Logistica reprezintă integrarea a două sau mai multe activități cu scopul de a planifica, a [613026]

Introducere

Logistica reprezintă integrarea a două sau mai multe activități cu scopul de a planifica, a
pune în practică și a controla un flux eficient de materii prime, produse semifinite și produse
finite de la punctul lor de origine la punctul de con sum. Aceste activități pot îngloba și tipurile de
servicii oferite clienților, comunicațiile legate de distribuție, controlul stocurilor, manipularea
materialelor, prognoze referitoare la cererea clienților pentru produse, gestiona rea comenzilor,
service -ul după vânzare, asigurarea pieselor de schimb, alegerea amplasamentelor fabricilor și
depozitelor, achiziții, ambalaje, tratarea mărfurilor returnate (prin negociere, reutilizare,
recondiționare sau scoatere din uz etc.), organizar ea transporturilor și tra nsportul efectiv de
mărfu ri inclusiv manipularea în depozite și stocare. [1]
Cel mai răspândit înțeles al logisticii este cel conform căruia logistica are ca scop
realizarea celor șapte potriviri: produsul potrivit, în cantitatea potrivită, în condițiile potrivite, la
locul potr ivit, la timpul potrivit și clientului potrivit, cu costul potrivit. [2]
Termenul “logistică” este folosit de scurtă vreme în gestiunea economică a
întreprinderilor, însă conceptul de logistică a fost uti lizat pentru prima dată î n domeniul militar.
La în ceputul secolului XX, prin logistică se înțelegeau acțiunile de mișcare și aprovizionare ale
armatelor, fiind considerată o componentă esențială a războiului, ce permitea aplicarea planurilor
strategice și tactice. [3] Treptat, con ceptul de logistică s -a extins și în alte domenii de activitate,
iar principiile logisticii pot fi utilizate atât în acțiuni mililitare, cât și în activități economice,
sociale, guvernamentale etc. [4]
Primele precizări în domeni ul logisticii sunt făcute de Crowell (1901) în luc rările sale
asupra operațiilor de distribuție fizică a produselor agricole. Foarte multe lucrări în domeniul
logisticii aveau ca suport metode matematice din ce în ce mai sofisticate, metode care aparțineau
domeniului cercetărilor operaționale. Aceste meto de nu erau aplicate exclusiv în domeniul
logisticii, ci și în fluxurile de distribuție și în planificarea industrială. În 1978, Heskett definea
logistica drept „procesul care înglobează ansamblul activități lor care participă la ges tionarea
fluxurilor fizic e de produse, la coordonarea resurselor, cu scopul de a obține un nivel al
serviciilor la cel mai mic cost”. [5]
Logistica poate fi privită și ca o „știință care se ocupă cu organizarea strategică a
aproviz ionării, distribuției și depozitării materialelor, alegerea celor mai potrivite canale de
distribuție, care să aducă atât acum, cât și în viitor profit maxim cu costuri efective cât mai mici”.
Astfel, ca știință, logistica poate fi interpretată în mai mult e feluri: este fie o disc iplină de
management – astfel se accentuează îmbunătățirea performanțelor logistice ale firmei, fie o
disciplină de inginerie – este legată mai ales de problemele de modelare ale sistemului logistic și
de problemele mijloacelor uti lizate în acest sistem. [ 6]

Managementul lanțului logistic presupune integrarea lanțurilor logistice ale furnizorilor
(amonte), ale producătorilor sau prestatorilor de servicii (lanț intern) și ale distribuitorilor și
clienților finali (aval). Performanța fiecărei organizații este influențată într -o măsur ă mai mare
sau mai mică, de activitățile manageriale ale celorlalte organizații care alcătuiesc lanțul logistic.
În ultimii ani s -a impus în rândul specialiștilor, un punct de vedere controversat, potrivit căruia
competiția are loc nu numai între organizaț iile individuale ci și între lanțurile logistice.
Alt mod de abordare consideră managementul lanțului logistic ca și management al
proceselor operaționale interconectate. În aceste condiții, lanțul logisti c este văzut ca fiind
alcătuit din procesele opera ționale ale furnizorilor care servesc procesele operaționale ale
clienților. Multe firme de succes recunosc că performanțele lor depind de capacitatea furnizorilor
de a livra bunuri și servicii într -o manie ră adecvată, sub aspectul cantității, calității, f recvenței de
livrare, prețului și timpului de livrare. Un management al lanțului logistic eficient implică
acordarea unei atenții deosebite naturii relațiilor dintre diferite organizații, de tipul client –
furnizor, relații integra te de colaborare, relații de parteneriat bazate pe dependență mutuală și
integrarea expertizei tehnice și a cercetărilor de piață. [6]
Scopul acestei lucrări constă în înțelegerea modului în care se desfășoară activitatea
logistică a unei firmei, în termen i generali, de la momentul plasării comenzii și până la livrarea
produselor la client, precum și acțiunile și situațiile neprevăzute pe care le implică un astfel de
proces.
Astfel, primul capitol al acestei lucrări va cuprinde cât eva aspecte generale lega te de
activitățile logistice din cadrul organizațiilor și ce implică managementul lanțului logistic, fiind
evidențiate și principalele roluri pe care logistica le are în desfășurarea afacerilor din toată lumea.
Cel de -al doile cap itol cuprinde principalel e modele de gestionare a stocurilor în diferite
contexte comerciale. Scopul adoptării unor astfel de modele constă în menținerea unui nivel
optim al stocurilor de produse ale unei firme, astfel încât aceasta să poată asigura minimu l
necesar pentru onorarea comenzilor către clienți.
În cel de -al treilea capitol ne vom îndrepta atenția către activitățile logistice din cadrul
unei întreprinderi mici din România, a cărei principală activitate constă în distribuția de
echipamente medica le în clinicile și spital ele din țară. De asemenea , voi puncta și principalele
probleme de natură logistică cu care se confruntă firma și câteva exemple de gestionare a unor
astfel de situații neprevăzute.
În finalul acestei lucrări voi prezenta modul în c are o aplicație software de gestionare a
stocurilo r contribuie la eficientizarea activităților logistice din cadrul companiei Medist Group
SRL, îmbunătățind considerabil modul în care sunt operate comenzile, stocurile și procesele de
distribuție a produsel or.

Capitolul 1. Prezent are generală a aspectelor de natură logistică
1.1 Managementul lanțului logistic (Supply Chain Management)

Managementul lanțului logistic de aprovizionare și distribuție se referă la toate strategiile
și activitățile asociate lanțului de distribuție, ce sun t implicate în aprovizionare, procurare și
conversie și cuprinde procesele de coordonare și colaborare cu partenerii din canalul de
distribuție. Managementul lanțului de aprovizionare este o abordare interfuncțională , care
cuprinde gestionarea mișcării mat eriilor prime într -o organizație, anumit e aspecte ale procesării
interne a materialelor în produse finite și circulația bunurilor finite din organizație și către
consumatorul final. [7]
În prezent, organizațiile se străduiesc să se concentreze asupra com petențelor de bază și
să devină mai flexibile, încercând să își reducă proprietatea asupra surselor de materii prime (a
inventatului) și a canalelor de distribuție. Aceste funcții sunt externalizate a ltor entități care pot
realiza activitățile mai bine sau mai eficient din punct de vedere al costurilor. Efectul este acela
de a crește numărul de organizații implicate în satisfacerea cererii clienților, reducând în același
timp controlul gestionării oper ațiunilor de logistică de zi cu zi. Scopul managementulu i lanțului
de aprovizionare este de a îmbunătăți încrede rea și colaborarea între partenerii din lanțul de
aprovizionare, îmbunătățind astfel vizibilitatea inventarului și viteza de mișcare a bunurilor . [7]

Principalele funcții ale managementului lanțul ui logistic sunt :
• Managementul depozitelor
• Gestionarea stocurilor
• Logistica
• Configurația rețelei de distribuție
• Strategia de distribuție
• Integrarea inform ațiilor
• Fluxul monetar
Gestionarea lanțului de aprovizionare trebuie să abordeze următoarele aspecte:
• Configurarea rețelei de distribuție: numărul, locația și rețeaua de furnizori, facilități de
producție, centre de distribuție, depozite, clienți.
• Strategi a de distribuție:
o vizează controlul operativ (centralizat, descentralizat sau partajat); Figura 1.1 Componentele lanțului logistic

o efectuează o schemă de livrare (expediere directă, andocare încrucișată, DSD –
Direct to Store Delivery – livrare directă a magazinului, transport maritim cu
buclă în chisă);
o vizează modul de transport – transportator auto, feroviar, transportul intermodal,
inclusiv TOFC (remorcă pe platformă) și COFC (container pe platformă),
transport oceanic, transport a erian;
o efectuează strategia de reaprovizionare
o se ocupă de controlul transportului (de exemplu, operatorul deținut,
transportatorul privat, transportatorul comun, transportatorul contractual).

• Comerțul în activități logistice – activitățile de mai sus trebuie să fie bine coordonate
pentru a obține cel mai mic cos t total al logisticii. Costul total poate crește dacă una
dintre activități nu este optimizată. De exem plu, LTL (less than truckload) este un
acronim utilizat pentru a descrie transportul unei volum de pro duse care nu umple un
camion, ci ocupă doar o part e din spațiul acestuia. Mai mulți expeditori împart spațiul din
interiorul remorcii și plătesc doar pen tru fragmentul lor. Acest lucru face ca transportul în
regim de grupaj (LTL) să aibă un preț mai accesi bil pentru expedierile de tip freight (pe
sol), de ci mai potrivite pentru companiile care au nevoie de transport către locații diferite.
Așa cum o sugere ază numele, LTL se referă exclusiv la transportul rutier și implică
multiple încărcări și descărcări pe parcursul tranzitului. Totuși, dac ă se apelează l a un
camion încărcat complet cu un singur tip de produs pentru a reduce costurile de transport,
va exis ta o creștere a costurilor de inventar, ceea ce ar putea crește costurile logistice
totale. Prin urma re, este imperativ să se adopte o abordare sistemică atunci când se
planifică activități logistice pentru dezvoltarea celei mai eficiente strategii de
aprovizionare. [7]

• Informația – face extrem de importantă integrarea proceselor prin intermediul lanțului de
aprovizionare pentru a împărtăși infor mații valoroase, inclusiv semnalele de cerere,
prognozele, inventarul, transportul, potențialul de colaborare et c.

• Gestiunea stocurilor – vizează cantitatea și localizarea inventarului, inclusiv materiile
prime, lucrările în curs (WIP – Work In Progress) și produsele finite, fiind foarte
importante pentru menținerea evidenței stocului și rulajului.

• Fluxul de nume rar – presupune stabilirea modalităților de plată și a metodologiilor de
schimb de fonduri între entitățile din cadrul lanțului de aprovizionare . [7]

Contribuția programelor Software în managementul lanțului de aprovizionare
În ultimele decenii, pia ța soluțiilor software logistice a fost marcată de apariția unor
soluții integratoare, pentru managementul întregii organizații, pentru procesel e logistice din
interiorul organizației cat și pentru procesele ce integreaza activitatile organizației cu cele din
lantul de aprovizionare -livrare.
Aplicatiile ERP se remarca prin capacitatea de a reuni oameni, know -how, componente
de software si hardwar e, pe care le face disponibile intregii organizatii, contribuind pe aceasta
cale la atingerea obiectivelor speci fice si generale ale companiei. Un sistem de tip ERP
(Enterprise Resource Planning), in traducere Planificarea Resurselor Intreprinderii, este d estinat
managementului integrat al tuturor proceselor si operatiunilor dintr -o companie in cadrul unei
platforme informatice unice. Un ERP este alcătuit din module specifice, destinate diferitelor arii
functionale, precum Vanzari, Achizitii, Productie, Fin anciar, Contabilitate si altele, cu mentiunea
ca acestea sunt complet integrate si acceseaza o baza de date comu na. [14]
Cele mai cunoscute software -uri uitilizate pentru desfasurarea activității de management
al lantului de aprovizionare sunt următoarele:
• WMS (Warehouse management system)
• TMS (Transportation management system)
• ITL (International trade logistics)
• SRM (Supplier relationship management)
• DM (Demand management)
• Supply chain analytics
• eOM, MyOrders (Order management)
• SAP, Oracle

1.2 Tipuri de logistica

Logistica de distribuție urmareste ca toate produsele necesare sa ajungă în cantitatea
necesara și la ti mpul și locul potrivit, având rolul ca ciclul de viață al produsului și parcursul său
prin lanțul de distribuție să se deruleze într -un mod cat mai eficient.
Noțiunile de Inbound și Outbound.
Termenul de “inbound” în logistică se referă la toate activită țile logistice necesare pentru
a aduce produsele dîntr -o locație de producție, către o locație de depozitare. [8]
Serviciile de inbound i nclud:
• Managementul furnizorilor
• Consolidarea cumparatorilor
• Vamuirea
• Depozitarea securizata
• Gestionarea transportur ilor
• Recepția și selectia produselor
• Managementul inventarului
• Pregatirea comenzii și ambalarea pentru livrare
• Managementul produselor coma ndate
• Expeditii internationale: maritime, aeriene, rutiere

Conceptul de “outbound” cuprinde toate activitățile lo gistice efectuate în deplasarea
marfurilor de la depozit ul in -house sau din cadrul activităților logistice externalizate către
următoarea o prire din lantul logistic/client.[8]
Serviciile de outbound cuprind:
• Depozitarea și distribuția pieselor de schimb
• Managementul transportului
• Dovada livrarii
• Operatiuni de transport speciale
• Managementul securitatii transportului
• Vizibilitate
• Auditul mărfii și Auditul platii
• Managementul Servicii Clienți
• Ambalare și expediere

• Consultanta de retea
• Ambalare și transfer par te cu parte
Logistica de tip inbound este un element integrat al operațiunilor de afaceri pentru o
firmă de producție, implicâ nd procesele de primire, stocare și distribuire a materiilor prime
pentru utilizare în producție. Este prima etapă a lanțului de v alori, pe care Michael Porter, expert
în managementul afacerilor, a subliniat -o în cartea sa din 1985 "Competitive Advantage".
Primirea și stocarea materiilor prime este un angajament semnificativ pentru marii
producători, dar este o parte esențială a log isticii inbound pentru orice afacere. Întreprinderile
mai mici mențin adesea suprafețe de primire în cadrul aceleiași fabrici în care are loc fabricarea.
Firmele mai mari pot avea facilități separate pentru depozitarea materiilor prime. Astfel,
producători i detin un personal în depozit care primește materiale, confirmă acuratețea și le
organizează pentru un acces ușor. [9]

Elementul organizatoric al procesului de primire al materialelor este important deoarece
influențează în mare măsură eficienț a cu care personalul poate distribui materialele necesare
fabricării sau expedierii, așa cum este solicitat. Odată ce vin cererile de materiale/produse,
personalul din depozit detectează materialele, le încarcă, le verifică din inventarul de materiale și
le distribuie în zona solicitată. Întârzierile în acest pro ces din cauza organizării sau a răspunsului
necorespunzător pot determina revenirea la producție și pot costa banii sau renumele companiei.
[10]

Logistica de producție vizează toate procesele de logistică dintr -o intreprindere pentru
furnizarea de compo nente necesare utilajelor sau echipamentelor, urmărind accelerarea și
optimizarea fluxului prin procese care adauga valoare produsului. În cadrul proceselor industriale Figura 1.2 Noțiunea de “Inbound” vs. “Outbound”

de producție, livrarea exactă și la timp a componentelor și pieselor constituie o condi ție esențială
pentru asigurarea unui proces de producție eficient. [11]

1.3 Activitățile logisticii

Logistica cuprinde numeroase activități legate de transferul produselor de la punctele de
producți e către punctele de consum, dintre care putem puncta următ oarele:

• serviciul către clienți;
• procesul de comandă și de pregătire a loturilor de livrare;
• distribuția comunicațiilor;
• controlul și inventarierea stocurilor;
• transferul;
• depozitarea și stoca rea;
• selecția amplasării fabricilor și depozitelor;
• mani pularea;
• achiziționarea;
• executarea serviciilor postvânzare;
• ambalarea;

1.3.1 Serviciul către client

Serviciul către client are ca principală funcție promovarea diferențelor dintre oferta unei
firme și ofertele competitorilor săi. Importanța acestui serviciu se datorează atât creșterii
exigenței clienților pe fiecare segment de piață, cât și tranziției lente spre piețele de mărfuri.
Serviciul către client poate fi astfel definit că “o filosofie orien tată către client, care include și
analizează toate elementele de marketing și legătura lor cu activitățile logistice, pentru a obține
un cost optim”. [2]
Serviciul către client poate fi evaluat prin intermediul unor parametri din cadrul canalelor
de distr ibuție:
• Accesibilitatea – principala masură a servi ciului către client, care se refera la stocurile ce
alcătuiesc un ciclu de comandă pe o perioadă determinată de timp. Această accesibilitate
a produselor se caracterizează prin numărul produselor ieșite d in stoc față de numărul
total al produselor stocate, prin procentul de produse transportate față de produsele
comandate, prin valoarea acestora și prin numărul comenzilor complete transportate, ca
procent față de numărul total de comenzi initiale.
• Ciclul d e comandă ce presupune intervalul de timp dintre pla sarea comenzii de către
client și momentul primirii produsului.

• Comunicarea dintre vanzator și clientul final ce constă în abilitatea unei firme de a
furniza informații clare referitoare la conținutul co menzii, transport, condițiile de
returnare, garanția produsului/înlocuirea, depozitarea etc.

1.3.2 Procesul de comandă și de preagtire a produselor pentru livrare

Procesul de comandă are rolul de a declanșa procesul de distribuție și de a orienta
activitățile logistice către satisfacerea cererii clientului. [2]

Principalele componente ale procesului de comandă sunt:

• Elemente operaționale – cuprind ordonarea comenzilor și informațiilor primite,
programarea și pregătirea loturilor de transport și al facturilor ;
• Elemente de comunicație – includ mod ificările procesului de comandă, corecturi,
urmărirea și expedierea produselor, corectarea erorilor și cererile de informare legate de
produs;
• Elemente de creditare și încasare – includ verificarea creditelor și decont urilor.

Viteza și acuratețea proces ului de comandă al firmei influențează nivelul serviciului către
clienți. Sistemele avansate, computerizate pot reduce substanțial timpul dintre ordinul de livrare
și cel de transport de la depozite sau magazii. [2]

Figura 1.3 Procesul de comanda și de preagtire a produselor pentru livrare

1.3.3 Distribuția comunicațiilor

Comunicarea reprezintă o componentă vitală care face legătura între procesul logistic
complet și clienții firmei. Comunicarea atentă și promptă este condiția de succes a
managementului logisticii, ce trebuie integrată în s istemul informatizat de management
computerizat. [2 ]

Comunicarea trebuie să ocupe locul dintre:

• firmă, clienți și furnizorii săi;
• componentele funcționale majore ale firmei – marketing, fabricație (pr oducție), logistică,
finanțe și contabilitate;
• varietatea activităților logistice, cum ar fi: serviciul către clienți, transportul, depozitarea
și stocarea, inventariere și control;
• componentele variate ale fiecărei activități logistice (de exemplu contr olul și
inventarierea cuprinde: controlul intern al intrărilor, controlul pe flux și controlul în
dome niul depozitelor) [2]

1.3.4 Control și inventariere

Activitatea de control și inventariere a stocurilor de materii prime, piese, subansamble și
produse finite, este extrem de importantă, deoarece imobilizarea acestor stocuri, înseamnă atât
spațiu în depozite, cât și chelt uieli, respectiv capital imobilizat. O importanță deosebită o are și
dimensionarea corectă a stocurilor, respectiv minimizarea c osturilor de control și gestiune.
Prognoza cererii presupune est imarea cantităților de produse și a serviciilor, pe diferite pie țe și
pe perioade de timp diferite. Această prognoză de marketing a cererii cuprinde strategiile
promoționale, strategiile de pr eț, efortul de realizare a vânzărilor și activitățile de studiu ale
piețelor. [2]

1.3.5 Transportul

Transportul stă la baza efectuarii procesului de logistica, ce constă în deplasarea
bunurilor de la locul de producție la destinatia finala, către client .

Realizarea unui transport eficient din punct de vedere al du ratei și costurilor, tine cont de
următoarele aspecte:
• Tehnologia de transport (transportul auto – camioane, sprintere, cisterne etc, feroviar,
aerian, naval)
• Alegerea rutelor de transport pot rivit reglementărilor și uzanțelor locale și internaționale;
• Informarea operativă

1.3.6 Depozitarea

Fiecare lanț logistic cuprinde cel putin o etapa de depozitare a produselor, inainte ca
acestea sa fie livrate către client. Depozitarea cuprinde activități l egate de organizarea și
gestionarea spațiului necesar pentru sto curile de materii prime, piese și produse finite. De
exemplu, du pa incheierea procesului de fabricare a produselor, acestea pot pleca spre un depozit
central, de unde sa fie expediate în mai m ulte locații, către alte depozite locale, sau direct către
clien ții finali. [2]

1.3.7 Selecția locurilor de amplasare ale fabricilor și depozitelor

Alegerea locului de amplasare al fabricilor și depozitelor este foarte importanta în
procesul logistic, deoarece poate influenta considerabil atat durata efectuarii transport urilor, cat
și costurile aferente acestora.

Astfel, amplasarea fabricilor și depozitelor trebuie sa tina cont de:
• localizarea furnizorilor de materii prime
• costul inchirierii /cumpararii terenului
• utilitatile cu care e dotat terenul
• gradul securitate al r egiunii
• infrastructura către locație
• piata de desfacere a produselor fabricate/depozitate
• taxele regiunii respective și politicile locale
• acces rapid către port/aeroport/autostrazi

1.3.8 Manipularea marfurilor

Manipularea are un rol important în logistica p rin eficientizarea producției, depozitarii,
minimizarea costurilor etc. Procesul de manipulare al produselor tine de tehnologiile utilizate, de
mijloacele d e grupaj folosite, gruparea marfurilor în unitati de manipulare și transport și de
reducerea pierder ilor, degradarilor și furturilor.

1.3.9 Achiziționarea

Achiziționarea se refera la serviciile și produsele furnizate de alte firme, necesare
asigurării efici enței fabricației și proceselor logistice ale firmei, cum ar fi: materiile prime,
semifabricatele, t ehnologiile de transport și manipulare, curent, apa, gaze, combustibil etc.

1.3.10 Serviciile post -vanzare

Aceste servicii se refera la transporturile ce trebuie organizate pentru asigurarea service –
ului sau mentenantei, cu piese de schimb sau componente atu nci când consumatorul are nevoie.
Acest tip de servicii sunt necesare în special în cazul companiilor distribuitoare de echipamente,
utilaje, masini etc. Asigurarea activităților postvânzare face obiectul efortului de marketing, iar
organizarea executării acestor servicii face parte din activitățile managementului logisticii. [2]

1.3.11 Ambalarea

Din punct de vedere al logisticii, ambalare a are doua roluri importante:
• Protejarea produsului impotriva deteriorarii acestuia în timpul transportului, depozitarii ș i
manipularii
• Eficientizarea costurilor și timpilor de manipulare, prin modul în care este conceput
ambalajul, pentru diferitele tipur i de produse.
1.4 Tehnologiile logistice

Metodele de desfasurare ale activităților logistice au avansat mult în ultimii ani, cu scopul
de a accelera procesele de aprovizionare, depozitare și expeditie, și de a reduce cat mai mult
costurile aferente acestora și timpii de efectuare ai operatiunil or.

Tehnologiile IT utilizate în prezent ofera solutii pentru:
• Controlul și gestionarea întregului lanț logistic prin tehnologii informaționale moderne –
pentru achiziții, logistica depozitării, logistica producției sau distribuție.
• O reacție flexibilă l a procesele individuale specifice clienților: prin intermediul unei
platforme de integrare, fluxurile de date pot fi corelate în mod optim cu sistemele
informatice.
• Utilizarea unor standarde recunoscute în domeniul man agementului de proiect, al
schimbului de date, al proceselor de asistență și dezvoltare, precum și în ceea ce privește
sistemele hardware.
• Susținerea și dezvoltarea continuă a sistemelor IT pe baza IT Infrastructure Library:
indiferent dacă sunt necesare s tandarde uzuale sau interfețe personal izate pentru schimbul
de date.
• Departamentul IT acoperă întreaga gamă de servicii: începând de la gestionarea a două
centre de calcul, continuând cu monitorizarea aplicațiilor și terminând cu serviciile de
consultanță și management de proiect. [12]
Princip alele software -uri pentru operatiunile logistice sunt:
• SAP
• Oracle
• 3PL Central
• OpenPro
• LogiSYS
• SSI Schaefer
• SCP (Schaefer Case Picking)
• Datria
• Bac Tracs

Aceste software -uri contribuie la eficientizarea comunicarii dintre coordonatorul logistic
și transportat ori, prin:

• Automatizarea fluxului de informatii în organizație, dar și între departamente și furnizori
• Realiza rea unui plan optim de încarcare a camioanelor și un ghid de trasee bine pus la
punct
• Efectuarea livrarilor avand toate datele necesare realizari i acesteia
• Update -uri privind incarcatura și facturile electronice
• Asigurarea comunicarii eficiente între trans portatori și client, prin e -mail sau platforme
online. [7]

1.5 Gestiunea stocurilor

Stocurile se definesc ca fiind cantități de resurse materiale ce se acumulează în depozitele
și magaziile unităților economice, într -un anumit volum și într -o anumită struc tură, pentru o
perioadă limitată de timp, cu scopul de a asigura aprovizionarea continuă a organizației.
Gestiunea stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor și / sau serviciilor în cantitățile
necesare, de calitate corespunzătoare și la momentul potrivit. [13]
În cazul ideal, cele mai eficiente lanțuri de aprovizionare nu ar necesita niciun stoc de
siguranță în inventar, deoare ce oferta și cererea ar fi perfect sincronizate. Această viziune
idealisă ar avea drept consecință eliminarea stocurilor de siguranță, ceea ce ar însemna reducerea
semnificativă a costurilor logistice și simplificarea completă a proceselor de achizitionare .
Cele mai multe companii nu și -au îmbunătățit încă rețelele și tehnologiile suficient de
bine pentru a elimina cel puți n nevoia de inventar minim. Managerii de logistică trebuie să
efectueze zilnic un delicat proces de echilibrare a următoarelor aspecte:
• Costurile de transport împotriva vitezei de pliere
• Costurile inventarului față de costul stocurilor
• Satisfacția clientul ui împotriva costului de servire
• Noi posibilități împotriva profitabilității
Pentru multe întreprinderi, inventarul este cel mai mare activ din bilanț la un moment dat,
deși, adesea nu include și lichiditățile. O soluție ar fi încercarea de a menține in ventarul la un
nivel cât mai mic. Inventarul unei companii ar putea fi vizualizat ca stive de bani așezate pe
stivuitoare, pe rafturi și în camioane sau avioane în timpul tranzitului.

Figura 1.4 Sisteme de monitorizare a stocurilor

1.5.1 Costurile de gestiune ale stocurilor

Stocurile sunt o sursă majoră de costuri în lanțul logistic, motiv pentru care este indicat să
se acționeze cu stocuri cât mai mici fără să crească costurile sau sa se reducă recepțivitatea,
deoarece reducerea scurgerii timpului poate fi un avantaj semnificativ într -un lanț logistic.

Costurile de gestiune ale stocurilor includ trei grupe principale: [13]

A. Costurile de deținere ale stocurilor , care includ următoarele elemente:

1. Costul capitalului blocat, care se manifestă prin pierderi datorate imobilizării
mijloacelor circulant e.
2. Costurile de depozitare, care sunt compuse din:
– salariile muncitorilor din depozitele întreprinderii;
– amortizarea depozitelor și mijloacelor fixe din dotare;
– cheltuieli pentru întreținerea și reparația depozitelor și utilajelor din ele;
– cheltuieli generale ale depozitelor (energia electrică, energia termică, etc.).
3. Costuri de asigurare.
4. Costuri de amortizare.

B. Costurile de comandă și de recepție a stocurilor includ: [13]

1. Costurile comenzilor, care cuprind următoarele elemente:

– salariile personalului din secția de achiziții și logistică ocupat cu lansarea,
urmărirea și evidența comenzilor;
– cheltuieli legate de negocierile și încheierea contractelor cu furnizorii;
– cheltuieli pentru deplasări în scopul aprovizionării cu resurse mate riale de la
furnizori;
– cheltuieli cu recepția res urselor materiale;
– cheltuieli pentru contactarea prin telefon, fax, poștă și alte mijloace a furnizorilor;
– costul formularelor de comandă.

2. Costul de transport care cuprinde toate cheltuielile legate de aduc erea până la
întreprindere a resurselor materiale procurate de la furnizori.

C. Costurile legate de lipsa de stoc includ următoarele elemente: [13]

1. Dereglări ale procesului de producție.
2. Scăderea volumului producției realizate.
3. Pierderea încre derii clienților.

În procesul gestionării stocur ilor pot apărea unele fenomene cu caracter negativ cum ar fi
lipsa de stoc sau suprastocarea de resurse materiale. Pentru a evita astfel de situații întreprinderea
trebuie să adopte măsuri concrete în aceste direcții.

În cazul lipsei de stoc unitatea economică trebuie să:

• întreprindă măsuri pentru livrarea la termenii stabiliți a materiilor prime și materialelor
comandate de la furnizori;
• creeze și să apeleze rapid la stocurile de siguranță;
• apeleze la unel e materii prime sau materiale înlocuitoare;
• recurgă la reconfigurarea programului de producție până la ameliorarea situației.

În cazul suprastocării de resurse materiale întreprinderea ar putea să recurgă la
următoarele acțiuni:

• specificarea normelor de consum a materiilor prime și materialelor;
• stoparea pe o perioadă dată a livrărilor resurselor materiale care depășesc necesitățile de
consum. [13]

Capitolul 2. Modele de gestiune a stocurilor

2.1. Definirea conceptului de gestiune al stocurilor

Gestiunea stocurilor reprezintă totalitatea acțiunilor de stabilire, control și evaluare a
modului de asigurare al intrărilor necesare continuității procesului de producție, pe de -o parte, și
de control și evaluare a produselor finite existente și necesare satisfac erii nevoilor clienților, pe
de altă parte. O definiție mai simplă ar fi aceea că gestiunea stocurilor reprezintă procesul
cumpărării bunurilor și/sau serviciilor în cantitățile necesare, de calitate corespunzătoare și la
momentul potrivit. [21]
Gestiune a stocurilor beneficiază foarte mult în perioada actuală, de dezvoltarea cercetării
operaționale. Ea nu se rezumă doar la alegerea unui model matematic care să fixeze dimensiunile
optime ale stocurilor, să le "normeze", ci alcătuiește un sistem complex, în cadrul căruia
normarea stocurilor reprezintă doar punctul de plecare. Funcționarea unui astfel de sistem și
măsura în care asigură realizarea obiectivului gestiunii stocurilor depind de elementele
(parametrii) care îl alcătuiesc. Dacă prin gestiunea stocu rilor se urmărește menținerea unui stoc
care să asigure satisfacerea cererii indiferent de evoluția acesteia, cantitatea și calitatea stocului
vor fi condiționate de restricții ce conturează cadrul căruia i se subordonează gestiunea
stocurilor. [21]
Raportate la politica dusă de conducerea întreprinderii, restricțiile sistemului de gestiune
a stocurilor se împart în: a) restricții ce nu depind de politica întreprinderii, de exemplu, evoluția
cererii și b) restricții ce depind de întreprindere, c are se poate modifica în funcție de obiectile
sale, cum ar fi: nivelul de serviciu, cheltuielile aferente stocului, sistemul informațional.

2.2. Rolul gestiunii stocurilor

Gestiunea stocurilor are rolul de a ordona într -un sistem coerent activități a căror măsură
o dau restricțiile, în așa fel încât funcțiile social -economice ale comerțului – asigurarea
aprovizionării neîntrerupte a clienților cu o gama completă de mărfuri în condiții de maximă
eficientă economică – să fie realizate integral. Astfel, printre principalele scopuri ale gestiunii
stocurilor se numără: [21]
– Asigurarea continuității procesului de producție, ceea ce duce la obținerea unor venituri
constante, prin comercializarea produselor

– Maximizarea vânzărilor. În condițiile unei cereri suficiente , vânzările pot fi mult mai mari,
dacă bunurile sunt furnizate la timp și în cantitățile solicitate de către consumatori.
– Protejarea activelor unității economice se poate obține prin controlul stocurilor împotriva
risipei și deteriorărilor, depoz itarea can titativă și calitativă a materiilor prime și materialelor.
– Investițiile minime în stocuri presupun costuri de depozitare și de asigurare minime.
– Furnizarea de informații de către compartimentul de aprovizionare conducerii unității
economice. Acea sta se poa te obține prin determinarea cantităților optime de aprovizionat și
momentelor de reaprovizionare, stabilirea ratei de rotație a stocurilor și diminuarea erorilor în
documentația privind stocurile din cadrul firmei.
– Menținerea stocurilor de produc ție a într eprinderii la nivelurile planificate.
– Satisfacerea necesităților de consum ale unității economice și a subdiviziunilor sale în resurse
materiale necesare.
– Păstrarea caracteristicilor calitative ale materiilor prime și materialelor pe timpul depoz itării.
– Prevenirea apariției lipsei de stoc sau suprastocării de resurse materiale.
Cea mai eficientă metodă de gestiune a stocurilor este cea realizată cu ajutorul unui
program de gestiune. Astfel se pot gestiona și urmări foarte ușor stocurile de marfă ale
compan iei, se pot optimiza foarte simplu comenzile către furnizori/clienți, și se pot urmări
mișcările de stocuri pe un anumit produs într -un anumit interval de timp.
Utilizarea unui software de gestiune logistică care poate automatiza procesul de
proiectare a diferitelor servicii către clienți diferiți nu numai că economiseste timp și efort la
nivel managerial, ci aduce și o mai mare precizie prelucrarii și conformității datelor.

2.3. Elementele și etapele gestiunii stocurilor

Principalele elemente ale procesului de gestiune a stocurilor sunt:

– Cererea pentru consum, care influențează mărimea și ritmul eliberărilor de materii prime și
materiale pentru procesul de producție din stocuri și ritmul aprovizionărilor pentru întregirea
stocurilor.
– Necesarul de aprovizion at pentru perioada de gestiune – cantitatea de resurse materiale care
urmează a fi asigurată de la furnizori.
– Loturile de livrare – volumul de resurse materiale care se aduce la un moment dat de la
furnizori.
– Parametrii de timp:
o perioada de gestiune a stoc urilor, care este de un an calendaristic și se împarte pe luni;

o intervalul de timp dintre două reaprovizionări succesive;
o momentul de declanșare al acțiunilor de reaprovizionare – data la care se emit
comenzile, sau se ia legătura pe ntru efectuarea livrări lor;
o durata de reaprovizionare – durata dintre momentul declanșării acțiunii de
reaprovizionare și cel al intrării resurselor materiale în depozitele întreprinderii.

În procesul gestiunii stocurilor se parcurg mai multe etape :

• Se elaborează nomenclato rul pe grupe și sortimente de materii prime și materiale care
urmează a fi aprovizionate și stocate în depozitele întreprinderii. Pentru aceasta se
întocmește o listă centralizată în care se cuprind toate materialele.
• Analiza și gru parea materialelor din n omenclator în funcție de mai multe criterii, printre
care principalii sunt ordinea de prioritate și influența economică pe care o au acestea în
procesul de producție.
• Stabilirea metodelor pentru dimensionarea stocurilor în funcție d e influența factorilor
asupra nivelului stocurilor. Mărimea stocurilor depinde de folosirea materiilor prime și
materialelor în procesul de producție și este influențată de următorii factori:
– tehnologici – presupun tipul resurselor materiale și forma de utilizare a acestora în
procesul de producție;
– organizaționali – cuprind alegerea fabricării unui anumit sortiment de producție pentru
o perioadă dată; metodele de determinare a normelor de consum și a deșeurilor
rezultate din producție;
– cantitatea de res urse materiale folosite pe ntru fiecare produs în parte;
– tehnici – sunt reprezentați de utilajele și capacitățile de producție ale acestora, folosite
în procesul de producție;
– economici.
• Stabilirea politicii de conducere, coordonarea și controlul procesului de formare și
consum al s tocurilor. [13]

2.4. Tipuri și metode de gestiune a stocurilor

Gestiunea modernă a stocurilor în întreprinderi prevede nu numai dimensionarea acestora
prin determinarea mărimii și structurii stocurilor, dar și urmărirea dinamicii lor cu limitele
admisibile în scopul menținerii acestora la nivelul stabilit.

În funcție de condițiile în care se desfășoară procesele de stocare, de natura și
caracteristicile surselor de furnizare și de condițiile de transport se evidențiază mai multe tipu ri
de gestiune:

1) Mode lul de aprovizionare cu cantitate constantă la intervale egale de timp (modelul Q)
– acesta presupune ca reaprovizionările pentru reîntregirea stocului curent să se facă în loturi
egale, din punct de vedere cantitativ, la interval e de timp egale, iar în ca zul epuizării stocului
curent se prevede formarea și utilizarea stocului de siguranță. Astfel, rupturile de stoc sunt
minime.
Este unul dintre cele mai vechi (1915) și utilizate modele de gestiune și este recomandat
pentru firme le unde există o cerere co nstantă și uniformă pe anumite intervale de timp constante.

Modelul de reaprovizionare cu cantitate fixă impune monitorizarea permanentă a
nivelului de inventar, iar o nouă comandă este plasată atunci când stocul atinge un nivel de
reaprovizion are – R. Așa cum putem vedea și în figura 2.1, o comandă este plasată atunci când
nivelul inventarului scade până la punctul de reaprovizionare, R. Acest interval este determinat
fie dintr -o analiză a datelor din cererea anterioară, fie dintr -o estimare (d acă datele din trecut nu
sunt disponibile).
Pentru a calcula cantitatea necesară pentru aprovizionare urmărind modelul Q, vom avea
următoarele variabile de care trebuie să ținem cont:

TC = costul total anual
D = cererea anuală
c = costul pe unitate
d = ce rerea zilnică
Q = cantitatea de aprovizionare
S = costul de plasare al unei comenzi Figura 2.1 Modelul de reaprovizionare cu cantitate fixă,
la intervale variabile de timp – fără stoc de siguranță

R = pragul de reap rovizionare
L = timpul de livrare
H = costul de stocare

TC= S * (D/Q) + (Q/2) * H + c * D

R= d L

Dacă luăm în calcul și formarea unui stoc de sigura nță pentru perioada de tranziție, astfel
încât să se evite rupturile de stoc, vom avea:

SS = Stocul de siguranță
dmediu = cererea zilnică medie
R = d mediu * L + SS

Nivelul de servire reprezintă probabilitatea de a acea suficient s toc pentru a face față
cererii în perioada de tranziție a produselor.
Probabilitatea de a rămâne fără stoc este: 1-Service Level = d mediu * L
Cererea de -a lungul perioadei de tranzit este distribuită normal cu media și deviația
standard: σdL
Dacă presupunem Z=numărul d e deviații standard necesare pentru a satisface nivelul de
servire, atunci vom avea stocul de siguranță: SS=Z* σdL
Figura 2.2 Modelul de rea provizionare cu cantitate fixă, la
intervale egale de timp – cu stoc de siguranță
ș

2) Modelul cu cerere variabilă la intervale egale (Modelul P) – prevede reaprovizionarea
în loturi variabile. Se cunos c momentele calendaris tice de lansare ale comenzilor, durata de
reaprovizionare fiind de fiecare dată aceeași. Cantitatea cu care urmează a se face
reaprovizionarea se determină prin extrapolare, pe baza calculului probabilistic. Este un tip de
gestiune di ficil de condus și nu exclude posibilitatea apariției fenomenului de lipsă de stoc, ceea
ce presupune formarea stocului de siguranță. Este caracteristic pentru tipul de producție în serie.
[13]

Într-un sistem cu perioadă fixă de aprovizionare, inventarul este contorizat n umai în
anumite momente, cum ar fi în fiecare săptămână, în fiecare lună sau odata pe trimestru.
Monitorizarea inventarului și plasarea comenzilor periodic sunt de dorit în situațiile când
vânzătorii efectuează vizite de rutină la clienți și primesc comenz i pentru o gamă completă de
produse (asa cum este în cazul reprezentanților medicali de vânzări) sau când cumpărătorii vor să
combine comenzile pentru a economisi costurile de transport. Alte companii preferă această
metoda într -o perioadă de timp fixă pen tru a facilita planificarea inventarului. Modelele cu
perioadă fixă generează cantități de comenzi care variază de la o perioa dă la alta, în funcție de
ratele de utilizare. Acestea necesită, în general, un nivel mai ridicat al stocului de siguranță decât
un sistem cu cantitate fixă. [15]
Tabel 2.1 Caracteristicile modelelor de aprovizionare Q și P
Caracteristici Q Model P Model
Cantitatea comandată Q=constant q=variabil
se comandă aceiași cantitate de
produse de fiecare dată cantitatea variază de fiecare dată
când se plasează o comandă
Declanșarea comenzii R=punctul de reaprovizionare T=perioada de reaprovizionare
comanda se plasează când este
atins nivelul R al stocului comanda se plasează când este atinsă
perioada T
Menținerea evidenței
stocului de fiecare dată când are loc o
modificare a stocului – se vinde un
produs sau intră în stoc se evaluează stocul doar inainte de
reaprovizionare Figura 2.3 Modelul de reaprovizionare cu cantitate
variabilă, la intervale egale de timp

Mărimea inventarului mai mică decât în cazul modeului P mai mare decât în cazul modeului Q
Timpul de monitorizare a
stocului mai mare, datorită monitorizării
constante a stocului redusă
Tipuri de produse produse mai scumpe, importante producție în serie

3) Modelul cu cerere fixă la intervale inegale – nu se cunosc din timp momentele
calendaristice de lansare a le comenzilor, ele determinându -se prin extrapolare. Reaprovizionările
se fac în loturi fixe, stabilite la începutul perioadei de gestiune. Acest tip de gestiune este
caracteris tic pentru întreprinderile cu volum mare de producție sau prestatoare de servic ii etc.

4) Metoda de gestiune diferențiată a stocurilor în funcție de importanța economică a
fiecărui material – sistemul ABC.

La baza acestui sistem stă principiul lui Vilfreto Pareto 80/ 20, economist și sociolog
italian (1848 – 1923) care pe baza an alizei modului de distribuire a avuției naționale a Italiei a
constatat că cea mai mare parte a avuției, aproximativ 70 – 80 % era deținută de un grup restrân s
de oameni, în jurul la 10 -20 % din populația țării, iar celelalte 20 -30 % le revine 80 – 90 % din
populația țări.
Orice sistem de inventar trebuie să specifice când trebuie plasată o comandă pentru un
articol și câte unități să comande. Cele mai multe situații de control al inventarului implică atât
de multe elemente, încât nu este practic să mode lăm și să acordăm un tratament amănunțit
fiecărui element. [15]
Sistemul ABC grupează materialele care se aprovizionează și se stochează la o
întreprindere în 3 grupe (zone), în funcție de valoarea stocului mediu al materialului. [13]

Sursa: Brooks, R. B., and L. W. Wilson. Inventory Record Accuracy: Unleashing the Power of Cycle Counting. Essex
Junction, VT: Oliver Wight, 1993.
Figura 2.4 Clasificarea de tip ABC a inventarului – valoarea inventarului pentru
fiecare grup de produse, în raport cu lista totala a produselor din inventar

Astfel anal izele efectuate în diferite întreprinderi au arătat că ponderea cea mai mare în
valoarea stocurilor este deținută de un număr relativ mic de materiale, însă care constituie baza
producției finite și au o valoare mare în totalul nomenclaturii de aproviziona t – aceste materiale
sunt cuprinse în prima grupă de importanță – grupa A.
– grupa B cuprinde un număr ceva mai mare de materiale, dar cu o valoare totală mai redusă.
– grupa C (multe dar mărunte) include un număr foarte mare de materiale utilizate în ca ntități
foarte mici și care influențează foarte puțin volumul total al capitalului circulant. [13]

Gruparea materialelor din punct de vedere al numărului articolelor și al valorii lor din
sistemul ABC poate fi prezentată sub formă de tabel.

Tabel 2.2 Met oda ABC

Grupa Ponderea în numărul total al
articolelor, % Ponderea valorică în nomenclatorul
de aprovizionare, %
A 10 70
B 20 20
C 70 10
Sursa: https://slideplayer.com/slide/12266427/

Etapele grupării materialelor/articolelor:

– Determinăm cantitatea tot ală de materiale pe an.
– Calculăm costul total pentru fiecare material
– Calculăm costul tuturor materialelor
– Determinăm cota valorică a fiecărui material în costul total
– Numărarea articolelor în baza procen tajului utilizării agreate (tab.)
– Distribuirea în ba za procentajului.

Datorită importanței diferențiate a resurselor materiale în procesul de fabricație și al
influenței asupra capitalului circulant, se poate aplica un sistem diferențiat de gestiune a
stocurilor în funcție de grupa din care fac parte. Astf el în cazul materialelor din:

• Zona A, va fi asigurată o urmărire detaliată a stocurilor atât în timp (zilnic, săptămânal etc.),
cât și cantitativ determinând nivelul stocului, tendințele care se prevăd p entru consum în
raport cu ritmul și volumul întrăril or de materiale.
• Zona B similar ca pentru materialele din zona A, dar cu activități de control mai puțin
frecvente.

• Zona C se aprovizionează în loturi mari pentru o perioadă mare de timp pentru a reduce
cheltuielile de transport. Stocurile de materiale vo r fi controlate la intervale mari de timp,
respectiv trimestrial sau cu prilejul întrării sau eliberării unor cantități de materiale. [13]