Analiza fluxurilor de trezorerie [613075]

Analiza fluxurilor de trezorerie

Lect.univ.dr. Eugeniu MERCE

Standardul Interna țional de Contabilitate IAS 7 define ște fluxurile de
trezorerie (denumite și fluxuri de numerar sau cash-flow în unele lucr ări)
drept intr ări sau ieșiri de numerar și echivalente de numerar [7, IAS 7,
par.6].
Sursa principal ă pentru analiză o constituie „Situa ția fluxurilor de
trezorerie“, întocmit ă în conformitate cu prevederile IAS 7.
Cadrul general pen tru întocmirea și prezentarea situa țiilor financiare
din cadrul c ărora face parte și „situația fluxurilor de tr ezorerie“ stipuleaz ă
că obiectivul acestora „este de a furniza informa ții despre pozi ția
financiară, performan țele și modific ările pozi ției financiare a
întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea
deciziilor economice“ [7, Cadrul general, par. 12]. Utilizatorii de situa ții
financiare includ investitorii prezen ți și potențiali, personalul angajat,
creditorii, furnizorii și alți creditori comerciali, clien ții, guvernul și
instituțiile acestuia, precum și publicul. Privitor la „situația fluxurilor de
trezorerie“, IAS 7 consider ă că aceasta ofer ă informa ții utile pentru
evaluarea capacit ății întreprinderii de a ge nera numerar, precum și a
necesităților întreprinderii de a utiliza fl uxurile de numerar, respectiv a
momentului și siguran ței generării lor [7, IAS 7].
În România, situa ția fluxurilor de trezorerie este considerat ă o
componentă a situațiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile
Ordinului Ministerului Finan țelor Publice Nr. 94 din 29 ianuarie 2001
pentru Aprobarea Reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-
a a Comunit ăților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de
Contabilitate [5, par. 3.2.]. Situa ția fluxurilor de trezorerie se întocme ște,
conform IAS 7, fie u tilizând metoda direct ă, fie metoda indirect ă [5, par.
4.29.; cap. III].
În cadrul situa ției fluxurilor de trez orerie, potrivit abordă rii funcționale
a activităților întreprinderii, fluxurile su nt grupate în trei categorii:
– fluxuri provenite din activit ățile de exploatare (opera ționale);
– fluxuri provenite din activit ăți de investi ții;
– fluxuri provenite din activit ăți de finanț are.
Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activit ăți
este utilă pentru: corelarea profitului (pie rderii) cu numerarul; separarea
activităților care implic ă numerar de cele care nu implic ă numerar;

evaluarea capacităț ii întreprinderii de a- și îndeplini obliga țiile de pl ăți
cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activit ățile viitoare (cash-flow
strategic) [3]. Utilitatea analizei este dat ă de faptul c ă variația globală a
trezoreriei este reliefat ă prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea
activelor reale (din activitatea de exploatare) și prin cel rezultat din
operațiunile de capital ca re privesc investițiile și finanțările. Atunci când
fluxurile reale și cele monetare nu coin cid, cum de fapt se și întâmpl ă,
trezoreria se asigur ă prin decalaje de plăț i asociate acestor fluxuri [6].
Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei
surse sau a unei utiliz ări de lichidit ăți [4].
Sunt consacrate două metode pentru dete rminarea fluxurilor de
trezorerie (generate de activit ățile de exploatare, de investi ții și de
finanțare) [5, cap. III]:
– metoda direct ă;
– metoda indirect ă.
A. Metoda direct ă
Conform acestei metode se opereaz ă cu încas ări și plăți brute în
numerar [8].
a) Fluxurile de numerar provenite din activit ățile de exploatare:
– încasările în numerar din vânz ările de bunuri și prestările de servicii;
– încasările în numerar provenite din redeven țe, onorarii, comisioane
și alte venituri (care se pot estima pe baza m ărimii cifrei de afaceri
realizate, corectate cu modificarea soldului crean țelor comerciale din
exercițiul financiar);
– plăți în numerar c ătre furnizorii de bunuri și servicii (materii prime
și materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte cheltuieli materiale, ct.
603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afar ă, cum sunt cele cu energia
și apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind m ărfurile, ct. 607; cheltuieli
privind presta țiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 +
624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). M ărimea acestora se ajusteaz ă cu
variația soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile și
mărfuri prin ad ăugarea diferenței dintre stocul final și cel inițial, respectiv
cu variația soldului datoriilor comerc iale (ct. 401+403) prin sc ăderea
diferenței dintre soldul final și cel inițial al exerci țiului financiar;
– plăți în numerar c ătre și în numele angaja ților (cheltuieli cu
personalul ajustate cu varia ția soldurilor conturilor necorespunz ătoare);
– plăți în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dac ă nu pot
fi identificate în mod special cu activit ățile de investiții și de finan țare (se
referă la cheltuielile privind impoz itul pe profit, ct. 691–791, dac ă se
presupune c ă întregul impozit pe prof it este aferent activit ății de
exploatare).

b) Fluxurile de numerar provenite din activit ățile de investi ții:
– plățile în numerar pentru achizi ționarea de terenuri și mijloace fixe,
active necorporale și alte active pe termen lung . Se pot determina pe baza
creșterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situa țiile financiare
și se ajusteaz ă cu varia ția datoriilor întreprinderii c ătre furnizorii de
imobilizări;
– plăți în numerar pentru achizi ția de instrumente de capital propriu și
de creanțe ale altor întreprinderi. Se po t identifica în valoarea cre șterii
elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situa țiile financiare;
– încasări în numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și
echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;
– încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și
de creanțe ale altor întreprinderi;
– avansuri în numerar și împrumuturile efectuate c ătre alte pă rți;
– încasări în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor
efectuate c ătre alte părți.
c) Fluxurile de numerar provenite din activit ățile de finan țare:
– venituri în numerar din emisiunea de ac țiuni și alte instrumente de
capital propriu. Se determină pe baza cre șterii capitalului social, inclusiv a
primelor de capital (ct. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) și se ajusteaz ă cu
variația creanțelor privind capitalul subscris și nevărsat;
– plățile în numerar c ătre acționari pentru a achizi ționa sau a
răscumpăra acțiunile întreprinderii. Se reg ăsesc în sc ăderea capitalului
social și a rezervelor;
– veniturile în numerar din emisiunea de obliga țiuni, credite, ipoteci și
alte împrumuturi. Sunt constituite din cre șterea împrumuturilor și
datoriilor asimilate, înregistrate de întreprindere în conturile aferente,
veniturile din dobânzi și alte cheltuieli financiare oglindite în contul de
profit și pierdere;
– plățile în numerar ale locataru lui pentru reducerea obliga țiilor legate
de o opera țiune de leasing fi nanciar. Se determin ă pe baza analizei
contractelor de leasing.
Fluxurile de numerar – total
– Numerar la începutul perioadei;
– Numerar la finele perioadei.
Rezultanta fluxurilor de numerar din activit ățile de exploatare, de
investiții și de finan țare reprezint ă trezoreria net ă.
B. Metoda indirect ă
IAS 7 și OMFP nr. 94/2001 prezint ă metoda indirect ă ca alternativ ă la
metoda direct ă de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea
acestei metode const ă în faptul c ă profitul net (sau pierderea net ă) este

ajustat(ă) cu efectele tranzac țiilor ce nu au natur ă monetară, amânările sau
angajamentele de pl ăți sau încas ările în numerar din e xploatare trecute sau
viitoare și elemente de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de
numerar din activit ățile de investi ții sau de finan țare.
Situația fluxurilor de numera r prin metoda indirect ă se prezint ă în felul
următor [5, cap. III]:
a) Fluxuri de numerar din activit ăți de exploatare:
– rezultatul net;
– modifică rile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;
– ajustări pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse în
activitățile de investi ții sau de finanț are.
b) Fluxuri de numerar din activit ăți de investi ții:
– plățile în numerar pentru achizi ționarea de terenuri și mijloace fixe,
active necorporale și alte active pe termen lung;
– încasările în numerar din vânzarea de terenuri și clă diri, instala ții și
echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;
– plățile în numerar pentru achizi ția de instrumente de capital propriu
și de crean ță ale altor întreprinderi;
– încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu
și creanță ale altor întreprinderi;
– avansurile în numerar și împrumuturile efectuate că tre alte părți;
– încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor
efectuate c ătre alte părți.
c) Fluxuri de numerar provenite din activit ăți de finan țare:
– veniturile în numerar din emisiunea de ac țiuni și alte instrumente de
capital propriu;
– plățile în numerar c ătre acționari pentru a achizi ționa sau a
răscumpăra acțiunile întreprinderii;
– veniturile în numerar din emisiunea de obliga țiuni, credite, ipoteci și
alte împrumuturi;
– ramburs ările în numerar ale uno r sume împrumutate;
– plățile în numerar ale locataru lui pentru reducerea obliga țiilor legate
de o opera țiune de leasing financiar.
Fluxuri de numerar – total
– Numerar la începutul perioadei;
– Numerar la finele perioadei.
Rezultatul ob ținut prin aplicarea met odei indirecte este acela și ca și cel
obținut prin metoda direct ă, diferă însă structura fluxuril or de numerar
referitoare la activit ățile de exploatare. Fluxurile de numerar din activit ățile
de investi ții și cele din activit ățile de finan țare sunt determinate prin metoda
directă.

Prin metoda indirect ă, pornind de la valoarea contabil ă a rezultatului
exerciț iului financiar, sunt efectuate ajust ări pentru determinarea fluxului de
numerar. Se are în vedere c ă prin practicarea unei contabilit ăți de angajament
sunt înregistrate veniturile și cheltuielile în momentul factur ării lor și nu în
momentul încas ării sau pl ății, iar în calculul pr ofitului sunt luate în
considerare unele elemente de venituri și cheltuieli nemonetare, care nu
presupun intr ări sau ieșiri de numerar din trezorerie, ceea ce face s ă crească
diferența dintre m ărimea rezultatului realizat și mărimea numerarului din
trezorerie [2].
Prin efectuarea ajust ărilor se urm ărește:
– eliminarea efectelor contabilit ății de angajament prin luarea în
considerare a capitalului de l ucru net. Ca atare, din r ezultatul exerci țiului se
scade variația stocurilor (materii prime și materiale consumabile, produc ția
în curs de execu ție, produse finite și mărfuri, avansuri pentru cump ărarea
de stocuri), varia ția creanțelor (crean țe comerciale și alte crean țe) și se
adaugă variația datoriilor de exploatare (decalajele de pl ăți favorabile
întreprinderii puse în eviden ță de varia ția soldurilor conturilor
corespunz ătoare);
– eliminarea veniturilor și cheltuielilor nemonetare (amortiz ările și
provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor
calculate cu amortizarea și provizioanele constituite și scăderea veniturilor
din reluarea provizioan elor (practic, se adun ă toate rubricile de ajust ări din
contul de profit și pierdere: ajustarea valorii imobiliz ărilor corporale și
necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajust ări privind
provizioanele pentru riscuri și cheltuieli; ajustarea valorii imobiliz ărilor
financiare și a investi țiilor financiare de ținute ca active circulante);
– eliminarea acelor elemente de venituri și cheltuieli care nu sunt
legate de activitatea de exploatare.
Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomand ă
metoda direct ă, aceasta furnizând informa ții utile pentru estimarea
fluxurilor viitoare de trezoreri e, iar prin metoda indirect ă aceste informa ții
nu sunt disponibile. În practic ă însă, întreprinderile prefer ă metoda
indirectă întrucât are o logic ă de calcul mai apropiat ă de formatul
raportărilor contabile.

Note bibliografice

[1] Brezeanu, Petre (coordonator), Diagnostic financiar, Bucure ști,
Editura Economică , 2003.

[2] Dragot ă, Victor, Ciobanu, Anamaria , Obreja, Laura, Dragot ă,
Mihaela, Management financiar, București, Editura Economică ,
2003, pp. 224-225.
[3] Gheorghiu, Alexandru, Analiza economico-financiar ă la nivelul
microeconomic, Bucure ști, Editura Economic ă, 2004, p. 234.
[4] Halpern, Paul, Weston, Fr ed, J., Brigham, Eugene, F., Finanțe
manageriale, București, Editura Economic ă, 1998, p. 97.
[5] ***, Ordinul Ministerului Finanț elor Publice Nr. 94 din 29 ianuarie
2001 pentru aprobarea Reglement ărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunit ăților Economice Europene și cu
Standardele Interna ționale de Contabilitate , publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, Nr. 85 din 20 februarie 2001.
[6] Stanciu, Ion, Finanțe, București, Editura Economic ă, 1997,
p. 490.
[7] ***, Standardele Internaționale de Contabilitate 2000 , București,
Editura Economică , 2000.
[8] Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu N., Analiză economico-
financiară, București, Editura Economic ă, 2004, p. 381.