INTRODUCERE …………………………………………………………………………………… CAPITOLUL I. MIGRAȚIA – ASPECTE GENERALE …………………………………………….. 1.1…. [612992]

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………
CAPITOLUL I. MIGRAȚIA – ASPECTE GENERALE ……………………………………………..
1.1. Definiția termenului de migrației ………………………………………………………………..
1.2. Forme de migrație (tipologiile) ………………………………………………………………….
1.2.1. Emigrația ……………………………………………. …………………………………..
1.2.2. Imigrația ………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL II. FENOMENUL MIGRAȚIEI ÎN ROMÂNIA ………………………………………
2.1. Migrația înainte de 1989………………………………………………………………………….
2.2. Migrația după 1989 ………………………………………………………………………………..
2.3. Factorii principali ai migrației …………………………………. ………………………………
2.4. Migrația etnică din România…………………………………………………………………….
CAPITOLUL III. EFECTELE MIGRAȚIEI ASUPRA FAMILIEI …………………………………
3.1. Familia și rolul acesteia în societate…………………………………………………………..
3.2. Efecte culturale ale migrației forței de muncă din România …………………………….
3.3. Consecințele fenomenului de migrație………………………………………………………..
3.3.1. Efectele negative ale migrației asupra familiei………………………………….
3.3.2. Efectele pozitive ale migrației asupra familiei….. ………………………………
3.3.3. Criza familială………………………………………………….
3.3.3.1. Efectul reîntregirii familiei in țară……………………………………….
3.3.3.2. Factori care afectează stabilitatea cuplului………………………….
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ…………………………………………………………………..

4.1. Statistici privind numărul de persoane plecate în străinătate conform recensământului
din 2011 al județului Bistrița -Năsăud……………………………………………………………….
4.2. Metoda de cercetare………………………………………………………………………………
4.3. Analiza datelor și interpretarea aces tora……………………………………………………..
4.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor……………………………………………………….
CAPITOLUL V. CONCLUZII……………………………………………….. ………………………….
ANEXE……………………………………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………… ……………

Introducere.

Lucrarea de față a fost aleasă de către mine deoarece consider că este un fenomen
care a luat amploare din ce în ce mai mult în România, inclusiv în rândul multor persoane
apropiate mie și familiei mele.
În această temă am luat în calcul aspectele de bază, care îi determină pe majoritatea
românilor să emigreze într -o altă țară cum ar fi sărăcia, instabilitatea politică, lipsa valorilor
morale, corupția, lipsa e ducației, lipsa ordinii sociale și nerespectarea valorilor umane. Toate
acestea au ca și consecință perioada de timp a celui plecat, calitatea relației dintre cel plecat
și familia rămasă în țară, modul și intensitatea de comunicare dintre ei, planuri le comune și
individuale sau dorința celui pleca t de a explora lucruri noi.
Adevărul este că, dincolo de motivele politice sau economice ale migrației, omul
simte nevoia de a explora teritorii noi pentru a schimba peisajul , pentru a fi mai relaxat ,
pentru a avea facilități care să îi facă să fie mai flexibili atunci c ând vine vorba de serviciile
oferite de către stat.
Imediat după anul 1990, trecere a României la o societate democratică, către o
econ omie de piață a dus la o scădere bruscă manifestat ă la nivel de individ prin diminuarea
calității vieții. Apariția neașteptată a sărăciei este mai accentuată în zonele din est și sud a
țării decât în zona de vest .
Factori precum n umărul locurilor de muncă, salariul mult mai mic decât media U niunii
Europene , creș terea șomaju lui, incertitudinea zilei de mâine, prezenț a ofertelor economice în
țările de destinație , starea pieței de muncă, existenț a rețelelor migra torii și schimbările
restructurării și simplificării regimului vamal alcătuiesc factori car e determină populația la
facilitarea unei soluții eficiente. Hotărâ rea indivizilor de a migra este rezultatul a mai multor
cauze, instigări și motivații. Urmă rile acestui fenomen amplu sunt vizibile atât la nivel din
punct de vedere economic și demografic, câ t și la niv elul nucleul ui familial.
Plecarea peste hotare a cetățenilor români este strâns legată de bunăstarea
financiară prin găsirea și ocupar ea unui loc de muncă, pentru reechilibrarea material ă din
mediul familial ș i crește rea nivelului de trai . Consecinț ele sunt adesea resimțit e de către
ceilalți membrii ai familiei datorită schimbărilor de funcționalitate, structură și stare familială .
Pe de altă parte , efectele sunt resimțite și de către cel plecat, deoarece ajunge să fie
etichetat în mod negativ de către cei rămași acasă , ca fiind un laș c are și -a părăsit țara,
fugind atunci când țării îi merge rău , fără a mai contribui pentru dezvoltarea acesteia și a o
duce la înălțimea pe care o dorește poporul român. Acest aspect nu este singurul lucru pe
care emigran tul ajunge s ă îl întâmpine. Atunci când decide să emigreze, el ajunge să

suporte în mod direct ceea ce înseamnă cu adevărat să trăiească într-o altfel de comunitate ,
fiind obligat să se adapteze. Practic, este un mod de a-și uita trecutul și a supraviețui în
încercarea de a ajung e acolo unde a visat să ajungă , acolo unde cerințele și posibilitățile
sunt identice cu ofertele. Pentru acest pas este nevoie de hotărâre, hărnicie, corectitudine,
eficiență, punctualitate și entuziasm, deoarece viața individulu i într-o altă țară , pornește de la
un nou început. Adaptarea la o lume nouă este aceea unde trebuie să înveți limba de
origine, unde obiceiurile și tradițiile sunt diferite de cele în care ai crescut. Mâncarea, legile și
regulamentele, toate sunt lucruri pe care le întâlnești spontan atunci când o iei de la capăt în
locul unde te -ai stabilit. Integrarea în societate este o necesitate atunci când faci primul pas
pe pământ străin, interacționând și fo rmându -ți o relație cu ceilalți. Toate adunate, nu fac
altceva decât să îți faciliteze obținerea unui loc de muncă onorabil, o viață socială mai bună
și o înțelegere mai profundă a noii tale lumi, reu șind să te apropii de scopul final, acela de a
fi pe deplin adaptat.
Adaptarea este procesul care te face s ă decizi dacă plecarea ta peste graniță este
temporară sau definitivă, în funcție de cât poți înțelege și acumula într -un timp foarte scurt.
„Migrația este unul dintre procesele sociale care au influențat și influențează profund
societatea românească actu ală, milioane de cetățeni români având rude ce au avut proiecte
mai lungi sau mai scurte de migrație. ” (Sociologia migra ției – Remus G abriel Anghel și
Istvan Hortvath).
Noua epocă a migrației are la bază diversificarea , care a devenit tot mai eterogen ă
din punct de vedere al destinațiilor și al structurii populațiilor angajate în aceste procese, dar
și al dinamicii migrației contemporane care cuprind schimbările rapide ale statelor
destinatare.
Amploarea aces tui fenomen implică mai multe avantaje atunc i când vine vorba de
produsul intern brut al țărilor de origine , care depind e în bună mă sură de pe urma remiterilor
semnificative ale emigranților . Un exemplu foarte bun este chiar România, care în anul 2007
a acumulat un volum al remiterilor de 7,2 miliarde de euro, aproximativ 6% din PIB. Un alt
aspe ct major al acestui fenomen este însoțit de dependența de migrație a țărilor de
destinație. Țările d estinatare profită de pe urma imigranților care înseamnă forță de muncă
ieftină și care contribuie într-o anumită măsură la menținerea echilibrului demografic. De
vreme ce migrația are un efect atât de mare asupra schimbării structurii sociale a țărilor de
destinație, dihotomia migrație -imigranți poate fi studiată din punct de vedere sociologic,
antropologic, economic, istoric sau din alte numeroase perspective.
Descrierea caracteristică a migrației românești se împarte , în funcție de orizontul
temporar al mobilității în migrația internă și cea externă, temporară și definitivă, sosiri și
plecări, revenirile celor plecați temporar la muncă sau diminuările și etapele ei . Indiferent

care este scopul pentru care individul se angajează să emigreze, nu înseamnă să îți dorești
refacerea patriei prin adoptarea alteia sau a continua să retrăiești identitatea națională în
locuri străine. Ea înseamnă să renunți în mod direct la exercitarea identități naționale pentru
a trăi alte realități sociale, cu condiția de a fi tratat de membrii străini cu respectarea
drepturilor și a demnității.
În primul capitol al prezentei lucrări vom parcurge aspecte generale ale migrației, cât
și a formelor de migrație printre care enumerăm emigrația și imigrația care definesc o parte
din complexitatea migrației românești.
În al doilea capitol vom aborda fenomenul migrației din România, cum era el înainte
de 1989, cât și dup ă acest an când comunismul a fost înlăturat. Totodată, vom arăta și
factorii principali care au determinat procesul de migrație, atât a cetățenilor români, cât și a
etnicilor din România.
Vom continua cu al treilea capitol care va prezenta efectele negati ve și pozitive
produse de migrație asupra membrilor rămași acasă, dar și a celui plecat . Efecte care de
multe ori se produc datorită factorilor care determină să se producă acest proces.
Ultimul capitol al acestei lucrări cuprinde statistici privind numărul de persoane
plecate în stră inătate , rezultat în urma recensământului din 2011 al județului Bistrița -Năsăud.
Acest capitol cuprinde și partea de cercetare sociologică care constă î ntr-o analiză
calitativă , care a fost aplicată pe două eșantioane cu categorii de vârstă diferite , pe care am
încercat să le compar . Pentru a reuși să analizăm și să inter pretăm datele culese , am folosit
ca instrument interviul -semistructurat, pentru ca l a final să prezentăm rezultatele obținute în
urma răspunsurilor primite de la subiecți.

Lumile sociale ale migratiei romanesti in strainatate – Dumitru Sandu
(https://biblioteca.regielive.ro/licente/sociologie/fenomenul -migratiei -si-criza -familiala –
333073.html)
“Trăirea pe interval – Alina Cozan”

Capitolul I .
1.1. Definitie
“Migrația umană reprezintă mutarea oamenilor dintr-un loc în altul cu intenția de a
rămâne permanent sau temporar în noua locație. De obicei, mutarea se face pe distanțe

lungi și prin părăsirea țării, dar este posibilă și migrația internă . Poate exista migrație
individuală, familială sau în masă .”
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Migra%C8%9Bie_uman%C4%83 ).

Tipologiile migrației constau în :
a). Natura granițelor traversate care se referă la migrația internă și cea externă ;
Migrația internă este cea în care mobilitatea spațială se desfășoară între granițele aceluiași
stat național care include un control al mișcărilor peste granițele stata le și diverse forme de
control al persoanelor aflate pe suprafața statului respectiv.
Migrația externă traversează g ranițele statale care pot controla fluxurile migratorii prin
închiderea frontierelor având consecință limitarea accesului p e teritoriul statului respectiv,
urmate mai apoi de restricții severe precum vize și controale, cât și selectarea indivizilor care
au acces pe teritoriul lor .
b). Orizontul temporar al migrației care se desfășoară pe o anumită perioadă de timp,
temporar sau definitiv ;
Migrația definitivă include schimbarea definitivă a țării domiciliului permanent , astfel rezultă
termenul de emigrare sa u imigrare.
Migrația temporară implică doar o rezidență sprijinită într -o altă țară decât cea în care o
persoană are domiciliul permanent. De regulă timpul acordat acestui tip de migraț ie se află
între 3 luni și 1 an, de scurta durată și peste 1 an , de lungă durată.
c). Gradul de libertate pus la dispoziție celor care iau decizia de a migra voluntar sau forțat ;
Migrația forțată este considerată astfel atunci când decizia unor persoane de a se angaja în
migrație este luată în contextul unor presiuni generate de persoane, circumstanțe externe ori
instituții. Ea este evidentă în situațiile în care continuarea rezidenței într -un anumit teritoriu
implică riscuri majore, care pot fi chiar fatale din cauza confruntărilor armate sau rămânerea
în zonele afect ate de calamități naturale.
Migrația voluntară și migrația forțată au fost parțial înlocuite de analiz a tandemului
conceptual migrația economică și migrația politică.
Migrația economică este cea în care predomină partea materială prin deplasarea indivizilor
între piețele n aționale ale forței de muncă cu intenția de a se identifica și integra în acele

locații sau țări în care compensațiile sunt considerabil mai mari în urma aceluiași volum de
efort ca cel din țară.
Migrația politică este cea care determină indivizii să migreze în contextul unor circumstanțe
defavorabile inventate de autoritățile politico -administrative. Acest tip de migrație s -a bucurat
de o atenție sporită în cadrul relațiilor internaționale după sfârșitul celui de -al Doilea Războ i
Mondial.
Dihotomia migrație forțată -migrație voluntară identifică natura, forma și intensitatea
constrângerilor care stârnesc persoanele să se angajeze în procesul de migrație. Rațiunile
persoanelor care se angajează în migrație pot fi foarte complexe. Acestea pot însemna un
amestec de motivații economice care sunt dublate de o anumită insecuritate creată de
mediul sociopolitic . Modurile prin care persoanele iau decizia de a se angaja în migrație și
politizarea clasificării migranților în migranți econom ici arată deficiențele dihotomiei migratie
forțată și migrație voluntară care stă la baza unor concepte menite să ofere o viziune
nuanțată asupra gradului de libertate a celor care migrează.
d). Poziția pe care o oc upă migranții, legal sau ilegal ;
În primă parte, migrația legală este ocupată de persoanele care se conformează tuturor
rigorilor legale presupuse de procesul migrației și variatelor aspecte ale integrării în
societățile în care imigrează . În cazul acesta, migranții legali sunt agreați de către statele de
destinație și totodată sunt acei migranți pe care statele îi primesc în virtutea tratatelor
internaționale și a respectării drepturilor omului.
Migrațiile legale de mari d imensiuni pot cuprinde muncitori migranți care sosesc cu ajutorul
programelor de aducere a forței de muncă ale statelor destinatare, foști cetățeni care au fost
repatriați, studenți, migranți etnici, schimburi de experiență cu durată de timp mai
îndelungată și participarea la diferite mobilități instituționale.
În a doua pa rte, migrația ilegală este cea care nu se află în concordanță cu reglementările
legale ale statelor implicate în procesul de migrație . Ea poate fi definită ca iregulară de către
statele de origine care nu dau voie cetă țenilor lor să părăsească teritoriul național sau de
către statele de destin ație care nu permit accesul cetățenilor altor state pe teritoriul lor.
Migranții pot avea interzis accesul, munca și rezidența datorită caracterului iregular al
migrației , aparținător statelor de destinație, care poat e viza accesul în țară, dreptul de muncă
sau rezidenț a.
Așadar, avantajele și dezavantajele acestui tip de proces migrator pot face ca
persoanele să aibă acces legal, dar rezidența și munca să le fie interzise sau pot să aibă

accesul și rezidența legale, dar să li se interzică munca. Granița dintre legal si ilegal nu este
una i ndependentă, ci constă în practicile clasificatorii ale statelor care depind de trebuința și
nevoia de control a migrației.
e). Gradul de organizare migratoriu care are în vedere m igrația spontană sau cea
contractuală.
Migrația spontană arată, în deplinătatea ei, lipsa oricărei forme de pregătire a procesului de
migrație și a procesului de integrare. Persoanele care se avântă în asemenea tipuri de
migrație dispun de regulă de foarte puține informații despre țara, societatea și cultura de
destinație. Bineînțeles, se pot distinge, în funcție de gradul de informare a migranților, între
situațiile în care migranții nu dețin aproape deloc informații despre țara destinatară și
situațiile în care migranții se bazează pe relatări ale modelelor de migranți de succes.
Migrația co ntractuală deține legături în țăril e de destinație care oferă po sibilitatea oamenilor
dornici să migreze prin integrarea lor în societate prin formare și asigurarea anumitor resurse
de bază. Aceste aranjamente se pot efectua informal, cu ajutorul rețelelor sociale sau formal,
cu ajutorul firmelor și a instituțiilor statului care mediază forța de muncă în scopul recrutării
migranților a procesului de integrare în câmpul muncii.
“Sociologia migra ției – Remus Gabriel Anghel și Istvan Horvath ”

1.2.1. Emigraț ia
“Emigraț ia este actul sau fenomenul părăsirii țării sau regiunii natale de către un individ
sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta. Fenomenul privit nu prin prisma țării de origine, ci
din cea a țării de destin ație este cunoscut drept imigraț ie. Mișcările comunităților omenești mai
înainte de apariția granițelor naționale, sau petrecute în interiorul unui stat poartă denumirea de
migratie.”
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie)
Principalele motive in care emigrarea se simte prezentă în țara natală pot fi politice,
economice sau chiar personale. Mediul de viață mai bun, condițiile de muncă, climatul,
căsătoria cu o per soană din afara țării , duc la dorinț a sau nevoia de a face acest pas.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie

1.2.2. Imigraț ia
“Imigraț ia este o mișcare a oamenilor într-o altă țară sau regiune în care aceștia nu
sunt nativi, cu scopul de a se stabili acolo cu traiul[1], în special pentru o perioadă
permanentă. Imigrația este o urmare a unui număr de factori, inclusiv:
prosperitate economică , motive politice , motive fa miliale (de ex: reunificarea acesteia), de a
scăpa de un conflict sau dezastru natural , sau pur și simpla dorința de a-și schimba mediul
de viață .”
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie)
Un exemplu foarte recent și bine cunoscut la noi în Europa este imigraț ia celor din
Nordul Africii ș i Orientul Mijlociu care au trecut fraudulos granițele a mai multor țări europene.
Nivelul de sărăcie, încălcarea drepturilor omului ș i conflictele sunt o pa rte din motivele care
au declanș at acest fenomen politico -social.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_refugia%C8%9Bilor_%C3%AEn_Europa

Capitolul II .
Fenomenul migrației în Româ nia
Dorința omului de a stăpâni ceea ce nu are, nevoia tot mai mare de consum și
comoditatea ca viciu modern, îl transformă pe acesta într -un bun material care ajunge să își
piardă identitatea în goana lui după succes. Însă aceste dorințe și nevoi, pe care omu l prin
natura sa dorește să și le valorifice prin sacrificii, au ca scop câștigul la libertatea de a se
exprima liber fără teama că vor avea de suportat consecințe, de a trăi într -un loc care să îi
ofere ordine și siguranță, acolo unde proprietatea este re spectată și unde structurile statului
îi ofer ă importanță.
“Trăirea pe interval – Alina Cozan”
Procesul obiectiv al dezvoltării studiilor și teoriilor despre migrație a început încă din secolul
al XIX -lea cu ajutorul studiilor despre migrația poloneză a l ui Max Weber sau cu legile lui
Ravenstein.
Sociologia migratiei – Remus Gabriel Anghel și Istvan Horvath

2.1. Migratia inainte de 1989
Migrația înainte de 1989
2.2. Migrația după 1989
2.3. Factorii principali ai migrației
2.4. Migrația etnică din România
Migrația etnică este prezentată ca factor de respingere în punctul de origine și factor de
atracție în punctul de destinație.
Factorul de respingere a primit o atenție sporită în studiul legat de fluxurile de
refugiați. Acesta poate să genereze migrația sau să contribuie la ea atât sub forma fluxurilor
de refugiați, a migrației forțate, cât și sub forme cărora li se acordă mai puțină atenție în
literatura de specialitate.
În țara noastră se iau în vedere trei ti puri de migrație originară care sunt bine ilustrate
în literatura de specialitate. În acest studiu sunt analizate în ordine cazurile evreilor,
germanilor și maghiarilor.
Emigrarea primelor două cazuri a fost susținută financiar f iind vorba de sume plătite
pentru fiecare emigrant în parte. Porțiuni semnificative din cadrul etnicilor evrei și germani au
fost tratate în mod defavorabil pe baza criteriului etnic. În cele din urmă, migrația evreilor a
fost încheiată la finele anilor 19 80, iar migrația germanilor s -a încheiat la începutul anilor
1990 , imediat după înlăturarea regimului comunist.
Emigrarea celui de -al treilea caz, cel al maghiarilor din România, este un fenomen care abia
dupa 1988 și până în 1992 facilitarea legalizării ș i asistarea intregrării în Ungaria a amplificat
migrația etnică. Până atunci , politica oficială a statului maghiar a fost una distantă față de ei,
nefiind o politică proactivă ca cea a germanilor și evreilor care să le faciliteze accesul.
De scris de la: „ După această perioadă se vorbește despre deetnicizarea….”
Capitoul IV.
Instrumentul a fost aplicat pe un eșantion de cupluri, care au vârstele cuprinse între
25-35 de ani și un al doilea eșantion de cupluri care au vârstele cuprinse între 50 -60 de ani.
În ambele eșantioane, cuplurile nu dețin copii în întreținere. Interviuril e au fost luate
persoanelor rămase acasă, fie că vorbim de prietenă sau soție, părinți, bunici, frați, surori,
unchi sau mătuși, pentru a afla efectele produse de către emigrația persoanei din fiecare
familie.

Bibliografie

1. Sociologia migrației – Remus Gabriel Anghel și Istvan Horvath
2. Lumile sociale ale migrației românești în străinătate – Dumitru Sandu
3. Trăirea pe interval – Alina Cozan
4. https://biblioteca.regielive.ro/licente/sociologie/fenomenul -migratiei -si-criza –
familiala -333073.html
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Migra%C8%9Bie_uman%C4%83
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Emigra%C8%9Bie
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_refugia%C8%9Bilor_%C3%AEn_Europa
8. http://revistasferapoliticii.ro/sfera/137/art06 -horvath.html?fbcl id=IwAR0tyAdvR9S –
nflK5NmDUTG9ZW3YGEGb1mRSOenPezg32v3Jx_jXSKFExFE