Câteva Foarte
puține Niciuna
24. Tu și partenerul tău vă angajați
în activități de interes comun?

Cât de des ai spune că următoarele evenimente au loc între tine și partenerul tău :

Niciodată Mai
puțin de
o dată pe
lună O dată sau
de două ori
pe lună O dată sau
de două
ori pe
săptămână O dată
pe zi Mai mult
de o dată
pe zi
25. Aveți un schimb
stimulativ de idei
26. Râdeți împreună
27. Discutați cu calm
un subiect
28. Lucrați împreună
la un proiect

Există câteva lucruri cu privire la care cuplurile uneori sunt de acord , alteori în dezacord.
Indică dacă vreunul din elementele de mai jos a cauzat diferențe de opinie sau probleme în
relația voastră de-a lungul ultimelor două săptămâni (Bifa ți „DA” sau „NU” )

DA NU
29. Sunteți prea obosiți pentru sex.
30. Nu vă arătați dragostea.

49

Punctele de pe linia următoare reprezintă diferite niveluri de fericire. Punctul din mijloc,
“FERICIT”, reprezint ă nivelul de fericire pe care majoritatea cuplurilor îl au. Te rog să
încercuiești punctul care descrie cel mai bine nivelul de fericire al relației voastre , luând în
considerare toate aspectele ei.

0 1 2 3 4 5 6
. . . . . . .

Bifează afirmația care descrie cel mai bine ceea ce simți cu privire la viitorul relației voastre ?
Vreau cu disperare ca relația mea să fie una reușită și voi face aproape orice pentru a fi
așa.
Vreau foarte mult ca relația mea să fie una reușită și voi face tot ce pot pentru a fi așa.
Vreau foarte mult ca relația mea să fie una reușită și eu îmi voi face partea pentru a fi așa.
Ar fi drăguț ca relația mea să fie una reușită, dar nu pot face mai mult decât fac deja.
Ar fi drăguț ca relația mea să fie una reușită, dar refuz să fac mai mult decât fac deja
pentru ca relația să funcționeze.
Relația mea nu poate fi una reușită și nu pot face nimic pentru ca relația să funcționeze.

Date demografice
Vârstă: ___ __ Sex: masculin / feminin
Durata rela ției: _____ luni Statut marital: căsătorit/ necăsătorit
Studii actuale : licen ță/ master

Extrem de
nefericit Destul de
nefericit Puțin
nefericit Fericit Foarte
fericit Extrem de
fericit Perfect

50
Anexa 2

1. Scala de Ajustare Diadică

Alpha Cronbach pentru întreaga scală

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,920 ,925 30

Alpha Cronbach pentru subscala Satisfac ția diadică

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,888 ,894 13

Alpha Cronbach pentru subscala Consensul diadic

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,802 ,797 10

Alpha Cronbach pentru subscala Coeziunea diadică

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,755 ,781 5

51

Alpha Cronbach inițial pentru subscala E xpresia afectivă diadică
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,576 ,555 4

Alpha Cronbach la subscala Expresia afectiv ă diadică după eliminarea itemilor 29 și 30
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,756 ,758 2

2. Indexul de auto -dezvăluire
Alpha Cronbach pentru întreaga scală

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,924 ,925 10

3. Scala de intoleranță la incertitudine

Alpha Cronbach pentru întreaga scală

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,902 ,901 12

52
Alpha Cronbach pentru subscala Anxietatea prospectivă

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,850 ,848 7

Alpha Cronbach pentru subscala Anxietatea inhibitorie

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,822 ,823 5

4. Instrumentul ce măsoară credințele despre comportamentul partenerului
Alpha Cronbach pentru întreaga scală

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha Cronbach's
Alpha Based on
Standardized
Items N of Items
,822 ,826 3

Anexa 3

Statistics
int_incert_st_p autodezv_st_p afirm_comp_st_
p
N Valid 214 214 214
Missing 0 0 0
Median 2,9167 3,3000 6,6667

53
Anexa 4
Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: nsrc
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 38,720a 7 5,531 10,662 ,000
Intercept ,236 1 ,236 ,456 ,501
gr_autodezv 7,588 1 7,588 14,626 ,000
gr_int_inc 3,274 1 3,274 6,311 ,013
gr_ac 8,895 1 8,895 17,145 ,000
gr_autodezv * gr_int_inc ,052 1 ,052 ,100 ,752
gr_autodezv * gr_ac 1,019E -006 1 1,019E -006 ,000 ,999
gr_int_inc * gr_ac ,018 1 ,018 ,035 ,853
gr_autodezv * gr_int_inc *
gr_ac ,352 1 ,352 ,679 ,411
Error 84,563 163 ,519
Total 123,715 171
Corrected Total 123,283 170
a. R Squared = ,314 (Adjusted R Squared = ,285)

Anexa 5

Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: nsrc
Source Type III Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Corrected Model 30,215a 3 10,072 19,054 ,000
Intercept 2,002 1 2,002 3,788 ,053
gr_ac 14,095 1 14,095 26,664 ,000
gr_ap ,035 1 ,035 ,066 ,798
gr_ac * gr_ap 2,578 1 2,578 4,877 ,029
Error 87,219 165 ,529
Total 117,633 169
Corrected Total 117,434 168
a. R Squared = ,257 (Adjusted R Squared = ,244)

54
Anexa 6

gr_ap = 1,00

55
Anexa 7

gr_ap = 2,00

56
Anexa 8

gr_ac = 1,00

57
Anexa 9

gr_ac = 2,00

58
Anexa 10

Anexa 1
Avizat,
Îndrumător Lucrare de Licență
Titlul, Numele și prenumele ________________________________
Data ____________ Semnătura ________________

DECLARAȚIE privind originalitatea conținutului lucrării de
licență/diplomă/disertație/absolvire

Subsemntatul(a) ………………………………………………………………………………………
domiciliul în …………………………………………………………………………………………………..
născut(ă) la data de ………………..…., identificat prin CNP ………….……………..…………………,
absolvent(a) al(a) Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de ……………………….
specializarea …………………………………………………………, promoția ………………………….,
declar pe propria răspundere, cunoscând consecințele falsului în declarații în sensul art. 326 din Noul Cod
Penal și d ispozițiile Legii Educației Naționale nr. 1/2011 art.143 al. 4 si 5 referitoare la plagiat, că lucrarea
de licență cu titlul:
_______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dl. / d -na ________________________________________________________,
pe care urmează să o susțină în fața comisiei e ste originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în
întregime.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență/diplomă/disertație/absolvire să fie
verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind i nclusiv la introducerea
conținutului său într -o bază de date în acest scop.
Am luat la cunoștință despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări științifice in vederea
facilitării fasificării de către cumpărător a calității de autor al unei luc rări de licență, de diploma sau de
disertație și în acest sens, declar pe proprie răspundere că lucrarea de față nu a fost copiată ci reprezintă
rodul cercetării pe care am întreprins -o.

Dată azi, ………………………… Semnătură student …………………………