Curs Comunicare Efs 2017 [612911]

CUPRINS
1. AUTOCUNOA ùTEREA ………………………………………………………………………………….. 4
1.1. Personalitatea…………………………………………………………………………………………… 4
1.1.1 Laturile personalit ăĠii………………………………………………………………………….. 4
1.2. Autocunoa úterea……………………………………………………………………………………….. 8
2. COMUNICAREA – NO ğIUNI INTRODUCTIVE ……………………………………………….10
2.1. Ce este comunicarea………………………………………………………………………………….10
2.2. Principiile comunic ării………………………………………………………………………………11
2.3. Unit ăĠi úi caracteristici ale comunic ării…………………………………………………………11
2.4. Comunicarea ca proces………………………………………………………………………………13
2.5. Nivelurile comunic ării umane …………………………………………………………………….17
2.5.1. Comunicarea intrapersonal ă…………………………………………………………………17
2.5.2. Comunicarea interpersonal ă…………………………………………………………………17
2.5.3. Comunicarea de grup………………………………………………………………………….18
2.5.4. Comunicarea public ă………………………………………………………………………….19
2.5.5. Comunicarea de mas ă…………………………………………………………………………20
2.6. Alte clasific ări ale comunic ării……………………………………………………………………20
2.7. Tipuri de comunicare social ă………………………………………………………………………21
2.7.1. Comunicarea verbal ă………………………………………………………………………….21
2.7.2. Comunicarea non-verbal ă……………………………………………………………………24
2.7.3. Metacomunicarea ………………………………………………………………………………24
3. COMUNICARE ùI LIMBAJ …………………………………………………………………………….26
3.1. Limb ăúi limbaj ………………………………………………………………………………………..26
3.2. Limbaj úi acĠiune………………………………………………………………………………………28
3.3. Stiluri de comunicare ………………………………………………………………………………..29
3.3.1. Calit ăĠi generale ale stilului …………………………………………………………………29
3.3.2. Calit ăĠi particulare ale stilului………………………………………………………………30
3.3.3. Tipologia stilurilor de comunicare ………………………………………………………..30
3.3.4. Formele comunic ării orale…………………………………………………………………..31
3.3.5. Procesul comunic ării orale…………………………………………………………………..32
3.3.6. Interpretarea mesajelor ……………………………………………………………………….35
4. COMUNICAREA NONVERBAL Ă…………………………………………………………………..36
4.1. Limbajul corpului……………………………………………………………………………………..36

4.1.1. Expresia fe Ġei…………………………………………………………………………………….36
4.1.2. Mi úcarea corpului………………………………………………………………………………37
4.1.3. Postura corpului ………………………………………………………………………………..38
4.1.4. Comunica Ġia tactilă…………………………………………………………………………….39
4.2. Prezen Ġa personal ă…………………………………………………………………………………….39
4.3. Limbajul spa Ġiului …………………………………………………………………………………….40
4.4. Limbajul culorilor …………………………………………………………………………………….41
4.5. Limbajul timpului …………………………………………………………………………………….41
5. COMUNICAREA DE MAS Ă…………………………………………………………………………..43
5.1. Conceptul de comunicare de mas ă……………………………………………………………….44
5.2. Industrializarea comunic ării sociale……………………………………………………………..47
5.3. Mijloace de comunicare de mas ă…………………………………………………………………49
5.4. Canalul de transmitere……………………………………………………………………………….50
5.5. Publicul…………………………………………………………………………………………………..52
5.6. Con Ġinutul……………………………………………………………………………………………….54
5.7. Rolul úi funcĠiile mass-media în societate……………………………………………………..55
6. COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE MUNC Ă………………………………57
6.1. Conceptul de grup de munc ă………………………………………………………………………57
6.2. Caracteristicile grupului de munc ă………………………………………………………………57
6.3. Conducerea grupului de munc ă…………………………………………………………………..58
6.4. Tipuri de grupuri de munc ă………………………………………………………………………..59
6.5. Comunicarea în cadrul grupului de munc ă…………………………………………………….59
6.5.1. Tipologia comunic ărilor în cadrul grupului de munc ă………………………………60
6.5.2. Re Ġele de comunicare …………………………………………………………………………61
6.6. Corela Ġia comunicare managerial ă-receptor…………………………………………………..62
6.7. Stiluri de comunicare managerial ă………………………………………………………………62
6.8. Corela Ġia dintre stilul managerial úi stilul de comunicare ………………………………..63
6.9. Tipuri speciale de comunicare în cadrul grupului de munc ă; úedinĠele……………….65
6.9.1. Tipuri de úedinĠe………………………………………………………………………………..66
6.9.2. Reguli de desf ăúurare a unei úedinĠe ……………………………………………………..67
7. COMUNICAREA PROFESIONAL Ă…………………………………………………………………68
7.1. Comunicarea oral ă……………………………………………………………………………………68
7.1.1. Preg ătirea úi susĠinerea unei prezent ări orale…………………………………………..70
7.1.2. Tipuri de interviuri. Interviul de angajare……………………………………………….74

7.1.3. Tipuri de interviuri de angajare…………………………………………………………….75
7.1.4. Preg ătirea pentru interviu ……………………………………………………………………76
7.2. Comunicarea scris ă…………………………………………………………………………………..78
7.2.1. Redactarea unui curriculum vitae………………………………………………………….78
7.2.2. Redactarea unei scrisori de inten Ġie/motiva Ġie …………………………………………82
7.2.3. Exigentele structurale ale unei lucr ări útiinĠifice………………………………………85
7.2.4. Redactarea unui raport tehnic ………………………………………………………………89
7.2.5. Redactarea unei c ăUĠi de vizită……………………………………………………………..93
7.2.6. Redactarea unei invita Ġii ……………………………………………………………………..94
7.2.7. Comunicatul de pres ă…………………………………………………………………………97
7.3. Comunicarea mediat ă de calculator ……………………………………………………………..99
7.3.1. Blogul ……………………………………………………………………………………………101
7.3.2. Neticheta ………………………………………………………………………………………..102
7.3.3. Glife ASCII…………………………………………………………………………………….104
7.3.4. Clientul de e-mail…………………………………………………………………………….105
7.3.5. Semn ătura de e-mail…………………………………………………………………………107
8. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………..108

1. AUTOCUNOA ùTEREA
Autocunoa úterea este procesul de explorare úi structurare a propriilor caracteristici
(abilităĠi, emoĠii, motiva Ġie, atitudini, credin Ġe, mecanisme de ap ărare úi adaptare) în urma
Făruia rezult ă imaginea de sine a persoanei.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de descriere a personalit ăĠii este realizat prin
cinci mari dimensiuni, care se prezint ă ca factori bipolari. Aceste cinci mari dimensiuni sau
trăVături sunt, de obicei, definite printr-unul dintre polii lor, el însu úi descris prin tr ăVăturile
(de nivel inferior) caracteristice care îl constituie (organizare ierarhic ă). Aceste cinci
dimensiuni sunt:
xExtraversiune : cordialitate, siguran Ġă de sine, activitate, c ăutarea senza Ġiilor, emo Ġii
pozitive;
xAgreabilitate : încredere, loialitate, altruism, colaborare, modestie, aten Ġie faĠă de
ceilalĠi;
xConútiinciozitate : competen Ġă, ordine, sim Ġ al datoriei, dorin Ġa de reu úită,
autodisciplin ă, reflecĠie;
xInstabilitate emo Ġională: anxietate, agresivitate, depresie, centrare pe sine,
impulsivitate, vulnerabilitate;
xDeschidere : imaginaĠie, deschidere c ătre domeniile esteticului, sentimentelor, ac Ġiunii,
ideilor, valorilor.
Personalitatea
1.1.1 Laturile personalit ăĠii
A.TEMPERAMENTUL
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetic ă a personalit ăĠii, care se exprim ă
cel mai pregnant în conduit ă.
1.Tipologia lui Hipocrate
In acest cadru, se definesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic,
melancolic úi coleric.
xSangvinicul este vioi, vesel, optimist úi se adapteaz ă cu uúurinĠă la orice situa Ġii. Fire
activă, schimbă activităĠile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale úi instabile. Trece cu
XúurinĠă peste eúecuri sau decep Ġii sentimentale úi stabileúte uúor contacte cu alte persoane.

xFlegmaticul este liniútit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de
o răbdare făUă margini. Are o putere de munc ă deosebităúi este foarte tenace, meticulos în
tot ceea ce face. Fire închis ă, puĠin comunicativ ă, preferă activităĠile individuale.
xMelancolicul este puĠin rezistent la eforturi îndelungate. Pu Ġin comunicativ, închis în sine,
are dificult ăĠi de adaptare social ă. Debitul verbal este sc ăzut, gesticula Ġia redusă.
xColericul este energic, nelini útit, impetuos, uneori impulsiv úi îúi risipeúte energia. El este
inegal în manifest ări. Stările afective se succed cu rapiditate. Are tendin Ġa de dominare în
grup úi se dăruieúte cu pasiune unei idei sau cauze.
2.Tipologia lui Pavlov
Caracteristicile sistemului nervos central sunt:
xForĠa sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos úi se exprim ă prin
rezistenĠa mai mare sau mai mic ă la excitan Ġi puternici sau la eventualele situa Ġii
conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic úi
sistem nervos slab;
xMobilitatea desemneaz ă uúurinĠa cu care se trece de la excita Ġie la inhibi Ġie úi invers, în
funcĠie de solicit ările externe. Dac ă trecerea se realizeaz ă rapid, sistemul nervos este
mobil, iar dac ă trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;
xEchilibrul sistemului nervos se refer ă la reparti Ġia forĠei celor dou ă procese (excita Ġia úi
inhibiĠia). Dacă ele au for Ġe aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos
echilibrat. Exist ăúi un sistem nervos neechilibrat la care predominant este unul din cele
două procese.
Din combinarea acestor însu úiri rezultă patru tipuri de sistem nervos:
xtipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)
xtipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)
xtipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)
xtipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)
3.Tipologia lui Jung úi Eysenck
Unii oameni sunt orienta Ġi predominant spre lumea extern ă úi intră în categoria
extraverti Ġilor, în timp ce al Ġii sunt orienta Ġi predominant spre lumea interioar ăúi aparĠin
categoriei introverti Ġilor.
Extraverti Ġii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimi úti, senini, binevoitori, se
înĠeleg sau se ceart ă cu cei din jur, dar r ămân în rela Ġii cu ei. Introverti Ġii sunt firi închise, greu
de pătruns, timizi, pu Ġin comunicativi, înclina Ġi spre reverie úi greu adaptabili.

Cealaltă dimensiune este numit ă grad de nevrozism. Aceasta exprim ă stabilitatea sau
instabilitatea emo Ġională a subiectului. Eysenck a reprezentat cele dou ă dimensiuni pe dou ă
axe perpendiculare, ob Ġinând tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit –
stabil úi introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.
4.Tipologia úcolii franco-olandeze (G. Heymans úi E. D. Wiersma)
Există opt tipuri de temperament: pasiona Ġii (emotivi, activi, secundari), colericii
(emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervo úii (emotivi,
non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi,
activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non-
activi, primari).
B.APTITUDINILE
Aptitudinile semnific ă ceea ce útie úi poate să facă cineva (teoretic úi practic).
Ce útiu?
Ce pot face cu u úurinĠa ?
PropoziĠii lacunare:
Eu útiu sa fac……dar nu útiu……….
Cele mai bune rezultate le am la/in…..
Pot sa fac…….pentru ca…….
Îmi place sa fac…..deoarece……….
Aptitudinile reprezint ă potenĠialul unei persoane de a ob Ġine performan Ġă într-un
anumit domeniu.
Tipuri:
xgenerale, care permit ob Ġinerea de performan Ġe în mai multe domenii;
xspeciale, care permit ob Ġinerea de performan Ġe într-un num ăr restrâns de domenii
(sociale, artistice, muzicale, fizice).
Identificarea aptitudinilor se poate face prin auto-observare, opinia celorlal Ġi, testare.
C.CARACTERUL
Caracterul exprim ă modul de raportare la al Ġii (atitudinile úi trăVăturile volitive) úi
reiese din interiorizarea normelor úi valorilor sociale fundamentale:
xAdevărul, Binele, Frumosul
xEducaĠia, Credin Ġa, Cultura, Tradi Ġiile
xComunicarea, Colaborarea Munca, Întrajutorarea, Competenta, Respectul
xDemocraĠia, Pacea, Legea

D.IMAGINEA DE SINE
Imaginea de sine este modul în care o persoan ă îúi percepe propriile caracteristici
fizice, cognitive, emo Ġionale, sociale úi spirituale.
Ea este o reprezentare mental ă a propriei persoane, nu reflect ă întotdeauna realitatea
(subevaluare/supraevaluare) úi are mai multe componente:
xeul actual – imaginea prezent ă
xeul ideal – imaginea dorit ă
xeul viitor – imaginea a ceea ce poate s ă devină individul
Dimensiunile Eului sunt:
xeul fizic – ce crede individul despre propriul corp;
xeul cognitiv – ce crede individul despre modul în care gânde úte, memoreaz ă etc.;
xeul emoĠional – ce crede individul despre emo Ġiile úi sentimentele sale;
xeul social – cum crede individul c ă este perceput de ceilal Ġi;
xeul spiritual – ce crede individul c ă este important úi reprezint ă o valoare pentru sine.
Imaginea de sine pozitiv ă favorizeaz ă creúterea performantelor úcolare, rela Ġii
armonioase în cadrul familiei, rela Ġii bune cu prietenii úi colegii de aceea úi vârstă.
Comportamentele individului cu imagine de sine negativ ă implică:
xevitare (retragerea úi comportamentele timide);
xagresivitate defensiv ă (atacă sursa frustr ării);
xcompensare (afirmarea propriei personalit ăĠi, adesea prin comportamente
indezirabile);
xmotivaĠie scăzută (refuzul de implicare în sarcin ă);
xrezistenĠă (refuză schimbările ce i se propun, pentru a evita ulterioare e úecuri)
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativ ă a imaginii de sine úi se refer ă la
modul în care individul se consider ă ca persoan ă în raport cu propriile a úteptări úi cu ceilal Ġi.
Formarea ei este influen Ġată de părerile/evalu ările úi reacĠiile părinĠilor úi educatorilor.
Este evident ă necesitatea unui nivel optim în formularea cerin Ġelor impuse individului:
acestea să fie suficient de ridicate ca s ă-l motiveze, dar s ă nu fie prea ridicate, pentru a nu
genera stres úi emoĠii negative inutile.
DiferenĠe între persoanele cu stima de sine ridicat ăúi cele cu stima de sine sc ăzută pot
fi:
xstare de confort, mul Ġumire psihic ă/disconfort, nemul Ġumire;
xinterpretarea situa Ġiilor noi: provocatoare/amenin Ġătoare;

xasumare/neasumare de responsabilit ăĠi;
xiniĠiativă/neimplicare;
xasumare /neasumare a consecin Ġelor propriilor fapte;
xexprimare adecvat ă/inadecvat ă a emoĠiilor;
xtoleranĠă/intoleran Ġă la frustrare;
xrezistenĠă mare/scăzută la presiunile grupului.
Dezvoltarea stimei de sine este favorizat ă de:
xmediu stimulator, crearea de oportunit ăĠi pentru afirmare (evitarea etichet ării);
xexistenĠa unui suport social;
xdezvoltarea abilit ăĠilor de comunicare úi de exprimare emo Ġională, negociere,
rezolvare de probleme;
xdezvoltarea sentimentului de autoeficien Ġă;
xDúteptări rezonabile;
xacceptarea necondi Ġionată a propriei persoane úi a celorlal Ġi;
Autocunoa úterea
Autocunoa úterea úi autoaprecierea corect ă este una dintre cele mai complexe úi dificile
forme ale cunoa úterii umane. Aceasta este datorat ă faptului c ă ea se refer ă la realitatea
psihică pe care, spre deosebire de realitatea fizic ă, material ă, este mai greu s ă o percepem, s ă
o analizăm, să-i precizăm limitele úi nuanĠele.
În al doilea rând, autocunoa úterea presupune c ă obiectul analizei úi aprecierii este
însuúi subiectul care face acest demers investigator. A úadar, în autocunoa útere subiectul úi
obiectul sunt una úi aceeaúi persoană.
Un alt motiv care îngreuneaz ă autocunoa úterea este acela c ă nu exist ă strategii
elaborate úi standardizate care s ă asigure precizia autocunoa úterii.
Individul se poate afla, deci, într-un mare impas în procesul descoperirii de sine, pe
care îl pot consider ă ca pe un demers sisific. De aceea, strategiile prezentate la începutul
acestui curs, au rolul de a-i ajuta pe tineri s ă se deschid ă faĠă de sine, uzând de instrumente
adecvate.
Evident, întrebarea fireasc ă pe care ar trebui s ă o formuleze individul la sfâr úitul
conturării unei imagini clare úi obiective despre el însu úi ar fi: „ ùi acum că am văzut cine sunt
cu adevărat, ce e de f ăcut?”
5ăspunsul rezid ă în necesitatea adapt ării conduitei la scopuri úi interese formulate de
individ, în condi Ġiile unei cunoa úteri de sine obiective.

Această adaptare comportamental ă nu se sprijin ă pe sfaturi standardizate,
soluĠia fiind una personalizat ă care, în func Ġie de fiecare situa Ġie în parte, va c ăSăta un
anume specific.

2. COMUNICAREA – NO ğIUNI INTRODUCTIVE
2.1. Ce este comunicarea
Când trebuie s ă defineasc ă comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la „a
aduce la cuno útinĠă”, „a da de útire” sau „a informa”. Comunicarea în Ġeleasă ca proces are la
bază patru componente fundamentale:
xemiĠătorul,
xcanalul de comunicare,
xinformaĠia transmis ă,
xreceptorul.
EsenĠa procesului const ă în transferul sau trimiterea informa Ġiei de la receptor la
emiĠător. Acest model elementar trebuie îns ă extins, deoarece comunicarea nu se încheie
niciodată cu simpla preluare sau receptare a informa Ġiei.
În primul rând nu trebuie omis ă circulaĠia informa Ġiei úi în sens invers (feed-back),
deoarece, de obicei, comunicarea se realizeaz ă în vederea ob Ġinerii unui r ăspuns.
În al doilea rând, comunicarea este un proces inten Ġional: emi Ġătorul transmite
receptorului o informa Ġie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte
asupra receptorului.
În al treilea rând, tot acest proces nu s-ar dovedi pe deplin eficient, dac ă nu s-ar acorda
importanĠă atât codajului cât úi decodajului mesajului transmis.
În al patrulea rând, nu trebuie ignorat ă nici posibilitatea apari Ġiilor unor erori de codare
sau decodare, precum úi imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor
diminua reu úita comunic ării.
Privită ca un act de punere în rela Ġie a emiĠătorului cu receptorul, comunicarea poate fi
înĠeleasă drept ansamblul proceselor fizice úi psihologice prin care se efectueaz ă operaĠia
punerii în rela Ġie cu una sau mai multe persoane în vederea ob Ġinerii unor anumite obiective.
xComunicarea reprezint ă procesul prin care un Emi Ġător transmite un mesaj sub forma unui
Cod prin intermediul unui Canal c ătre un Receptor.
xComunicarea uman ă este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, percep Ġii către
un receptor.
xҏComunicarea uman ă este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a
schimba comportamentul altor indivizi.
xComunicarea uman ă reprezint ă un ansamblu de principii úi norme care traverseaz ă planul
gândirii úi cel comportamental.

2.2. Principiile comunic ării
Unele din cele mai recente principii ale comunic ării au fost formulate de reprezentan Ġii
ùcolii de la Palo Alto, care au Ġinut să le confere o aur ă de rigurozitate, numindu-le axiome ale
comunicării:
xcomunicarea este inevitabil ă;
xcomunicarea se dezvolt ă în planul con Ġinutului úi în cel al rela Ġiei;
xcomunicarea este un proces continuu úi nu poate fi abordat în termeni de cauz ă-efect
sau stimul–reac Ġie;
xcomunicarea are la baz ă vehicularea unei informa Ġii de tip digital úi analogic;
xcomunicarea este un proces ireversibil;
xcomunicarea presupune raporturi de putere între participan Ġi;
xcomunicarea implic ă necesitatea acomod ării úi ajustării comportamentelor.
2.3. UnităĠi úi caracteristici ale comunic ării
Mesajul este unitatea de baz ă a comunic ării, situat de fapt la intersec Ġia dintre
comunicare úi reprezentarea realit ăĠii. El poate fi alc ătuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini
vizuale, muzic ă, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc. Suportul fizic al mesajului
este oferit de canal , care îndepline úte úi funcĠia de cale de transport sau distribu Ġie a
mesajului.
Dimensiunea originalit ăĠii mesajului este dat ă deinformaĠie. Sub aspect cantitativ,
informaĠia poate fi m ăsurată atât în momentul emiterii cât úi în momentul recept ării, astfel c ă
se poate determina în ce m ăsură un mesaj con Ġine sau nu mai mult ă informaĠie decât alt mesaj.
Din dorin Ġa de a asigura exactitatea mesajului, emi Ġătorul poate fi preocupat de emiterea unei
mai mari cantit ăĠi de informa Ġie decât ar fi necesar în mod normal. A úa se naúteredundan Ġa,
„excedentul selectiv de semne fa Ġă de acelea care ar fi fost necesare pentru a transporta
aceeaúi cantitate de originalitate.” Acest surplus trebuie în Ġeles ca „o m ăsură a formei, nu a
informaĠiei, deoarece indic ă diferenĠa dintre ceea ce este transmis úi ceea ce este necesar”.
O analiză cât mai complet ă a informa Ġiei trebuie s ă facă referiri úi la următoarele
aspecte:
xaspectul sintactic: succesiunea semnelor impus ă de emiĠător;
xaspectul semantic: semnifica Ġia acordat ă semnelor pe baza conven Ġiilor sociale;
xaspectul pragmatic: efectul informa Ġiei asupra receptorului.
Efectele comunic ării pot fi de natur ă cognitivă, afectivă sau comportamental ăúi nu
trebuie confundate cu Uăspunsurile receptorului mesajului. R ăspunsul este un mesaj returnat

de receptor ca reac Ġie la stimulul expediat de emi Ġător, iar uneori poate proveni chiar de la
emiĠător, ca reac Ġie la propriul mesaj.
Finalitatea procesului de comunicare exist ă în măsura în care mesajul codificat de
emiĠător este decodificat úi acceptat de receptor. Cunoa úterea codului informa Ġiei obligă la
respectarea semnelor úi simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor putea fi cu u úurinĠă
detectate úi corectate.
Când semnifica Ġia este codificat ă în cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iar
comunicarea este verbal ă. Dacă semnifica Ġia este purtat ă prin altceva decât cuvinte, mesajul úi
comunicarea sunt non-verbale.
ConĠinutul úi maniera în care se comunic ă se află sub influen Ġacontextului
comunicării. Evaluarea lui implica analiza mai multor dimensiuni contextuale: fizic ă,
temporală, culturală, socialăúi psihologic ă.
Capacitatea de comprehensiune a receptorului nu trebuie niciodat ă ignorată, iar
mesajul trebuie atent construit. Inteligibilitatea unui mesaj este dat ă nu numai de aportul de
noutate în form ăúi conĠinut, dar úi de structura lui mult prea elaborat ă, sau dimpotriv ă, mult
prea banal ăúi previzibil ă.
Schimbul de mesaje între participan Ġii angrena Ġi în comunicare devine interacĠiune. În
funcĠie de num ărul de participan Ġi în reĠelele de comunicare instituite la un moment dat,
putem distinge dou ă tipuri de comunicare:
xcomunicare bipolar ă;
xcomunicare multipolar ă (un emiĠător úi mai mul Ġi receptori; un receptor úi mai mul Ġi
emiĠători; comunicarea cu “po útaúi”).
Pentru oameni, rela Ġiile create prin comunicare conteaz ă uneori mult mai mult decât
conĠinutul informa Ġional transmis, astfel c ă rolul ei este acela de a crea comuniunea  úi
comunitatea . Întemeietorul ùcolii de la Chicago, pragmatistul John Dewey, plaseaz ă
comunicarea în spa Ġiul de interferen Ġă dintre societate úi comunitate, considerând comunicarea
un mod de a exista al comunit ăĠii:
„Nu numai c ă societatea continu ă să existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect
Vă spunem c ă ea există în transmitere úi în comunicare. Este mai mult decât o leg ătură verbală
între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii tr ăiesc în comunitate în
virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung
Vă deĠină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie s ă
aibă în comun scopuri, convingeri, aspira Ġii, cunoútinĠe – o înĠelegere comun ă – «acelaúi spirit»
cum spun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise fizic de la unul la altul, a úa cum se

procedeaz ă cu căUămizile, ele nu pot fi împ ăUĠite aúa cum se împarte o pl ăcintă la mai multe
persoane prin divizarea ei în buc ăĠi fizice. Comunicarea este cea care asigur ă dispoziĠii
emoĠionale úi intelectuale asem ăQătoare, moduri similare de a r ăspunde la a úteptări úi cerinĠe.”
Este adev ărat că societatea modern ă cunoaúte numeroase fragment ări generate de
dezvoltarea inegal ă a diferitelor ei segmente, de diversificarea aspira Ġiilor, a atitudinilor úi
comportamentelor; este foarte probabil ca sensul úi conĠinutul noĠiunii de comunitate s ă se
modifice în timp, dar cerin Ġa de a avea un set de valori comune, care s ă ne confere un
sentiment reciproc de leg ătură, de apartenen Ġa la un întreg, nu va putea s ă dispară.
2.4. Comunicarea ca proces
Figura de mai jos prezint ă schema de principiu a procesului de comunicare.
Schema de principiu a procesului de comunicare
Mesajul elaborat de o Surs ă este codificat de un emi Ġător sub forma unui semnal care
parcurge un Canal, pe traseul c ăruia poate s ă sufere distorsion ări ca urmare a interven Ġiei unei
surse de zgomot, dup ă care ajunge la Receptor, îl decodific ăúi îl încredin Ġează destinatarului.
Procesul comunic ării
Indiferent de form ă, orice proces de comunicare are câteva elemente structurale
caracteristice:
ƒexistenĠa a cel pu Ġin doi parteneri (Surs ă/EmiĠător úi Receptor/Destinatar), între care se
stabileúte o anumit ă relaĠie;
ƒcapacitatea partenerilor de a emite úi recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de
ambii parteneri, astfel încât mesajul este codificat la Surs ăúi decodificat la Destinatar;
ƒexistenĠa unui canal de transmitere a mesajului.
Procesul de comunicare ia astfel na útere ca urmare a rela Ġiei de interdependen Ġă ce
există între elementele structurale enumerate mai sus. Altfel spus, aceast ă relaĠie de
interdependen Ġă ce se stabile úte între elementele structurale face ca orice proces de
comunicare s ă se desfăúoare astfel: Emi Ġătorul iniĠiază comunicarea, transmi Ġând un mesaj
destinat Receptorului. Mesajul este o component ă complex ă a procesului de comunicare,

datorită faptului c ă el presupune codificarea úi decodificarea, existen Ġa unui canal de
transmitere úi este influen Ġat de modul de recep Ġionare, de deprinderile de comunicare ale
EmiĠătorului úi Receptorului, de contextul fizic úi psihosocial în care are loc comunicarea.
Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul, canalele de
comunicare, mediul comunic ării, barierele comunica Ġionale.
ƒfeed-back-ul este un mesaj specific, prin care Emi Ġătorul prime úte de la Receptor un
anumit răspuns cu privire la mesajul comunicat;
ƒcanalul de comunicare reprezint ă calea urmat ă de mesaj; exist ă două tipuri de canale de
comunicare:
1.canale formale, prestabilite (de exemplu, canalele ierarhice dintr-o organiza Ġie);
2.canale informale stabilite pe rela Ġii de prietenie, preferin Ġe, interes personal.
ƒmediul comunic ării este influen Ġat de modalit ăĠile de comunicare; exist ă mediu oral sau
mediu scris.
Prin procesul de comunicare, emi Ġătorul încearc ă să conving ă, să explice, s ă
influenĠeze, să educe, să informeze sau s ă îndeplineasc ă orice alt obiectiv.
Scopurile principale ale procesului de comunicare:
-mesajul să fie receptat
-mesajul să fie înĠeles
-mesajul să fie acceptat
-mesajul să provoace o reac Ġie
Când niciunul dintre aceste obiective nu este atins, înseamn ă că procesul de
comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori care
apar în proces.
Cei mai importan Ġi factori sunt:
A.înĠelesul cuvintelor ; individualitatea uman ă este principala barier ă în calea unei bune
comunicări. În cursul procesului de înv ăĠare a limbii materne, to Ġi au atribuit acela úi
înĠeles cuvintelor, dar singura leg ătură dintre un cuvânt úi lucrul, obiectul, pe care îl
reprezintă este asocierea pe care un grup de oameni a decis s ă o facă.
B.contextul, sau situa Ġiareprezintă un alt factor care influen Ġează comunicarea. O persoan ă
poate atribui în Ġelesuri diferite acelora úi cuvinte la momente úi în contexte diferite.
EsenĠial este s ă adaptăm sensul cuvintelor fiec ărei situaĠii úi să stăpânim bine aceste
sensuri pentru a nu crea confuzii.
C.barierele în calea comunic ăriireprezintă perturba Ġiile ce pot interveni în procesul de
comunicare úi care pot fi de natur ă internă (factori fiziologici, perceptivi, semantici,

interpersonali sau intrapersonali) sau de natur ă externă (care apar în mediul fizic în care
are loc comunicarea: poluare fonic ă puternică, întreruperi succesive ale procesului de
comunicare); barierele în calea comunic ării sunt determinate de diferen Ġa de percep Ġie,
concluziile gr ăbite, stereotipiile, lipsa de cunoa útere, lipsa de interes, dificult ăĠile de
exprimare, emo Ġiile úi personalitatea.
ƒDiferenĠele de percep Ġiereprezintă modul în care oamenii privesc lumea. Acest mod
este influen Ġat de experien Ġele anterioare, astfel c ă persoane de diferite vârste,
naĠionalităĠi, culturi, educa Ġie, ocupaĠie, sex, temperamente vor avea alte percep Ġii úi
vor interpreta situa Ġiile în mod diferit.
ƒConcluziile gr ăbite intervin în situa Ġiile în care un individ vede ceea ce dore úte să
vadăúi aude ceea ce dore úte să audă, evitând recunoa úterea realit ăĠii.
ƒStereotipiile reprezintă situaĠiile în care diferite persoane sunt tratate ca úi când ar fi
una singur ă.
ƒLipsa de cunoa útere –întotdeauna se întâmpin ă dificultăĠi în a comunica eficient cu
cineva, atunci când respectivul are o educa Ġie diferită, sau ale c ărui cunoútinĠe în
legătură cu un anumit subiect de discu Ġie sunt mult mai reduse.
ƒLipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunic ării este lipsa de
interes a interlocutorului fa Ġă de mesajul emis. În astfel de situa Ġii, se acĠionează cu
abilitate pentru a direc Ġiona mesajul astfel încât s ă corespund ă intereselor celui ce
primeúte mesajul.
ƒDificultăĠile de exprimare apar atunci când emi Ġătorul are probleme în a g ăsi cuvintele
potrivite pentru a- úi exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul s ărac, emoĠiile pot
duce la devierea sensului mesajului.
ƒPersonalit ăĠilecelor doi factori, Emi Ġătorul úi Receptorul, care intervin în procesul
comunicării joacă un rol extrem de important. Ei trebuie s ăúi adapteze propria
persoană, săúi controleze temperamentul úi limbajul în func Ġie de personalitatea úi de
starea de spirit a interlocutorului, a úa încât mesajul s ă fie receptat în forma dorit ă.
ConsecinĠele manifest ării acestor bariere în comunicare sunt:
-apariĠia conflictului;
-diminuarea stimei de sine a interlocutorului;
-apariĠia resentimentelor, a dificult ăĠilor de rela Ġionare;
-adoptarea atitudinilor defensive, retractile/agresive;
-inhibarea capacit ăĠilor rezolutive ale individului, sc ăderea implic ării în activitate.

Conflictul e ste o parte fireasc ă, inevitabil ă a procesului de comunicare úi presupune
prezenĠa concomitent ă a intereselor/nevoilor/valorilor diferite, contradictorii, împiedicând
comunicarea adecvat ă între persoanele aflate în situa Ġia respectiv ă. Conflictul constituie o
oportunitate în autocunoa útere úi dezvoltare personal ă, în măsura în care persoanele
implicate în conflict accept ă săúi recunoasc ă vulnerabilitatea, s ăúi asume r ăspunderea úi
consecinĠele acĠiunilor personale, precum úi propria contribu Ġie la apari Ġia problemei.
Obstacole în calea rezolv ării conflictului:
-tendinĠa naturală de a explica mai întâi care este punctul personal de vedere;
-ineficienĠa ca ascult ător;
-teama de a pierde stima, aprecierea celorlal Ġi dacă se recunoa úte greúeala;
-presupunerea unuia c ă va pierde, iar interlocutorul va câ útiga.
În funcĠie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate în:
ƒbariere de limbaj
-aceleaúi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
-cel ce vorbe úte úi cel ce ascult ă se pot deosebi ca preg ătire úi experien Ġă;
-starea emo Ġională a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
-ideile preconcepute úi rutina influen Ġează receptivitatea;
-dificultăĠi de exprimare;
-utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
ƒbariere de mediu
-climat necorespunz ător (de exemplu, poluare fonic ă ridicată);
-folosirea de suporturi informa Ġionale necorespunz ătoare;
-climat nefavorabil (de exemplu, la locul de munc ă, un climat nefavorabil poate
determina angaja Ġii săúi ascundă gândurile adev ărate pentru c ă le este fric ă să
spună ceea ce gândesc).
ƒbariere datorate pozi Ġiei emiĠătorului úi receptorului,
-imaginea pe care o are emi Ġătorul sau receptorul despre sine úi despre
interlocutor;
-caracterizarea diferit ă de către emiĠător úi receptor a situa Ġiei în care are loc
comunicarea
-sentimente úi intenĠii cu care interlocutorii particip ă la comunicare
ƒbariere de concep Ġie
-existenĠa presupunerilor;
-exprimarea cu stâng ăcie a mesajului de c ătre emiĠător;

-lipsa de aten Ġie în receptarea mesajului;
-concluzii gr ăbite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului fa Ġă de mesaj;
-rutina în procesul de comunicare.
Deúi îmbracă forme diferite, constituind reale probleme în realizarea procesului de
comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în
considerare pentru înl ăturarea lor:
-planificarea comunic ării;
-determinarea precis ă a scopului fiec ărei comunic ări;
-alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunic ării;
-clarificarea ideilor înaintea comunic ării;
-folosirea unui limbaj adecvat.
2.5. Nivelurile comunic ării umane
Comunicarea uman ă se poate desf ăúura pe cinci niveluri relativ distincte, a úa cum sunt
ele prezentate în continuare.
2.5.1. Comunicarea intrapersonal ă
Comunicarea intrapersonal ă este comunicarea în úi către sine. Fiecare fiin Ġă umană se
cunoaúte úi se judec ă pe sine, î úi pune întreb ări úi îúi răspunde, astfel c ă această comunicare cu
propriul forum interior devine o surs ă de echilibru psihic úi emoĠional. De úi nu presupune
existenĠa unor comunicatori distinc Ġi, dialogul interior pe care îl purt ăm cu noi în úine
reprezintă un autentic proces de comunicare, în care î úi află locul chiar úi falsificarea
informaĠiei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (de exemplu situa Ġia, destul de
frecventă, a oamenilor care se mint sau am ăgesc ei înúLúi).
2.5.2. Comunicarea interpersonal ă
Comunicarea interpersonal ă presupune strict doi participan Ġi úi are calitatea de a
influenĠa opiniile, atitudinile sau credin Ġele oamenilor. Obiectivele acestei comunic ări sunt
extrem de multiple úi complexe: cunoa úterea celor de lâng ă noi, crearea úi întreĠinerea
legăturilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoa úterea valorii personale, satisfacerea
nevoilor afective, de control úi dominaĠie etc. Comunicarea interpresonal ă directă presupune
iniĠierea de contacte personale nemijlocite úi interactive între oameni, pe când cea
interpersonal ă indirectă are nevoie de mijloace úi tehnici secundare de punere în contact uman
(scrierea, înregistr ările magnetice sau telecomunica Ġiile).

2.5.3. Comunicarea de grup
Comunicarea de grup se deruleaz ă în colectivit ăĠi umane restrânse: echipe, familii,
cercuri de prieteni, colegii de redac Ġii etc. Ea este o alt ă ipostază a comunic ării interpersonale
ce presupune îns ă mai mult de doi participan Ġi. Limita superioar ă variază de la caz la caz, dar,
în general, sunt considerate tipice pentru aceast ă formă de comunicare grupurile mici, cu cel
mult 10-15 participan Ġi (de exemplu, brainstorming-ul). La acest nivel se asigur ă schimburi de
idei úi emoĠii, se împ ărtăúesc experien Ġe úi se caută soluĠii de rezolvare a problemelor, se iau
decizii úi se aplaneaz ă conflicte.
Comunicarea de grup este influen Ġată de caracteristici ale dinamicii de grup:
a)coeziunea grupului
Coez iune a g rupul ui s e define úte ca dori n Ġa membri lor g rupul ui de a fi împre un ă, de a
desfăúura activit ăĠi împreun ă. Ea se refer ă la unitatea membrilor grupului, la atmosfera
pozitivă existentă sau nu în grup. Între coeziune úi comunicare este o rela Ġie direct
proporĠionalăúi de influen Ġă reciprocă.
Factorii care cresc coeziunea grupului pot fi:
-Interni
xsistemul de norme (nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate),
xPărimea grupului (când grupul este mai mic, interac Ġiunile úi comunicarea sunt mai
frecvente),
xsimilaritatea între membrii grupului (interesele, preocup ările, scopurile comune cresc
coeziunea).
-Externi
xsistemul de recompense pentru performan Ġa grupului (vizeaz ă grupul în ansamblul
Vău, pentru a spori coeziunea),
xameninĠările pe care le prime úte grupul (care cresc coeziunea),
xfenomenul conducerii (leadership),
Liderul – în sens larg – este orice persoan ă care îndepline úte oficial sau î úi asumă
spontan (lider formal/informal) func Ġii de conducere. Liderul grupului este centralizatorul
comunicărilor de grup (lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje úi el este cel care transmite
mesajele cu impactul cel mai mare)
Caracteristici de personalitate ale liderului:
-autoeficien Ġă percepută,

-control intern (se consider ă responsabil pentru ceea ce i se întâmpl ă, nu crede c ă se
află „la mâna destinului”),
-dominanĠă, empatie, sensibilitate la nevoile celorlal Ġi,
-nonconformism social, inteligen Ġă, creativitate, perspicacitate
b)influenĠa socială
InfluenĠa socială reprezint ă modul în care o persoan ă îúi modific ă comportamentul,
opiniile, în prezen Ġa reală sau perceput ă a celorlal Ġi. Există trei dimensiuni bipolare ale
influenĠei sociale:
-conformism/independen Ġă socială;
-complianĠă (elasticitate)/asertivitate1;
-obedienĠă sau supunere/sfidare;
Principiile pentru o comunicare eficient ă în grup sunt:
-criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor (s ă fie diversificate, dar echivalente ca
abilităĠi, sau ca tip de persoan ă, sau să existe niveluri diferite, cu sarcini specifice);
-continuitatea interac Ġiunilor de grup (în situa Ġii úi sarcini diferite, pentru a forma re Ġele de
comunicare);
-interdependen Ġa membrilor grupului (stimularea colabor ării astfel încât realizarea rolului
fiecăruia să depindă de realizarea sarcinilor altor membri ai grupului);
-asumarea responsabilit ăĠii personale pentru activitatea proprie;
-atenĠie acordat ă formării de abilit ăĠi sociale ( abilit ăĠi de comunicare, rela Ġionare);
2.5.4. Comunicarea public ă
Comunicarea public ă implică prezenĠa unui Emi Ġător unic úi a unei multitudini de
Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor). Discursul public nu vizeaz ă doar
transmiterea de informa Ġii, ci mai ales schimbarea opiniilor úi acĠiunilor publicului,
influenĠarea sentimentelor acestora. Eficien Ġa unei astfel de comunic ări se afla deopotriv ă în
mâinile oratorului úi ale publicului s ău. Orice gen de cuvântare, expunere sau prezentare
susĠinută de către o persoan ă direct în prezen Ġa unui auditoriu, mai mult sau mai pu Ġin
numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o form ă de discurs public sau comunicare
publică (de exemplu, conferin Ġa, pledoaria, prelegerea, comunicarea útiinĠifică, luarea de
cuvânt, prezentarea unui raport sau a unei d ări de seam ă, expunerea în fa Ġa unei comisii de
examinare, prezentarea unui spectacol etc.).
1 Asertivitatea este abilitatea unei persoane de a- úi exprima emo Ġiile úi convingerile f ăUă a afecta úi ataca
drepturile celorlal Ġi.

2.5.5. Comunicarea de mas ă
Comunicarea de mas ă se referă la producerea úi difuzarea mesajelor scrise, vorbite,
vizuale sau audiovizuale de c ătre un sistem mediatic institu Ġionalizat c ătre un public variat úi
numeros úi presupune prezen Ġa obligatorie a unui „gate-keeper”, care se prezint ă ca un
producător institu Ġionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscu Ġi. Acest tip de
comunicare se caracterizeaz ă printr-o slab ă prezenĠă a feed-back-ului. Mesajele îmbrac ă cele
mai variate forme (carte, pres ă scrisă, transmisii radio sau TV). Motivele care stau la baza
consumului de mesaje mediatice vizeaz ă informarea, construirea identit ăĠii personale,
integrarea úi interacĠiunea social ăúi divertisment. Iat ă diagrama propus ă de Van Cuilenburg
pentru a ilustra varietatea derutant ă a motivelor care necesit ă abordarea tipologic ă anunĠată:
Motive Descriere
InformaĠie IntenĠia de a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume
Prestigiu social Inten Ġia de a stăpâni subiectele de discu Ġie
Recreare Evadarea din lumea obliga Ġiilor zilnice
OcupaĠie IntenĠia de a da un sens timpului liber
Ritual Consumul mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau ceremonial
SiguranĠă Absenta útirilor úi informa Ġiilor despre actualitate ar provoca
nesiguran Ġă sau dezorientare
EmulaĠie Necesitatea de a tr ăi evenimente palpitante
Contact social /ărgirea sferei personale de via Ġă
Instrument Utilizarea cu scop precis a informa Ġiei (útiri de burs ă sau anun Ġuri)
2.6. Alte clasific ări ale comunic ării
Un prim criteriu în clasificarea formelor comunic ării este cel privind modalitatea sau
tehnica de transmitere a mesajului. Se întâlnesc astfel urm ătoarele dou ă categorii:
xcomunicarea direct ă, când mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare: cuvânt,
gest, mimic ă;
xcomunicarea indirect ă, când se folosesc tehnici secundare: scriere, tip ăritură, semnale
transmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice etc.
La rândul ei, comunicarea indirect ă poate fi:
ƒcomunicare imprimat ă (căUĠi, reviste, afi úe etc.);
ƒcomunicare înregistrat ă (pe film, disc, band ă magnetic ă, CD, CVD etc.);

ƒcomunicare prin fir (telefon, telegraf, prin fibre optice etc.);
ƒcomunicare radiofonic ă (radio, TV, având ca suport undele radio).
Un alt criteriu de clasificare este dup ă modul de realizare a procesului de comunicare,
în funcĠie de relaĠia existent ă între indivizii din cadrul unei organiza Ġii. Se pot astfel identifica
următoarele tipuri de comunicare:
xcomunicare ascendent ă (realizată de la nivelurile inferioare ale unei organiza Ġii către cele
superioare);
xcomunicare descendent ă (atunci când fluxurile informa Ġionale se realizeaz ă de la
nivelurile superioare c ătre cele inferioare);
xcomunicare orizontal ă (realizată între indivizi afla Ġi pe poziĠii ierarhice similare sau între
compartimentele unei organiza Ġii în cadrul rela Ġiilor de colaborare ce se stabilesc între
acestea).
2.7. Tipuri de comunicare social ă
În funcĠie de num ărul participan Ġilor úi tipul de rela Ġie dintre ei, exist ă următoarele
tipuri de comunicare:
2.7.1. Comunicarea verbal ă
a)Comunicarea oral ă
8úurinĠa de exprimare depinde de:
-caracteristicile personalit ăĠii;
-calităĠile vocale – enun Ġarea úi pronunĠarea;
-caracteristici ale personalit ăĠii celor cu care se comunic ă.
TrăVăturile comunic ării orale eficiente
xClaritatea .Presupune capacitatea de exprimare clar ă a ideilor. Exprimarea trebuie s ă fie
simplă, iar materialul s ă fie astfel organizat încât s ă poată fi uúor de urm ărit. Vorbitorul nu
trebuie să încerce s ă impresioneze auditoriul folosind cuvinte lungi úi complicate.
xAcurateĠea.Vorbitorul trebuie s ă se asigure c ă expresiile úi cuvintele folosite exprim ă
exact ceea ce dore úte să spună. El are nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a
putea alege cuvintele cu în Ġeles precis în vederea atingerii scopului propus. Faptele la care
face referin Ġă trebuie să fie corecte.
xEmpatia .Vorbitorul trebuie s ă fie curtenitor úi prietenos. Oricât de sup ărat ar fi, el trebuie
Vă încerce s ăúi stăpânească emoĠiile úi să rămână calm. Cel mai bun mod de a r ămâne
prietenos úi amabil este de a se pune în locul celeilalte persoane, de a încerca s ă simtă ceea
ce simte cealalt ă persoană. Punându-se în locul ei, va stabili o empatie cu aceasta. Totu úi,

nu trebuie s ă fie mereu de acord cu ea sau cu ideile sale. Expresia fe Ġei úi tonul vocii sunt
evident importante, în special în discu Ġiile de grup sau interviuri.
xSinceritatea .Aceasta înseamn ă în realitate a fi natural. Este întotdeauna un pericol ca
atunci când se discut ă cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, vorbitorul
Vă devină rigid úi stângaci sau s ă încerce s ă simuleze. Asta provine din lipsa de încredere
în sine.
xRelaxarea. Cea mai bun ă metodă de a se elibera de dificult ăĠile de vorbire este relaxarea.
Atunci când vorbitorul este stresat úi are mu úchii încorda Ġi, nu mai poate fi natural.
MiúFările bruúte sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. El trebuie s ă încerce s ă
respire profund. Dac ă rămâne nemi úcat úi încordat, respira Ġia i se poate bloca involuntar.
Dacă respiră natural, sau mai profund decât de obicei, atunci mu úchii vor fi mult mai
relaxaĠi iar efectul va fi în favoarea sa.
xContactul vizual .Limbajul trupului are o foarte mare importan Ġă în comunicare. Direc Ġia
privirii úi mobilitatea ei sunt factori importan Ġi în sincronizarea unui dialog. Un vorbitor
care nu se uit ă niciodată spre cel care îl ascult ă ar putea transmite mesaje de tipul: ,,Nu m ă
interesezi”, ,,Nu-mi placi”, ,,Nu sunt prea sigur “, ,Nu sunt sigur pe ce spun” sau chiar ,,S ă
nu crezi ce- Ġi spun”. Cel care vorbe úte trebuie s ă stabileasc ă un contact vizual cu cel care
îl ascultă, să nu-úi îndrepte privirea în alt ă direcĠie. Dacă vorbitorul se adreseaz ă unui grup
mare, trebuie s ă-l cuprind ă cu privirea astfel încât fiecare individ s ă se simtă observat. Ei
vor prefera o u úoară pauză a vorbitorului, care demonstreaz ă interesul lui în modul de a-i
privi, asigurând o fluen Ġă a discursului, spre deosebire de cel care cite úte cu capul în jos,
IăUă a da importan Ġă auditoriului.
xÎnfăĠLúarea. Felul în care este privit vorbitorul arat ă cât de bine îl în Ġeleg ceilal Ġi.
ÎnfăĠLúarea sa reflect ă modul în care se prive úte pe sine însu úi – propria imagine. Cel care
îl ascultă nu îl poate ajuta prea mult, îns ă poate înregistra aparen Ġa, înfăĠLúarea sa úi atunci
el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului în care se poart ă, cum se
îngrijeúte, chiar úi ce vestimenta Ġie preferă. În cele mai multe situa Ġii de dialog oamenii
privesc vorbitorul úi îl judec ă chiar înainte de a vorbi. O hain ă atractivă, o Ġinută
vestimentar ă îngrijită este deosebit de important ă în situaĠiile formale: întâlniri publice,
interviuri pentru angajare, conferin Ġe etc.
xPostura .PoziĠia corpului este de asemenea important ă pentru procesul de comunicare. O
persoană care se sprijin ă de perete sau st ă aplecată înainte pe scaun în timp ce transmite
un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde nepl ăcut, demonstrând o atitudine de

oboseală, plictiseal ă sau neglijen Ġă. Un element important al comunic ării constă în
examinarea propriei posturi a vorbitorului cum st ă în picioare când vorbe úte – poziĠii care
vor pune în eviden Ġăúi calitatea discursului, dar, mai ales influen Ġează vocea. Pentru a- úi
ameliora úi perfecĠiona postura când vorbe úte, trebuie s ă aibă în vedere patru caracteristici
foarte importante: vioiciunea, pl ăcerea, distinc Ġia úi expresivitatea. Ele vor influen Ġa úi
calităĠile vocale.
În comunicare se disting cinci stiluri de transmitere de informa Ġii:
xStilul rece caracterizeaz ă formele de comunicare necooperativ ă, în care Emi Ġătorul nu î úi
cunoaúte Receptorul, iar acesta din urm ă nu e în m ăsură să influenĠeze în vreun fel
discursul celui dintâi. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate
tocmai pentru c ă se útie că inexisten Ġa feed-back-ului face imposibil ă ajustarea lor pe
parcurs.
xStilul formal corespunde adres ării către un auditoriu numeros, ale c ărui reacĠii sunt
perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezint ă un nivel înalt de coeren Ġă. Se evit ă
sistematic repeti Ġiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele úi lăsarea
în suspensie a unor propozi Ġii începute. Atunci când destinatarul este un singur individ,
folosirea stilului formal corespunde inten Ġiei de a marca o distan Ġă în raport cu persoana
acestuia.
xStilul consultativ este cel al discu Ġiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor
úi tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activ ă.
xStilul ocazional este specific conversa Ġiilor libere între prieteni. Dispare aici baza
informaĠională minimală pe care ar urma s ă se construiasc ă dialogul. Participan Ġii trec făUă
restricĠii de la un subiect la altul într-o manier ă decontractat ă, dar úi mai neglijent ă. Îúi fac
apariĠia expresiile eliptice, elementele de argou etc.
xStilul intim se caracterizeaz ă prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept
obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofer ă informaĠii despre st ările úi trăirile
intime ale subiectului.
b)Comunicarea scris ă
TrăVăturile specifice ale comunic ării scrise în raport cu cea oral ă au făcut obiectul unui
mare num ăr de cercet ări. Textele scrise se disting de discursul oral prin urm ătoarele
particularit ăĠi:
-tendinĠa de a utiliza cuvinte mai lungi;

-preferinĠa pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu acela úi
înĠeles;
-folosirea unui vocabular mai variat;
-recurgerea mai frecvent ă la epitete;
-ocurenĠa mai scăzută a pronumelor personale;
-preferinĠa pentru propozi Ġiile enunĠiative în defavoarea celor exclamative;
-grija de a formula idei complete;
-eliminarea repeti Ġiilor.
Când se comunic ă în scris, este recomandabil ca elementele esen Ġiale ale mesajului s ă
fie plasate în prima parte a frazei, unde prezint ăúansele maxime de a se fixa în memoria
cititorului.
2.7.2. Comunicarea non-verbal ă
Pentru a comunica, oamenii nu folosesc numai cuvintele. De câte ori comunic ăm,
trimitem în exterior mesaje úi prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când scriem sau
vorbim, noi totu úi comunic ăm ceva, uneori neinten Ġionat.
xComunicarea sonor ă
Circa 38% dintre mesajele transmise într-o interac Ġiune personal ă sunt de ordin vocal,
IăUă a fi cuvinte. Ele apar Ġin fie parametrilor ,,muzicali” ai limbajului (timbrul, intona Ġia,
ritmul, pauzele, tonul, în ăOĠimea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de
sunete nearticulate pe care omul este capabil s ă le emită. Acestea din urm ă îndeplinesc func Ġii
diferite, de la cea expresiv ă a oftatului, trecând prin rolul fatic al câte unui ,,îhî” strecurat în
conversaĠie pentru a-l convinge pe interlocutor c ă este urm ărit cu aten Ġie, úi până la
metalingvistica tuse semnificativ ă, ce semnaleaz ă necesitatea citirii mesajului într-o cheie
deosebită faĠă de modul de decodificare practicat pân ă atunci.
xComunicarea gestual ă
Comunicarea gestual ă, sau chinezica se define úte ca fiind modalitatea de comunicare
prin intermediul gesturilor úi al mimicii. Interpretarea diferit ă dată aceluiaúi gest în zone
geografice diferite úi posibilitatea exprim ării aceleia úi idei prin gesturi neasem ăQătoare
pledează pentru prezen Ġa arbitrariului úi în acest domeniu.
2.7.3. Metacomunicarea
Metacomunicarea este ultimul nivel al comunic ării, care presupune mai mult decât
decodarea úi interpretarea mesajului, implicând úi poziĠionarea receptorului fa Ġă de conĠinutul
care i-a fost transmis.

Modelul aisberg-ului sugereaz ă cât de important ă este comunicarea non-verbal ă (ochii úi
corpul constituie 80% din impresia total ă). Aceasta înseamn ă că prin expresia corporal ă,
persoana î úi dezvăluie starea mental ăúi emoĠională, simpatia sau antipatia incon útiente faĠă de
partenerul de discu Ġie.
$úadar, într-o situa Ġie de comunicare, este esen Ġial să existe o coresponden Ġă între
exprimarea corporal ăúi cea verbal ă.
O serie de cercet ări de psihologie social ă arată că 90% din opinia despre o persoan ă se
construieúte în primele 50 de secunde ale întâlnirii; prima impresie se schimb ă foarte greu.
Modelul aisberg-ului comunicarea este alc ătuită din: cuvinte – 5-7%, tonul vocii – 13-15%,
limbajul corporal (ochi – 35%, corp, expresii faciale, gesturi – 45%)

3. COMUNICARE ùI LIMBAJ
Î n c a z u l un or o r a t o r i , a v e m d e – a f a c e c u d o u ă l i m b a j e . U n ul d i n t r e e l e e s t e l i m ba j ul
raĠional, cuantificabil în fraze, judec ăĠi, propozi Ġii, cuvinte, silabe, sunete, care poate fi
transpus în reguli úi i se pot identifica elementele constitutive. Cel ălalt este un limbaj
metaforic, figurat, care opereaz ă nu cu semne, ci cu simboluri.
Din punctul de vedere al analizelor de limbaj úi comunicare, primul limbaj este atribuit
unor fenomene de gândire dirijat ă, celălalt unor fenomene de gândire nedirijat ă. Limbajul
datorat fenomenelor de gândire dirijat ă urmează legile lingvistice, se supune regulilor
gramaticale, ale sintaxei úi semanticii. Limbajul datorat fenomenelor de gândire nedirijate
constituie o Ġesătură în care sunt prinse reprezent ările, experien Ġele, gesturile, atitudinile,
trăVăturile de personalitate, farmecul vorbitorului.
Fenomenele gândirii nedirijate, care se dovedesc a avea un caracter pronun Ġat
in divi dual , s un t mai pu Ġi n s usc epti bil e de normar e , în ve dere a cons tituir ii unei di sci pline de
studiu. Fenomenele gândirii dirijate, care nu au un specific individual, ci unul general, au fost
asamblate într-o disciplin ă, într-o teorie a limbajului. De aceea doar acestea pot fi studiate în
mod sistematic úi ele fac obiectul discu Ġiei de mai jos.
3.1. Limbăúi limbaj
Toate limbile au un fundament comun, o ra Ġiune fondatoare comun ă, datorită faptului c ă
servesc aceluia úi scop: semnific ării prin intermediul limbii, transmiterii gândurilor personale
altor oameni.
Fiecare gând este o reprezentare a ceva ce trebuie sau nu trebuie comunicat. De aceea,
în limbăúi prin limb ă se deschide accesul la aceast ă reprezentare.
Limbajul este reprezentat de orice sistem sau ansamblu de semne, care permite
exprimarea sau comunicarea.
Limba, în sensul comun al termenului este un produs social particular al facult ăĠii
limbajului, un ansamblu de conven Ġii necesare comunic ării, schimbului de informa Ġii,
adoptate în mod mai mult sau mai pu Ġin conven Ġional de c ătre vorbitorii unei societ ăĠi, pentru
exercitarea acestei func Ġii prin vorbire.
Dacă limbajul este facultatea sau aptitudinea de a construi un sistem de semne,
intraductibil sau universal, limba este instrumentul de comunicare propriu unei comunit ăĠi
umane. Limbile, ca expresii particulare, ca realiz ări conjuncturale ale limbajului, sunt
susceptibile de a fi traduse.

Vorbirea este actul prin care se exercit ă funcĠia lingvistic ă; vorbirea într-o limb ă este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunic ării.
Sistemul de semne este un ansamblu de unit ăĠi convenĠionale, abstracte, care prin
combinare pot forma unit ăĠi semantice, cuvinte cu semnifica Ġie, expresii cu sens; sensul
intrinsec al lor nu este altul decât referen Ġialitatea lor.
Codul lingvistic – limba – este necesar atât emi Ġătorului cât úi receptorului, pentru a
realiza comunicarea. El const ă într-o multitudine de semne izolate, care se pot asocia pentru a
desemna un referent úi un set de reguli dup ă care se face asocierea acestor designatori pentru a
exprima o imagine mental ă, o reprezentare. Organizarea semnelor úi combinarea sensurilor lor
Ġin de sintaxa propozi Ġiei sau a frazei. Practicile discursive – tipuri de organizare ale
comunicării – reprezint ă utilizarea limbii în vorbire. Actul enun Ġării, al vorbirii, presupune
recurgerea la semnificant úi semnificat, entit ăĠi statice ale codului lingvistic.
Semnificantul (cuvântul) desemneaz ă un obiect, o ac Ġiune, un fenomen, un concept;
semnificatul constituie reprezentarea, imaginea mental ă, conceptul c ăruia i se atribuie acel
termen; referin Ġa reprezint ă obiectul, fenomenul, ac Ġiunea, starea de fapt care este desemnat ă
prin semnificant.
Pentru a reu úi, comunicarea între indivizi are nevoie de în Ġelegerea codului. Vorbirea
este un act individual, pe când limba este un fenomen social, de grup. Semnifica Ġiile
termenilor unei limbi se reg ăsesc în dic Ġionare. Fiecare vorbitor are pentru un termen una sau
mai multe semnifica Ġii. Aúadar, fiecare vorbitor are un dic Ġionar propriu pentru limba pe care
o vorbeúte. Sensurile cuvintelor se pot schimba, în func Ġie de interpret ările care apar în cursul
comunicării. Aúa se face c ă unii vorbitori pot avea sensuri gre úite, false (adic ă neconforme cu
sensul de dic Ġionar sau cu cel atribuit de grupul social în a c ărei limbă se exprim ă).
Competen Ġa lingvistic ă este dată de ansamblul posibilit ăĠilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi în ceea ce prive úte capacitatea de a construi úi de a recunoa úte fraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens úi de a le identifica
pe cele ambigue dintr-o anumit ă limbă.
Performan Ġele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu Ġin neapărat de competen Ġele
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune în joc zestrea acumulat ă de
termeni (semnifican Ġi) úi complexul de reguli pentru a ob Ġine sensuri noi. Performan Ġele
lingvistice mai reclam ăúi ansamblul cuno útinĠelor despre lume ale subiectului úi o anumit ă
practică în abordarea úi gestionarea rela Ġiilor interumane, care pot func Ġiona independent de
competen Ġa lingvistic ă.

O altă distincĠie care se face în acest domeniu este cea între limb ăúi discurs. Aici
discursul joac ă un rol analog vorbirii, atât doar c ă e vorba de o vorbire specializat ă.
Specializarea implicat ă este datorat ă relaĠiei specifice care se stabile úte în cadrul discursului
între sens úi efect de sens. Dac ă în cazul vorbirii, termenilor (cuvintelor) li se pot atribui mai
multe sensuri, fiind la latitudinea interlocutorilor s ă aleagă sensul care le convine sau cel pe
care-l cunosc, în cazul discursului se pleac ă de la prezum Ġia că în pofida infinit ăĠii de valori
ale unui termen, unei unit ăĠi de semnifica Ġie minimale îi corespunde un sens úi numai unul.
3.2. Limbaj úi acĠiune
Analizele lingvistice pun în lumin ă trei tipuri de abord ări úi de întemeieri posibile:
sintactică, semantic ăúi pragmatic ă.
Perspectiva sintactic ă constă în determinarea regulilor care permit, prin combinarea
simbolurilor elementare, construirea de fraze sau formule lingvistice corecte.
Perspectiva semantic ă îúi propune s ă furnizeze mijlocul de interpretare a formelor
lingvistice úi să le pună în coresponden Ġă cu altceva, altceva care poate fi realitatea sau
formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
Perspectiva pragmatic ăvúi propune s ă analizeze formele limbii a úa cum le utilizeaz ă
vorbitorii care inten Ġionează să acĠioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.
Orice tip de act al vorbirii comport ă trei aspecte concomitente, îns ă în grade diferite de
intensitate. Aceste trei aspecte sunt: locu Ġia, ilocuĠia úi perlocuĠia.
LocuĠia constă în articularea úi combinarea de sunete, în evocarea úi combinarea
sintactică a noĠiunilor úi sensurilor, în actul de vorbire propriu-zis;
În cazul ilocu Ġiei, enunĠul exprimat în fraz ă reprezint ă el însuúi un act, o anume
transformare a raporturilor dintre interlocutori. De exemplu, când cineva spune „promit …”
înseamnă că se angajeaz ă la o acĠiune care va modifica a úteptarea interlocutorului. Printr-un
act ilocutoriu al enun Ġării se angajeaz ă o acĠiune specific ă.
În cazul perlocu Ġiei, enunĠul conĠine o teleologie de ordin comunica Ġional. Scopul
e x p l i c i t a l e n u n Ġăr i i a u t o r u l ui p oa t e s ă n u f i e e x pr i m a t s a u s ă n u f i e i d e n t i f i c a bi l î n e n u n Ġ,
decât în urma unei eventuale cereri de confirmare sau de explicitare din partea
interlocutorului. Actul perlocu Ġionar este inserat în intersti Ġiile unei situa Ġii de fapt. El poate
exprima úi recursul la un alt tip de cod comunica Ġional sau de situa Ġie, cunoscut de c ătre unii
dintre vorbitori.

3.3. Stiluri de comunicare
Comunicarea eficient ă depinde în mare m ăsură de felul în care comunic ăm, adică de
stilul comunic ării. Potrivit unei celebre formul ări, „Le style c’est l’homme”1, este evident c ă
fiecărui individ îi este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil, care poart ă
pecetea propriei personalit ăĠi, a culturii, a temperamentului úi a mediului social în care acesta
trăieúte. Stilul nu este o proprietate exclusiv ă a textelor literare, el este specific oric ărui act de
comunicare.
3.3.1. Calit ăĠi generale ale stilului
Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie s ă îndeplineasc ă, în principal,
următoarele calit ăĠi:
-claritatea – expunerea sistematizat ă, concisă úi uúor de înĠeles; absen Ġa clarităĠii
impieteaz ă asupra calit ăĠii comunic ării, conducând la obscuritate, nonsens úi la
echivoc;
-corectitudinea – o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceea ce
priveúte sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc
solecisme úi constau, cu prec ădere, în dezacordul dintre subiect úi predicat;
-proprietatea – se refer ă la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a
exprima mai exact inten Ġiile autorului;
-puritatea – a re în v edere f ol osi re a numa i a cuvin tel or a dmi se de vocabul a rul li mbii
literare; potrivit cu evolu Ġia limbii putem identifica arhaisme , care reprezint ă cuvinte
vechi, ieúite din uzul curent al limbii, neologisme , cuvinte recent intrate în limb ă, al
Făror uz nu a fost înc ă pe deplin validat úiregionalisme , cuvinte a c ăror întrebuin Ġare
este local ă, specifică unei zone. Potrivit cu valoarea de întrebuin Ġare a cuvintelor, cu
sensurile în care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica
două categorii de termeni: argoul , un limbaj folosit doar de anumite grupuri de
vorbitori care confer ă cuvintelor alte sensuri decât cele de baz ă pentru a-i deruta pe cei
care nu cunosc codul úijargonul , care este un limbaj de termeni specifici unor anumite
comunităĠi profesionale, folosi Ġi pentru a realiza o comunicare mai rapid ă;
-precizia – are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte úi expresii necesare pentru
înĠelegerea comunic ării;
-concizia – urmăreúte exprimarea concentrat ă pe subiectul de comunicat, f ăUă divagaĠii
suplimentare úi neavenite;
1 Stilul este omul însu úi

3.3.2. Calit ăĠi particulare ale stilului
-naturaleĠea – constă în exprimarea fireasc ă, făUă afectare, f ăUă o căutare forĠată a unor
cuvinte sau expresii neobi únuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul;
-demnitatea – impune utilizarea în exprimarea oral ă numai a cuvintelor sau a
expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviin Ġe; mai nou este invocat ă în
acest sens úi atitudinea „ politically corectnnes” , evitarea referirilor cu caracter rasial,
úovin, antisemit, misogin sau androgin.
-armonia – obĠinerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte úi
expresii capabile s ă provoace auditoriului reprezent ări conforme cu inten Ġia
vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia;
-fineĠea– folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprim ă într-un mod indirect
gânduri, sentimente, idei.
3.3.3. Tipologia stilurilor de comunicare
Stilul neutru – se caracterizeaz ă prin absen Ġa deliberat ă a oricărei forme de exprimare
a stării suflete úti, pentru c ă între emi Ġător úi receptor nu se stabilesc alte rela Ġii decât cele
oficiale, de serviciu;
Stilul familiar – se caracterizeaz ă printr-o mare libertate în alegerea mijloacelor de
expresie, ca urmare a unor intense tr ăiri afective; presupune o exprimare mai pu Ġin
pretenĠioasă, mai apropiat ă, folosită în relaĠiile cu membrii familiei, prietenii, colegii;
Stilul solemn – sau protocolar, are ca tr ăVătură specifică căutarea minu Ġioasă a acelor
formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enun Ġării o notă evidentă de
ceremonie, solicitat ă de împrejur ări deosebite, în vederea exprim ării unor gânduri úi
sentimente grave, m ăreĠe, profunde;
Stilul beletristic – specificitatea acestui stil const ă în marea bog ăĠie de sensuri la care
apeleazăúi pe care le folose úte; este stilul care încearc ă să abordeze dic Ġionarul unei limbi în
exhaustivitatea sa;
Stilul útiinĠific– se caracterizeaz ă prin aceea c ă în procesul comunic ării se apeleaz ă la
formele de deduc Ġie úi de induc Ġie ale raĠionamentelor, ignorându-se într-o oarecare m ăsură,
sensibilitatea úi imaginaĠia;
Stilul administrativ – un stil func Ġional, care are ca element definitoriu prezen Ġa unor
formule sintactice cli úeu, cu ajutorul c ărora se efectueaz ă o comunicare specific ă instituĠiilor;
Stilul publicistic – abordeaz ă o mare varietate tematic ă, fapt ce îl apropie de stilul
beletristic, dar îl deosebe úte de acesta faptul c ă pune accentul pe informa Ġie mai mult decât pe
forma de prezentare, urm ărind informarea auditoriului;

Stilul de comunicare managerial ă– stilul în care mesajul managerului caut ă să aibă
un impact puternic asupra auditoriului, urm ărind să activeze eficien Ġa úi eficacitatea acestuia,
angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri.
3.3.4. Formele comunic ării orale
Monologul este o form ă a comunic ării în care emitentul nu implic ă receptorul; în
această formă a comunic ării există totuúi feed-back, dar nu exist ă un public anume; în acela úi
timp, nici nu se poate vorbi de existen Ġa unui monolog absolut.
Conferin Ġa clasică presupune o adresare direct ă, publică în care cel care sus Ġine
conferinĠă – conferen Ġiarul – evit ă să enunĠe propriile judec ăĠi de valoare, rezumându-se s ă le
prezinte cu fidelitate pe cele ale autorilor despre care conferen Ġiază.
Conferin Ġa cu preopinen Ġi e s t e f o r m a î n c a d r u l c ăr e i a s e p r e z i n t ă m a i m u l Ġi
conferenĠiari, care prezint ă idei opuse pe aceea úi temă; conferin Ġa cu preopinen Ġi poate fi
regizată sau spontan ă.
Expunerea este forma de discurs care angajeaz ă în mod explicit personalitatea, opiniile,
sistemul de valori ale celui care vorbe úte, care îúi transmite opiniile cu privire la un subiect.
Prelegerea este situaĠia comunicativ ă în care publicul care asist ă la o prelegere a avut
posibilitatea s ă sistematizeze informa Ġii, fapte, evenimente anterioare angaj ării acestui tip de
comunicare; presupune un nivel de abordare mai ridicat, f ăUă o introducere de acomodare cu
subiectul pus în discu Ġie.
Relatarea o formă de comunicare în care se face o decodificare, o dezv ăluire, o
prezentare, apelând la un tip sau altul de limbaj, a unei realit ăĠi obiective, a unor st ări de fapt,
a unor ac Ġiuni făUă implicarea celui care particip ă, ferită de subiectivism úi de implicare
personală.
Discursul este forma cea mai evoluat ăúi cea mai preten Ġioasă a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea úi susĠinerea unor puncte de vedere úi a unor idei inedite,
care exprim ă un moment sau o situa Ġie crucială în evoluĠia domeniului respectiv.
Toastul este o rostire angajat ă cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie s ă
depăúească 3, 4 minute; trebuie s ă fie o comunicare care face apel la emo Ġionalitatea celor
prezenĠi, dar cu m ăsură.
AlocuĠiunea reprezint ă o interven Ġie din partea unui vorbitor într-un context
comunica Ġional având drept scop ilustrarea unui punct de vedere; nu trebuie s ă depăúească 10
minute.
Povestirea este forma cea mai ampl ă a comunic ării, în care se folosesc cele mai variate
modalităĠi, care face apel la imagina Ġie úi sentimente, la emo Ġii, la cuno útinĠe anterioare; în

mod deosebit îi este specific ă angajarea dimensiunii temporale sub forma trecutului;
subiectivitatea povestitorului este prezent ă din plin, l ăsându-úi amprenta pe forma úi stilul
mesajelor transmise.
Pledoaria este asem ăQătoare ca form ă úi funcĠie discursiv ă cu alocu Ġiunea,
diferenĠiindu-se de aceasta prin aceea c ă prezintăúi susĠine un punct de vedere propriu.
Predica este un tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare úi manifestare
critică sunt reduse sau chiar anulate; specific ă instituĠiilor puternic ierarhizate.
IntervenĠia este situa Ġia în care emi Ġătorul vine în sprijinul unor idei ale unui alt
participant la discu Ġie, acesta din urm ă declarându- úi, fie úi tacit, acordul cu mesajul enun Ġat;
prin interven Ġie, emitentul adânce úte un punct de vedere úi îl susĠine.
Interpelarea reprezint ă situaĠia în care cineva, aflat în postura de distribuitor de
informaĠie, cere unor anumite surse o mai bun ă precizare în anumite probleme, pe anumite
domenii.
Dialogul este comunicarea în cadrul c ăreia mesajele se schimb ă între participan Ġi,
fiecare fiind pe rând emi Ġător úi receptor; rolurile de emi Ġător úi receptor se schimb ă reciproc;
participan Ġii la dialog fac un schimb de informa Ġii; toĠi participan Ġii la dialog se consider ă
egali, îúi acordă acelaúi statut.
Dezbaterea este o formă a comunic ării în care nu sunt implicate structuri evaluative;
este destinat ă clarificării úi aprofund ării unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar
are un moderator.
Seminarul este form ă de dialog care implic ă serioase structuri evaluative; are un centru
autorizat de comunicare, care este úi centrul de conducere al discu Ġiilor din cadrul
seminarului.
Interviul este forma rigid ă a dialogului, în care rolurile de emitent úi receptor nu se
schimbă; este folosit ca metod ă de obĠinere de informa Ġii în presă.
Colocviul e s t e f or m a d e c om u n i c a r e î n c a r e p a r t i c i pa n Ġi i de z b a t î n c om u n o a n u m i t ă
idee, în baza unei discu Ġii, pe un anumit subiect, prin participarea fiec ăruia la discu Ġii
îmbogăĠindu-se sfera subiectului abordat.
3.3.5. Procesul comunic ării orale
În procesul de comunicare se pot identifica o serie de stimuli care impun acestui act
specific uman un caracter individual, f ăcând comunicarea specific ă fiecărui vorbitor. Ace útia
sunt de natur ă internă sau de natur ă externă.
Stimulii de natur ă internă sunt:
-experienĠele personale, mentale, fizice, psihologice úi semantice, „istoria” fiec ăruia;

-atitudinile personale, datorate educa Ġiei úi instrucĠiei fiecăruia, nivelului úi poziĠiei sociale,
profesiei;
-percepĠia úi concepĠia despre lume, despre propria persoan ă, despre interlocutori;
-propriile deprinderi de comunicator úi nivelul de comunicare al interlocutorului.
Stimulii de natur ă externă sunt:
-tendinĠa de abstractizare – opera Ġie a gândirii prin care se urm ăreúte desprinderea úi
reĠinerea doar a unei însu úiri úi a unor rela Ġii proprii unui fapt;
-tendinĠa deductiv ă – tendin Ġa de a aúeza faptele sau enun Ġurile într-un ra Ġionament care
impune concluzii ce rezult ă din propuneri úi elemente evidente;
-tendinĠa evaluării – tendin Ġa de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de valori,
la alte sisteme, la alte persoane.
SituaĠia vorbirii, a trecerii limbii în act, presupune o serie de abilit ăĠi necesare
interlocutorilor pentru a reu úi o comunicare eficient ă. CondiĠiile cerute de opera Ġionalizarea
comunicării, care Ġin de personalitatea vorbitorului, a comunicatorului sunt:
-claritate – organizarea con Ġinutului de comunicat astfel încât acesta s ă poată fi uúor de
urmărit; folosirea unui vocabular adecvat temei úi auditorului; o pronun Ġare corect ăúi
completă a cuvintelor;
-acurateĠe – presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile
dorite; cere exploatarea complet ă a subiectului de comunicat;
-empatie – vorbitorul trebuie s ă fie deschis tuturor interlocutorilor, încercând s ă
înĠeleagă situaĠia acestora, pozi Ġiile din care adopt ă anumite puncte de vedere, s ă
încerce să le înĠeleagă atitudinile, manifestând în acela úi timp amabilitate úi prietenie;
-sinceritate – situaĠia de evitare a rigidit ăĠii sau a stâng ăciei, recurgerea úi menĠinerea
într-o situa Ġie naturală;
-atitudine – e v i ta r e a mi úFăril or br uút e î n t i m pul v or bi r i i , a poz i Ġi i l or î n c or da t e s a u a
unora prea relaxate, a modific ărilor bruúte de pozi Ġie, a scăSărilor de sub control a
vocii;
-contact vizual – este absolut necesar în timpul dialogului, to Ġi participan Ġii la dialog
trebuie să se poată vedea úi să se priveasc ă, contactul direct, vizual, fiind o prob ă a
credibilităĠii úi a dispozi Ġiei la dialog;
-înfăĠLúare– reflectă modul în care te prive úti pe tine însu Ġi: Ġinuta, vestimenta Ġia,
trebuie să fie adecvate la locul úi la felul discu Ġiei, la statutul social al interlocutorilor;
-postură– poziĠia corpului, a mâinilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate acestea
trebuie controlate cu abilitate de c ătre vorbitor;

-voce – urmăriĠi dacă sunteĠi auziĠi úi înĠeleúi de cei care v ă ascultă, reglaĠi-vă volumul
vocii în func Ġie de sală, de distan Ġa până la interlocutori, fa Ġa de zgomotul de fond;
-viteză de vorbire – trebuie s ă fie adecvat ă interlocutorilor úi situaĠiei; nici prea mare,
pentru a indica urgen Ġa, nici prea înceat ă, pentru a nu pierde interesul ascult ătorilor;
-pauze de vorbire – sunt recomandate atunci când vorbitorul dore úte să pregătească
auditoriul pentru o idee important ă.
Pentru a în Ġelege de ce ac Ġiunea de a asculta este, de asemenea, important ă în
comunicare, e necesar s ă trecem în revist ă fazele ascult ării.
-auzirea – actul automat de recep Ġionare úi transmitere la creier a undelor sonore
generate de vorbirea emitentului; exprim ă impactul fiziologic pe care-l produc undele
sonore;
-înĠelegerea – actul de identificare a con Ġinutului informativ comunicat, recompunerea
sunetelor auzite în cuvinte, a cuvintelor în propozi Ġii úi fraze;
-traducerea în sensuri – este implicat ă memoria úi experien Ġa lingvistic ă, culturală, de
vorbire a ascult ătorului;
-atribuirea de semnifica Ġii informa Ġiei receptate – î n f u n c Ġi e d e n i v e l u l d e
operaĠionalizare a limbii, a vocabularului, a performan Ġelor lingvistice;
-evaluarea – efectuarea de judec ăĠi de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din
partea ascult ătorului.
O comunicare nu este deplin ă dacă în relaĠie nu se afl ă úi un receptor; o bun ă
comunicare, o reu úită a acesteia, depinde úi de atitudinea ascult ătorului. Calit ăĠile unui bun
ascultător sunt:
-disponibilitatea pentru ascultare – încercarea de a p ătrunde ceea ce se comunic ă, de
a urmări ceea ce se transmite;
-manifestarea interesului – a asculta astfel încât s ă fie evident c ă cel care vorbe úte
este urmărit; celui care vorbe úte trebuie s ă i se dea semnale în acest sens;
-ascultarea în totalitate – interlocutorul trebuie l ăsat săúi expună toate ideile, s ă
epuizeze ceea ce vrea s ă spună;
-urmărirea ideilor principale – cererea revenirii asupra unui subiect trebuie s ă se
refere la ideile principale din ceea ce a fost spus úi să nu se insiste pe lucruri f ăUă
importanĠă;
-ascultarea critic ă– ascultarea cu aten Ġie úi identificarea cu exactitate cui îi apar Ġin
ideile care se comunic ă;

-concentrarea aten Ġiei– concentrare pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune,
pe efectele secundare ale comunic ării sau pe cele colaterale, accidentale care pot s ă
apară în timpul comunic ării;
-luarea de noti Ġe– ajută la urmărirea mai exact ă a ideilor expuse; permite elaborarea
unei schiĠe proprii a ceea ce a fost expus;
-susĠinerea vorbitorului – o atitudine pozitiv ăúi încurajatoare din partea auditoriului
pentru a permite emitentului s ă izbuteasc ă în întreprinderea sa.
3.3.6. Interpretarea mesajelor
Forma cea mai general ă de interpretare a mesajelor este ra Ġionamentul logic. Acesta are
la bază un proces de ordonare a conota Ġiilor termenilor úi a relaĠiilor în care apar ace útia în
judecăĠile pe care le facem în enun Ġurile noastre. Ra Ġionarea cunoa úte două moduri
fundamentale: deduc Ġia úi inducĠia
DeducĠia constă în extragerea de judec ăĠi particulare din judec ăĠi generale, pornind de
la situaĠii, de la cuno útinĠe cu un caracter general; prin deduc Ġie putem ajunge la cuno útinĠe,
judecăĠi cu caracter particular, specifice; este un mod de interpretare specific analizei.
Silogismul este o form ă a deducĠiei úi reprezint ă operaĠiunea logic ă prin care din dou ă
premise, una major ă, cealaltă minoră, se obĠine o concluzie prin eliminarea termenului mediu,
comun fiec ărei premise. Silogismul cunoa úte patru figuri de baz ă cu mai multe moduri
fiecare. Nu toate modurile silogistice sunt valide. Adev ărul concluziei silogismului nu
depinde de adev ărul premiselor de la care se pleac ă. Adevărul silogistic este unul formal.
Concluzia urmeaz ă întotdeauna partea „mai slab ă” a premiselor, pe cea cu o sfer ă conotativ ă
mai restrâns ă sau pe cea cu form ă negativă.
InducĠiaeste procesul invers deduc Ġiei, constând în ajungerea la judec ăĠi de valoare
pornind de la judec ăĠi, fapte particulare; de la situa Ġii particulare spre situa Ġii generale; un mod
de interpretare specific sintezei.

4. COMUNICAREA NONVERBAL Ă
În contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbal ă prezintă interes din cel
puĠin două motive:
-rolul ei este adesea minimalizat, percepându-se doar vârful icebergului într-o
conversaĠie;
-într-o comunicare oral ă, 55% din informa Ġie este perceput ăúi reĠinută prin intermediul
limbajului nonverbal (expresia fe Ġei, gesturile, postura corpului etc.).
Comunicarea nonverbal ă are, datorit ă ponderii ei mari în cadrul comunic ării realizate de un
individ, un rol deosebit de important. Limbajul nonverbal poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbal ă. Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului úi este cel
Făruia i se acord ă de către interlocutor aten Ġia cea mai mare. Astfel, de exemplu, cineva poate
constata c ă, deúi interlocutorul sus Ġine că spune adev ărul, îl simte c ă minte.
4.1. Limbajul corpului
Pentru a eviden Ġia importan Ġa limbajului corpului, este suficient s ă ne gândim la filmele
mute, sau pantomima care exprim ă poveúti întregi doar prin limbajul trupului. De multe ori,
când au de discutat ceva important, oamenii evit ă comunicarea prin telefon úi preferă
comunicarea fa Ġă în faĠă, deoarece comunicarea prin telefon blocheaz ă comunicarea prin
intermediul limbajului corpului úi în acest fel face comunicarea incomplet ă, nesigură.
Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia fe Ġei, miúcarea corpului
(gesturi), forma úi poziĠia corpului, aspectul general úi prin comunicarea tactil ă.
4.1.1. Expresia fe Ġei
Comunicarea prin expresia fe Ġei include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor,
încreĠirea nasului, Ġuguierea buzelor etc.), zâmbetul (prin caracteristici úi momentul folosirii),
úi privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direc Ġia privirii, etc.).
FaĠa este cea mai expresiv ă parte a corpului úi expresia acesteia constituie un mijloc de
exprimare inestimabil. În mod normal, ochii úi partea de jos a fe Ġei sunt privite cel mai intens
în timpul comunic ării. De multe ori, într-o conversa Ġie, ceea ce exprim ă ochii este mult mai
important decât ceea ce exprim ă cuvintele.
Mimica este cea care comunic ă diferite st ări emoĠionale: fruntea încruntat ă semnific ă
preocupare, mânie, frustrare; sprâncenele ridicate cu ochii deschi úi – mirare, surpriz ă; nas
încreĠit – neplăcere; nările mărite – mânie sau, în alt context, excitare senzual ă; buze strânse –
nesiguran Ġă, ezitare, ascunderea unor informa Ġii.

Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil s ă exprime o gam ă largă de informa Ġii, de
la plăcere, bucurie, satisfac Ġie, la promisiune, sau cinism. Interpretarea sensului zâmbetului
variază însă de la cultur ă la cultur ă (sau chiar subcultur ă), fiind strâns corelat ă cu
presupunerile specifice care se fac în leg ătură cu relaĠiile interumane în cadrul acelei culturi.
Modul în care o persoan ă priveúte úi este privit ă are legătură cu nevoile sale de
aprobare, acceptare, încredere úi prietenie. Chiar úi a privi sau a nu privi pe cineva are un
înĠeles. Privind pe cineva confirm ăm că îi recunoa útem prezen Ġa, că există pentru noi;
interceptarea privirii cuiva înseamn ă dorinĠa de a comunica. O privire direct ă poate însemna
onestitate úi intimitate, dar în anumite situa Ġii comunic ă ameninĠare. În general, o privire
insistentăúi continuă deranjeaz ă.
Realizarea contactului intermitent úi scurt al privirilor indic ă lipsa de prietenie. Mi úcarea
ochilor în sus exprim ă încercarea de a ne aminti ceva; în jos – triste Ġe, modestie, timiditate sau
ascunderea unor emo Ġii. Privirea într-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de
interes, răceala. Evitarea privirii înseamn ă ascunderea sentimentelor, lips ă de confort sau
vinovăĠie.
Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului în situa Ġii în care se
simt amenin ĠDĠi, dar o vor c ăuta în situa Ġii favorabile; exist ă chiar expresia „a te ag ăĠa” cu
privirea.
Privirea constituie un mod „netactil” de a atinge pe cineva, de unde úi expresia „a
mângâia cu privirea”.
Pupilele dilatate indic ă emoĠii puternice. Pupilele se l ărgesc, în general, la vederea a
ceva plăcut, faĠă de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se mic úorează ca manifestare
a nesincerit ăĠii, neplăcerii. Clipirea frecvent ă denotă anxietate.
4.1.2. Mi úcarea corpului
Corpul comunic ă prin gesturi, pozi Ġie, úi prin modul de mi úcare.
Câteva elemente ale limbajului gesturilor sunt:
-strângerea pumnilor – denot ă ostilitate úi mânie, sau depinzând de context, determinare,
solidaritate, stres;
-braĠe deschise – sinceritate, acceptare;
-mână la gură – surprizăúi acoperirea gurii cu mâna – ascunderea a ceva, nervozitate;
-capul sprijinit în palm ă semnific ă plictiseal ă, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriv ă,
denotă interes extrem;
-mâinile Ġinute la spate pot s ă exprime superioritate sau încercare de autocontrol.

Trebuie avute îns ă în vedere úi diferenĠierile culturale. De exemplu, mi úcarea capului de
sus în jos semnific ă aprobare, în timp ce în alte Ġări (Sri Lanka) aprobarea este exprimat ă prin
miúcarea capului de la dreapta la stânga. Gestul de ar ătare cu degetul este considerat
nepoliticos la noi, insult ă în Thailanda úi absolut neutru, de indicare, în SUA.
Utilizarea gesticula Ġiei excesive este considerat ă ca nepoliticoas ă în multe Ġări, dar
gesturile mâinilor au creat faima italienilor de popor pasional.
Modul în care americanii î úi încruciúează picioarele (relaxat, mi úFări largi, f ăUă nici o
reĠinere) difer ă de cel al europenilor (controlat, atent la pozi Ġia finală); cel al b ărbaĠilor diferă
de cel al femeilor. Un american va pune chiar picioarele pe mas ă dacă aceasta înseamn ă o
poziĠie comod ă sau dacă vrea să demonstreze control total asupra situa Ġiei. La noi oamenii
tind să fie destul de con útienĠi de modul în care fac acest gest úi îl asociaz ă în moduri diferite
cu formalitatea, competi Ġia, tensiunea. Bâ Ġâitul picioarelor denot ă plictiseal ă, nerăbdare sau
stres.
4.1.3. Postura corpului
Postura/pozi Ġia comunic ă în primul rând statutul social pe care indivizii îl au, cred c ă îl
au sau vor s ă îl aibă. Sub acest aspect, ea constituie un mod în care oamenii se raporteaz ă unii
faĠă de alĠii atunci când sunt împreun ă. Postura corpului ne d ă informaĠii úi despre atitudine,
emoĠii, grad de curtoazie, c ăldură sufleteasc ă.
O persoan ă dominant ă tinde săĠină capul înclinat în sus, iar cea supus ă în jos. În
general, aplecarea corpului în fa Ġă semnific ă interesul fa Ġă de interlocutor, dar uneori úi
neliniúte úi preocupare. Pozi Ġia relaxat ă, înclinare pe scaun spre spate, poate indica deta úare,
plictiseală sau autoîncredere excesiv ăúi apărare la cei care consider ă că au statut superior
interlocutorului.
Posturile pe care le au oamenii, corelate cu rela Ġia dintre ei atunci când sunt împreun ă,
se pot clasifica în trei categorii:
1.de includere/neincludere, postur ă prin care se define úte spaĠiul disponibil activit ăĠii de
comunicare úi se limiteaz ă accesul în cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului pot
forma un cerc, pot s ă se întoarc ă/aplece spre centru, s ăúi întindă un braĠ sau picior peste
intervalul r ămas liber, indicând prin toate acestea c ă accesul la grup este limitat.
2.de orientare corporal ă, care se refer ă la faptul c ă doi oameni pot alege s ă se aúeze faĠă-n
faĠă (vizavi) sau al ături (paralel). Prima situa Ġie comunic ă predispozi Ġia pentru
conversaĠie, iar a doua – neutralitate.
3.de congruen Ġă/incongruen Ġă, postură care comunic ă intensitatea cu care o persoan ă este
implicată în ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea intens ă conduce la postura

congruent ă (similar ă cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului
declanúează în acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat în comunicare. În
cazul în care exist ă între comunicatori divergen Ġe de statut, de puncte de vedere sau de
opinii, apar posturile necongruente: persoana nu prive úte spre interlocutor, nu
interacĠionează sub nici o form ă.
Modul de mi úcare a corpului
Desfăúurarea unei persoane într-o comunicare din punct de vedere al modului de
miúcare a corpului poate fi caracterizat ă de:
-miúFări laterale (se consider ă buni comunicator);
-miúFări faĠă-spate (se consider ă om de ac Ġiune);
-miúFări verticale (se consider ă om cu putere de convingere).
În America au ap ărut aúa-numiĠii „headhunters”, vân ătorii de capete, consultan Ġi
specializa Ġi pe problema g ăsirii de oameni potrivi Ġi pentru o anumit ă funcĠie managerial ă.
Aceúti speciali úti folosesc intensiv aceste indicii.
4.1.4. Comunica Ġia tactilă
Acest tip de limbaj non-verbal se manifest ă prin frecven Ġa atingerii, prin modul de a da
mâna, modul de îmbr ăĠLúare, de luare de bra Ġ, bătutul pe um ăr etc.
Cunoaútem ce semnific ă aceste atingeri pentru români, dar în diferite culturi ele pot
comunica lucruri diferite. De exemplu, la japonezi, înclinarea capului înlocuie úte datul mâinii
ca salut, în timp ce la eschimo úi acest salut se exprim ă cu o uúoară lovitură pe umăr.
Unii oameni evit ă orice atingere. For Ġa úi tipul de atingere depinde în mare m ăsură de
vârstă, salut, rela Ġie úi cultură.
4.2. PrezenĠa personal ă
PrezenĠa personal ă comunic ă, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a
îmbrăFămintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor úi a altor accesorii
vestimentare.
Avem în cultura noastr ă anumite atitudini privind leg ătura dintre forma corpului,
aspectul exterior úi personalitate. Distingem trei tipuri de fizic:
-ectomorf (fragil, sub Ġire úi înalt);
-endomorf (gras, rotund, scurt);
-mezomorf (musculos, atletic, înalt).
Datorită condiĠionărilor sociale am „înv ăĠat” la ce s ă ne „aúteptăm” de la oamenii
aparĠinând diferitelor categorii. Astfel, tindem s ă-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri,

ambiĠioúi, suspicio úi, tensiona Ġi, nervoúi úi mai puĠin masculini; pe endomorfi îi percepem ca
fiind bătrânicioúi, demoda Ġi, mai puĠin rezisten Ġi fizic, vorb ăreĠi, buni la suflet, agreabili, de
încredere, prieteno úi, dependen Ġi de alĠii; pe mezomorfi îi percepem ca fiind înc ăSăĠânaĠi,
puternici, aventuro úi, maturi în comportare, plini de încredere în sine, ve únic înving ători.
ÎmbrăFămintea, în m ăsura în care este rezultatul unei alegeri personale, oglinde úte
personalitatea individului, este un fel de extensie a eului úi, în acest context, comunic ă
informaĠii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din
jur. ÎmbrăFămintea se poate folosi pentru a crea un rol.
ÎmbrăFămintea úi accesoriile pot marca statutul social real, sau pretins. De exemplu,
femeile care acced la o func Ġie managerial ă înaltă vor tinde s ă se îmbrace într-un mod
particular (costum sobru din dou ă piese), purtând accesorii similare celor b ărbăteúti (serviet ă
diplomat).
ÎmbrăFămintea non-conformist ă comunică faptul că purtătorul este un original, r ăzvrătit
social, posibil creator de probleme sau artist. Îmbr ăFămintea neglijent ă este asociat ă în
general cu valoarea intrinsec ă a individului.
Pentru situa Ġii de afaceri este apreciat ă îmbrăFămintea elegant ăúi de calitate, dar nu
sofisticată.
Igiena personal ă constituie un factor important. Mirosul „telegrafiaz ă” mesaje pentru
multe persoane, chiar f ăUă a fi con útiente de aceasta. Parfumul puternic, chiar de calitate,
atrage aten Ġia într-un mod neadecvat úi ne sugereaz ă prostul gust sau anumite inten Ġii.
4.3. Limbajul spa Ġiului
Limbajul spa Ġiului trebuie interceptat simultan în func Ġie de 5 dimensiuni: m ărime, grad
de intimitate, în ăOĠime, apropiere – dep ărtare, înăuntru – în afar ă.
Fiecare din noi are preferin Ġe în legătură cu distan Ġa faĠă de cei cu care comunic ăm. În
majoritatea culturilor europene, nu se apreciaz ă apropierea cu mai mult de 40-50 cm decât a
celor din familie sau a persoanelor iubite; aceast ă distanĠă defineútespaĠiul intim .
„Invadarea” acestui spa Ġiu produce senza Ġia de disconfort.
Comunicăm confortabil atunci când distan Ġa faĠă de interlocutor este de 1-2 m, distan Ġă
ce define útespaĠiul personal . Într-un spa Ġiu mai mic este greu s ă te concentrezi asupra
comunicării. Adeseori suntem pu úi în situaĠia ca, în timp ce vorbim cu cineva, s ă facem un pas
înainte sau unul înapoi pentru a ne regla acest spa Ġiu la mărimea adecvat ă pentru spa Ġiul
nostru personal.

Apropierea exagerat ă poate comunica amenin Ġare sau rela Ġii de natur ă strict personal ă;
depărtarea excesiv ă poate comunica arogan Ġă, importan Ġă, statut social superior. Cu cât o
persoană este mai important ă, cu atât va tinde s ă aleagă o masă de birou mai mare, care
impune o distan Ġă mai mare fa Ġă de interlocutor.
Dacă urmărim modul în care oamenii tind s ăúi aleagă locul într-o înc ăpere (atunci când
există posibilitatea de a alege) úi cum îúi marcheaz ă spaĠiul personal prin împr ăútierea foilor,
întinderea picioarelor etc., devine evident ce vor acestea s ă ne comunice.
Modul în care managerul folose úte spaĠiul în timpul úedinĠelor poate comunica ceva
despre personalitatea sa, despre stilul de conducere úi luare a deciziilor. Managerul ce st ă în
spatele biroului indic ă lipsa dorin Ġei de acĠiune. Probabil c ă acest tip de manager va lua
deciziile singur úi stilul său de conducere este mai degrab ă autocratic decât democratic.
În general, spa Ġiile mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase, calde úi intime. Cele
mari sunt asociate cu puterea, statutul úi importan Ġa. De aceea, adeseori suntem intimida Ġi
intrând într-un spa Ġiu mare, înalt úi cu mobilier masiv.
4.4. Limbajul culorilor
Culoarea, dincolo de percep Ġia úi trăirea ei afectiv ă, este úi o oglind ă a personalit ăĠii
noastre úi deci influen Ġează comunicarea. Gândirea creatoare are loc optim într-o înc ăpere cu
mult roúu, iar cea de reflectare a ideilor într-o camer ă cu mult verde. Culorile str ălucitoare
sunt alese de oamenii de ac Ġiune comunicativi, extraverti Ġi, iar cele pale de timizi, introverti Ġi.
Semnifica Ġia culorilor poate fi diferit ă în diverse culturi. De exemplu, ro úul este asociat
în China cu bucurie úi festivitate, în Japonia cu lupt ăúi mânie; în cultura indienilor americani
semnifică masculinitate, în Europa dragoste, iar în SUA comunism. În Ġările cu popula Ġie
africană, negrul sugereaz ă binele, iar albul r ăul. Pentru europeni, negrul este culoarea triste Ġii,
în timp ce aceste st ări sunt exprimate la japonezi úi chinezi prin alb. Verdele semnific ă la
europeni invidie, la asiatici bucurie, iar în anumite Ġări speranĠă, în timp ce galbenul comunic ă
la europeni la úitate, gelozie, la americani este culoarea intelectualit ăĠii, iar la asiatici semnific ă
puritate.
Culoarea afecteaz ă comunicarea sub urm ătorul aspect: culorile calde stimuleaz ă
comunicarea, în timp ce culorile reci o inhib ă; monotonia, precum úi varietatea excesiv ă de
culoare, inhib ăúi-i distrag pe comunicatori.
4.5. Limbajul timpului
Modul în care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
– precizia timpului

– lipsa timpului
– timpul ca simbol.
Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva pre Ġios úi personal úi, în general, atunci când cineva î úi
permite să ni-l structureze, aceasta comunic ă diferenĠa de statut.
A veni mai târziu sau ceva mai devreme la o întâlnire de afaceri sau a fi punctual sau nu
la o úedinĠă are anumite semnifica Ġii: comunic ă atitudinea fa Ġă de interlocutor sau fa Ġă de
activitatea respectiv ă, percepĠia statutului úi a puterii, respectul úi importan Ġa acordat ă.
Întârzierea poate irita úi insulta.
Cu cât oamenii sunt f ăcuĠi să aútepte mai mult, cu atât ei se simt mai umili Ġi, se simt
desconsidera Ġi úi inferiori ca statut social. Astfel, limbajul timpului se poate folosi, în mod
voit sau nu, pentru a manipula, supune úi controla sau pentru a comunica respect úi interes.
Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o resurs ă personală limitatăúi, de aceea, modul în care fiecare
alegem să îl folosim comunic ă atitudinea noastr ă faĠă de cel care solicit ă o parte din aceast ă
resursă. Dacă nu acord ăm timp pentru o anumit ă comunicare se va percepe ca neacordare de
importanĠă. Studiile sociologice au ar ătat că, în general, rela Ġia de comunicare pozitiv ă se
dezvoltă proporĠional cu frecven Ġa interacĠiunii (deci timp petrecut împreun ă).
Timpul ca simbol
Acest aspect Ġine de o anumit ă obiúnuinĠă, cum este ritmul (de exemplu: mânc ăm de trei
ori pe zi úi la anumite ore). Similar, anotimpurile impun anumite activit ăĠi úi un anume fel de
viaĠă clar situate în timp. S ărbătorile úi ritualurile, de asemenea, sunt marcate de timp. Astfel,
oamenii de afaceri útiu că în preajma s ărbătorilor de iarn ă se cumpăUă mai mult úi se lucreaz ă
mai puĠin.
În final, dup ă ce a fost caracterizat fiecare tip de limbaj în parte, este bine s ăútim
anumite aspecte ale limbajului nonverbal de care trebuie Ġinut cont în interpretarea lui:
xPentru a evita interpretarea gre úită a unui element de limbaj nonverbal este bine s ă-l
interpretăm în contextul tuturor celorlalte elemente verbale úi non-verbale.
xCaracteristicile de personalitate individuale, de educa Ġie, experien Ġă de viaĠă etc., sunt
elemente care trebuie luate în considerare în interpretarea corect ă a limbajelor
nonverbale.
xModul de folosire úi interpretare a limbajelor nonverbale difer ă sub multe aspecte: de
la individ la individ; de la profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de la
cultură la cultură.

5.COMUNICAREA DE MAS Ă
ViaĠa omului contemporan se caracterizeaz ă, printre altele, prin multitudinea de
informaĠii, pe care le prime úte permanent pe diferite c ăi. Prin cantitatea, frecven Ġa úi
simplitatea lor, mesajele mass-media au devenit tot atât de familiare ca úi hrana, lucrurile din
locuinĠă, sau prietenii. În spatele acestui flux continuu de imagini, sunete úi semne
funcĠionează un sistem socio-profesional a c ărui complexitate úi anvergur ă sunt neb ănuite
publicului larg úi care este cu atât mai subtil cu cât vizibilitatea produselor sale d ă iluzia
transparen Ġei. Inaugurat în secolul al XV-lea, prin apari Ġia tiparului, acest sistem a cunoscut o
dezvoltare real ă în secolul al XIX-lea, pentru ca în ultimul veac al mileniului actual s ă aibă un
caracter realmente exploziv, adev ăratele sale resurse fiind eviden Ġiate abia în ultimii 50 de ani,
odată cu generalizarea audio-vizualului. Pentru a-i în Ġelege mecanismele úi legităĠile care-l
guverneaz ă, numeroase útiinĠe „clasice”, între care economia, lingvistica, psihologia,
sociologia, istoria úi antropologia cultural ă, cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul,
semiotica, psihosociologia, imagologia, etnografia cotidianului etc., úi-au conjugat eforturile
realizând o sintez ă care, la cap ătul unui secol de evolu Ġie, a conturat un câmp teoretic nou:
acela al útiinĠelor comunic ării de mas ă. În prezent, este un adev ăr larg recunoscut c ă acestea
úi-au câútigat o pozi Ġie bine definit ă úi au dobândit un prestigiu inatacabil în ansamblul
útiinĠelor sociale. ùtiinĠe noi úi mobile, precum cele ale comunic ării de mas ă sunt caracterizate
printr-un ritm aparte, rapid úi incitant, pentru c ă ele se dezvolt ă simultan cu evolu Ġia
sistemului mass-media (generalizarea comunic ării prin Internet, jocurile video interactive etc.)
úi cu sporirea rafinamentului metodelor de cercetare, ceea ce va declan úa făUă îndoialăúi
schimbări spectaculoase de paradigme teoretice. Totodat ă, este evident faptul c ă acest proces,
prin mai slaba lui vizibilitate pentru publicul larg (cercet ările úi rezultatele lor circul ă mai ales
în mediile útiinĠifice úi universitare), se situeaz ă în „contratimp” în raport cu accesibilitatea úi
pregnanĠa mass-media. Se poate trage concluzi, în acest context, c ă universul comunic ării de
masă, permanent prezent úi evident prin el însu úi, umbreúte cercetările ce i s-au consacrat,
dând impresia c ă tot ceea ce se întâmpl ă în acest univers este simplu, natural, de la sine în Ġeles
úi că nu mai este nevoie nici de studii, nici de teorii, nici de concepte pentru a vorbi despre,
sau pentru a comenta ceea ce se întâmpl ă în aceast ă lume a mass-media. Îns ă o astfel de
perspectiv ă nu este decât o iluzie p ăgubitoare.
Într-un sistem atât de amplu úi de complex, cum este cel al comunic ării de mas ă (care
pune în mi úcare importante resurse financiare, umane úi materiale, de rezultatele c ăruia
beneficiaz ă milioane de oameni, modelând prin efectele pe care le produce gândirea úi

comportamentul unor importante colectivit ăĠi umane care ocup ă o poziĠie vitală în angrenajul
politic al oric ărei societ ăĠi contemporane etc.) nimic nu mai poate fi simplu úi de la sine
înĠeles. În aceste condi Ġii, se poate aprecia f ăUă teama de a gre úi, că mass-media a devenit un
fel de centru gravita Ġional în raport cu care î úi definesc pozi Ġia celelalte segmente ale societ ăĠii
– sistemul economic, sistemul politic, sistemul cultural, sistemul ideologic, cel al cercet ărilor
útiinĠifice úi, alături de toate acestea, via Ġa noastră cotidiană.
Este evident ă deci nevoia elimin ării ambiguit ăĠilor úi confuziilor, a realiz ării unei
înĠelegeri útiinĠifice a acestei problematici, a dep ăúirii iluziei competen Ġei úi chiar a
profunzimii în acest domeniu.
5.1. Conceptul de comunicare de mas ă
De cele mai multe ori, la nivelul cunoa úterii comune, comunicarea de mas ă este
identificat ă drept mass-media. Deoarece úi acest concept de mass-media este mai nou, se
impune o definire a sa: Termenul medium (la plural media ) este un cuvânt de origine latin ă,
transplantat într-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaz ă în principiu procesele de mediere,
mijloacele de comunicare úi se traduce, în general, cu expresia „mijloace de comunicare”.
Mass-media reprezint ă mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de mas ă,
inventate úi utilizate în civiliza Ġiile moderne úi având drept caracteristic ă esenĠială marea lor
forĠăúi vasta lor raz ă de acĠiune. Evident, în aceast ă categorie se înscriu radiodifuziunea úi
televiziunea , cinematograful úi presa , care este considerat ă ca fiind unul dintre principalele
mass-media. Cartea, discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, s ă fie
încadrate în categoria mass-media; de asemenea, afiúul publicitar . Se poate considera c ăúi
cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar dac ă ele servesc mai
curând la stabilirea de rela Ġii interpersonale decât ca emi Ġători către marele public.
Se impun totu úi unele preciz ări faĠă de acest punct de vedere. Între no Ġiunile de mass-
media úicomunicare de mas ă, mijloace ale comunic ării de mas ă este evident c ă nu poate
exista o sinonimie perfect ă. Confuziile care se fac în acest sens limiteaz ă sensurile
conceptelor printr-un reduc Ġionism simplist, inadecvat. Între comunicare de mas ă, înĠeleasă ca
mesaje úi procese de comunicare úimijloace de comunicare (instrumentele comunic ării,
mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor) exist ă diferenĠe vizibile, care nu pot fi ocolite
sau trecute cu vederea.
Astfel, o celebr ă definiĠie dată comunic ării de mas ă (ansamblul procedeelor – pres ă,
radio, televiziune, cinema etc. – prin care se realizeaz ă informarea, propaganda úi acĠiunea

asupra opiniei publice), este, din acest punct de vedere, lipsit ă de precizie úi poate fi
amendată.
Expresia mass-media nu poate úi nu trebuie s ă înlocuiasc ă noĠiunea de comunicare de
masă. Chiar mass-media semnificăúi are o cuprindere mai mare decât cea de mijloace.
NoĠiunea de mass înseamnă de fapt un public numeros, da r p oa te f i în Ġel e a săúi c a o
amplitudine social ă a m e s a j u l u i , c a o simultaneitate a recept ării pe o arie larg ă, ca o
standardizare a c o n s u m u l u i d e p r o d u s e c u l t u r a l e úi , î n a c e l a úi t i m p c a u n nivel scăzut de
receptivitate. Din aceast ă perspectiv ă, conceptul de comunicare de mas ăeste definit în sens
unilateral, simplist, creându-se în mod artificial o desp ăUĠire între cultura înalt ă, a elitelor
sociale úi cultura de mas ă, producĠia de mas ă, receptarea de mas ă, consumul de mas ă. Acesta
este úi motivul care îi determin ă pe unii teoreticieni s ă prefere no Ġiunile de tehnici de difuzare
colectivă, canale de difuzare colectiv ă.
Nu se poate defini conceptul de comunicare de mas ă făUă a se Ġine cont de faptul c ă este
vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strâns legate de evolu Ġiile în domeniul
útiinĠei úi tehnologiei, ceea ce implic ă unele trăVături specifice. De úi începuturile comunic ării
de masă pot fi situate în secolul al XV-lea datorit ă inventării tiparului, aceasta este pregnant ă
în secolul XX, dup ă prima conflagra Ġie mondial ă, o dată cu dezvoltarea mijloacelor tehnice în
domeniul audio-vizualului. Abia în aceste condi Ġii se poate spune c ă ea face posibil ă
transmiterea unui mesaj c ătre un public variat úi numeros, care îl recep Ġionează simultan, fiind
despăUĠit din punct de vedere spa Ġio-temporal de surs ă. EmiĠătorul, în acest caz, este un
profesionist al comunic ării, un jurnalist o „persoan ă instituĠionalizată”, sau o organiza Ġie de
comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar (grupuri sociale specializate –
antreprenorii de pres ăúi personalul lor). Aceasta este de fapt úi prima dintre caracteristicile
comunicării de mas ă:emiĠătorul, o „persoan ă instituĠionalizată”, care reprezint ă, de obicei, un
grup de persoane, este un mare produc ător de mesaje.
Prin compara Ġie, în toate celelalte modalit ăĠi de comunicare (direct ă, indirectă, multiplă)
emiĠătorul de mesaje este unul singur. Diferen Ġa dintre modurile de comunicare este dat ă, în
acelaúi timp, de mijloacele prin care se face comunicarea, ca úi de num ărul receptorilor de
mesaje.
Din aceast ă perspectiv ă se poate aprecia c ă, în cazul comunicării de mas ă, comunicarea
se socializeaz ă, devine colectiv ă.Revenind, emi Ġătorii de mesaje nu mai sunt indivizi, ci
grupuri formate din indivizi, iar mesajele, care nu mai reprezint ă doar părerea unui singur
individ, ci a întregului grup, trec printr-un mijloc de informare (ziarul, radioul, televiziunea).

În acelaúi timp, destinatarii comunicării formeaz ăgrupuri largi, colectivit ăĠi umane, fapt care
constituie socializarea audien Ġei (a recept ării).
O altă caracteristic ă a conceptului analizat vizeaz ăcaracterul unidirec Ġional úimediat al
comunicării. EmiĠătorii úi receptorii de mesaje sunt separa Ġi spaĠial úi temporal, iar
informaĠiile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne, specifice „erei electronice”.
În fine, o nou ă trăVătură a comunic ării de mas ă este dată de faptul c ă reacĠia grupului
receptor de mesaje faĠă de grupul emiĠător (feed-back-ul) este lent ă, chiar de indiferen Ġă.
Când ea se produce, receptorii devin, la rândul lor, purt ători ai unor noi mesaje.
Pe marginea acestui subiect se poate vorbi de trei caracteristici ale comunic ării sociale
prin intermediul presei, care o diferen Ġiază de toate celelalte forme ale comunic ării úi anume:
xcaracterul instantaneu (sau cvasi-instantaneu), deoarece informeaz ă despre un
eveniment aproape în acela úi timp cu desf ăúurarea lui sau cu un decalaj foarte mic;
xpermanen Ġa,pentru că nu cunoa úte nici o întrerupere úi jaloneaz ă istoria în
continuitatea ei;
xcaracterul universal, pentru că este prezent ă peste tot úi în orice moment.
Presa se poate defini drept o comunica Ġiesocială, ea îndeplinind urm ătoarele condi Ġii:
xperiodicitate pregnant ă (apariĠie cotidian ă)
xconsum imediat, f ăUă întârziere; mesajul jurnalistic este extrem de perisabil în timp, de
aceea el trebuie consumat imediat, altfel î úi pierde orice savoare
xeterogenitatea con Ġinuturilor efemere úi varietatea incoerent ă a funcĠiilor; ziarul este
un conglomerat de útiri; satisface gusturile cele mai diverse
xgrija pentru actualitate, dominant ăúi copleúitoare; totul porne úte de la actualitatea
imediatăúi se reduce la ea; cotidianul, prin faptele, opiniile, evenimentele, întâmpl ările
úi incidenĠele sale, „invadeaz ă” totul, cuprinde totul, se impune pretutindeni.
xproducĠie-difuzare cu mare densitate pentru un enorm conglomerat de persoane:
colectivitate în omogenitate, mas ă în eterogenitate.
În orice ac Ġiune de comunicare, trebuie avute în vedere cele cinci întreb ări
fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?
Din aceast ă perspectiv ă, fiecare element al actului comunic ării poate fi supus analizei,
având în vedere cele dou ă componente: structura úi funcĠia. Astfel, cine? vizeazăanaliza de
control , adică studiul emi Ġătorului, al celui care ini Ġiazăúi controleaz ă procesul comunic ării;
ce?vizeazăanaliza de con Ġinuta comunic ării;prin ce canal? urmăreúteanaliza canalelor de
comunica Ġie, a mediului (pres ă scrisă, cinema, radio, televiziune, video etc.); cui? vizează

analiza publicului, audienĠa, modul de receptare a mesajelor; cu ce efect? vizeazăanaliza
scopului , a efectelor úi eficacităĠii comunic ării.
În concluzie, modelul comunic ării de mas ă se poate rezuma la formula: „cineva spune
ceva cuiva”.
5.2. Industrializarea comunic ării sociale
ApariĠia úi funcĠionarea tiparului a permis multiplicarea bunurilor culturale úi, prin
aceasta, difuzarea lor pe arii geografice din ce în ce mai largi úi în medii sociale din ce în ce
mai diverse. Astfel, rela Ġii de comunicare ce ar fi trebuit anterior acestei epocale inven Ġii, să
reunească grupuri restrânse de persoane, au pus în leg ătură nenumărate alte persoane. Ace úti
indivizi sunt str ăini de autorul comunic ării, nu au o leg ătură directă cu el úi beneficiaz ă de un
duplicat al mesajului ini Ġial.
Se poate aprecia c ă, în general, în procesul comunic ării sociale se pot instaura dou ă mari
tipuri de rela Ġii:
xRelaĠii directe – comunicarea se realizeaz ă între dou ă sau mai multe persoane, aflate
în poziĠii de proximitate; ele interac Ġionează úi se influen Ġează reciproc în cadrul
acestui proces. Un astfel de tip de comunicare poart ă numele de comunicare
interpersonal ă.
xRelaĠii indirecte – comunicarea dintre persoane este mijlocit ă de un instrument care
permite transferul mesajului de la emi Ġător către receptor (sau receptori). În astfel de
cazuri, comunicarea este mediată.
Medierea se realizeaz ă prin echipamente tehnice care permit oamenilor s ă comunice
expresia gândirii lor, oricare ar fi scopul acestei gândiri.
Din dorin Ġa de a asigura o cât mai mare arie de cuprindere a mesajelor, dar úi de a
amplifica durata acestora, oamenii au inventat noi úi noi mijloace tehnice. Direc Ġiile de
Făutare s-au orientat spre solu Ġii capabile s ă asigure suportului mesajelor o capacitate mare de
înglobare úi o rezisten Ġă sporităúi să multiplice aceste suporturi, în vederea atingerii unei
audienĠe cât mai mari, ori s ă mărească viteza cu care aceste mesaje sunt fixate pe suport úi
ajung la destinatar. În ultimele dou ă secole, dar îndeosebi în secolul al XX-lea, explozia
tehnologic ă a oferit o considerabil ă diversitate de solu Ġii, fiecare dintre ele fiind menit ă să
Uăspundă unei nevoi de comunicare. C ăUĠile tipărite în tiraje de mas ă, suportul magnetic de
stocare úi transmitere a informa Ġiei au amplificat la cote cândva greu de imaginat posibilit ăĠile
de înmagazinare úi păstrare a datelor úi informaĠiilor; ziarele úi revistele, discurile (clasice sau
de ultimă generaĠie) úi înregistr ările magnetice, precum úi filmele au m ărit volumul audien Ġei

la nivelul milioanelor de oameni. De asemenea, telefonul, radioul, televiziunea úi satelitul au
permis transmiterea din ce în ce mai rapid ă a mesajelor, ajungându-se ca diferen Ġa dintre
momentul transmiterii úi cel al recept ării să fie practic zero. În toate aceste situa Ġii, între
entităĠile de baz ă ale comunic ării (emiĠătorul úi receptorul) se interpune un întreg angrenaj
tehnologic repartizat în mai multe tipuri de institu Ġii controlate de un num ăr mare de
specialiúti, cu competen Ġe dintre cele mai diverse. Acest sistem care multiplic ă suporturile (în
diferitele lor concretiz ări) pe care este transmis mesajul, care distribuie unui num ăr din ce în
ce mai mare de beneficiari, simultan, acela úi mesaj conduce la realitatea conform c ăreia
emiĠătorul nu se mai adreseaz ă unei alte persoane sau unui grup restrâns de indivizi, ci unei
mulĠimi enorme de receptori. În concluzie, prin úi datorită acestui angrenaj tehnologic úi
instituĠional, comunicarea mediat ă a devenit o comunicare de mas ă.
Din aceast ă perspectiv ă, comunicarea mediat ă cuprinde în sfera ei dou ă tipuri de rela Ġii:
comunicarea mediat ă tehnologic, dar în grup restrâns úi comunicarea de mas ă. În prima
categorie pot fi enumerate discu Ġiile prin telefon, „dialogurile” realizate prin e-mail
discursurile publice amplificate prin instala Ġii de sonorizare, concertele úi spectacolele etc. În
cea de-a doua grup ă sunt cuprinse toate situa Ġiile în care între emi Ġător úi receptor se interpun
utilaje complexe úi, mai ales, institu Ġii sofisticate; în acest caz, receptorii reprezint ă o masă
enormă de oameni, un ansamblu de colectivit ăĠi formate din indivizi care nu se cunosc între
ei, nu se afl ă în relaĠii de proximitate úi sunt foarte diferi Ġi în ceea ce prive úte poziĠia socială,
sexul, vârsta, religia, mentalit ăĠile etc. Datorit ă tehnologiilor, prin comunicarea de mas ă se
generalizeaz ă dimensiunea democratic ă a informa Ġiei, toĠi cei care doresc pot avea acces la
mesaje făUă bariere de natur ă politică, socială sau religioas ă. Acest acces nu este îns ă total
liber, el presupune un „sacrificiu”, deoarece accederea la con Ġinutul mesajului are un cost
oarecare.
Istoria comunic ării de mas ă este, din acest punct de vedere, o istorie a sc ăderii
costurilor: de la primele c ăUĠi produse cu tiparul lui Guttenberg, pân ă la căUĠile úi ziarele de
astăzi, de la pionieratul în radiodifuziune úi televiziune, pân ă la performan Ġele actuale în
materie, costurile presupuse de accesul la informa Ġii au înregistrat o permanent ă scădere.
Acest lucru s-a produs nu în valoare absolut ă, ci în valoare relativ ă, deoarece sporirea
continuă a numărului de beneficiari a permis reducerea permanent ă a preĠurilor. Cu alte
cuvinte, cu cât un produs din sfera comunic ării de mas ă este cunoscut de un public mai
numeros, cu atât pre Ġul accesului la produsul respectiv este mai mic. Rezultatul unui asemenea
fenomen este industrializarea produc Ġiei de mesaje: standardizarea úi tipizarea, producerea
după principiul lucrului la banda rulant ă, evitarea „unicit ăĠii” (atât de important ă în artă) úi

aplicarea legilor economiei de pia Ġă în definirea valorii (produc Ġia este dictat ă de consum úi nu
de c r i t e r i i de j ude c a t ă de or di n e s t e ti c , f i l os of i c , mor a l e t c . ) a u c on dus î n c e l e di n ur m ă l a
eficientizarea crea Ġiei în comunicarea de mas ă úi, implicit, la l ărgirea făUă precedent a
formelor úi posibilit ăĠilor de acces la informa Ġii úi divertisment.
5.3. Mijloace de comunicare de mas ă
Istoria mijloacelor folosite în comunicarea de mas ă este destul de recent ă, deoarece are
la bază descoperiri relativ noi, rezultate ale revolu Ġiei industriale, dar úi apariĠia unor
organizaĠii comerciale, a unor trusturi, concerne, corpora Ġii, interesate atât de produc Ġia de
masă, cât úi de difuzarea de mas ă, aducătoare de profit.
Pr e s a e s t e de si g ur c e l mai v e c hi mi j l oc de c om u ni c a r e de ma s ă, da r n u î n f a za ei de
început când se adresa unui public restrâns, ci presa din epoca modern ă, care căSătat
caracteristica de mas ă. Produs al erei industriale, ea dispune de toate posibilit ăĠile (tehnice,
economice, sociale, culturale) pentru apari Ġia unor ziare de mare tiraj la pre Ġuri accesibile unui
public de mas ă. RevoluĠionarea tehnicii imprimeriei úi inventarea rotativei, de exemplu, au
avut consecin Ġe extrem de favorabile asupra producerii ziarului, ajungându-se ca între anii
1860-1870 în Ġări ca Fran Ġa, Anglia sau Statele Unite ale Americii s ă se imprime 12.000-
18.000 exemplare pe or ă.
În secolul al XIX-lea presa a cunoscut atât o cre útere spectaculoas ă a numărului de ziare
úi a tirajului lor, cât úi o diversificare a acestora, pe categorii de interese, de vârst ă, de
profesie, de apartenen Ġă socialăúi politică, de pregătire intelectual ă etc. Toate se caracterizau
prin predominan Ġa demersului informativ, exprimând preocup ările politice, economice,
sociale, culturale úi literare din vremea respectiv ă. Tot în secolul al XIX-lea au ap ărut úi
instituĠiile specializate în comunicarea de mas ă (agenĠiile de útiri).
Secolul al XX-lea a adus o extraordinar ă îmbogăĠire úi diversificare a presei, atât în ceea
ce priveúte tehnica de imprimare, cât úi în ceea ce prive úte calitatea ziarelor, comercializarea
úi difuzarea lor.
Caracteristic pentru aceast ă etapă este că presa a cunoscut un proces de diversificare, în
paralel cu unul de specializare. Se poate constata, astfel, existen Ġa unei prese politice, care
exprimă opiniile unor grupuri sociale sau politice, a unei prese a elitelor intelectuale, la care
nu au acces decât cititorii aviza Ġi, ai unor grupuri restrânse, a unei prese specializate (cu
caracter útiinĠific, sportiv, economic, juridic etc.), a unei prese literar -artistice , a unei prese
pentru femei, pentru copii úi adolescen Ġi, de popularizare útiinĠifică, apresei centrale , dar úi
locale , apresei de scandal etc.

O etapă deosebit de important ă în dezvoltarea comunica Ġiilor moderne, ca instrument al
comunicării de mas ă, a fost determinat ă de tehnologia din domeniul electricit ăĠii úi
electronicii. Este perioada care marcheaz ă apariĠia telegrafului, a telefonului, fonografului,
radioului, cinematografului, televiziunii.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, o nou ă descoperire s-a impune în
comunicarea de mas ă:calculatorul. El este instrumentul care permite ca informa Ġiile să poată
fi păstrate úi prelucrate în diverse moduri cu o maxim ă rapiditate. Prin capacitatea sa
extraordinar ă de a memora cantit ăĠi imense de date, se modific ă profund modalitatea de
comunicare, calculatorul ocupând un rol fundamental în evolu Ġia societăĠii în general úi a
presei în special. În lumea presei calculatorul devine nu numai o important ă bancă de date, ci
úi o modalitate modern ă de editare, prin prelucrarea útirilor, punerea lor în pagin ă, titrarea lor,
realizarea propriu-zis ă a ziarelor úi revistelor. Uria úul poten Ġial de comunicare al
calculatorului rezult ă din introducerea tehnologiei informatice care, în esen Ġa ei este profund
comunica Ġională.
Procesul de informatizare a determinat transform ări substan Ġiale în sfera comunic ării. S-
a modificat mediul de comunicare, el devenind unul specializat, destinat doar cunosc ătorilor,
fapt care provoac ă anumite inegalit ăĠi în procesul comunic ării. Totodat ă, s-a impus tendin Ġa
de mondializare a contextului comunic ării, ceea ce înseamn ă integrarea comunic ării într-o
industrie a comunic ării, ce conduce la asigurarea accesibilit ăĠii ei.
Dacă la toate cele enumerate pân ă acum se adaug ăúi noua tehnologie a Internetului , cu
multiplele sale posibilit ăĠi de comunicare, se poate în Ġelege în ce direc Ġie se îndreapt ă în mod
real tehnologia viitorului.
5.4. Canalul de transmitere
Mesajele create în comunicarea de mas ă sunt distribuite publicului cu ajutorul unui
ansamblu de tehnologii. Totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere, a modalit ăĠilor de
expresie utilizate în transmitere úi a instituĠiilor aferente constituie „mediile”. Exist ă trei tipuri
de medii:
xmedii autonome, în care suportul de transmitere poart ă în el mesajul; o parte dintre
aceste suporturi nu necesit ă instalaĠii tehnice de decodare, úi anume, c ăUĠile, ziarele úi
revistele, afi úele; alte suporturi, cum sunt televizorul, radioul, casetofonul etc. se
caracterizeaz ă prin existen Ġa unor sisteme mai mult sau mai pu Ġin sofisticate de
decodare, prin care mesajul este transformat din forma inaccesibil ă în care a circulat
până la receptor în forme accesibile sim Ġurilor úi gândirii umane.

xmedii de difuzare; în aceste cazuri, suportul are doar misiunea de a transmite un mesaj,
ca de exemplu: releele, cablul, satelitul etc.
xmedii de comunicare; aceste suporturi permit realizarea dialogului la distan Ġă: telefon
sau e-mail.
O al tă ca r a c t e r i s t i c ă a m e di il or e s t e c ă el e pot s ă a si g ur e pe r ma n e n Ġa s a u n on –
permanen Ġa mesajelor. Aceast ă trăVătură defineúte una dintre deosebirile fundamentale ale
presei scrise fa Ġă de cea audio-vizual ă: în timp ce produsele celei dintâi permit contactul
prelungit sau reluat cu mesajele cuprinse în ele, emisiunile de radio úi TV nu permit acest
lucru, consumând actul comunic ării odată cu terminarea transmiterii lor. Dac ă în prima
situaĠie cititorul este activ úi are posibilitatea de a selecta mesajele (poate întrerupe lectura,
poate relua un pasaj ce i s-a p ărut neclar, poate depozita textele ce l-au interesat), în a doua
ipostază el nu poate opri procesul recept ării, nu poate reveni asupra unui moment, nu poate
„reciti” mesajul transmis. Aceasta este de fapt úi principala explica Ġie pentru succesul
comercial al aparatelor care permit copierea úi redarea mesajului audio sau video, ele
permiĠând plasarea mesajelor audiovizuale într-un registru analog presei scrise, revenirea
asupra textului, catalogarea úi păstrarea lui.
Această diferenĠă este dublat ă de faptul c ă presa scris ă multiplic ă acelaúi produs, în timp
ce presa audiovizual ă distribuie, în simultaneitate, un produs mediatic. Prima este lent ă,
deoarece procesul de multiplicare, interpus între produc Ġie úi difuzare, prelunge úte timpul
necesar transmiterii, a doua este extrem de rapid ă, deoarece, datorit ă caracterului imaterial al
mijlocului de transmitere, con Ġinutul ei se poate difuza cu o vitez ă extraordinar ă.
Canalul de transmitere influen Ġează elaborarea mesajului prin „traducerea” lui din forma
iniĠială într-o alta, marcat ă de caracteristicile tehnice ale mediilor: cuvântul vorbit devine und ă
electromagnetic ă sau succesiune de semne tipografice, imaginea real ă devine und ăúi proiecĠie
sau sumă de puncte albe úi negre. Aceste influen Ġe pot modifica structura ini Ġială a mesajului,
imprimându-i o seam ă de trăVături independente de inten Ġiile comunicatorilor. Din acest motiv
specialiútii în comunicarea de mas ă sunt obliga Ġi săúi adecveze structura mesajului la
caracteristicile canalului, pentru a m ări calitatea úi eficacitatea actului de comunicare.
În concluzie, evolu Ġiile tehnologice ale canalelor de transmitere au modificat úi vor
modifica tehnicile de lucru, c ăile de acces, calitatea con Ġinuturilor mesajelor úi aúteptările
publicului în acest domeniu.

5.5. Publicul
Datorită avantajelor oferite de noile tehnologii, num ărul celor ce au acces la mesajele
comunicării de mas ă atinge cifre de-a dreptul impresionante. Audien Ġa unui spectacol, a unui
program de útiri sau a unei publica Ġii poate cuprinde milioane de oameni, care nu se cunosc
între ei, nu tr ăiesc în acela úi spaĠiu úi nu împărtăúesc o limb ă comună sau cultur ă, religie,
convingeri politice ori nivel de trai comune. Singurul lucru care îi leag ă este consumul unor
mesaje mass-media identice úi trăirea unor st ări, în general, asem ăQătoare. În acest fel, în
comunicarea de mas ă receptorul cuprinde o multitudine de indivizi risipi Ġi pe o larg ă arie
geografic ăúi eterogeni din punct de vedere socio-profesional. Aceast ă realitate îi determin ă pe
comunicatori s ă fie în permanen Ġă preocupa Ġi de trezirea úi menĠinerea aten Ġiei unui public atât
de n u m e r o s úi d e v a r i a t . E f e c t u l c o n s t ă î n f a pt u l c ă m e s a j e l e d e v i n di n c e î n c e m a i pu Ġi n
personale, mai pu Ġin contextuale, mai pu Ġin specializate, deoarece ele trebuie s ă fie accesibile
úi a t r a c ti v e pe n tr u o a u di e n Ġă c a r e s e di s ti n g e pr i n eterogenitate , adică printr-o formidabil ă
varietate de tipuri umane úi de condi Ġionări socio-culturale.
De aceea, termenul de „masificat”, utilizat pentru a caracteriza o asemenea audien Ġă, nu
se referă, în primul rând, la cantitatea receptorilor, cum s-ar putea crede, ci îndeosebi la
diversitatea lor, definit ă prin dispersie, anonimitate, lips ă de organizare social ă, inconsisten Ġă
în compozi Ġie, într-un cuvânt, un agregat de spectatori, cititori, ascult ători úi privitori.
Dezvoltarea unor tehnici noi de comunicare a permis în ultima perioad ă o anumit ă
„demasificare” a audien Ġei. Astfel, cablul úi satelitul, concomitent cu multiplicarea ofertei au
permis crearea de programe specializate care se adreseaz ă unui public Ġintă oarecum mai
omogen: iubitorii de sport, de filme, de desene animate, de muzic ă au acum acces la produse
create exclusiv pentru gusturile úi interesele lor, f ăUă a mai fi obliga Ġi să consume úi alte
produse, de interes general. Acela úi efect s-a produs úi în presa scris ă, unde tehnologiile offset
úi informatica au permis scurtarea timpului de realizare a unor ziare úi reviste diversificate,
pentru variate gusturi úi preocup ări, dar úi în radio, odat ă cu perfec Ġionarea sistemelor de
transmisie.
Acest proces de fragmentare a publicului nu anuleaz ă însă caracterul eterogen al micro-
a u d i e nĠe l or : i n d i v i z i i c a r e ur m ăr e s c un m e c i , a s c ul t ă u n p o s t pr o f i l a t pe un a n um i t g e n d e
muzică sau citesc o revist ă de modă, în afara interesului pentru acel domeniu, nu împ ărtăúesc
prea multe valori (culturale, politice, religioase etc.) comune, nu ocup ă acelaúi spaĠiu úi nu
creează vreo form ă oarecare de organiza Ġie socială.

Utilizarea „mediilor” moderne în comunicarea de mas ăúi, prin aceasta, distribu Ġia largă
a mesajelor are drept consecin Ġă directă pierderea uneia dintre caracteristicile esen Ġiale ale
comunicării interpersonale: interac Ġiunea dintre emi Ġător úi receptor . În comunicarea de mas ă,
această formă de influen Ġă reciproc ă dispare: comunicarea devine unidirec Ġionată (de la
emiĠător la receptor), dominant ă, monopolizatoare; r ăspunsul receptorilor este slab, întârziat úi
rareori are puterea de a schimba traseul ori con Ġinutul comunic ării în momentul producerii
sale.
Prin urmare, se desprinde concluzia c ă două forme de non-comunicare afecteaz ă
comunicarea de mas ă. Astfel:
xReceptorii nu pot comunica direct cu emi Ġătorii. Cititorul unei publica Ġii nu are cum s ă
influenĠeze scrierea unui articol úi nici nu poate da o replic ă imediată autorului s ău dacă
este vizat nemijlocit; în aceea úi situaĠie se aflăúi ascultătorul unei emisiuni radio sau cel
ce priveúte un program TV, chiar dac ă în ultima perioad ă se extind emisiunile interactive.
Cum poate t ot u úi, omul di n publ i c, s ăúi manif este dori n Ġa de par ti cipare la dial og úi să
încerce săúi impună propriul punct de vedere? El are la dispozi Ġie două modalităĠi de
acĠiune, diametral opuse: prin selec Ġie,oprind comunicarea úi inaugurând un nou canal de
comunicare cu alt emi Ġător, ori prin chemarea la dialog , caz în care el alege drumul
anevoios al apelului la comunicare úi transmite scrisori sau d ă telefon în redac Ġii. În
prezent, majoritatea institu Ġiilor mass-media încurajeaz ă aceste forme de comunicare úi
oferă periodic un spa Ġiu aparte pentru publicarea opiniilor primite de la audien Ġă; mai mult
decât atât, în domeniul audiovizualului, avantajele tehnologiei permit deschiderea unor
„ferestre” de comunicare în cadrul unor emisiuni de dialog cu publicul, fie apropiat, adus
în studio, fie îndep ărtat, dar accesibil prin intermediul telefonului. Totu úi, această
comunicare este lent ă, greoaie, indirect ă úi cu efect improbabil: scrisorile apar dup ă
articolul respectiv úi oricum nu au puterea úi prestigiul mesajului jurnalistic. Vocile
pa r t i c i pa n Ġi l or l a ta l k – sh ow – u r i s un t sl a be ( î n r a por t c u c e a a v e de te i ) úi s un t f i l tr a t e de
regiile tehnice. În plus, accesul omului obi únuit la feed-back, adic ă transformarea sa din
receptor în emi Ġător suport ă efectul dispropor Ġiei dintre num ărul imens al celor care ar
vrea să spună ceva úi căile limitate de acces oferite de canalele comunic ării de mas ă.
Totodată mai poate fi întâlnit úi fenomenul în care jurnali útii úi cercetătorii constat ă că
persoanele cu care intr ă în contact nu sunt reprezentative pentru publicul lor, fiind, de fapt,
persoane care au timp s ă comunice cu institu Ġiile mass-media. Din acest motiv, lipsa
interacĠiunii comunica Ġionale afecteaz ă statutul úi activitatea emi Ġătorilor, care cu greu pot
avea o imagine clar ă asupra atitudinilor publicului, asupra impactului pe care îl au

mesajele lor úi asupra a úteptărilor, dorin Ġelor sau nemul Ġumirilor declan úate de un mesaj
sau altul.
xConsumatorii mesajelor mass-media nu pot s ă dialogheze nici m ăcar între ei ; la nivelul
unor audien Ġe de ordinul a cel pu Ġin zeci de mii de oameni, este evident c ă aceútia nu au
cum să interacĠioneze. Desigur c ă la nivelul microgrupurilor (familie, vecini, prieteni), în
cazul unui consum comunitar de mesaje mass-media, apar forme de dialog, prin care
conĠinuturile receptate sunt comentate, în Ġelese úi redimensionate.
5.6. ConĠinutul
Cea mai important ă caracteristic ă a conĠinuturilor vehiculate în comunicarea de mas ă
provine din faptul c ă ele sunt oferite spre consum. Un produs mass-media este o marf ă sau un
serviciu, vândut unor consumatori poten Ġiali, în concuren Ġă cu alte produse mass-media.
Deoarece scopul principal este de a atrage un num ăr cât mai mare de consumatori,
comunicarea de mas ă oferă o mare varietate de con Ġinuturi, atractive úi accesibile, mereu
înnoite úi permanent promovate prin diferite companii de publicitate. La modul general, oferta
mass-media cuprinde urm ătoarele tipuri de mesaje:
xInformaĠii – acestea pot fi atât sub forma datelor brute, neprelucrate (rezultate sportive,
cotaĠii bursiere, buletin meteo etc.), cât úi sub forma datelor prelucrate ( útirile úi jurnalele
de actualit ăĠi, reportajele, anchetele etc.). Nu de pu Ġine ori informa Ġiile sunt impregnate cu
elemente de divertisment, a úa cum se întâmpl ă la un talk-show, sau chiar în ambalajul
spectaculos al prezent ării din unele jurnale de actualit ăĠi.
xDivertisment – în prezent mass-media este cea mai mare furnizoare de divertisment, atât
prin programele TV, cât úi prin con Ġinutul distribuit prin radio sau presa scris ă.
xIdei úi opinii – prin contactul cu presa, oamenii pot afla care sunt p ărerile altora, fie ei
specialiúti în diferite domenii, editoriali úti cu experien Ġă, sau reprezentan Ġi ai publicului. În
acest sens, cititorii úi ascultătorii manifest ă o atracĠie constant ă pentru editoriale úi
comentarii, pentru emisiunile de dezbatere, pentru interviuri úi emisiuni.
Diversitatea receptorilor îi oblig ă pe emi Ġători (jurnali úti, editori, realizatori de
programe) s ă uniformizeze úi să standardizeze con Ġinuturile comunicate. Ei aplic ă aúa-numitul
principiu al numerelor mari, în virtutea c ăruia mesajele mass-media trebuie s ă fie accesibile
cât mai multor oameni, s ă fie eliberate de elemente de strict ă specialitate sau de note elitiste.
Omul mediu constituie centrul gravita Ġional în jurul c ăruia se învârt toate mesajele
presei: con Ġinuturile, formele de ambalare, ordonarea textelor, accentele afective – toate se
raportează la atitudinile, interesele úi aspiraĠiile acestui public mediu. Acesta este motivul

pentru care con Ġinutul comunic ării de mas ă trebuie să fie caracterizat prin claritate, simplitate,
atractivitate – tr ăVături care asigur ă accesul direct, rapid la în Ġelesul mesajelor pentru uria úele
mulĠimi de oameni medii care opteaz ă pentru aceast ă formă de consum úi comunicare
culturală.
5.7. Rolul úi funcĠiile mass-media în societate
Pornind de la observarea efectelor pe care mass-media le produce asupra vie Ġii sociale,
dar úi a influen Ġelor pe care indivizii úi grupurile sociale le exercit ă asupra presei, speciali úti
din diverse domenii au încercat s ă vadă ce loc ocup ă mass-media în via Ġa socială, ce legături
se creează între ea úi diferite institu Ġii, care este valoarea acestor interac Ġiuni úi ce putere are
presa în procesele de transformare a structurilor economice, sociale, politice ori culturale. În
acest context, se poate observa c ă relaĠia dintre mass-media úi societate poate fi privit ă din trei
puncte de vedere: consecin Ġe globale (func Ġiile presei), ansamblu de influen Ġe (efectele presei)
úi misiuni atribuite (rolurile presei). În limbajul uzual úi chiar în unele lucr ări de specialitate,
termenul de func Ġie cumuleaz ă frecvent cele trei variante enumerate anterior.
xPrima úi cea mai important ă funcĠie a presei, a mass-media în general, este aceea de
a informa.
RaĠiunea suprem ă a apariĠiei presei a fost de a informa, de a înregistra, de a comunica ce
se întâmpl ă în lume, ce face, ce spune, ce gânde úte lumea. Plastic, se poate spune c ă
inf ormaĠi a e ste „sâ ng el e” ori c ărui zi a r. O pi niil e în acest sen s sunt div erse , dar c on verg spre
ideea că o caracteristic ă esenĠială a lumii de ast ăzi este nevoia de informare.
xA doua func Ġie fundamental ă a mass-media este cea formativ ă, modelatoare.
Mass-media exprim ă úi cristalizeaz ă opinii, comportamente, mentalit ăĠi úi le
influenĠează în sens pozitiv sau negativ, contribuind totodat ă la ridicarea nivelului general de
cunoaútere úi de educa Ġie a popula Ġiei în domeniile esen Ġiale ale culturii úi civilizaĠiei.
Modul în care sunt selectate úi comentate útirile depinde de diverse criterii, subiective
sau obiective, de diverse interese, personale sau de grup, de gradul general de cultur ă al
ziariútilor, de etica lor profesional ăúi, nu în ultimul rând, de receptorii útirilor.
Omenirea „modelat ă” de către mass-media la scar ă mondială, la nivelul unui sat global
nu trebuie v ăzută ca redus ă la o uniformizare general ă a indivizilor, ci ca o colectivitate
diversificat ă, alcătuită din indivizi care î úi exprimă opĠiunile personale, manifestându- úi cu
spirit critic opiniile. Opinia public ă impune, prin intermediul mass-media, reguli noi, rela Ġii
noi, o nou ă etică. Ea are rolul de control social, prin realizarea conexiunii inverse tot mai
specifice mijloacelor moderne de comunicare, mai ales radioului úi televiziunii.

xA treia func Ġie important ă a mass-media este cea comercial ă.
Este bine útiut că „útirile sunt cele care vând ziarul”. Într-o societate democratic ă,
accesul liber la informa Ġie, informa Ġia exactă, obiectiv ăúi rapidă, schimbul liber de informa Ġii
sunt vitale pentru opinia public ă, pentru formarea unor atitudini, orient ări, comportamente.
Totuúi, o informa Ġie (útire) este expresia unei selec Ġii subiective, a unei judec ăĠi de valoare, a
unei opĠiuni. Informa Ġiile sunt rezultatul unui filtru al op Ġiunii gazetarului, dar úi al grupului
acĠionar căruia el îi apar Ġine, al redac Ġiei, sau patronului care îl pl ăteúte.
xCea de-a patra func Ġie a mass-media este cea de divertisment.
Omul modern tr ăieúte într-o continu ă stare de stres, fiind victima unor profunde
transform ări sau crize în domeniul social-economic, politic, cultural etc., cu efecte psihologice
grave úi de lungă durată, care-i modific ă comportamentul, rela Ġiile sociale úi familiale, modul
de a gândi úi a simĠi. El este supus zilnic unui bombardament informa Ġional ame Ġitor, care-i
artificializeaz ă viaĠa, îl rupe de natur ă, de trebuin Ġele sale fundamentale fire úti falsificându-i
opiniile, op Ġiunile, atitudinile.
De aici apare nevoia fireasc ă de apărare, de relaxare, de divertisment. Dar, aten Ġie,
divertismentul din mass-media nu mai e un simplu divertisment, el reprezint ă, în ultim ă
instanĠă, tot o form ă (mascată) a unei atitudini, a unei op Ġiuni. Pentru c ă, în fond, cele dou ă
funcĠii ale mass-media, cea comercial ăúi cea recreativ ă, au tot un rol formativ, în sensul
pozitiv sau, dimpotriv ă, negativ.
Dincolo de controversele privind rolul úi funcĠiile mass-media în societate, o concluzie
este evident ă: imposibilitatea de a le contesta, sau ignora. Dimpotriv ă, se impune constatarea
Fă, oricâte critici li s-ar aduce, oricât de vehement s-ar nega, ele se impun în via Ġa cotidian ă a
fiecărui individ, dincolo de dorin Ġa cuiva, iar viitorul r ămâne deschis pentru orice surprize. În
fond, pentru receptor, totul nu este decât o chestiune de op Ġiune, în func Ġie de experien Ġa sa de
viaĠă, de exigen Ġele sale intelectuale úi morale.

6.COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE
MUNCĂ
6.1. Conceptul de grup de munc ă
Grupul de munc ă reprezint ă un număr de persoane (minim dou ă), care realizeaz ă o
activitate sau o ac Ġiune comun ă sub conducerea unui manager.
Fiecare membru î úi concentreaz ă eforturile asupra obiectivului comun, dar contribu Ġia
lor diferă sub aspect cantitativ, calitativ, ca intensitate úi natură. Membrii grupului sunt
reciproc dependen Ġi.
Scopul grupului de munc ă este lucrativ (confec Ġionarea unui produs, repararea unui
utilaj etc.) sau creativ (descoperirea unui nou produs, proiectarea unui utilaj, reorganizarea
unui loc de munc ă etc.).
Obiectivele fiec ărui grup de munc ă decurg din obiectivele generale ale organiza Ġiei din
care acesta face parte. Grupurile sunt flexibile úi se modific ă în funcĠie de desf ăúurarea
activităĠii.
Referitor la formarea grupului de munc ă există mai multe teorii:
xteoria sociometric ă, ce susĠine că rolul principal în formarea grupului de munc ă trebuie
Vă-l aibă relaĠiile de atrac Ġie úi simpatie dintre componen Ġi; între membrii grupului
există în acest caz un grad ridicat de cooperare úi înĠelegere; acestea pot duce în final
la rutină, dezinteres, performan Ġe scăzute;
xteoria dinamicii de grup, care recomand ă formarea grupului de munc ă în jurul unor
oameni dinamici, competen Ġi úi performan Ġi, care prin provocarea unor dezacorduri úi
stări conflictuale determin ă progresul.
6.2. Caracteristicile grupului de munc ă
Grupul de munc ă se caracterizeaz ă prin:
-unul sau mai multe obiective comune, care trebuie realizate prin participarea tuturor;
-norme de comportament úi de conduit ă acceptate úi respectate de fiecare membru;
-un anumit statut (îndatoririle, drepturile úi obligaĠiile persoanei) pentru fiecare
membru úi un anumit rol (maniera individului de a- úi asuma func Ġiile care decurg din
statut);
-existenĠa, între membrii grupului, a unor rela Ġii socio-afective care pot favoriza sau
frâna realizarea obiectivelor.
Desfăúurarea activit ăĠii în cadrul grupului de munc ă prezintă:

-avantaje: poten Ġial de informa Ġii mai mare; experien Ġă mai mare; fundamentare
útiinĠifică a deciziilor;
-dezavantaje: presiuni sociale; apari Ġia unei figuri dominante; constrângeri de timp;
dezacorduri frecvente.
6.3. Conducerea grupului de munc ă
În cadrul grupului de munc ă, managerul are rolul de a conduce úi de a îndruma.
Membrii grupului pot fi din punct de vedere profesional úi comportamental:
excepĠionali, foarte buni, buni, slabi. Este necesar s ă se asigure condi Ġii ca cei excep Ġionali să-
úi aducă contribu Ġia maxim ă, iar cei buni s ă fie ajuta Ġi să se dezvolte. Pentru a îndruma
oamenii, sunt necesare diferite însu úiri, cum sunt subtilitatea úi abilitatea.
Managerul trebuie s ă fie con útient de aspectele pe care le implic ă îndrumarea
subordona Ġilor, deoarece în acest proces exist ă riscul de a se schimba el însu úi.
Pentru a forma un grup managerul trebuie:
-Vă acorde încredere subordona Ġilor;
-Vă le ofere toate informa Ġiile necesare desf ăúurării activităĠii în bune condi Ġii;
-Vă rezolve conflictele de munc ă astfel încât s ă nu influen Ġeze negativ colaborarea;
-Vă fie sincer úi transparent fa Ġă de grup;
-Vă acĠioneze ca un „dirijor de orchestr ă”;
-Vă organizeze un feed-back permanent úi săĠină cont de el.
În domeniul rela Ġiilor interumane, managerul trebuie s ăútie că membrii unui grup:
-îndeplinesc diferite roluri care le marcheaz ă nevoile, comportamentul, activit ăĠile:
factori de produc Ġie, membri de familie, participan Ġi la comunit ăĠi etnice, religioase úi
politice, consumatori de bunuri úi servicii, cet ăĠeni;
-au individualitate proprie;
-au o anumit ă pregătire profesional ă, culturală dobândită până în momentul încadr ării.
RelaĠiile interpersonale în cadrul grupului pot fi: oficiale (formale) úi informale
(stabilite pe baza unor afinit ăĠi personale). Dup ă efectul pe care îl produc, rela Ġiile
interpersonale pot fi de interes-dezinteres, satisfac Ġie-insatisfac Ġie, bună dispozi Ġie-
indispoziĠie.
RelaĠiile corecte manager-subordonat exclud amenin Ġarea úi pedeapsa.
Principiul de baz ă al muncii cu oamenii este de a-i trata ca oameni, deci fiin Ġe raĠionale,
responsabile de sarcinile ce úi le-au asumat.

Există încă manageri care folosesc procedee de manipulare a subordona Ġilor împotriva
intereselor proprii úi ale grupului. Oamenii nu pot fi în úelaĠi la nesfâr úit úi îúi pierd încrederea
în conduc ătorul care procedeaz ă astfel. Rela Ġiile umane din cadrul grupurilor de munc ă
trebuie să fie etice.
Acolo unde stimularea moral ăúi material ă este folosit ă corect, unde sanc Ġiunile sunt
date cu obiectivitate, unde nu se procedeaz ă nici cu toleran Ġă, nici cu intoleran Ġă, ci cu
dreptate, exist ă un climat de munc ă favorabil.
6.4. Tipuri de grupuri de munc ă
În cadrul oric ărei organiza Ġii se constituie unul sau mai multe grupuri de munc ă, care
coexistăúi se manifest ă în diferite domenii de activitate úi la diferite niveluri ierarhice.
Acestea se deosebesc printr-o serie de caracteristici de ordin calitativ, astfel:
xgrupurile formale se constituie pe baz ă de acte úi norme oficiale, au scop lucrativ, apar Ġin
structurii formale, sunt oficiale úi obligatorii, se modific ă odată cu restructurarea
organizatoric ă, sunt conduse de un úef ierarhic investit oficial cu autoritate;
xgrupurile informale se constituie spontan, pe baza intereselor úi preocup ărilor comune,
urmăresc sprijinirea propriului interes, se conduc dup ă regulamente proprii, r ămân
aceleaúi úi după modificarea structurii oficiale, sunt conduse de un lider ales pe baz ă de
competen Ġă;
xgrupurile operative sunt grupuri temporare de munc ă constituite pentru consultan Ġă într-un
anumit domeniu, sunt alc ătuite din speciali úti diferiĠi, în func Ġie de problema ce trebuie
rezolvată; se mai numesc úi comisii „ad-hoc”;
xechipa este grup de munc ă temporar sau permanent, care trebuie s ă rezolve anumite
probleme úi care este creat ă pentru scopuri diferite (echipe antreprenoriale, echipe
autonome).
6.5. Comunicarea în cadrul grupului de munc ă
Pentru a exista ca grup de munc ă, este necesar ca membrii acestuia s ă comunice între ei.
Comunicarea în cadrul grupului are urm ătoarele obiective:
xinformarea corect ăúi la timp a membrilor grupului;
xformarea de opinii în leg ătură cu diferite evenimente, discutarea acestora úi
transmiterea c ătre cei interesa Ġi;
xvehicularea direct ă, imediatăúi nealterat ă a ideilor, propunerilor úi nemulĠumirilor
între membrii grupului;
xluarea deciziilor úi transmiterea acestora;

xevaluarea performan Ġelor obĠinute.
În procesul de comunicare în cadrul grupului, între emi Ġător úi receptor exist ă mediul
prin care se face transmiterea mesajului. Acesta poate deforma mesajul úi chiar procesul de
înĠelegere, datorit ă unor perturba Ġii care pot ap ărea (zgomot, posibilit ăĠi limitate de percepere
ale receptorului, personalitatea emi Ġătorului etc.).
Comunicarea în cadrul grupului de munc ă este de mai multe tipuri:
xverbală, scrisă, nonverbal ă;
xformală sau informal ă;
xinterpersonal ă;
xde grup (intragrup úi intergrup).
Comunicarea în cadrul grupului de munc ă este influen Ġată de:
xcalitatea mesajului;
xviteza úi ritmul de comunicare;
xsensul comunic ării (ascendent, descendent, orizontal, oblic);
xPărimea grupului (în grupurile mai mari se realizeaz ă mai greu);
xpoziĠia spaĠială a membrilor grupului în procesul comunic ării (de exemplu, a úezarea
„faĠă în faĠă”).
În cadrul grupului de munc ă relaĠia dintre manager úi subordonat nu trebuie s ă se bazeze
pe comenzi úi supunere ci pe dialog, care uneori poate însemna schimbarea reciproc ă a
poziĠiilor. Acest gen de dialog se nume úte relaĠie de solicitare úi răspuns. Prin solicitare,
managerul va repartiza sarcini subordona Ġilor pe m ăsura calific ării lor úi chiar mai dificile úi
va controla modul lor de îndeplinire. În cazul în care constat ă anumite dificult ăĠi, va sprijini
executantul în înl ăturarea lor. Prin r ăspuns, managerul va oferi, repede úi sincer, solu Ġii la
problemele ridicate de subordona Ġi. Dacă se practic ă acest sistem de solicitare úi răspuns,
comunicarea prin dialog în cadrul grupului de munc ă îúi poate dezvolta func Ġia sa de
motivare.
6.5.1. Tipologia comunic ărilor în cadrul grupului de munc ă
În cadrul grupului de munc ă au loc comunic ări de diferite tipuri:
xVerticale descendente: transmit decizii, îndrum ări, instruc Ġiuni etc. de la manager la
subordonat, sub form ă verbală sau scris ă; sunt cele mai r ăspândite; au loc continuu;
anumite comunic ări se fac direct manager-subordonat, altele prin intermediari.
xVerticale ascendente: transmit informa Ġii, opinii etc. de la subordonat la manager; permit
cunoaúterea felului în care se realizeaz ă sarcinile; asigur ă feed-back-ul.

xOrizontale: asigură comunicarea între membrii grupului de munc ă situaĠi pe acela úi nivel
ierarhic; se realizeaz ă prin dialog sau úedinĠe de lucru.
xOblice: permit pentru un timp scurt s ă se evite calea ierarhic ă; conduc la conflicte de
competen Ġă; sunt folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente; uneori au caracter
informal.
6.5.2. Re Ġele de comunicare
ReĠelele de comunicare reprezint ă ansamblul canalelor de comunicare dispuse într-o
anumită configura Ġie.
Tipurile re Ġelelor de comunicare úi caracteristicile lor sunt:
xReĠea în cerc: fiecare participant are úanse egale de a comunica cu ceilal Ġi; participan Ġii
sunt marca Ġi de un grad de satisfac Ġie mai mare, întrucât nici un membru nu se situeaz ă pe
poziĠia de lider; se adapteaz ă cel mai u úor noilor sarcini ale grupului; caracteristica
grupurilor creative úi informale; este practicat ă de managerii cu stil democrat de
conducere.
xReĠea în X: apare un lider, ceilal Ġi membri au unele restric Ġii în comunicare; este specific ă
grupurilor informale; este practicat ă de managerii cu stil de conducere „laissez-faire”
xReĠea în Y: este practicat ă în conducerea centralizat ă; este specific ă activităĠilor operative
xReĠea în lanĠ: apare un lider; este specific ă grupurilor informale.
Orice reĠea de comunicare se caracterizeaz ă prin:
-tip (cerc, lan Ġ, stea, în Y);
-număr de verigi ;
-grad de flexibilitate (posibilitatea de a se transforma într-o alt ă reĠea);
-suma vecinilor (numărul total de persoane cu care fiecare membru al grupului poate
intra în rela Ġii directe);
-indice de conexiune (cel mai mic num ăr de canale închise sau deschise care antreneaz ă
după sine izolarea unui post, deconectarea lui; reflect ă nivelul de siguran Ġă al
organizării reĠelei de comunicare);
-suma distan Ġelor dintre participan Ġi (suma numerelor verigilor pe care trebuie s ă le
parcurgă mesajele în cadrul grupului între fiecare dintre membrii acestuia);
-indice de centralism al unei pozi Ġii din reĠea (se calculeaz ă ca raport dintre suma total ă
a distanĠelor din re Ġea úi suma distan Ġelor fiecărei poziĠii; permite stabilirea locului
unde trebuie luat ă decizia în re Ġea);

-indice de centralism al reĠelei (reprezint ă suma indicilor individuali, reflect ă gradul de
compactitate al re Ġelei);
-indice de periferie (diferenĠa între indicele de centralism al unei pozi Ġii úi indicele de
centralism al pozi Ġiei centrale).
Toate aceste m ărimi ce caracterizeaz ă o reĠea de comunicare permit eviden Ġierea
modului de organizare a unui grup din punct de vedere al concentr ării autorit ăĠii úi a modului
în care membrii comunic ă între ei.
6.6. CorelaĠia comunicare managerial ă-receptor
Comunicarea managerial ă este influen Ġată de personalitatea partenerilor de dialog a
Făror varietate úi complexitate este foarte mare. Iat ă două situaĠii des întâlnite:
xReceptor feminin
Caracteristicile receptorului sunt: capacitate de adaptare; devotament; capacitate de a
face servicii; necesitatea de a se face remarcat; necesitatea de a lucra într-o atmosfer ă
agreabilă; necesitatea dialogului; tendin Ġa de a forma „grupule Ġe”.
CerinĠele comunic ării manageriale în acest caz sunt: cunoa úterea prealabil ă a
interlocutorului; respectarea regulilor de polite Ġe úi etichetă; grija pentru alegerea locului úi
momentului; ponderea mare a limbajului nonverbal; climat de comunicare pozitiv, relaxat;
apelarea la zâmbet; ascultarea atent ă a opiniilor interlocutorului; oferirea de r ăspunsuri bazate
pe argumente solide; încheierea dialogului cu o expresie de mul Ġumire.
xReceptor tân ăr
Caracteristicile receptorului sunt: receptiv úi maleabil; u úor influen Ġabil; spontan în
gândire úi acĠiune; neiert ător faĠă de cei ce-l dezam ăgesc; dorin Ġă de independen Ġă puternică;
sentiment de onoare foarte dezvoltat; dinamic úi operativ.
CerinĠele comunic ării manageriale în acest caz sunt: încurajarea opiniilor personale;
solicitarea de idei; trasarea de sarcini care s ă-i pună în valoare calit ăĠile; aprecierea
performan Ġelor; stimularea pentru a-l determina s ă coopereze; respectarea personalit ăĠii
fiecăruia; sinceritatea úi transparen Ġa pe tot parcursul dialogului, cu o expresie de mul Ġumire.
6.7. Stiluri de comunicare managerial ă
Oamenii, deci úi managerii, au moduri diferite de a comunica, cu atitudini úi experien Ġe
diferite, cu puncte forte úi slăbiciuni diferite.
Managerul trebuie s ăúi dezvolte stilul de comunicare potrivit propriilor aptitudini úi
puncte forte, inclusiv cele ale propriei culturi. În cazul în care va întâlni persoane care
comunică în alte moduri este foarte important s ă le respecte opiniile úi cultura organiza Ġională.

Literatura de specialitate eviden Ġiază un num ăr mare de stiluri de comunicare
managerial ă. Pe baza experien Ġei, au fost identificate urm ătoarele: de interven Ġie, de control,
de investigare, de influen Ġare.
xStilul de comunicare managerial ă de interven Ġie presupune: stabilirea a ce se dore úte să se
obĠină în urma comunic ării; cunoa úterea anticipat ă a interlocutorului; folosirea de cuvinte
care să transmită mesaje clare; acordarea de sprijin úi atenĠie interlocutorului; renun Ġarea
la acuzaĠii nefondate; verificarea în Ġelegerii mesajului prin întreb ări bine puse.
xStilul de comunicare managerial ă de control presupune: furnizarea în timp util a
informaĠiilor necesare desf ăúurării unei activit ăĠi performante; trasarea de sarcini care s ă
pună în eviden Ġă calităĠile subordona Ġilor; renun Ġarea la acuza Ġii úi la tendin Ġa de a pune în
inferioritate interlocutorul; asigurarea c ă subordonatul în Ġelege consecin Ġele neîndeplinirii
sarcinii ce-i revine la standardele stabilite; comunicarea a ceea ce se a úteaptă concret de la
subordona Ġi; ascultarea nemul Ġumirilor subordona Ġilor úi oferirea de solu Ġii concrete;
Uăspunsul la întreb ările puse sincer úi la obiect.
xStilul de comunicare managerial ă de investigare presupune: furnizarea/cererea de
informaĠii; evaluarea punctelor slabe/critice; identificarea resurselor; analizarea
problemelor.
xStilul de comunicare managerial ă de influen Ġare presupune: cerere c ătre subordona Ġi să
spună cum înĠeleg activitatea pe care o desf ăúoarăúi eventual s ă aducă corecĠii; oferirea de
soluĠii de îmbun ăWăĠire a performan Ġei; punerea accentului pe calitate; convingerea
subordona Ġilor să gândeasc ă altfel decât úeful úi chiar să-l contrazic ă pe acesta; asigurarea
Fă interlocutorul este preg ătit pentru comunicare; sus Ġinerea opiniilor cu argumente solide;
deschiderea la problemele úi întrebările subordona Ġilor; încheierea discu Ġiei prin trecerea
în revistă în mod clar úi explicit a problemelor discutate.
6.8. CorelaĠia dintre stilul managerial úi stilul de comunicare
Modul în care comunic ă managerul este influen Ġat úi de stilul managerial pe care îl
practică: democratic; autoritar; permisiv (laissez-faire).
Stilul de comunicare managerial ă este influen Ġat în cea mai mare m ăsură de stilul de
muncă al conduc ătorilor cu subordona Ġii.
Până în prezent, nu se poate preciza care stil de comunicare poate fi considerat cel mai
bun. Adoptarea unui anumit stil de comunicare depinde de mai mul Ġi factori cum sunt:
competen Ġa úi personalitatea conduc ătorilor; competen Ġa úi personalitatea subordona Ġilor;
stilul de conducere practicat de managerii de vârf; cultura organiza Ġională.

1.Stil de conducere democrat – stil de comunicare de interven Ġie
Conducerea democratic ă are ca deviz ă „suntem al ături în aceast ă acĠiune”; subordona Ġii
participă la luarea deciziilor; comportament managerial deschis, prietenos, agreabil; interes
faĠă de opiniile subordona Ġilor; orientare spre probleme; comunicare pozitiv ă responsabil ă.
Comunicarea de interven Ġie presupune solicitarea de informa Ġii úi argumente de la
subordona Ġi; acceptarea opiniilor divergente úi analizarea lor; adoptarea de c ătre manager a
unei poziĠii de egalitate, minimizând diferen Ġele de statut úi putere.
2.Stil de conducere democrat – stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune ascultarea opiniilor subordona Ġilor; aprecierea
performan Ġelor úi critica deficien Ġelor; analiza c ăilor de progres.
3.Stil de conducere democrat – stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune analiza opiniilor subordona Ġilor; identificarea
barierelor de comunicare úi înlăturarea lor.
4.Stil de conducere democrat – stil de comunicare de influen Ġare
Comunicarea de influen Ġare presupune captarea aten Ġiei interlocutorului apelând la umor,
citate, replici; manifestare de considera Ġie pentru interlocutor; discutarea opiniilor divergente;
încurajarea subordona Ġilor în emiterea ideilor; flexibilitate concretizat ă în acceptarea de c ătre
manager a posibilit ăĠii de a-úi schimba opinia, dac ă argumentarea interlocutorului este solid ă;
comunicarea este orientat ă spre activit ăĠile concrete.
5.Stil de conducere autoritar – stil de comunicare de interven Ġie
Conducerea autoritar ă are ca deviz ă „întotdeauna am dreptate”; rigiditate în ac Ġiune;
opiniile subordona Ġilor nu sunt luate în considerare; orientare spre rezultate.
Comunicarea de interven Ġie presupune: decizia este comunicat ă, iar subordonatul trebuie
Vă o îndeplineasc ă întocmai; limbajul este concis, orientat spre sarcina de îndeplinit;
managerul domin ă comunicarea.
6.Stil de conducere autoritar – stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune etalarea de c ătre manager a unei atitudini de
superioritate; c ăutarea gre úelilor úi sancĠionarea vinova Ġilor; nu se accept ă explicaĠiile
subordona Ġilor.
7.Stil de conducere autoritar – stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune: managerul domin ă comunicarea; lips ă de
feedback.
8.Stil de conducere autoritar – stil de comunicare de influen Ġare

Comunicarea de influen Ġare presupune impunerea solu Ġiilor; lipsa oric ăror explica Ġii;
constrângere úi dirijare; încerc ări de manipulare úi impuneri de idei; rigiditatea managerilor în
privinĠa opiniilor proprii.
9.Stil de conducere permisiv „laissez-faire” – stil de comunicare de interven Ġie
Conducerea permisiv ă presupune: evitarea oric ăror interven Ġii în organizarea úi
conducerea grupului; organizarea úi conducerea spontan ă.
Comunicarea de interven Ġie presupune: acceptarea cu u úurinĠă a opiniilor subordona Ġilor;
lipsă de feed-back.
10.Stil de conducere permisiv „laissez-faire” – stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune: lipsa de claritate în formularea cerin Ġelor; lipsa de
feed-back; criticarea defectelor.
11.Stil de conducere permisiv „laissez-faire” – stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune: lipsa unor preocup ări organizate pentru informare;
subordonatul ofer ă/cere informa Ġii.
12.Stil de conducere permisiv „laissez-faire” – stil de comunicare de influen Ġare
Comunicarea de influen Ġare presupune: încercarea de a schimba comportamentul
subordona Ġilor pentru a se potrivi cu al s ău; manipularea subordona Ġilor pentru a se ob Ġine
ceea ce se dore úte.
Prin natura func Ġiei lor, aten Ġia managerilor este îndreptat ă către obĠinerea de profit. Un
manager performant Ġine seama úi de interesele subordona Ġilor săi, despre care afl ă prin
intermediul comunic ării manageriale. Nu trebuie s ă se uite c ă un conduc ător este apreciat úi
spri jini t de subor dona Ġi n u n umai dup ă modul c um se c ompor t ă f aĠă de e i, c i úi pri n modul
cum le sunt ap ărate interesele.
6.9. Tipuri speciale de comunicare în cadrul grupului de munc ă; úedinĠele
ùedinĠele sunt specifice „muncii în echip ă”. Acestea ocup ă o mare parte din timpul
managerilor, dar úi al angaja Ġilor. ùedinĠa poate fi definit ă ca o activitate în grup, în cadrul
Făreia are loc un schimb oral de informa Ġii sau de opinii.
N u or i c e s c h i m b de i n f or m a Ġi i în t r e ma na g e r úi an g aj aĠi în c a dr ul un e i di s c u Ġi i e s t e o
úedinĠă. ùedinĠa este o form ă instituĠionalizată a dialogului din organiza Ġie, desfăúurată după
reguli precise în vederea realiz ării unui scop bine stabilit, care nu poate fi atins prin nici o alt ă
formă de comunicare oral ă sau scrisă.
În cadrul unei organiza Ġii, úedinĠele au ca scop:
-transmiterea unor informa Ġii, opinii úi/sau decizii;

-culegerea unor informa Ġii de la participan Ġi;
-analiza unor probleme;
-luarea unor decizii de c ătre participan Ġi.
Managerul, prin modul de organizare úi conducere a unei úedinĠe, comunic ă respectul
faĠă de participan Ġi úi modul în care î úi asumă responsabilitatea pentru activitatea desf ăúurată.
Acest lucru este evident dac ă managerul:
-organizeaz ăúedinĠele numai când exist ă un scop;
-cere participan Ġilor să vină pregătiĠi úi săúi prezinte opiniile cât mai concis;
-alocă timpul necesar fiec ărui punct de pe ordinea de zi;
-încurajeaz ă exprimarea opiniilor;
-evită discuĠiile în afara ordinei de zi stabilite;
-nu permite monopolizarea discu Ġiei de către o persoan ă;
-asigură un climat de comunicare adecvat;
-rezolvă cu tact eventualele dezacorduri úi conflicte;
-asigură tragerea unor concluzii úi precizarea unor m ăsuri pentru implementarea
deciziilor luate.
6.9.1. Tipuri de úedinĠe
După finalitatea formelor de activitate în echip ă, sunt identificate cinci tipuri
fundamentale de úedinĠe: decizionale, de informare, de armonizare, de explorare úi de
incursiune. Ele se caracterizeaz ă astfel:
A.úedinĠa decizional ă: conducătorii stabilesc dezvoltarea organiza Ġiei în perspectiv ă, modul
de îndeplinire a sarcinilor, repartizarea resurselor etc.
B.úedinĠa de informare : se transmit decizii adoptate de organe ierarhice de pe diferite
niveluri; se transmit informa Ġii necesare desf ăúurării performante a activit ăĠii; se culeg/se
transmit informa Ġii de către úeful direct.
C.úedinĠa de armonizare : este specific ă pentru managerii unor compartimente de munc ă
între care nu exist ă nici un raport de subordonare ierarhic ă; are drept scop asigurarea
cooperării între diferitele compartimente, atât în procesul preg ătirii unor decizii, cât úi în
implementarea lor.
D.úedinĠa de explorare : are drept scop promovarea unor idei noi; apeleaz ă la anumite
tehnici (brainstorming, Delphi etc.); accentul se pune pe imagina Ġia participan Ġilor.
E.úedinĠa de incursiune : participan Ġii pornesc de la o idee bine definit ă, având sarcina s ă o
transforme într-un proiect opera Ġional; accentul se pune pe precizia tehnic ă a programului.

6.9.2. Reguli de desf ăúurare a unei úedinĠe
EficienĠa unei úedinĠe depinde mult de felul în care este condus ă. Specialiútii recomand ă
o serie de reguli a c ăror respectare influen Ġează reuúita unei úedinĠe, astfel:
A.Deschiderea úedinĠei
-respectarea cu stricte Ġe a orei fixate;
-formularea clar ă a scopului úedinĠei;
-formularea pozitiv ă a ideilor;
-folosirea cuvintelor care s ă facă ideile interesante;
-limitarea comentariului introductiv la 1-2 minute.
B.Dezbaterea propriu-zis ă
-Dúezarea din primele minute a dezbaterii pe fondul problemei;
-încurajarea participan Ġilor de a judeca independent, prin adresare de întreb ări de genul:
care sunt alternativele? care pare cea mai bun ă soluĠie úi de ce? care factori nu au fost
luaĠi în considerare?
-calmarea momentelor de tensiune;
-evitarea digresiunilor care pot s ă apară;
-asigurarea continuit ăĠii úedinĠei pe problemele pentru care a fost convocat ă;
-respectarea timpului programat pentru úedinĠă.
C.Tragerea concluziilor
-expunerea concluziilor la sfâr úit de către conduc ătorul úedinĠei;
-stabilirea unui plan de m ăsuri úi a unor termene pentru ac Ġiune úi raportare;
-sublinierea contribu Ġiilor valoroase aduse în timpul discu Ġiei;
-reliefarea m ăsurii în care au fost atinse obiectivele propuse úi a acĠiunilor ce revin
participan Ġilor în viitor.

7. COMUNICAREA PROFESIONAL Ă
7.1. Comunicarea oral ă
Sub umbrela derutant ă a noĠiunii de comunicare oral ăse află deopotriv ă elemente care
Ġin de expresia sonor ă a vocii umane úi elemente care Ġin de sensul cuvintelor. În acest sens, se
poate face o distinc Ġie între dou ă tipuri de limbaj, profund diferite ca natur ă, dar intim
conectate:
xlimbajul paraverbal – ceea ce oamenii comunic ă prin voce (volum, intona Ġie, ritm,
tonalitate, accent, pauze) úi prin manifest ări vocale f ăUă conĠinut verbal (râs, dresul vocii,
geamăt, oftat, morm ăieli, plesc ăituri, urlete, Ġipete, fluier ături etc.);
xlimbajul verbal – ceea ce oamenii comunic ă prin rostirea úi descifrarea în Ġelesului
cuvintelor.
În lumina acestei distinc Ġii, este evident statutul de component ă a comunic ării orale ,
atribuit comunic ării verbale. Evident este îns ăúi faptul că, în acelaúi timp, comunicarea oral ă
este, dintr-un alt punct de vedere, parte a comunic ării verbale, deoarece aceasta din urm ă
poate fi realizat ă nu numai oral, dar úi scris.
Comunicarea oral ă prezintă numeroase avantaje fa Ġă de comunicarea scris ă:
-vorbitorul î úi poate observa interlocutorul úi interveni pe loc cu modific ări, atât la
nivelul limbajului paraverbal cât úi verbal, pentru a eficientiza comunicarea;
-oralitatea permite un joc logic úi imediat al întreb ărilor cu răspunsurile, într-o derulare
spontanăúi flexibilă;
-oralitatea asigur ă terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor
persuasive úi manipulatoare, pune în valoare carisma úi capacitatea de a convinge úi
influenĠa oamenii.
Puternica leg ătură existentă între mesajul paraverbal úi cel verbal se traduce prin aceea
Fă interven Ġia celui dintâi provoac ă intensificarea, sl ăbirea, distorsionarea sau anularea
semnifica Ġiilor cuvintelor rostite. De aceea, persoanele care doresc s ă influenĠeze sau s ă-i
controleze pe cei din jurul lor, s ă-i încurajeze sau s ă-i intimideze, s ăúi afirme autoritatea úi
Văúi menĠină controlul, s ă obĠină aprobarea sau refuzul interlocutorilor, trebuie s ă înveĠe să
mânuiasc ă mesajul paraverbal.
În timp ce vorbe úte, omul dezv ăluie o cantitate imens ă de informa Ġii despre sine, dar
nu atât de mult prin cuvinte, cât prin voce. Prin alternarea tonurilor vocii, se poate contracara
monotonia úi direcĠiona aten Ġia ascultătorului. Tonurile crescânde exprim ă o doză de
siguranĠă, în timp ce inflexiunile descrescânde puncteaz ă nesiguran Ġa. Atunci când se dore úte

Vă se arate încredere úi competen Ġă, când se dore úte atragerea aten Ġiei úi convingerea,
psihologii recomand ă folosirea unui „ton parental”. Când cineva nu este luat în serios, când
nu reuúHúte să convingăúi nu se poate impune în fata celorlal Ġi, e cazul s ă se întrebe úi dacă nu
cumva tonul adoptat este unul copil ăresc.
Varierea volumului vocii este o alt ă tehnică ce trebuie st ăpânită, deoarece permite
cuiva să domine sau s ă fie dominat. Fiecare poate face acest lucru mai bine sau mai r ău, în
funcĠie de volumul pl ămânilor, de capacitatea toracic ă, de calitatea corzilor vocale, de modul
în care este controlat ă respiraĠia, de pozi Ġia corpului etc. Elementele care nu Ġin neapărat de
persoana care vorbe úte în corec Ġia volumului vocii, dar care trebuie luate în seam ă dacă
aceasta vrea s ă fie auzit ă úi ascultat ă, sunt m ărimea înc ăperii, mărimea publicului úi
zgomotele de fond.
Articularea este arta de a vorbi inteligibil úi de a emite sunete potrivite folosind buzele,
maxilarul úi limba. Dic Ġia depinde de articularea corect ăúi complet ă a consoanelor úi de
enunĠarea clară a vocalelor. Cei pe care natura nu i-a prea ajutat úi vorbesc dintotdeauna
îngăimat, neclar, sau bâlbâit nu pot fi b ănuiĠi de adoptarea vreunei strategii de comunicare,
dar un vorbitor care de regul ă vorbeúte răspicat úi care dintr-o dat ă devine neclar în anumite
zone ale discursului s ău, lasă să se înĠeleagă că, ori nu este sigur pe ceea ce spune, ori nu-i
place ceea ce spune, ori pur úi simplu are ceva de ascuns.
Uneori, unii vorbitori, de úi nu au probleme cu articularea, e posibil s ă nu stăpânească
bine accentul. Acesta se refer ă la pronun Ġarea mai intens ăúi pe un ton mai înalt a unei silabe
dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. Accentul de Ġine un rol important în
schimbarea în Ġelesului cuvintelor úi inducerea de mesaje colaterale celui transmis prin
cuvinte.
Ritmul vorbirii este dat de derularea lent ă (aproximativ 200 de silabe/minut), normal ă
(în jur de 350 de silabe /minut), sau rapid ă (în jur de 500 de silabe/minut) a cuvintelor
pronunĠate. Un bun vorbitor trebuie s ă varieze viteza pronun Ġării cuvintelor în func Ġie de
conĠinutul úi importan Ġa generală a mesajului.
Pauzele dintre cuvinte úi fraze transmit indicii atât despre inten Ġiile úi atitudinile
discursive ale vorbitorului, cât úi despre st ările lui afective. Pauzele scurte divid ideile dintr-o
frază, iar cele lungi marcheaz ă sfârúitul frazelor. Pauzele prea lungi pot obosi audien Ġa, cele
scurte úi bine plasate dau ascult ătorului sentimentul de implicare activ ă. Pauzele tactice sunt
Iăcute înainte de cuvintele sau ideile care merit ă subliniate, altele nu vizeaz ă deloc
interlocutorul, ci necesitatea unui moment de medita Ġie, de aducere aminte. Exist ăúi pauze
datorate stânjenelii, când tot ce se poate spera este ca interlocutorul s ă ia cuvântul.

Dincolo de calit ăĠile vocii este cuvântul. Oamenii gândesc în cuvinte úi comunic ă tot
cu ajutorul cuvintelor. Dar sensul cuvintelor depinde întotdeauna de contextul în care sunt
plasate. Cuvântul r ămâne expresia cea mai înalt ă a limbajului úi este actul de identitate al
speciei umane. Existăúi nenumărate obstacole în calea gândirii úi rostirii de cuvinte:
-confuziile dintre denota Ġiile úi conotaĠiile cuvintelor, lipsa unei modera Ġii în folosirea
sinonimiei, omonimiei, sau polisemiei conduc la ambiguitate;
-lumea este plin ă de contrarii, iar oamenii le descriu prin cuvinte extreme: alb sau negru,
bun sau rău; această modalitate de polarizare a gândirii prin limbaj face uneori oamenii s ă
atace, să nu aibă răbdarea de a c ăuta o cale de mijloc, s ă nu-úi poată înfrâna pornirile
duúPănoase;
-convinúi că pot cunoa úte lucrurile în totalitatea lor, oamenii nu se sfiesc s ă tragă concluzii
mult prea generale, s ă foloseasc ă enunĠuri globalizante, deseori generatoare de conflicte;
-cei care vorbesc mult, inutil úi comit indiscre Ġii sunt evita Ġi, sau accepta Ġi cu rezerve;
-Săstrarea prea multor secrete úi refuzul sistematic de a pune în discu Ġie aspecte ale propriei
personalit ăĠi înseamn ă a întoarce spatele comunic ării; egocentrismul este un p ăcat pe care
comunicarea nu-l tolereaz ă;
-utilizarea abuziv ă, sau neadecvat ă momentului comunic ării úi componen Ġei auditoriului a
unui jargon sau argou blocheaz ă comunicarea;
-preĠiozitatea cuvintelor úi abstractiz ările exagerate pot plictisi, adormi sau alunga
ascultătorii.
7.1.1. Preg ătirea úi susĠinerea unei prezent ări orale
SusĠinerea unei prezent ări orale este una din cerin Ġele frecvente în facult ăĠi úi colegii.
Faptul ca mul Ġi studenĠi se tem să apară în public sau nu to Ġi reuúesc să aibă succes Ġine úi de o
oarecare ignoran Ġă; a úti cum trebuie s ă faci o prezentare oral ă este o abilitate care poate fi
dezvoltatăúi perfecĠionată.
Uneori oamenilor le place mai mult s ă-i asculte pe ceilal Ġi vorbind, povestind úi
explicând, decât s ă se scufunde în lectur ă. E mai rapid úi mai spectaculos. Ascult ătorii nu vor
neapărat numai informa Ġie; ei vor s ă fie luaĠi în considera Ġie, stimula Ġi, antrenaĠi, bine-dispu úi.
Acesta este úi motivul pentru care ei se plictisesc s ă-i asculte pe cei care nu- úi dezlipesc
privirile de pe foaia de hârtie.
A.Factori interpersonali
ToĠi cei care se sperie la gândul c ă trebuie s ă vorbeasc ă în public trebuie s ă porneasc ă la
drum cu ideea ca auditoriul e de partea lor. Publicul î úi doreúte sa ia parte la o prezentare
reuúită din toate punctele de vedere, a úa că va manifesta úi o oarecare toleran Ġă faĠă de greúeli

sau ezitări. Oricum ar fi, publicul porne úte la drum de partea vorbitorului úi, de regul ă, va
Uămâne de partea lui pân ă la sfârúitul prezent ării, mai ales dac ă vorbitorul va face tot posibilul
Vă nu stârneasc ă vreun conflict, sau se va feri s ă îi aducă ofense.
Se poate întâmpla ca pe parcursul prezent ării, vorbitorul s ă mai uite ce a vrut s ă spună, sau
cum trebuie s ă continue o idee, s ă nu găsească imediat folia transparent ă cu datele pe care
trebuie să le interpreteze, s ă se împiedice când coboar ă de pe podium úi totuúi să fie apreciat úi
aplaudat cu c ăldură la sfârúit úi să i se spun ă că prezentarea a pl ăcut. Dacă va úti cum să
comunice publicului faptul c ă îl trateaz ă cu interes úi seriozitate, c ă are să îi spună lucruri
importante úi interesante, dac ă are conútiinĠa depunerii unui efort cât de mic pentru a se
pregăti trup úi suflet în vederea marii confrunt ări, publicul va sim Ġi úi va manifesta toleran Ġă.
Cu cât publicul se va apropia, sub conducerea vorbitorului, de miezul dezbaterilor, cu atât se
va simĠi mai antrenat. Acesta este úi motivul pentru care speciali útii sugereaz ă vorbitorului
menĠinerea unui contact vizual permanent cu auditoriul. Aceast ă permanen Ġă nu trebuie îns ă
înĠeleasă greúit: privirea insistent ă, aĠintită asupra unei singure persoane dintr-un grup,
Săstrarea contactului vizual cu o persoan ă mai mult de 5-6 secunde trebuie evitate cu orice
preĠ. E bine ca vorbitorul s ă privească pe rând, fiecare segment de grup úi apoi o persoan ă sau
alta. Dacă în general întâmpin ă greutăĠi în stabilirea contactului vizual, va trebui s ă exerseze
atunci când st ă de vorbă cu cineva tehnica îndrept ării privirii spre un punct imaginar, situat
între ochii interlocutorului.
Daca vorbitorul dore úte ca publicul s ă îi acorde aten Ġie, să-l urmărească úi să-l
simpatizeze, trebuie s ă aibă în vedere úi următoarele aspecte: acusticii s ălii, plasarea optim ă în
spaĠiu a materialelor vizuale, evitarea grimaselor, crearea unei atmosfere destinse prin zâmbet,
evitarea vulgarit ăĠilor, evitarea glumelor nes ărate însoĠite de un râs zgomotos, expunerea pe
un ton plictisit, încadrarea în limita de timp impus ă prezentării.
B.Pregătirea prezent ării
Factorul timp este decisiv în preg ătirea unei prezent ări. Se spune c ă pentru a putea vorbi
cinci minute e nevoie de dou ă săptămâni de preg ătire, iar pentru a vorbi o or ă, de o singur ă
Văptămână. Vorbitorul poate s ă se bucure de concentrarea maxim ă a publicului pre Ġ de 10
minute, dup ă care va trebui s ă facă eforturi pentru a o men Ġine la cote ridicate. De aceea este
indicat săúi structureze prezentarea cât mai riguros, acordând între 10 úi 20% din timp
introducerii, 60-80% din timp problemelor de con Ġinut úi să păstreze 10-20% din timp pentru
concluzii. Exersarea prezent ării, cu ceasul în fa Ġă, este o excelent ă modalitate de a verifica
dacă selecĠia materialelor se încadreaz ă în spaĠiul de timp solicitat; înregistrarea prezent ării úi
apoi analiza ei poate scoate la iveal ă atât deficientele de natur ă paraverbal ă, cât úi cele de

conĠinut úi logică. Pentru a nu permite memoriei s ă-i joace feste, vorbitorul trebuie s ăúi
pregătească notiĠe clare úi uúor de urm ărit, adoptând formatul fi úelor scrise pe o singur ă parte
úi nicidecum pe coli A4, scrise pe ambele fe Ġe. Ele îl vor ajuta s ă nu omită ideile importante,
Vă construiasc ă argument ări solide úi să nu se abat ă de la succesiunea normal ă sau corect ă a
faptelor úi aspectelor selectate pentru prezentare.
C.Folosirea mijloacelor vizuale
În pregătirea materialelor vizuale, vorbitorul trebuie s ă porneasc ă de la premisa c ă ele au
rolul să orienteze publicul, s ă ajute la crearea de corel ări úi conexiuni ideatice, s ă completeze
doar ceea ce are de spus úi nicidecum s ă se constituie într-o variant ă scrisă a vorbelor sale.
Cuvintele nu îl vor ajuta prea mult, dac ă nu vor fi asociate sau înt ărite vizual prin procedee
grafice, cum ar fi sublinieri, încercuiri sau încadr ări. Vorbitorul trebuie s ă anticipeze unele din
întrebările publicului úi să aibă pregătite materialele care s ă ilustreze r ăspunsurile sale.
Numărul slide-urilor (diaporamelor) rulate trebuie bine corelat cu volumul de informa Ġie
stabilit pentru prezentare úi timpul în care trebuie s ă se încadreze prezentarea. Astfel, este
recomandabil ca pentru o prezentare de zece minute s ă fie pregătite aproximativ 10 slide-uri.
Dacă este vorba despre o prezentare de o or ă, este potrivit un ritm de un slide la 2-3 minute.
Indiferent de num ărul slide-urilor, trebuie avut ă în vedere ortografia, punctua Ġia úi exprimarea
corecte.
La folosirea unor prezent ări create cu programe specializate, trebuie evitate unele cli úee
vizuale, cum sunt:
-butoanele animate;
-topirea unei imagini în alta;
-formarea textului prin c ăderea literelor;
-sporirea spectaculozit ăĠii trecerii de la o pagin ă la alta prin punctarea sonor ă cu sunete
de fanfară.
D.Rostirea discursului
Vorbitorul nu trebuie s ă înceapă să vorbeasc ă până nu se asigur ă că publicul este a úezat úi
va acorda toata aten Ġia, până când, pre Ġ de câteva secunde, nu a stabilit un contact vizual cu
auditoriul, pân ă când nu a studiat dintr-o privire organizarea spa Ġiului propriu de mi úcare,
până când nu a respirat adânc úi nu úi-a găsit poziĠia cea mai comod ă în faĠa ascultătorilor.
Trebuie evitate cli úee, sau expresii banale de tipul „Am marea pl ăcere de a …”; nu se prezint ă
nici mulĠumiri úi nici scuze în primele fraze ale discursului, ele se p ăstrează eventual pentru
sfârúit. Este necesar ă obĠinerea controlului st ării de nervozitate înc ă din primele minute ale
prezentării. Două din semnele cele mai des întâlnite ale acestei st ări sunt impunerea unui ritm

prea alert de expunere úi tendinĠa de a nu orienta corpul úi privirea c ătre public. Exist ă mai
multe moduri de a începe un discurs, totul este s ă se facă alegerea cea mai potrivit ă
personalit ăĠii proprii:
-denumirea temei, urmat ă eventual de câteva preciz ări referitoare la alegerea titlului
prezentării;
-referirea la obiectivele úi aspectele abordate în cadrul temei propuse
-anticiparea unor întreb ări sau aspecte problematice;
-o anecdot ă sau cu o glum ă;
-o mărturisire;
-prezentarea unor fapte sau date statistice;
-folosirea unui citat nu foarte lung úi relevant pentru subiectul discursului;
-afirmaĠii cu conĠinut úocant;
-povestiri interesante.
E.Finalizarea discursului
ModalităĠile posibile pentru încheierea prezent ării sunt la fel de numeroase:
-prezentarea unor concluzii punctuale;
-lansarea unor interoga Ġii (retorice) prin care s ă se recapteze interesul sl ăbit al publicului;
-anecdote scurte, care s ă ilustreze aplicabilitatea ideilor expuse;
-invitarea publicului de a trece la ac Ġiune în spiritul celor afirmate în prezentare;
-folosirea de citate care s ă sublinieze credibilitatea performantelor sau rezultatelor expuse.
E preferabil ca, în ciuda tuturor schimb ărilor de moment intervenite pe parcursul
prezentării, vorbitorul s ă nu se abat ă de la concep Ġia iniĠială; de asemenea, el nu trebuie s ă se
Uăzgândeasc ă, odată ajuns în fa Ġa publicului, asupra frazelor de început.
ConĠinutul discursului nu se memoreaz ă, dar fraza de început úi cea de încheiere sunt
Eătute în cuie. Chiar dac ă pe undeva vorbitorul s-a mai bâlbâit, sau s-a încurcat pu Ġin în detalii
sau argument ări, cel puĠin să înceapăúi să sfârúească făUă a se împiedica. Astfel, el se va sim Ġi
mai pregătit să înfrunte inevitabilele întreb ări. Dacă vreo întrebare adresat ă îl pune într-o
asemenea încurc ătură, încât îúi dă seama că nu poate r ăspunde, este mult mai corect úi mai
elegant să nu încerce „s-o scalde” úi să recunoasc ă sincer: „Îmi pare r ău, nu útiu/nu cunosc/nu
Yă pot răspunde …”. Iar dac ă i se adreseaz ă o întrebare care nu are nimic de-a face cu
subiectul prezent ării, nu trebuie s ă se simtă obligaĠi să răspundă. Irelevan Ġa se poate sanc Ġiona
cu elegan Ġăúi diploma Ġie.

7.1.2. Tipuri de interviuri. Interviul de angajare
Interviul este o form ă de comunicare oral ă, specifică publicisticii úi sociologiei. El se
bazează pe un sistem de chestionare direct ă, scopul urm ărit fiind ob Ġinerea de aprecieri, opinii
úi informaĠii diverse.
În sfera for Ġei de munc ă, întrevederile sau întâlnirile între dou ă sau mai multe
persoane, în care se discut ă chestiuni de interes comun, pot fi de mai multe tipuri:
A.Interviul de selec Ġie. Acest tip de interviu, cunoscut úi sub numele de interviu de
angajare , este utilizat pentru a completa datele deja cunoscute din curriculum vitae úi din
recomand ările puse la dispozi Ġie de către candidat. Cu cât pozi Ġia ierarhic ă este mai înalt ă,
cu atât complexitatea úi exigenĠele de selec Ġie sunt mai ridicate. Pentru multe posturi úi
funcĠii de conducere se organizeaz ă adesea dou ă, sau mai multe interviuri.
B.Interviul de informare . Scopul acestui tip de interviu este acela al culegerii de date în
vederea rezolv ării unei probleme sau pentru documentare. Este folosit de manageri pentru
a investiga cauzele unor deficien Ġe, sau de exper Ġi ai serviciilor de resurse umane în
studiul anumitor atitudini ale angaja Ġilor.
C.Interviul de evaluare . La interviul de evaluare particip ă de regul ă un manager úi un
subordonat, dup ă ce managerul úi (eventual) subordonatul au completat o fi úă de evaluare.
Obiectivul interviului este acela de a constata realiz ări, dar úi de a depista eventuale
neconcordan Ġe între cerin Ġele úi rezultatele reale. Acest tip de interviu poate sta la baza
unei colabor ări iniĠiate în vederea întocmirii unor planuri care s ă aibă ca rezultat
îmbunăWăĠirea activit ăĠii subordonatului.
D.Interviul de admonestare . Acest tip de interviu se organizeaz ă atunci când, prin
comportamentul s ău, un angajat a înc ălcat politica firmei atât de grav, încât este nevoie de
o întâlnire oficial ă bine documentat ă. Spre deosebire de interviul de evaluare, în cadrul
Făruia este absolut necesar ă exprimarea opiniei angajatului, în cursul interviului de
admonestare, comunicarea are loc în cea mai mare parte unidirec Ġional, de la manager la
angajat. Angajatului i se spune ce ar trebui s ă facă pentru a- úi îmbunăWăĠi comportamentul
úi ce consecin Ġe poate avea nerespectarea recomand ărilor făcute.
E.Interviul de consiliere . A c e s t t i p de i n t e r v i u s e pr a c t i c ă pe n t r u a v e ni în s pr i j i n ul un ui
angajat, ale c ărui probleme personale îi afecteaz ă activitatea. Interviul de consiliere nu
înseamnă doar a da ni úte sfaturi. Dac ă cel care conduce interviul este o persoana cu
experienĠă, va úti că majoritatea oamenilor de Ġin răspunsuri la problemele care îi fr ământă,
dar le păstrează bine ascunse într-un colt al con útiinĠei lor. Ceea ce le lipse úte este tocmai
úansa de a vorbi cuiva deschis despre problemele lor.

F.Interviul de p ăUăsire a institu Ġiei. Aceasta este o categorie special ă de interviu de
informare, care ar trebui s ă se regăsească în sistemul de resurse umane al oric ărei
instituĠii. Angaja Ġilor care î úi anunĠă intenĠia de a p ăUăsi instituĠia li se cere sa aib ă o
întrevedere cu un specialist din domeniul resurselor umane, care, prin intermediul unui set
de întrebări bine gândite, le solicit ă opinii referitoare la condi Ġiile de lucru din cadrul
respectivei institu Ġii. Angaja Ġii care păUăsesc o institu Ġie din proprie ini Ġiativă sunt în
general sinceri în comentariile pe care le fac úi dispuúi să dezvăluie informa Ġii care ar
putea îmbun ăWăĠi situaĠia colegilor lor.
7.1.3. Tipuri de interviuri de angajare
Tipologia interviurilor de angajare este úi ea bine reprezentat ă. Criteriile care stau la
baza alcătuirii unuia sau altuia sunt extrem de variate: locul desf ăúurării, numărul
intervievatorilor, durata întrevederii, scopuri specifice urm ărite etc. La ora actual ă, cele mai
utilizate tipuri de interviuri sunt urm ătoarele:
A.Interviul structurat
-foloseúte întrebări cu o direc Ġie clară;
-întrebările pot fi stabilite anticipat;
-se aseamăQă cu un chestionar oral;
-este utilizat ca form ă de selecĠie preliminar ă (screening), când exist ă un număr mare de
solicitanĠi;
-întrebările nu sunt rigide;
-se pot pune întreb ări suplimentare, pân ă se obĠine informa Ġia dorită;
-permite ob Ġinerea unor informa Ġii similare despre fiecare candidat;
-obiectivul interviului este acela de a constata realiz ări, dar úi de a depista eventuale
neconcordante între cerin Ġele úi rezultatele reale.
B.Interviul nestructurat
-are o mare tent ă subiectiv ă;
-este folosit pentru eviden Ġierea unor tr ăVături de personalitate;
-rolul întreb ărilor este de a-l determina pe solicitant s ă vorbeasc ă despre sine;
-unele întreb ări pot să nu fie strict legate de natura postului;
-ordinea adres ării întrebărilor generale úi specifice nu este stabilit ă dinainte.
C.Interviul de sondare a comportamentului candidatului
-comportamentul trecut al candida Ġilor indică modul în care vor reac Ġiona la viitorul loc de
muncă;

-întrebările tipice sunt “Ce a Ġi face dac ă aĠi fi în situa Ġia x?”, "Spune Ġi-mi ce aĠi făcut când a
trebuit să …?”
-intervievatorul construie úte de regul ă întrebările pe baza con Ġinutului CV-ului;
-Uăspunsurile trebuie bine structurate (descrierea situa Ġiei, discutarea ac Ġiunilor întreprinse,
precizarea rezultatelor úi specificarea înv ăĠămintelor).
D.Interviul sus Ġinut în fa Ġa unei comisii l ărgite (panel)
-se caracterizeaz ă prin prezen Ġa unui num ăr mai mare de trei intervievatori care, prin
specificul întreb ărilor formulate, urm ăresc lucruri diferite úi au priorit ăĠi diferite;
-ritmul conversa Ġiei este mai alert, iar concentrarea candidatului trebuie s ă fie maxim ă,
astfel încât r ăspunsurile sale s ă dea satisfac Ġie fiecărui membru;
-este necesar ă stabilirea unui bun contact vizual cu fiecare membru din comisie;
-Uăspunsurile trebuie s ă fie cât mai clare úi prompte.
E.Interviul de testare a rezistentei la stres
-scopul major este testarea comportamentului candidatului în condi Ġii de stres;
-este folosit în cazul posturilor care implic ă o varietate de sarcini pe lâng ă acelea privind
menĠinerea rela Ġiei cu clien Ġii.
7.1.4. Preg ătirea pentru interviu
Prezentarea la un interviu presupune cunoa úterea unor tactici úi amănunte de obicei
desconsiderate, sau omise. Unii î úi dau seama de importan Ġa lor chiar în momentul dialogului
cu angajatorul, când oricum e prea târziu. Pentru un intervievat, este util ă respectarea regulilor
următoare:
-înainte de a solicita un post trebuie s ă adune date despre activitatea firmei sau
departamentului (obiectul de activitate, cifra de afaceri, organizarea personalului,
influenĠele suferite în urma ultimelor evenimente economice sau politice, adresa sediului
central sau al filialei etc.), s ă cunoască fiúa postului, numele úi funcĠiile unor persoane cu
putere de decizie.
-Vă se asigure c ă CV-ul este preg ătit în concordan Ġă cu postul solicitat úi informaĠiile culese
despre firm ă; să aibă asupra sa înc ă o copie a tuturor documentelor expediate firmei (CV,
scrisoare de inten Ġie, lista de referen Ġi), hârtie úi un stilou pentru eventuale însemn ări în
timpul interviului.
-Vă aleagă o vestimenta Ġie sobrăúi elegantă, să foloseasc ă un parfum discret; se recomand ă
ca bărbaĠii să poarte costum úi cravată, să evite hainele prea largi, bijuteriile sau alte
accesorii vestimentare úi să fie bărbieriĠi, iar femeile s ă poarte un costum de bun gust, s’

aibă un machiaj discret, s ă evite rujurile sau lacurile de unghii prea stridente, precum úi
abundenĠa de bijuterii.
-Văúi asigure un moral bun, s ăúi compun ă o imagine mental ă optimistă, să vorbeasc ă cu
convingere, s ă afiúeze un aer de încredere în sine pe care îl degaj ă propria personalitate.
-Vă pregătească un set de întreb ări pe care eventual le va pune interlocutorului úi care
demonstreaz ă că este interesat cu adev ărat de postul respectiv, c ă s-a documentat úi s-a
pregătit pentru interviu.
-Vă se prezinte cu 15 minute înaintea orei anun Ġate, să confirme ora úi locul cu 24 de ore
înainte de a merge la interviu úi să se asigure c ăútie să ajungă la sediul anun Ġat.
Prima impresie
-când intră, să salute, să zâmbeasc ăúi să dea mâna cu cel care i-a întins-o pe a sa.
-Vă vorbeasc ă clar, direct úi politicos.
-Vă s e aúe z e pe s c a un du p ă c e a f os t i nv i t a t s ă o f a că, să s te a c u s pa t e l e dr e pt , s ă n u s e
întindă cu coatele pe birou, s ă nu fumeze úi să nu mestece gum ă.
-Vă nu ia un aer prea relaxat úi plictisit, s ă manifeste, prin mimic ăúi gestică, siguranĠă de
sine úi receptivitate.
Tipuri de întreb ări
Schimbul de informa Ġii se realizeaz ă prin întreb ări úi răspunsuri. Iat ă câteva tipuri de
întrebări care se pot avea în vedere, înso Ġite de câteva formul ări:
1.Întrebări introductive pentru demararea discu Ġiei: „Cum a fost drumul?”, „Cum v ă place la
noi în întreprindere?”
2.Întrebări de legătură spre miezul discu Ġiei: „Cum ne-a Ġi găsit?”, „De ce candida Ġi tocmai la
noi?”, „De ce ne-a Ġi trimis pe lâng ă dosarul dumneavoastr ăúi o bandă video?”
3.Întrebări legate de biografia profesional ă: „Cum a decurs preg ătirea dumneavoastr ă
profesional ă?”, „Care din calific ările dumneavoastr ă sunt cele care corespund descrierii
postului pe care candida Ġi?”, „Cât timp dori Ġi să desfăúuraĠi această activitate?”
4.Întrebări legate de starea social ăúi predispozi Ġii personale: „În ce mediu a Ġi crescut?”, „Ce
Sărere are so Ġia/soĠul dumneavoastr ă despre planificata schimbare a locului de munc ă?”,
„Când considera Ġi că o persoan ă este dificil ă?”, „Cum reac ĠionaĠi atunci când un client
ridică pretenĠii inacceptabile?”
5.Întrebări despre capacitatea de a lucra în echip ă: „Ce calit ăĠi úi îndemân ări vi se par utile
în cazul lucrului în echip ă?”, „Care sunt avantajele úi dezavantajele lucrului în echip ă?”

6.Întrebări referitoare la motivarea efortului: „Etapa de preg ătire profesional ă a
dumneavoastr ă a fost unidirec Ġională, sau aĠi luat în considera Ġie mai multe alternative?”,
„Presupunând c ă brusc aĠi deveni úomer, ce v ă va lipsi cel mai mult?”
7.Întrebări referitoare la puterea de concentrare úi rezisten Ġa la efort: „Ce sarcini a Ġi
considerat a fi extrem de plictisitoare la fostul loc de munc ăúi cum le-a Ġi gestionat?”, „V-
DĠi enervat vreodat ă pe anumite obiceiuri ale colaboratorilor dumneavoastr ă?”
8.Întrebări care vizeaz ă flexibilitatea úi capacitatea de adaptare: „În ce condi Ġii aĠi fi dispus
Vă staĠi peste program?”, „Ave Ġi probleme când trebuie s ă renunĠDĠi la obiúnuinĠe mai
vechi?”, „Prefera Ġi sarcinile care nu incumb ă responsabilit ăĠi prea mari?”
9.Întrebări privind capacitatea de a r ăzbate úi a fi conving ător: „Descrie Ġi o situaĠie când aĠi
Uăzbătut cu succes în ciuda p ărerilor celor din jurul dumneavoastr ă”, „După ce schem ă de
organizare lucra Ġi?”
10.Întrebări referitoare la capacit ăĠile de conduc ător: „Cum pute Ġi dumneavoastr ă, singur, s ă
stimulaĠi echipa?”
11.Întrebări referitoare la contractul de munc ă: „Ce salariu spera Ġi să primiĠi la noi?”, „Ce
speraĠi prin schimbarea locului de munc ă?”
Întrebări care se pot adresa la interviu
Chiar dac ă intervievatul nu are de gând s ă întrebe nimic, mul Ġi angajatori îl vor pune în
situaĠia s-o facă. Iată câteva sugestii:
ƒCare este mediul concuren Ġial în care opereaz ă firma?
ƒCe obstacole se anticipeaz ă în atingerea scopurilor firmei?
ƒCe responsabilit ăĠi îmi vor reveni dac ă …?
ƒCare este politica firmei în ceea ce prive úte înscrierea angaja Ġilor la cursuri de
perfecĠionare sau postuniversitare?
7.2. Comunicarea scris ă
7.2.1. Redactarea unui curriculum vitae
Uncurriculum vitae (CV) este o schi Ġă biografic ă, întocmit ă de un candidat care
solicită un post sau o pozi Ġie. Oamenii sunt extrem de diferi Ġi unii de al Ġii úi orice încercare de
încorsetare a unui CV într-o anume re Ġetă de alcătuire nu poate garanta ob Ġinerea postului
dorit. În general, informa Ġia conĠinută de un CV trebuie atent selectat ă, ordonatăúi inclusă în
secĠiuni bine cânt ărite úi anunĠate de titluri úi subtitluri adecvate. Includerea unor sec Ġiuni úi
excluderea altora depinde nu numai de natura úi gradul de experien Ġă posedat la un moment
dat, într-un anumit domeniu, dar úi de cât de mult individul útie să fie el însu úi, săúi pună în

valoare calit ăĠile úi săúi ascundă defectele. Din aceast ă perspectiv ă, un CV trebuie s ă fie o
oglindă a spiritului în competi Ġie.
A.Conceperea unui CV
Principalul factor de care trebuie s ă se Ġină seama este obiectivul profesional úi postul
vizat. Conteaz ă în mare m ăsurăúi modul general de prezentare a documentului (încadrarea în
pagină, forma grafic ă, hârtia etc.).
Pentru aceasta, propun ătorul trebuie:
ƒVă cunoască cât mai bine condi Ġiile cerute de respectivul post; condi Ġiile pot merge de la
vârstă, stagiu militar, personalitate etc., pân ă la pregătirea de specialitate, experien Ġa în
domeniu, diferite abilit ăĠi;
ƒVă alcătuiască o listă cu punctele sale forte, din care s ă nu lipseasc ă pregătirea úcolară, sau
universitar ă, calificările deĠinute, calit ăĠile úi abilităĠile care l-ar putea individualiza fa Ġă de
alĠi candidaĠi úi care îl recomand ă pentru postul dorit;
ƒVă opteze pentru un tip de CV care s ă îl reprezinte úi care să fie adecvat situa Ġiei;
ƒVă nu exagereze în prezentarea biografiei úi să încerce s ă se limiteze la dou ă pagini A4; s ă
nu uite că CV-ul trebuie oricum înso Ġit de o scrisoare de inten Ġie unde va avea prilejul s ă
creeze leg ăturile de fond care sa îi pun ăúi mai bine în lumin ă pregătirea úi personalitatea;
ƒVă nu foloseasc ă foarte multe tipuri de caractere úi să nu abuzeze de cele îngro úate, pe care
ar fi bine s ă le foloseasc ă doar pentru anun Ġarea unei sec Ġiuni informative;
ƒVă utilizeze hârtie normal ăúi să evite hârtia colorat ă, sau de proast ă calitate;
ƒVă redacteze CV-ul la un calculator, pentru a putea s ă-l structureze mai bine, s ă-l modifice
ori de câte ori consider ă necesar úi pentru a fi mai u úor de citit;
În conceperea unui CV trebuie s ă se porneasc ă de la ideea c ă el nu este un simplu
document, ci un produs promo Ġional care trebuie s ă convingă. Trebuie s ă se Ġină cont úi de
faptul că site-urile de locuri de munc ăúi bazele de date electronice de oferte/cereri de munc ă
au transformat „procedurile” de recrutare, respectiv c ăutare de for Ġă de munc ă, modificând
continuu úi inevitabil (în direc Ġia standardiz ării) forma úi conĠinutul unui CV. Acesta trebuie
Vă aibă o claritate grafic ăúi structural ă deosebită, pentru a fi scanat úi parcurs cu rapiditate.
De asemenea, e bine s ă fie pregătităúi o versiune în limba englez ă. Pentru a redacta un
CV uúor scanabil, trebuie s ă se aibă în vedere urm ătoarele:
ƒcrearea unui document pe hârtie alb ă, pe o singur ă coloană, folosind un singur caracter
standard (de preferat caractere din familia Sans Serif, de exemplu Arial sau Helvetica),
IăUă linii, grafice sau marcaje de list ă;

ƒutilizarea în cadrul documentului a unei singure dimensiuni de caracter (între 10 úi 14
puncte);
ƒexplicitarea tuturor acronimelor folosite, pentru a putea fi detectate la o c ăutare
electronic ă;
ƒfolosirea majusculelor pentru eviden Ġierea numelui úi titlurilor sec Ġiunilor CV-ului;
ƒînceperea întotdeauna a documentului cu numele, urmat de adresa pe rândul urm ător;
ƒataúarea numerelor de telefon úi fax pe linii separate;
ƒrezumatul realizat cu ajutorul cuvintelor-cheie este menit s ă uúureze scanarea CV-ului;
acesta reprezint ă o colecĠie succint ă de substantive úi sintagme, care descriu calific ările,
funcĠiile îndeplinite, responsabilit ăĠile specifice úi termenii tehnici asocia Ġi diferitelor
activităĠi desfăúurate;
ƒcând se prezint ă responsabilit ăĠile úi realizările, se folosesc în continuare substantivele
utilizate în descrierea experien Ġei profesionale; în acest fel, se va valorifica la maxim
fondul de cuvinte-cheie declarat;
ƒmenĠionarea numelui úi adresa institu Ġiei de înv ăĠământ frecventate, precum úi date
concrete despre absolvire; enumerarea cursurilor de specializare urmate, f ăUă omiterea
burselor de studii, sau a stagiilor de preg ătire în institu Ġii prestigioase din Ġară sau
străinătate;
ƒînscrierea numelui pe antetul fiec ărei pagini, împreun ă cu num ărul curent al paginii
respective.
B.ConĠinutul unui CV
ƒdatele personale : nume, adres ă, număr de telefon, fax, e-mail (dac ă este verificat
frecvent); precizarea datei de na útere, sau a st ării civile nu este obligatorie;
ƒobiectiv profesional : după precizarea datelor personale, se poate opta pentru formularea
unei scurte fraze care s ă se refere la aspira Ġiile lor pe linie profesional ă (domeniul de
interes, posturi pentru care se consider ă calificat); aceast ă secĠiune se recomand ă cu
precădere candida Ġilor care nu útiu dinainte posturile pentru care doresc s ă candideze úi
celor care î úi depun CV-urile în b ănci de date; uneori precizarea obiectivului este urmat ă
de câteva cuvinte cheie;
ƒstudii : prezentarea în ordine cronologic ă inversă a instituĠiilor de înv ăĠământ absolvite,
precum úi orice alte cursuri sau specializ ări urmate; se poate insista asupra unor proiecte
de cercetare realizate pe durata studiilor, mai ales în cazul unui proasp ăt absolvent úi dacă
acestea au leg ătură cu poziĠia solicitat ă;

ƒexperienĠă profesional ă: se menĠionează în ordine cronologic ă inversă funcĠiile avute,
stagiile de preg ătire/documentare efectuate, împreun ă cu numele institu Ġiei/firmei úi
profilul de activitate al acesteia; se poate insista asupra responsabilit ăĠilor avute úi a
realizărilor concrete;
ƒinformaĠii suplimentare : se pot trece hobbyurile, alte activit ăĠi în care s-a implicat úi care
au fost de folos în dezvoltarea deprinderilor necesare ocup ării postului vizat, experien Ġa
voluntară, nivelul de cunoa útere a limbilor str ăine, cunoútinĠele de operare/programare PC,
permisul de conducere; nu se trec informa Ġii de natur ă religioasă, politică, sau alte tipuri
de informa Ġii controversate;
ƒpublicaĠii: în cazul autorul este la început de drum úi nu are decât unul, sau dou ă titluri, ele
se pot trece în CV, altfel se va redacta o list ă de publica Ġii, care se va anexa CV-ului;
ƒreferinĠe: numele celor care pot oferi referin Ġe despre persoana în cauz ă se pot trece în
CV, dar este mult mai indicat ca acestea, înso Ġite de titlurile úi datele complete de contact
(adresa institu Ġiei, adresa de e-mail, numere de telefon sau fax), s ă fie trecute pe o anex ă
separată, ce se va ata úa CV-ului; în list ă trebuie s ă apară persoane care îl cunosc úi i-au
îndrumat activitatea autorului (profesori, coordonatori de proiecte, úefi de departament) úi
Fărora acesta le-a cerut permisiunea de a fi inclu úi în listă.
C.Tipuri de CV
Există trei tipuri de formate: func Ġional, cronologic úi combinat. În formatul func Ġional
accentul cade pe abilit ăĠile personale de tot felul (organizatorice, de comunicare, strict
profesionale) úi realizările obĠinute, astfel c ă el se adreseaz ă candidaĠilor care nu de Ġin o mare
experienĠă de munc ă concretizat ă de-a lungul timpului într-un úir lung de slujbe sau pozi Ġii.
Adoptarea acestui tip de CV î úi poate dovedi eficien Ġa în cazul persoanelor care, ocupând
anterior fie úi o singur ă poziĠie (poate chiar similar ă celei pe care se preg ăteúte să o ocupe),
pot suplini lipsa unei liste impresionante de locuri de munc ă prin scoaterea în eviden Ġă a
abilităĠilor pe care le posed ăúi pe care au reu úit să le dezvolte, fie úi în cazul unei scurte istorii
de angajare. Dezavantajul acestui format (din perspectiva angajatorului, îns ă) este acela c ă
unii candida Ġi reuúesc să-l exploateze atât de bine, încât ajung s ă ascundă pânăúi o gravă lipsă
de experien Ġă, sau un hiatus considerabil în activitatea de prestare efectiv ă a unei munci în
societate.
Formatul cronologic se adreseaz ă candidaĠilor care de Ġin o oarecare experien Ġă de munc ă
într-un anume domeniu. Pozi Ġiile deĠinute anterior vor fi aranjate într-o ordine cronologic ă
inversă, astfel că poziĠia cea mai recent ă va fi plasat ă în capul listei. Enumerarea tuturor
poziĠiilor trebuie înso Ġită de o descriere succint ă a responsabilit ăĠilor acoperite, a rezultatelor

obĠinute úi a abilităĠilor dezvoltate. Acest format nu este tocmai potrivit pentru proaspe Ġii
absolvenĠi, deoarece scoate în eviden Ġă lipsa de experien Ġă în domeniul ales. În cazul în care
există o istorie de angajare, tinerii candida Ġi trebuie s ă decidă dacă slujbele de Ġinute anterior
sunt relevante pentru domeniul în care solicit ă angajarea. Cei care decid la un moment dat,
după o lungă absenĠă în câmpul muncii, c ă trebuie sau vor s ă se angajeze, adoptarea unui
astfel de format nu va face decât s ă scoatăúi mai mult în relief tocmai perioada de inactivitate
pe care vor fi nevoi Ġi să o justifice la interviu. În cazul în care lista de pozi Ġii ocupate este
formată dintr-o succesiune de slujbe de Ġinute pentru scurte perioade de timp, candidatul se
poate aútepta la o întrebare prin care i se solicit ă să motiveze men Ġinerea scurt ă pe un post sau
altul.
Pentru a contracara neajunsurile de tot felul din cadrul celor dou ă formate deja descrise, se
poate apela la unul care s ă combine în mod eficient elementele specifice celor anterioare.
Astfel, se recomand ă ca lista succint ă a poziĠiilor deĠinute să fie precedat ă de aceea a
abilităĠilor úi realizărilor obĠinute în diverse direc Ġii. Formatul combinat se adreseaz ă
candidaĠilor cu o experien Ġa moderat ăúi mai ales celor care decid s ă opteze pentru schimbarea
profesiei, celor care doresc s ă ocupe un post într-un domeniu colateral aceluia în care au deja
o pregătire solidă.
D.CV sau Résumé
Un résumé nu este altceva decât un CV în rezumat, care poate fi ob Ġinut prin revizuirea,
selectarea úi reorganizarea informa Ġiei conĠinute într-un CV. El se adreseaz ă în special
candidaĠilor care se orienteaz ă spre posturi de produc Ġie úi relaĠii publice, unde num ărul de
solicitanĠi poate fi atât de mare, încât departamentul de resurse umane prefer ă versiuni
prescurtate, adesea tipizate, de CV-uri. Nu se recomand ă persoanelor care doresc s ă ocupe
posturi în înv ăĠământ, în special în înv ăĠământul superior.
Dacă limitele rezonabile ale unui Curriculum Vitae se afl ă între 2 úi 4 pagini, un résumé
trebuie conceput pe o singur ă pagină. Formatul condensat impune o selec Ġie foarte atent ă a
datelor reprezentative, din care nu trebuie s ă lipsească studiile cele mai recente, experien Ġa
profesional ăúi diferitele abilit ăĠi. Nu se includ referin Ġe, liste de publica Ġii sau întreaga suit ă
de cursuri de specializare sau calificare.
7.2.2. Redactarea unei scrisori de inten Ġie/motiva Ġie
Scrisoarea de inten Ġie sau de motiva Ġie (cunoscut ăúi sub denumirile de scrisoare de
prezentare sau înso Ġire a unui CV) este un instrument de comunicare scris ă, pe care orice
aspirant la un loc de munc ă trebuie s ă înveĠe să-l foloseasc ă. Acest tip de scrisoare oficial ă
oferă posibilitatea unei persoane de a se prezenta în scris, de a- úi face cunoscute „punctele

forte” ale personalit ăĠii sale, care îl pot transforma într-un candidat favorit pentru pozi Ġia sau
postul solicitat.
O astfel de scrisoare se construie úte în jurul unei motiva Ġii reale úi serioase privind
postul avut în vedere, necesit ă o articulare atent ă a acestei motiva Ġii în jurul calific ărilor úi
aptitudinilor de Ġinute úi trebuie s ă exprime disponibilit ăĠile faĠă de compania/firma/institu Ġia la
care se inten Ġionează angajarea. Cu aceast ă scrisoare, care trebuie conceput ă exclusiv pentru
firma avut ă în vedere, candidatul are o prim ăúansă de a face o impresie bun ăúi de a-úi
exprima interesul deosebit pe care îl acord ă postului úi firmei respective.
CV -ul con Ġine într-adev ăr cele mai multe informa Ġii despre candidat, dar nu va putea
niciodată înlocui sau suplini lipsa unei astfel de scrisori, în care toate detaliile tehnice
prezentate schematic în CV vor fi articulate úi însufleĠite în câteva fraze bine alc ătuite, care s ă
facă dovada unei min Ġi clare úi logice. Numai a úa angajatorul va fi determinat s ă se gândeasc ă
u n m i n u t î n p l u s d a c ă n u c u m v a r e s p e c t i v u l c a n d i d a t e s t e m a i p o t r i v i t p o s t u l u i d e c â t a l t
candidat cu un CV la fel de impresionant.
Scrisoarea de inten Ġie/motiva Ġie trebuie s ă conĠină neapărat solicitarea efectiv ă a
postului dorit. Pentru aceasta, candidatul trebuie s ă explice în cuvinte pu Ġine úi simple motivul
alegerii, principalele calit ăĠi care îl recomand ă pentru ocuparea postului respectiv úi ce doreúte
Vă realizeze în cadrul firmei. Trebuie, de asemenea, s ă menĠioneze ce anume din activitatea
firmei l-a determinat s ă solicite respectivul post. Este important ca din prezentare s ă reiasă
încrederea c ă angajarea sa va fi rentabil ă pentru ambele p ăUĠi, dorinĠa clară de a candida
pentru ob Ġinerea postului úi disponibilitatea de a se prezenta la interviu.
Scrisoarea va fi adresat ă persoanei care se ocup ă de angaj ări, sau direct
departamentului de resurse umane, dac ă candidatul nu are informa Ġii complete. Dac ă firma
este mică, scrisoarea poate fi trimis ă direct managerului.
În primul paragraf, trebuie s ă se precizeze postul vizat úi sursa din care a fost ob Ġinută
informaĠia referitoare la pozi Ġia disponibil ă (anunĠ publicitar, cuno útinĠe, prieteni etc.). Dac ă
nu se dispune de informa Ġii exacte despre un anumit post, se poate exprima propria op Ġiune
p e n t r u u n d o m e n i u d e a c t i v i t a t e . O r i c u m , e s t e b i n e s ă s e s u b l i n i e z e d o m e n i u l î n c a r e
candidatul s-a remarcat sau a ob Ġinut performan Ġe deosebite.
În cele dou ă sau trei paragrafe din corpul scrisorii, candidatul trebuie s ăúi pună în
valoare întreaga personalitate, s ă accentueze tocmai acele detalii úi aspecte din CV care îl pun
într-o lumin ă favorabil ă, dar care, din pricina schematismului biografiei, pot trece
neobservate. Este recomandabil s ă se eviden Ġieze conexiunile úi detaliile implicite din CV, s ă
se precizeze care din calit ăĠi úi aptitudini se potrivesc cu profilul postului solicitat. De

asemenea, se pot include úi motivele care îl determin ă să păUăsească actualul loc de munc ăúi
Văúi exprime clar dorin Ġa de a candida pentru noul post.
În paragraful de încheiere trebuie s ă se mulĠumească pentru timpul acordat lecturii, s ă
se exprime disponibilitatea pentru un interviu de angajare úi eventual s ă se indice care este cel
mai rapid mod în care poate fi contactat.
Pentru a avea succes în întreprinderea sa, candidatul trebuie s ă aibă în vedere în
momentul conceperii úi redactării unei astfel de scrisori câteva reguli de baz ă:
ƒexprimare clar ăúi la obiect;
ƒpersonalizarea con Ġinutului în raport cu profilul úi pretenĠiile firmei respective; oricine
poate lua o scrisoare de inten Ġie deja redactat ă de altcineva, s ă o expedieze în numele lui úi
Vă spere că va fi invitat la interviu; nu este îns ă o practic ă săQătoasă, este de preferat ca
fiecare să compună un text care s ă lege direct competen Ġele proprii de cerin Ġele firmei, s ă
caute un motiv cât mai special pentru care solicit ă postul, să menĠioneze un departament
care îl intereseaz ă, sau un proiect al firmei la care ar vrea s ă colaboreze;
ƒadresarea scrisorii direct unei anumite persoane din companie, eventual celei care
coordoneaz ă direct respectivul departament sau proiect;
ƒevidenĠierea clară a realizărilor profesionale, exagerând unele aspecte în limitele decen Ġei
úi bunului simt; candidatul poate fi un om excep Ġional, dar poten Ġialii angajatori vor s ăútie
exact de ce ar trebui s ă-l ia în echip ă, deci el trebuie s ă ofere câteva exemple concrete de
realizări obĠinute în posturile anterioare úi care i-ar putea impresiona;
ƒpunerea accentului pe lucrurile úi aspectele care îl diferen Ġiază de alĠii care candideaz ă
pentru acela úi post; sublinierea calit ăĠilor, abilit ăĠilor úi a modului în care ele pot fi puse în
folosul firmei;
ƒnu se includ aspecte negative, cum ar fi relat ări despre conflicte avute la alte locuri de
mun că s a u l i ti g i i în c ur s ; s e e v i t ă re m a r ci l e s a r c a s t i c e , n u s e v or be s c de r ău l oc ur i l e de
muncă anterioare;
ƒnu se includ informa Ġii legate de salariul dorit; se poate men Ġiona în scrisoare nivelul
salariului solicitat, doar dac ă firma respectiv ă solicită acest lucru; în CV aceast ă
informaĠie nu trebuie s ă apară niciodată;
ƒsolicitantul trebuie s ă arate că dispune de abilit ăĠi de comunicare; scrisoarea trebuie s ă îl
prezinte ca pe o persoan ă foarte deschis ă comunicării interpersonale;
ƒsolicitantul trebuie s ă menĠioneze că este disponibil pentru interviu, s ă furnizeze toate
detaliile de contact (telefon, e-mail, adres ă) úi să precizeze c ă poate fi contactat oricând
pentru orice alte detalii clarificatoare;

ƒscrisoarea trebuie redactat ă cu mare grij ă din punct de vedere gramatical úi trebuie evitate
eventualele erori de logic ă; o prezentare îngrijit ă, clarăúi făUă greúeli (de orice natur ă) îl
va determina pe angajator s ă parcurgă cu atenĠie scrisoarea úi să invite solicitantul la
interviu;
ƒnu se adopt ă unui ton impersonal, care poate crea o imagine negativ ă despre motiva Ġia úi
discernământul solicitantului în alegerea postului úi totodată poate lăsa impresia c ă acesta
vúi încearcă norocul, „sem ănând” candidaturi la întâmplare, dup ă principiul „nu se útie
niciodată”.
Alte reguli úi sugestii:
ƒnu se înso ĠHúte scrisoarea de o fotografie, decât dac ă aceasta este solicitat ă;
ƒnu se folose úte hârtie de proast ă calitate úi nici hârtie colorat ă;
ƒse foloseúte un font cu caractere lizibile úi sobre, dintre cele mai curente; se poate alege
între Times New Roman, Arial, Geneva, sau Helvetica;
ƒn u s e „î n c a r c ă" doc um e n t ul pr i n f ol os i r e a un ui num ăr ma r e de c a r a c t e r e úi di m ens i un i ,
prin sublinieri úi îngroúări repetate; se utilizeaz ă o imprimant ă de calitate, astfel încât s ă se
obĠină un document lipsit de pete, spa Ġii neclare sau omisiuni;
ƒîn cazul în care nu exist ă altă posibilitate úi trebuie optat pentru o scrisoare olograf ă
(redactată de mână), trebuie acordat ă o atenĠie deosebit ă aspectului grafic úi lizibilităĠii;
altfel, scrisoarea nu va fi luat ă în considerare, sau va induce destinatarului o stare de
disconfort, întrucât va fi nevoit s ăúi piardă timpul cu descifrarea ei;
ƒse redacteaz ă paragrafe scurte úi concise grupate tematic úi se folosesc spa Ġii de un rând
între cele care compun corpul scrisorii;
ƒse verific ă atât ortografia, cât úi punctua Ġia; scrisoarea de inten Ġie reprezint ă o mostră a
deprinderilor de scriere úi prezentare ale solicitantului;
ƒse poate apela la o cuno útinĠă, sau un prieten, s ă citească scrisoarea pentru a identifica
eventuale sc ăSări úi a obĠine sugestii.
7.2.3. Exigentele structurale ale unei lucr ări útiinĠifice
Întocmirea de lucr ări úi proiecte útiinĠifice în studen Ġie este o activitate laborioas ăúi
responsabil ă, deoarece ideile sau informa Ġiile din diverse surse (c ăUĠi, interviuri, cursuri etc.)
trebuie combinate cu propriile observa Ġii úi reflecĠii. Textul unei lucr ări útiinĠifice trebuie
însoĠit de indica Ġii exacte referitoare la sursele de informare folosite, de explica Ġii privind
fenomene úi aspecte similare celor analizate, precum úi de exprimarea unor atitudini de
acceptare sau respingere a unor fapte sau opinii. Toate aceste elemente, plasate în anumite
zone ale lucr ării, alcătuiesc aparatul unei lucr ări útiinĠifice.

Maturitatea úi rigurozitatea abord ării se observ ă nu numai prin parcurgerea atent ă a
conĠinutului lucr ării; ele transpar úi din modul în care sunt întocmite notele, listele
bibliografice, listele de abrevieri, din prezen Ġa sau absenta unui index, a unei anexe sau a unui
apendice.
A.Notele
De regulă, notele se plaseaz ă în subsolul paginii, pozi Ġie care faciliteaz ă parcurgerea lor
concomitent cu parcurgerea lucr ării. Trimiterile care se fac în subsolul paginii trebuie s ă
conĠină toate datele bibliografice ale lucr ării consultate úi numărul paginii sau al paginilor de
unde s-a preluat informa Ġia. Existăúi posibilitatea plas ării acestora la sfâr úit de capitol sau de
lucrare úi chiar integrarea lor în textul propriu-zis (mai ales în cazul notelor de tip
bibliografic). În cazul primei alternative, notele p ăstrează aceeaúi structur ă ca úi cele de
s u b s o l . Î n c e l d e – a l d o i l e a c a z , n o t e l e d e t e x t s u n t m a i r e d u s e c a î n t i n d e r e úi c o nĠi n u t , c a
urmare a întrebuin Ġării tehnicii siglei (prescurtare conven Ġională) rezumative sau numerice.
Realizarea notelor (integrate în text) prin sigl ă rezumativ ă implică prescurtarea numelui
autorului úi a titlului lucr ării. În cazul adopt ării metodei cu note de text prin siglare numeric ă,
numele autorului este urmat de anul apari Ġiei lucrării la care se face trimitere sau num ărul de
ordine din lista bibliografic ă, după care trebuie s ă se indice (în ambele tipuri de sigl ă) numărul
volumului úi numărul paginii. În cazul în care un autor are mai multe lucr ări publicate în
acelaúi an, ordonarea în list ă se face alfabetic, dup ă numele lucr ării.
B.Abrevieri folosite în scrierea notelor de text
Unii editori prefer ă să economiseasc ă cât mai mult din spa Ġiul rezervat notelor úi în acest
mod să-i determine úi pe autori s ă nu se repete inutil în tot felul de explica Ġii. În acest scop, se
pot folosi urm ătoarele formule úi abrevieri:
ƒv. „vezi”: autorul indic ă lucrarea din care citeaz ă sau trimite la unele idei preluate din
sursa indicat ă;
ƒcf. „compar ă”: indicaĠiile bibliografice sunt precedate de confer atunci când autorul face
trimitere la o lucrare care con Ġine un punct de vedere diferit, sau oarecum asem ăQător
celui pe care îl sus Ġine;
ƒop.cit. „oper ă citată”: formula opus citatum se poate folosi atunci când autorul trebuie s ă
se refere de mai multe ori la aceea úi lucrare în cuprinsul lucr ării sale; la prima trimitere se
vor da indica Ġiile bibliografice complete, iar restul trimiterilor vor cuprinde doar numele
autorului, urmat de formula op.cit. iar apoi num ărul paginii sau al paginilor la care se face
trimitere; formula poate produce confuzii în cazul în care autorul unei lucr ări are de f ăcut
trimiteri la mai multe studii, articole úi căUĠi de acela úi autor, caz în care formula nu este

recomandabil ă; primele trimiteri pentru fiecare lucrare în parte trebuie s ă conĠină toate
datele bibliografice, urmând ca trimiterile ulterioare s ă nu conĠină decât numele autorului,
titlul lucrării (eventual prescurtat) úi pagina;
ƒidem (id.) „acela úi autor”, ibidem (ibid.) „aceea úi operă, în acela úi loc”: formulele sunt
recomandate atunci când autorul recurge la un num ăr mare de referiri la acela úi autor sau
lucrare pe aceea úi pagină, iar trimiterile pe care le face apar una dup ă alta; prima trimitere
trebuie să conĠină toate datele bibliografice úi numai dup ă aceea se poate indica numai
idem sauibidem úi pagina;
ƒart. cit. „articolul citat”;
ƒlucr. cit. „lucrarea citat ă”;
ƒloc. cit , loco citatum, „articol/volum/publica Ġie deja men Ġionată”;
ƒpassim „ici úi colo”
ƒapud (ap.) „dup ă” (indică o citare preluat ă de la alt autor, nu din original).
C.Întocmirea bibliografiilor
Întocmirea listei bibliografice este o opera Ġiune important ă, care presupune ordonarea
atentă a tuturor lucr ărilor consultate. Bibliografia este oglinda tuturor trimiterilor f ăcute prin
notele de subsol sau de text; mai mult, stilul adoptat în scrierea notelor influen Ġează direct
întocmirea listei bibliografice. Astfel, autorii care au adoptat sistemul notelor de subsol sau
cel al notelor de text complete, nu vor avea altceva de f ăcut decât s ă ordoneze lucr ările în
ordinea alfabetic ă a numelor autorilor úi să nu uite să includăúi sursele spre care nu s-au f ăcut
trimiteri, dar care au fost oricum consultate pe parcursul redact ării lucrării.
Pentru a extrage corect úi complet informa Ġiile bibliografice necesare redact ării trimiterilor
úi bibliografiei, aten Ġia trebuie concentr ă asupra paginii de titlu a c ăUĠii (nu asupra copertei).
Odată extrasă, această informaĠie se va structura dup ă următoarea schem ă: Nume, Prenume,
Titlul căUĠii/lucrării, Editura, Locul public ării, Anul public ării. După cum se observ ă, spre
deosebire de note, în lista bibliografic ă nu se mai indic ă pagina.
Prenumele autoarelor de c ăUĠi úi lucrări nu se abreviaz ă. Dacă pagina de titlu mai con Ġine
úi alte informa Ġii, referitoare la autorul traducerii, la semnatarii prefe Ġelor sau studiilor
introductive, volume, p ăUĠi, secĠiuni etc. ordonarea lor se face în func Ġie de succesiunea lor pe
pagina de titlu. De obicei, toate aceste informa Ġii sunt plasate în paginile de titlu ale c ăUĠilor
editate în România între titlul lucr ării úi numele editurii, iar autorii trebuie s ă respecte aceast ă
ordine. Informa Ġia referitoare la anul public ării poate fi plasat ă însăúi imediat dup ă prenume.

În cazul în care autorii au adoptat sistemul scrierii notelor prin sigl ă (rezumativ ă sau
numerică), bibliografia va trebui s ă indice obligatoriu úi cheia siglelor. ùi de aceast ă dată
listele bibliografice nu vor mai con Ġine numărul paginii.
În spaĠiul anglo-american, cele mai cunoscute stiluri de întocmire a notelor úi listelor
bibliografice sunt:
ƒstilul MLA (Modern Language Association), folosit cu prec ădere de umani úti;
ƒstilul APA (American Psychological Association), folosit cu prec ădere de ingineri.
DiferenĠa majoră dintre cele dou ă stiluri în cazul întocmirii listelor bibliografice const ă în
ordonarea informa Ġiei bibliografice.
Astfel, pentru stilul MLA este valabil ă următoarea schem ă informativ ă (cu punctua Ġia
corespunz ătoare): Nume, Prenume. Titlul publica Ġiei. Locul public ării: Editura, Anul
publicării.
Pentru stilul APA, schema este u úor modificat ă: Nume, Prenume. (Anul public ării). Titlul
lucrării. Locul public ării: Editura.
Ambele stiluri recomand ă două spaĠii după punct. Aceste dou ă stiluri iau în considera Ġie úi
posibilitatea ca autorii s ă facă trimiteri la surse bibliografice on-line úi la necesitatea includerii
acestora în listele bibliografice.
În acest sens, stilul MLA recomand ă următoarea structur ă informativ ă:
Author's Last Name, First Name. “Title of Document.” Title of Complete Work [if applicable].
V ersi on or File Numbe r [if a ppl ic able] . Doc ume nt date or date of last revi si on [if dif fere nt
from access date]. Protocol and address, access path or directories (date of access).
Numele autorului, Prenumele. „Titlul documentului”. Titlul complet al lucr ării[dacă e cazul].
Versiunea sau num ărul fiúierului [dac ă e cazul]. Data public ării sau revizuirii documentului
[dacă diferă de data acces ării]. Protocolul úi adresa, calea de acces sau directoare (data
accesării).
Stilul APA propune urm ătoarea structur ă:
Author's Last Name, Initial(s). (Date of document [if different from date accessed)]. Title of
document. Title of complete work [if applicable]. Version or File number [if applicable].
(Edition or revision [if applicable]). Protocol and address, access path, or directories (date of
access).
Numele autorului, Ini Ġiala/IniĠialele Prenumelui(lor). (Data public ării documentului [dac ă
diferă de data acces ării]). Titlul documentului. Titlul complet al lucr ării[dacă e cazul].
Versiunea sau num ărul fiúierului [dac ă e cazul]. Edi Ġia sau revizuirea [dac ă e cazul].
Protocolul úi adresa, calea de acces sau directoare (data acces ării).

D.Indexul
Lucrările útiinĠifice ample pot fi înso Ġite de liste alfabetice plasate de regul ă la sfârúit, care
însumeaz ă fie cuvinte sau forme ( index de cuvinte úi forme) discutate sau explicate în lucrare,
fie nume de a utori cita Ġi (index de nume sau index de autori ), fie nume de materii ( index de
materii ). Trimiterea la pagini este obligatorie deoarece rolul acestor liste este acela de a
facilita găsirea rapid ă a locului unde se men Ġionează sau se trateaz ă ceva.
E.Anexa sau apendicele
Această secĠiune este specific ă lucrărilor foarte ample, în care analizele úi discuĠiile se
bazează pe studii de caz, corpusuri de limb ă, serii de experimente, demonstra Ġii tehnice
complexe etc.
Plasate la sfâr úitul lucrării, ele pot con Ġine toate acele materiale (tabele, texte selectate,
data statistice, scheme tehnice complexe etc.) care, din pricina lungimii sau multitudinii lor, ar
întrerupe nepermis de mult firul expunerii úi argument ării.
7.2.4. Redactarea unui raport tehnic
Raportul tehnic este o forma de comunicare scris ă cu caracter preponderent informativ
úi întindere variabila. Prin specificul con Ġinutului, raportul se adreseaz ă unui public sau grup
restrâns.
Pentru mul Ġi dintre studen Ġii care urmeaz ă cursurile unor facult ăĠi tehnice, raportul
tehnic reprezint ă una din cele mai ample lucr ări solicitate la termene fixe úi care preg ăteúte
drumul spre alegerea lucr ării de diplom ă. Întocmirea lui implic ă o activitate laborioas ă,
deoarece informa Ġia acumulat ă prin lectura c ăUĠilor indicate la curs trebuie combinat ă cu
rezultatele practice din orele de laborator úi practică productiv ă, cu informa Ġia acumulat ă din
discuĠii, interviuri profesionale, programe útiinĠifice de cercetare, sau informa Ġia preluat ă de
pe Internet.
De cele mai multe ori, aceste rapoarte tehnice sunt întocmite pentru a fi citite de
personalul didactic care le-a solicitat; exist ă însăúi posibilitatea ca îndrum ătorul să solicite
în toc mi rea lui nu numa i în ca drul sistemul ui gene ral de ev al ua re a cun o útinĠel or, dar úi din
dorinĠa ca aceste materiale s ă se constituie într-o baz ă informativ ăúi didactic ă în cadrul
laboratorului sau departamentului, la care s ă aibă acces atât studen Ġii din aceea úi grupă, an de
studiu sau ani diferi Ġi, cât úi alĠi specialiúti sau cadre didactice. Stabilirea clar ă a adresabilit ăĠii
raportului tehnic este o cerin Ġă care nu trebuie s ă scape din vedere nici celui care solicit ă
întocmirea lui úi nici celui care îl redacteaz ă. În func Ġie de aceasta, se va stabili cât de
„tehnică” va fi prezentarea, în sensul adapt ării terminologiei úi limbajului specific domeniului

la nivelul de preg ătire úi înĠelegere a cititorului. Mai mult, în func Ġie de complexitatea temei
sau subiectului, îndrum ătorii pot impune un num ăr minim sau maxim de pagini.
Dintre principalele caracteristici ale unui raport tehnic în format standard, se pot
aminti urm ătoarele:
ƒsecĠiunea introductiv ăúi cea concluziv ă trebuie s ă concorde, astfel încât toate întreb ările
formulate s ăúi găsească un răspuns, explicit sau implicit;
ƒmaterialul faptic, m ăsurătorile úi calculele trebuie diferen Ġiate de con Ġinutul opinent sau
interpretativ prin includerea lor în capitole sau sec Ġiuni separate;
ƒnu se folosesc exprim ări familiare, optându-se pentru construc Ġiile impersonale;
ƒeste necesar ă includerea unei pagini de titlu, a unui cuprins úi numerotarea atent ă a
secĠiunilor;
ƒnumerotarea sec Ġiunilor începe de obicei cu introducerea;
ƒes te de l ua t în consi derare posi bi li tatea in cl ude rii unei li ste de fig uri sa u a un ei li ste de
tabele (de regul ă după cuprins) pentru a facilita localizarea rapid ă a unor aspecte sau
comentarii;
ƒse poate include o list ă de sigle úi abrevieri úi un index de termeni, mai ales în cazul în
care raportul este foarte amplu.
SecĠiunile caracteristice formatului standard sunt urm ătoarele:
ƒRezumat
Rezumatul este o prezentare sintetic ă a scopului úi conĠinutului raportului, din care
trebuie să transpară cu preponderen Ġă modalitatea de abordare a temei, aprecierile concluzive
úi recomand ările. Lungimea rezumatului se stabile úte în func Ġie de lungimea raportului; de
regulă, trebuie s ă se încadreze între 150 úi 300 de cuvinte. În alc ătuirea lui trebuie s ă se Ġină
seama de faptul c ă e necesar s ă i se confere o identitate proprie de form ăúi conĠinut, care s ă îi
permită să funcĠioneze independent de corpul raportului úi să poată fi eventual publicat într-o
colecĠie de rezumate. Aceasta sec Ġiune nu se numeroteaz ă.
ƒMulĠumiri
MulĠumirile nu constituie o sec Ġiune obligatorie, mai ales atunci când nici nu exist ă
persoane care s ă fi ajutat direct la preg ătirea úi redactarea lui. Mul Ġumirile adresate unei
bibliotecare binevoitoare sau companiei unui animal care a Ġinut de urât autorului trei nop Ġi
cât a definitivat raportul ar fi rizibile. E posibil îns ă ca redactarea raportului solicitat s ă nu fi
fost posibil ă făUă bursa acordat ă în cadrul unui proiect european, f ăUă colaborarea sau sprijinul
absolut dezinteresat din partea unor oameni (de exemplu, cunoscu Ġi doar prin coresponden Ġa
electronic ăúi care au fost de acord s ă trimită o serie de articole úi materiale.

ƒCuprins
ƒIntroducere
I n t r o d u c e r e a a r e r o l u l d e a i n f o r m a a s u p r a t e m e i , s u b i e c t u l u i s a u f e n o m e n u l u i
investigat úi de a preciza importan Ġa abordării respective în contextul domeniului dat. Dac ă
raportul se concentreaz ă în jurul prezent ării unor experimente, introducerea trebuie s ă conĠină
o trecere în revist ă a abordărilor experimentale anterioare úi modul în care abordarea actual ă
vúi propune s ă continue, s ă dezvolte, sau s ă modifice rezultatele ob Ġinute anterior. Dac ă
raportul se concentreaz ă asupra unor dezvolt ări, în partea introductiv ă a raportului, autorul
trebuie să ofere o identificare a acesteia în contextul domeniului dat, s ă indice modul în care
va fi folosit ă dezvoltarea, s ă identifice beneficiarii. Dac ă raportul este o trecere în revist ă, sau
o privire retrospectiv ă asupra unei problematici de interes, atunci autorul va trebui s ă
informeze exact cititorul asupra naturii compilative, critice sau revizioniste a demersului sau.
De multe ori unii îndrum ători prefer ă ca în partea final ă a introducerii s ă se formuleze efectiv
întrebările la care se vor c ăuta răspunsuri.
ƒObiectivele raportului
Declararea scopurilor úi intenĠiilor se poate face într-o sec Ġiune separat ă, mai ales
atunci când con Ġinutul raportului are un caracter informativ demonstrativ. De multe ori îns ă,
atât îndrum ătorii cât úi autorii prefer ă includerea obiectivelor spre sfâr úitul introducerii.
ƒElemente teoretice
Elementele teoretice se pot grupa separat atunci când în Ġelegerea informa Ġiei dense din
raport depinde exclusiv de câteva explicit ări sau nuan Ġări ale cadrului teoretic general.
ƒMetode, procedee úi experimente
Metodele úi procedeele folosite vor fi grupate într-o sec Ġiune în care va trebui s ă se
descrie pe larg modul de lucru, echipamentele folosite, s ă se precizeze rolul respect ării
succesiunii unor etape, s ă se indice greut ăĠile întâmpinate úi modul în care s-a reu úit
rezolvarea lor.
ƒPrezentarea rezultatelor
Rezultatele trebuie raportate cât mai simplu úi direct. Problema apare în momentul în
care trebuie s ă se decidă asupra volumului de informa Ġie inclus în aceast ă secĠiune. De regul ă,
trebuie să se opteze pentru acel volum de date care s ă convingă cititorul c ă s-a întreprins ceea
ce s-a propus úi că se poate baza pe concluziile trase. Se recomand ă includerea rezultatelor în
tabele úi prezentarea lor cu ajutorul graficelor.
ƒDiscuĠii úi interpret ări

Interpretarea úi compararea rezultatelor se face în sec Ġiunea destinat ă discuĠiilor. Aici,
obiectivitatea poate face pu Ġin loc subiectivit ăĠii autorului, p ărerilor personale, analizei
neajunsurilor din abordare úi speculaĠiilor inteligente.
ƒConcluzii
Concluziile trebuie s ă derive din întreg corpul raportului úi nu din ultimul capitol sau
subcapitol al unei sec Ġiuni mai bine reprezentate. Ele trebuie s ă respecte regula celor trei C:
claritate, coeren Ġăúi conciziune.
ƒRecomand ări
Recomand ările au rolul de a semnala sau reveni asupra câtorva aspecte esen Ġiale prin
care autorul dore úte săĠină trează mintea cititorului, în vederea unei evalu ări obiective a
conĠinutului raportului; aici se pot include úi propunerile de continuare a analizelor, de
sugestii metodologice care ar putea conduce la alte rezultate.
ƒBibliografie
Bibliografia este o list ă a tuturor surselor informative folosite pe parcursul redact ării
raportului. Aceste surse pot fi împ ăUĠite în surse primare úi surse secundare (dic Ġionare,
ghiduri). Criteriul alfabetiz ării listei, de regul ă după numele autorilor, nu trebuie pierdut din
vedere.
ƒApendice
Acesta este rezervat includerii calculelor matematice, schemelor electronice
complicate, prezent ării unor fi úiere cu informa Ġii despre programe, foi de calcul tabelar etc.
Un raport tehnic nu trebuie s ă fie lipsit de prezen Ġa unui sistem de adnot ări, care să
cuprindă informaĠii suplimentare de am ănunt, referitoare în principal la sursele de informare,
sau informa Ġii cu valoare explicativ ăúi de atenĠionare a evit ării unor confuzii. Obligativitatea
folosirii unui sistem de note nu trebuie pus ă în relaĠie cu dorin Ġa de a convinge sau impresiona
cititorul prin volumul lecturilor; sistemul de note are rolul de a reface pentru cititor o
traiectorie informativ ă ce poate fi urmat ă pentru adânciri, clarific ări sau evalu ări proprii.
Există numeroase situa Ġii în care formatul standard nu satisface pe deplin necesit ăĠile
de organizare coerent ă a discursului. În acest sens, se pot avea în vedere urm ătoarele variante:
ƒFormatul secven Ġial.
În situaĠia în care raportul descrie un set de investiga Ġii întreprinse cu acela úi scop, dar
care necesit ă abordări metodologice diferite, fiecare experiment se poate constitui într-un
segment aparte, cu propria lui sec Ġiune metodologic ăúi de descriere a rezultatelor. Partea
introductiv ă, discuĠiile úi interpret ările vor fi comune.
ƒFormatul asertiv .

Acesta propune schimbarea radical ă a titulaturii úi succesiunii sec Ġiunilor în func Ġie de
ineditul informa Ġiei úi obiectivele demonstra Ġiei. În loc de banala „Introducere”, autorul poate
folosi o sintagm ă mult mai direct ăúi mai transparent ă informativ. P e b a z a u n o r t i t l u r i úi
subtitluri cu caracter enun Ġiativ se poate construi mai u úor rezumatul raportului. Astfel,
cititorul îúi va putea forma u úor úi rapid o idee despre con Ġinutul raportului.
ƒFormatul introductiv-concluziv .
Acest format propune plasarea concluziilor mult spre începutul raportului, imediat dup ă
introducere. Avantajul ar fi acela c ă ele nu vor putea fi total ignorate, iar lectura raportului se
va derula cu aceste concluzii în minte. Oricum, se recomand ă o reluare sau prezentare
rezumativ ă a concluziilor în finalul raportului pentru a evita încheierea brusc ă a materialului.
7.2.5. Redactarea unei c ăUĠi de vizit ă
Oamenii au nevoie unii de al Ġii úi îúi cultivă cu grijă relaĠiile pentru a atinge obiective
din cele mai variate. De multe ori oamenii simt c ă, odată puúi în relaĠie, contactele lor
nemijlocite úi interactive se pot oricând relua, reprograma sau dezvolta. Astfel, o carte de
vizită va fi un excelent intermediar, sus Ġinător úi relansator comunica Ġional pentru toate
mediile profesionale. Condi Ġia majoră pe care acest instrument trebuie s ă o îndeplineasc ă este
ca imaginea personal ă sau institu Ġională pe care o promoveaz ă să fie sincer ă, clară úi
convingătoare.
Cartea de vizit ă este purtătoarea urm ătorului con Ġinut informativ obligatoriu:
ƒidentitate: nume úi prenume
ƒocupaĠie/funcĠie/grad profesional
ƒnumele institu Ġiei/organiza Ġiei/companiei
ƒinformaĠii de contact: adres ă, numere de telefon, adres ă e-mail.
Pentru ca acest con Ġinut să fie pus pe deplin în valoare úi să ofere o oarecare garan Ġie a
dezvoltării úi întreĠinerii rela Ġiilor interumane, este nevoie de un design inspirat, în ton cu
personalitatea. Gruparea informa Ġiei úi plasarea ei într-un spa Ġiu dreptunghiular nu foarte
generos, alegerea cartonului, caracterelor, culorilor úi logo-ului sunt elemente care vor pune
într-o lumin ă mai mult sau mai pu Ġin favorabil ăúi vor reprezenta persoana respectiv ă în
diverse ipostaze. Contextul comunic ării influen Ġează nu numai con Ġinutul comunic ării, dar úi
maniera în care se comunic ă, motiv pentru care uneori este nevoie de c ăUĠi de vizită care să
comunice distinc Ġie, seriozitate úi maximă competen Ġă profesional ă (mai ales dac ă se
reprezintă interesele unei institu Ġii sau companii), iar alteori este nevoie de c ăUĠi de vizita
folosite în împrejur ări mai pu Ġin formale, când se dore úte trecerea drept o persoan ă
particular ă.

FuncĠiile administrative de Ġinute la un moment dat sunt un excelent prilej de stabilire
úi dezvoltare a unor rela Ġii pe termen lung. De úi se spune c ă omul sfin ĠHúte locul, se
recomand ă ca tipărirea numelor de persoane pe c ăUĠile de vizit ă oficiale s ă nu fie ostentativ ă.
Cheia succesului în lumea de ast ăzi rămâne munca dublat ă de tenacitate úi
disponibilitate. Acest ultim element transpare cel mai adesea în c ăUĠile de vizit ă prin faptul c ă
unele persoane decid s ă tipărească atât datele oficiale de contact, cât úi cele particulare. Din
nefericire, aceast ă coexisten Ġă nu este întotdeauna sus Ġinută de toate detaliile de design care s ă
armonizeze cele dou ă ipostaze.
Nu e deloc condamnabil ăúi nici ruúinoasă decizia multor persoane de a- úi valorifica
toate calit ăĠile cu care au fost înzestrate, sau pe care le-au dobândit în timp prin desf ăúurarea
concomitent ă a două sau mai multe activit ăĠi profesionale. Numai c ă atunci când cineva se
decide săúi construiasc ă o carte de vizit ă, trebuie s ă se gândeasc ă dacă nu cumva promovarea
s i m u l t a nă a c e l o r d o u ă i m a g i n i p r o f e s i o n a l e – m a i a l e s î n c a z u l î n c a r e d o m e n i i l e î n c a r e
activezi nu au nimic în comun – nu face decât s ă estompeze sau s ă bagatelizeze personalitatea
complexă pe care dore úte să o promoveze.
În privinĠa reversului c ăUĠii de vizit ă, exploatarea acestui spa Ġiu se justific ă în cel pu Ġin
trei situaĠii:
ƒcând textul informativ este redactat într-o limb ă ce folose úte úi un alfabet inaccesibil
majorităĠii, el trebuie înso Ġit, în func Ġie de contextul cultural, social úi psihologic al
comunicării, de transpunerea lui într-o limb ăúi un alfabet de circula Ġie;
ƒcând se simte nevoia ca oportunit ăĠile, avantajele sau pur úi simplu gama variat ă a
s e r v i c i i l o r o f e r i t e d e o f i r m ă s a u c o m p a n i e s ă f i e c â t m a i t r a n s p a r e n t e úi m e r e u l a
îndemâna clien Ġilor;
ƒc â n d d e z v o l t a r e a r e l a Ġi i l o r úi m e nĠi n e r e a l o r d e p i n d e d e m o d u l î n c a r e e s t e f o l o s i t s a u
anticipat contextul fizic sau spa Ġial al comunic ării.
7.2.6. Redactarea unei invita Ġii
Deúi trimiterea unui fax sau a unui e-mail pare s ă fie mult mai la mod ă, invitaĠia, în
forma sa generic ă de „bilet de intrare” la un eveniment r ămâne o modalitate de comunicare în
scris, care nu se las ă uúor înlăturată. Rolul unei scrisori de invita Ġie, înmânat ă de regulă direct
persoanei invitate, expediat ă prin po úWă, curier úi doar excep Ġional prin fax sau po úWă
electronic ă, trebuie s ă creeze persoanei vizate o impresie decisiv ă încă de la deschiderea ei.
De aceea, o astfel de scrisoare se tip ăreúte pe o hârtie mai tare, de bun ă calitate. Numele
persoanei invitate trebuie s ă apară neapărat pe plic, iar din con Ġinutul invita Ġiei trebuie s ă
transpară o apreciere a competen Ġelor invitatului, o flatare a persoanei sale úi certitudinea c ă

este dorit úi important. Natura úi proporĠiile manifest ării sunt elementele de baz ă în stabilirea
conĠinutului, formei úi stilului invita Ġiei. Tonul unei invita Ġii poate varia de la unul intim úi
personalizat, în cazul unui eveniment într-un cerc restrâns, la unul mult mai oficial, în cazul în
care numărul invitaĠilor este mare iar ace útia provin din sfere diferite de activitate. Mai mult,
pentru a risipi orice nuan Ġă de „convocator”, este recomandabil ă tipărirea cuvântului
„INVITA ğIE” înaintea formulei de adresare.
InformaĠiile prezente în invita Ġie trebuie s ă răspundă celor cinci întreb ări generale:
xCine? 5ăspunsul la aceast ă întrebare ofer ă lămuriri în urm ătoarele direc Ġii:
ƒidentitatea úi calitatea gazdei
ƒidentitatea úi calitatea invita Ġilor
ƒdacă invitatul vine singur sau înso Ġit
ƒce alte persoane mai sunt invitate.
În cazul în care o singur ă invitaĠie este adresat ă în comun mai multor persoane, numele
acestora trebuie a úezate în ordine alfabetic ă. Dacă este adresat ă unei familii, trebuie numi Ġi
ambii soĠi, iar numele so Ġiei îl precede pe cel al so Ġului. Dacă manifestările sunt de amploare,
iar invitaĠii provin din cercuri profesionale úi sociale foarte variate, se pot concepe invita Ġii
tipizate, în care se renun Ġă la formula direct ă de adresare cu identificarea numelui persoanei.
xCe? 5ăspunsul va oferi preciz ări despre genul de eveniment sau ocazie la care este
Dúteptat destinatarul invita Ġiei. Este important s ă se precizeze ce eveniment va avea loc (de
exemplu, dac ă este vorba despre o nunt ă sau o înmormântare, când unii vor fi preg ătiĠi să
ofere cadouri, al Ġii nu, unii vor fi îmbr ăcaĠi în culori închise, al Ġii mult prea elegant úi în
culori prea deschise), pentru a evita punerea în situa Ġii penibile a invita Ġilor.
xCând? Nu trebuie omis momentul ( data, ziua, ora) desf ăúurării evenimentului, precum úi
gradul de punctualitate solicitat. Este bine ca formul ările alese pentru solicitarea
punctualit ăĠii să nu aibă o notă imperativ ă sau abuziv ă („Rugam nu întârzia Ġi!”, sau
„Evenimentul este televizat”), ci s ă se recurg ă la o formulare pu Ġin mai mascat ă a
necesităĠii prezentării la timp. O invita Ġie la cină la „orele 19:00” va însemna c ă invitaĠii se
vor aúeza la mas ă pe la orele 20:00. În cazul în care evenimentul este unul de durat ă,
invitaĠia trebuie înso Ġită de un program am ănunĠit, care va fi, desigur, respectat. Invita Ġiile
de diminea Ġă sau de peste zi trebuie s ă indice în mod orientativ fie durata evenimentului,
fie ora de încheiere.
xUnde? Pentru a avea siguran Ġa că persoanele invitate vor úti unde să se prezinte, invita Ġia
trebuie să precizeze adresa exact ă (strada, num ăr, zonă, pavilion, etaj), precum úi alte

repere de orientare sau indica Ġii pentru parcarea ma úinii, dacă este vorba despre o zon ă
aglomerat ă. Pe spatele invita Ġiei se poate face o mic ă schiĠă a amplasamentului.
xCum? În funcĠie de natura evenimentului anun Ġat, invitaĠia trebuie s ă conĠinăúi câteva
repere legate de modul de desf ăúurare a acestuia: programul complet al manifest ării,
ordinea de zi, promisiunea de final (dac ă întâlnirea este urmat ă de un cocktail/bufet/mas ă
festivă). Unele indica Ġii privind Ġinuta invita Ġilor pot fi binevenite: „ Ġinută de seară”,
ÄĠinuta lejer ă/sport”, „preferabil costum”.
Expedierea unei invita Ġii se face cu aproximativ dou ă săptămâni înainte de data
programat ă a evenimentului. Trebuie evitate situa Ġiile când, din prea mult zel organizatoric,
invitaĠiile ajung mult prea devreme úi persoanele invitate risc ă să uite de eveniment, sau când
invitaĠiile sunt trimise pe ultima sut ă de metri, iar agenda de lucru a invita Ġilor este deja
completăúi nu sufer ă modificări.
P uĠi n i s un t i nv i ta Ġii c a r e s e g ân de s c s ă tr i mi tă un răs pun s de c on f i r m a r e , un e or i di n
vina lor, alte ori pentru c ă gazda nu a solicitat expres confirmarea particip ării în finalul
invitaĠiei. Gazda poate men Ġiona un num ăr de telefon sau fax, o persoan ă de contact úi o dată
limită. În locul formulei clasice: ,, 9ă rugam s ă confirma Ġi participarea dvs. pân ă cel mai
târziu pe …, la dna … tel… ”, se recomand ă formula diplomatic ă scurtă: ,,RSVP dna…, tel… ”,
obĠinută prin abrevierea lui ,, Respondez s’il vous plaît ” din limba francez ă. Mai puĠin sigurăúi
mai puĠin recomandabil ă este ataúarea unui cupon de r ăspuns pretimbrat, pe care invitatul
trebuie să-l expedieze înaintea unei date limit ă. Existăúi situaĠii în care, de úi invitaĠii răspund
pozitiv invita Ġiei, aceútia ajung s ă nu-úi mai onoreze promisiunea. De aici úi necesitatea de a
verifica telefonic prezen Ġa la manifestare cu o s ăptămânăúi apoi cu dou ă zile înainte.
Oportunitatea expedierii unei invita Ġii se justific ă în următoarele tipuri de manifest ări:
aniversări, jubilee, lans ări de carte sau discuri, vernisaje, inaugur ări, târguri, expozi Ġii, lansări
de produse sau servicii, demonstra Ġii, simpozioane, mese rotunde, forumuri, conferin Ġe,
congrese, seminarii, nun Ġi, botezuri, pensionari, dineuri, cocktail-uri, recep Ġii etc. Fie c ă este
vorba despre evenimente din sfera afacerilor, politicii, administra Ġiei sau vie Ġii private, rolul
invitaĠiei rămâne la fel de complex: a face cunoscut evenimentul cu public, într-un cerc mai
mult sau mai pu Ġin restrâns, dar închis; a transmite atitudinea úi sentimentele gazdei sau
organizatorului fa Ġă de persoanele invitate; a transmite rug ămintea de a participa la
eveniment; a conferi dreptul (nu obliga Ġia, pentru c ă nu este convocare) de acces în perimetrul
sau incinta în care se desf ăúoară evenimentul; a se constitui într-o carte de vizit ă onorantă
pentru gazd ă sau organizator úi a fi material promo Ġional úi „cârlig” în favoarea gazdei úi a
evenimentului respectiv.

7.2.7. Comunicatul de pres ă
Instrument de baz ă al relaĠiilor publice, comunicatul de pres ă reprezint ă o informa Ġie,
un punct de vedere, o luare de pozi Ġie sau un document oficial transmis spre publicare de c ătre
un organism sau individ. El are caracterul unei útiri destinate mediatiz ării, cu men Ġiunea că la
redactarea lui particip ă oameni care nu sunt angaja Ġii redacĠiilor de ziare úi nici a studiourilor
radio sau TV. Presa, radioul úi televiziunea sunt doar canalele prin care comunicatul este dat
publicităĠii.
În general, un comunicat de pres ă anunĠă o noutate de posibil interes pentru public, iar
redactarea lui se face în func Ġie de caracteristicile organismului media ales. Utilitatea
comunicatului de pres ă trece dincolo de hotarul unei simple comunic ări cu publicul. Prin
difuzarea acestuia, se gratuleaz ă clienĠi, se atrag simpatii, se atenueaz ă crize úi se sting
scandaluri, se demonteaz ă zvonuri, se mediaz ă oferte, produse, idei, oameni úi evenimente
importante pentru expeditorul comunicatului úi pentru publicul sau.
În funcĠie de prezen Ġa sau absen Ġa unei luări de poziĠie, comunicatele de pres ă pot fi:
xinformative (se fac anun Ġuri, se transmit invita Ġii, se comunic ă date statistice simple,
IăUă a se face comentarii úi făUă situări pe pozi Ġii pro sau contra);
xpersuasive (se contest ă, se fac comentarii, se ofer ă lămuriri, se transmit opinii de pe
poziĠii pro sau contra, se fac dezmin Ġiri).
Redactarea comunicatului de pres ă
E bine ca înainte de a se trece la redactarea comunicatului, s ă se verifice c ăútirea
dorită a se face public ă, poate trezi interesul presei scrise úi publicului. Odat ă luată în calcul
oportunitatea difuz ării útirii, informa Ġiile de care se dispune trebuie úi ele verificate. ùtirea
trebuie probat ă sau confirmat ă de expeditor înainte ca redactorul unui ziar, de exemplu, s ă
decidă publicarea ei úi, în consecin Ġă, să poarte toat ă răspunderea difuz ării comunicatului în
paginile publica Ġiei sale.
Comunicatul se tip ăreúte, de regul ă, în format A4, pe hârtie alb ă, simplă, cu sau f ăUă
antet úi făUă margini decorative. Toate marginile au între doi úi trei centimetri. Caseta de
identificare a emi Ġătorului trebuie plasat ă în colĠul din stânga sus úi trebuie s ă cuprindă:
numele institu Ġiei, adresa complet ă, numele persoanei de contact (purt ătorul de cuvânt sau
persoana care a redactat comunicatul), num ărul de telefon (de la sediul institu Ġiei, de acas ă).
Caseta de identificare cuprinde men Ġiuni privind data úi ora difuz ării comunicatului úi
este plasat ă în colĠul din dreapta, mai jos fa Ġă de adresă. Aici se ofer ă redactorului informa Ġii
exacte despre momentul când útirea va putea fi transmis ă: „Pentru difuzare imediat ă”,
„Embargo pân ă la ora 10:00” etc. Men Ġionarea embargoului se face în cazul în care

evenimentul are loc la o dat ă viitoare úi poate fi incert úi este nevoie de confirmare, atunci
când se dore úte ca informa Ġia să fie cunoscut ă mai devreme sau se prefer ă ca toate institu Ġiile
de presă să transmită comunicatul simultan.
Corpul comunicatului de pres ă începe la o treime din pagin ă pentru ca spa Ġiul alb
Uămas să fie folosit de redactor pentru diferite adnot ări. Titlul trebuie plasat între caseta de
identificare úi corpul comunicatului, aliniat la stânga. El nu va dep ăúi adresa companiei cu
mai mult de câteva caractere; la nevoie se poate rupe în dou ă, maximum trei rânduri
suprapuse, se va tip ări cu majuscule, iar ultimul rând va fi subliniat. Formularea titlului
trebuie să invite la lectur ă. Pentru a atinge acest scop, titlul va fi scurt, cât mai explicit úi
incitant, pe un ton nu prea formal, nicidecum sec sau birocratic.
Lead-ul (paragraful ini Ġial) este replica de deschidere sau „fraza de atac” care rezum ă
esenĠialul din útire. De regul ă, el se distinge de restul textului prin caracterele italice saubold ,
va include o mare parte din r ăspunsurile la întreb ările cine?, ce?, unde?, când?, de ce? úi nu va
ocupa mai mult de 5-6 linii de text.
Textul propriu-zis al comunicatului va dezvolta paragraful ini Ġial, prezentând
informaĠiile în ordinea descresc ătoare a importantei lor. Aceast ă structură de „piramid ă
inversată” permite o lectur ă mai uúoară, iar din motive de spa Ġiu sau interes informa Ġional
redus, se poate renun Ġa la ultimele aliniate.
Textul comunicatului se scrie la dou ă rânduri, niciodat ă la un rând. Dac ă depăúHúte o
pagină, se va men Ġiona „continu ă” în subsolul paginii. Pentru a marca sfâr úitul comunicatului,
se foloseúte cuvântul „sfâr úit” sau, mai des întâlnit, simbolul “#####”. În josul paginii trebuie
Vă apară numele, prenumele úi semnătura managerului care autorizeaz ă transmiterea
comunicatului, eventual úi stampila organiza Ġiei.
Dateline-ul este caseta din partea dreapt ă, plasată între titlu úi lead, care indic ă locul úi
data redact ării comunicatului. Se folose úte pentru a indica editorului loca Ġia geografic ă. Dacă
localitatea nu are un nume cunoscut, se specific ăúi judeĠul, iar în cazul în care comunicatul va
fi difuzat c ătre medii de pres ă străine, se va men Ġiona úi Ġara.
Limbajul folosit în redactarea comunicatului de pres ă trebuie să fie simplu úi accesibil
publicului larg, f ăUă exprimări preĠioase sau excese de jargon. Citatele scurte vor înviora
útirea, dar nu este indicat sa începem comunicatul cu un citat; plasarea lui cea mai potrivit ă
este în corpul comunicatului.

7.3. Comunicarea mediat ă de calculator
Comunicarea mediat ă de calculator (CMC) desemneaz ă transmiterea úi primirea de
mesaje folosind computerele în scopul introducerii, prelucr ării, stocării úi expedierii de date.
Odată cu explozia Internetului úi apariĠia sistemului global de hipertext, calculatorul a
Sătruns cu repeziciune în via Ġa fiecăruia. Internetul a devenit o nou ă modalitate de prelucrare,
prezentare úi comunicare a informa Ġiei ce permite implementarea unor noi modele úi concepte
până acum de neimaginat: de la un alt mod de a parcurge informa Ġia scrisă utilizând referin Ġe
încruciúate generate de hyperlink-uri, la prezent ări multimedia ce includ text, imagini,
animaĠii úi sunete în aceea úi entitate; de la anchete sociale úi statistici în timp real generate
simultan cu schimbarea datelor de intrare, la prezentarea informa Ġiei úi adaptarea ei la
utilizatori. Noile paradigme, generate de Internet prin World Wide Web, conduc la un mod
fundamental diferit, mult mai complex úi mai eficient, de transmitere úi prelucrare a
informaĠiei, forĠându-se barierele spatio-temporale ale modelelor precedente. Poten Ġialul
World Wide Web-ului e nesfâr úit. Deúi este o tehnologie tân ăUă, în numai câ Ġiva ani aplica Ġiile
au început s ă se structureze úi să ia cu asalt societatea. Comer Ġul electronic (e-commerce)
începe să prindă bine răGăcini úi să se maturizeze: de la cump ărarea de c ăUĠi, flori úi discuri
on-line, s-a trecut deja cu u úurinĠă la cump ărarea de televizoare, mobil ăúi chiar locuin Ġe.
Pornind de la e-commerce úi susĠinute de marketing, realiz ările sunt spectaculoase; mass-
media tradi Ġionale s-au ata úat úi ele rapid, peste noapte, la Internet, înv ăĠământul úi educaĠia
caută să fie în primele rânduri, angaj ările, plăĠile bancare, cump ărarea de bilete úi rezervările
de locuri în hoteluri sunt elemente ale unei realit ăĠi pe care deja o tr ăim.
În chip cu totul paradoxal, cei mai critici r ămân tot tehnicienii computerelor úi
specialiútii IT. În spatele utiliz ărilor curente, oamenii caut ă deja alte posibilit ăĠi uriaúe
neexploatate înc ăúi vegheaz ă asupra pericolelor legate de fragilitatea tinerei tehnologii. Unele
restricĠii tehnice devin din ce în ce mai sufocante pentru împ ătimiĠii calculatoarelor.
Progresele tehnologice mult trâmbi Ġate úi mult aúteptate se dovedesc mai greu de îndeplinit
decât se p ărea la prima vedere. Liniile de comunica Ġie, mai ales cele de telefonie, din ce în ce
mai aglomerate, abia mai suport ă masivele volume de tranzac Ġii ce cresc zilnic în progresie
exponenĠială. Volumul informa Ġional úi viteza de trafic a informa Ġiei cerute de tehnicienii
dornici s ăúi materializeze ideile sunt mult prea mari fa Ġă de capacitatea existent ă a
infrastructurii. Computerele, în special PC-urile de pe birourile úi mesele oamenilor, se
învechesc prea repede devenind neadecvate noilor tehnologii. Pân ăúi adresele de Internet au
devenit o marf ă a cărei căutare e mai mare decât posibila ofert ă. Unii dintre noi se plâng c ă

după atâĠia ani de revolu Ġie tehnologic ă, încă nu se poate vedea bine un film pe Internet,
realitatea virtual ă e încă în stadii experimentale, inteligen Ġa artificial ă pare un început f ăUă
sfârúit, în vreme ce al Ġi utilizatori, care de-abia au prins gustul jocului cu mouse-ul úi a
mediilor de programare cu ferestre, afl ă cu mirare c ă pentru al Ġii acestea sunt deja unelte
perimate conceptual. Exist ă însăúi întrebări de ordin pragmatic, care ne fr ământă pe noi to Ġi úi
la care numai timpul úi studiile sociologice vor putea r ăspunde: Contribuie po úta electronic ă la
creúterea productivit ăĠii muncii? Stimuleaz ă comunicarea electronic ă participarea activ ă a
comunităĠilor la via Ġa politicăúi socială? Ajută ea la acumularea de cuno útinĠe? Promoveaz ă
în vreun fel telecomunica Ġiile centralizarea úi concentrarea mijloacelor mass media? Mascând
orice sugestii referitoare la ras ă, sex, trăVături fizice sau handicapuri, poate oare CMC s ă
desfiinĠeze ierarhizarea social ă?
Marea aventur ă a CMC începe ca newbie (utilizator nou ap ărut în re Ġea). Unii
utilizatori vor oferi acestora asisten Ġăúi îndrumare, dar de cele mai multe ori ei vor avea parte
de un tratament mai dur. Motivele sunt extrem de variate: fie pentru c ă încearcă să obĠină
informaĠii care de fapt pot fi g ăsite cu uúurinĠă în documentele FAQ, fie pentru c ă se fac
vinovaĠi despamming („pisălogeală”), fie pentru c ă au scăpat prea multe gre úeli de ortografie,
nu au folosit un metalimbaj corespunz ător, un num ăr suficient de abrevieri, sau au exagerat cu
utilizarea emoticon-urilor. Veteranii computerelor de Ġin o poziĠie socială privilegiat ă, pentru
Fă se presupune c ă au fost ini ĠiaĠi în domeniul CMC pe vremea când Internetul era mai dificil
de folosit datorit ă interfeĠei mai pu Ġin prietenoase a sistemului de operare UNIX; de aici ideea
Fă au reuúit să stăpânească mai multe cuno útinĠe úi au dezvoltat o abilitate sporit ă în utilizarea
computerului. Utilizatorii experimenta Ġi consider ă că au jucat un rol activ în modelarea
Internetului úi transformarea lui în sistemul receptiv, ra Ġional úi dens care este ast ăzi.
Începătorii cu statut de „newbie”, care tocmai s-au conectat úi vânează plăceri mărunte sunt
catalogaĠi drept parazi Ġi sau prăGători ai sistemului.
Pe listele de e-mail, utilizatorii experimenta Ġi impun imediat respect prin pozi Ġia socio-
profesional ăúi dovezile permanente de competen Ġă pe care le ofer ă grupurilor. Tot de respect
úi ceva aten Ġie se vor bucura úi utilizatorii noi, care în scurt timp fac dovada c ă stăpânesc bine
puĠinul pe care îl útiu úi folosesc corespunz ător vocabularul de baz ă, întrebuin Ġează cu
abilitate elementele de jargon, apeleaz ă inspirat la registrele specializate ale limbii, st ăpânesc
arta persuasiunii úi argument ării logice, evit ă comentariile personale, mali Ġioase sau meschine.
Este interesant c ă toĠi începătorii care reu úesc să se apropie de aceste condi Ġii se pot trezi
dintr-o dat ă promova Ġi nu numai valoric, dar úi social pe listele de discu Ġii.

A deĠine o anumit ă putere úi poziĠie pe listele de discu Ġii înseamn ă că mesajele proprii
vor fi întotdeauna citite înaintea altora, iar indica Ġiile úi sfaturile date vor cânt ări mai greu.
Aceúti mentori spirituali ai re Ġelelor sunt cei care domin ă discursul, care dau tonul, care
hotăUăsc ceea ce se cade a fi discutat úi ceea ce poate fi l ăsat de-o parte. Micile lor gre úeli pot
fi trecute cu vederea sau iertate cu mai mult ă uúurinĠă.
În timp ce comunicarea scris ă se bazeaz ă pe o evaluare fonologic ă, cea scris ă este
adesea sever analizat ă, atât la nivel morfologic cât úi lexical. Dat fiind faptul c ă ecranul
computerului ofer ă mai mult ă flexibilitate în aranjarea textului decât o ma úină de scris úi
permite chiar manipul ări textuale mult mai precise decât cele efectuate în cazul redact ării de
mână a scrisorilor, este fireasc ă luarea în considera Ġie úi a altor criterii de evaluare a mesajelor
e-mail.
Acestea trebuie judecate úi din punctul de vedere al folosirii anumitor editoare de
texte, alegerea caracterelor, stabilirea spatiilor dintre rânduri úi a modurilor de aliniere,
includerea textului în chenare etc. Este interesant de observat c ă, în timp ce astfel de facilit ăĠi
pot fi la îndemâna oricui, utilizarea lor în mesajele e-mail pune probleme tocmai pentru c ă nu
toĠi utilizatorii folosesc acelea úi utilitare. De úi unii utilizatori nu ar trebui s ă fie condamna Ġi
pentru că nu folosesc, din diverse motive (financiare, de cunoa útere), un anumit program
pentru crearea unor mesaje de email care s ă aibă un anumit impact asupra
destinatarului/destinatarilor, sociologii au constatat faptul c ă de cele mai multe ori ace útia sunt
Xúor desconsidera Ġi úi priviĠi ca ignoran Ġi. MulĠi utilizatori sunt astfel acuza Ġi de lucruri care
apar în mesajele lor tocmai datorit ă lipsei standardiz ării formatelor mesajelor de e-mail.
7.3.1. Blogul
Unblog (prescurtare de la web log ) este o publica Ġie web ce con Ġine articole periodice,
de obicei cu caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afi úate în ordine cronologic ă
inversă.
Dacă la început blogurile erau actualizate manual, cu timpul au ap ărut unelte care s ă
automatizeze acest proces, f ăcând acest gen de publica Ġii accesibile publicului larg. Utilizarea
unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obi únuit al blogging-ului.
Scopul blogurilor variaz ă foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor
politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii. De asemenea, ele variaz ăúi în
funcĠie de autor – de la unul singur la o comunitate întreag ă. Blogurile pot constitui, de
asemenea, o surs ă important ă de câútig.
Multe webloguri permit vizitatorilor s ă lase comentarii publice, creând astfel o
comunitate de cititori centrat ă în jurul blogului; altele nu sunt interactive.

Totalitatea blogurilor úi a autorilor de bloguri a fost denumit ă blogosfer ă.
7.3.2. Neticheta
Cuvântul netichet ă provine din englezescul netiquette , care desemneaz ă un set de
reguli úi convenĠii ce trebuie respectate în utilizarea Internetului în general úi a poútei
electronice, în special. Acest set de reguli reflect ă o anumit ă experien Ġă a convie Ġuirii
armonioase în mediul electronic úi are rolul de a elimina posibilele conflicte, neîn Ġelegeri sau
interpretări eronate. Unele din regulile etichetei re Ġelei sunt asem ăQătoare regulilor din codul
bunelor maniere privind aspecte variate, precum adresarea politicoas ă, condescendent ă, sau
Săstrarea decen Ġei în comunicare. La fel ca úi în viata de zi cu zi, toate abaterile de la regulile
comunităĠii nu pot trece nesanc Ġionate.
Cu ceva timp în urm ă, Internetul era domeniul ini ĠiaĠilor în transportul informa Ġiei úi
utilizarea protocoalelor; ast ăzi el nu mai reprezint ă o restric Ġie sau o noutate. Originea
etichetei re Ġelei nu poate fi legat ă de o anumit ă sursă. Regulile au fost create úi adunate de
înúLúi utilizatorii cu ini Ġiativă ai internetului, care au dorit s ă ofere proaspe Ġilor utilizatori un
cadru civilizat úi armonios de manifestare úi dezvoltare în cultura Internetului. A úa se face c ă
setul de reguli a luat fiin Ġă prin sondarea prealabil ă a opiniilor utilizatorilor în diverse situa Ġii
úi compilarea unor surse sau ghiduri ap ărute la un moment dat în urma unor ini Ġiative
personale sau de grup. S-ar putea spune c ă rolul acestor reguli este, cel pu Ġin deocamdat ă, mai
mult descriptiv decât prescriptiv. Cum Internetul nu este în posesia nim ănui, iar etica re Ġelei
nu a fost formulat ă de nici o autoritate, cum se poate face ca aceste reguli s ă fie totuúi însuúite
úi folosite? În general constrângerile venite din interiorul unui sistem sunt privite cu mai
multă bunăvoinĠă decât cele impuse din afara lui, iar oamenii prefer ă săúi facă mai mul Ġi
prieteni decât du úmani. Aúa se face c ă, atunci când utilizatorii Internetului observ ă o
desconsiderare ostentativ ă a etichetei re Ġelei, vor încerca s ă o sancĠioneze trimi Ġând un e-mail
dojenitor utilizatorului în cauz ă, sau se vor plânge Furnizorului de Servicii, care va trebui s ă
intervină în stingerea „conflictului”.
Ansamblul de norme úi reguli care compun neticheta poate fi împ ăUĠit după cum
urmează:
A.Norme privind identitatea utilizatorului
xse interzice utilizarea aceluia úi identificator de c ătre mai mul Ġi utilizatori;
xcitirea, copierea, modificarea sau útergerea fi úierelor sau datelor apar Ġinând altor utilizatori
IăUă acceptul lor sunt interzise;
xse sancĠionează atât dep ăúirea cât úi modificarea restric Ġiilor impuse de administratorul
reĠelei;

xorice acĠiune neautorizat ăúi deliberat ă care dăunează, deregleaz ă, modifică sau defecteaz ă
un alt sistem din re Ġea reprezint ă o încălcare a normelor CMC, indiferent de localizarea
sistemului afectat úi perioada de timp cât respectivul sistem nu a func Ġionat la
performan Ġele normale;
xse interzice utilizarea comercial ă a unor facilit ăĠi úi/sau servicii f ăUă obĠinerea oficial ă sau
legală a acestui drept.
B.Norme privind scrierea unui mesaj
xalinierea rândurilor la marginea din stânga; efectele centr ării titlurilor sau formulelor de
adresare nu pot fi prev ăzute pe ecranele destinatarilor;
xOăsarea unui rând liber între paragrafe; nu se recomand ă folosirea tastei tab úi nici
indentarea primului rând al paragrafului;
xn u s e s c r i u m a i m u l t d e 6 0 – 7 0 d e c a r a c t e r e p e u n r â n d úi n u s e i n t r o d u c c a r a c t e r e d e
control;
xnu se formateaz ă textul, deoarece este posibil ca destinatarul s ă foloseasc ă un terminal
alfanumeric sau un mailer care s ă nu recunoasc ă formatarea; mai mult, este posibil ca
acele caractere folosite s ă nu fie disponibile pe calculatorul destinatarului;
xsemnarea mesajului este obligatorie, mai ales dac ă este postat într-o list ă de discuĠii;
xsemnătura nu trebuie s ă fie foarte lung ăúi trebuie s ă includă numele complet;
xse recomand ă limitarea la tratarea unui singur subiect într-un mesaj úi completarea
pertinentă a câmpului Subject ;
xnu se folose úte scrierea cu majuscule decât foarte rar, pentru a sublinia un aspect foarte
important, sau pentru titluri; scrierea cu majuscule este de regul ă interpretat ă ca
5ĂCNET;
xpentru a sublinia sau accentua un anumit *cuvânt*, el se încadreaz ă între asteriscuri;
xcitarea _unei c ăUĠi_ sau a unei lucr ări se poate face între liniu Ġe de subliniere (underscore);
xse recomand ă explicitarea datelor calendaristice, pentru a evita confuziile ce se pot ivi din
pricina coexistentei mai multor conven Ġii continentale;
xdacă se transmite ceva ce pune în discu Ġie acĠiunea unui film, roman sau spectacol TV, se
introduce <SPOILER> în partea de sus a mesajului; astfel, destinatarii pot s ări peste el,
dacă nu vor săútie finalul ac Ġiunii.
C.Norme referitoare la con Ġinutul mesajului úi atitudinea expeditorului
xSe vor evita exprim ările dure úi vulgare;
xnu se posteaz ă niciodată un mesaj privat într-o list ă de discuĠii, făUă aprobarea autorului;

xatenĠie la glume úi sarcasm; este posibil ca în absenta mimicii, intona Ġiei úi gesturilor,
destinatarul s ă nu înĠeleagă corect mesajul sau, mai mult, fondul lui cultural úi religios s ă-l
conducă la o interpretare care nu a fost luat ă în calcul la trimiterea mesajului; se vor folosi
cu modera Ġie semnele cunoscute sub denumirea de smileys sauemoticons;
xse critică ideea úi nu persoana;
xnu se reac Ġionează violent la ceea ce tocmai s-a citit pe ecran; nu se formuleaz ă imediat
Uăspunsul, se ia un timp mai mare de gândire úi apoi se r ăspunde cu diploma Ġie;
xse răspunde cu precau Ġie la mesajele care au fost transmise mai multor abona Ġi, deoarece
în unele sisteme r ăspunsul redactat poate fi transmis tuturor persoanelor care au primit
mesajul ini Ġial, ceea ce ar putea include pe to Ġi abonaĠii.
7.3.3. Glife ASCII
Utilizatorii po útei electronice úi participan Ġii în grupurile de discu Ġii folosesc adesea
figuri aúezate culcat (pe o parte), f ăcute din caractere ASCII standard, pentru a plasa mesajul
în context. Glifele ASCII sunt utilizate în comunicarea mediat ă de calculator pentru a suplini
lipsa inflexiunilor verbale, a mimicii úi gesturilor, pentru a puncta starea emo Ġională, sau
atitudinea participan Ġilor faĠă de subiectul conversa Ġiei. Aceste figuri au fost inventate úi
folosite pentru prima dat ă în 1980 de un american din Pittsburgh, Scott Fahlman, în mesajele
expediate prin BBS-uri.
FrecvenĠa apariĠiei lor (mai mult de trei într-un mesaj) indic ă faptul că este vorba de un
newbie care doreúte să se facă remarcat.
Iată care sunt semnifica Ġiile celor mai întrebuin Ġate glife ASCII:
🙂 zâmbesc în timp ce fac aceasta glum ă
🙁 mă întristeaz ă ceea ce am spus
:-< sunt de-a dreptul trist sau dezam ăgit
😉 fac cu ochiul sau fac o aluzie în leg ătură cu gluma asta
:?-( plâng, este cu adev ărat trist pentru mine
:-@ sunt de-a dreptul úocat
😀 sunt teribil de amuzat de ceea am scris mai înainte
😮 casc, este atât plictisitor
:-7 spun asta cu ironie
>:-( sunt sup ărat úi îngrijorat de acest lucru
:-9 mă ling pe buze
x-( am murit, asta m-a dat gata

:-/ sunt sceptic
:-* te s ărut
:-Q~ fumez
😕 fumez pip ă
:-p îĠi fac în ciud ă scoĠând limba la tine
:-T făUă glumă, sunt serios în ceea ce spun
[:- ) am c ăútile pe urechi
:-{ } îĠi trimit bezele
(()):** îmbr ăĠLúări úi pupici
#-) am f ăcut-o lată la petrecere
@-}– un trandafir pentru tine
:-] sunt nehot ărât
:-C sunt extrem de trist
7.3.4. Clientul de e-mail
Un program client de po úWă electronic ă permite comunicarea cu serverul, vizualizarea
mesajelor primite, compunerea mesajelor de expediat úi, nu în ultimul rând, organizarea într-
un mod cât mai convenabil a mesajelor. Toate aceste func Ġii sunt strâns împletite.
FuncĠia de comunicare se realizeaz ă de regulă în mod automat. În unele cazuri, îns ă,
legătura cu serverul poate s ă nu fie permanent ă. De cele mai multe ori, conectarea la server se
face la anumite intervale de timp, moment în care se realizeaz ă transferul mesajelor trimise, se
aduc mesajele primite, iar leg ătura este imediat eliberat ă. Majoritatea programelor permit ca
de fiecare dat ă când se expediaz ă un mesaj, s ă se stabileasc ăúi legătura, iar mesajul s ă fie
trimis imediat. Aceast ă opĠiune este indicat ă doar în cazul în care conexiunea se face prin
reĠea locală. Utilizatorii conecta Ġi la server prin linii telefonice închiriate vor alege solu Ġia
optimăúi anume conectarea explicit ă, pentru a minimiza utilizarea liniei telefonice. În acest
caz, momentul expedierii mesajului nu coincide cu transmiterea lui efectiv ă.
FuncĠia de vizualizare este cea care permite citirea mesajelor. Este recomandabil s ă se
stabileasc ă drept caracter de afi úare pentru programele care permit acest lucru, un tip de
caractere monospa Ġiate (de exemplu, Courier ) deoarece, de multe ori, cei care compun
mesajele utilizând terminale alfanumerice recurg la alinieri ale textului pentru a-i spori
lizibilitatea. Majoritatea mailerelor au îns ă posibilitatea de a afi úa úi texte formatate, în
principal HTML. Exist ăúi posibilitatea ca mesajelor primite s ă le fie ata úate úi fiúiere binare.
În acest caz, în mesaj vor ap ărea pictograme corespunz ătoare tipurilor de fi úiere ataúate, iar de
regulă, un dublu clic pe una din acestea va lansa aplica Ġia potrivit ă.

FuncĠia de compunere este realizat ă cu ajutorul unui editor specializat care cuprinde o
parte de procesare de text úi o parte de comenzi specifice. Editarea unui mesaj începe cu
completarea unor câmpuri generice care formeaz ă antetul mesajului ( header ). Header-ul este
echivalentul electronic al plicului, deoarece con Ġine informa Ġiile „publice” necesare sistemului
de mesagerie electronic ă pentru manevrarea scrisorii. Cele mai importante câmpuri care
trebuie avute în vedere sunt:
TO: în acest câmp se va trece adresa destinatarului.
Cc: î n c â m p u l Carbon copy (copie la indigo ) se pot scrie adresele persoanelor care s ă
primească o copie a scrisorii. Persoanele ale c ăror adrese sunt trecute în acest câmp se mai
numesc úi „destinatari secundari”.
Bcc: în câmpul Blind carbon copy (copie confiden Ġială) se pot trece adresele unor destinatari
secundari, numai c ă, spre deosebire de copia simpl ă, destinatarii primari nu vor úti că existăúi
alte persoane care au primit o copie a mesajului.
Subject : în acest câmp se va tip ări un cuvânt sau o expresie care s ă evoce subiectul mesajului.
Dintre comenzile specifice compunerii, se pot men Ġiona:
Reply: comanda Uăspuns este disponibil ă când se cite úte un mesaj, sau la selectarea unui
mesaj dintr-unul din „dosarele” tematice. Cu aceast ă comandă se poate lansa compunerea
unui nou mesaj, iar avantajul folosirii acestei comenzi ar fi aceea c ă anumite câmpuri ale
antetului se vor completa automat. Astfel, adresa expeditorului mesajului c ăruia i se r ăspunde
va apărea automat în câmpul To:.
Dacă mesajul c ăruia se dore úte să i se răspundă conĠine o adres ă în câmpul Reply To
din antet, atunci la aceast ă adresă va fi trimis mesajul. În câmpul Subject va fi copiat subiectul
mesajului original, dar precedat de „Re:”. Corpul mesajului va fi „citat” ( quote ) în întregime,
adică va rămâne în editor, dar fiecare linie va fi prefixat ă de caracterul „>” (acesta este cazul
cel mai comun, dar exist ăúi alte conven Ġii pentru citare). În acest fel, se poate r ăspunde
punctual, se pot p ăstra citatele relevante, se poate redacta r ăspunsul în manier ă compactăúi
Oăsa la sfâr úitul răspunsului scrisoarea original ă citată integral, se poate chiar s ă se úteargă
(parĠial sau integral) partea citat ă din mesajul original.
Spre deosebire de Reply, comanda Reply to all permite generarea unui r ăspuns adresat
tuturor destinatarilor mesajului original (inclusiv expeditorului), op Ġiunea utilizându-se mai
ales în dezbaterile prin e-mail. Comanda Forward (trimite mai departe) permite generarea
unui mesaj în corpul c ăruia este citat întregul mesaj original, iar subiectul este prefixat de
„FW”. În acest caz, trebuie se completeze câmpurile To, Cc sauBcc. Există atât posibilitatea
editării mesajului original. cât úi cea a coment ării lui. Utilitatea comenzii se dovede úte în

cazurile în care se dore úte aducerea la cuno útinĠa altor persoane con Ġinutul integral sau par Ġial
al unui mesaj primit.
Comanda Redirect este asem ăQătoare comenzii Forward , numai c ă, de regul ă,
subiectul úi corpul mesajului r ămân acelea úi (există, desigur, úi posibilitatea edit ării). Noii
destinatari vor primi mesajul ca úi cum le-ar fi fost trimis direct, numai c ă la numele úi adresa
expeditorului se adaug ă textul „ by way of ” urmat de numele úi adresa celui care a f ăcut
redirecĠionarea úi care e posibil s ă fi procedat úi la modificarea con Ġinutului mesajului
original.
7.3.5. Semn ătura de e-mail
Semnătura de e-mail este o modalitate de individualizare a unui mesaj electronic.
Aceasta este un fi úier text, care se insereaz ă automat oric ărui nou mesaj compus. În mod
tradiĠional, semn ătura de e-mail trebuie s ă conĠină: numele úi prenumele, func Ġia (eventual) úi
datele de contact considerate necesare (adresa de e-mail, adresa pentru coresponden Ġă scrisă,
numere de telefon úi fax, adresa paginii web – personal ă sau a firmei reprezentate). Pentru cei
care doresc s ă atragăúi mai mult aten Ġia, semnătura poate s ă includăúi alte elemente, cum ar
fi caractere ASCII, elemente de art ă ASCII, sau citate.

8. BIBLIOGRAFIE
1.Bougnoux, Daniel, Introducere în útiinĠele comunic ării,Ed. Polirom, Bucure úti, 2000
2.Burt Shelley, Fii pregătit pentru interviu, Editura Tehnic ă, Bucureúti, 1999
3.Chiriacescu, Adriana, Laura Mure úean, Virginia Barghiel, Alexander Hollinger,
Corespondenta de afaceri în limbile român ăúi engleză, Ed. Teora, Bucure úti, 1999
4.DeFleur, Melvin L., Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunic ării de mas ă,Ed. Polirom,
Bucureúti, 1999
5.Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolic ă. Arhitectura discursului publicitar ,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999
6.Dospinescu, Vasile, Semne úi cunoaútere în discursul didactic , Editura Junimea, Ia úi, 1998
7.Dragoú, Elena, Introducere în pragmatic ă,Casa CăUĠii de ùtiinĠă, Cluj-Napoca, 2000
8.Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunic ării de mas ă. Orizontul societ ăĠii mediatice, p. I,
Casa de Editur ăúi Presă „ùansa” S.R.L., Bucure úti, 1996
9.Flichy, Patrice, O istorie a comunic ării moderne. Spa Ġiu public úi viaĠă privată, Ed.
Polirom, Bucure úti, 1999
10.Hartley, John, Discursul útirilor, Ed. Polirom, Bucure úti, 1999
11.Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucureúti, 1995
12.Prutianu ùtefan, Manual de comunicare úi negociere în afaceri .Comunicarea, Ed.
Polirom, Bucureúti, 2000
13.Rata, Georgeta, ContribuĠii la teoria comunic ării,Editura Mirton, Timi úoara, 2001
14.Rückle, Horst, Limbajul corpului pentru manageri, Editura Tehnica, Bucureúti, 2000.
15.Siewert, Horst H., …totul despre INTERVIU în 100 de întreb ări úi răspunsuri, Editura
Tehnică, Bucureúti,1999
16.Van Cuilenburg, J.J., O.Scholten, G.W. Noomen, ùtiinĠa comunic ării, E d . H u m a n i t a s ,
Bucureúti, 2000.
17.Vlad, Carmen, Textul aisberg, Casa CăUĠii de ùtiinĠă, Cluj, 2000.