Masteranzi: Anamaria Botez și Vasile Dana-Andreea [613014]

PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN
MUNCĂ
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
Masteranzi: Anamaria Botez și Vasile Dana-Andreea
PROFESOR COORDONATOR: PROF. UNIV. DR. CĂTĂLINA BONC IU
ANUL II SEM II

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
1 CUPRINS
Capitolul I Dispoziții generale ………………. …………………………………………… …………………………………………… …………… 2
1. Definirea conceptului de „sănătate și securitate în muncă” …………………………………. ………………………………….. 2
2.Principiile generale de prevenire ale Directivei Cadru ……………………………………… ………………………………………. 2
3. Obiectivul general al securității și sănătății î n muncă ……………………………………. ………………………………………… 3
4. Cadrul legislativ ………………………… …………………………………………… …………………………………………… ……………… 4
5. Instituții cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă ……………………….. ……………………………………. 4
6. Organizarea și funcționarea comitetului de secur itate și sănătate în muncă …………………… …………………………. 7
Capitolul II. Obligațiile angajatorului și ale lucr ătorului……………………………………. …………………………………………… … 8
1. Obligațiilor generale …………………….. …………………………………………… …………………………………………… ………….. 8
2. Obligațiile angajatorului …………………. …………………………………………… …………………………………………… ………… 9
3. Obligațiile lucrătorilor ………………….. …………………………………………… …………………………………………… …………. 13
Capitolul III.Măsurile la nivelul unității privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea ………. 14
1. Măsurile la nivelul unității privind acordarea p rimului ajutor ……………………………… ………………………………….. 14
A. În caz de hemoragie (plăgi): ………………. …………………………………………… …………………………………………… … 16
B. În cazul fracturilor: ……………………. …………………………………………… …………………………………………… ……….. 16
C. În electrocutări. ………………………… …………………………………………… …………………………………………… ……….. 16
D. În arsuri. ………………………………. …………………………………………… …………………………………………… …………… 17
2. Stingerea incendiilor și evacuarea …………. …………………………………………… …………………………………………… …. 17
3. Accidente de muncă și boli profesionale …….. …………………………………………… ………………………………………….. 18
Capitolul IV. Studiu de caz – Drepturi bănești – ac cident de muncă …………………………….. ………………………………….. 21
Bibliografie ……………………………….. …………………………………………… …………………………………………… ………………….. 24

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
2 CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE „SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ”

Securitatea și sănătatea în muncă este constituită dintr-un ansamblu unitar de norme
juridice imperative care au ca obiect reglementarea relațiilor sociale complexe ce se
formeazăcu privire la organizarea, desfășurarea și controlul muncii în vederea asigurării
condițiilor optime pentru apărarea vieții, a sănătă ții și a securității celor implicați, inclusiv
pentru prevenirea accidentelor și a bolilor profesi onale.
Sănătate și securitatea muncii reprezintă un ansam blu de activități având ca scop
asigurarea condițiilor optime în desfășurarea proce sului de muncă, apărarea sănătății,
integrității corporale și vieții lucrătorilor și a altor persoane angrenate în procesul de muncă.
Procedurile și standardele de securitatea muncii de finesc un sistem unitar de măsuri si reguli
aplicabile tuturor participanților la procesul de m uncă. Activitatea de prevenire și protecție are
ca scop asigurarea unor condiții de munca optime, p revenirea accidentelor și a îmbolnăvirilor
profesionale în rândul persoanelor angrenate în act ivități lucrative și adaptarea la progresul
științei și tehnicii. În conformitate cu aceste reg lementări, obligația de a asigura securitatea și
sănătatea, în toate aspectele referitoare la muncă, revine conducerii persoanei juridice iar
obligațiile lucrătorilor nu exonerează de răspunder e angajatorul.
2.PRINCIPIILE GENERALE DE PREVENIRE ALE DIRECTIVEI CADRU
Principiile generale de prevenire ale Directivei Ca dru se referă la:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce p rivește proiectarea posturilor de
muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelo r de muncă și de producție,în vederea
reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm prede terminat și adiminuării efectelor acestora
asupra sănătății;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ceeste mai
puțin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă
tehnologiile,organizarea muncii, condițiile de munc ă, relațiile sociale și influența factorilor
dinmediul de muncă;

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
UNIVERSITATEA DIN BU
3. OBIECTIVUL GENERAL A L SECURITĂȚII ȘI SĂN
Eliminarea tuturor accidentelor și îmbolnăvirilor p rofesionale cu ajutorul
reprezintă obiectivul general al securității și săn ătății în muncă.
asemenea, reducerea consecințelor în cazul producerii acciden telor și/sauîmbolnăvirilor
profesionale.
Prevenirea trebuie să cuprindă toate situațiile car e afectează sau pot afecta
sistemului de muncă și continuitatea proceselor de mun
ansamblul de mijloace umane, tehnice, economiceși o rganizatorice cu efect pozitiv în rezultatul
următoarei ecuații:
Pericol/Risc + Împrejurări favorizante = Accident/Incid ent
Aplicând acestei ecuații principiile generale d
următoarele obiective de urmărit:

-eliminarea pericolelor/ riscurilor sau
reducereaconsecințelor potențiale la sursă,
-eliminarea sau modificarea împrejurărilorfavorizant e în
vederea scăderii probabilității de producere a unui
evenimentnedorit (accidente de muncă, îmbolnăviri
profesionale, incidente periculoase
-prevederea de măsuri și mijloace adecvate pentru
aface față situațiilor de urgență. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ
UNIVERSITATEA DIN BU CUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMA L SECURITĂȚII ȘI SĂN ĂTĂȚII ÎN MUNCĂ
Eliminarea tuturor accidentelor și îmbolnăvirilor p rofesionale cu ajutorul
reprezintă obiectivul general al securității și săn ătății în muncă. Acest obiectiv
reducerea consecințelor în cazul producerii acciden telor și/sauîmbolnăvirilor
Prevenirea trebuie să cuprindă toate situațiile car e afectează sau pot afecta
sistemului de muncă și continuitatea proceselor de mun că.Acțiunea preventivă cuprinde
ansamblul de mijloace umane, tehnice, economiceși o rganizatorice cu efect pozitiv în rezultatul
Pericol/Risc + Împrejurări favorizante = Accident/Inci dent
Aplicând acestei ecuații principiile generale d e prevenire ale Directivei Cadru, se pot determina
următoarele obiective de urmărit:
eliminarea pericolelor/ riscurilor sau
reducereaconsecințelor potențiale la sursă,
eliminarea sau modificarea împrejurărilorfavorizant e în
vederea scăderii probabilității de producere a unui
evenimentnedorit (accidente de muncă, îmbolnăviri
profesionale, incidente periculoase etc.),
prevederea de măsuri și mijloace adecvate pentru
aface față situațiilor de urgență. ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

MANAGEMENTUL INFORMA ȚIEI ȘI DOCUMENTELOR 3 Eliminarea tuturor accidentelor și îmbolnăvirilor p rofesionale cu ajutorul prevenirii
Acest obiectiv cuprinde, de
reducerea consecințelor în cazul producerii acciden telor și/sauîmbolnăvirilor
Prevenirea trebuie să cuprindă toate situațiile car e afectează sau pot afecta integritatea
că.Acțiunea preventivă cuprinde
ansamblul de mijloace umane, tehnice, economiceși o rganizatorice cu efect pozitiv în rezultatul
e prevenire ale Directivei Cadru, se pot determina
reducereaconsecințelor potențiale la sursă,
eliminarea sau modificarea împrejurărilorfavorizant e în
vederea scăderii probabilității de producere a unui
evenimentnedorit (accidente de muncă, îmbolnăviri
prevederea de măsuri și mijloace adecvate pentru

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
4 4. CADRUL LEGISLATIV
Legislația de securitate și sănătate în muncă este o componentă a sistemului național de
reglementări, care stabilește responsabilitățile in stituțiilor implicate, cadrul deînființare și
organizare a activității în domeniu și asigură resp ectarea principiilor deprevenire a accidentelor
de muncă și bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamental este aceea că se află într-un
proces de armonizare cu prevederile directivelor eu ropene în domeniu.
` Constituția României, afirmând dreptul la protecț ie socială, face referire și la măsurile de
securitate și igienă a muncii, iar Codul Muncii (Le gea nr.53/2003) conține prevederi juridice
care, prin aplicarea lor, contribuie la apărarea vi eții și sănătății salariaților.
Sistemul legislativ în domeniul securității și săn ătății în muncăse fundamenteazăpe
prevederile Constituției, republicată, care stipule ază: art. 22(1) -”Dreptul la viață, precum și
dreptul la integritate fizică și psihică alepersoan elor sunt garantate …” și: art. 41 (2) – “Salariații
au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de prot ecțieprivesc securitatea și igiena
muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, insti tuirea unui salariu minim pe economie,
repausul săptămânal, concediul de odihnăplătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și
alte situații specifice”. Sistemul legislativ din domeniul securității și să nătății în muncă
reprezintă ocomponentă a sistemului legislației de protecție socială, prin care se urmărește
asigurarea.
5. INSTITUȚII CU ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ
Autorități competente și instituții cu atribuții în domeniu sunt reglementate în Legea nr.
319/2006 astfel:
Art. 45. – (1) Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este autoritatea competentă în
domeniul securității și sănătății în muncă.
(2) Principalele atribuții ale Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei în acest domeniu
sunt următoarele:
a) elaborează politica și strategia națională în do meniul securității și sănătății în muncă, în
colaborare cu Ministerul Sănătății Publice și prin consultarea cu alte instituții cu atribuții în
domeniu;
b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei
naționale și a acquis-ului comunitar din domeniu;

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
5 c) avizează reglementările cu implicații în domeniu inițiate de alte instituții, potrivit legii, și
participă, după caz, la elaborarea unor astfel de r eglementări;
d) monitorizează aplicarea legislației pe baza date lor, a informațiilor și a propunerilor transmise
de instituțiile aflate în subordine sau coordonare, precum și ale celor cu care colaborează în
desfășurarea activității;
e) abilitează persoane juridice și fizice pentru a presta servicii de protecție și prevenire în
domeniul securității și sănătății în muncă, denumit e în prezenta lege servicii externe, la care se
face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaște, desemnează, notifică și supravegheaz ă laboratoare de încercări, precum și
organisme din domeniul său de competență, în condiț iile legii;
Art. 46. – (1) Ministerul Sănătății Publice, ca organ de sp ecialitate al administrației publice
centrale, este autoritatea centrală în domeniul asi stenței de sănătate publică.
(2) Ministerul Sănătății Publice îndeplinește, în p rincipal, următoarele atribuții în domeniul
sănătății lucrătorilor la locul de muncă:
a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel național;
b) elaborează sau avizează reglementări pentru prot ecția sănătății în relație cu mediul
demuncă, pentru promovarea sănătății la locul de mu ncă, precum și pentru medicina muncii;
c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
d) asigură formarea și perfecționarea profesională în domeniul medicinei muncii;
e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare și evidență a bolilor
profesionale și a celor legate de profesiune;
Art. 47. – (1) Inspecția Muncii reprezintă autoritatea comp etentă în ceea ce privește
controlul aplicării legislației referitoare la secu ritatea și sănătatea în muncă.
(2) Instituția prevăzută la alin. (1) controlează m odul în care se aplică legislația națională din
domeniul securității și sănătății în muncă la toate persoanele fizice și juridice din sectoarele
prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepția celor pr evăzute la art. 50 alin. (1) și (2), și are, în
principal, următoarele atribuții:
a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) solicită măsurători și determinări, examinează probe de produse și de materiale în
unități și în afara acestora, pentru clarificarea u nor evenimente sau situații de pericol;
c) dispune sistarea activității sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor de muncă, în
cazul în care constată o stare de pericol grav și i minent de accidentare sau de îmbolnăvire
profesională și sesizează, după caz, organele de ur mărire penală;
d) cercetează evenimentele conform competențelor, avizează cercetarea, stabilește sau
confirmă caracterul accidentelor;
e) coordonează, în colaborare cu Institutul Națion al de Statistică și cu celelalte instituții
implicate, după caz, sistemul de raportare și evide nță a accidentelor de muncă și a incidentelor,

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
6 iar, în colaborare cu Ministerul Sănătății Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale
sau legate de profesie;

Art. 48. – (1) Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă a utoritatea competentă în
domeniul asigurării pentru accidente de muncă și bo li profesionale.
(2) Instituția prevăzută la alin. (1) are atribuții pentru:
a) sprijinirea activității de prevenire în domeniu l securității și sănătății în muncă a
angajatorilor;
b) reabilitarea medicală și, după caz, psihologică , precum și compensarea victimelor
accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale;
c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităț ii Sociale și Familiei a situațiilor
deosebite care necesită îmbunătățirea reglementăril or din domeniul securității și sănătății în
muncă.
Art. 49. – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pent ru Protecția Muncii
fundamentează științific măsurile de îmbunătățire a activității de securitate și sănătate în
muncă și promovează politica stabilită pentru acest domeniu.
Art. 50. – (1) Ministerul Apărării Naționale, structurile m ilitare și structurile în care își
desfășoară activitatea funcționari publici cu statu t special din cadrul Ministerului Administrației
și Internelor, Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, Serviciul
Român de Informații, Serviciul de Informații Extern e, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de
Telecomunicații Speciale, precum și Comisia Naționa lă pentru Controlul Activităților Nucleare
organizează, coordonează și controlează activitatea de securitate și sănătate în muncă din
unitățile lor, prin serviciile de prevenire și prot ecție create sau desemnate de către aceste
instituții, în scopul aplicării prevederilor prezen tei legi.
(2) Cercetarea, înregistrarea și evidența accidente lor de muncă și a bolilor profesionale produse
în unitățile din subordinea instituțiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii
ale acestora.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei
legi, în completarea celor existente la nivel națio nal.

Inspecția Muncii își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 108/1 999, republicată, și a
Regulamentului de organizare și funcționare a Inspe cției Muncii, aprobat prin H.G. nr.
1377/2009. Inspecția Muncii este organul de special itate al administrației publice centrale în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecț iei Sociale, cu sediul în municipiul București,
prin care se exercită atribuții de autoritate de st at în domeniile relațiilor de muncă, securității și
sănătății în muncă, asistenței sociale și incluziun ii sociale. În subordinea Inspecției Muncii

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
7 funcționează în fiecare județ și în municipiul Bucu rești, 42 inspectorate teritoriale de muncă,
unități cu personalitate juridică.
Sub coordonarea metodologică a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale se află și
Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentr u Protecția Muncii , care realizează studii și
cercetări în domeniul securității și sănătății în m uncă, privind fundamentarea și elaborarea
sistemului de reglementări în domeniu, privind sist emul național de instruire și perfecționare a
specialiștilor.
În baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentr u accidente de muncă și boli profesionale, cu
modificări și completări ulterioare, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigur ări
Sociale (CNPAS) are calitatea de asigurător la accidente de muncă și boli profesionale și
administrează, gestionează, coordonează și controle ază întreaga activitate de asigurare pentru
accidente de muncă și boli profesionale.
6. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COMITETULUI DE SECUR ITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Caracteristicile comitetului de securitate și sănăt ate în muncă conform codului muncii sunt:
Art. 183
(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate și sănătate în muncă, cu
scopul de a asigura implicarea salariaților în elab orarea și aplicarea deciziilor în domeniul
protecției muncii.
(2) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din
sectorul public, privat și cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe
teritoriul României.
Art. 184
(1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice
la care sunt încadrați cel puțin 50 de salariați.
(2) În cazul în care condițiile de muncă sunt grele , vătămătoare sau periculoase, inspectorul de
muncă poate cere înființarea acestor comitete și pe ntru angajatorii la care sunt încadrați mai
puțin de 50 de salariați.
(3) În cazul în care activitatea se desfășoară în u nități dispersate teritorial, se pot înființa mai
multe comitete de securitate și sănătate în muncă. Numărul acestora se stabilește prin
contractul colectiv de muncă aplicabil.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
8 (4) Comitetul de securitate și sănătate în muncă co ordonează măsurile de securitate și sănătate
în muncă și în cazul activităților care se desfășoa ră temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.

(5) În situația în care nu se impune constituirea c omitetului de securitate și sănătate în muncă,
atribuțiile specifice ale acestuia vor fi îndeplini te de responsabilul cu protecția muncii numit de
angajator.

Art. 185
Componența, atribuțiile specifice și funcționarea c omitetului de securitate și sănătate în muncă
sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL II. OBLIGAȚIILE ANGAJATORULUI ȘI ALE LUCR ĂTORULUI
1. OBLIGAȚIILOR GENERALE
Măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligații
financiare pentru salariați.
În cadrul propriilor responsabilități, angajatorul va lua măsurile necesare pentru
protejarea securității și sănătății salariaților, i nclusiv pentru activitățile de prevenire a riscuril or
profesionale, de informare și pregătire, precum și pentru punerea în aplicare a organizării
protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia.
La adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor ne cesare pentru protejarea securității și
sănătății salariaților se va ține seama de următoar ele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priv ește proiectarea locurilor de muncă
și alegerea echipamentelor și metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive , precum și a reducerii efectelor acestora
asupra sănătății;
e) luarea în considerare a evoluției tehnicii;
Ținând seama de natura activităților din întreprind ere și/sau unitate, Legea nr. 319/2006 –
Legea securității și sănătății în muncă, cu modific ările și completările ulterioare, prevede pentru

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
9 angajator următoarele obligații pentru punerea în a plicare a măsurilor necesare pentru
protejarea securității și sănătății salariaților:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea și săn ătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanțelor sau prepara telor chimice utilizate și la amenajarea
locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) și dacă este necesar, măsurile de prevenire,
precum și metodele de lucru și de producție aplicat e de către angajator să asigure
îmbunătățirea nivelului securității și al protecție i sănătății lucrătorilor și să fie integrate în
ansamblul activităților întreprinderii și/sau unită ții respective și la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și
sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sa rcini;
d) să asigure ca planificarea și introducerea de n oi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții a cestora în ceea ce privește consecințele asupra
securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și
mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zo nele cu risc ridicat și specific, accesul
să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.
2. OBLIGAȚIILE ANGAJATORULUI
Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate
de muncă.
Aspectele care privesc securitatea și sănătatea sa lariaților sunt reglementate de Legea
nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, Legea nr. 319/2006 – Legea securității și sănătății în
muncă, cu modificările și completările ulterioare, care se completează cu dispozițiile legii
speciale, ale contractelor colective de muncă aplic abile, precum și cu normele și normativele de
protecție a muncii.
În acest sens, art.176 Codul muncii, stabilește că dispozițiile sale se completează cu dispozițiile
legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum și normele și normativele
de protecție a muncii.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
10 Acestea din urma pot stabili:
a) măsuri generale de protecție a muncii pentru pr evenirea accidentelor de muncă și a
bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatori lor;
b) măsuri de protecție a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activități;
c) măsuri de protecție specifice, aplicabile anumi tor categorii de personal;
d) dispoziții referitoare la organizarea și funcți onarea unor organisme speciale de
asigurare a securității și sănătății în muncă. anga jatorului îi este permisă externalizarea
serviciilor de securitate și sănătate în muncă, pri n apelul la persoane sau servicii exterioare,
aceasta nu îl exonerează de răspundere în domeniul securității și sănătății salariaților.
Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere
responsabilității angajatorului.
Angajatorul are următoarele responsabilități:
– răspunde de organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în muncă și prevede în
regulamentul intern, în mod obligatoriu reguli priv ind securitatea și sănătatea în muncă;
– în elaborarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă angajatorul se consultă cu
sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salaria ților, precum și cu comitetul de securitate și
sănătate în muncă;
– asigură toți salariații pentru risc de accidente de muncă și boli profesionale, în condițiile legii;
– organizează instruirea angajaților săi în domeniu l securității și sănătății în muncă;
– organizează locurile de muncă astfel încât aceste a să garanteze securitatea și sănătatea
salariaților;
– organizează controlul permanent al stării materia lelor, utilajelor și substanțelor folosite în
procesul muncii, în scopul asigurării sănătății și securității salariaților;
În privința instruirii, Legea nr. 319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă, cu modificările
și completările ulterioare, prevede în sarcina anga jatorului următoarele obligații (art.20, art.21):
Art. 20. – (1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pent ru ca fiecare lucrător să primească o
instruire suficientă și adecvată în domeniul securi tății și sănătății în muncă, în special sub formă
de informații și instrucțiuni de lucru, specifice l ocului de muncă și postului său:

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
11 a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sa u a unor modificări ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau pro ceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fi e:
a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției uno r noi riscuri;
b) periodică și ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din înt reprinderi și/sau unități din exterior, care
desfășoară activități în întreprinderea și/sau unit atea proprie, au primit instrucțiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate și să nătate în muncă, pe durata desfășurării
activităților. (4) Reprezentanții lucrătorilor cu r ăspunderi specifice în domeniul securității și
sănătății în muncă au dreptul la instruire corespun zătoare.
Art. 21. – (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1),
(2) și (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucr ătorilor și/sau a reprezentanților acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) și (2 ) trebuie să se realizeze în timpul programului de
lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebu ie să se efectueze în timpul programului de
lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinder ii și/sau unității.
Angajatorii mai au, potrivit Legii nr. 319/2006 – L egea securității și sănătății în muncă, cu
modificările și completările ulterioare, și următoa rele obligații:
Art. 13. – În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, an gajatorii au următoarele obligații:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, a
echipamentelor de muncă, precum și de elaborare a t ehnologiilor de fabricație, soluții
conforme prevederilor legale în vigoare privind sec uritatea și sănătatea în muncă, prin a căror

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
12 aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile d e accidentare și de îmbolnăvire profesională a
lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire și protecți e compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluare a riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condițiilor de muncă specifice unității;
c) să obțină autorizația de funcționare din punctu l de vedere al securității și sănătății în
muncă, înainte de începerea oricărei activități, co nform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fișa post ului, atribuțiile și răspunderile ce le revin
în domeniul securității și sănătății în muncă, core spunzător funcțiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucțiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea și/sau
aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile
activităților și ale locurilor de muncă aflate în r esponsabilitatea lor;
f) să asigure și să controleze cunoașterea și apli carea de către toți lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire și de protecție st abilit, precum și a prevederilor legale în
domeniul securității și sănătății în muncă, prin lu crătorii desemnați, prin propria competență
sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale nec esare informării și instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afișe, pliante, filme și di afilme cu privire la securitatea și sănătatea în
muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anteri or angajării în muncă, asupra riscurilor
la care aceasta este expusă la locul de muncă, prec um și asupra măsurilor de prevenire și de
protecție necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării mes eriilor și a profesiilor prevăzute de
legislația specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examen ului medical și, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să
asigure controlul medical periodic și, după caz, co ntrolul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) să țină evidența zonelor cu risc ridicat și spe cific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
13 l) să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de
protecție, a aparaturii de măsură și control, precu m și a instalațiilor de captare, reținere și
neutralizare a substanțelor nocive degajate în desf ășurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele și să dea relațiile sol icitate de inspectorii de muncă în
timpul controlului sau al efectuării cercetării eve nimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de insp ectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control și al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de m uncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimente lor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din pro ducerea unui accident mortal sau
colectiv, în afară de cazurile în care menținerea a cestei stări ar genera alte accidente ori ar
periclita viața accidentaților și a altor persoane;
Art. 14. – Alimentația de protecție se acordă în mod obliga toriu și gratuit de către angajatori
persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce i mpun acest lucru și se stabilește prin
contractul colectiv de muncă și/sau contractul indi vidual de muncă.
Art. 15. – (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în m od obligatoriu și gratuit de către
angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, pre cum și locurile de muncă ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de m uncă și/sau contractul individual de muncă.
3. OBLIGAȚIILE LUCRĂTORILOR
Lucrătorii mai au, potrivit Legii nr. 319/2006 – Le gea securității și sănătății în muncă, cu
modificările și completările ulterioare, și următoa rele obligații:
Art. 22. – Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activ itatea, în conformitate cu pregătirea și
instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire pr ofesională atât propria persoană, cât și alte
persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omis iunile sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23. – (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiect ivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
următoarele obligații:

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
14 a) să utilizeze corect mașinile, aparatura, unelte le, substanțele periculoase,
echipamentele de transport și alte mijloace de prod ucție;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru p ăstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitat e proprii, în special ale mașinilor, aparaturii,
uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor, și să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului și/sau lucrăt orilor desemnați orice situație de
muncă despre care au motive întemeiate să o conside re un pericol pentru securitatea și
sănătatea lucrătorilor, precum și orice deficiență a sistemelor de protecție;
e) să aducă la cunoștință conducătorului locului d e muncă și/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrători i desemnați, atât timp cât este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri s au cerințe dispuse de către inspectorii de
muncă și inspectorii sanitari, pentru protecția săn ătății și securității lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu an gajatorul și/sau cu lucrătorii
desemnați, pentru a permite angajatorului să se asi gure că mediul de muncă și condițiile de
lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate;

CAPITOLUL III.MĂSURILE LA NIVELUL UNITĂȚII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR,
STINGEREA INCENDIILOR ȘI EVACUAREA
1. MĂSURILE LA NIVELUL UNITĂȚII PRIVIND ACORDAREA P RIMULUI AJUTOR
Legii nr. 319/2006 – Legea securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările
ulterioare, și următoarele obligații :
Art. 10. – (1) Angajatorul are următoarele obligații:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primul ui ajutor, stingerea incendiilor și
evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activități lor și mărimii întreprinderii și/sau unității,
ținând seama de alte persoane prezente;

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
15 b) să stabilească legăturile necesare cu serviciil e specializate, îndeosebi în ceea ce
privește primul ajutor, serviciul medical de urgenț ă, salvare și pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angaja torul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incen diilor și de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menționați la alin. (2), i nstruirea lor și echipamentul pus la dispoziția
acestora trebuie să fie adecvate mărimii și/sau ris curilor specifice întreprinderii și/sau unității.
Art. 11. – (1) Angajatorul are următoarele obligații:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toți lucr ătorii care sunt sau pot fi expuși unui
pericol grav și iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum și despre măsurile
luate ori care trebuie să fie luate pentru protecți a lor;
b) să ia măsuri și să furnizeze instrucțiuni pentr u a da lucrătorilor posibilitatea să
oprească lucrul și/sau să părăsească imediat locul de muncă și să se îndrepte spre o zonă sigură,
în caz de pericol grav și iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situația în care încă există un pericol grav
și iminent, în afara cazurilor excepționale și pent ru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav și iminent, părăsesc locul de muncă și/sau o zonă
periculoasă nu trebuie să fie prejudiciați și trebu ie să fie protejați împotriva oricăror consecințe
negative și nejustificate pentru aceștia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav și iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci când șeful ierarhic imediat superior nu poate fi
contactat, toți lucrătorii sunt apți să aplice măsu rile corespunzătoare, în conformitate cu
cunoștințele lor și cu mijloacele tehnice de care d ispun, pentru a evita consecințele unui astfel
de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciați pentr u cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepția
situațiilor în care aceștia acționează imprudent sa u dau dovadă de neglijență gravă.
Potrivit planului de desfășurare a instructajului i ntroductiv general pentru sănătatea și
securitatea muncii riscurile de accidentare a lucră torilor de la acest loc de muncă pot cauza
plăgi, fracturi, electrocutări sau arsuri.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
16 Cazurile de prim ajutor sunt:
A. ÎN CAZ DE HEMORAGIE (PLĂGI):
Primul ajutor în caz de hemoragie depinde de carac terul ei și constă în oprirea provizorie
și transportarea sinistratului la cea mai apropiată instituție medicală. În majoritatea cazurilor
hemoragia poate fi oprită prin pansament obișnuit s au compresiv. Garoul se aplică numai în caz
de hemoragie arterială masivă, atunci, când prin al te metode nu este posibilă stoparea. În caz
de hemoragie masivă, pentru prevenirea pierderii ma ri de sânge, pâna la aplicarea garoului sau
pansamentului este necesar de fixat artera la locur ile prestabilite ale scheletului osos, acolo
unde se palpează bine pulsul.
B. ÎN CAZUL FRACTURILOR:
Transportarea pacienților nu se face până nu s-a ac ordat ajutorul minimal necesar: efectuarea
reanimării cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei, imobilizarea de transport, bandajarea rănilor
și a arsurilor, administrarea preparatelor analgeti ce.
Pacienții cu traume cerebrale se vor transporta cu capul (sau si tot corpul) pe o parte pentru a
evita asfixia cu mase vomitive.
Pacienții cu traume abdominale se transportă cu faț a în sus și picioarele îndoite în genunchi.
Pacienții cu fracturi ale coloanei vertebrale sau o oaselor bazinului se transportă pe scut
(scandură), brancardă fiind folosită doar în cazuri le când real nu poate fi găsit nici un scut.
C. ÎN ELECTROCUTĂRI.
1. De intrerupt imediat accesul curentului electric către victima!
2. Daca este posibil – de folosit in acest scop int rerupatoarele respective. Daca nu sunt
intrerupatoare in apropiere – sârma de curent elect ric trebuie indepartată de la victima cu orice
obiect uscat nemetalic (lemn, plastic, cauciuc) sau cu orice obiect metalic, dar folosind mănuși
de cauciuc pentru auto-protejare.
3. Dacă suprafața electrică de contact nu este o sâ rmă-încercați să departați victima de la sursa
de curent – tragand de haina uscată sau folosind ac eleași obiecte nemetalice.
4. Nu se permite atingerea de victima sau de sursa de curent cu minile goale

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
17 5. Nu se permite apropierea de victima, făra de mij loacele necesare de auto-protecție, în caz de
ploaie, glod, zăpadă !
D. ÎN ARSURI.
a) În arsură cu flacără:
1. De stins urgent flacără cu apa, zăpada, sau prin acoperirea cu o plapumă sau haina, fără
învelirea capului, pentru evitarea intoxicației cu oxid de carbon și evitarea arsurilor căilor
respiratorii.
2 Pe suprafețele mari de arsura se aplica o fașă st erilă și urgent se internează.
4. Victimei i se administrează preparate analgetice și sedative (valeriana).
b) În arsura cu lichide fierbinți:
1. Se stropește cu apa rece locul arsurii sau se sc ufundă în apa rece.
2. Haina nu se scoate în mod obișnuit. Este prefera bilă tăierea ei. Suprafața arsurii este foarte
sensibilă și ușor poate fi distrusă pielea sau bule le formate.
3. Nu se aplică pe arsuri nici o substanță la întâm plare, deoarece prin pielea traumată de arsura
absorbția oricăror substanțe are loc cu o viteză de multe ori mai mare decât prin pielea
sănătoasă. În acest caz pot apărea alergii, intoxic ații sau alte efecte nedorite.
c) În arsura cu substanțe chimice:
1. Se scoate sau se taie hainele îmbibate cu aceast ă substanța chimică.
2. Suprafața afectată se spală bine 15-20 minute su b apa curgătoare, până la dispariția
mirosului specific al chimicatului.
3. În caz de arsură cu acid sulfuric – suprafața nu se spală cu apa curată, deoarece ușor duce la
lărgirea suprafeței arse. Spălarea se face cu soluț ie de săpun, cu soluție de sodă de mâncare.
4.În caz de arsură cu acizi – după efectuarea spălă turii, pe suprafața arsurii se pot aplica
șervețele udate cu soluții bazice – de soda de mânc are.
2. STINGEREA INCENDIILOR ȘI EVACUAREA
Stingerea incendiilor și evacuarea Stingerea incen diilor se va face conform Planului de
acțiune în situații de urgență, iarevacuareapersona lului în cazuri de forță majoră (incendii,

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
18 inundații, cutremure, etc) se va face pe la ieșirea spre strada Constructorilor, față de care se
situează mai aproape. Pentru a evita busculadele, c ăile de acces spre ușile de ieșire vor fi în
permanență libere și curate, iar poarta se va verif ica periodic privind modul de deschidere
manuală atunci când se întrerupe curentul electric.
3. ACCIDENTE DE MUNCĂ ȘI BOLI PROFESIONALE
Conform Legii nr. 319/2006 – Legea securității și s ănătății în muncă, cu modificările și
completările ulterioare, in ceea ce privește accide ntele de muncă:
Art. 30. – (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndepline sc sarcini de stat sau de interes public,
inclusiv în cadrul unor activități culturale, sport ive, în țară sau în afara granițelor țării, în timp ul
și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităților cul turalsportive organizate, în timpul și din
cauza îndeplinirii acestor activități;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie
inițiativă pentru salvarea de vieți omenești; e) ac cidentul suferit de orice persoană, ca urmare a
unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pen tru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care
amenință avutul public și privat;
f) accidentul cauzat de activități care nu au legă tură cu procesul muncii, dacă se produce
la sediul persoanei juridice sau la adresa persoane i fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc
de muncă organizat de aceștia, în timpul programulu i de muncă, și nu se datorează culpei
exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la s ediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei
sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la s ediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este încadrată victima, or i de la orice alt loc de muncă organizat de

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
19 acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pe ntru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata
normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea l ucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori mat erialele, dacă schimba îmbrăcămintea
personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de
angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea
din întreprindere sau unitate și invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamen tare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilo r români sau de persoane fizice române,
delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de servi ciu în afara granițelor țării, pe durata și traseul
prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efe ctuează lucrări și servicii pe teritoriul
altor țări, în baza unor contracte, convenții sau î n alte condiții prevăzute de lege, încheiate de
persoane juridice române cu parteneri străini, în t impul și din cauza îndeplinirii îndatoririlor de
serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente
stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităț i naturale, cum ar fi furtună, viscol,
cutremur, inundație, alunecări de teren, trăsnet (e lectrocutare), dacă victima se afla în timpul
procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoriril or de serviciu;
(2) În situațiile menționate la alin. (1) lit. g), h), i) și l), deplasarea trebuie să se facă fără ab ateri
nejustificate de la traseul normal și, de asemenea, transportul să se facă în condițiile prevăzute
de reglementările de securitate și sănătate în munc ă sau de circulație în vigoare.
Art. 31. – Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse și cu numărul
persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
20 c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și din
aceeași cauză.
Art. 32. – (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de
cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul
teritorial de muncă, precum și la asigurător, potri vit legii.
În ceea ce privesc bolile profesionale, potrivit L egii nr. 319/2006 – Legea securității și
sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, caracteristicile sunt:
Art. 33. – În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecțiuni le suferite de elevi și studenți în timpul
efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, b oli profesionale.
Art. 34. – (1) Declararea bolilor profesionale este obligat orie și se face de către medicii din
cadrul autorităților de sănătate publică teritorial e și a municipiului București.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale , în vederea confirmării sau infirmării lor,
precum și stabilirea de măsuri pentru prevenirea al tor îmbolnăviri se fac de către specialiștii
autorităților de sănătate publică teritoriale, în c olaborare cu inspectorii din inspectoratele
teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate
publică teritorială și a municipiului București la Centrul național de coordonare metodologică și
informare privind bolile profesionale din cadrul In stitutului de Sănătate Publică București, la
Centrul de Calcul și Statistică Sanitară București, precum și la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicația acută profesională se declară, se c ercetează și se înregistrează atât ca boală
profesională, cât și ca accident de muncă.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
21
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ – DREPTURI BĂNEȘTI – AC CIDENT DE MUNCĂ
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.12.2008, r eclamantul S.M., a chemat în judecată pârâta
SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
obligarea acesteia la plata sumei de 5.000 lei ce r eprezintă despăgubiri pentru prejudiciul
material și suma de 10.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a accidentului de
muncă a cărui victima a fost în data de 08.02.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a f ost angajatul unității pârâte în funcția de
lucrător comercial , activitatea sa desfășurându-se în cadrul Magazin Craiova .
Reclamantul menționează că, în data de 08.02.2007, aflându-se în timpul serviciului, în tura de
la orele 12-21, execută manevre de completare a raf turilor cu mărfuri, conform sarcinilor de
serviciu atribuite. În timp ce ridică un glaf cu ma rfă, de pe tavanul magazinului s-a desprins
carcasă de protecție a unui neon care l-a accidenta t în zona capului și a feței, producându-i
leziuni care inițial au necesitat îngrijiri medical e de circa 15 zile, conform certificatului medico-
legal emis de IML Craiova.
De asemenea, pârâta a mai formulat cerere de chemar e în garanție a SC OMILOS INVESTMENT
SRL București societatea căreia îi aparține clădire a în care se desfășoară activitatea magazinului
din Craiova și a SC POLTISAN SRL Brașov societatea căreia îi revine obligația de întreținere a
instalațiilor, inclusiv instalația de iluminat, con form contractului de service și întreținere nr.
10811/29.12.2005 ca în cazul admiterii cererilor re clamantului, instanța sa dispună obligarea
acestora la plată către reclamant a despăgubirilor solicitate în acțiunea principală a
reclamantului.
Pârâta a mai depus la dosar Contract de service și întreținere și Act Adițional Contract de
service și întreținere încheiat intre SC PRAKTIKER ROMANIA SRL și SC POLTISAN SRL Brașov,
Contract de închiriere.
La data de 26.02.2009, pârâta a formulat cerere pre cizatoare la cererea de chemare în garanție
cu privire la temeiul de drept pe care aceasta se î ntemeiază, considerând că de fapt culpa
aparține persoanelor responsabile de instalarea, re spectiv întreținerea corpului de iluminat,
temeiul de drept al cererii de chemare în garanție găsindu-și aplicarea în dispozițiile art. 60 și
următoarele C.Pr.Civ., raportat la prevederile art. 290,291 din Codul Muncii si art. 82 din Legea
168/1999, precum și art. 969,998 si 999 Cod Civil.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
22 La data de 09.03.2009, SC OMILOS INVESTMENT SRL Buc urești, în calitate de chemată în
garanție, a depus la dosar întâmpinare la cererea d e chemare în garanție formulată de pârâta
SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, prin care solicită respin gerea acestea ca neîntemeiată, motivând
că după construire și amenajare, clădirea și terenu l care au făcut obiectul contractului sus
menționat au fost predate către pârâta SC PRAKTIKER ROMANIA SRL în stare de funcționare și
conform proiectului de execuție, nefiind consemnată nici o obiecțiune din partea pârâtei.
Prin notele scrise depuse în instanță, SC PRAKTIKER ROMANIA SRL, consideră că, potrivit legii
civile, angajatorii răspund patrimonial pentru prej udiciile cauzate victimelor accidentelor de
muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care d aunele nu sunt acoperite integral prin
prestațiile asigurărilor sociale de stat, și, în co nsecința, litigiul este de competența secției civil e.
Prin încheierea din 07 aprilie 2009 , instanța a pu s în discuția părților excepția de necompetență
materială și constatând că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, a respins cererea de
declinare a competenței în favoarea secției civile, iar prin încheierea din 05 mai 2009, instanța a
încuviințat proba cu câte 2 martori atât pentru rec lamant, cât și pentru pârât, proba cu
interogatoriu solicitat atât de parat, cât și de ch ematul în garanție, pentru reclamant.
Astfel au fost audiați martorii Sabin Cristian, Bad ea Nicu Dan, Dina Anca Nicolae și Buzatu
Roxana ale căror declarații au fost depuse la dosar .
La dosar s-a depus la 07.05.2009 raportul de expert iza tehnica judiciară efectuat în cauza de
către expertul desemnat Ionescu Dumitru .
Prin sentința nr. 3871/03.12.2009 Tribunalul Dolj a admis în parte cererea, a obligat pârâta să
plătească reclamantului despăgubiri materiale în cu antum de 3242,8 lei și cheltuieli de judecată
în cuantum de 1500 lei, a respins cererea formulată de reclamant privind daunele morale, a
respins cererile de chemare în garanție formulate d e pârâta constatând următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte SC PRAKTIKER ROMANIA SRL cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată în func ția de lucrător comercial, desfășurându-si
activitate în cadrul magazinului din Craiova ce apa rține pârâtei .
La 08 02 2007, în exercitarea atribuțiilor de servi ciu, în timp ce execută manevre de completare
a rafturilor cu mărfuri a atins cu un glaf carcasă de protecție a unui neon aflat pe tavanul
magazinului. Carcasa de protecție s-a desprins și a căzut lovindu-l pe reclamant în față,
deasupra nasului și a ochiului stâng.
În urma loviturii reclamantul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile îngrijiri
medicale, așa cum rezultă din certficatul medico le gal nr 319/A2/14 02 2007, eliberat de

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
23 Institutul de Medicină Legală Craiova/fila 4), lezi uni constând în plaga contuză
nazosprincenoasă stângă, verticală, de 2 cm, sutura ta, echimoze gălbui violacee la nivelul
pleoapelor inferioare de la ambii ochi, fractura OP N cu laterodeviere spre dreapta.
Instanța apreciază că în urma accidentului de muncă din 08.02.07 reclamantul a suferit un
prejudiciu material constând în contravaloarea trat amentului medicamentos,contravaloarea
consultațiilor medicale, inclusiv cea pentru obține rea certificatului medico legal, contravaloarea
tichetelor de masă de care a fost lipsit în perioad a în care s-a aflat în concediu medical, având în
vedere ca tichetele de masă se acordă numai proporț ional cu zilele efectiv lucrate, nu și în zilele
de concediu medical.
Din raportul de expertiză întocmit in cauza, a rezu ltat ca modalitatea de fixare a grătarelor de
protecție cu coliere din plastic, a fost necorespun zătoare în raport de greutatea acelor grătare
și că în condițiile lovirii accidentale cu un raft de către reclamant, grătarul a căzut pentru ca nu a
fost fixat robust, iar colierele de plastic au ceda t.
De asemenea, din raportul de expertiză rezultă că g rătarele de protecție ar fi trebuit fixate cu
coliere de metal situație în care nu mai cădeau chi ar daca erau lovite puternic.( fila 229), ceea
ce conduce la concluzia ca se reține în sarcina pâr âtei culpa pentru producerea prejudiciului
material pretins de reclamant.
Valoarea totală a prejudiciului material așa cum a fost dovedită cu actele depuse la dosar este
de 3242,8 lei suma pe care angajatorul efectiv SC P RAKTICHER ROMANIA SRL va fi obligat să o
plătească reclamantului în conformitate cu preveder ile art. 269 din Codul Muncii potrivit cărora
că„angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să
îl despăgubească pe salariat în situația în care ac esta a suferit un prejudiciu material sau moral
din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obli gațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu”.
În baza acestor prevederi legale instanța apreciază că prezentul litigiu este un litigiu de
competența secției conflicte de muncă, iar angajato rului îi revine obligația de a despăgubi
integral pe salariat pentru prejudiciul suferit în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În conformitate cu art.274 din codul de pr civilă v a obliga pârâtul angajator SC PRAKTIKER
ROMANIA SRL să plătească reclamantului și cheltuiel i de judecată în cuantum de 1500 lei
reprezentând onorariu de avocat și de expert, propo rțional cu faptul că cererea de chemare în
judecată a fost admisă numai în parte, doar cu priv ire la un capăt de cerere.
În ceea ce privește daunele morale instanța reține că potrivit art.269 din Codul Muncii, acestea
nu pot fi acordate decât în situația în care, între părți a existat prevăzută expres o clauză în
acest sens.

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PROIECT – SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI | MANAGEMENTUL INFORMAȚ IEI ȘI DOCUMENTELOR
24 Răspunderea angajatorului este una contractuală, ra porturile dintre părți bazându-se pe
contractul individual de munca încheiat de angajato r cu salariatul, iar nu una delictuală în
sensul prevăzut de art.998 – 999 din Codul civil.
Acest fapt rezultă și din interpretarea pe care a d at-o Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia
nr. XL/2007 prin care a soluționat recursul în inte resul legii în sensul că, în cadrul litigiilor de
muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din
Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salari aților numai în cazul în care legea, contractul
colectiv de muncă sau contractul individual de munc ă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Instanța va respinge cererile de chemare în garanți e având în vedere prevederile art. 175 din
codul muncii alin.( 2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu
îl exonerează de răspundere în acest domeniu.”, răs punderea pentru repararea prejudiciului
revenind angajatorului, fără să fie îndeplinite con dițiile prevăzute de art. 60 privind chemarea în
garanție.

BIBLIOGRAFIE
Legea nr. 53 din 2003 – Codul Muncii (republicat și actualizat 2013)
Legea nr.319 din 14 iulie 2006 securității și sănăt ății în muncă
Plan de desfășurare a instructajului introductiv ge neral pentru sănătatea și securitatea muncii