1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “IULIU HAȚIEGANU” CLUJ -NAPOCA FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ DISCIPLINA DE SOCIOLOGIE MEDICALĂ LUCRARE DE… [612877]

1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“IULIU HAȚIEGANU” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
DISCIPLINA DE SOCIOLOGIE MEDICALĂ

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Sindromul de epuizare profesională la
cadrele medicale din Alba -Iulia și
Cluj -Napoca

CON DUCĂTOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENTĂ
Conf. Univ. Dr. Iusti n Lupu Laura Georgiana Chirică

CLUJ -NAPOCA
2012

2

CUPRINS

Capitolul I : Conceptul de stress

1.1. Definirea stresului…………………………………………………………….. 4
1.2. Stresul în contextul științei contemporane…………………………………… .. 5
1.3. Criterii de clasificare ale stresului……………………………………………. . 6
1.4. Forme de stres…………………………………………………………………. 6
1.5. Semne alar mante ale stresului…………………………………………………. 7

Capitolul II : Stresul profesional

2.1. Manifestările generale ale stresul ui asupra organismului……………………. 10
2.2. Aspectele stresului profesional……………………………………………….. 10
2.3. Cauze ale stresului profesional………… ……………………………………… 12
2.4. Tipuri de stres…………………………………………………………………. 13
2.5. Stres și performanță……………………………………………………………. 14
2.6. Efecte ale stresului profesional………………………………………………… . 14
2.7. Metode de evaluare a stresului profesional…………………………………… . 17
2.7.1. Metode ob iective…………………………………………………………. 17
2.7.2. Metode subiective………………………………………………………… 18
2.8. Sindromul de epuizare profesională…………………………………………… . 18
2.9. Relația dintre burnout și stres………………………………………………….. . 22
2.10. Relația di ntre burnout si boală………………………………………………… . 23
2.11. Tratament……………………………………………………………………… . 24
2.12. Tolerarea stresului…………………………………………………………… … 24
2.13. Percepții pozitive si percepții negative……………………………………… …. 25
2.14. Managementtul sindromului de burnout…………………………………… … 25

3
CAPITOLUL III : Studiu practic aplicativ de psihologie
medicală privitor la stresul profesional și epuizarea profesională
la cadrele medic aledin Cluj -Napoca și Alba -Iuia… …………… 27
3.1. Introducere……………………………………… …………………… …………. 27
3.2. Obiective……………………………………………………………… …………….. 27
3.3 Subiecți și metode…………………………………………………… …………… 27
3.4. Rezultate ……………………………………………………………… …………. 33.
3 .5. Concluzii……………………………………………………………… ………….. 65
Anexa nr I Chestionarul MHPSS… ……………………………………………………. 66
Anexa nr II Chestionarul MBI…………………………………………………………. 68
Bibliografie …………………………………………………………………………….. 70

4 CAPITOLUL I : Conceptul de stres

1. 1. Definirea stresului

Dicționarul explicativ al limbii române definește stresul ca fiind: "nume dat
oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție
anormala; efect nefavorabil produs asupra organismului uman de factorul de mediu"
Oxford English Dictionary explica etimologia cuvântului stres ca provenind din
abrevierea cuvântului "distress", folosit în engleza medievala cu înțelesul de: dificultate,
necaz, durere, provocate de factori externi organismului.
Stresul reprezintă un dezechil ibru perceput subiectiv, între cerințele organismului și
capacitatea sa de răspuns. Aceasta percepție subiectivă trece prin două filtre apreciative:
filtrul primar, prin care persoana evaluează gradul de pericol al unui agent inductor de stres, și
filtrul secundar, prin care persoana se evaluează pe sine pentru a -și determina potențialul de a
combate agentul nociv.
Conceptul de stres a fost definit deseori atât ca variabila independentă, cât și ca
variabila dependentă, dar și ca proces. Această confuzie terminologică se datorează
aplicabilității conceptului de stres în cercetările din științele medicale, comportamentale și
sociale în ultimii 50 -60 de ani. Fiecare disciplină a cercetat stresul dintr -o perspectivă unică,
singulară, adoptând fie mod elul stimulilor (stresul fiind o variabilă independentă), fie modelul
răspunsului (stresul fiind o variabilă dependentă).
Aproape toate cercetările încep prin a puncta dificultățile generate de confuzia
existentă în jurul încercărilor de a de fini ceea ce este stresul.

5 Stresul a fost definit ca "un stimul sau un răspuns sau ca rezultat al interacțiunii
stimul -răspuns, interacțiune care exprima un oarecare dezechilibru al relației persoanei cu
mediul său" (Bogathy, 2007, p. 237).
Opiniile actuale cu privire la felul în care trebuie definit stresul impun cercetătorilor
să gândească stresul ca fiind ceva relațional, ca rezultat al unui schimb (tranzacții) între
individ și mediu. Abordarea tranzacționala orientează cercetă torii spre identificarea acelor
procese care leagă individul de mediu, accentul căzând pe tranzacție și considerând că stresul
nu ține doar de individ sau doar de mediu.
1. 2. Stresul în contextul științei contemporane
Prin prisma științei contemporane apare incompletă restrângerea noțiunii de stres doar
la teoria elaborata de Selye. Diverși autori au dat definiții stresului.
H.Wolff (1953) definește stresul ca fiind reacția individului la diverși agenți nocivi și
amenințători. El consideră stresul ca o stare dinamică a organismului; natura reacției pe care o
evocă stimulii este dependentă de programul genetică si de experiența individului.
Afirmația acestuia privind lipsa unei relații directe, liniare și proporționale in tre stimul
și răspuns și sublinierea rolului individului în configurația reacției, prefigurează teoria
interacțională a stresului. Wolff consideră reacțiile psihosomatice la stres, ca ecou patologic ,
ca forme improprii și ineficiente de adaptare.
Un alt punct de vedere definește stresul drept o condiție a mediului. Adepții acestei
teorii identifică stresul cu stimulii și potrivit teoriei stimulului, aspectele de mediu care
solicită sau dezorganizează individul îl și supun stresului. Acest model consideră că fiecare
individ are o capacitate înnăscută de a face față factorilor stresanți din mediu.
Când stresul cumulat depășește această valoare are loc reacția la stres și ulterior,
alterarea funcțiilor psihofiziologice ale individului , precursoare ale bolii. Această teorie este
criticabilă deoarece identificarea stresului ca factorul stresant scapă din vedere aspectele
subiective de evaluare a stimulului și conferă acestor factori contații de nocivitate pentru toți
oamenii.
Există și o altă perspectivă asupra stresului, aceea care include în definiția stresului
conceptul de interacțiune între individ și mediu. Conform acestei teorii stresul este considerat
drept un dezechilibru intens , perceput subiectiv, intre cerințele impu se organismului și
capacitatea de răspuns .Teoria interacțională accentuează proprietatea organismului de a
reprezenta mediatorul între stimul și reacțiile pe care le provoacă. Modelul interacțional
înglobează rolul proceselor perceptive, cognitive, motiv ațional -afective și fiziologice în
evaluarea situațiilor stresante. Acest model a lansat conceptul de ajustare argumentând că în
explicarea dinamicii interacțiunii dintre stresori și individ, cel mai ușor ar fi explorarea
mijloacelor prin care individul fa ce față vicisitudinilor existenței. Relația individ -mediu este
descrisă prin analogie cu un sistem cibernetic, cu feed -back, în care are loc o interacțiune
reciprocă intre funcțiile cognitive ale individului, pe de o parte și caracteristicile mediului pe

6 de altă parte. Deși această teorie reprezintă un pas înainte în înțelegerea acestor fenomene, a
fost supusă unor critici la adresa conceptului, astfel se consideră că stresul nu poate oferi o
descriere științifică relațiilor organism mediu și că noțiunea de stres in condițiile prezente nu –
și mai păstrează valabilitatea, trebuind abandonată.
Noțiunea de stres tinde a nu fi altceva decât un mod de a desemna relația individului cu
diverse experiențe negative sau un ansamblu eterogen de stimuli percepu ți ca nocivi. Nevoia
de a îmbunătății calitatea vieții, a promovat științe interdisciplinare, cum este medicina
comportamentală, unde disciplinele medicale împreună cu cele psihologice încearcă să
explice adaptarea umană și mecanismele sănătății și ale bol ii. Conceptul de homeostazie a
fost adâncit de biologia modernă inclusiv sub raport cibernetic; o analiză actuală a
homeostaziei este una din tendințele generale ale evoluției, în același timp produs și factor
motor al acesteia. Funcțiile homeostatice de echilibrare -stabilitate și de optimizare -adaptare,
sub raportul substanței și energiei, condiționează totodată autonomizarea organismului față de
mediu și intervenția sa activă asupra mediului ambiant.
1. 3. Criterii de clasificare a stresului

Clasificarea stresului se bazează pe diferite criterii care se fundamentează pe anumite
caracteristici. Sub raportul duratei de acțiune se distinge stresul acut și stresul cronic; durata de
departajare nu este strict fixată, factorii stresanț i acuți acționează timp de minute sau ore, iar
cei cronici timp de zile sau luni. Durata este condiționată și de tipul stresorului fiind mai redusa
pentru definirea caracterului acut în cazul stresului fizic și mai prelungită în cazul stresului
psihosocial .
Sub raportul continuității și numărului intervențiilor stresante se pot distinge pe de o
parte stresori cu acțiune continuă și respectiv discontinuă, intermitentă, iar pe de altă parte
stresori unici sau repetați.
O alta clasific are vizează gruparea factorilor declanșatori in agenți fizici , psihologici și
sociali existând și forme combinate. Stresorii fizici ambientali sunt termici, electrici, sonori.
Un criteriu analog se bazează pe dihotomia stres sistemic și stres nervos, acesta din
urmă fiind un stres neuroendocrin și respectiv sistemic la factorii stresanți . Văzută prin prisma
reacției la factorii stresanți și a interrelației stimul -răspuns apare și dihotomia distres cu efecte
nocive și eustres cu efecte favorabi le.
Se pot face si alte discriminări cum ar fi intre stresul prin substimulare și cel prin
suprastimulare sau intre stresorii obligatorii (traumatisme, hemoragii acute) și stresorii
facultativi propriu -ziși.
1. 4. Forme de stres
1. stresul ambiental este un stres fizic, agenții stresori sunt reprezentați de zgomot,
căldură, frig, trepidații, poluarea aerului. Consecințele acestui tip de stres sunt multiple:
efecte neurofiziologice vegetative, metabolice și comportamentale, inclus iv
deteriorarea performanței în diverse domenii.

7 2. Stresul gravitațional . În acest caz intervine poluarea aerului, radiațiile,
imponderabilitatea, accelerația. Efectele au consecință asupra reproducerii, sistemului
sanguin, aparatului digestiv, SNC și aparat ului endocrin.
3. Stresul urban . Un stres fizic și psihosocial, stresorii sunt reprezentați de zgomot,
aglomerare, poluare. În acest caz au fost semnalate dificultăți de adaptare și disconfort
prin urbanizare, mai ales la grupuri populaționale nou venite, ast enie, depresie.
4. Stresul hiperbar este un stres fizic și psihoemoțional; presiunea atmosferică ridicată,
hiperoxia sunt factori stresori iar efectele produse de aceștia sunt emoționale in
condițiile de imersie corectă, iar în cazul nerespectării regulilor d e compresie și
decompresie, discoordonarea mișcărilor, dureri, sindromul nervos al presiunilor
ridicate.
5. Tehnostresul este un stres mental și apare ca și consecință a excesului de informație;
primează factorii decizionali, răspunderea și suprastimularea i nformațională, legata de
introducerea tehnologiei înalte.
6. Stresul prenatal și neonatal : hipoxia reprezintă în acest caz stresorul. Activarea
simpatoadrenală protejează organismul fetal de hipoxie în timpul nașterii și declanșează
reflexul respirator. Stres ul prenatal intens afectează însă maturația sistemului nervos,
endocrin și procesele metabolice.
7. Stresul sportiv este de tip fizic și psihoemoțional. Factorii stresanți sunt reprezentați de
efortul fizic si supraantrenament. Manifestările sunt emoționale c u răsunet asupra
sistemului neuroendocrin, cardiovascular, metabolismului și efecte neuromotorii.
Șocul viitorului reprezintă o forma actuală de stres; se caracterizează prin reacții
psihofiziologice multiple la substimulare dar mai ales suprastimularea se nzorială și cognitivă
informațională care solicită și depășește sistemele adaptative ale omului și impune luarea
frecventă a unor decizii rapide și neprevăzute. Caracteristicile cele mai importante ale acestui
tip de stres sunt: accelerarea timpului, creșt erea speranței de viață și a timpului liber; creșterea
cantității de informație audiovizuală; schimbări tehnologice majore, impactul automatizării și
computerizării; mutații demografice și pericolul suprapopulației; accelerarea transporturilor,
pericol de accidente; mutații în sectoare profesionale; fragmentarea și relaxarea relațiilor
umane inclusiv familiale; poluarea mediului terestru, acvatic, aerian și degradarea ecologică;
impactul continuu al noului; accelerarea procesului decizional.
1. 5. Semne alarmante ale stresului
Clipitul excesiv
Clipitul frecvent este o dovada sigură că simțim o presiune emoțională sau fizică. Când
suntem relaxați, rata medie a clipitului este de 15 -30 de ori pe minut, dar sub stres poate crește
la 70 de ori pe minut.
Reacția este numită efectul Nixon, după numele fostului președinte al SUA Richard Nixon, al
cărui clipit creștea la niveluri suspecte în timpul scandalului Watergate.
Scrâșnitul din dinți
Scrâșnirea dinților în timpul nop tții este considerată un mod de eliberare a tensiunii.
Încleștarea maxilarelor sau scrâșnirea dinților este o reacție recunoscută la anxietate, totuși,
majoritatea celor care scrâșnesc nu știu că fac asta, deoarece se intamplă după ce adorm
repede.

8 Dar este important să fiți atenți la semne ca fărămițarea dinților, sensibilitatea mărită a
danturii, dureri ale mușchilor maxilarelor și dureri de urechi, deoarece expunerea prelungită la
scrâșnirea dinților poate duce la dureri de cap și la probleme ale maxilarelor.
Mătreața
Stresul declanșează un set de reacții în lanț în fiziologia organismului, iar rezultatul
este un haos al sistemului imunitar. În exterior, părul și pielea sunt printre primele locuri care
arată existența unei presiun i – deci nu este de mirare că mătreața este cea mai obișnuită
problemă care afecteaza scalpul.
Cercetătorii sugerează că imunitatea slăbită declanșează reacția bacteriilor care fac ca
mătreața să scape de sub control, să inunde și să irite cap ul. Pe măsură ce celulele mor, se
descompun și produc neplăcutele particule albe care se aștern troiene albe pe umeri.
Gura uscată
Când viața devine grea, se manifestă reacția instinctivă de tip „luptă sau fugi“. Pur și
simplu, în scopul supravi ețuirii, fluxurile de sânge sunt reduse în zonele mai puțin importante
și redirecționate către mușchii esențiali, care v -ar ajuta la nevoie să faceți un efort fizic intens.
Această lipsă de fluide creează senzația de uscăciune a gurii.
Stresul a fectează și respirația – respirăm mai scurt și mai superficial, ceea ce poate
conduce la o respirație mirositoare. Este posibilă senzația de greutate la inghițire, deoarece
mușchii gâtului intră în spasme, ca efect secundar al stresului.
Performanțele sexu ale slabe
Stresul vă poate sabota libidoul în mai multe moduri. Când sunteți foarte stresat, reacția
organismului este să pună supraviețuirea înaintea plăcerii. Acest lucru afectează glanda numită
hipotalamus și producția de estrogeni sau testos teron a organismului, care dau dorința sexuală.
Femeilor le poate fi greu să atingă orgasmul, iar barbații pot manifesta impotență
temporară, deoarece substanțele chimice eliberate de organismul stresat reduc fluxul de sânge
către penis.
Pielea iritată
Stresul emoțional poate provoca haos la nivelul pielii deoarece presiunea duce la
eliberarea histaminelor în sânge. Pielea reacționeaz apoi împotriva acestei enzime, ceea ce
duce la mâncărime și urticarie. Se consideră că anumi te boli ale pielii, ca psoriazisul și eczema
se agravează în condiții de stres.
Studiile asupra stresului psihologic arată că anxietatea poate reduce capacitatea
sistemului imunitar de vindecare a rănilor cu până la 40%, ceea ce dublează efectul stresului
asupra acneii.
Transpirația
Când sunteți sub presiune emoțională, transpirația nu numai că devine mai abundentă,
dar și mai urât mirositoare. Sistemul nervos simpatic intra în acțiune când organismul este
stresat, ceea ce mărește fo arte mult ritmul cardiac, presiunea sângelui și rata respirației.

9 Glandele apocrine (responsabile pentru transpirația mirositoare, spre deosebire de
transpirația fără miros a glandelor ecrine) funcționează și ele excesiv și secretă mai multe
fluide grase în tubulul glandei. Când sunteți stresat, peretele tubulului se contractă și împinge
transpirația la suprafața pielii. Iar bacteriile care descompun transpirația glandelor apocrine
produc mirosul neplăcut.
Stomacul deranjant
Unul dintre primele locuri către care alergăm cand suntem foarte stresati este toaleta.
Stresul afecteaza și reacțiile biochimice și trimite în organism un val de hormoni, printre care și
adrenalina. Sistemul digestiv și cel imunitar se blochează temporar deoar ece acești hormoni ai
stresului împiedică secretarea acizilor necesari în stomac pentru descompunerea alimentelor.
Mormăitul
Se spune ca mormăitul și fluieratul pot fi căile naturale ale organismului de a ieși dintr -o
situație stresantă. Poate părea că un obicei inofensiv iși face apariția în mod subconștient
atunci când sunteți stresat, dar mormăitul stimulează partea dreaptă a creierului (cea folosită
pentru gândire abstractă și creativă) și vă poate ajuta să vă calmați.
Morm ăitul (gânguritul, dacă vreți) este chiar unul dintre modurile cele mai eficiente de a
scăpa de stres pentru copiii mici care se calmează singuri.
Obiceiurile proaste
Rosul unghiilor, scobitul în nas, răsucirea șuvițelor de păr sunt obiceiuri frec vente atunci
când suntem nervoși.
Studiile sugerează că senzația de a avea ceva în gură ne amintește de senzația de calm și
siguranță din perioada de sugar. Din exterior, asemenea obiceiuri anxioase pot părea neplăcute
pentru cei care le văd, dar pot declanșa senzorii de calmare din sistemul nervos pentru a da o
senzație imediată de ușurare

10 Capitolul II. Stresul profesional

2. 1. Manifestările generale ale stresului asupra organismului
Influența stresu lui asupra comportamentului, fiziologiei și a sănătății omului are diverse
aspecte , acestea având un caracter nespecific. Influențele stresului au o mare diversitate
deoarece depind atât de intensitatea și caracterul agenților stresanți cât și de partic ularitățile
individuale, de vulnerabilitate și rezistență. Totodată diversele grupuri de manifestări se
influențează reciproc iar caracteristicile de personalitate se răsfrâng asupra reacțiilor
comportamentale; capacitatea de muncă se află în strânsă leg ătură cu celelalte grupuri de
factori.
1. Influențe asupra personalității:

Agitație, agresivitate, apatie, depresie, oboseală, deziluzie, sentiment de culpabilitate,
iritabilitate, tensiune psihică, autoevaluare negativă, nervozitate, alienare.
2. Efecte co gnitive:
Incapacitatea de a lua decizii, lipsa de concentrare, amnezii, hipersensibilitate la critici ,
inhibiție sau blocaj mental.
3. Influențe asupra sănătății:
Dureri toracice și dorsale, diaree, vertij, leșin, cefalee și migrene, in somnia,
coșmaruri, impotență, amenoree. Boli psihosomatice propriu -zise.
4. Influența asupra comportamentului:
Vulnerabilitate la accidente, dependența de alcool și narcotice, crize emoționale,
bulimie sau anorexie, fumat excesiv, comportament impulsiv, tremor.
5. Efecte fiziologice:
Niveluri crescute de catecolamine și corticosteroizi în sânge și urină, hiperglicemie,
tahicardie, presiunea arterială mărită, uscăciune a gurii, hipertranspirație, midriază,
dispnee și hiperventilație, pareste zii.
6. Influența asupra capacității de muncă:
Lipsa de concentrare, conflicte la locul de muncă, productivitate scăzută, frecvente
accidente profesionale, insatisfacție.

11 2. 2. Aspectele stresului profesional
În încer cările de clasificare abordate de -a lungul timpului se deosebește la un moment
dat stresul la locul de muncă de cel din afara locului de muncă, având caracteristici destul de
clar diferențiate. Această împărțire nu lămurește deloc lucrurile în ceea ce p rivește definiția în
general a stresului,însă apare unanimă importanța stresului la locul de muncă și de aici
necesitatea studierii sale aprofundate. Astfel in SUA se cheltuiesc anual milioane de dolari
pentru investigarea stresului profesional.
Din alt punct de vedere apare inevitabil caracterul dual al studiului stresului profesional
la nivel individual, respectiv la nivel de societate, întrucât la nivel individual, stresul
profesional are un anumit răsunet patogenetic, inducând o stare de dis confort ce poate duce
până la boală, pe când la nivelul societății se pune problema cuantificării, statistic a acestui
stres și a necesității îngrijirilor medicale.
Carez si Wolff notează că in 1980 in California 54% dintre muncitori sufereau din cauza
stresului profesional. Acest fapt nu a trecut neobservat și ca dovadă, în 1987, în California,
costurile alocate acestei probleme se ridicau la cca.383 milioane de dolari.
Behr și Frany remarcă importanța studiului interdisciplinar, sp unând ca nici o
informație asupra stresului nu poate fi analizată cu succes fără ajutorul medicinii , psihologiei
medicale , psihologiei muncii și a psihologiei organizaționale. Întrucât aceasta din urmă poate
fi considerată ramura ce se ocupă de psiholog ia socială a organizațiilor , aceasta are ca prim și
obiectiv departajarea caracteristicilor socio -psihologice ce definesc individual la locul de
muncă și în afara acestuia , precum și punctele comune ale acestor doua grupe de
caracteristici. Astfel apar e in 1987 un studiu care are la bază un program de cercetare pe 20 de
ani, la locul de muncă, asupra unor subiecți din diferite domenii, îmbrăcând diferite aspecte:
– angajați in fabrici sau în servicii
– anga jați în cadrul organizațiilor de stat sau private
– analfabeți cu educație deficitară până la licențiați
– tineri sau vârstnici
– femei sau bărbați
– săraci sau bog ați
După realizarea acestui program de cercetare foarte amplu, ca o concluzie imediată a
apărut impactul mic pe care îl au aceste diferențe asupra stresului profesional. Faptul s -a
constituit ca o adevărată provocare pentru cercetările ulterioare .
În ce privește modul medical, acesta are un istoric centrat pe interesul asupra stresului
psihic cauzat de agenții stresori cu care individual vine in contact la locul de muncă.
Beehr și Franz susțin că în ceea ce privește consultanța stresului profesional, aceasta este
similar cu cea a stresului din punct de vedere medical, cu o singură excepție majoră: factorii de
stres psihologic sunt de importanță diferită.

12 Luând in considerare fiecare domeniu de studiu s -a obținut o scală d e termeni cu
semnificație asemănătoare , cu ajutorul cărora s -a studiat impactul stresului asupra angajaților
sub trei aspecte:
– în sănătatea fizică
– în sănătatea psihică
– performanțe la locul de muncă

2. 3. Cauze ale stresului profesional
La condiționarea stresului din cursul activității profesionale concură factori multipli
dependenți de ambianța fizică, particularitățile intrinseci ale activității și caracteristicile
psihofiziologice ale indivi dului. Dintre acestea, cauzele stresului profesional au fost studiate cu
precădere în vederea scăderii sau eradicării erorilor care țin de aspectul organizațional și mai
exact de ambianța fizică și psihosocială a angajaților la locul de munca.
Ambia nța fizică cuprinde un ansamblu de factori interdependenți, de natură fizică ce
acționează în cursul activității profesionale asupra individului.
Ambianța fizică nefavorabilă își exercita efectul stresant în funcție de durata acțiunii,
gradul de fam iliarizare cu agenți stresanți și tipul de muncă ce trebuie efectuat. Au fost
incriminați toți parametrii care pot crește tensiunea psihică la locul de muncă, sau au efecte cu
răsunet in patogenia bolilor generate sau favorizate de stres.
Zgomotel e ce depășesc 70 -80 de dB și 4000 de Hz au efect asupra auzului și in
condiționarea tulburărilor cardio -vasculare, digestive și nevrotice (in timp), fiind considerate
factor de risc în hipertensiunea arteriala.
Vibrațiile generează tulburări vas culare, nervoase și în activitatea organelor interne,
precum și alterări in coordonarea motorie.
Iluminarea slab sau exagerată provoacă suprasolicitarea aparatului vizual si grăbește
instalarea oboselii neuropsihice, cu manifestări de disconfort, cefalee, amețeli care cresc riscul
accidentelor la locul de munca.
Temperaturile extreme impun organismului un efort suplimentar pentru menținerea
homeostaziei termice și hidro -electrolitice. În timp pot determina modificări cardio -vasculare
si electrolitice cu atât mai pronunțate cu cât stresul termic este mai accentuat și variațiile
temperaturii ambiante sunt mai mari. Efectul nociv al temperaturilor extreme poate fi accentuat
sau diminuat de umiditatea atmosferică și viteza curenților de aer.
Noxele chimice prezente destul de des la locul de muncă , au efect în special asupra
neuronilor corticali (fie direct, prin concentrații crescute, fie indirect prin schimbarea PH -ului
la acest nivel).

13 Ambianța socială se află in str ânsa corelație cu starea de sănătate și influențează direct
randamentul muncii prestate. Davidson și Cooper susțin interacțiunea strânsa dintre individ și
ansamblul reprezentat de compartimentul familial, social și de muncă al acestuia.
2. 4. Tipur i de stres
În principiu exista trei categorii de oameni:
– Cei care se simt bine daca au un stil de viață stresant.
– Cei care nu se descurca decât cu un stil de viață liniștit.
– Cei care sunt î n stare sa se adapteze perfect atât la stres cat și la lipsa lui.

Într-o anumită măsură , stresul este important pentru sănătate, atâta timp cât nu depășește
capacitatea noastră de a -i face față. Pericolul apare atunci când nu stabilim corect tipul de
personalit ate căruia îi aparținem și încercăm să devenim ceea ce nu suntem. În astfel de cazuri
, personalitatea noastră se inhibă și suntem nevoiți să ne confruntăm cu un nivel prea ridicat
sau prea scăzut de stres (de obicei prea ridicat).
Din păcate t oleranța la stres poate fi foarte înșelătoare; multe persoane care dețin funcții
foarte stresante greșesc crezând că fac parte dintr -o categorie ce beneficiază de imunitate.
Domeniile de activitate în care muncesc nu -i fac pe oameni să tolereze stresul. Da că ar fi așa
nu ar exista atâtea victime ale atacului de cord, precum și ale ulcerului , printre directori,
doctori, persoanele responsabile de traficul aerian și altele care ocupă funcții cu un coeficient
înalt de stres. Adeseori oamenii încearcă această situație specială fără să -și fi dezvoltat mai
întâi o atitudine pozitivă sau fără să utilizeze metode de controlare a sa. A ne imagina că
suntem în stare să controlăm stresul , indiferent de munca pe care o prestăm , constituie o
greșeala fatală, mai ales dacă suntem în mod inconștient predispuși la stres.
Este important să aflăm ce tip de personalitate avem , pentru a ne alege meseria, stilul de
viata și pentru a ști ce gen de activitate să evităm. Înainte de a învăța sa ne obișnuim cu stresul
trebuie sa aflam ce fel de personalitate avem pentru a face mai ușoară trecerea de la
predispoziția la stres la tolerarea acestuia.
Din păcate, cei mai mulți dintre noi nu au posibilitatea de a decide cum va decurge
activitatea lor de zi cu zi. M ergem la lucru și suntem obligați să facem față unor situații
stresante, neliniștitoare, chiar depresive. Unii dintre noi se simt neajutorați și singuri, pentru că
nu pot sau nu vor să preia controlul asupra întâmplărilor din viața lor. Treptat aceste sent imente
se intensifică și uneori e posibil ca ele să provoace ulcere, atacuri de inima, hipertensiune și
multe alte boli legate de stres. Pentru a evita aceste neplăceri trebuie să ne dezvoltăm o
atitudine specifică, numită atitudinea stresului pozitiv sau a tolerării stresului.
Acest fel de atitudine schimbă felul în care creierul nostru interpretează evenimentele și
ne impune transformarea automată, sau din obișnuință , a unei situații cu efecte negative într -o
experiență pozitivă.

14 2. 5. Stres și performanță
Legat de efectele nocive și benefice ale stresului, a fost pusă in evidență existența unei
relații între nivelul de stres și performanțele realizate de individ.
S-a constatat că, în general, nivelul redus de stres conduce la performanțe scăzute.
Stresul moderat stimulează personalitatea și conduce la îmbunătățirea performanțelor, în timp
ce la nivelurile foarte ridicate ale stresului, performanțele se diminuează. Nivelurile reduse
de stres determină o sl abă motivare, subsolicitare, neimplicare, plictiseală și, performanțe
scăzute. Nivelurile foarte ridicate de stres determină anxietate (ce decurge din asumarea
riscurilor), teamă de eșec, suprasolicitare care, de asemenea diminuează implicare și
performan țe crescute. Deci pe termen scurt , nici foarte frecvent, nici foarte intens, stresul este
stimulativ, este un factor de dinamism, combativitate și creativitate.
Unele unități sau instituții chiar creează o atmosferă „supravoltată”, pentru a extrag e de
la colaboratorii lor tot ce pot în materie de creativitate. Unele forme de brainstorming se
situează tot pe lista stresului creativ. Dar pe termen lung , stresul intens conduce la pierderea
capacităților creative și a randamentului.

2. 6. Efecte a le stresului profesional
Stresul este dificil de definit de către specialiști pentru că este un fenomen foarte
subiectiv care diferă pentru fiecare dintre noi. Anumite lucruri care sunt stresante pentru alții,
pot fi plăceri pentru alții și ast fel fiecare răspunde diferit la stres.
Sunt numeroase semene și simptome fizice și emoționale provocate de stres și care sunt
ilustrate în lista de mai jos:
 Dureri frecvente de cap, încleștarea mandibulei
 Trismus (scrâșnire a dinților)
 Bâlbâiala
 Tremor al buzelor ș i al mâinilor
 Dureri de gât și spate, spasme musculare
 Ușoară confuzie, amețeli, leșinuri
 Acufene (țiuit în urechi)
 Transpirații și îmbujorare
 Mâini și picioare reci sau transpirate
 Gura uscată, probleme de deglutiție
 Frecvente răceli, inf ecții, leziuni herpetice
 Erupții cutanate, mâncărimi
 Atacuri alergice frecvente sau inexplicabile
 Dureri de stomac, greață
 Râgâieli în exces, flatulenț ă
 Constipație, diaree
 Dispnee (dificultăți de respirație) suspinare

15  Atacuri de panică neașteptate
 Dureri în piept, palpitații
 Micțiuni frecvente
 Libido scăzut
 Anxietate, grij i, culpabilitate și nervozitate excesive
 Furie crescută, frustrare, ostilitate
 Depresii, frecvente schimbări de dispoziție
 Apetit crescut sau scăzut
 Insomnie, coșmaruri, vise deranjante
 Dificultăți de concentrare a atenției
 Probleme în asimilarea de noi informații
 Dezorganizare , confuzie , uitare
 Dificultăți în luarea de decizii
 Senzații de supraîncărcare sau suprasolicitare
 Plâns frecvent și gânduri suicidale
 Sentimente de singurătate sau de lipsă de valoare
 Interes scăzut în înfățișare și punctualitate
 Ticuri nervoase
 Frustrare crescută, iritabilitate
 Reacții exagerate la întâmplări minore
 Număr crescut de accidente minore
 Comportament obsesiv sau compulsiv
 Eficiență de lucru redusă
 Minciu ni sau scuze la locul de munca sau în familie
 Vorbire rapidă sau mormăită
 Suspiciuni excesive
 Probleme de comunicare, de împărtășire
 Retragere sau izolare socială
 Oboseala constantă, slăbiciune
 Creștere sau scădere în greutate fără dietă
 Consum crescut de alcool, țigări sau droguri
 Jocuri de noroc în exces.
Cum am demonstrat în lista de mai sus, stresul poate avea efecte multiple la nivel
emoțional și comportamental.
La fel de importantă dar mai foarte des mult mai puțin apreciate, sunt și efectele
asupra sistemelor, organelor și țesuturilor din organism.
Stresul fizic și mental poate cauza probleme fizice și mentale sau emoționale și vă
sunt prezentate câteva efecte ale stresului asupra organismului:
 Păr: nivele cres cute de stres pot să cauzeze pierderea excesivă de păr și pot duce până
la chelie.
 Creier: insomnie, dureri de cap, schimbări de personalitate, iritabilitate, anxietate și
depresie.
 Gura: ulcere sau uscăciunea cavității bucale.
 Inima: boli cardiovasculare și hipertensive sunt legate de acumularea stresului.
 Plămâni: stresul în exces poate duce la condiții astmatice.
 Mușchi: dureri spastice la nivelul gâtului și umerilor, dureri lombare, multiple și
variabile dureri musculare și nervoase.

16  Digestive: stresul poate cauza sau agrava anumite boli ale tractului digestiv ca și
gastrita, ulcerele gastrice sau duodenale, colite ulcerative, sau colon iritabil.
 Piele: eczema sau psoriazis.
 Organe reproductive: tulburări menstruale, infecții recurente la femei iar la b ărbați
impotență și ejaculare precoce.
Sunt numeroase tulburări emoționale și fizice care au fost legate de stres incluzând
depresia, anxietatea , infarcte, accidente vasculare, hipertensiune, susceptibilitatea la infecții,
de la cele mai comu ne cum sunt simplele răceli pana la HIV , cancere și boli autoimune ca și
artrita reumatoidă și scleroza multiplă. Poate avea efect direct asupra pielii exteriorizându -se
prin rash -uri, erupții cutanate , dermatite atopice, efecte asupra tractului digestiv cum ar fi
ulcerul peptic, sindromul de intestin iritabil , colite ulcerative și poate contribui la insomnie și
boli degenerative precum boala Parkinson.
Este greu sa te gândești la orice boală care să nu aibă legătură cu stresul.
Toată lumea știe că stresul are un efect negativ asupra sănătății. Acest lucru nu este
neapărat adevărat, susțin cercetătorii de la Universitatea Stanford, care au descoperit un
important efect benefic pe care stresul îl poate avea asupra sistemului imuni tar.
Corpul poate beneficia de un impuls binefăcător atunci când stresul activează sistemul
de „luptă sau fugă”, au descoperit cercetătorii.
Legătura dintre stres și sistemul imunitar are la bază modul în care hormonii de stres se
mobilizează și ajung la diferite organe, precum pielea, ce ar putea fi afectate în cazului unui
atac. Această reacție este importantă, deoarece celulele sistemului imunitar joacă un rol
esențial în vindecarea rănilor și în u ciderea bacteriilor infecțioase.
Firdaus Dharbar, coordonatorul studiului și totodată profesor de psihiatrie și științe
comportamentale în cadrul Universității Stanford, a spus că rezultatele cercetării descriu un
sistem extrem de eficient prin care corpul detectează pericol ele și se pregătește să se protejeze.
„Sistemul imunitar în sine nu poate ști că un leu tocmai se pregătește să alerge
persoana în cauză, sau că aceasta este supusă unei operații. Dar creierul știe. Creierul, prin
eliberarea acestor hormoni de stres, pregătește sistemul imunitar pentru a gestiona aceste
provocări”, a explicat specialistul.
Cercetătorii au studiat șobolani care au fost ținuți în condiții de stres, prelevând probe
de sânge de la aceștia de -a lungul a două ore pe ntru a observa prezența hormonilor de stres și a
agenților sistemului imunitar. Specialiștii au observat că trupurile șoarecilor eliberau 3 hormoni
de stres importanți – noradrenalina, epinefrina și echivalentul cortizolului – în mai multe etape.
Aceste ci cluri ale hormonilor aveau ca efect transportarea celulelor imune din splină și măduvă
în sângele animalului și, în cele din urmă, la piele.
Oamenii de știință spun că oamenii reacționează într -un mod similar la stres. Dharbhar
afirmă că stres ul pe care oamenii îl au atunci când știu că urmează să fie supuși unei intervenții
chirurgicale ar putea să aibă un efect benefic, ajutându -i să se vindece după operații.
Doctorii avertizează însă că stresul este bun doar în cantități modera te. Atunci când
corpul este supus stresului pentru perioade îndelungate, săptămâni și luni la rând, efectul va fi
unul nociv. Numeroase afecțiuni, de la problemele de inimă până la maladiile gastrointestinale,
sunt agravate de prezența stresului de lungă d urată.

17 „Strămoșii noștri aveau nevoie de un sistem imun viguros, pentru a lupta împotriva
microbilor care intrau în corp atunci când erau atacați de un animal sălbatic, o situație extrem
de stresantă. Dar dacă stresul devine o situație zilnică și se menține pentru o lungă durată,
atunci ne vom face și nouă înșine rău, nu doar microbilor”, a explicat Dr. Redford Williams,
directorul Behavioral Medicine Research Center din cadrul Universității Duke.
2. 7. Metode de evaluare a stresului profe sional
Complexitatea problematicii stresului acut necesită elaborarea unui spectru larg de
metode pentru evaluarea și pe cât posibil cuantificarea stresului. Această metodologie se
adresează diferitelor aspecte ale stresului din punct de vedere fi zic, psihosocial și profesional,
folosind doua mari grupe de metode : obiective și subiective.
2. 7. 1. Metode obiective:
Procedeele obiective cuprind în primul rând indici fiziologici și biochimici studiați în
laborator și dispun de o ga mă largă și exactă a metodelor de măsurare a acestor parametri,
precum și de criterii de verificare a riguozității acestor constatări.
Întrucât stresul profesional necesită pentru evaluare în principal metode subiective, acestea
vor fi doar amintite fă ră a desconsidera importanța lor majora.
 Probe endocrine : se bazează pe concepția hormonală a lui Seley si urmărește
principalii “stres -hormon” simpato -adreno – si hipofizo -cortico -suprarenali ca
indici ai solicitărilor. In acest sens se utilizează:
– dozarea catecolaminelor în sânge și urina
– nivelul hormonilor hipofizari și suprarenalieni
– dozarea prolactinei
– STH
– hormonii tiroidieni
 Fenomene electrodermale : au la bază creșterea conducti bilității și reducerea
rezistenței electrice la nivel cutanat, în urma secreției sudorale care însoțește
reacțiile de stres.
 Explorarea sistemului nervos : dispune de metode mai recente si totodată mai
precise in ce privește cuantificarea stresului. Encefal ografia ocupă în acest sens
primul loc ca și explorare, iar în ultimul timp tomografia computerizată permite un
studiu dinamic neinvaziv al irigației si metabolismului cerebral.
 Explorarea sistemului neuromuscular : se bazează pe electromiografie și tremoru l
manual ca indicatori ai încărcării fizice, mentale și emoționale.
 Sistemul cardio -vascular : beneficiază de metode foarte variate și ușor de aplicat:
– frecvența bătăilor cardiace
– presiunea sistolic si diastolică
– debitul sistolic
– rezistența periferică totală

18 – indicele rată -presiune
 Probe biochimice cu indicii metabolismului lipidic : sunt mai rar acceptate azi ca
markeri ai stresului, datorita complexității meca nismului de reglare
neuroendocrină a homeostaziei.

2. 7. 2. Metode subiective:
In pofida denumirii de “subiectiv”, ce sugerează posibilitatea unor deformări, în ce
privește acest grup de metode s -au depus eforturi susținute în elaborarea uno r forme
standardizate ce cuprind chestionarele de autoevaluare, interviul și observația.
Chestionarele sunt fundamentate pe autoevaluarea subiecților care reprezintă
factorul subiectiv, motiv pentru care s -a ajuns la formularea unor chestionare d e ajustare.
Ca structură, aceste metode de evaluare sunt compuse dintr -un număr de întrebări care
ajută sub iectul să răspundă prin DA sau NU sau să opteze pentru unu l din nivelele ce
desemnează intensitatea sau frecvența cu care se întâmplă aspectul viza t.
Chestionarele create in scopul evaluării stresului diferă din punct de vedere al
modului de construcție și al aspectelor vizate, reflectând concepțiile despre stres: stresul
ca rezultat al stimulilor, ca răspuns la factorii stresanți sau ca i nteracțiune.
2. 8. Sindromul de epuizare profesională
La fel ca și stresul sau, poate, chiar mai mult decât el, burnout -ul provoacă efecte
devastatoare în existența profesionala a oamenilor. El afectează cele mai diverse planuri ale
vieții și activității umane: fiziologice, psihice, psihosociale, psihoorganizaționale, sociale.
Persoanele care experimentează burnout -ul sunt descrise ca fiind obosite, surmenate, epuizate
fizic și psihic, cu sănătatea șubrezita și cu capacitatea de munca grav afectata. Termenii
"epuizare", "uzura" și "ruină a sănătății" sunt cel mai frecvent asociați cu burnout -ul.
Conceptul de burnout a fost folosit pentru prima data de Bradley (1969), fiind apoi
preluat de Freudenberger (1974) și Christina Masla ch (1976) care îl fundamentează sub raport
științific.
Freudenberger a omis opinia potrivit căreia sunt predispuse la experimentarea
burnout -ului persoanele angajate unor cauze, cele cărora le place să se lupte, exprimându -se
chiar ca burnout este "boala luptătorului". Cauzele fenomenului se află în unele dintre
trăsăturile individuale ale oamenilor, în imaginea de sine idealizată ale acestora, în
autopercepția lor ca fiind competenți, carismatici, dinamici, dar care, cu timpul, care pe
măsură ce constată că obiectivele propuse devin aproape imposibil de atins, clachează, își
pierd încrederea în sine, se înstrăinează de ei înșiși. Toate acestea l -au condus pe autor la
formularea unei definiții comprehensive a burnout -ului ca fiind o stare de ob oseala cronica,
de depresie și frustrare generata de dezvoltarea unei cauze, unui mod de viață sau unei relații
care eșuează în a produce recompensele așteptate și conduce în final la diminuarea implicării
și îndeplinirii muncii.

19 Maslac h (1976) efectuând cercetări ample asupra medicilor, infirmierelor,
psihiatrilor a constatat că experiențele emoționale ale acestora erau de cele mai multe ori
stresante, fapt care se asocia cu apariția unor tulburări somatice, psihocomportamentale și
chiar sociale. Atât Maslach cât si Freudenberger considerau în perioada anilor `70 ca burnout –
ul este specific profesiunilor de asistență sau de ajutorare. Contrar însa lui Freudenberger care
amplasa cauza burnout -ului în individ, în trăsăturile lui de persona litate, Maslach o
amplasează în "mediul muncii", în "relațiile" presupuse de munca, deci în interrelational si
psihosocial.
Perlman și Hartman (1982) au identificat asocierea burnout -ului cu: eșuarea și
epuizarea; pierderea creativității , pierderea implicării în muncă; duritatea colegilor, muncii și
instituțiilor; răspunsul la stresul cronic în dorința de a reuși; sindromul atitudinilor de
distanțare față de client și de sine.
Maslach și Jackson (1981) definesc burnout -ul ca fiind un sindrom de epuizare
emoțională, de depersonalizare și de reducere a realizării profesionale apărut la indivizii
implicați profesional alături de alții.
Epuizarea emoționala presupune vidarea emoționala a persoanei, pierderea ene rgiei
și a motivației, apariția frământării și a tensiunilor, perceperea muncii ca pe o corvoada.
Depersonalizarea se asociază cu apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de
cei avuți în grijă, de respingere sau de stigmatizare a acestora, toate fiind destinate să facă față
epuizării resurselor interne.
Reducerea realizărilor profesionale implică pierderea competențelor,
autodevalorizarea, diminuarea stimei de sine și a autoeficacității.
Apărătorii a cestui concept au găsit cel puțin trei elemente prin care sa -l diferențieze
de stresul ocupațional:
– stresul ocupațional apare ori de câte ori sarcinile de muncă depășesc
resursele adaptative ale angajaților, în timp c e sindromul de epuizare constituie faza finală a
dezadaptării datorată unui dezechilibru îndelungat între cerințe și resurse;
– stresul nu conduce întotdeauna la atitudini și comportamente
negative din partea angajați lor, în timp ce burnout -ul este asociat de fiecare data cu asemenea
trăiri negative;
– stresul afectează pe toata lumea, sindromul de epuizare apare doar
la persoanele care și -au început cariera într -un mod foarte ent uziast, având așteptări și
obiective ridicate, dar neîmplinite ulterior.
Între consecințele cele mai importante ale acestui sindrom în plan organizațional
regăsim insatisfacția profesională manifestată prin renunțare sau neimplicare atât în munca în
sine cât și în raporturile cu organizația. Ele apar, în special, pe fondul unui raport social
scăzut, în situații de ambiguitate a rolului și în prezența unor conflicte la locul de munca. Alte

20 consecințe negative ale stresului în plan organizaț ional sunt aprofundarea sentimentului lipsei
de apreciere din partea celorlalți, mărimea numărului concediilor de boală, scăderea inițiative
etc.
Nivelul suprem de manifestare a stresului, în sens nonadaptativ, îl reprezintă apariția
stării de epuizare la nivelul persoanei, care nu mai poate gestiona constructiv stresul.
Epuizarea este un rezultat al oboselii fizice, psihologice și emoționale. Există mai multe cauze
ale epuizării, cum ar fi: plictiseala, ca stare opusă supraîncărcării; relaț iile de comunicare
defectuoase între șefi, subalterni, colegi; recompense neechitabile sau nesatisfăcătoare; prea
multa responsabilitate si prea puțin sprijin; necesitatea de a dobândi foarte rapid noi abilități si
cunoștințe etc.
Simptomel e epuizării debutează cu oboseala fizică. Victimele epuizării se plâng de
oboseala fizică, lipsa de energie, semne de slăbiciune fizică, dureri de cap, insomnii și
schimbări în regimul alimentar. Al doilea nivel este oboseala emoționala. Depresia,
sentimen tele de inutilitate și senzația de a fi prins în capcana postului sunt semne ale acestui
sindrom.
Cei predispuși la a dezvolta un astfel de sindrom sunt cei care au anumite caracteristici
de personalitate: idealism, supraangajare în profesie, dorința de a performa, nevoia crescută de
aprobare din partea celorlalți, un respect de sine scăzut, vulnerabilitatea în fața excesului de
cereri, incapacitatea de a refuza, sentimentul de vină față de îndeplinirea propriilor nevoi,
nerăbdare, grabă. Totul începe de la pierderea echilibrului între solicitările primite și propriile
resurse. De cele mai multe ori, persoana alege singură să se supra -responsabilizeze din dorința
de a avea un statut mai bun, de a câștiga mai bine sau pentru a evita alte sarcini importante al e
vieții, cum ar fi relația intimă sau prietenii. Astfel, deși factorii stresori sunt identici pentru toți
cei care lucrează într -un domeniu, doar unii vor ajunge să sufere de epuizare psihică și fizică,
pentru că doar unii folosesc supra -angajarea în munc ă drept scuză pentru a evita angajarea într –
o relație intimă semnificativă sau în relații sociale (cele două tipuri de relații sunt cele care pot
crea și oferi echilibru unui individ). Se ajunge ca într -un fel de spirală: persoanele nu pot opri
munca pentr u că nu -și pot lua pauze (acestea sunt percepute ca un pericol de a pierde ceea ce
au construit până în momentul respectiv) și decid să muncească în continuare și mai mult
pentru consolidarea poziției în care se află. Mulți nu pot opri munca, nu -și iau pau ze. Cu cât își
consolidează poziția la locul de muncă, cu atât mai mult se responsabilizează singuri. În cazul
lor, orice schimbare în rutina zilnică produce o stare de nesiguranță ceea ce conduce automat
spre frica de eșec. Astfel, continuă să muncească, să se îndepărteze de oameni pentru ca apoi,
să se înstrăineze și să fie din ce în ce mai absenți din viața de cuplu sau cea socială.
Obținerea rezultatelor sau a performanțelor, în orice domeniu, presupune implicarea
conștientă într -un proces evo lutiv, în spirală ascendentă și de cele mai multe ori ireversibil
(figura 1).

21

Figura 1. Bucla de intrare în sindromul burn -out

Desigur că perfecționarea profesională și dezvoltarea abilităților în domeniul carierei
sunt procese care implică un anumit grad de stres. Stresul este o reacție a organismului la un
potențial pericol, care poate fi , fie fizic sau de ord in psihic. Pericolul poate fi real sau
imaginar. De fapt, de multe ori oamenii își declanșează singuri reacțiile stres numai prin simpla
direcționare a gândurilor. Inițial are loc o descărcare de adrenalină care determină
comportamentul uman clasic – fie de fugă, fie de luptă – ceea ce se traduce în comportamente
de tipul: a accelera sau a frâna brusc, a gesticula, a scrie cât mai mult la calculator, a comunica
pe internet, a munci fizic, a mânca, a deretica – toate aceste reacții au în comun
disproporționa litatea (cantitativă și calitativă) acțiunii față de stimulul care a produs reacția
persoanei. În planul reacțiilor organismului menționăm numai cele mai evidente dintre
multiplele modificări la care este supus corpul: creșterea frecvenței cardiace și a te nsiunii
arteriale, contracția musculaturii scheletice, creșterea nivelului de glucoză, etc. Toate acestea
mecanisme sunt de protecție imediată a corpului. Dacă stresul se prelungește sunt depășite
capacitățile de adaptare ale organismului la factorii de pe ricol, ceea ce conduce la instalarea
unor afecțiuni cum sunt: hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral, infarctul
miocardic, ulcerul duodenal, migrenă repetate, cancer, alergie, astm, durere cronică de spate,
artrită. Efectele stresului prelu ngit se manifestă și în plan psihic: sunt afectate procesele
gândirii, se instalează stări de apatie, se înregistrează lipsa de energie, limitarea exprimării
emoționale, afectarea relațiilor interumane.
În aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele
unui studiu realizat pe 1541 subiecți. Rezultatele studiului sunt cel puțin îngrijorătoare:
 31% dintre subiecți și -au pierdut simțul umorului, ceea ce a condus spre o presiune
mai mare la locul de muncă
 3% din subiecți se enervează ușor și reacționează disproporționat față de stimulul
declanșator

22  444% din cei chestionați acuză migrene sau cefalee
 în 55% dintre cazuri erau prezente dureri musculare difuze
 55% considerau că sunt constant obosiți la muncă
 57% d intre participanții la chestionar suferă de insomnie
 76% dintre cei care au răspuns recunosc că le este greu să se concentreze și să ia
decizii preferând să se izoleze față de cei din jur.
Reacțiile care se produc în cazul sindromului burn -out sun t asemănătoare celor din
depresie: stare de oboseală cronică însoțită de senzația de epuizare extremă cu incapacitate
fizică de a mai continua:
 episoade dureroase acute de tip migrene, dorsalgii, tulburări digestive
 tulburări ale calității somnului
 iritabilitate față de cei apropiați
 scăderea randamentului la locul de muncă
 incapacitatea de a mai face față sarcinilor urgente
 senzația că munca invadează în special viața personală
 senzație progresivă de epuizare care împiedică persoana să mai răspundă s arcinilor din
familie.
 Simptomatologia se accentuează treptat pentru ca într -o fază mai gravă a sindromului
să apară și:
 tendința de a rămâne din ce în ce mai târziu la serviciu pentru a îndeplini sarcinile
pentru care altă dată timpul ajungea
 nemulțumi rea față de profesie și sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectivă
 lipsa rapidității în executarea unor sarcini simple
 dezinteresul față de muncă: individul lucrează din ce în ce mai mult și se simte invadat,
pentru că nu este recunoscut la adevărata sa valoare și pentru că are impresia că nu este
plătit pe măsură, sau că munca devine un drog de care nu se poate lipsi, dar care îl
apasă, senzație pe care o maschează cu supra -activism ineficient, de suprafață
 o detașare emoțională din ce î n ce mai evidentă, care poate îmbrăca o varietate de
manifestări, de la absența emoțiilor față de alții până la o totală indiferență la suferința
semenilor; aceasta concomitent cu o retragere în sine sau cu o lipsă de comunicare
 lipsa reacției fiziologice
2. 9. Relația între burnout și stres :
S-a afirmat despre burnout ca este o "forma" particulară de stres, că este "un stres
sever", o "manifestare extremă a stresului" (Zlate, 2007, p.603). Între sfera celor doua noțiuni
nu exista o relație de suprapunere, totală sau parțială, ci o relație de coincidență parțială, ceea
ce înseamnă că fiecare dintre cele doua fenomene dispune de elemente proprii, specifice, dar
și de elemente comune. Diferențele între aceste doua concepte sunt următoar ele:
– stresul are o extensie mai mare, el fiind întâlnit atât în sfera vieții
profesionale, cât și în cea a vieții private, extraprofesionale, pe când burnout -ul este specific
sferei vieții profesionale;
– stresul este rezultatul unei tensiuni episodice, burnout -ul al unei
tensiuni continue, permanente;

23 – stresul este mai psihologizat, burnout -ul conține mai multe aspecte
obiective, sociale. În stres nu atât stimulul stresant ca atare contează, ci și perceperea lui de
către individ ca fiind stresant. În burnout, caracteristicile și constrângerile reale ale vieții
profesionale trec pe prim -plan;
– stresul există independen t de burnout, pe când acesta este indispensabil
legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi depășit, dar stresul incorect sau prost gestionat se
convertește în burnout. Nu întâmplător unii autori afirmă despre burnout că este rezultatul
unei tranziții stresante nereușit g estionate.
2. 10. Relația dintre Burnout și boală
Freudenberger și Richelson (1980) numeau burnout -ul "boala luptătorului". Chiar
dacă în burnout observăm o serie de simptome astenice, cum ar fi: epuizarea em oționala,
oboseala, tendințele depresive, ele sunt, în esența, mai curând cognitive sau comportamentale
decât fizice.
Manifestările simptomatice asociate burnout -ului sunt observate la persoanele
"normal echilibrate", nesuspecte de tulbură ri psihice si fără antecedente psihiatrice sau
psihopatologice. Ele sunt "indicii nozografici care pot ajuta la distingerea burnout -ului de
tulburările psihopatologice autentice" (Zlate, 2007, p. 606). Burnout -ul este foarte asemănător
cu personalitățile a ccentuate din planul psihoindividual. Personalitățile accentuate sunt
amplasate între normal și patologic, cu tendința de a aluneca spre patologic, fără a cădea în el.
Ele sunt predispuse la manifestări patologice în condiții defavorabile de viață, reprez intă un
fel de "miniaturi" ale unor posibile perturbări de natura patologica. Prin analogie, am putea
considera că și burnout -ul conține în el "fragilități", dintre care cele trei descrise de Maslach
și Jackson (epuizarea emoționala, depersonalizare, nerea lizarea personală) sunt probabil cele
mai importante, ce ar constitui termenul cel mai propice al apariției unor tulburări patologice
reale.
Sindromul burn -out se instalează lent. Nu apare în urma unor traume sau evenimente
șocante, ci doar ca urmare a unor factori stresori cronici ce țin de l ocul de muncă.
Până la instalarea efectelor sindromului individul parcurge câteva faze preliminare:
1. Entuziasmul ideal : este etapa în care se încadrează persoanele aflate la începu tul
carierei, care investesc, foarte mult din punct de vedere emoțional, în munca pe care o
desfășoară, trăind cu ideea că pot acoperi carențele profesionale foarte repede.
2. Stagnarea ineficientă : munca își pierde aspectul primordial, nu mai ar e același efect
stimulativ asupra individului, are loc o scădere a capacității de a lucra cumulată cu asocierea
revendicărilor din planul individual (persoana realizează că își dorește și altceva în afara unui
loc de muncă bine plătit: familie, copii, vaca nțe, socializare).
3. Sentimentul de frustrare : în acest moment se dezvoltă tulburări fizice (cefalee sau
migrene, tulburări gastrointestinale, modificarea calității somnului etc.), comportamentale și
psiho -emoționale (anxietate, depresie). Sentim entul de frustrare devine cu atât mai accentuat
cu cât individul își pune întrebări in privința sensului muncii sale, își reevalueză șansele și
aspirațiile, se simte din ce în ce mai obosit, îi scade interesul pentru muncă.
4. Apatia plină de dezam ăgire : individul se simte cronic frustrat în/și la muncă, singura
motivație pe care o găsește este cea financiară.

24 2. 11. Tratament
În afara situațiilor finale, tratarea unei persoane cu sindrom burn -out este una complexă
și are în veder e complexitatea sindromului.
O latură a tratamentului este cea medicamentoasă, de competența medicului: medicație
antialgică, antiinflamatoare specific sau generală, antivirală, imunomodulatoare, antidepresive
în func ție de simptomatologia acu zată.
Regimul igienico -dietetic de viață este partea din tratament care este la îndemâna oricui:
 respectarea unui orar de mese ceea ce înseamnă respectarea calității și cantității de
alimente de care organismul are nevoie. Afirmația „că nu am timp s ă mănânc” ascunde
de fapt o prioritizare defectuoasă a activităților cotidiene – oricât de ocupată este o
persoană, există posibilitatea unei mese de dimineață care poate realiza un aport în
principii alimentare suficient pentru mare parte din activitatea cotidiană. Dacă la
această masă se mai asociază 2 -3 gustări peste zi formate dintr -un fruct proaspăt sau un
pahar de suc natural de fructe/legume, obținem necesarul caloric calitativ și cantitativ.
O importanță aparte ar fi util de acordat și reducerii cu până la 30% a consumului de
lipide.
 hidratarea suficientă, aproximativ 2 litri consumați între mesele principale
 respectarea unui orar al odihnei pasive (somn). Și în acest caz este importantă calitatea
și cantitatea somnului – somnul din intervalul orar 22-24 facilitează refacerea fizico –
psihică organismului
 evitarea alternanței eforturi fizice/psihice epuizante cu perioade de inactivitate, cum ar
fi duminica, atunci când ar exista tendința hipersomniei
 evitarea programului de lucru prelungit sau termi nare la timp a programului măcar de
2-3 ori pe săptămână
 plimbare zilnică de minim 10 -15 minute în ritm rapid – în situațiile când nu este posibil
acest lucru se recomandă ca autoturismul să fie lăsat la distanță de locul de muncă
tocmai pentru a parcurge o distanță minimă pe jos
 week -end-ul să fie organizat astfel încât să fie alternate exercițiile fizice cu activitățile
comune în familie și cu socializarea.
2. 12. Tolerarea stresului
Auzim uneori diferite persoane spunând: ”Muncesc mai bine când sunt stresat” sau:
“Competiția îmi priește”.Aceștia sunt oamenii care obțin rezultate mai bune dacă sunt presați.
Ei par mai satisfăcuți atunci când se confrunta cu termene de predare , când aleargă sa -si
mărească cifra de afaceri, sau atunci când se angajează în activități care intensifică stresul
existent deja in viata lor. Ei sunt membrii unei minorități pentru care stresul nu reprezintă un
factor negativ , ci dimpotrivă, ar putea integra parte a unei existențe sănătoase și productive. În
cazul lor , a tolera stresul înseamnă,implicit, a transforma situațiile nefavorabile in conjuncturi
favorabile.
Obiectivul pe care ni -l propunem este sa ne dezvoltăm capacitatea de care dispun acești
oameni, fără să ne schimbăm în vreun fel personalitatea ș i fără sa dorim sa fim stresați pentru a
ne simți bine. Învățarea acestui lucru este unul dintre cele mai importante elemente de maximă
importanță ce stau la baza acțiunii de controlare a stresului.

25 Una dintre cele mai răspândite teorii referitoar e la acest domeniu susține că persoanele
care tolerează stresul sunt in permanență stăpâni pe situație, își asumă responsabilități și au un
scop în viață. Pe de altă parte , persoanele predispuse la stres cred ca nu pot influența în nici un
fel evenimentel e care au loc în jurul lor. În general, putem afirma că stresul pozitiv ia naștere
din situații pe care le putem controla, în vreme ce stresul negativ este rezultatul unor
conjuncturi asupra cărora nu avem nici un control.
Felul in care percepem stresul depinde de mai multi factori: vârsta, inteligența, venitul,
capacitatea fizică, nivelul de educație, religia, etc.
Pe scurt, felul în care privim stresul este factorul care influențează cel mai m ult modul
în care îi facem față.

2. 13. Percepții pozitive și percepții negative
Prima – și cea mai importantă reacție mentală pe care o avem de fiecare dată când suntem
puși în orice fel de situație este calificarea acelei conjuncturi drept pozitivă sau negativă.
Un stu diu efectuat pe asistente a evidențiat faptul că cele care nu fac parte din unități cu
program de lucru intensiv suferă de stări depresive mult mai intense , se plâng de mai multe
indispoziții fizice și sunt mai nemulțumite de programul de lucru încărcat decât cele care au
funcții care implică responsabilități stresante. Aceasta dovedește că asistentele cu program de
lucru intensiv doresc sau au nevoie să răspundă unei provocări și consideră că posedă mai mult
spirit competitiv.
Acest studiu , asem enea altora, demonstrează că există unele persoane care reacționează
pozitiv la stres pentru simplul fapt că pot privi conjuncturile stresante ca pe niște provocări, ca
pe niște experiențe ce constituie un soi de răsplată .Acest gen de tolerare își face ap ariția
devreme, in perioada de dezvoltare a personalității noastre si ne însoțește pe tot parcursul
vieții, fiind un obicei cu efecte pozitive.
Dar, chiar daca nu reușim sa atingem o asemenea performanță, totuși ne putem controla
reacțiile la s tres folosindu -ne de puterea creierului nostru și să fim capabili să depășim
predispoziția naturală spre stres și ne putem alătura celor care îl tolerează.

2. 14. Managementul sindromului de burnout
Învățarea unor strategii de management al stresului. Acestea pot fi puse fie la
dispoziția angajaților prin cursuri indoor sau să implice participare individuală. Rolul acestor
cursuri este de a:
– Învăța participanții să respire corespunzător – abdominal inferior. O b ună oxigenare
a organismului conferă calm și stabilitate persoanei, dar și capacitatea de a analiza obiectiv
problematica ivită, ajutând la identificarea soluțiilor. În afara efectului pe care îl are asupra

26 sistemului nervos central, oxigenul este unul din tre factorii cei mai importanți în metabolizarea
radicalilor liberi și responsabil în combaterea stresului.
– participarea la cursuri de dezvoltare personală, în care subiectul este învățat să se
cunoască, să se evalueze, să își stabilească ob iectivele, să -și gestioneze emoțiile, să inter –
relaționeze cu cei din jur, să prevină apariția conflictelor, sau dacă acestea sunt deja generate,
cum să se lase cât mai puțin afectat de reacțiile negative ale celor din jur.Învățarea tehnicilor de
relaxare progresivă, adaptată la condițiile de la serviciu
– ducarea subiecților în folosirea tehnicilor de: autoîncurajare, auto -valorizare,
motivare, creștere a stimei de sine și a încrederii în propria persoană.
Dacă privim cu atenție cauzele are conduc spre acest sindrom, constatăm că foarte multe
elemente țin de trăsăturile de personalitate, ceea ce poate să justifice o îndrumare spre
grupurile de susținere psihologică, acolo unde situațiile o impun.

Un loc aparte în acest proces de tra tament îl pot avea tehnicile de refacere pe care le folosesc
sportivii pentru înlăturarea oboselii postefort:
– utilizarea hiperventilației pentru înlăturarea „datoriei de oxigen” acumulată pe durata
efortului
– folosirea mij loacelor hidroterapeutice
– aplicarea unor tehnici minime de masaj (fie la nivelul lobului urechii, fie la nivel
plantar)
– exerciții de stretching, în reprize, de câte 10 minute pe parcursul zilei
– exerciți i de flexibilizare ale coloanei vertebrale (alături de precedentele ajută la
stimularea meridianelor energetice, ceea ce înlătură rapid starea de oboseală).

27

CAPITOLUL III :Studiu practice aplicativ de
psihosociologie medicală privitor la stresul professional și
epuizarea profesională la cadrele medicale din Cluj -Napoca
și Alba -Iulia.

3. 1. Introducere
Studii anterioare au evidențiat convingător influența nefavorabilă a stresului professional
intens sau cronic asupra sănătății personalului care lucrează în serviciile publice și cu deosebire
în domeniul activității de îngrijire a sănătății. În literature de specialitate din România, studiile
sistematice dedicate relației dintre stresul professional medical și ssurmenajul psihic l a cadrele
medicale sunt destul de puține și cu o bază teoretico -metodologică insufficient
fundamentată.De aceea, interesantă și utilă este tentative de stabilire a legăturii existente între
intensitatea stresului professional medical și epuizarea profesion ală la cadrele medicale cu
pregătire medie și superioară.

3. 2. Obiective
Studiul practice -aplicativ de față, observaațional, își propune să verifice ipoteza influenței
negative a stresului profesional suportat de personalul medical, mediat de c alitatea vieții asupra
sănătății acestuia, prin utilizarea unor instrumente psihometrice validate anterior în studii
efectuate pe eșantioane mari din România și din străinătate. În același timp, am explorat
influența stresului professional din două județe și anume spitalul județean Alba și clinica
Medicală I Ginecologie șiInterne din Cluj -Napoca, precum și interacțiunea dintre stress și
surmenajul psihic al medicilor și asistentelor medic ale din aceste unități medicale .

3. 3. Subiecți și metode
Am investigt un lot de 60 de cadre medicale din municipiul Cluj -Napoca 30 (50 %) din
clinicile Medicală I si Ginecologie I și respective 30 (50 %) din municipiul Alba -Iulia de la
spitalul judejean Alba, cu vârsta cuprinsă între 27 și 67 de ani compus din ca re medici rezidenți
8 (13 %), medici primari 16 (27 %), medici specialisti 15 (25 %) și asistente 21 (35 %).
Din punct de vedere al identității sexuale declarate, lotul cuprinde 31 (52 %) persoane de
gen feminine și 29 (48 %) persoane de gen mascul ine.

28 În ce privește statutul marital, lotul cuprinde 42 (70 %) persoane căsătorite, 4 (7 %)
persoane necăsătorite, 7 (12 %) persoane divorțate, 2 (3 %) în uniune cnsensuală și 5 (8 %)
persoane văduve.
În ce privește afilierea religioasă, 61 % sunt ortodocși, 28 % sunt Greco -catolici, 7 %
Romano -catolici și câte 2 % sunt de religie catolică respective atei.
În funcție de specialitatea medicală 31 (52 %) sunt pe ginecologie, 26 (43 %) pe interne,
2 (3 %) radiology și 1 (2 %) gastro -enterolog.
Pe acest lot de subiecți am aplicat o serie de instrumente psihometrice compusă din două
teste foarte utilizate în analiza stresului professional și anume chestionarele MHPSS și MBI

În figura 3. a. am reprezentat repartiția cadrelor medicale după gen. Astfel se observă o
pondere aproximativ egală intre cele două sexe.

Fig. 3. a . Diagrama de structură privind repartiția după gen.

29 Din figura 3. b. remarcăm faptul că majoritatea personalului in tervievat este din punct de
vedere al stării civile căsătorit.

Fig. 3. b. Diagramă de structură privind starea civilă a personalului medical.
Majoritatea personalului medical este de religie Ortodoxă , urmată de cea Greco -Catolică
dup cum putem observa în figura 3. c.

Fig. 3. c . Diagrama de structură privind repartiția in funcție de religie.

30
În funcție de profesie, marea majoritate este reprezentată de către medici după cum se poate
observ a și în figura 3. d.

Fig. 3. d . Diagrama de structură privind profesia cadrelor medicale.
Se pare ca sunt mai multi nefumători decât fumători în rândul cadrelor medicale
intervievate.Acest lucr u se poate observa în figura 3. e.

Fig. 3. e . Diagrama de structură privind statutul de fumător .

31 Din totalitatea personalului care a participat la studio,cei mai mulți au funcția de asistent,
urmați de medici primari și specialiști, rezidenții fiind într -un număr mai mic, după cum se
observă în figura 3. f.

Fig. 3. f . Diagrama de structură privind gradul professional.

În figura 3. g. am reprezentat repartiția personalului în funcție de orașul de proveniență.

Fig. 3. g . Diagrama de structură privind orașul de proveniență a eșantionului studiat.

32 Referitor la gradul profesional observăm în figura 3. h. că medicii ginecologi și interniști au
ponderea cea mai mare.

Fig. 3. h . Diagrama de structură privind gradul professional.
3. 3. 1. Metode
Pe acest lot am utilizat ca și metode de evaluare a stresului profesional 2 chestionaare
și anume Chestionarul MHPSS (Mentaal Health Professional Stress Scale) și MBI (M aslach
Burnout Inventory).
Chestionarul MHPSS (Mental Health Professional Stress Scale ) , elaborat de Delia
Cushway, & Patrick, A. Tyler, (1996), vizibil în anexa nr. 1, fiind alcătuit din 42 de itemi
reprezentați pe 7 subscale cu câte 6 itemi fiecare, referitoare la solicitări profesionale (SP),
dificultăți în relațiile cu pacienții (DRP) , probleme organizatorice (PO), relații conflictuale cu
colegii (RCC), insuficiența resurselor materiale și umane (IRMU), dubii profesionale (DPR) și
conflicte generat e de climatul familial (CFAM).
Variantele de răspuns sunt : niciodată, uneori, deseori, tot timpul.Scorurile pentru
fiecare din subscale pot lua valori între 0 -18 puncte, iar pentru întreaga scală între 0 -126
puncte.Scorurile mai mari indică un nivel mai ridicat al stresului professional.
Chestionarul MBI -Maslach Burnout Inventory (Inventarul de epuizare profesională
Maslach) , prezentat integral și în anexa nr. 2, elaborat de Christina Maslach și Susan Jackson
(1981, 1996) .
Chestionarul este structurat pe 3 scale sau factori și anume: Scala epuizării emoționale
cu 9 itemi (scoruri între 0.54 de puncte), scala de depersonalizare cu 5 itemi (scoruri între 0 -30
de puncte) și scala satisfacției profesionale cu 8 itemi (scoruri între 0.48 puncte)

33 Interpreta rea rezultatelor obținute pe eșantionul de validare (11. 000 persoane), permite
stabilirea următoarelor norme și interpretări pentru valorile obținute la cele trei scale ale
chestionarului:

Scale MBI Scoruri scăzute Scoruri medii Scoruri ridica te
1. Epuizare emoțională <16 17-26 >27
2. Depersonalizare / cinism <6 7-12 >13
3. Realizare profesională >33 34-39 <40

La primele două scale scorurile mai mari semnifică un nivel de epuizare emoțională
mai ridicat, deci o stare psihică mai proastă. L a scala realizării profesionale scorurile ridicate
semnifică o epuizare profesională scăzută.
Epuizarea profesională (burnout) poate fi definită pe baza chestionarului MBI drept;
nivel înalt de epuizare emoțională și de depersonalizare și nivele scăzute d e realizare
profesională.
3.4. Rezultate
Tabel nr. 3. 1. date statistica descriptivă
Variabila Media Mediana Modul Abaterea
standard Media pe
item Test
normalitate
q
1. Solicitări profesionale MHPSS 6,66 6 6 2,735 1,11 4,753 N
2. Dificultăți in relați ile cu pacienții
MHPSS 5,95 6 6 1,681 0.99 4,757 N
3. Probleme organizatorice MHPSS 6,8 6 5 0,300 1,13 4,726 N
4. Relații conflictuale cu colegii MHPSS 6,15 6 5 0,271 1,025 5,223 N
5. Insuficiența resurselor materiale și
umane MHPSS 7,166 6 6 0,430 1.194 4,497 N
6. Dubii profesionale MHPSS 5,466 6 4 0,297 0,91 4,776 N
7. Conflicte generate de climatul familial
MHPSS 5,9 5,5 6 0,360 0,983 4,300 N
8. Scor total la chestionarul de stres
MHPSS 44,1 42 35 1,572 1,26 4,350 N
9. Scala epuizării emoționa le MBI 18,62 19 23 1,003 2,06 4,409 N
10. Scala de depersonalizare MBI 9,08 9,5 10 0,494 1,81 4,702 N
11. Scala satisfacției profesionale MBI 23,33 21,5 18 1,359 2,91 4,842 N
12. Vârsta 44,41 44 42 1,274 – 4,153 N
13. Țigări fumate în medie pe zi 4,41 0 0 0,890 – 2,900 ?
14. Numărul copiilor în familie 1,4 1 1 0,111 – 3,458 ?

34
Toate valorile testului de normalitate care sunt urmate de „?” arat că distribuția lor
statistică nu este normală, iar toate valorile testului care sunt notate cu “N” arată că acest ea au
o distribuție normală asemănătoare cu curba lui Gauss și, în consecință, se pot aplica teste de
semnificație parametrice care sunt mai robuste decât cele neparametrice. Testele neparametrice
trebuie aplicate la seriile de date care nu au o distribuți e normală. (Lupu I., 1999, pag. 269)
Cele mai mari valori ale stresului profesional se referă la: insuficiența resurselor
materiale și umane, probleme organizatorice și solicitări profesionale, în timp ce valorile cele
mai mici aparțin scalelor privitoare la: relațiile conflictuale cu colegii, dificultăți în relații cu
pacienții, dubiile profesionale ș i conflictele generate de climatul familial.
Dacă avem în vedere surmenajul psihic, nivelul epuizării emoționale este mai puternic
decât gradul de depersona lizare a cadrelor medicale investigate.

Cadrele medicale de gen masculin sunt mai solicitate din punct de vedere profesional decât
cele de gen feminin după cum putem observa și în figura 3. 1.
6.037.34
012345678
Feminin MasculinSolicitările profesionale în funcție de gen

Fig.3. 1. Diagrama de compar ație a valorilor medii la scala solicitărilor profesionale a ch.
MHPSS în funcție de gen (p = 0,06).

35
Analizând figura 3. 2. remarcăm faptul că bărbații resimt mai puternic deficitul resurselor
materiale decât femeile, probabil și datorită fa ptului că aceștia apelează mai mult în tratarea
pacienților la acestea.
6,517,87
012345678
Feminin MasculinInsuficiența resurselor materiale în funcție de gen

Fig3. 2. Diagrama de comparație a insuficienței resurselor materiale în funcție de gen.
(p = 0,11)
Din figura 3. 3. reiese faptul că , cadrele medicale care sunt în uniune consensuală sunt
cele mai solicitate din punct de vedere profesional, fiind urmate îndeaproape de cadrele
medicale necăsătorite, iar cele mai puțin solicitate din punct de vedere profesional sunt cadrele
medicale văduve.
Solocitările profesionale în funcție de starea civilă
6.954.6
10
57.5
0 2 4 6 8 10 12CăsătoritDivorțatNecăsătoritUniune cVăduv

Fig.3. 3. Diagrama de comparație a solicitărilor profesionale în funcție de starea civilă.
(p = 0,048)

36 Totodată din figura 3. 4. remarcăm faptul că, cadrele medicale care sunt din punct de vedere a
stării civile în uniune consensuală întâlnesc mai multe probleme din punct de vedere
organizatoric decat ceilalți.
Probleme organizatorice în funcție de starea civilă
6.6
6.6111
5.718.75
0 2 4 6 8 10 12CăsătoritDivorțatNecăsătoritUniune CVăduv

Fig3. 4. Diagrama de comparație a problemelor organizatorice în funcție de starea civilă.
(p = 0,019)
Din reprezentarea grafică 3. 5. observăm că persoanele necăsătorite sunt mai stresate din
cauza insuficienței resurselor materiale. Acest aspect poate fi pus pe seama lipsei susținerii
morale din partea persoanelor din jurul lor.

Insuficiența resurselor materiale în funcție de starea
civilă
7
7.074.5
5.149.25
0 2 4 6 8 10CăsătoritDivorțatNecăsătoritUniune cVăduv
Fig. 3. 5. Diagrama de comparație a insufinienței resurselor materiale în funcție de starea
civilă. (p = 0,04)

37 Starea civilă are un rol important în viața cotidiană. Astfel, din graficul 3. 6. putem remarca
faptul că acele cadre medicale ce trăiesc în uniune consensuală resimt mai ușor stresul de orice
natură ar fi acesta. Acest lucru poate fi pus și pe seama incertitudinii din viața personală.
Curios este faptul că persoanele divorțate sunt cele care resimt cel mai greu stresul.
Total stres în funcție de starea civila
37,2
44,462
36,7153,5
0 10 20 30 40 50 60 70CăsătoritDivorțatNecăsătoritUniune cVăduv

Fig. 3. 6. Diagrama de comparație a stresului total în funcție de starea civilă.(p = 0,022)
Din figura 3. 7. reiese faptul ca cei mai mari fumători sunt cadrele medicale divorțate și
cei care trăiesc în uniune consensuală. Acest aspect poate fi datorat stresului provocat de
problemele existente în viața cotidiană.
Numărul de țigări în funcție de starea civilă
3.451
13.5710
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16CăsătoritDivorțatNecăsătoritUniiune cVăduv

Fig.3.7. Diagrama de comparație a numărului de țigări fumate pe zi în funcție de starea civilă.
(p = 0,0006)

38 Un aspect curios de remarcat este faptul că persoanele văduve sunt cele care au în
întreținere numărul cel mai mare de copii, fiind urmate îndeaproape de cadrele medicale ce
trăiesc în uniune consensuală.
Numărul de copii în funcție de starea civilă
02,2
1,42
1,42
0 0,5 1 1,5 2 2,5CăsătoritDivorțatNecăstoritUniune consensualăVăduv

Fig. 3. 8. Dia grama de comparație a numărului de copii în funcție de starea civilă. (p = 0,0017)
Din figura 3. 9. observăm din punct de vedere al statutului religios, că, cadrele
medicale catolice sunt cele care resimt cel mai frecvent solicitările profesi onale. În același
timp, aceeași situație poate fi observată și în cazul cadrelor medicale de religie romano –
catolică. Cadrele medicale de religie greco -catolică sunt la polul opus, resimțind cel mai puțin
solicitările profesionale.
Solicitări profesionale în funcție de religie
8,75
76,86
125,41
0 2 4 6 8 10 12 14AteuCatolicGreco-catolicOrtodoxRomano-catolic

Fig. 3. 9. Diagrama de comparație a solicitărilor profesionale în funcție de religie.(p = 0,035)

39
În ceea ce privește disponibilitatea resurselor materiale, cadrele medicale catolice sunt
cele mai frecvent afectate, acestea relatând f recvent faptul că materialele disponibile în
sistemul medical sunt insuficiente, după cum remarcăm din figura 3. 10.
Insuficiența resurselor materiale în funcție de religie
7.17
107.3
125.7
0 2 4 6 8 10 12 14AteuCatolicGreco-catolicOrtodoxRomano-catolic

Fig.3.10. Diagrama de comparație a insuficienței resurselor materiale în funcție de religie.
(p = 0,042)
Din diagrama 3. 11. remarcăm faptul că personalul medical cel mai în vârstă este de
religie romano -catolică.
Vârsta în funcție de religie
57.75
3943.48
3044.48
0 10 20 30 40 50 60 70AteuCatolicGreco-catolicOrtodoxRomano-catolic

Fig. 3. 11. Diagrama de comparație a vârstei în funcție de religie.(p = 0,033)

40 Figura 3. 12. evidențiază faptul că medicii întâmpină cel mai frecvent dificultăți
organizatorice; acest aspect poate fi pus pe seama colaborării deficitare cu personalul medical
subordonat.
6,097,17
5,566,577,5
Asistent MedicProblemele organizatorice în funcție de profesie

Fig. 3. 12. Diagrama de comparație a problemelor or ganizatorice în funcție de profesie.
(p = 0,085)
Analizând figura 3. 13. observăm că medicii sunt cei care resimt cel mai frecvent insuficiența
resurselor materiale, motiv pentru care există situații de diagnosticare tardivă a pacienților.
Existența resurselor materiale ar facilita diagnosticarea pacienților și în același timp și
colaborările cu celelalte cadre medicale.
6.047.77
012345678
Asistent MedicInsuficiența resurselor materiale în funcție de profesie

Fig. 3. 13. Diagrama de comparație a insuficienței resurselor materiale în funcție de profesie .
(p = 0,055)

41 Din figura 3. 14. observăm existența unui grad mult mai ridicat al stresului în rândul
medicilor,acest lucru fiind datorat responsabilității mult mai crescute în rândul acestora.
40.1446.23
36384042444648
Asistent MedicStresul total în funcție de profesie

Fig. 3. 14. Diagrama de c omparație a stresului total în funcție de profesie.(p = 0,064)
În figura 3. 15. remarcăm faptul că, climatul familial al cadrelor medicale care
fumează este deficitar, aceștia întâmpinând dificultăți în realizarea conexiunilor cu membrii
familiei. Nefum ătorii sunt cei care trăiesc într -un climat familial fără probleme.
6.85
5.39
01234567
Fumator NefumatorClimatul familial în funcție de statutul de fumător

Fig. 3. 15. Diagrama de comparație a climatului familial în funcție de statutul de fumător.
(p = 0,05)

42 Din figura 3. 16. observăm că medicii pr imari și medicii rezidenți sunt de departe cei mai
solicitați din punct de vedere profesional. La polul opus, cu cel mai scăzut grad de solicitare
profesională situându -se asistenții.
Solicitări profesionale în funcție de gradul profesional
5.95.87
7.887.75
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 16. Diagrama de comparație a soli citărilor profesionale în funcție de gradul
profesional.(p = 0,058)
Problemele organizatorice sunt întâlnite cel mai frecvent în rândul medicilor primari,
deoarece medicii primari au responsabilitate verificării și organizării programului medicilo r
rezidenți, dar și a asistenților. Specialiștii sunt ajutați de managerii spitalului, ocupandu -și
majoritatea timpului în scopul cercetării științifice. Acest aspect fiind observabil în figura 3.17.
Probleme organizatorice în funcție de gradul profesional
6.16.4
8.136.75
0 2 4 6 8 10AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 17. Diagrama de comparație a problemelor organizatorice în funcție de gradul
profesional. (p = 0,05)

43 Cele mai frecvente acuze datorate insuficienței resurselor materiale sunt sesizate în
rândul medicilor primari, care fiind într -o continuă formare și evoluție profesional ă, țintesc
spre utilizarea celor mai moderne mijloace de investigații și tratament. Datorită acestor
tendințe occidentale, aceștia sesizează mai des insuficiența resurselor materiale, fapt evidențiat
în figura 3. 18.
Insuficiența resurselor materiale în funcție de gradul
profesional
6.056.2
9.138
0 2 4 6 8 10AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 18. Diagrama de comparație a insuficienței resurselor materiale în funcție de gradul
profesional.(p = 0,017)
Prin prisma lipsei de experiență, a stresului organizatoric și a insuficienței resurselor
materiale moderne, așa cum reiese și din graficele de mai sus, medicii primari sunt cei care
prezintă un grad mai mare de stres față de celelalte categorii profesionale din domeniul de
activitate, conform figurii 3. 19.
Stres total în funcție de gradul profesional
40.1440.13
50.3849.38
0 10 20 30 40 50 60AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 19. Diagrama de comparație a stresului total în funcție de gradul profesional.(p=0,018)

44 Din figura 3. 20. constatam faptul că medicii primari, urmați de medicii specialiști
sunt categoriile cu vârsta cea mai înaintată, acest lucru fiind datorat tendințelor actuale de
supraspecializare și totodată lips ei posturilor din sistemul sanitar bugetat, tinerii medici
orientându -se spre sistemul sanitar privat. Sistemul sanitar privat oferindu -le mijloace mai noi
de investigații și tratament și în același timp recompensă financiară adecvată.
Vîrsta în funcție de gradul profesional
45.4846.67
48.6929.88
0 10 20 30 40 50 60AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 20. Diagrama de comparație a vârstei în funcție de gradul profesional.(p = 0,000001 )
După cum observăm din figura 3. 21. observăm că nu există o diferență semnificativă din
punct de vedere statistică referitoare la numărul cop iilor în funcție de gradul profesional,
singura excepție fiind reprezentată de categoria medicilor rezidenți care sunt neîmpliniți din
punct de vedere familial, datorită perioadei de studiu îndelungată, spre deosebire de celelalte
categorii profesionale.
Copiii în funcție de gradul profesional
1.381.53
1.810.37
0 0.5 1 1.5 2AsistentMedic primarRezidentSpecialist

Fig. 3. 21. Diagrama de comparație a numărului de copii în funcție de gradul profesional.
(p = 0,00079)

45 Din figura 3. 22. observăm că cele mai frecvente solicitări din punct de vedere profesional
sunt întâlnite în rândul medicilor ginecologi. Acest lucru este datorat tendințelor actuale în
creștere a avorturilor la cerere, infecțiilor și tumorilor din sfera genitală.
Solicitări profesionale în funcție de specializare
43.5
7.655.85
0 2 4 6 8 10GastrologieGinecologieInterneRadiologie

Fig. 3. 22. Diagrama de comparație a solicitărilor profesionale în funcție de specializare.
(p = 0,015)
Figura 3. 23. evidențiază faptul că în rândul specialității ginecologie sunt remarcate cele mai
mari deficite ale resurselor materiale. Acest lucru este datorat și necesităților mult crescute în
rândul acestei specializări.
Insuficiența resurselor materiale în funcție de specializare
35.5
8.356.04
0 2 4 6 8 10GastrologieGinecologieInterneRadiologie

Fig. 3. 23. Diagrama de comparație a insuficienței resurselor materiale în funcție de
specializare. (p = 0,025)

46
Din figura 3. 24. remarcăm gradul de satisfacție profesională cel mai ridicat în rândul
medicilor radiologi. Acest fapt poate fi pus pe seama lipsei stresului cauzat de mortalitatea
pacienților.
Satisfacția profesionala în funcție de specializare
147.6423.5
5.84
0 5 10 15 20 25GastrologieGinecologieInterneRadiologie

Fig. 3. 24. Diagrama de comparație a satisfacției profesionale în funcție de specializare.
(p = 1,76)
Figura 3. 25. evidențiază că rata conflictelor în domeniul profesional este mai crescută în
municipiul Alba -Iulia decât în Cluj -Napoca, datorită lipsei resurselor materiale și de personal
din acest județ.
6,63
5,66
55,25,45,65,866,26,46,66,8
Alba-Iulia Cluj-NapocaConflictele cu colegii în funcție localitate

Fig. 3. 25. Diagrama de comparație a conflictelor cu colegii în funcție de localitate.(p = 0,075)

47 Lipsa resurselor materiale și a mijloacelor de investigații și tratament în rândul spitalelor
din municipiul Alba -Iulia, creează în rândul medicilor din a cest județ dubii mult mai crescute
decât în municipiul Cluj -Napoca, lucru evidențiat în figura 3. 26.
5.97
4.97
0123456
Alba-Iulia Cluj-NapocaDubii profesionale în funcție de localitate

Fig. 3. 26. Diagrama de comparație a dubiilor profesionale în funcție de localitate.(p = 0,092)
Din figura 3 .27. remarcăm existența epuizării profesionale mult mai crescute în rândul
medicilor din Cluj -Napoca, datorită solicitărilor mult mai frecvente.
15,1721,87
0510152025
Alba-Iulia Cluj-NapocaEpuizarea profesionala în funcție de localitate

Fig. 3. 27. Diagrama de comparație a epuizării profesionale în funcție de localitate.
(p = 0,0004)

48 Din figura 3. 28. se evidențiază un grad de depersonalizare mult mai crescut în rândul
pacienților din Cluj -Napoca.
7.410.77
024681012
Alba-Iulia Cluj-NapocaScala de depersonalizare în funcție de localitate

Fig. 3. 28. Diagrama de comparație a scalei de depersonalizare în funcți e de localitate.
(p = 0,00038)

Prelucrarea statistică deductivă sau interferențială a datelor cu programul Excel a
permis stabilirea coeficienților de corelație lineară Pearson dintre toate variabilele cantitative
ale studiului, lucru care poate fi obs ervat în tabelul de mai jos.
SP DRP PO RCC IRMA DubPr Cfam TlStres EE Deper SatPr Age Tig Cop
SP 1
DRP 0.2358 1
PO 0.4393 0.426 1
RCC 0.2619 0.265 0.5007 1
IRMA 0.6658 0.24 0.393 0.1822 1
DubPr 0.3642 0.12 0.3687 0.3453 0.43322 1
Cfam 0.6818 0.407 0.4275 0.3516 0.5427 0.4795 1
TlStres 0.7935 0.5 0.7102 0.5596 0.76915 0.6459 0.82 1
EE 0.395 0.163 0.1526 0.0265 0.28991 0.1976 0.439 0.36224 1
Deper 0.2892 7E-04 0.1598 -0.037 0.14757 0.0417 0.288 0.20333 0.4388 1
SatPr 0.1769 -0.118 -0.086 -0.241 0.2165 -0.118 0.021 0.00727 -0.059 -0.2155 1
Age -0.2484 0.014 0.0236 -0.006 -0.1046 -0.244 -0.325 -0.1995 -0.244 -0.1032 0.0629 1
Tig 0.0075 0.1 0.019 0.012 -0.0031 0.0548 0.169 0.06931 0.1464 0.1464 -0.073 -0.1969 1
Cop -0.1143 -0.033 0.0403 -0.043 -0.0351 -0.044 -0.06 -0.0616 -0.095 0.097 0.1113 0.51662 -0.11619 1
Legendă: SP = solicitări profesionale MHPSS; DRP = dificultăți în relație cu pacienții
MHPSS; PO = probleme organizatorice MHPSS; RCC = relații conflictuale cu colegii
MHPSS; IRMA = insuficiența rres urselor materiale și umane MHPSS; DubPr = dubii
profesionale MHPSS; CFam = climatul familial MHPSS; TLStres = total stres, EE = epuizare
emoțională MBI; Deper = scala de depersonalizare MBI; SatPr = satisfacția profesională MBI;
Age = vârstă; Țig = număru l de țigări pe zi; Cop = numărul de copii în familie.

49
Relația dintre solicitările profesionaleși problemele organizatorice de la locul de muncă
este direct proporționala și destul de intensă, așa cum se poate observa și în figura 3. 29.

Fig. 3. 29. Dia grama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profe sionale și probleme organizatorice la ch. MHPSS
(r = 0,43, p = 0,00044 ).
Nu la fel de intensă este și relația dintre so licitările profesionale și conflictele cu colegii, dar
totuși semnificativă, după cum reiese din figura 3. 30.

Fig. 3. 30. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesion ale și relațiilor conflictuale cu colegii la ch.
MHPSS (r = 0,26, p = 0,43)

50
În schimb, foarte puternic semnificativă statistic, este corelașia dintre solicitările
profesionale și insuficiența resurselor materiale și umane.Asocierea este vizib ilă în diagrama
din figur 3. 31.

Fig. 3. 31. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere pozitivă dintre scorurile individuale la
scalele de solicitări profesionale și insuficiența resurselor umane și profesionale la ch. MHPSS
(r = 0,66, p = 5,11)
În figura 3. 32. putem observa cum epuizarea emoțională crește la cadrele medicale cu un
nivel ridicat de solicitări profesionale.

Fig.3. 32. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere pozitivă dintre scorurile individuale la
scalele de solicitări profesionale și scala epuizării emoționale la ch.MHPSS (r = 0,39,
p = 0,0017)

51
Cadrele medicale cu vârstă mai înaintată sunt mai puțin solicitați din punct de vedere
profesional, datorita celor mai tineri cărora le distribu ie din sarcini .Aceasta se poate vedea în
figura 3. 33.

Fig. 3. 33. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică negativă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesionale și vârstă la ch.MHPSS (r = -0,24, p = 0,005)
O asociere consistenta am observat între stresul produs de dificultățile în relație cu pacienții
și problemele organizatorice, asa cum se poate remarca în figura 3. 34.

Fig. 3. 34. Diagrame de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintr e scorurile
individuale la scalele de dificulăți în relațiile cu pacienții și probleme organizatorice la
ch.MHPSS (r = 0,42, p = 0,0004)

52
O asociere direct proporțională am obținut și între solicitările la locul de muncă și dubiile
profesionale. Asocierea este vizibilă în diagrama din figura 3. 35.

Fig. 3. 35. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistic pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesionale și dubii profesionale la ch.MHPSS (r= 0,36,
p = 0,004)
Între solicitările profesionale și conflictele generate de climatul familial la locul de muncă
se remarcă o corelație directă puternică, lucru observat în figura 3. 36.

Fig. 3. 36. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere stati stică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesionale și conflictele generate de climatul familial la
ch.MHPSS (r = 0,68, p = 0,0000001 )

53 De asemenea, o corelație puternic pozitivă se observă între solicitările profes ionale și
stresul total conform figurii 3. 37.

Fig. 3. 37. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesionale și stresul total la ch.MHPSS (r = 0,79, p = 2,3)
Depers onalizarea, ca formă a surmenajului psihic se asociază direct și semnificativ statistic
cu solicitările profesionale cum se poate remarca în diagrama din figura 3. 38.

Fig. 3. 38. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de solicitări profesionale și de depersonalizare la ch.MHPSS (r = 0,28,
p = 0,02)

54 Conflictele generate de climatul familial se leagă direct în dificultățile în relație cu pacienții,
asa cum se poate vedea prin inspecția vizuală a imaginii din figura 3. 39.

Fig .3.39. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistic pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de dificultăți în relațiile cu pacienții și conflictele generate de climatul
familial. la ch.MHPSS (r = 0,4, p = 0,0012)
Stresul total este un foarte mare factor în dificultățile în relație cu pacienții observate de
către cadrele medicale, observație caare este redată și în figura 3. 40.

Fig. 3. 40. Diagrama de disperie a relațiilor de asociere statistic pozitivă dintre scorurile
individuale la dificultățiile în relație cu pacienții și stresul total la ch.MHPSS (r = 0,49,
p = 4,76)

55 O corelație puternic pozitivă este redată în figura 3. 41. care arată asocie rea dintre
problemele organizatorice și relațiile conflictuale cu colegii.

Fig. 3. 41. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de probleme organizatorice și conflictele cu colegii. la ch .MHPSS
(r = 0,5, p = 0,00005 )
Conflictele familiale au un impact puternic și asupra problemelor organizatorice pe care
personalul medical le întâmpina la locul de muncă .Această corelație este redată și în figura
3. 42.

Fig. 3. 42. Di agrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de probleme organizatorice și problemele generate de climatul familial.
la ch.MHPSS (r = 0,42, p = 0,0006)

56
În figura 3. 43. putem observa cu m stresul total acumulat la locul de muncă și nu numai ,
influențează direct problemele organizatorice întâlnite la locul de muncă.

Fig. 3. 43. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele d e probleme organizatorice și stresul total. la ch.MHPSS (r = 0,71,
p = 7,06)
De asemenea stresul total acumulaat se răsfrânge si asupra relațiilor cu colegii, de aici
apărând conflictele de la locul de muncă,lucru redat în diagrama din fi gura 3. 44.

Fig. 3. 44. . Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de relații conflictuale cu colegii și stresul total. la ch.MHPSS (r = 0,55,
p = 0,000003 )

57 Intensă este și relația dintre insuficiența resurselor materiale și umane și conflictele
familiale după cum se poate observa în figura 3. 45.
y = 0.454x + 2.646
R² = 0.29402468101214
0 5 10 15 20Conflictele familiale
Insuficiența resurselor materiale și umaneRelația dintre insuficiența resurselor materiale
și umane și conflictele familiale

Fig. 3. 45. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de insuficiență a resurselor materiale și umane și conflictele familiale. la
ch.MHPSS (r = 0,54, p = 7,49)
Stresul total este generat și de insuficiența resurselor material și umane de la locul de
muncă , cum se poate vedea și în figura 3. 46.

Fig. 3. 46. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de insuficiență a resurselor materiale și umane și stresul total. la
ch.MHPSS (r = 0,76, p = 0,0000001 )

58 La fel este generată și epuizarea emoțională, tot din cauza insuficienței resurselor
materiale și umane, aspect reprezentat grafic în figura 3. 47.

Fig. 3. 47. Diagrama de disper sie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de insuficiență a resurselor materiale și umane și epuizarea emoțională. la
ch.MHPSS (r = 0,28, p = 0,02)
Tnsiunea la locl de muncă se leagă negativ cu satisfac ția profesională, ceea ce înseamnă că
personalul medical mai stresat este și mai puțin mulțumit de activitatea sa profesională, cum se
poate observa în figura 3. 48.

Fig. 3. 48. . Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică negativă dintre scorurile
individuale la scalele de relații conflictuale cu colegii și satisfacție profesională. la ch.MHPSS
(r = -0,24, p = 0,06)

59
O relație intens pozitivă regăsim și între insuficiența resurselor maateriale și umane și dubiile
profesionale.Acest lucru este relatat în figura 3. 49.

Fig. 3. 49. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de insuficiență a resurselor mater iale și umane și dubii profesionale. la
ch.MHPSS (r = 0,43, p = 0,0005)
Dubiile profesionale resimțite la locul de muncă au un rol important în relațiile
conflictuale din familie.Această asociere este reprezentată în imaginea din figura 3. 50.

Fig. 3. 50. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de dubii profesionale și conflictele familiale. la ch.MHPSS (r = 0,26,
p = 0,04)

60
O asociere directă și puternică regăsim și între dubiile profesionale și stresul total, asociere
care poate fi observată în figura 3. 51.

Fig. 3. 51. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de du bii profesionale și stresul professional. la ch.MHPSS (r = 0,49,
p = 0,000001 )
Cadrele medicale cu vârstă mai înaintată au mai puține dubii profesionale, explicabil,
întrucât au mai multă experiență profesională, cum se poate remarca din fig ura 3. 52.

Fig. 3. 52. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică negativă dintre scorurile
individuale la scalele de dubii profesional e și vârstă. la ch.MHPSS (r = -0,24, p = 0,05)

61 Conflictele generate de climatul familial, cu repercursiuni la locul de muncă, duc la
creșterea gradului de epuizare emoțională a personalului medical participant la studiu conform
figurii 3. 53.

Fig. 3. 53. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre sco rurile
individuale la scalele de conflicte familial și epuizare emoțională. la ch.MHPSS (r = 0,43,
p = 0,0004)
De asemenea, conflictele generate de climatul familial duc la acumularea stresului
total.Acest lucru putem să -l observăm din diagrama figurii 3. 54.

Fig. 3. 54. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de conflicte familiale și stresul total. la ch.MHPSS (r = 0,81,
p = 0,0000001 )

62 Vârsta negativă se asociază negativ cu conflictele generate de climatul familial, așa
cum se poate observa în figura 3. 55.

Fig. 3. 55. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică negativă dintre scorurile
individuale la scalele de c onflicte familiale și vârstă. la ch.MHPSS (r = -0,32, p = 0,01)
În figura 3. 56. putem observa faptul că stresul total are un mare impact asupra epuizării
emoționale.

Fig. 3. 56. Diagrama de dispersie a relațiilor de as ociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de stres total și epuizare emoțională. la ch.MHPSS (r = 0,36, p = 0,0044)

63 Cele două aspecte ale surmenajului psihic al cadrelor medicale investigate, anume
depersonlizare a și epuizarea emoțională se asocciază direct și puternic semnificativ statistic,
după cum putem remarca și în figura 3. 57.

Fig. 3. 57. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de epuiza re profesională și de depersonalizare. la ch.MHPSS (r = 0,43,
p = 0,00045)
Se pare că personalul medical mai înaintat în vârstă nu prezintă un așa mare grad de
epuizare emoțională, aacest lucru datorându -se , probabil experienței aacumula te de.a lungul
anilor de lucru în domeniu, fapt relatat în figura 3. 58.

Fig. 3. 58. Diagrama de dispersie a relațiilor de asociere statistică negativă dintre scorurile
individuale la scalele de epuizare profesională și vârstă. la ch.MHPSS (r = -0,24, p = 0,05)

64 Cum era și firesc, personalul medical mai în vârstă are un număr mai mare de copii în
familie, față de cei mai tineri.Asocierea puternic semnificativă este vizibilă în figura 3. 59

Fig. 3. 59. Diag rama de dispersie a relațiilor de asociere statistică pozitivă dintre scorurile
individuale la scalele de vârstă și numărul de copii. la ch.MHPSS (r = 0,51, p = 2,38)

65 3. 5. Concluzii
Cele mai mari valori ale stresului profesional se referă la problemele organizatorice,
insuficiența resurselor materiale și umane, solicitările profesionale și dificultăți în relațiiie cu
pacienții, în timp ce valorile mai mici se referă la dubiile profesionale, problemele generate de
climatul familial ș i relațiile cu colegii.
Atât epuizarea profesională cât și depersonalizarea sunt mai crescute la cadrele medicale
care lucrează în municipiul Cluj -Napoca față de cadrele m edicale care lucrează în Alba -Iulia.
După criteriul specializării med icale observăm că cei mai stresați sunt medicii ginecologi
și cei interniști, iar din punct de vedere algradului profesional medicii primari și medicii
rezidenți sunt cei mai stresați.
În funcție de statutul marital declarat, persoanele cele mai stresate sunt cele aflate în
uniune consensuală și cele necăsătorite, iar mai puțin afectate de stresul profesional medical se
afla cele căsătorite și divorțate.
Stresul profesional suportat de cadrele medicale din lotul studiat s -a dovedit a avea
consecințe negative asupra stării de sănătate a persoanelor investigate, conducând în același
timp la epuizare profesională și la in atisfacție profesională.
Impactul negativ al stresul ui profesional asupra sănătății, a calității vieții cadrelor
medicale conduce ăn același timp și la diminuarea satisfacției profesionale a acestora.
Această situație cere realizarea în practică a unor programe de management al stresului
în fiecare unitate medicală, cu accent pe ameliorarea laturii umane a relațiilor de muncă din
sectorul sanitar.
Ipoteza centrală a structurii conform căreia stresul profesional conduce la epuizare
emoțională și la reducerea satisfacției , ipoteză care a fost confirmată pe deplin din studiul
nostru.
Instrumentele utilizate au excelente proprietăți psihometrice astfel încât indicele de
consistență internă Cronbach alpha (1951) sunt de peste 0,70 ceea ce denot o bună precizie a
măsurării aspectelor vizate de cele 10 scale ale chestionarelor utilizate,ceea ce arată seriozitate.

66 Anex a nr. 1. CHESTIONAR MHPSS
Surse de tensiune la locul de muncă
Instrucțiuni : Mai jos sunt trecute o seamă de situații și stări sufletești pe care le încearcă în
activitatea sa zilnică personalul medical. C itiți cu atenție fiecare întrebare din chestionar și treceți în
rubrica de răspuns cifrele corespunzătoare, pentru următoarele variante de răspuns:
– Niciodată 0
– Uneori 1
– Deseori 2
– Tot timpul 3

CONȚINUTUL ÎNTREBĂRILOR
1. Mă copleș esc sarcinile de serviciu.
2. Pacienții mă exasperează.
3.Nu am o bună colaborare din partea personalului tehnico -administrativ.
4. Am conflicte cu alți medici sau cu asistentele medicale.
5. În unitatea în care lucrez, personalul medical și paramedica l este insuficient.
6. Mă simt insuficient pregătit pentru a face față nevoilor spirituale și afective ale pacienților.
7. Nu am timp suficient pentru familie.
8. Trebuie să fac prea multe lucruri în același timp.
9. Sunt confruntat cu boala, moartea și suferința umană.
10. Am dificultăți serioase cu șeful ierarhic pe linie profesională.
11. Am conflicte cu ceilalți specialiști din domeniul medical.
12. Lipsesc resurselor financiare pentru activitățile de perfecționare profesională.
13. Am dubii asupra capacităților mele profesionale.
14. Sunt incapabil să -mi îndeplinesc în bune condiții rolurile de medic /asistent medical și cele de soț /părinte.
15. Nu -mi ajunge timpul să -mi îndeplinesc în mod satisfăcător toate obligațiile profesionale.
16. Pacienții mei nu răspund satisfăcător la tratamentul aplicat de mine.
17. Am dificultăți în comunicarea cu colegii și colaboratorii.
18. Am dificultăți în integrarea mea în activitatea unor echipe multidisciplinare /în colaborarea cu colegii de alte
specialități.
19. Îmi lipsesc, în activitatea profesională, echipamentele și medicamentele necesare.
20. Mă simt insuficient pregătit pentru a lucra cu pacienții dificili.
21. Trebuie să rezolv unele probleme profesionale acasă, înafara programului de lu cru normal.
22. Am în îngrijire prea mulți pacienți.
23. Am pacienți dificili și pretențioși.
24. Mă nemulțumește proasta organizare și conducere(managementul), unității în care lucrez.
25. Sunt ținta criticilor din partea colegilor medici și a asisten telor medicale.
26. Lipsesc măsurile adecvate de protecție a securității muncii în unitatea în care lucrez.
27. Am dubii asupra eficacității procedurilor terapeutice pe care trebuie să le aplic pacienților.
28. Relațiile tensionate cu soțul soția sau pa rtenerul de viață, se răsfrâng negativ asupra activității mele
profesionale.
29. Am un program de lucru foarte încărcat, cu multe ore suplimentare.
30. Am pacienți care, uneori, îmi pun în pericol integritatea fizică.
31. Mă nemulțumește modul în care sunt rezolvate conflictele de muncă și interpersonale din unitatea în care
lucrez.
32. Îmi lipsește suportul afectiv din partea colegilor (o atmosferă calmă și prietenească la locul de muncă).
33. Serviciile tehnice și funcționărești din unitatea mea sun t nesatisfăcătoare.
34. Am greutăți în a mă ține la curent cu cele mai noi procedee terapeutice și cunoștințe profesionale.
35. Solicitările profesionale prea intense, îmi creează un sentiment de neputință și izolare.
36. Nu am timp suficient pentru des tindere și activitățile extraprofesionale preferate.
37. Am dificultăți în derularea și conducerea activităților terapeutice.
38. Mă nemulțumește politica de promovare a personalului din unitatea mea.
39. Am greutăți în colaborarea profesională cu unii dintre colegi.
40. Condițiile de muncă sunt inadecvate (căldură, lumină, igrasie, etc.,).
41. Mă tem să nu fac o greșeală majoră în activitatea profesională.
42. Nu am timp suficient pentru cultivarea relațiilor extraprofesionale cu prietenii și rudele apropiate.

67 Chestionarul este anonim și servește scopurilor de cercetare științifică!

FIȘA DE RĂSPUNS
la chestionarul MHPSS
Item Răspuns Item Răspuns Item Răspuns
1. 15. 29.
2. 16. 30.
3. 17. 31.
4. 18. 32.
5. 19. 33.
6. 20. 34.
7. 21. 35.
8. 22. 36.
9. 23. 37.
10. 24. 38.
11. 25. 39.
12. 26. 40.
13. 27. 41.
14. 28. 42.
VÂRSTA ….. ani, Sexul F M, Numărul de copii în familie………….
Specialitatea me dicală………………………………………………………………………………………..
Vechimea în specialitate…..ani ; Statusul marital: Căsătorit, Necăsătorit, Divorțat, Separat,
Văduv, Uniune consensuală, (încercuiți varianta care vi se potrivește).

STRUCTURA FACTORIALĂ A CHESTIONARULUI
MHPSS = Mental Health Professionals Stress Scale (Scala pentru evaluarea stresului
profesional medical)
Chesti onarul cuprinde 7 subscale și 42 de itemi.
1. Solicitări profesionale – 6 itemi :1, 8, 15, 22, 29, 36.
2. Dificultăți în relațiile cu pacienții – 6 itemi : 2, 9, 16, 23, 30, 37.
3. Probleme organizatorice – 6 itemi: 3, 10, 17, 24, 31, 38.
4. Relații conflictuale cu c olegii – 6 itemi: 4, 11, 18, 25, 32, 39.
5. Insuficiența resurselor materiale și umane – 6 itemi : 5, 12, 19, 26, 33, 40.
6. Dubii profesionale –6 itemi: 6, 13, 20, 27, 34, 41.
7. Conflicte generate de climatul familial – 6 itemi: 7, 14, 21, 28, 35, 42.
Scorurile p e cele 7 subscale pot lua valori între 0 -18 puncte.
Scorurile totale, pe întreaga scală, pot lua valori cuprinse între 0 -126 puncte, scorurile mai
mari semnificând stres profesional mai accentuat.
Adaptat în românește de dr. I. Lupu după: Delia Cushway, & Patrick, A. Tyler, (1996),
Development of a stress scale for mental health professionals, British Journal of Clinical
Psychology, 35: 279 -295.

68 Anexa nr. 2 . CHESTIONAR MBI

Instrucțiuni : Mai jos sunt trecute o seamă de afirmații despre s tările și reacțiile
dumneavoastră față de activitatea profesională. Precizați cât de des ați avut reacțiile și stările
sufletești descrise în conformitate cu următoarele variante de răspuns:
Niciodată 0
De câteva ori pe an sau mai rar 1
O dată pe lună sau mai rar 2
De câteva ori pe lună 3
O dată pe săptămână 4
De câteva ori pe săptămână 5
În fiecare zi 6
Alegeți varianta care se potrivește cel mai bine cu situația dumneavoastră și scrieți un
număr în fișa de răspuns pentru fiecare enunț.
Ches tionarul este anonim iar datele sunt confidențiale și servesc scopurilor de
cercetare științifică!

ENUNȚUL Răspuns
1. M -am simțit treptat epuizat emoțional din cauza activității mele profesionale
2. M -am simțit consumat la capătul unei zile de mu ncă
3. M -am simțit deja obosit când mă trezeam dimineața și știam că am de făcut față
unei noi zile de muncă
4. Am înțeles cu ușurință ce simt colegii de muncă față de anumite evenimente și
situații
5. Am tratat pe unii colegi cu indiferență
6. Lu crul toată ziua cu pacienții a fost un motiv de surmenaj pentru mine
7. M -am descurcat foarte eficient în fața problemelor ridicate de colegii mei
8. M -am simțit epuizat de munca mea
9. Am simțit că prin munca mea pot influența în mod pozitiv viața c olegilor
10. Datorită muncii mele am devenit mult mai insensibil față de problemele de viață
ale colegilor mei
11. Am fost îngrijorat că activitatea mea profesională mă asprește emoțional
12. M -am simțit foarte energic
13. M -am simțit frustrat dat orită serviciului meu
14. Am avut sentimentul că muncesc prea mult pentru serviciul meu
15. De multe ori nu -mi păsa ce se întâmplă cu adevărat cu colegii de muncă
16. Munca directă cu pacienții mă supune unui stres prea mare
17. Am fost în stare să creez cu ușurință o atmosferă relaxantă atunci când eram
împreună cu colegii de muncă
18. M -am simțit bine dispus după activitatea dusă în colaborare cu colegii de muncă
19. Am întreprins multe lucruri utile în acest serviciu
20. M -am simțit ca și când aș fi la capătul puterilor
21. La serviciu m -am adaptat cu calm la problemele emoționale apărute în colectivul
de muncă
22. Am simțit cum unii din colegii de muncă mă învinuiesc pe mine pentru unele
din problemele lor

69 FIȘĂ DE RĂSPUNS
la chestionarul MBI
Item Răspuns Item Răspuns Item Răspuns
1. 9. 17.
2. 10. 18.
3. 11. 19.
4. 12. 20.
5. 13. 21.
6. 14. 22.
7. 15.
8. 16
Vârsta …..ani; Gen M F (încercuiți); Starea civilă: necăsătorit, căsăto rit, divorțat,
văduv, separat, uniune consensuală, altă situație …………………………………………….
Afilierea religioasă ………………………; Profesia sau ocupația …………………………..
Sunteți fumător? DA NU; Dacă DA, câte țigări fumați în medie pe zi –––-

Cotare și in terpretare

MBI= Maslach Burnout Inventory (Inventarul de Epuizare profesională Maslach),
elaborat de Christina Maslach și Susan Jackson (1981, 1996).
Chestionarul este structurat pe 3 scale sau factori:
A: Scala epuizării emoționale cu 9 itemi: 1, 2, 3 , 6, 8, 13, 14, 16, 20.(scoruri între 0 -54
puncte)
B: Scala de depersonalizare / cinism cu 5 itemi: 5, 10, 11, 15, 22. (scoruri între 0 – 30
puncte)
C. Scala satisfacției profesionale cu 8 itemi: 4, 7, 9, 12, 17, 18, 19, 21. (scoruri între
0-48 pun cte).
Interpretarea rezultatelor obținute pe eșantionul de validare (11. 000 persoane),
permite stabilirea următoarelor norme și interpretări pentru valorile obținute la cele trei scale
ale chestionarului:

Scale MBI Scoruri scăzute Scoruri medi i Scoruri ridicate
1. Epuizare emoțională <16 17-26 >27
2. Depersonalizare / cinism <6 7-12 >13
3. Realizare profesională >33 34-39 <40

În medicină (referința 6)

Scale MBI Scoruri scăzute Scoruri medii Scoruri ridicate
1. Epuizare emoțion ală <17 18-29 >30
2. Depersonalizare / cinism <5 6-11 >12
3. Realizare profesională >33 34-39 <40

La primele două scale scorurile mai mari semnifică un nivel de epuizare emoțională
mai ridicat, deci o stare psihică mai proastă. La scala realizării pro fesionale scorurile ridicate
semnifică o epuizare profesională scăzută.
Epuizarea profesională (burnout) poate fi definită pe baza chestionarului MBI drept;
nivel înalt de epuizare emoțională și de depersonalizare și nivele scăzute de realizare
profesion ală.

70

Bibliografie

1. Friedman, H, & Rosenman, R (1974), Type a behavior and your heart, New
York. Alfred Knopf.
2. Selye, Hans, (1956), The stress of life , New York , McGraw -Hill
3. Selye, Hans, (1976), Stress in h ealth and disease , Boston, Butterworth
4. Wolff, H. G., (1953), Stress and disease , Springfield, III., Charles Thomas.
5. Maslach, Christina, Susan Jackson , (1981), The measurement of
experienced burnout. Journal of Occupational Behavior , vol. 2: 99 -113.
6. Maslach, Christina, Susan Jackson, L., Leiter, M. P., (1996), Maslach
Burnout Inventory, Palo Alto (CA), Consulting Psychologists Press. .
7. Shanafelt TD, Sloan JA, Habermann TM., (2003), The well -being of
physicians. American Journal of Medicine , 114 : 513 -519.
8. Spickard A Jr, Gabbe SG, Christensen JF., (2002 ), Mid -career burnout in
generalist and specialist physicians. Journal of the American Medical
Association, 288: 1447 -1450.
9. Vaquin -Villeminey, Clémentine , (2007), Prévalence du burnout en Médecine
Générale : Enquête nationale auprès de 221 médecins généralistes en réseau
Sentinelles , Thèse de Doctorat en Médecine, Diplôme d'Etat.
10. Cocoara, M. (2005). Stresul. Definire, manifestare, prevenire . Editura
Crisserv, Medias;
11. Derevenco, P., Anghel, I., & Baban, A. (1992). Stresul în sanatate si boala.
De la teorie la practica. Editura Dacia, Cluj -Napoca;
12.Holdevici, I . (2005). Psihoterapia cognitiv -comportamentala: Managementul
stresului pentru un stil de viata optim . Editura stiintelo r Medicale, Bucuresti;
13. Iamandescu, I. -B. (1993). Stresul psihic si bolile interne . Editura All,
Bucuresti;

71 14. Iamandescu, I.-B. (2002). Stresul psihic: din perspectiva psihologica si
psihosomatica . Editura Infomedica, Bucuresti;
15. Stora, J. -B. (1999). Stresul. Editura Meridiane, Bucuresti;
16. Baba, A.I., & Giurgea, R . (1993). Stresul, adaptare si patologie . Editura
Academiei Române, Bucuresti;
17. Băban, A. (1998). Stres si personalitate . Editura Presa Universitara
Clujeana, Cluj -Napoca;
18 Effects of stress , “The American Institute of Stress ” www.stress.org/topic –
effects.htm , accesat 23. 02. 2011.
19. Crașovan Mariana, Mentoratul on -line la distanta – avantaje și limite în
Revista de I nformatică Socială , 2005 an II, nr. 4, www. ris.uvt.ro.
20. Donald E. Nease Jr.; Katherine Margo; Michael Floyd / Familiy Medicine
Trainess Perspectives on the role of Emotion and Empathy Medicine , Evidence
and Emotions 15th International Balint Congress, Lisbon 2007 -1-5-sept. p.33 -36,
I.S.B.N. 978 -989-20-0747 -2
21. Freudenberger H . J ., Staff Burn -out, J. loc. Issues 1974,30:159
22. Hayes C., Stress Relief for Theachers, Routledge , London and New York:
Taylor & Francis Group, 2006
23. Maslach Burnout I nventory – Maslach C.Jackson, S. E., 1981,
http://casandrachera.com/2010/02/01/chestionarul -de-evaluare -a-burnout -ului-
maslach/
24. Maslach C., Schaufeli W., Leiter M., Job Burn -out, Ann Rev.
Psychology 2001; 52:397 -422
25. Pedrabissi, Rolland și Santi nello , Stress and Burnout Among Teachers in
Italy and France, Journal of Psychology,Vol. 127,1993
26. Richard B. Addison – Burn -out and Balint , 14th International Balint
Congress Stockholm 2005, I.S.B.N. 91 -631-7037 -X p. 118 -124
27. Zlate Mielu , Tratat de psihologie organizațional -managerială Volum I,
2004, Polirom, Iași
28. Ulrich Kraft, "Burned Out", Scientific American Mind, June/July 2006 p.

72 28-33
29. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M. P. (2001). S. T. Fiske, D. L.
Schacter, & C. Za hn-Waxler. Ed . "Job burnout ". in Annual Review of
Psychology (52): 397 –422.
30. Cushway Delia & Patrick, A. Tyler , (1996 ), Development of a stress scale
for mental health professionals , British Journal of Clinical Psychology, 35: 279 –
295.
31. Bogathy, Z. (2004). Manual de Psihologia Muncii și Organizațională . Iași:
Polirom. Capitolul 7, p. 135 -154
32. Bogathy, Z. (2007). Manual de tehnici și metode în Psihologia Muncii și
Organizațională . Iași: Polirom. Capitolul 5, p. 123
35. Cooper, C., Sloan, S., W illiams, S.J ., Occupational Stress Indicator
Management Guide , Oxford, 1998.
36. Lupu Iustin, Zanc Ioan , (1999), Sociologie medicală; Teorie și aplicații,
Iași, Editura Polirom.
37. Lupu Iustin , (2006), Calitatea vieții în sănătate.Definiții și instrumente de
evaluare , Calitatea vieții, XVII, nr. 1 -2, 2006, pag 73 -91.
38. Gorgos, Constantin , (1992), Dicționar enciclopedic de psihiatrie , vol 4.
București, Editura medicală.
39. Harding, T.W., Arango, M.V., Baltazar, J ., (1980) Mental disorders in
primary hea lth care, Psychological Medicine, 10: 231 -241.
40. Everly, G.S., (1989), A clinical guide to the treatment of the humn stress
response , New York, Plenum Press.
41. Economist Inteligence Unit , Quality of Life Index, The World in 2005, pag.
1-4.
42. Brougha L., (1963), Psychologie et industrie, Paris , Ed. Gauthier -Villars.
43. Derevenco Petru, Ioan Anghel, Adriana Băban, (1992), Stresul în sănătate
și boală , Cluj-Napoca, Ed. Dacia.
44. Dumitrașcu Tatiana, (1997), Stresul și copilul , Medicină de familie, 4 -5.

73 45. Human Development Report 2005, New York, Oxford University Press.
46. Kagan, A.R., & Levi L., (1974), Health and environmental psychosocial
stimuli: a review . Social Science and Medicine, 8:225 -241.
47. National Center for Health Statistics , (1991), Health-United States, U.S :
Department of Health and Human Services.
48. Mărginean Ioan, Ana Bălașa , 2002 , Calitatea vieții în România , București,
Ed. Expert.
49. Putnam R ., (2001) Society and Civic Spirit , Bretelsman Fundation.
50. Ware, J.E., (1993), Measur ing patient s views : The optimum outcome
measure, British Medical Journal, 306: 1429 -1430.
51. Vroom, Victor, H., (1964), Work and motivation , New York, John Wilez
and Sons.
52. Warre, Eve, Caroline, Toll , (1993), The stress workbook , London, Nicholas
Brea ley Publishing limited.
53. Băban, Adriana coordonator, (2001), Consiliere educațională, Ghid
metodologic pentru orele dedirigenție și consiliere , Imprimeria Ardealul, Cluj
Napoca, pag. 83 -105
54. Chirică, Sofia (1996), Psihologie organizațională, Modele de diagnoză și
intervenție ,Casa de Editură și Consultanță, Studiul organizării, Cluj Napoca, pag.
255-303
55. Shanafelt TD, Bradley KA , et al.,(2002), Burnout and self -reportedpatient
care in an internal medicine residency program .Annals of Internal Medici ne;
136:358 -367.
56. Perlman, B., McCann, L. I., & McFadden, S. H .(Eds.).(1999). Practical
Advice: Lessons Learned for the Teaching of Psychology. Washington, DC:
American Psychological Society.

57. Davidson, D.M., & Cooper, C ., (1981), A model of occupat ional stress,
Journal of Occupational Medicine , 23 (8):564-570.
58. Calhoun, G & J Calhoun , (1983 ), Occupational stress -implication for
hospitals, în vol. Selye’s Guide to Research , Vol.3, edited by Hans Selye, New
York, Scientific and Academic Edition.

74 59. Shanafelt TD, Bradley KA, et al. (2002), Burnout and self -reported patient
care in an internal medicine residency program . Annals of Internal Medicine,
136: 358 -367.