Str. Mărășești, Nr. 157, 600115 Tel/Fax: 0234/588935; T el/Fax: 0234/580050 E-mail: dppd @ub.ro; sdppd@ub.ro LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU… [612858]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; T el/Fax: 0234/580050
E-mail: dppd @ub.ro; [anonimizat]

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Prof. Gârțu Manuela

CANDIDAT: [anonimizat]. Olaru ( Ploșniță ) Daniela

BACĂU
2017

2 ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
Str. Mărășești, Nr. 157, 600115
Tel/Fax: 0234/588935; Tel/Fax: 0234/580050
E-mail: dppd @ub.ro; [anonimizat]

LUCRARE METODICO –
ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Prof. Gârțu Manuela

CANDIDAT: [anonimizat]. Olaru (Ploșniță) Daniela

BACĂU
2017

3 CUPRINS
ARGUMENT

CAPITOLUL I
LEGĂTURA JOC – ÎNVĂȚARE LA ȘCOLARUL MIC
I.1. Relația dintre învățare și dezvoltare
I.2. Aspectul psihologic al școlarului mic
I.2.1. Prezentare generală
I.2.2. Aportul activităților de joc și învățare la dezvoltarea proceselor psihice și a
personalității micului școlar
I.2.2.1. Extinderea proceselor senzoriale
I.2.2.2. Extinderea proceselor cognitiv superioare
I.2.2.3. Restrângerea proceselor și fenomenelor reglatorii
I.2.2.4. Extinderea personalității școlarului mic

CAPITOLUL II
PREZENTĂRI TEORETICE, PSIHOPEDAGOGICE PRIVIND ROLUL
JOCULUI DIDACTIC
II.1. Noțiunea de joc
II.2. Funcțiile formativ e ale jocului și natura acestuia
II.3. Clasificarea jocurilor
II.4. Folosirea jocului didactic în procesul de învățământ. Prezentări generale
II.4.1. Folosirea jocului didactic matematic pe clase
II.4.2. Jocuri didactice utilizate după conț inutul lecției
II.4.3. Jocul didactic matematic ca lecție de sine stătătoare, completă

CAPITOLUL III
CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND PROGRESUL
RANDAMENTULUI ȘCOLAR LA ELEVII DIN CLASA A II – A , PRIN
FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE MATEMATICE
III.1. Ipoteza de lucru și obiectivele cercetării
III.2. Metodologia cercetării

CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII EXPERIMENTALE
IV.1. Rezultatele obținute la evaluarea inițială
IV.2. Rezultatele ob șinute la evaluarea formativă
IV.3. Rezultatele obținute la evaluarea finală

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

4
ARGUMENT

MOTTO: “Joaca este începutul cunoașterii. ’’
(George Dorsey)
“Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.”
(Albert Einstein)
Însemnatatea matematicii în învățământul primar
Motivul pentru care studierea matematicii se realizează în învățământul primar, este acela
de a inițializa și dezvolta gândirea școlarului, de a alcătui și finaliza în mod corect cu ajutorul
cunoștințelor dobândite din activități diferite.
Studierea matemati cii duce la însu șirea de către elevi a unui șir de realizăe ri,
comport amente și idei ce duc la o cultură vastă.
Învățarea matematicii vizează în mod direct natura matematicii prin care se rezolvă
probleme, stăpânită de cunoștințe și moduri, dar și ca disciplină ce se află într -o relație cu
activitățile zilnice a le omului.
Reforma curriculară vizează un răspuns benefic la nevoile societății în care trăim,
raportate la cerințele culturii europene.
Datorită modului complicat în care se desfășoară viața, cât și a cerințelor noii societăți,
se cere o studiere amănunțită a factorilor ce ajută la adaptarea generațiilor, la cerințele ridicate
ale vieții social -economice și științifico -sociale.
Toate aceste cerințe revin spre rezolvare școlii, ca o sarcină foarte importantă.
Învățătorii, primii dascăli, încearcă să introducă matematica în procesul de dezvoltare a
individului, ca o materie de baz ă ce trebuie învățată în școală.
Orice individ trebuie să dețină un bagaj de cunoștințe matematice, indiferent de domeni ul
în care își desfășoară activitatea. Aceste cunoștințe îi pot permite deslușirea științei precum și
inițierea corectă lumea valorilor tehnologice și științifice.
După cum știm, vârsta școlarului mic este vârsta în care orice copil poate să s e modeleze,
să capete curaj și încredere în sine.
Asigurarea unui învățământ afirmativ, de calitate și cu o competență de valori în lumea
contemporană, se realizează pe noi structuri a sistemului de învățământ.

5 Învățarea matemat icii, încă din primii ani de școală, are ca obiectiv dezvoltarea
caracteristicelor generale ale matematicii ca știință, arătând legătura srănsă ale matematicii cu
viața înconjurătoare, cu rolul de formare al acestei discipline în ceea ce privește omul de m âine.

Actualitatea temei
Jocul didactic este o metodă interactivă, avantajoasă, o metodă care duce micul școlar
spre lumea maturițății sale.
Matematica este știința ce duce la formarea laturii formative a învățăm ântului, cu
ajutorul ei dezvoltându -se gândirea, creativitatea. Învățătorul se folosește întotdeauna de
activități de predare -învățare ți mijloace ce urmăresc creșterea randamentului școlar, caută forme
diverse pentru a afla nivelul de gândire logică, înțe legerea și creativitatea școlarului în ceea ce
privește această știință.

Importanța temei
Se știe că jocul didactic este o activitate ce se desfășoară după reguli stabilite de bună
voie, o activitate în care copilul este relaxat, bucuros. Prin joc se urmărește pregătirea
intelectuală și morală a elevului, iar îmvățarea devine o activitate primordială a elevului.
Trecerea de la învățământul preșcolar la cel primar nu trebuie să devină o teamă pentru
copil, el trebuie să fie implicat în această nouă etapă prin activități specifiece vârstei sale, de
aceea jocul capătă o importanță deosebită.
Pe lângă dezvoltarea capacității creatoare, a îndemânării, a spiritului de observație, a
cooperării, a cunoașterii, elevul dobândește funcții psihopedagogice importante și participă cu
interes și plăcere la lecție. Jocul rămâne o activitate ce contribuie la odihna plăcută, necesară
după efort, activitate ce înlătură plictiseala și monotonia.Este însoțit mereu de plăcere și
răspunde cerințelor imediate ale elevului.

Obiectivele urmărite în elaborarea lucrării
Se știe că în în vățarea matematicii apar greutăți, de aceea învățătorul trebuie să
anticipeze, să descopere aceste greutăți și să caute măsuri prin care să le amelioreze, să le
preîntâmpine, iar în final pentru a asigura succesul învățării să le înlăture.
Consider că jocu l este una dintre metodele active, moderne care au ajutat la obținerea
unor rezultate pozitive în învățământul primar.
Datorită importanței pe care o au jocurile didactice în orele de matematică, am hotărât să
prezint în această lucrare jocurile didactice folosite în cadrul activităților matematice.

6 Un obiectiv important al acestei lucrări este ecela al cunoașterii particularităților
anatomo -fiziologice și psihice ale copiilor de vârstă școlară mică, deoarece predarea
cunoștințelor matematice la clasele mic i este foarte grea fără un suport al valorii intuitive.
Alt obiectiv este acela de a prezenta jocul ca un bun mod de predare -învățare a
matematicii.Prin jocul bine dirijat, elevul își poate însuși un volum de cunoștințe matematice ce
duc la îmbogățirea cap acităților intelectuale, deoarece jocul este o activitate îndrăgită care se
realizează cu ușurință.
Pentru că jocul matematic necesită o înțelegere profundă, un alt obiectiv al lucrării este
prezentarea metodologiei organizării și desfășurării jocului dida ctic.
Prezentarea tipurilor de jocuri didactice matematic e, explicarea lor și eficiența a cestora,
este un alt obiectiv urmărit în lucrare. Rezolvarea problemelor distractive alături de cele de
perspicacitate , dezvoltarea creativității, este iarăși un obie ctiv propus.
Ultim ul obiectiv propus al lucrării îl constituie contribuția jocului didactic matematic în
obținerea randamentului școlar, precum și prezentarea unor probleme și jocuri distractive.

Motivarea temei
Din nevoia omului de a se adapta mereu la normele societății, la nevoile și problemele de
muncă, învățătorii sunt cei care pregătesc noile generații încă din primele clase, revenindu -le
sarcina de a găsi mereu noi căi și mijloace prin care să încununeze cu succes rezultatele elevi lor.
Cadrele didactice, în condițiile schimbării societății noastre, participă în mod direct la
dezb ateri și hotărâri care vizează soarta învățământului, hotărâri menite să ridice calitatea și
eficiența învățământului românesc.
Ținând cont de cele prezentate mai sus, mi-am propus ca în această lucrare să prezint
import anța jocului didactic matematic ( a învățământului modern ). Practica de la catedră,
bibliografia studiată, mi -au dovedit că jocurile sunt resurse format iv-informativ e foarte
valoroase , ele ajutând elevii să -și canalizeze atenția rapid, să caute răspunsul corect, astfel încât
contribuția sa să ducă la reușita jocului și la atingerea obiectivului propus.
Pe lângă laturile formative ale învățării matema ticii (tehnici de calcul, rezolvare și
compunere de probleme), jocul didactic dezvoltă elevilor o atitudine creatoare și activă față de
muncă, spirit de ajutor reciproc, contribuie la formarea intelectuală fără supunerea copilului la
reguli dure, ci îi ant renează în activități dinamice.
Prin jocuri elevii socializează, fiecare elev,fie el mai slab sau mai bun, poate
contribui la activitatea grupului sau echipei, poate rezolva concret o problemă, ori poate lua o
atitudine vizavi de o probl emă sau alta.

7 Jocul ajută la d ezvoltarea sentimentului de prietenie, altruism, solidaritate, copilul poate
fi pus în situații diferite: de a rezolva o sarcină mai repede decât colegii, de a participa la „eșec”
sau “victorie”, de a înțelege “momentele grele ” din timpul jocului, învață cum trebuie să -și
privească „adversarul” la sfârșitul jocului, cum să se autoevalueze în mod corect fără să -și
atribuie calități nemeritate.
Știind că jocul este o activitate folosită de micii școlari, o activitate ce trebuie s ă ocupe un
loc fruntaș în activitatea de predare -învățare, un mijloc eficient în procesul de instruire și
educare, mi -am propus să studiez în această lucrare jocul didactic matematic.

8 CAPITOLUL I

LEGĂTURA JOC – ÎNVĂȚARE
LA ȘCOLARUL MIC

I.1. Legătura dintre învățare și dezvoltare
I.2. Aspectul psihologic al școlarului mic
I.2.1. Prezentare generală
I.2.2. Aportul activităților de joc și învățare la dezvoltarea proceselor psihice și a
personalității micului școlar
I.2.2.1. Extinderea proceselor senzoriale
I.2.2.2. Extinderea proceselor cognitiv superioare
I.2.2.3. Restrângerile proceselor și fenomenelor reglatorii
I.2.2.4. Extinderea personalității școlarului mic

I.1 Legătura dintre învățare și dezvoltare
Omul este influențat de urmările etapelor trecute din viață, indiferent de etapa în care se
află. Acești factori ereditari, precum și factorii mediului socio – culturali, își pun amprenta
asupra sa, evoluția fiindu – i însoțită de transformări ce devin car acteristici și care îl definesc ca
personalitate. Toate aceste transformări și modificări calitative și cantitative sunt numite generic
dezvoltatea omului.
Principalele modalități prin care fiecare persoană se poate dezvolta și își poate valorifica
potenț ialul uman este învățarea, care nu reprezintă doar un caracter adaptiv la cerințele complexe
ale mediului. De aceea învățarea de tip inovator, cu caracter anticipativ și participativ, are un rol
deosebit în contextul actual al transformărilor economice, s ociale, demografice și ecologice. J.
Delors susține că cei patru stâlpi ai educației sunt: ,, a învăța să cunoști; a învăța să faci; a învăța
să fii; a învăța să conviețuiești ,,( Delors, J., Comoara lăuntrică, 2000)
Dezvoltarea psihică se realizează întru – un mod ascendent, progresiv, ceea ce înseamnă
treceri de la simplu la complex, de la inferior la superior. Prin interacțiunea educației cu mediul
și ereditatea, psihicul copilului se dezvoltă mereu. Sub activarea a diverși factori, a dezvoltării
științei și tehnicii, are loc transformarea existenței contemporane. Prin ordine, sistematizare,

9 sinteză, orizonturi largi, apare progresul real care nu este posibil prin captarea unor informații
haotice.
Știm că dezvoltarea psihică nu este uniformă, continuă, ea este discontinuă apărând în
stadii în care echilibrul alternează cu dezechilibrul, în urma etapelor de schimbări psihice.
Dezvoltarea psihică este procesul de formare a copilului prin însușiri și dimensiuni psihice, nu
vine ca un proces impus din exterior sau un proces moștenit, ci ca un proces propriu intern.
Contradicțiile interne determinate de influiențele externe, ajută la dezvoltarea psihică. Educația
poate duce la intemsificarea luptei dintre factorii contradictori, chiar dacă este considerată ca un
factor extern, găsind rezolvări în eliminarea contradicțiilor din interior.Poate ajuta și grăbi
contribuția celorlalți factori – mediu și ereditate, în procesul dezvoltării. Ea apare ca un punct de
plecare în acest proces. Influiențele educației și mediul ui reprezintă o opțiune pentru un copil.
Ele pot fi acceptate sau refuzate, de aceea educația apare ca o activitate ce îmbină activitatea
personală a copilului cu stimularea externă.
Motivarea este o forță care propulsează dezvoltarea psihică, este un proces care produce
autodeterminarea, individul determinându – și acțiunile singur pentru a – și atinge interesele. Își
descoperă capacitățile umane, le interiorizează, le transformă în baza vieții psihice și astfel
copilul se dezvoltă pregătindu -se pentru viața socială.
Cu ajutorul educației, d ezvoltarea psihică se face într –un mod organizat, îmbinându –se
caracterul informativ și formativ. În vățarea solicită procesele intelectuale, ea fiind atât un tip de
activitate cât și un gen de cultură.
Învățarea u rmărește formarea motivației, atitudinilor, sentimentelor, nu numai formarea
priceperilor și însușirea cunoștințelor. Într – un cuvânt, învățarea constituie ,, procesul dobândirii
experienței individuale de comportare ,,(Leontiev, A. N., Studii de psihologi a copilului, 1953)
Știm că tot ce nu este înăscut este învățat, și este dobândit în urma experiențelor prin
contactul cu mediul social și natural, fiind antrenat întreg psihicul, precum și toate funcț iile, chiar
dacă nu întotdeauna în aceeași măsură.
Învățarea are un conținut bogat de noțiuni, relații, coduri, structuri și operații cognitive,
conduite, sisteme de valori, atitudini și tipuri afective, comportamente sociale.
Ca și structură, învățarea este formată dintr – o serie de sarcini de învățare și situații care,
pentru micii elevi, cere realizarea unor activități ce vor duce la concretizarea reușitei privind
sarcina concretă. Învățătorul emite anumite sarcini elevilor, în funcție de nivelul lor de
dezvoltare, însoțite de stimulente astfel încât coăp ilul să – l depășească și să înregistreze progrese
în planul de dezvoltare a acestuia.
Deoarece învățarea duce spre dobândirea de noi cunoștințe, de conduite, contribuie la
formarea însușirilor psihice complete care determină schimbări complete ale compor tamentului,

10 ea poate fi asociată cu modificarea. De aceea învățarea trebuie să fie un proces integrat,
sincronizând momentele interne ale valorificării experienței și momentele externe
comportamentale, pentru a obține o dezvoltare.
,,În raport cu procesel e psihice, învățarea este atât premisă cât și produs. Toate
procesele psihice sunt formate prin învățare și educație, și totodată în activitatea de învățare
fiecare din procese (percepție, memorie, voință) sunt antrenate ca mijloace,, (Dumitriu Gh.,
Dumitr iu C., Psihopedagogie, 2004 ).
Prin învățare individul achiziționează noi experiențe, își formează deprinderi și capacități
care îl ajută să rezolve situații problematice, situații care înainte i se păreau fără rezolvare, sau
chiar îmbunătățirea relațiilo r cu lumea.
”De ce învață copiii? De ce unii învață, iar alții nu învață? Evident, motivul primar, care
îl determină pe copil să devină școlar și să învețe este o sinteză de factori externi (imitație,
imperativul social care prevede instituționalizarea gr adată a dezvoltării sale psihice) și factori
interni, în principal dorința lui de a deveni școlar, de a deveni ceva în viață ,, (Dumitriu Gh.,
Dumitriu C., Psihopedagogie, 2004) .
Există diverse forme ale învățării așezate ierarhic într –o piramidă. Învățar ea prin
condiționare o așezăm la baza piramidei, iar la vârf întâlnim învățarea creativă cu învățarea de
strategii de gândire, învățarea prin descoperire și prin investigare. De jos în sus, între acele forme
amintite, întâlnim învățarea senzoriomotorie (care presupune deprinderea motorie ) urmată de
învățarea observațională, învățarea de concept sau principia și învățarea de reguli. Pe măsură ce
copilul se dezvoltă psihic, formele superioare devin mult mai operante, iar formele inferioare se
subordonează cel or din nivelul superior care le suprimează și le depășesc funcțional în final.

ÎNVĂȚAREA PRIN CONDIȚIONARE CLASICĂ ȘI INSTRUMENTALĂ ÎNVĂȚAREA SENZORIOMOTORIE ÎNVĂȚAREA OBSERVAȚIONALĂ ÎNVĂȚAREA DE CONCEPTE,
PRINCIPII ÎNVĂȚAREA DE STRATEGII
(rezolvare de probleme) ÎNVĂȚAREA CREATIVĂ
(prin descoperire, investigare)

11 „Acțiunea pedagogică este creatoare de fenomene psihologice: ea le provoacă apariția,
participă cu toate forțele mediului social la constituirea universului mintal al copilului, în
primul rând ajutându – lsă stăpânească lumea prin elaborarea unor concepte bine adaptate ,,
(Barbu H., Popescu E., ȘERBAN F., A ctivitățile de joc și recreativ –distractive. 1994).
În sens restrâns, învățarea este sinonimă cu învățarea școlar, formă de învățare ce capătă
o serie de particularități:
 este un process relațional mijlocit, presupunând ansamblu de relații perceptive,
comunicaționale, afectiv – simpatetice, de influiență între profesor și elev,
mediat de obiectul de învățământ;
 este un proces dirijat din exterior (de către educatori, învățători, profesori) care
tinde spre etapele finale ale școlarității să devină un proces autodirijat;
 se realizează cu mijloace instituționalizate, fiind reglementată de legi, norme,
regulamente, structuri de organizare și funcționare (planul – cadru, programele
curriculare, manualele);
 este un proces strict controlat prin mijloace specifice care cu tim pul să devină
autocontrolat;
 este un proces acțional;
 are un accentuat character informative – formativ;
 are un caracter general.
„Procesul de dezvoltare este văzut în dependență direct de acțiunea factorilor educative,
de sistemul de valori al societăț ii, de scopurile educative pe care societatea și le fixează potrivit
nivelului său tehnico –economic și cultural, de metodele de predare folosite,, (Bruner, J. S.,
Pentru o teorie a instruirii, 1970).
La micul școlar, învățarea se poate desfășura pe baza u nor acțiuni segmen tate minuțios și
întâlnite într –un mod riguros, care îl pune pe copil în situații de confruntare și comparare a unor
rezultate pe care le – a obținut cu modelul dat.
Când ți –ai însușit acel ceva pe care l –ai modificat într -un bun intern care te ajută să
rezolvi cu ușurință o problemă, înseamnă că ai acumulat achiziții care au devenit funcționale:
strategii de gândire, capacități de înțelegere, stil creativ, motivație internă pentru activitate.

I.2. Aspectul psihologic al școlarului mic
I. 2. 1. Prezentare generală
Dezvoltarea individului presupune un rezultat al eredității, mediului și al acțiunii
educației.Prin dezvoltare înțelegem schimbările calitative și cantitative ale însușiri lor psihice și

12 fizice ale acestuia. Schimbările cantitative, imperceptibile, neînsemnate, pregătesc schimbările
radicale, calitative. Orice copil este aparte, caracterizat prin trăsături psihice și fizice proprii, care
îl face să fie diferit de restul copi ilor. Un copil se deosebește de ceilalți copii de aceeași vârstă
prin aspectele diferențite ale proceselor psihice, nu numai prin înfățișarea fizică.
Imaginea psihologică este o expresie cantitativ –creativă a tuturor componentelor
însușirilor și proceselo r psihice, precum și a relațiilor dintre acestea, specifice unei anumite etape
de dezvoltare ontogenetică a copiilor, care sunt diferențiate de la un copil la altul. Vorbim în
acest fel de profilul psihologic al individului și de profilul psihologic al vâr stei (Nicola, I., Tratat
de pedagogie școlară. 1996).
Profilul psihologic individual include totalitatea trăsăturilor și caracteristicilor proprii
fiecărui copil, prin care se diferențiază de ceilalți copii în cadrul aceleiași vârste. Acest profil
rezultă din sinteza nuanțelor prin care acesta se manifestă într -un caz individual și nu dintr -o
simplă enumerare sau însumare a particularităților de vârstă.
Profilul psihologic al vârstei presupune toate restructurările tipice prin care se stabilește
un anumit stadiu din dezvoltarea ontogenetică. Chiar dacă aceste restructurări sunt comune
tuturor copiilor de aceeași vârstă, ele se manifestă în mod diferit de la un copil la altul.
Educatorul trebuie să cunoască foarte bine particularitățile de vârstă și individuale ale
copilului. Procesul educativ se realizează în bune condiții doar dacă se pornește de la cunoașterea
trăsăturilor fiz ice și psihice ale copiilor , de la cunoașterea trăsăturilor individuale ale fiecărui
copil. Putem dezvolta personalitat ea elevului doar dacă știm care –i sunt posibilitățile, să
cunoaștem realitatea asupra căreia vom acționa și pe care ne propunem să o transformăm.
Personalitatea rep rezintă un rezumat al devenirii, ,,calea,, proprie pe care a parcurs – o
individul pentru a ajunge în prezent. A cunoaște această cale înseamnă a încerca să înțelegi
,,cum,, și ,,de ce,, s – a ajuns într -un anumit stadiu de dezvoltare, ce etape s -au parcur s, care
dintre ele au fost dezvoltate sau comprimate.
Perioada școlară mică prezintă progrese esențiale și caracteristici importante în
dezvoltarea psihică a copilului. Vârsta școlară se arată ca un stadiu nou , calitativ superior,
constituit pe achizițiil e anterioare și experiență de cunoaștere a copilului pe care le valorifică,
raportându -se la noile dominante psihofizice și noile solicitări ale mediului.
,,Studiul copilului este în primul rând studiul fazelor care -l vor transforma în
adult,,(Wallon, H., Evoluția psihologică a copilului, 1975). Copilăria nu ar fi decât o suită de
stadii a căror ordine de succesiune este relativ constantă și care pot fi ușor definite prin unele
trăsături esențiale, dar care nu au decât un caracter static, st ereotip, exterior. ,,Pentru cine le
consideră, pe fiecare în totalitatea sa, succesiunea stadiilor ne apare ca discontinuă; trecerea de
la un stadiu la altul nu e o simplă amplificare, ci o restructurare; activități preponderente în

13 primul stadiu sunt redu se și uneori în aparență suprimate în cel următor, , (Wallon, H., Evoluția
psihologică a copilului,1975).
Desprinz ând aspe ctele esențiale ale acestui stadiu, P. Osterrieth (Dezvoltarea psihofizică
a școlarului mic, 1976) împrumută de la Gessel următoarea ca racterizare:
 6 ani – vârsta extremismului, a tensiunii și a agitației;
 7 ani – vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditației, în care apare
pentru prima dată ,,interioritatea,, una dintre trăsăturile dominante ale stadiului
următor;
 8 ani – ,, vârsta cosmopolitâ,, , a expansiunii, a extravaganței, a interesului
universal;
 9 ani – vârsta autocriticii, a autodeterminării;
 10 ani – cu starea de stabilitate lăuntrică și capacitatea de adaptare reprezintă
pe bună dreptate punctul culminant al copilăr iei.
Dezvoltarea fizico – psihică cunoaște anumite particularități la această vârstă. Între
6 – 7 ani, organismul copiilor devine tot mai rezistent și mai puternic, iar procesul cunoașterii se
temperează ușor ca, ulterior, să se intensifice.
De la 6 până la 10 ani dezvoltarea fizică a copiilor este mai lentă decât în perioada
precedentă. Copilul c rește în această perioadă cam 4 –5 cm pe an, deci creșterea în înălțime este
încetinită. Învățătorul trebuie să supravegheze poziția elevilor în bancă, poziția lor la scris
deoarece esificarea scheletului nu s –a terminat și trebuie evitată deformarea coloanei vertebrale.
Primii ani de școală creează o condiție socială nemaiîntâlnită pentru copil. Chiar dacă
acesta a fost pregătit prin perspectiva grădiniței, el își modifică regimul, tensiunea și planul de
evenimente care îi domină viața.
În școală el descoperă o viață complexă, culturală, intelectuală și socială a grupului și
rolul vizibil al unei persoane adulte al cărui model se impune treptat prin capacitate intel ectuală.
Modificarea esențială a copilului este determinată de asimilarea de noi cunoștințe, dar mai ales
de responsabilitatea fașă de calitatea însușirii lor, situația de colaborare și competiție, caracterul
evident al regulilor implicate în viața școlară . Activitatea școlară va provoca activitatea
intelectuală, procesul de însușire eșalonată de cunoștințe, astfel la nivelul psihicului copilului se
vor stabili și dezvolta strategii de învățare, se vor forma deprinderi de scris – citit, calcul, se va
conști entiza rolul atenției și al repetiției.
Vârsta școlară mică se consideră hotărâtoare în psihogeneza copilului din mai multe
puncte de vedere, dezvoltarea complexă regăsindu – se la nivelul proceselor senzoriale,

14 intelectuale, reglatorii. Tipul de relație s e complică sub influența învățării școlare devenind de
cooperare, competiție și joc.

I.2.2.Aspectul activităților de joc și învățare la dezvoltarea proceselor psihice și a
personalității micului școlar
Activitatea instructiv -educativădin școală influențe ază în mod hotărâtor dezvoltarea
copiilor de această vârstă. Se știe că jocurile și activitatea în general, la care participă copilul,
influențează de asemenea dezvoltarea lui, dar cea mai puternică influență este exercitată de
educație.
„Timp ul este un co pil care se joacă” este metafora „cu deschidere ludică maximă,
generatoarea unei considerabile literaturi filozofice în care, sub masca jucătorului divin, s -au
perindat pe rând natura, ideea, voința, noul primordial sau la limită, nimeni, în care caz a put ut
fi înțeleasă și ca un joc fără de cel care se joacă ” (Cerghit, I., Perfecționarea lecției de școală,
1983).
Jocul ocupă un loc important în viața de zi cu zi a copilului deoarece, jucându -se, acesta
își satisface nevoia de activitate, de a se transpune în diferite roluri și situație care îl apropie de
realitatea înconjurătoare, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare. E ste știută seriozitatea cu
care copiii se încadrează în respectarea regulilor și realizarea sarcinilor jocului, nerăbdarea cu
care îș i așteaptă partenerii de joacă, dorința lor de a ieși învingători în disputa directă cu prietenii
pe care astăzi îi poate învinge, iar mâine va putea fi învins de aceștia.
În viața copilului, procesul de integrare în viața școlară apare după împlinirea vârstei de 6
ani. Acest proces se dezvoltă ca o necessitate obiectivă determinată de cerințele dezvoltării sale
multilaterale. Începând cu această vârstă, o mare parte din timp este rezervată școlii, activității de
învățare, care devine o preocupare majoră . În această perioadă intervin schimbări în programul
zilnic al școlarului, schimbări impuse de ponderea pe care o are școala, dare le nu diminuează
dorința de joc al copilului, deoarece, așa cum re marcă A. Gessel în lucrarea sa „ jocul rămâne o
problem maj oră în timpul întregii copilării ” (Gessel, A., Copii de la 5 la 10 ani, 1963).
Învățarea de tip școlar ia naștere din formele de experiență spontană ale vârstei
preșcolare, care se îmbină cu manipularea obiectelor, cu jocul sau cu forme elementare de
muncă.
Jocul didactic are un rol important în sistemul influențelor ce se exercită pe diferite
direcții pentru creșterea acțiunii formative a școlii, deoarece, putând fi inclus în planul lecției, se
poate realiza o îmbinare între joc și activitatea de învă țare, îmbinare care ușurează procesul de
predare, învățare și consolidare a cunoștințelor.

15 Putem spune că în jurul vârstei de 6 ani, luată ca normă, apar primele semne ale trecerii
de la joc la cea de învățare. Jocul și învățarea, privite ca forme de activ itate distincte ale
conduitei infantile, se află în raporturi antinomice.Jocul este văzut ca o activitate liberă, care se
axează pe comunicarea nemijlocită și pe simpatie interpersonală, realizându -se un raport de
noutate, creativitate, ce nu lasă plictise alași oboseala să apară, iar învățarea se constituie ca fiind
o activitate obligatorie, cu un efot dozat și program stabilit, cu operații și prestații măsurate prin
raportare la un etalon.
Învățarea, jocul, munca ușoară contribuie la dezvoltarea voinței co pilului, la formarea
caracterului, la formarea aptitudinilor și talentelor.În lupta pentru a învinge greutățile se
formează perseverența, voința, capacitatea de efort și stăpânirea de sine a copiilor.
Psihologia și sociologia, ocupându -se cu observarea, de scrierea și explicarea jocului
copiilor și al oamenilor adulți, caută să stabilească natura și semnificațiile acestuia în planul
vieții așa cum școlii i s -a atribuit calitatea formatoare asupra laturii psihice a copilului.

I.2.2.1. Extinderea p roceselor senzoriale
Elevii de vârstă școlară mică se caracterizează printr -o deosebită receptivitate față de
realitatea înconjurătoare. Percepțiile copiilor, odată cu debutul școlarității, încă mai au unele
trăsături care nu sunt potrivite cu activitatea pe care trebuie să o desfășoare. Percepția lo r este per
ansamblu, uneori superficială, adică nu poate face diferența între aspectele esențiale . Adeseori ei
confundă literele și cuvintele asemănătoare ca formă exterioară, iar când observă un obiect se
opres c asupra unor aspecte, care îi interesează, dar care nu sunt concludente pentru ei.
Înțelegerea materialului intuitiv apare acum sub îndrumarea învățătorului. Acesta are rolul de a
cere să perceapă exact ceea ce este scris prin dirijarea corectă a procesul ui de observare.
,,Deși maturizarea organelor de simț (ochiul, urechea, corpusculii tactili) se termină
relativ de timpuriu în dezvoltarea ontogenetică (către 2 ani), dezvoltarea senzațiilor este un
process în continuă desfășurare. La vârs ta de 6 -7 ani, se constată o lărgire a câmpului vizual,
atât a celui central cât și a celui periferic, precum și o creștere a preciziei în diferențierea
nuanțelor cromatice. Se înregistrează progrese ale capacității de recepționare a sunetelor înalte
și ale capacității de autocontrol a propriilor emisiuni vocale. Copilul poate aprecia pe cale
auditivă, distanța dintre obiecte după sunetele și zgomotele pe care le produc. Senzațiile lui se
subordonează noului tip de activitate, învățarea ,, (Dragu, A., Criste a, S., Psihologie și pedagogie
școlară, 2002).
La începutul claselor primare, învățătorul își învață elevii să rețină unele caracteristici ale
obiectelor (exemplu: înălțimea unui element grafic, forma cârligului) sau unele părți componente
(exempu: cifra u nu este formată dintr -un cârlig, cartea este compusă din coperte și file). La

16 această vârstă percepția devine analitică, ea fiind la început completată de material intuitive, apoi
realizându -se pe plan mental.
Copilul își intensifică progresele percepției spațiului datorită îmbogățirii experienței
proprii de viață. Se produc generalizări ale direcției spațiale (stânga, dreapta, înainte, înapoi), se
formează simțul topografic.
După cum știm, crește capacitatea de a separa formele ca volum de formele plane,cr ește
precizia diferențierii și a denumirii formelor geometrice (pătrat, dreptunchi, triunghi, cerc). Toată
această dezvoltare intelectuală a copiilor este datorată în special procesului de învățare, dar și
rolului benefic al jocului.
Dacă în cadrul procesu lui de învățare nu este posibil sau nevoie ca obiectele, fenomenele
reale să fie prezente și percepute direct de elevi, cunoașterea lor se poate realiza pentru că
informațiile asimilate anterior nu dispar în totalitate din mintea elevilor. Ca urmare a proc esului
psihic de reprezentare a lor sub formă de imgini secundare, aceste informații pot fi conservate și
reactualizate la nevoie. Este știut că micii școlari dețin numeroase reprezentări despre obiecte de
uz casnic, despre animale, despre fructe, despre o ameni, atunci când ei încep activitatea școlară.
În urma celor spuse are loc totuși o diversificare și creștere a fondului de reprezentări
deoarece reprezentările suportă modificări atât în ceea ce privește modul lor de producere și
funcționare cât și în c eea ce privește raportul sferei de conținuturi. Dacă la început reprezentările
au un caracter confuz, nediferențiat, nesistematizat, ele devin mai clare, mai coerente și mai
sistematice. Datorită intervenției învățării se pot realiza: producerea de noi rea lizări; amintirea
fondului de reprezentări existente, înlănțuirea și îmbinarea lor; sau dimpotrivă, descompunerea
acestora în componente cu care elevul poate opera în contexte variate (povestire, desen,
compunere).
Reprezentările pot duce la realizarea uno r noi imagini, acestea contribuind la formarea
altor procese cognitive superioare, cum ar fi gândirea și imaginația. Dezvoltarea capacității de
reprezentare poate duce la creșterea elementului generalizator, iar procesul didactic stimulează
capacitatea ele vului de a evoca și dirija în mod voluntar reprezentările sale în fincție de sarcina
de rezolvat.

I.2.2.2. Extinderea proceselor cognitive superioare
Gândirea realizează evaluări majore de -a lungul perioadei de școlarizare, evoluție care
constă î n apariția și consolidarea construcțiilor logice -mediate, care iau locul procedeelor bazate
pe experiențe simple ale etapei anterioare.
La această vârstă, copilul observă f enomene inaccesibile simțurilor –invariația
permanentă –astfel încât gândirea sa fac e un salt radical. Surprinderea invariației, a ceea ce este

17 constant și identic în lucruri, se bazează pe capacitatea de a coordona între ele operațiile
gândirii, de a le grupa în sisteme unitare, toate acestea fiind posibile prin mecanismul
reversibilităț ii (Golu, P., Psihologia copilului, 1995).
În funcție de complexitatea lor, operațiile sunt de două feluri: concrete și formale,
primele operații fiind proprii acestui stadiu, iar operațiile formale funcționând în stadiile
următoare.
În această perioadă, gândirea este în strânsă legătură cu realitatea. Deocamdată operațiile
acestui stadiu, care se substituie intuiției sunt „concrete ”; ele au loc la un nivel mental, dar
continuă să fie într -o strânsă legătură cu acțiunea obiectelor. Tot ce este logic are la bază situații
concrete, în interiorul cărora obiectele pot fi organizate și clasificate în sisteme potrivit unui
criteriu adoptat în prealabil. Micul școlar poate să înțeleagă că elementele, care își păstrează
caracteristicele inițiale, pot fi transformat e sau schimbate. Elevul lucrează cu ceea ce este real,
concret în această perioadă și nu cu ceva posibil. La început ei rezolvă sarcinile de lucru cu
ajutorul ipotezelor, acceptând diferite modalități de acțiune. Odată cu trecerea timpului, el poate
să dov edească, să explice, să argumenteze adevărul raționamentelor sale. Își dovedește acum
multe din cunoștințele sale pe calea gândirii, deoarece el deține mai mult decât raporturile de
cunoaștere primere și acționează mintal pe cale deductivă, făcând apel la anumite principii de
rezolvare. El știe acum că înainte de a acționa trebuie să gândească, aceasta transformându -se
într-un mod de abordare a copilului nu numai la sarcinile cognitive dar și la alte aspecte ale
activităților sale, cum ar fi la relațiile și procesele de comunicare cu cei din jurul lui.
Ceea ce gândește acum copilul este în mare parte concret, care se bazează pe un suport
senzorial -perceptiv, Învățătorul transmite elevilor, în procesul de învățământ, noi cunoștințe pe
baza unor cunoștințe mai vechi, cu ajutorul cuvintelor, aceasta ducând la dezvoltarea gândirii
abstracte a copilului. De la un an la altul crește numărul reprezentărilor și noțiunilor. Chiar dacă
gândirea micului școlar prezintă unele lipsuri datorită faptului că nu este vastă, a cestea pot fi
înlăturate prin îndrumarea pas cu pas a gândirii elevului de la concret la abstract.
Dezvoltarea intelectuală constituie principalul salt calitativ al școlarității mici după
părerea psihologilor. Gândirea operatorie ia locul gândirii intuitive, iar procedeele intuitive,
empirice ale preșcolarității cedează locul construcțiilor logice, mediate și reversibile. Prin
interiorizarea acțiunilor externe s e formează operațiile mentale. Caracteristica principală a
operației logice este reversi bilitatea, adică posibilitatea folosirii concomitente a sensului direct
și invers, a anticipării rezultatului, efectuării unor corecții, toate acestea desfășurându -se pe
plan mental .(Dumitriu, C., Dumitriu, Gh., Psihologia procesului de învățământ, 1997).
Deoarece combinațiile de materiale precum și orientarea în ansamblul caracteristicelor
apărute în desfășurarea jocului, pot determina folosirea ulterioară a materialului respectiv ca

18 instrument în rezolvarea problemelor, J. Bruner atribuie jocului, ca form ă de activitate instruvtiv –
educatvă, o deosebită importanță pentru dezvoltarea intelectuală. Când unii copii manifestă lene
(față de activitățile de învățare, față de cooperare) se folosesc sevicii educative cu caracter
recuperativ. A treia categorie de sa rcini educative se referă la învățare. Copiii trebuie să -și
formeze un regim de viață rațional și igienic. (Bruner, P., Pentru o teorie a instruirii, 1970).
Analiza și sinteza, clasificarea și concretizarea logică, comparația, abstractizarea și
generalizar ea – operații de gândire absolut necesare oricărei activități intelectuale – se dezvoltă
în procesul de învățământ. Caracteristicele moderne de psihologie, experiența școlii arată că
posibilitățile și resursele intelectuale ale copilului sunt mai bogate de cât se considera anterior.
Dacă limbajul copilului era asimilat în practica nemijlocită a vorbirii până la intrarea în
școală, aceasta devine un obiect de învățământ organizat, sistematic atunci când intervine
perioada școlarizării. Îndrumați de învățători , elevii trebuie să folosească în mod corect
cuvintele, să formuleze idei corecte pentru a -și dezvolta limbajul. Îmbogățirea vocabularului și
perfecționarea exprimării ecestuia sunt datorate unor mijloace de îmbogățire cum ar fi: lectura,
explicarea unor c uvinte necunoscute, analiza fragmentelor citite, însușirea unor expresii noi,
povestirea, rezumatele, compunerile, etc. Lecțiile de gramatică și cele de ortografie prezintă și
ele un rol foarte important în dobândirea corectă a structurii limbii.
Învățător ul îndrumă gândirea elevului de la concret la abstract prin predarea de noi
cunoștințe de aritmetică sau gramatică. Lecțiile de științe, istorie și geografie îl ajută pe elev să
cerceteze, să afle cauze, să rețină esențialul, să stabilească legături, să fa că inducții și deducții.
Acestea formează elemente importante în dezvoltarea gândirii logice a micilor școlari.
Elevul memorează cu ușurință ceea ce se bazează pe percepție, reține acele însușiri care îl
impresionează, astfel caracterul voluntar și conștie nt al proceselor memoriei se accentuează,
dezvoltându -se formele mediate, logice ale memoriei, dar și volumul precum și durata
memorizării. Optimizarea memorării depinde de trăsăturile psihifiziologiceale copilului, de
particularitățile materialului de me morat, precum și ambianța în care se desfășoară. De aceea
învățătorii apelează adesea la strategii cu valențe activ -participative. ,, Memoria nu poate fi
disociată de operațiile de gândire, de dezvoltarea inteligenței. Pe măsură ce operațiile logice se
cristalizează, codul mnezic se apropie de exigențele gândirii ,, (Radu, I., Psihologie școlară,
1974).
Imaginația se află în strânsă legătură cu gândirea și limbajul. Cu cât copilul posedă mai
multe noțiuni și un vocabular activ mai bogat, cu atât este mai evo luat pe plan mental, mai mult
material pentru a construi și a crea va ieși la suprafață, iar imaginația lui va avea mai multa
elemente. Imaginația reproductivă este foarte mult solicitată, elevul fiind pus în situația de a
reconstrui imaginația unor realit ăți.

19 În stânsă legătură cu imaginația reproductivă se dezvoltă imaginația creatoare. Această
imaginație este impulsionată de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activitățile
prectice și muzicale, de contactul cu natura și munca. Dacă comparăm i maginația din nivelul
preșcolar cu cea din nivelul școlar, aceasta este mai ,,critică,, , este mai aproape de realitate,
copilul adoptă acum o atitudine de autocontrol, circumspectă. La acest nivel de vărstă, jocul
conține o doză de imaginație creatoare ca re va reprezenta motorul gândirii viitoare și chiar a
rațiunii.
Dacă la începutul micii școlarități imaginația prezintă un conținut redus, cu cât se
înaintează în vârstă, ca un rezultat al activității școlare, ea capătă un caracter critic, devenind tot
mai bogată. În concluzie imaginația este o premisă a gândirii și totodată un rezultat al acesteia.

I.2.2.3.Restrângeri ale proceselor și fenomenelor reglatorii
La vârsta școlară mică, noul statut acela de școlar, îl determină pe copil să aibă o nouă
poziție caracterizată prin însemne și semnificații sociale distincte, atât printre ceilalți copii, cât și
în mijlocul familiei.El vine în contact cu reguli de comportament și exigențecare nu sunt de
acord cu păstrarea la nesfârșit a unor particularități afe ctive proprii vârstei preșcolare: trăiri
spontane adesea trecătoare și necontrolate, tendința de a realiza unele tentații de moment.
Noua colectivitate reprezentată de climatul școlar, îl face acum pe copil să trăiască într -un
mod intens emoția contactului cu lucruri sau evenimente neașteptate, chiar dacă toate acestea îl
umplu de neliniște. Noul regim de activitate, schimbarea stilului de viață aduc multe griji și
necazuri școlarului, însă acestea dispar pas cu pas, iar în locul lor epar noi procese de
adaptare efectivă.
Factorii externi (imitarea de către copil a modelelor exterioare, observarea acestora) și cei
interni (dorința de a deveni școlar) duc la formarea motivației copilului pentru școală. Aceasta
este susținută de ocupația de școla r și de multiplele lui cunoștințe despre școală.
Motivația poate susține activitatea școlarului, deoarece activează procesul de asimilare a
cunoștințelor într -un mod continuu. Aceasta apare când învățătorul menține și susține acea stare
de curiozitate și cunoaștere a coplilului împletită cu starea de voiciune. Nevoia de explorare,
dorința de documentare și informare este în plină dezvoltare la școlarul mic.El vrea să afle
noutăți despre întâmplări și fapte la care nu participă dar care sunt stimulate de re țeaua mass –
media. Folosirea în exces de către adulți a motivației externe, poate duce uneori le efecte
negative pentru copil.
Motivația activează procesul de asimilare a cunoștințelor într -un mod continuu. Când
învățătorul susține stimularea stării de voic iune și curiozitate cognitivă a copilului, se naște
motivația. O formă de învățare accesibilă, plăcută și atractivă ce corespunde particularităților

20 psihice de vârstă o reprezintă jocurile. Acestea au rolul de a motiva și stimula copiii din clasele
începăt oare, când elevii nu și -au format încă interese pentru învățare.
Atunci când elevii întâmpină dificultăți de învățare, jocul împletit cu învățarea,vine în
sprijinul acestuia. Jocul didactic angajează elevul în activitatea de învățare având cele mai bogate
efecte educative, devenind un bun mijloc în activarea și stimularea acestuia. Lecțiile în care este
introdus jocul didactic, devin lecții interesante în care plictiseala și gradul de oboseală dispar.
În această perioadă, a micii școlarități, elevii nu sim t nevoia de a investiga, de a se
informa, de a se documenta. Cel care are rolul de a valorifica această ,,deschidere,, față de
dragostea și interesul pentru cunoaștere și față de școală și învățătură este învățătorul.
Sarcinile de învățare propriu -zise, re lațiile interpersonale din cadrul colectivității școlare,
influentează afetivitatea micului școlar. Astfel se dezvoltă sentimentele intelectuale și emoțiile,
precum și emoțiile morale și estetice. Învățarea organizată rațional duce la perspectiva reușitei,
devenind plăcută și atrăgătoare, ajutând la dragostea față de școală și de munca intelectuală. Se
dezvoltă curiozitatea intelectuală, de a cunoaște cât mai mult, precum și dorința de a afla noi
lucruri.
Pentru a înțelege și a -și însuși în mod corect conț inutul noțiunilor ți normelor care stau la
baza sentimentelor morale, copiii trebuie să fie ajutați. Învățătorul, adulții trebuie să le explice pe
înțelesul lor, făcând apel la situații practice de viață ce înseamnă, din punct de vedere moral,
cinstea și n ecinstea, frumosul și adevărul, binele și răul.
Când încep învățământul primar, copiii au încă un volum redus al atenției, le este foarte
greu să aibă în același timp în câmpul atenției explicațiile verbale și tablourile intuitive, acțiunile
pe care le în treprind și cele făcute de colegi, desfășurarea propriu -zisă a acțiunii și rezultatul
acesteea. Întâmpină greutăți în a -și îndrepta atenția în mod voit de la ceea ce este lipsit de
importanță la ceea ce este esențial.
Cu ajutorul învățătorului, ei reușesc să fie atenți un timp mai îndelungat la o explicație,
chiar dacă aceasta nu are un suport concret, dintr -o atenție spontană se ajunge la o atenție
voluntară.
Învățătorul poate prelungi această atenție voluntară a copiilor prin respectarea unor
condiții:
 stabilirea precisă și clară a scopurilor activităților de instruire –învățare;
 reliefarea semnificațiilor și efectelor pozitive ale activităților școlare;
 eliminarea factorilor care pot perturba actul de învățare;
 organizarea și structurarea adecvată a ambianței psihosociale și de microclimt
din mediul școlar;

21  programarea etapelor activității și precizarea momentelor mai dificile, de mare
încărcătură și încordare voluntară, intelectuală, afectivă.
Alăturată jocului și unor activități ușoare desfășurate în afara școlii, învățătura
contribuie foarte mult la dezvoltarea aptitudinilor ți talentelor, la formarea caracterului și la
dezvoltarea voinței copilului. Învățarea îi pune pe copii față în față cu sarcini care devin tot mai
dificile, cu cerițe mari fa ță de modul de comportare, și de aceea cu ajutorul jocului efortul depus
este mult mai ușor, întinzându -se o punte de legătură între joc și învățare. Astfel apare voința
copiilor, stăpânirea de sine, capacitatea lor de efort, perseverența.
Bazele unor seri i de deprinderi motorii se pun încă de la vârsta preșcolară, însă acestea
continuă să se dezvolte foarte mult în perioada micii școlarități când începe ți formarea unor
deprinderi și priceperi legate de nevoile, tipul de activități și relații în care se af lă copilul. Astfel
la aritmetică, operând cu cantitățile se formează deprinderea de calcul numeric, de măsurare, se
formează deprinderi de mânuire a unor instrumente de lucru (rigla, compasul, busola), în
procesul însușirii citirii și scrierii se formează corect componentele sonore și grafice ale
cuvintelor. Jocul și întrecerile sportive creează condiții propice pentru formarea unor
automatizări.
Deprinderile și priceperile intelectuale: de măsurare, de rezolvare a problemelor, de
analiză și sinteză mentală , se formează pe baza acestor deprinderi motorii. Formarea
deprinderilor și priceperilor, însișirea noilor cunoștințe sunt insolubil legate de joc și de vârsta
școlară mică. Urmărind învățătorul, copilul transformă activitatea programată în joc. Ei sunt
antrenați la o activitate cât mai activă și cât mai efgicientă prin intermediul jocului datorită
acestei particularități psihologice de transformare.
În perioada micii școlarități, procesul de acumulare a informațiilor, a cunoștințelor, de
formare a deprin derilor și priceperilor se transformă într -o formă specială de activitate a
copilului, activitate ce se diferențiază dintre celelalte forme de activități specifice vârstei.
Pe lângă deprinderi și priceperi, în școală se formează și comportamentul. Prin ac tivitățile
de joc și învățare este cultivată conduita civilizată, corectă și reverențioasă ale cărei baze se pun
în perioada preșcolară dar și școlară. Procesul instructiv -educativ transformă deprinderile în
obișnuință.

I.2.2.4. Extinderea personalității școlarului mic
Procesul de formare a personalității copilului este puternic influențată de noile
împrejurări de viață și datoriile și obligațiile de școlar.

22 Paul Osterrieth consideră că ,,maturizarea copilului,, este perioada cuprinsă între 9 și 12
ani, p erioadă ce se caracterizează prin dezvoltarea dimensiunii interioare, a unui început de
autonomie și autodeterminare. „ Departe de a fi numai făptură socială și excesiv gregară
descrisă de unii, copilul este cineva care vrea să fie el însuși, să aibă origin alitatea sa
proprie ”(Osterrieth P., Dezvoltarea psiho -fizică a școlarului mic, 1976).
Trăsăturile temperamentale sunt cele mai accesibile, mai ușor de observat și identificat
dintre toate trăsăturile de personalitate. Ele se referă la modul de descărcare ș i la dinamica
acțiunii. Dacă dorim să caracterizăm pe cineva putem folosi fără să grașim adjective ca : energic,
rapid, exploziv, rezistent, lent.
Temperamentul se referă la ansamblul aspectelor formale ale activității și ale acțiunii
(reacțiile motorii). Însușirile temperamentului sunt legate de structura anatomo -fiziologică a
persoanei și sunt ereditare. Ele au fost observate și descrise de medici ai antichității (Hippocrate
și Galen). Ei au explicat că diferențele dintre tipurile de temperament sunt cauz ate de proporțiile
diferite de lichide din organism, fără o fundamentare teoretică, dar bazate pe o bogată experiență
medicală ( fierea galbenă, sângele, flegma, fierea neagră). Această descriere se păstrează și în
zilele noastre: colericul, flegmaticul, s anvinicul, melancolicul.
Temperamentul derivă dintr -un anumit tip de sistem nervos. El „este o realitate
psihologică, grefată pe o realitate biologică, naturală și se modulează, căpătând animite
nuanțeemoționale, suportă toate influențele dezvoltării celor lalte componente superioare ale
personalității și dobândește o anumită factură psihologică ” (Popescu Neveanu, P., Dicționar de
psihologie, 1978).
Copiii se disting printr -o mare diversitate temperamentală.În cadrul activităților
instructive -educative, cuno scând portretele temperamentale ale copiilor, limitele fiecăruia,
aspectele pozitive, se poate ușura intervenția, diferențiată și flexibilă a învățătorului în scopul
compensării temperamentale. Putem întâlni copii preponderent colerici sau flegmatici,
preponderent sangvinici sau melencolici. Psihologul Alain Lieur y afirmă că personalitatea este
”nu doar o chestiune de temperament, ci depinde de învățarea socială, de ajustări, prin întărire
și observație în funcție de situații ” (Lieury, A., Manual de psiholo gie generală, 1996).
În perioada micii școlarități apare structurarea laturii rațional -valorice, a personalității,
conturarea unor dominante, se organizează trăsăturile caracterului. Acum se pun bazele
dimensiunii cognitiv -morale ale caracterului. Se îmbo gățește și se diversifică câmpul
interacțional, acest stadiu al vârstei fiind numit și „vârstă socială ” . Pe lângă instruirea școlară, la
formarea personalității școlarului, contribuie și colectivul școlar. În această perioadă, dorința
copilului de a se apropia de alți copii și de a trăi în colectiv, își găsește reușita în aparență la
grupul social. Chiar d in primele clase, colectivul de elevi este simțit ca un grup cu viață

23 proprie,cu activități desfășurate în comun (activități școlare, extrașcolare, curriculare).
Trăsăturile pozitive de caracter, exprimând atitudinea față de oameni, de societate, apar în m ediul
social al clasei. Aici se formează sociabilitatea, colectivismul, politețea, cinstea, sinceritatea.
Mediul familial arată copilului exemple pozitive de dragoste, comportare delicată și respect
reciproc.
În colectivul școlar, elevul trebuie să țină s eama de interesele grupului, având în vedere
onoarea clasei și a școlii, să înțeleagă semnificația socială a modului său de comportare, a
succeselor și insucceselor sale. Se amplifică șansele de integrare în viața socială și crește indicele
de socializare a elevului. Întrajutorarea, cooperarea, întrecerea înfluențează activitatea elevului
dar și personalitatea acestuia. Cu sprijinul învățătorului, cu pași timizi dar siguri, elevul se simte
treptat membru al colectivului, începe să se intereseze de succesele ccolegilor, de
comportamentul acestora, de rolul lor pentru colectivul respectiv, pentru clasă. Jocul formează
atitudini pozitive față de muncă și ajută la depistarea unor abateri în comportamentul copiilor din
grup. În cadrul colectivului, copilul își fo rmează trăsăturile personalității: disciplina, cinstea,
hotărârea, conștiinciozitatea în activitate.
Cadrul adegvat în care copiii găsesc cel mai bun climat psihologic și social de dezvoltare
și manifestare a propriei lor personalități este creat de învăță tor. Elevul antrenat în joc, în caliate
de coparticipant la propria formare, este sprijinit să -și însușească metodele, căile accesibile lui de
cunoaștere, pentru ca, pe temeiul acestei condiții importante, el să poată învăța „,orice cunoștințe
de care are nevoie” (Bunescu, V., Educația morală și formarea personalității, 1991).

24 PORTRETE TEMPERAMENTALE

Întristat Reactiv
Rigid Anxios Neastâmpărat
Sobru Pesimist Excitabil Optimist
Nesociabil Schimbător
Rezervat Activ Panicard
Liniștit Nerăbdător

Pasiv So ciabil
Grijuliu Vorbăreț
Îngândurat Săritor
Controlat Hazliu
Încrezător Vivacitate
Echilibrat Spirit de grup
Calm Aptitudini de conducere

(Popescu – Neveanu, P. și colaboratorii , Psihologie, 1995 )

Aptitu dinile se dezvoltă în același si stem organizat de muncă și învățare, în stânsă
legătură cu activitatea pe care o desfășoară. Orice calitate sau proces psihic văzut sub unghiul
eficienței se transformă în aptitudine. Acestea sunt sisteme operaționale superior dezvoltate care
duc la performanțe supramedii în activitate.
Atunci când un copil realizează performanțe ridicate într -un domeniu (matematică,
educație plastică), poate spune despre acesta că deține aptitudini necesare pentru a performa.
Pentru a observa nivelul ridicat al aptitudinilor, educatorul urmărește:
– ușurința cu care învață elevul; dacă elevul acumulează aspecte noi într -un mod
rapid și fără efort vizibil;
– timpul și calitatea execuției sarcinii. MELANCOLIC COLERIC
FLEGMATIC SANGVINIC INTROVERTIT
STABIL
EXTRAVERTIT INSTABIL

25 Una dintre aptitudinile generale care se dezvoltă în această perioadă, este aptitudinea de
a învăța. Se observă o dezvoltare generală a copilului, caracterizată prin instruirea acestuia
pentru confruntarea cu ceea ce urmează să învețe, cu strategiile gene rale de memorie, de gândire,
de imaginație care ușurează accesul la cerințele solicitate din diferitele domenii.
Inteligența este un amestec de procese logice imaginative, verbale, acțiuni și scheme
operaționale care îl ajută pe copil să rezolve cu ușurin ță situațiile și solicitările complexe.
Astfel, învățarea devine o sursă de satisfacție și bucurie, devenind o activitate preferată
față de alte activități.Din activitatea generală de învățare se ajunge la aptitudini specializate cum
ar fi cele: literare, matematice, muzicale sau plastice. Pentru micii școlari este foarte importantă
funcția de antrenare și educare a evaluării. Reușita acestei funcții, care susține succesul școlar,
facilitează reușita școlară care se obține în regimul psihologic al unei eva luări formative, care
fiind mână în mână cu modelul unei învățări formative conduce la modelarea elevului, a
capacității de a învăța succesual.
Dimensiunea psihică integratoare a profilului personalității umane este creativitatea. Prin
creativitate înțele gem nevoia elevului de a căuta și produce produse originale pentru el și pentru
societate. Pentru a dezvolta creativitatea elevilor, învățătorul trebuie să folosească metode și
procedee adegvate, un proces instructiv -educativ favorabil acestora.
Identific area de către învățător a trăsăturilor anatomo -fiziologice și psihice ale elevilor,
este foarte importantă. Doar dacă se cunosc aceste trăsături individuale, activitatea școlară se
poate desfășura în bune condiții.
Pentru dezvoltarea personalității elevu lui, este necesar ca acesta să știe care -i sunt
posibilitățile, să cunoască realitatea asupra căreia vei acționa și pe care îți propui să o transformi.
Volumul și nivelul de informații care sunt transmise copiilor, durata și cantitatea efortului
necesar î n rezolvarea lecțiilor, numărul de exerciții pentru formarea deprinderilor trebuie să
corespundă posibilităților pe care le are fie care elev în parte. Cunoscând aceste particularități,
învățătorul alege acele metode educative care duc la dezvoltarea elevi lor. Știind prin ce se
caracterizează gândirea, memoria, imaginația, voința, sentimentele elevilor, atunci va lua în
considerare și aceste particularități.
Învățătorul poate ajunge la cunoașterea profundă a copilului prin observarea activității și
comport ării obișnuite a acestuia, prin aplicarea unor teste, prin studierea produsului activității
desfășurate.
Întrucât copiii prezintă aptitudini și însușiri diferite, profile morale diferite, școala asigură
educarea și cultivarea lor în mod sistematic, se cer e crearea condițiilor necesare manifestării și
dezvoltării lor.

26 Jocurile didactice reprezintă un mijloc benefic pentru învățarea activ participativă la
nivelul învățământului primar.
„Indiferent în care parte a programului se folosește jocu l, dacă este conceput, dacă
există unitate între conținut și scop, sarcinile ce le au de rezolvat copiii sunt accesibile, acesta
devine un mijloc de a -l dirija pe copil în învățare ” (Bădica, T., Marinescu, E., Duțu, O., 1976).

27 CAP ITOLUL II
PREZENTĂRI TEORETICE, PSIHOPEDAGOGICE PRIVIND
ROLUL JOCULUI DIDACTIC

II. 1. Noțiunea de joc
II. 2. Funcțiile formative ale jocului și natura acestuia
II. 3. Clasificarea jocurilor
II. 4. Folosirea jocului didactic în procesul de învățământ. Prezentări metodice
II.4.1. Folosirea jocului didactic matematic pe clase
II.4.2. Jocuri didactice folosite după conținutul lecției
II.4.3. Jocul didactic matematic ca lecție de sine stătătoare, completă

Motto:
„Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții . Jocul este
singura atmosferă în care ființa sa psihologică p oate să respire și, în
consecință , poate să acționeze.”
(E. Claparede)

II. 1. Noțiunea de joc

Pentru a arăta rolul jocului și a explica importanța folosirii acestuia, voi analiza mai
multe definiții prezentate în literatura de specialitate.
Potrivit Dicționarului de termeni pedagogic i, „jocurile didactice sunt „jocuri care sunt
folosite în scopul instruirii preșcolarilor și al școlarilor mici. Aceste jocuri îi orientează pe copii
asupra formei, mărimii, culorii, așezării obiectului în spațiu etc., le dezvoltă spiritul de
observație, vorbirea, reprezentările asupra mediului înconjurător,atenția, memoria , gândirea,
deprinderea de a număra și socoti etc. Ele au o mare importanță educativă, deoarece contribuie
la dezvoltarea perseverenței, a voi nței, a independenței și a spiritului colectivist, dezvoltă
capacitatea de a acționa în concordanță cu anumite norme de conduit ”. (Cristea, S., Dicționar
de termeni pedagogici , 1998)
Totalitatea acțiuni lor și operații lor care în același timp cu destindere a, buna dispoziție și
bucuria, are ca principale obiective pregătire a intelectual ă, morală și fizică a copilului sunt

28 reprezentate de joc.
Teoriile cunoscute din literatura de specialitate încearcă să explice natura jocului punând
accentul în mod unilatera l, fie pe factorii biologici, fie pe cei psihologici.
În explicarea jocului, St. Hall a pornit de la legea bio -genetică a lui Haeckel (" ontogeneza
repetă filogeneza" ) și a susținut că jocul copiilor nu ar fi altceva decât o recapitulare a
instinctelor și a formelor primitive de viață.
In opinia lui K. Gros s, jocul se rezuma la a fi un „ exercitiu pregatitor ” pentru dezvoltarea
ca adult, cu scopul de a -si exersa „predispozitiile instinctive ” raportate la procesul de maturizare.
H. Spencer dezvoltă teoria su rplusului de energie si identifica jocul ca fiind o modalitate de
eliminare a acestui surplus , insa nu explică de ce actiunea jocului este intreprinsa de copil cand
acesta este obosit .
O alta interpretare a initierii jocului este sustinuta de Edouard Claparede , argumentand
neputinta copilului de a intreprinde o activitate serioasă intrucat acesta nu este pe deplin
dezvoltat, mediul in care isi desfasoara activitatea contureaza situatii ce dezic executarea unei
activ ități serioase care să multumeasca dorința respectivă. Deși practicat adesea cu mai multă
intensitate decât munca, jocul se traspune in trebuintele copilului , pen tru că răspunde la
realizarea unui scop desprins din viata lui activa care sta la baza trebuintei lui . „Jocul este cea
mai buna int oducere în arta de a munci ” (Claparede , E., Psihologia copilului și pedagogia
experimentală, 1975 ).
Referindu -se la joc ca la o necesitate în munca de educație, E. Claparede spunea: „O
educație care respectă legile naturale ale dezvoltării copilului – singura eficace – trebuie să fie
atrăgătoare, materia ce se predă trebuie să intereseze elevul, iar activitatea pe care el o
desfășoară pentru a poseda materia respectivă, munca pe care o va depune ca s -o asimileze și s –
o stăpânească pe deplin, va lua atunc i, în mod firesc forma jocului”
Elevul este o realitate vie, el vine in sfera ecucationala cu intreaga sa personalitate, cu
interesele sale, cu emotii si sentimente iar datele furnizate de acesta in scoala trebuie valorificate.
Școala trebuie să reflecte si stemul de valori care pregateste integrarea individului in societate,
asimilarea valorilor acesteia , ocrotirea caracteristicilor ei, nepe rmisă fiind tendința de a extrage
jocul , fortand copilul spre o maturizare precoce .
J. Chateau descrie jocul ca fiind motorul dezvoltarii comportamentului ludic prin el este
activata personalitatea si sunt conturate principiile de organizare a grupului: regula, ordinea și
disciplina în grup. „Copilul își arată în joc de asemenea, inteligența, voința, caracterul
dominator , într -un cuvânt personalitatea ”(Chateau , J., Copilul și jocul , 1979 )
J. Piaget definește jocul ca pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării i ndividului,
celălalt pol fiind „exercițiul neludic, când subiectul învață să învețe într -un context de adaptare

29 cognitivă și nu numai de joc” . Jocul „este o asimilare a realului la activitatea proprie,
oferindu -i acestei activități alimentația necesară și transformând realul în funcție de multi plele
trebuințe ale copilului” (Piaget, J., Psihologia copilului, 1970).
Așa cum îl define ște J. Huizinga în „Homo ludens,, , jocul este „o acțiune specifică
încărcată de sensuri și tensiuni, întotdeauna desfășurată după reguli acceptate de bunăvoie și în
afara sferei utilității sau necesității materiale, însoțită de simțăminte înălțare și de înco rdare, de
voioșie și destindere,, (Huizinga, J., Homo lundens , 2003) .
Din punct de vedere pedagogic, jocul este vazut ca un instrume nt de educare a copiilor,
mai ales la vârsta școlară mică. Actiunea jocului in cadrul institutionalizat trebuie sa urmareasca
obtinerea unei imbinari armoniase intre elementul instructiv si cel distractiv astfel incat sa existe
consolidare intre sarcina di dactica si actiunea de joc. Prin intermediul joului copilul își
antreneaza potențialul psihic , își dezvoltă spiritul de observatie, de cooperare si de echipă. Jocul
sporeste gândire a orientată spre rezolv area unor probleme, spre identificarea căilor în ved erea
depășirii unor obstacole.
Datorita structurii sale, jocul didactic reuseste sa atinga anumite obiective educationale
variate si complexe; prin intermediul acestuia sunt consolidate, dezvoltate si valorificate
cunostintele copiilor. Deoarece se incadre aza in categoria jocurilor cu reguli, acest tip de joc
obliga participantul la respectarea unor reguli care daca sunt respectate imbogatesc sfera de
cunoastere si antreneaza capacitatile creatoare ale acestuia. Jocul didactic ajuta la realizarea
sarcinilor educatiei morale: dezvolta spiritul de independenta, a autocontrolului, a perseverentei,
a unor calitati de vointa toate acestea fiind imperios necesare in procesul de invatare a copilului
În cadrul jocului are loc o uniune a planul imaginar cu cel real, însă copilul este mereu
conșient de existența celor două planuri și în mintea lui nu are loc nici o confuzie.
În viața de zi cu zi a copilului, jocul este prioritar, prin intermediul lui este satisfăcută
nevoia de interactiune , de a acționa cu obiecte re ale sau imaginare, de a se transpune în diferite
roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare (Schiopu, U., Probleme psihologice
ale jocurilor ș i distracțiilor , 1970) .
Jocul utilizat ca mijloc de realizare al educatiei cirmuscrie rolul important de desc operire
a capacităților psihologice, inclusiv a celor intelectuale și a trăsăturilor de personalitate, a
aspectelor mai importante ale sociabilității copilului.
La vârsta micii școlarități, jocul satisface anumite "nevoi" – nevoia de mișca re, de a ști, de
a imita, de a se bucura, de a relationa . De la această vârstă, timpul acordat activității de învățare
are cea mai mare pondere, astfel activitatea de invatare in cadru institutionalizat diminuează
dorința de joc a copilului, insa , așa cum remarcă A. Gesell, „jocul rămâne o problemă majoră în
timpul întregii copilării” (Gesell, A., Copii de la 5 la 10 ani , 1977) . Jocul răspunde acestor

30 trebuințe firești de activitate, de dobândire a experienței, de afirmare prin performanțe ale
conduitei.
Jocul, ca activitate instructiv -educativa, ofera scolarului avantajul de a -si selecta
preocuparile la nivel de continut. In cadrul manifestarii jocului, copilul are dreptul la initiativa
spre a rezolva singur sau impreuna cu participantii datele problemei s i astfel jocul capata formele
instruirii ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor.
În cadrul jocului elevul este stimulat sub toate formele dezvoltarii sale si de aceea, jocul
reprezinta forma cea mai eficace de invatare intrucat acesta sporeste oport unitatea de a
exterioriza experiente si reactii in rezolvarea sau adaptarea la diverse probleme . Cu ajutorul
jocului se leagă o relație strânsă între gândirea abstractă și jocul concret. Tot prin joc copilul
învață cu plăcere, devine interesat față de act ivitatea ce se desfășoară, cei timizi devin cu timpul
mai îndrăzneți, mai activi, mai curajoși și capătă mai multă încredere în forțele proprii, mai multă
siguranță și rapiditate în răspunsuri.

II. 2. F uncțiile formative ale jocului și natura acestuia

Jocul poate fi perceput ca activitate caracteristica perioadei copilărie i, cu ajutorul careia
omul își manifesta propriile dorințe, având libertatea de a acționa in functie de cerintele cadrului
imaginar pe care si -l creează singur. In acord cu aceasta def inire a jocului se pot sublinia câteva
aspecte carac teristice :
 jocul reprezinta o activitate specific umană, pe care doar oamenii o practică în adevăratul
sens al cuvântului;
 jocul apare ca una din optiunile activității oamenilor, procese precum învățarea și creația
nu s-ar realiza în afara jocului ;
 jocul este o activitate conștientă si sustinuta ;
 jocul sporeste inventivitatea jucatorului spre a -si crea cadrul imaginar in care se
desfasoara ;
 scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să -i satisfacă jucătorului imediat initiativa si
creativitatea ;
Jocul didactic faciliteaza pregatirea pentru introducerea in activitatea de invatare a
copilului, ii solicita intelectul spre a finaliza anumite s arcini, contribuie la dezvoltarea spiritului
de observatie, la concentrarea atentiei si la formarea unor deprinderi de munca intelectuala
independenta . Jocul este o realitate permanentă cu mar e mobilitate pe scara vârstelor, e l este
permanent reactualizat in functie de vârsta omului, evoluand în raport cu dezvoltarea
personalității umane. S. Iliov afirma că „jocul are un caracter polivalent, însemnând pentru copil

31 și muncă și artă și realitate și fantezie ”. În consens cu această caracteristică pedagogul elv ețian
Edouard Claparede menționa că jocul reprezintă viața însăși.
Respectand cardul institutionalizat si normele sale, jocul capata forma unui proces
realizat prin prisma sarcinilor de invatare construite pe baza unei structuri accesibile cu
modalitati a tactive de organizare si desfasurare cu instrumente didactice interesante. Din punct
de vedere specific, jocul didactic coreleaza sarcinile formative ale procesului de invatamant cu
forma placuta si atractiva a jocului dezvoltandu -se astfel interesul pentr u studiu si invatare.
Copilul este atras de jocul didactic fiindu -i solicitate capacitatile din toate planurile: cognitiv,
afectiv si volitiv.
Jocul didactic influenteaza sarcinile invatarii datorita caracterului distractiv prin care se
orienteaza activita tea de invatare printr -o maniera placuta diminuandu -i din rigiditate pastrandu –
se caracterul de seriozitate, dezvoltandu se curajul si increderea in fortele proprii. Continutul ,
sarcinile si modul prin care se urmareste finalitatea actiunii de invatare sp oreste constiinta
disciplinei, astfel incat prin atmosfera placuta si atractiva a jocului, copilului ii este starnit
interesul si motivatia pentru activitatea de ivatare sub forma jocului.
Analizand jocul didactic in comparatie cu procesul de invatare se p ot evidentia anumite
cracteristici comune in ceea ce priveste impactul pe care il au asupra elevului. Astfel, jocul
didactic ofera independenta, autoorganizare si conducere; sporeste initiativa si creativitatea;
elementele de joc influenteaza atmosfera int r-un mod placut. Toate aceste elemente introduse in
activitatea de invatare solicita efortul intelectual si conduc spre o munca intelectuala riguroasa si
responsabila din partea participantilor.
Funcțiile jocului sufera modificari corelate cu vârsta la car e sunt desfasurate . Astfel incat,
funcția motrică se modifica o dată cu înaintarea în vârstă , funcția de reflectare și funcția
distractivă diferă de la copil la adult , iar funcția formativă se diminuează atunci când se tremină
etapa c opilăriei. După I. Cer ghit (Metode de învățămân t, 2006 ) principalele funcții ale jocului
sunt:
a) funcția de explorare a realității;
b) funcția de valorificare a avantajelor dinamicii în grup, a spiritului de cooperare, de
participare afectivă și totală la joc angajând atât el evii timizi cât și cei mai slabi;
c) funcția de întărire a unor calități morale (răbdare, tenacitate, respect pentru alții,
stăpânirea de sine, cinstea, autocontrolul).
J. Piaget considera că jocul îndeplinește următoarele funcții (Piaget, J., Psihologia
copilului , 1970) :
a) funcția de asimilare pe plan cognitiv și afectiv; copilul învață din ceea ce vede în jurul
său și apoi folosește în cadrul jocului;

32 b) funcția de adaptare ce se realizează prin asimilarea realului și acomodarea, mai ales
prin imitație; adaptarea prin joc este un proces creativ care se realizează prin inteligență;
c) funcția formativă dar și informativă, jocul fiind acela ce angajează plenar copilul în
activități psihice;
d) funcția de descărcare energetică și de rezolvare a conflictelor efective de compensare
și trăire intensă;
e) funcția de socializare a copilului ceea ce se explică prin tendința mereu accentuată a
copiilor de a se a acomoda la ceilalți, dar și de a se asimila relațiile cu cei din jur la eul său.
Jocul dicteaza modalitatea de formare a colectivului de copii, sprijina dezvoltarea
spiritului de independenta, pune bazele construirii unei atitudini pozitive fata de munca si
coechipieri semnaland si corectand abateri ale comportamentului inadecvat fata de reguli.
In concluzie, jocul dezvolta personalitatea copilului, permite manifestarea optimismului
fiecarui copil, contribuie la dorinta lui de a -si asuma un rol, de a indeplini o functie, de a avea o
pozitie in grup si de a se afirma.

II. 3. Clasificarea jocuri lor

Există o întregă tipologie a jocurilor, din care m -am oprit la următoarele categorii
(Cerghit , I. Metode de învățămân t, 2006 ):
1. după natura lor: jocuri didactice (educative) și jocuri de simulare;
2. după conținut: jocuri senzoriale, jocuri de g ândire, jocuri de limbaj, jocuri de memorie,
jocuri de creație, jocuri de mișcare;
3. după obiectivele urmărite: jocuri de observare a naturii, de dezvoltare a vorbirii, de
asociere de idei și raționament, jocuri de orientare, de sensibilitate, pregătitoa re, demonstrative;
4. după materialul folosit: jocuri cu materiale, fără materiale, jocuri orale, cu întrebări, cu
ghicitori, cu cuvinte încrucișate.
După conținutul și obiectivele urmărite jocurile le mai putem clasifica astfel:
 jocuri senzoriale (vizua l motorii, tactile, auditive);
 jocuri de observare a naturii (a mediului înconjurător);
 jocuri de dezvoltare a vorbirii;

33  jocuri de asociere de idei și raționament;
 jocuri matematice;
 jocuri de construcții tehnice;
 jocuri de orientare;
 jocuri de sensibilizare (de deschidere) pregătitoare pentru înțelegerea unor noi noțiuni;
 jocuri aplicative (de extindere a cunoștintelor asupra unor situații noi);
 jocuri demonstrative;
 jocuri de fantezie, de memorie;
 jocuri simbolice;
 jocuri de îndemânare (de exe rciții simple, de mișcare);
 jocuri de rol.
Transpus in lumea jocului, copilul are prilejul de a fi initiator in crearea propriei sale lumi,
acest fapt sporindu -i atat increderea in sine cat si dorinta de autodepasire lasandu -se ghidat de
libera sa optiune , fantezie si imaginatie.
Jocul didactic urmareste indeplinirea finalitatii pedagogice, de aceea este directionat si
presupune o implicare asidua in proiectarea, organizarea si desfasurarea activitatii de invatare,
presupune implicarea deplina a cadrului didactic in ceea ce priveste formularea explicita a
regulilor jocului, a crearii unei atmospere propice derularii acestuia.
Cu ajutorul jocurilor didactice, d atorită conținutului și modului lor de desfășurare,
întregului colectiv al clasei devine mai efi cient , se dezvo ltă spiritul de echipă, de într ajutorare,
formează și dezvoltă unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.
Din perspectivă didactică, jocul faciliteaza procesul de asimilare, fixare si consolidare a
cunostiintelor, influenta nd astfel dezvoltarea personalitatii; r eprezintă o modalitate de modelare
cognitiva prin care se pun in valoare capacitatile intelectuale si creative in raport cu metoda de
invatare adoptata in derularea lui . Un joc bine pregătit și organizat reprezintă o cale eficientă de
cunoaștere și familiarizare a elevilor cu viața înconjurătoare, pentru că jocul didactic presupune
sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la
valorificarea lor creatoare.
Jocul didact ic bine realizat si organizat indeplineste un mijloc de cunoastere si
familiarizare a participantilor cu viata inconjuratoare, daca in desfasurarea lui sunt introduse
sarcini didactice care fac obiectul unui exercitiu de consolidare a cunostintelor si va lorificare
ale acestora.
Cu privire la structura jocului didactic trebuie avute în vedere:
a) conținutul jocului;
b) sarcina didactică;

34 c) regulile;
d) acțiunea de joc;
e) timpul de joc.
Ele trebuie să ramână jocuri, incluzând elementul de așteptare, de surpriză, de întrecere.
Orice exercițiu sau problemă poate deveni joc didactic dacă respectă următoarele cerințe:
 realizează un scop, o sarcină didactică; folosește elemente de joc;
 folose ște un conținut accesibil și atractiv;
 utilizează reguli de joc, cunoscute de elevi.

Popovici Constantin împărțea după conținut jocurile didactice în patru categorii
(Popovici, C., Culegere de jocuri didactice pentru clasele I -IV, 1971) :
 jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii și consolidarea cunoștintelor în domeniul
literar;
 jocuri didactice pentru consolidarea deprinderilor de numărat și socotit (matematice);
 jocuri didactice pentru dezvoltarea atenției, a memoriei și a perspicacității;
 jocuri pent ru consolidarea cunoștințelor despre mediul înconjurător.

După obiectul de învățământ căruia i se adresează, jocurile didactice sunt:
 jocuri didactice pentru limba și literatura română;
 jocuri didactice pentru matematică (jocuri matematice);
 jocuri didactice pentru geografia României și cunoașterea mediului înconjurător;
 jocuri didactice pentru istoria poporului român;
 jocuri didactice pentru educație plastică;
 jocuri didactice pentru educație muzicală (jocuri muzicale);
 jocuri didactice pentru educa ție fizică și sport.

După materialul folosit sunt:
 jocuri cu materiale;
 jocuri fără materiale;
 jocuri orale;
 jocuri cu întrebări ("Cine știe câștigă!");
 jocuri -ghicitori;
 jocuri de cuvinte încrucișate (rebusuri, integrame, careuri).

35

II. 4. Folosirea jocului dida ctic în procesul de învățământ
Prezentări metodice

În învățământul primar, jocurile didactice reprezinta liantul între activitatea specifica de
învățare și jocul , ca activitate dominanta care este introduce copilul în etapa preșcolară. Jocul
didactic la acest nivel prezinta anumite caractere:
 este prezent în cadrul învățării menit să popularizeze procesul obiectiv al dezvoltării ;
 are o mare mobilitate pe scara vârstelor;
 deține un caracter polivalent fiind pentru copil și mu ncă și artă și realitate și fantezie.
Personalitatea copilului se dezvoltă pe baza metodelor active ce contin derularea jocurilor
didactice. Imbinarea componentelor intelectuale cu cele afectiv -emoționale se regăsesc în orice
tip de joc.
Cu un conținut și o structură foarte bine organizată, jocul didactic, se subordonează
particularităților de vârstă, desfășurându -se după reguli stabilite în prealabil . El se desfășoară in
functie de momentul si regulile stabilite de cadrul didactic, sub supravegherea sa. i. Scopul cu care sunt utilizate este acela de a deservi proc esul instructiv -educativ, conținut ul lor este structurat pe obiectele de studiu, se bazează pe noțiunile dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin
Pentru a fi cât mai eficient, jocul poate fi folosit ca activitate organizată, ca un moment al
lecției sau în cadrul activităților la alegere. Având un caracter atrăgător, jocul didactic este menit
să aducă pe lângă scopul lui inițial, de a deservi procesului instructiv -educativ, o bună dispoziție,
bucurie, destindere, varietate, duce la dispariția monotoniei și a plictiselii. Sarcinile didactice
trebuie să ajute la valorificarea creatoare a deprinderilor și cunoștințelor asimilate , la dobând irea,
prin mijloace proprii, de noi cunoștinte.
Fiind o metodă didactică eficientă, jocul didactic dezvoltă și stimulează motivația
superioară a copilului, mobilizează și antrenează, acționând și în favoarea elevilor care nu au o

36 situație bună la învățătură, ajutând la creșterea performanțelor acestora. Acesti elevi căpătă
încredere în capacitățile lor, siguranță și promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potențialul
creator al acestora.
Cu ajutorul jocului didactic putem verifica activit atea creatoare a copilului, acesta
participând activ în cadrul jocului, nu doar formal. Îi sunt dezvoltate imaginația, memoria,
gândirea logică. Cu cât învățătorul folosește mai des jocul didactic în cadrul lecțiilor, cu atât mai
mult el ajunge să -și cunoa scă mai bine elevii deoarece aceștia devin ei însăși mai implicati in
procesul de asimilare a noilor cunostinte.
În urma acestor jocuri cadrul didactic construieste metodele de lucru astfel incat acei
elevi care, în mod obișnuit la lecțiile curente păreau apatici, lipsiți de interes sunt provocati ca in
timpul jocului sa devin a volubili, interesați, participân d activ la problemele dezbătute.
Aplicarea jocului didactic in cadrul procesului instructiv -educativ , permite cunoaștințelor
predate să fie aprofundat a, într -o formă mai dinamică și mai at ractivă, ceea ce favorizează
repetarea și în final fixarea acestora. De exemplu, prin intermediul jocul ui didactic sunt
consolidate cunoștințele aritmetice (numerație, ordinea crescătoare și descrescătoare a
numerelor, pentru consolidarea deprinderilor de calcul rapid oral sau s cris – cu cele patru
operații), fiind necesara realizarea unei corelari cât mai strânse între conținutul lecției predate și
sarcina didactică a jocului.
Bine organizat , jocul contribuie la dezv oltare a tuturor capacităților elevilor (percepția,
gândirea, memoria, atenția, voința, exersează inteligența, educă stăpânirea de sine, educă
sentimentele) exersate in activitatea intelectuală complexa la care sunt supusi, pentru că în timpul
desfășurării lui elevii analizează, compară, abstractizează și generalizează. În timpul desfășurării
jocului, copiii își afirmă puterea, personalitatea, se cunosc mai bine, se ajută reciproc, se
încurajează, formându -se astfel solidaritatea de grup, spiritul de echipă, iar relația elev -elev se
formează și se consolidează în direcția întrajutorării la învățătură.
În activitatea de fiecare zi a copilului jocul ocupă locul preferat. Așa cum adultul se
raporteaza la succesul dobandit prin munca sa, copilul experimenteaza viata prin succesele sale
ludice. Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului, este ușor de înțeles eficiența
folosirii lui în procesul instructiv educativ.
Înglobat în activitatea did actică, elementul de joc intipareste acesteia insusiri mai vii și
mai atrăgătoare , aduce diversitate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și bucurie ,
de destindere, evitand astfel apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii. Joc ul didactic prin
specificul activitatii sale consolidează, st ructureaza, verifică, optimizeaza sfera de cunoștințe,
valorifica si antrenează sfera creativa a elevului .
Atunci când jocul este aplicat în procesul de învățământ, el capata funcții psiho -pedagogice

37 semnificative, sustinand participarea activă a elevului , multiplicand interesul de cunoaștere față de
continut. Jocul didactic are ca dominanta acțiunea didactică simulată, aceasta fiind dinamizată prin
intermediul motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului activității de predare -evaluare într -o
perspe ctivă pronunțat formativă.
Jocul vine ca un stimulent in procesul de invatare, iar continutul si modul de desfasurare
al acestuia contribuie la eficientizarea procesului de activare a intregului colectiv al clasei de
elevi, sustinand spiritul de echipa si dezvoltand munca organizata. Astfel, jocul didactic poate fi
folosit ca ativitate organizata complementara lectiei sau ca secventa a unei anumite lectii.
Jocul ca procedeu metodic este prezent în diferitele etape ale activității de învățare și de
muncă, în funcție de factorii foarte diverși:
a) caracterul mai mult sau mai puțin rigid al activității bazate pe exerciții;
b) gradul dezvoltării capacității de cunoaștere, de trăire afectivă și de voință;
c) gradul constituirii imboldurilor interne (motive, inter ese, scopuri, convingeri, dispoziții) toate
cu rol specific în declanșarea și întreținerea conduitei.
Prin respectarea regulilor jocului didactic, elevul invata sa devina responsabil in
asumarea unui rol, iar cand reuseste sa treaca de nivelul imitarii un ui rol la asumarea efectiva a
acestuia prin raportarea la ceilalti, jucatorul isi consolideaza eu -l sau si reuseste sa manifeste
atitudini si comportamente sociale, realizandu -se astfel functia socializatoare a jocului.
Jocul detine un rol insemnat atat in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, cat si
in ceea ce priveste evidentierea ptitudinilor si capacitatilor sale, inca din perioada prescolara.
Lumea jocului sporeste intelegerea treptata de catre copil a lumii inconjuratoare, a realitatii
adultilor.
Jocul creează cadrul dezvoltării capacității copiilor de a desfășura anumite activități
intelectuale și fizice: de a observa sistematic un obiect sau fenomen, de a -și concentra mai mult
atenția în acest scop, de a asculta cu interes cele relatat e, de a înregistra unele indicații cu valoare
normativă, de a rezolva independent conflictele apărute în propria gândire.
Elementul principal al structurii interne a jocurilor didactice este regula . Nu este vorba de
orice fel de regulă, ci de una care for mulată anume îl introduce pe copil într -un cadru ludic de o
anumită valoare formativă, bine gândită dinainte. J. Piaget precizează că jocurile care au la bază
astfel de reguli se întâlnesc la copiii cu vârsta după 7 ani și că importanța lor crește o dată c u
dezvoltarea vieții sociale a copilului. Raportul dintre joc și alte activități este factorul ce
condiționează eficiența jocului în planul formării personalității pe întreaga scară de vârstă
(Piaget, J., Psihologia copilului, 1970) .
Jocul didactic are o valoare practica ce permite valorificarea timpului destinat procesului
de invatare, corespunde intereselor copilului de a acumula noi cunostinte, contribuie la realizarea

38 sarcinilor educationale, fiind o forma de activitate atractiva cu important rol forma tiv-educativ.
Factorii cu rol princi pal în evoluția jocului își au originile în contactul nemijlocit al
copilului cu realitatea imediat apropiată lui, îmbrăcând formele unor contradicții cum ar fi:
 contradicția dintre nivelul deprinderilor și dorința copil ului de a le stăpâni, de a le utiliza
conform destinației lor;
 contradicția dintre tendința copilului către o viață la același nivel cu adulții și dependența
lui reală față de adult;
 contradicția dintre aspirațiile copilului și posibilitățile lui;
 contradi cția dintre libertatea de acțiune a copilului și necesitatea de a se conforma la
regulile jocului;
 contradicția între planul real și cel fictiv (jocul stimulează procesul dezvoltării
imaginației);
 contradicția între elementul de învățare, de asimilare din jocul propriu -zis;
 contradicția dintre caracterul concret al jocului didactic cu obiectele și caracterul abstract,
determinat de acțiunea mintală a însușirii regulilor de joc.
Pentru rezultate optime in executie, jocul didactic trebuie conceput ca mijloc de instruire
si educare, urmarindu -se punctarea anumitor caracteristici care evidentiaza urmatoarele aspecte:
solicita o gandire de tip problematic; participantii folosesc auton om cunostintele necesare
jocului; sunt respectate etapele activitatii; se mentine un climat relaxat presarat cu elemente de
divertisment si invatare, atmosfera fiind una stimulativa si interesanta. Indiferent de tipul de joc,
acesta presupune ca initiator ul (cadrul didactic) să respecte a numite cerințe metodice specifice
jocului (pregătirea și organizarea clasei pentru joc, explicarea și fixarea regulilor, executarea lui).
Jocul didactic trebuie apreciat ca baz a a conceperii întregii activit ati instructi v-educative
si poate fi perceput ca si mijloc de instruire si educare a copiilor, procedeu metodic de realizare
optim a a sarcinilor procesului de învatamânt si form a de organizare a activit atii de cunoa stere si
dezvoltare a capacit atilor psihofizice pe toa te planurile.
Punand in practica jocul didactic initiatorul (cadrul didactic) consolideaz a, precizeaz a si
verific a cuno stintele predate copiilor, le îmbog ateste sfera de cuno stinte, astfel se contopesc
unitar si armonios sarcinile tipice jocului cu sarcinile si func tiile caracteristice învatarii,
rezultand cel mai eficace mijloc de instruire si educare, de formare si consolidare a anumitor
cuno stinte, priceperi si deprinderi. Fiecare joc are aspecte constitutive diferite de celelalte jocur i
sau forme de activitate la nivel de continut, sarcin a didactic a, reguli, ac tiune de joc.
Jocul didactic poate fi pus in practica sub forma unor jocuri instructive -educative orale,
cu material demonstrativ si distributiv. Captarea aten tiei desemneaza introducerea în joc, prin

39 interpretare, a unui personaj din poveste sau prezentarea si intuirea materialului demonstrativ si
distributiv ca o surpriz a.
Formularea si enuntarea scopului si a obiectivelor se concretizeaza ca fiind anun tarea
scopului jocului si a titlului acestuia, mentionarea obiectivului cognitiv, indicatii cu privire la
modul de organizare si derulare a jocului (con tinutul jocului, forma de desf asurare).
Reactualizarea cuno stintelor se face pe baza material demonstrativ sub forma exerci tiilor de tip
joc.
Prezentarea con tinutului si dirijarea înv atarii se transpun in explicarea regulilor jocului si
a modului de desf asurare, se va efectua jocul demonstrativ de catre cadrul didactic, urmat de
jocul de prob a cu observa tii si preciz ari supl imentaresi se vor sublinia criteriile de reu sita.
Obtinerea performan tei se efectueaza prin executarea jocului de c atre elevi, cadrul
didactic fiind cel care conduce jocul . Asigurarea reten tiei si a transferului sunt realizate in etapa
complicarii joculu i (una, dou a variante), insertia de noi reguli si noi obiective pe grupuri sau
individual. Evaluarea vizeaza continutul aprecieri lor in raport cu modul de indeplinire a
sarcinilor, prin comparare cu obiectivul propus.
Punerea in practica a jocului didactic impune s a se asigure condi tiile materiale necesare si
sa se prevad a sarcinile didactice care vor face obiectul acestor jocuri – în raport cu volumul de
cuno stinte si deprinderi predate anterior; astfel eficienta si succesul jocului sunt indeplinit e.
Un rol important in derularea jocului didactic il au materialele ce sunt puse la îndemâna
elevilor în perioadele destinate jocurilor. Astfel este necesara utilizarea materiale lor didactice
asociate de jocuri desf asurate anterior în activit atile comune sau în lec tiile anterioare. Totodata
trebuie pregatite si materiale noi, pentru a se reactualiza în forme si contexte diferitee
cuno stintele acumulate , în vederea în telegerii si asimil arii lor. Utilizand materiale diferite
atnosfera jocului este mai atract iva pentru elevi si pe plan mental trece rea de la particular la
general este mult mai lina.
Principala functie a jocului consta in faptul ca lasa individul să -și dezvaluie si realizeze
eul, să-și exprime personalitatea, să -și atinga principalul scop atunci când activități le serioase nu
ii permit acest lucru. Jocul didactic activeaza întregul potențial psihic al elevului, î i dezvoltă
spiritul de cooperare, de echipă, î i cultivă iniția tiva, voința, inventivitatea, îi antreneaza spiritul
de observație si flexibilitatea gândirii. Jocul devine astfel un fenomen de derivare explicat de
Claparede ca fiind curentul dorințelor noastre, al intereselor care alcătuiesc eul nostru. „Prin joc –
spunea el – se caută o ieșire în ficțiune atunci când realitatea nu -i oferă individului căi suficiente
de manifestare” (Claparede, E., Psihologia copilului și pedagogia experimentală, 1975) .

Alaturi de functia principala, jocul detine și funcții secundare avand:

40 a) rolul de divertisment – jocul înlătură plictiseala pricinu ită de lipsa activității;
b) caracter odihnitor – se transforma intr-o eliberare din cons trângerea muncii; jocul este mai
puțin obositor, vine ca raspuns la tendința de afirmare și de aceea lasă impresia de relaxare.
Analizând diversele categor ii de jocu ri, Claparede admite că fiecare din aceste jocuri
exersează o funcție psihologică sau fi ziologică. Sustine ca jocurile se împart în două categorii, in
accord cu tipul de funcții exersate: generale sau speciale. In prima categorie exclusivitate au
jocuri le senzoriale, motrice și psihice ( intelectuale și afective). In a doua ca tegorie accentual este
pus pe cele sociale, familiale, etc. Jocurile intelectuale se bazează pe comparație și recunoaștere,
pe raționament și imaginație creatoare (Claparede, E., Psihologia copilului și pedagogia
experimentală, 1975).
Jocul este metoda prin care plăcerea senzorială se transformă în plăcere morală, deoarece
ele devin o acțiune intenționată cu o finalitate conștientă. Pentru copil este o oportunitate de a se
afirma, în timp c e pentru adult este numai o metodă de relaxare, un remediu contra plictiselii.
Jocurile sunt importante metode care dezvolta capacitatea creatoare, dar și metode ce
antreneaza potențialulu creator al elevului, angajează numeroase resurse cognitive, afective,
voliționale și pentru această rațiune sunt considerat e cai de exercitare a celor mai puternice și
importante influențe formative . Din acest punct de vedere, jocul este privit ca mijloc , procedeu si
pricipiu educativ . Jocul didactic este o metodă de predare învățare, care introduce elevul în
cunoașterea din ce în ce mai complexă și mai completă, il provoaca să analize ze, să sintetizeze,
să compare sau să generalizeze.
Jocurile didactice caracteristice claselor I -IV sunt o formă de înv ățare accesibilă, plăcută
și atractivă in raport cu particularitățile psihice ale acestei vârs te. Activitatea de învățare fiind o
activitate dificilă care necesită un ef ort gradat, necesita sustinere cu elemente de sprijin de tipul
jocurilor didactice. El ementele de joc introduse în procesul instruirii au menirea de a m otiva și
stimula puternic elevul, cu precadere la iceputul formarii lor când ei nu și -au dezvoltat motivatia
pentru învățare.
De aceea lecțiile cu un conținut interesant, b ogat și frumos i lustrate, animate cu jocuri
didactice susțin efortul elevilor, menținându -le atenția concentrată și reduc gradul de oboseală.
Jocul este inclus în sistemul metodelor de învățământ cu rezultate deosebite, îndeosebi ,
pentru că el deserveste în modul cel mai binevenit particularităților de vârstă ale școlarilor mici
iar elemental agreabil pe care -l conține stimulează interesul și curiozitatea epistemică a
școlarilor.
Problema recompenselor a fost intens dezbatuta intrucat primirea lor este condiționată de
obținerea unor rezultate bune în joc, f apt care poate afecta caracterului jocului didactic, deoarece
exista riscul ca elevii sa se concentreze doar pe obținerea recompensei, conducand spre o

41 infuenta negativa a scopului pentru care a fost creat și facilitează apariția unor interese înguste.
Aprecierea rezultatelor, indiferent de forma sub care se prezinta, creează diverse manifestări
spontane de bucurie sau supărare, de mulțumire sau regret, care nu ne pot fi trecute cu vederea.
Cea mai bună recompensă este o altă sarcină de lucru dată elevilor (diferențiat).
Jocurile didactice sunt folosite foarte des în clasele primare la toate disciplinele, dar mai
ales la matematică, cu scopul de a însuși mai rapid și mai plăcut cunoștințele matematice relativ
abstracte pen tru această vârstă abordandu -se mai multe influențe educative și formative,
Reusita jocului este data de modul în care este proiecta t, organizat și desfășurat din
puncte de vedere metodic , modul în care învățătorul știe să asigure o concordanță deplină înt re
toate elementele ce -l definesc.
Pentru aceasta avem în vedere următoarele cerințe:
1. Pregătirea jocului didactic, care presupune studierea conținutului și structurii sale, pregătirea
materialului didactic necesar (confecționarea sau procurarea lui) și elaborarea planului jocului
didactic;
2. Organizarea chibzuită a acestuia;
3. Respectarea momentului jocului didactic;
4. Ritmul și strategia conducerii lui;
5. Stimularea elevilor în vederea participării active;
6. Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
7. Varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Organizarea jocului didactic presupune adoptarea unor masuri precum împărțirea
elevilor clasei în funcție de tema și acțiunea jocului si/sau o rearanjare a mobilierului sălii de
clasă, cu scopul indeplinirii sarcinii didactice.
Materialul didactic se distribuie dupa caz la începutul activității de joc deoarece elevii
intuiesc în prealabil materialele didactice ale jocul ui respectiv si asimileaza mult mai ușor
indicațiile învățătorului cu privire la desfășurarea jocului. Însă e xistă jocuri didactice în c are
materialul poate fi distribuit elevilor după explicarea jocului.
Modul în care este organizat jocul didactic are o influență favorabilă sau nefavorabilă
asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes sau insucces a scopului
propus.
Desfășurarea jocului didactic preupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Introducerea în joc (discuții pregătitoare) ; elevii sunt atrasi în atmosfera de jo c,
discuțiile purtate diferind în funcție de tipurile de jocuri.
b) Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia
c) Prezentarea materialului ce urmează a fi folosit

42 d) Explicarea și demonstrarea regulilor jocului . Cadrul didactic ghideaza elevii să
înțeleagă ce sarcini au, care sunt regulile jocului, conținutul și etapele lui. Acestora le sunt
furnizate indicații privind folosirea materialului didactic, privind sarcinile conducătorului de joc
și care sunt condițiile pentru ca elevii să devină câștig ători.
e) Fixarea regulilor . După ce jocul a fost explicat se mai menționează încă o dată regulile
și tipul de joc.
f) Executarea jocului de către elevi . Cadrul didactic coordoneaza si supravegheaza " din
umbr ă" jocul, dându -i un anumit tempo (timp ul este limitat), menționând cadrul de joc, urmărind
desfășurarea jocului, evitând mom entele de monotonie, de oprire. Astfel, elevii duc la bun sfârșit
sarcina didactic ă, respectând regulile propuse, pe baza condițiilor optime, pentru ca fiecare elev
să rezolve sa rcina didactică. Urmărind comportarea elevilor, relațiile dintre ei, învățătorul va
antrena toți elevii la joc, găsind mijloace potrivite și p entru cei lipsiți de îndrăzneală. Este foarte
importanta antrenarea în sarcina jocului elevilor, in special a celo r cu capacitate de înțelegere
mai redusă, sau care se exprimă mai greu .
g) Complicarea jocului, intoducerea unor variante noi . Scopul acestei etape este de a
păstra starea de veghe, de a evita plictiseala și de a încuraja o gândire activă a participanților la
joc.
h) Incheierea jocului și evaluarea lui . La finalul jocului, cadrul didactic va emite
conc luzii și considerații ,asupra modului în care s -a desfășurat jocul, a supra felului în care
regulile de joc au fost respectate, asupra execu tarii sarcinilor primate si asupra comportamentului
elevilor. Va emite indicații și va evalua elevii în mod individual și general.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecției, într -o anumită etapă a ei, sau
întreaga activitate se poate desfășura sub incidenta lui, urmărindu -se fie dobândirea de noi
cunoștințe, priceperi și deprinderi, fie fixarea și consolidarea acestora, fie verificarea și
apreciere a nivelului de pregătire a el evilor. Primordial i n cadrul jocului, trebuie să fie obiectivul
instructiv -educativ, prin care elevii să fie apți sub raport teoretic, să cunoască bine sarcina
urmărită, modul de desfășurare, regulile ce se cer respectate și s ă il perceapa in mod cert ca fiind
un mod de învățare.
Jocul didactic dezvoltă gândirea, spiritul de inițiativă, independența în muncă, spiritul de
echipă, de cooperare și întrajutorare, disciplina și ordinea în de sfășurarea unor activități bine
conduse, c ontribuind la creșterea randamentului școlar.

43
II. 4.1 . Aplicarea jocurilor didactice matematice pe clase

Pentru a spori procesul de inav tare am încercat să introduc în activitate jocul matematic,
atât ca metodă cât și ca procedeu. Astfel elevii participa cu interes și plăcere la activit ățile
de învățare a matematicii,. In aplicabilitatea jocului didactic matematic am urmarit atingerea
următoarelor obiective:
 să raspunda nivelului de dezvoltare psihică și pregătirii anterioa re;
 să le starneasca interesul prin conținut și problematica urmărită, sau prin elemente ludice;
 să asigure întreg conținutul programei de matematică, in raport cu obiectivele cadru și de
referință;
 să fie diversificat, pentru a menține mereu interesul, pentru a preveni oboseala, plictiseala
și pentru a lărgi câmpul formativ -informativ ;
Jocul didactic poate avea si rol de test pentru a se verifica calitatea cunoștințelor pe care
le are copilul la un moment dat.
Voi prezen ta câteva din jocurile cu influență deosebit asupra elevilor.

1. Ce semn s -a ascuns? ( clasa I )
Scopul didactic : consolidarea deprinderilor de a rezolva operații matematice.
Sarcina didactică : să completeze semnele care lipsesc, pentru a obține rezult atul dat.

Exemple: 6 6 6 6 = 6

5 5 5 5 = 10

8 8 8 8 = 8

2. Pătrate magice ( clasa a -II-a)

Scopul didactic : formarea deprinderilor de calcul rapid
Sarcina didactică : completarea pătratelor, astfel încât să se obțină suma cerută, atât pe verticală
cât și pe orizontală.

44

Exemplu : Completează cu numere de la 1 la 8 , să obții suma magică !

3) Haideți la întrecere! ( clasa I, a III-a)
Scpul didactic :
dezvoltarea
atenției și a
gândirii logice,
formarea
deprinderilor de a rezolva exercițiile de adunare, scădere înmulțire, împărțire.
Sarcina didactică : rezolvări de exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.
Conținu t: exercițiile vor fi scrise pe tablă.

Clasa I : consolidarea adunării și scăderii numerelor.

Clasa a III-a: consolidarea înmulțirii și împărțirii.
Sarcina didactică : efectuarea operațiilor de înmulțire și de împărție conform cerințelor din
desene, pornind din centru spre exterior.
Regula jocului : fiecare elev să rezolve exercițiile în 6 minute.Jocul va începe și se va termina la
semnalul învățătorului

25 3

15 30 6 5

4 + ?
6

5 + ?
7

? – 3
3

5 X ?

30 : ?

45

40 50 0 30

Clasa a -III-a: consolidarea adunării și scăderii numerelor naturale in concentrul 0 -1000
Sarcina didactică : efectuarea operațiilor de adunare și de scădere urmărind săgețile din desenele
de mai jos.
Regu la jocului : fiecare echipă să rezolve exercițiile de adunare și de scădere în 5minute.

+350 +400 +222

+431 -444 -200 +402 -52 – 6

-269 +39 -258 -65 +2 35 + 237

4) Cine urcă mai repede muntele ( clasele I -IV)
Scopul didactic: consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operații, dezvoltarea atenției,
a perseverenței și a spiritului de muncă în colectiv.
Sarcina didactică: rezolvări de exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.
Materiale didactice: se desenează pe tabla o piramida, pe treptele căreia sunt scrise fie exerciții
de adunare, fie de scădere, fie de înmulțire, fie de împărțire sau combinate. Numărul treptelor
este în funcție de numărul membrilor unei echipe. Pe ultima treaptă a celor două scări se va fixa
câte un steguleț, câte un timbru sau un alt premiu. După ce au fost stabilite grupe și ordinea în
care elevii vor veni la tablă, se dă semnalul și câte un elev va rezolva mintal exercițiul aflat pe
prima treaptă de jos în partea rezervată echipei sale , după care va scrie rezultatul în dreptul
exercițiului. În cazul în care rezultatul este bun, acesta se încercuiește cu creta, iar jucătorul care
urmează va avea drep tul să rez olve exercițiul de pe treapta următoare.
Dacă răspunsul este greșit, următoru l concu rent din aceeași echipă va trebui să rămână la
aceea și treaptă pentru a rezolva cor ect exercițiul.
Exemplu de joc:
444
444
444

46

Echipa care va reuși să rezolve cor ect și r apid exercițiul, va ajunge în vâ rf mai repede și astfel va
avea dreptul să ia premiul.

5) Cine ajunge primul la etajul 8 ( clasa I)
Scop – dezvoltarea atenției și a gândirii logice;
Sarcina jocului – să rezolve corect și rapid exercițiile.
Material didactic: planșă pe care este desenat un bloc cu 8 etaje;
-fișe de lucru.
Desfășurarea jocului:
Tic-Pitic scoate din tolba sa o planșă pe care este desenat un bloc cu 8 eteje.În dreptul
fiecărui etaj estev scris câte un exercițiu de adunare sau de scădere.Elevii vor re zolva toate
exercițiile pentru a putea ajunge la ultimul etaj. Câștigă elevul care a ajuns primul la etajul cerut
dar a rez olvat și toatr exercițiile corect.
14+58
66+31 68+17
7+29
78+16 27+43
5+18 39+4 URA !

47

.

6) Flori “matematice”( clasele I și a -II-a)
Scop: – exersarea deprinderilor de a rezolva exerciții de adunare și de scădere cu numere naturale
de la 0 până la 100, fără trecere peste ordin;
– dezvoltarea gândirii creatoare.
Sarcina didactic ă: rezolvarea corectă a operațiilor aritmetice propuse.

48 Material didactic : Cercuri albastru -închis în care sunt s crise numerele 25 și 54 și o multitudine de
petale de diferite culori pe care s unt scr ise diferite operații de adunare și de scădere .

Desfășurarea jocului : Echipele vor primi de la Tic-Pitic cercuri albastru -închis în care s unt scrise
numerele 25 și 54 ce reprezintă mijlocul florii și cercuri de culori diferite pe care sunt scrise
diferite operații de adunare și scădere ce reprezintă petalele florii. Elevii vor alege petalele
potrivite pentru care rezultatul este cel din cercurile albastru -închis respectiv 34 și 78. Câștigă
echipa care va alcătui floarea cu cele mai multe petale corecte.
Recompensă : Echipa câștigătoare va primi floarea în dar.

7) Pătratele magice (clasa I)
Scop: – dezvoltarea gândirii creatoare;
– exersarea capacității de a opera cu numere naturale .
Sarcina didactică: completarea că suțelor libere cu numere, astfel încât suma lor să fie 80,
atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cele două pătrate.
Material didactic: planșe pe care sunt desenate "pătratele magice" și fișe care sunt
împărțite fiecărei echipe.
Desfășurarea jocului:
Din geanta lui Tic – Pitic se prezintă o planșă și fișe pe care sunt desenate "pătratele
magice". Fiecare elev trebuie să completeze câte 1 – 2 căsuțe cu cifrele care lipsesc, astfel încât pe
orizontală, cât și pe verticală să obțină suma 90. Ultimul elev trebuie să verifice corectitudinea și
are voie să corecteze greșelile.
25 12+13
99-74
68-43 22+3 54 22+32
86-32
68-14 13+41

49

Recompensă: Tic-Pitic le oferă câte un zâmbăreț ☺și calificativul F.b.
Școlarul mic desfășoară prin intermediul acestui joc o activitate de rezolvare a unor
sarcini prin încercări, implicare activă, căutare de soluții diverse, urmărindu -se astfel o învățare
prin explorare și descoperire.

8) Urmareste sageata ! ( clasele I și a -II-a)
Scop: – dezvoltarea atenției și a gândirii logice;
– exersarea capacității de a efectua operații de adunare și scădere.
Sarcina didactică: efectuarea operațiilor de adunare și scădere în așa fel încât
rezul tatul final să rezolve primul număr din joc.
Material didactic: planșă pe care este desenată brățara și fișe care sunt împărțite fiecărei ec hipe

9) Roboțelul calculea ză ( classa a -IV-a)
Scopul didactic : consolidarea deprinderilor de calcul rapid, oral și scris
Sarcina didactică: rezolvarea unor exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire, cu numere
între 0 -1000. 20 50 20
10 30 50
60 10 20 40 20 30
30 20 40
20 50 90

50 Material didactic: se reproduce pe tablă mărit un desen asemănător celui de mai jos. În câteva
căsuțe se vor scrie câteva numere însoțite de semnul operației ce se va face.
Conținut: jocul se poate desfășura în colectiv sau pe grupe formate din 5 elevi, schimbându -se de
fiecare dată operațiile sau numerele. În cazul în care se desfășoară p e grupe, învățătorul va
orienta elevii asupra numerelor cu care trebuie să lucreze: grupa A cu numerele din partea stângă
împreună cu cele două căsuțe centrale, iar grupa B cu numerele din partea dreaptă și cele din
căsuțele centrale.
Componenții primelo r două grupe vin lângă tablă și, la comanda conducătorului de joc,
primul concurent (numit de conducător pentru fiecare grupă) va rezolva în timpul cel mai scurt
primul exercițiu de joc, din partea care îi revine . Urmează al do ilea, al treilea etc., ultimu l având
sarcina de a scrie rezultatul final în caseta de sus, dreapta sau stâng a, după caz. Se face
controlul,verificarea fiecărei operații și se vor acorda câte două puncte fiecărui component al
grupei dacă rezultatul este corect. În cazul în care un elev a greșit o operație, cel care urmează,
dacă (el sau alt membru al echipei observă greșeala și atrage atenția) o corectează, obține un
punc t și apoi rezolvă exercițiul următor pentru care are dreptul la două puncte.
Dacă o greșeală nu a fost depistată, iar ceilalți combatanți au continuat calculele ajungând
în final la alt rezultat, se scade fiecărui membru al grup ei câte un punct. Se adună punctele
obținute de fiecare copil din grupă și va fi declarată câștigătoare grupa care a rezolvat corect și
cel mai r apid toate exercițiile.

65
50
74
4
85 5- 80 81 89 53

51 9) Roboțelul fermecat ( classa a -IV-a)
Scopul didactic : consolidarea deprinderilor de calcul rapid, oral și scris
Sarcina didactică: rezolvarea unor exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire, cu numere
între 0 -1000.
Material didactic: se reproduce pe tablă mărit un desen asemănător celui de mai jos. În câteva
căsuțe se vor scrie câteva numere însoțite de semnul operației ce se va face.
Conținut: jocul se poate desfășura în colectiv sau pe grupe formate din 5 elevi, sc himbându -se de
fiecare dată operațiile sau numerele. În cazul în care se desfășoară pe grupe, învățătorul va
orienta elevii asupra numerelor cu care trebuie să lucreze: grupa A cu numerele din partea stângă
împreună cu cele două căsuțe centrale, iar grupa B cu numerele din partea dreaptă și cele din
căsuțele centrale.
Componenții primelor două grupe vin lângă tablă și, la comanda conducătorului de joc,
primul concurent (numit de conducător pentru fiecare grupă) va rezolva în timpul cel mai scurt
primul exercițiu de joc, din partea care îi revine . Urmează al do ilea, al treilea etc., ultimul având
sarcina de a scrie rezultatul final în caseta de sus, dreapta sau stâng a, după caz. Se face
controlul,verificarea fiecărei operații și se vor acorda câte două p uncte fiecărui component al
grupei dacă rezultatul este corect. În cazul în care un elev a greșit o operație, cel care urmează,
dacă (el sau alt membru al echipei observă greșeala și atrage atenția) o corectează, obține un
punc t și apoi rezolvă exercițiul următor pentru care are dreptul la două puncte.
Dacă o greșeală nu a fost depistată, iar ceilalți combatanți au continuat calculele ajungând
în final la alt rezultat, se scade fiecărui membru al grup ei câte un punct. Se adună punctele
obținute de fiecare copil din grupă și va fi declarată câștigătoare grupa care a rezolvat corect și
cel mai rapid toate exercițiile.

52

10) La ce număr m -am gandit? ( clasa a -IV-a)
Scopul didactic : consolidarea priceperilor și deprinderilor de a efectua corect și rapid înmulțiri și
împărțiri.
Sarcina didactică: elevii trebuie să efectueze calcule pentru a ghici numărul.
Varianta 1:
Conținut: învățătorul anunță elevii că s -a gândit la un număr și le adresează întrebarea : „ La ce
număr m -am gândit?”
-9 (răspuns posibil)
-Nu, numărul la care m -am gândit este de 6 ori mai mare. La ce număr m -am gândit?
Varianta 2:
Conținut : învățătorul anunță elevii : „M -am gândit la un număr. Dacă -l înmulțesc cu 7, obțin
280. La ce număr m -am gândit?”
Completați și aflați numărul rezolvând șirul de operații:

53 Varianta 3:
:4 x2 :4 x4 :2

Varianta 4:
:3 :3 x8 :8 x3

Varianta 5:
: X : X

II.4.2. JOCURI DIDACTICE FOLOSITE DUPA CONȚINUTUL LECȚIEI
Jocul însumează totalitatea acțiunilor și operațiilor care, în același timp cu
relaxarea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire și dezvoltare
intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a copilului.
De asemanea, el oferă activității didactice un caracter plăcut, aduce diversitate și o bună
dispoziție funcțională, de veselie și bucurie, de divertisment și de destindere, cee a ce previne
apariția uniformității și a plictiselii, a oboselii. Readucând un echilibru în activit atea școlarilor,
jocul întărește energiile intelectuale și fizice al e acestora dând o motivație importantă și
stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.
Cu ajutorul jocul didactic învățătorul poate să consolideze, să aprecieze și să examineze
cunoștințele elevilor, poate să le ofere oportunitatea însușirii de noi cunoștințe într -un mod mai
plăcut, și poate să pună în valoare și să antreneze capacitățile creatoare ale acestora.
Atunci când jocul este folosit în proce sul de învățământ, el capătă valențe
psihopedagogice însem nate, făcând ca elevii să participe cu mai multă plăcere la lecții , crescând
astfel interesul față de cunoaștere , față de nou, față de conținutul lecțiilor.
Se știe că un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic dacă:
 realizează un sc op și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
 folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
 folosește un conținut matematic accesibil și atractiv; 40
? 3
48 8 24 6 42

54  utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi.
În funcț ie de scopul și sarcina didactică propusă, jocurile didactice se pot împărți astfel:
După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă a procesului de învățământ:
a) jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă;
b) jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu -zise ale lecției;
c) jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcurs sau la final.
După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ (matematica)
sau în ca drul anilor de studii:
a) jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui
capitol sau grup de lecții;
b) jocuri didactice matematice specifice unei vârste și clase.
a. Jocuri în legătură cu șirul numerelor naturale și cu s istemul zecimal pozițional al
scrierii acestor numere:
1) „Câte numere poți forma cu un număr de cifre date ?”
2) „Care numere lipsesc?”
3) „Ghicește cifra ștearsă de norul de ploaie ”
 alege un număr format din trei cifre
 calculează suma cifrelor lui
 scade s uma obținută din numărul inițial
 șterge o cifră de la ultimul rezultat și comunică -mi pe celelalte două.
Cifra a treia (cea ștearsă) va fi ghicită de învățător.
b. Jocuri în legătură cu operațiile numerelor naturale
1) „Completează semnul care lip sește ”
2) „Calculează repede și bine ”
3) „Roboțelul calculează ”
4) „ La ce număr m -am gândit ”:
 gândește -te la un număr
 înmulțește acest număr cu 12
 adună la produs pe 12
 împarte rezultatul la 3 și comunică -mi acest număr.
Învățătorul va ghici nu mărul cu ajutorul formulei (a∙12+12 ):3
5) „Urmărește săgeata, calculează și ajungi înapoi la start ”
c. Jocuri logico -matematice

55 Noțiunile abstracte, inclusiv noțiunea de mulțime, pot fi mult mai ușor accesibile și
însușite în mod conștient de către elevi dacă sunt incluse în jocul logico -matematic, pentru că
acesta asigură un cadru afectiv -motivațional adecvat.
Jocurile logico -matematice au ca scop dobândirea de către copii a unui aparat logic
suplu, cu ajutorul căruia să se orienteze în problemele realității înconjur ătoare, să emită judecăți
și raționamente într -un limbaj simplu, familiar. Ele pot oferi copiilor metode prin care să le fie
stimulate gândirea, perspicacitatea și să le dezvolte atenția și creativitatea.
Materialul didactic necesar organizării jocurilo r logico -matematice este o trusă cu figuri
geometrice cu 48 de piese care se disting prin patru variabile, fiecare având o serie de valori
distincte, după cum urmează:
 formă, cu 4 valori: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc;
 culoare, cu 3 valori: roșu, galb en, albastru;
 mărime, cu 2 valori: mare, mic;
 grosime, cu 2 valori: gros, subțire.
După noțiunile matematice folosite și operațiile logice efectuate de elevi, se poate face
următoarea clasificare a jocurilor logico -matematice:
 jocuri pentru construirea mulțimilor;
 jocuri de aranjare a pieselor în tablou;
 jocuri de diferențe;
 jocuri pentru aranjarea pieselor în două cercuri;
 jocuri de perechi.
. Jocurile logico -matematice cuprind foarte multe activități ce au un conț inut f oarte variat,
de la intu irea noț iunii de mulț ime până la jocurile ce ilustrează operațiile cu mulț imi și rezolv area
problemelor cu sau fără dat e numerice.
Valoarea formativă a jocurilor logice crește cu atât mai mult cu cât invățătorul dă curs
principiilor de bază care le călăuzeș te:
 copilul să gândească asupra situației în care este pus, să găsească singur diferite
moduri de rezolvare;
 să pună față în față propriile idei cu ale colegilor să i;
 să aleagă varianta cea mai convenabilă, formulând corect și la obiect, explicând
(motivâ nd) alegerea ei;
 jocurile logice se pot desfăș ura pe pl an frontal sau pe echipe și numai uneori individual ,
în funcție de nivelul de pregă tire al copiilor, de specificul jocului.

56 Jocurile logi ce reprezintă una dintre metodele, prin care se poate realiza un învățământ
activ care, punând accent pe principiul intuiț iei, scoate în evidență capacitatea de acț iune a
copilului asupra obiectelor .
1. GǍSIȚI PROBLEMA! este un joc pentru învățatrea și consolidarea operațiilor cu mulț imi.
Scopul: – să examine ze proprietățile tuturor pieselor, gă sind-o pe cea caracteristică.
Sarcina didactică: -copiii trebuie să pun ă piesele la locul potrivit după proprietatea
caracteristică a fiecăre ia.
Material didactic : – cercurile pentru diagrame, flanelograf, piesele trusei.
Regula jocului : – copiii trebuie să examine ze proprietăț ile tutur or pieselor din cercul verde,
găsind -o pe acea caracteristică (proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc și numai
ele). La fel vor proceda și cu piese le din cercul roșu. Comparând apoi co nstatările la care au
ajuns cu intersecția ș i cu complementara reuniunii, vor aj unge la rezultat singuri: ”așezați toate
pătra tele în cercul verde și toate piesele roșii în cercul roș u”.
Desfașurarea jocului : – învățătorul pre zintă copiilor, două cercuri colorate diferit ce se întretaie
incluzând un sector comun; î n fiecare dintre do meniile determinate de cele două cercuri au fost
așezate 1 -2 piese.

Într-o cutie, separate, mai sunt alte piese:

În același mod se poate proceda pe ntru a arăta că mulțimile sunt disjuncte. Elevii vor
lucra cu toate piesele trusei. Pentru a g ăsi astfel de probleme, este de ajuns ca mulțimile la care
se referă cerința să aibă ca proprietăț i, însușirile var iabile ale aceluiaș i atribut (culoare,
marime,fo rmă}
“Asezați toate piesele roșii în cercul roșu si toate piesele galbene î n cercul verde”.
“Așezaț i toate piesele mari în cercul roșu si cele mici î n cercul verde”.
“Așezați toate piesele î n formă de triunghi în cercul roș u si cele pătrate î n cercul verde”
etc.

57 Pentru a exemplifica incluziun ea, se alege o mulțime (formată după un anumit criteriu) și
o submulț ime (parte) a acesteia.

Astfel, se pot obține formulă ri ca:
“Așezaț i toate pătratele mari în cercul roșu și toate pătratele mici î n cercul verde”.
“Așezați toate piesele roșii î n cercul roșu și triunghiurile roș ii in cercul verde”.

Activitățile de efectuare a corespondenț ei eleme nt cu element a mulțimilor, au ca scop să
dezvolte la copil înțelegerea conț inutu lui de ba ză a noțiunii de număr, ca o clasă de echivalență
a mulț imilor finite echipotente cu o mul țime dată. În acest fel, elevii vor înțelege mai bine
proprietățile numerice ale mulțimilor care au același numă r de ele mente. Folosind denumirea de
mulțimi cu “tot atatea elem ente”, se desprinde progresiv noțiunea de număr ca o clasă de
echivalență.

2. CINE ARANJEAZǍ MAI BINE? – este un joc de aranjare a pies elor î n tablou.
Scopul: – dezvoltarea inițiativei, de a -i obiș nui pe copii cu un anumit ritm de lucru, de a duce la
bun sfârșit achizițiile făcute de aceștia î n jocurile anterioare de acest tip.
Sarcina diactică : – este aceea de a completa un tablou care cuprinde toa te cele 48 de piese ale
trusei î n așa fel încâ t la aceeași linie să aibă cel puțin o însușire comună.
Regulile jocului: – fiecare ec hipă primeș te un tabl ou cu piesele necesare, astfel încât să poată
completa tablouri cuprinzând: piese mici și subțiri, piese mari ș i groase.
Desfașurarea jocului: – după ce o echipă a alcătuit un tablou al pieselor mici, o altă echipă
primește sarcina să completeze un tablou cu aceeași înfățișare, însă cu piesele mari (respectând
forma și mă rimea).În continua re, copiii sunt invita ți să conture ze în tablou diferite imagini:
piese roșii ș i mici, triunghiuri groase, piese albastre mici etc.
Se recomandă să se realizeze ș i o corelare cu elementele de numerație însuș ite de
elevi. Învățătorul trebuie să ia inițiativa copiilor, să -i antreneze pe cei timizi, să -i tempereze pe
cei care tind să mono polizeze întreaga activitate, să d ea anum ite sugestii.

58
3. CAMPINGUL este un joc cu trei diferenț e.
Scopul: – sesizarea cu ajutorul conjuncției si a negației a diferen țri dintre însușirile a două piese
între care există trei diferenț e.
Sarcina didactică: – să așe ze în șir piesele (care reprezintă căsuțele campingului) astfel încât
între două casuțe vecin e să existe trei diferenț e.
Regula de joc: – dacă o căsuță este o piesă triunghiulară, mare, galbenă,cealaltă care i se alatură
poate fi pătrată, mică, roșie .
– se demons trează ;
– se așează de către fiecare echipă căsuț ele campingu lui formând trei drumuri, se
alatură piesa care poate fi dreptunghi, mic, verde.
Este declarată caștigătoare echipa care a reali zat în timpul stabilit mai multe “căsuțe”,
respectând regula (să se distingă intre ele prin trei at ribute : formă, mă rime, culoare, grosimea
fiind neschimbată)

ECHIPA A ECHIPA B

4. GASEȘTE RAPID SOLUȚIA – joc logico -matematic pentru clasa I.
Scopul : verificarea cuno ștințelor elevilor despre descompunerea unui număr intr -o sumă de doi
termeni.
Sarcina didactică : să descompună un număr dat într -o sumă de doi termeni și să găsească toate
soluțiile unei situații problemă.
Regula jocului : timpul efectiv de lucru este de 8 minute, iar solu țiile vor fi scrise pe o foaie de
hârtie.
Desfășurarea jocului : Prezint copiilor situația problemă : “Am preg ătit pentru serbare baloane
galbene și ver zi, câte 7 de fiecar e culoare. S -au spart 7 baloane.
Câte baloane galbene și cîte ver zi pot fi printre cele sparte ?
Folosesc ca element de joc întrecerea individuală și pe rînduri de bănci.Ca material didactic
aduc 7 baloane galbene și 7 baloane ver zi, pe care le fixez într-un suport. Clasific elevii astfel:
pe locul I cei cu 8 soluții corecte, pe locul II cei cu 7 soluții corecte, pe locul III elevii cu 6

59 soluții corecte. Stabilesc și o clasificare pe grupe de elevi, considerând fiecare rând de bănci o
grupă de elevi.Însum ând punctele obținute de fiecare elev al rândului respectiv, obțin calificarea
grupei de elevi.
Alte jocuri logico -matematice , desfășurate cu elevii clasei a IV -a, au contribuit la
dezvoltarea atenției și prespicacității elevilor. Dintre acestea voi aminti jocul logico -matematic :
”NE JUCĂM, OBSERVĂM, OPERAȚII CU CIFRE ROMANE, CORECT REZOLVĂM”.
Le-am cerut elevilor mei să mute o singură liniuță pentru a transforma fiecare expresie
într-o egalitate:
Soluții:
V – V = II VI – V = I
X – X = XIX X + X = XX

III – II = IV III + II = V
L – V = LIV L + V = LV

d) Jocuri specifice predării șirului numerelor naturale
Ținând cont , că primele z ece numere ale șirului natural, constituie temelia pe care se
dezvoltă mai târ ziu întreaga construcție a gâ ndirii matematice a copilului , le-am acordat o
atenție deosebită. În acest sens am utili zat jocuri caracteristice predării șirului numerelor
naturale cum ar fi: “ Ghici, ghici ”, “Găsește vecinul”, “Așază co rect”, “Cercul zburător”,
“Stop”.
Finalitatea acestor jocuri este de a consolida cunoșt ințele despre numere și cifre
(succesiunea numerelor, compunerea, descompune rea și compararea lor).
Voi exemplifica în continuare câteva dintre aceste jocuri.

1. GHICI, GHICI!
Sarcina didactică : – să asocie ze cifra cu numărul indicat .
Desfășurarea jocului : – Elevii sunt împărțiți în două grupe. Conducătorul de joc poate fi un copil
sau învățătorul clasei.Acesta spune un număr. Ceilalți copii vor ridica cartonașul cu cifra
corespun zătoare numărului.
ToțiConducătorul de joc numără car tonașele cu răspunsurile bune de la fiecare grupă s criind
pe tablă punctajul.

2. STOP!
Sarcina didac tică: – să recunoască cifrele.

60 Desfășurarea jocului : – Învățătorul are mai multe jetoane cu cifre. Acestea sunt date din mână în
mână copiilor . Când învățătorul spune “stop”, elevul la care se află în acel moment jetonul ,
trebuie să recunoască cifra arătând clasei cartonașul. Copiii aprobă sau nu răspunsul.

3.NUMǍRǍ ȘI DESENEAZǍ
Sarcina didactică : – să stabilească corespondența între două mulțimi.
Desfășurarea jocului : – Învățătorul ridică un cartonaș pe care sunt desenat e mai multe imagini
(flori, plante, animale) . Copiii trebuie să deseneze o m ulțime cu tot atâtea elemente câte imagini
sun pe cartona șul respectiv . Câștigă grupa care a lucrat cel mai repede și ma i bine.

e) Jocuri utilizate în perioada învățării operațiilor cu numere
Jocurile cu numere se evidenția ză printr -o mare valoar e formativă urmărindu -se în mod
deosebit, dezvoltarea independenței gâ ndirii elevilor, a spiritului lor de imaginație și
consolidarea tehnicilor de calcul.
Jocurile numerice se pot organiza pe echi pe și individual. Ba za desfășur ării jocurilor
numerice constă în formularea unei sarcini didactice care trebuie să fie realizată de elevi în
timpul jocului. Forma de activitate a jocului o repre zintă, completarea simbolurilor matematice
într-o anumită propoziție matematică (egalitate, inegalitate etc.) , numită deschisă, adică a căre i
valoare de adevăr nu este cunoscută decât după ce se cunoaște simbolul care lipsește sau
simbolurile care lipse sc. Este bine ca înaine de începerea jocului să se dea câteva exemple de
propoziții matematice care sunt adevărate sau false și apoi să se treacă la câteva exemple simple
de propoziții despre care nnu putem decide dacă sunt adevărate sau false.
Exemple de propoziții:
 “ Numărul 6 este mai mic decât 8 ”
 “ Numărul 2 este mai mic decât 4 ”
Acestea sunt propoziții adevărate.
Se scrie pe tablă propoziția: 4+ = 7 și se cere elevilor să spună dacă propoziția dată
este adevărată sau falsă. Se întreabă apoi clasa : „ Ce număr trebuie scris în pătrățel ast fel încât
să fie a devărată egalitatea?” Se scrie 4 +3 = 7.
În această formă de activitate, propozițiile logice devin element e de joc. Elevii sunt
impulsionați să găsească și să înlocuiască simbolul necunoscut, astfel încât propoziția dată să
devină adev ărată. Pentru dezvoltarea deprinderii de cal cul mintal se pot folosi diferite tipuri de
jocuri.
Exemplificări: Jocuri ce se pot utiliza în perioada formării noțiunii de număr.

61 1. CE PERECHE E MAI MARE?
Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul și de comparare a rezultatelor, dezvoltarea memorie .
Sarcina didactică : să efectueze exerciții de adunare cu numere în limitele 1 -1000 și să selecteze
cea mai mare sumă dintr -un șir de perechi de numere.
Material didac tic: foi de scris pentru fiecare elev;
Regula jocului : Pe tablă sunt 2 -3 perechi de numere și li se cere elevilor să afle din fiecare grupă
care pereche e mai mare și să o noteze pe foaie. Au timp de lucru limitat, 5 -10 minute.
Elemente de joc : întrecere a, recompensa.
Desfășurarea jocului : Un elev spune care rezultat este mai mare și cum s -a ajuns la acesta. Se
stabilește care pereche e mai mare și se scrie pe tablă. Elevii sunt împărțiți pe grupe. Fiecare
copil din fiecare grupă confruntă răspunsurile cu cele de pe foaie și se numără din fiecare grupă
cei cu rezultate identice cu cei de pe tablă.
Încheierea jocului : Care ech ipă are mai multe rezultate identice este declarată câștigătoare.
Iată un exemplu:
2 și 2 3 și 2 7 și 14 20 si 30
5 și 4 6 și 1 15 si 7 19 și 20
7 și 3 4 și 5 9 și 19 8 și 50
2 și 3 2 și 3 17 și 6 15 și 20
2 și 5 1 și 6 6 si 21 8 și 40
10 9 28 58
Pentru însușirea și consolidarea adunării și scăderii numerelor naturale , pentru extinderea
sferei lor de aplicabilitate, cât și pentru pregătirea înțelegerii și însușirii no țiunilor ce urmează a
se preda -învăța, am încercat să ap lic cunoștințele despre operațiil e învățate într -o diversitate de
jocuri didactice matematice.

2. SǍ AD UNǍM!
Scopul jocului este de a consolida adunarea cu mai mulți termeni.

15 31 11

22 55 3

40 2 0

4 12 40

62

Regulă : se adună numere le de aceeași culoare și rezultatul se pune în cercul de culoarea cifrelor
adunate.
Jocul se poate complica cerând elevilor să scrie rezultatele pe care le -au obținut în ordine
crescătoare sau descre scătoare.

3. URMǍREȘTE SǍGETA
Am pregătit pe tablă desenul:

Numărul 10 constituie punctul de plecare. Urmărind direcția săgeților și făcând calculele
corect se va ajunge rezultat ul corect .
Jocul se poate juca frontal , pe grupe sau individual. El dezvoltă rapiditatea gândirii și
atenția distributivă și consolidează cunoștințele despre aflarea termenului necunoscut.
Câștigă e chipa care are mai multe re zultate corecte.

4. CÂȚI PORUMBEI MAI POT FI ?
Scopul jocului : aprofundarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale. Dezvoltarea
flexibilității gândirii, a atenției în găsirea soluțiilor.
Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre descompunerea unui număr într -o sumă de
doi termeni (simetri a relației de egalitate).
Elemente de joc : întrecerea și recompensa, i ndividual și pe râ nduri de bănci.
Material didactic: o planșă cu 6 porumbei albi și 6 porumbei negri, câte o foaie de hârtie pentru
fiecare elev.
Regula : elevii scriu pe o foaie de hârtie soluțiil e posibile, iar învățătorul strâ nge foile după un
anumit timp stabilit. Pentru fiecare soluție bună se acordă un punct.
“ Pe o casă sunt 6 porumbei albi și 6 porumbei negri. Zboară 6 dintre ei. Câți
porumbei albi și câti porumbei negri pot fi acum pe casă?” – 3 + 6 + 2
10

63

5. CÂTE SOLUȚII GǍSEȘTI?
Scopul jocului : compunerea și decompunerea numerelor naturale. Pe trei bucăți de hârtie se scrie
adunarea a+ b =10
Sarcina didactică: să se găsească toate valorile posibile pentru a și b.
Regula: fiecare elev are voie să facă o singură înlocuire s au corectare a unei greșeli comise de
coechipierii săi până a ajuns hârtia la el. Va câștiga grupa care în t impul stabilit de învățător va
da cele mai multe răspunsuri bune.

a + b = 10 Alt exercițiu: a – b = 4
1 + 9 = 10 – 6 =
2 + 8 = 9- 5 =
3 + 7 = 8- 4 =
4 + 6 = 7 – 3 =
6 + 4 = 6 – 2 =
5 + 5 = 5 – 1 =

f) Jocuri pentru consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris
Exercițiile – joc cer o mare atenție din partea elevilor .Aceștia trebuie să rezolve exerciții
în care trebuie să respecte ordinea efectuării operațiilor în mod progresiv, pe etape, încât după
fiecare etapă primesc o răsplată , dev enind în final „pilot cosmonaut”.

1) RACHETA( clasele a -II-a, a-III-a, a-IV-a)
Scopul jocului : consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris.
Soluții Porumbei
albi negri
I
II
III
IV
V
VI
VII 0
1
2
3
4
5
6 6
5
4
3
2
1
0

64 Sarcina didactică : să rez olve exerciții de adunare, scădere, înmultire și împărțire cu numere în
concentrul 0-1000.
Material didactic: planșă mărită, fișă cu desene pentru fiecare elev.
Regula jocului: elevii au de rezolvat calcule pentru fiecare treaptă a rachetei iar pe ultima treaptă
un exercițiu cu un grad de dificultate pe baza cuia elevul va trebui să comp ună o problemă.
Elemente de joc : întrecerea individuală.
Desfășurarea jocului: în treapta I, elevul are de rezolvat calcule de un singu r ordin (adunări,
scăderi , înmulțiri și împărțiri) el devenind “pilot pe elicopter” dacă rezolvă cor ect exercițiul din
dreapta. În treapta a -II-a a rachetei sunt date spre rezolvare exerciții combinate (adunare și
scădere, înmulțire și împărțire). Rezolvarea corectă a exercițiului îi aduce marea s atisfacție de a
fi considerat “ pilot pe curse interne”. În treapta a -III-a, elevul este obligat să respecte în
rezolvarea exercițiului ordinea operațiilor. După rezolvarea corectă va fi numit “ pilot de curse
externe”.
În următoarea treaptă, elevul va efectua un exercițiu combinat în care sunt incluse și
paranteze rotunde. Rezolvar ea corectă ii va da posibilitatea de a fi numit “pilot de încercare”. În
ultima treaptă a rachetei este dat un exercițiu pe baza căruia elevul va trebui să compună o
problemă. După rezolvarea corectă a exercițiului el va deveni “pilot – cosmonaut”. Acest j oc
poate fi aplicat la orice clasă și la orice temă ca activitate de muncă independentă, într -o
diversitate de variante, în funcție de creativitatea învățătorului.

Ești un pilot cosmonaut!

Ești pilot de încercare!

Ești pilot de curse externe!

Ești pilot de curse interne!

2. Efectuează:

84+39 -47=
Efectuează operațiile:
86+14= 87-29=
75×8= 320:8= 4. Rezolvă :
(32:2+16):4=
[(45+5)x9 –
50]:100= Calculează:
72:9+54=
77-5×9= Alcătuiește o
problemă:
4×9+456=
4

Ești pilot pe elicoptere!

65

1) CÂȚI ANI ARE COPACUL ?
Scopul jocului: – consolidarea deprinderii de calcul mintal (0 – 1 000)
Sarcina didactică: – efectuarea operațiilor d ate pentru a afla vârsta copaculu i;
Material diadctic: – fișe de lucru
Regula jocului: – se cere elevilor să urmărească cu atenție desenul după care: se adună numerele,
rezultatul se înmulțește cu 5, se împarte la 3, din acest număr se scade suma inițială și se află
vârsta plopului.

4 9 1
2 9 7 3
8 5 6

2) CÂT FAC? ( clasa I)
Scopul jocului : consolidarea deprinderilor de a raporta numerele la cantitate, exersarea
operațiilor de adunare și scădere în cadrul primei zeci.
Sarcina didactică : rezolvarea unor exerciții cu operațiile de adunare și scădere.
Material didactic : buline, cartonașe cu numere (două serii de numere pentru fiecare copil), fișe
cu scheme.
Elemente de joc :întrecerea pe grupe sau individuală.
Regula jocului : Copiii vor trebui să completeze pătrățelele, apoi să efectueze operațiile de
adunare sau scădere.
Desfășurarea jocului : Clasa este î mpărț ită pe două grupe. Conducătorul fiecărei grupe distribuie
fișele, după care se dă semnalul de începere a jocului. Acest joc se poate desfășura atât pe grupe
cât și individual.
Încheierea jocului : Va fi declarat câștigător elevul care a completat corec t schema , a scris și
operația corespunzătoare în timpul cel mai scurt. Dacă se împarte sarcina pe grupe, câștigă
echipa care are mai multe puncte.

* * * * * * * * * * * * * * * *

66

3) GǍSEȘTE MAI MULTE SOLUȚII !
Scopul jocului : consolidarea deprinderilor de calcul și dezvoltarea capacității de a opera cu
numere în scheme date.
Sarcina didactică : să găsească perechi de numere în limitele 0 -1000, care prin repetare în
anumite condiții să dea același rezult at.
Material didactic : se liniază pe fișe sau pe tablă două pătrate împărțite în câte nouă căsuțe.
Elemente de joc : întrecerea individuală pe grupe.
Regula jocului : se dau numerele 1 și 2 și se cere elev ilor să găsească în ce ordine vor putea fi
folosite numerele date pentru a obține pe orizontală și verticală același rezultat. Condiția care se
pune este ca fiecare număr să fie folosit de același număr de ori.
Desfășurarea jocului : la semnalul dat de învățător, elevii se vor gândi și apoi vor completa
căsuțele cu numerele date conform regulilor stabilite (folosin d numerele 1 și 2 de același număr
de ori).
Încheierea jocului : vor fi evidenț iați elevii care au completat în timpul cel mai scurt cele nouă
căsuțe respectând condiția pusă. .

Putem complica și spori gradul de dificultate al jocului, cerând elevilor ca după ce au
completat cor ect primul pătrat, să găsească și alte numere care, repetate de același număr de ori
1
2
1

2

2

1
2
1

67 și în aceeași ordine, în pătrate asemănătoare, să dea pe verticală același rezultat ca pe orizontală.
Pentru ac est joc elevii vor putea realiza în numeroase variante, ca cele din figura următoare:

II.4.3. Folosirea jocului didactic matematic în diferite momente ale lecției
a) Jocul didactic matematic ca lecție de sine stătătoare completă
Se presupune că învățătorul cunoaște bine principalele tipuri de lecție care se pot
practica î n mod obișnuit, ca variante alternative, cât și principalele evenimente c are conferă
lecției o structură aparte. Cele mai importante forme de organizare a activităților matematice, în
clasele I -IV, pen tru care jocurile didactice reprezintă o lecție de sine stătătoare, completă, sunt:
 lecția de fo rmare a capacității de a folosi informații, reguli, algoritmi (de formare a
priceperilor și deprinderilor);
 lecția de rezolvare independentă a exercițiilor și p roblemelor;
 lecția de sistematizare și fixare (la sfârșit de capitol) .

b) Jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu -zise ale lecției
La vârsta școlară mică, elevii învată multe tehnici elementare ale activității intelectuale.
Pentru a -i convin ge să ia parte la o activitate care întrunește în sine mai multe laturi, trebu ie
stimulate o serie de scopuri interne și externe care să declanșeze dorința, atracția și int eresul
pentru învățare, însoțite de mulțumirea efortului tensional, de bucuria succe sului.
În special jocurile didactice folosite ca momente ale lecției îi ajută pe elevi să de pășească
unele piedici, dezvăluind unele “taine “ ale științei matematice, prin atractivitatea pentru
problematic. Locul acestor momente de cele mai multe ori nu se poate programa din timp,sau
controla. Această flexibilitate de manifestare și ordonare a acestora ne permit o rată ușor crescută
de creație, indi ferent de tipul de lecție sau de altă formă de organizare a activității matematice.
Având în memorie momentel e unei lecții, putem spune că ele pot fi realizate cu multă
atractivitate și prin jocurile didactice.
Enunțurile obiectivelor pot să reiasă din răspunsurile jocului:
1.REBUS
1. Operație, propoziție corectă 3 6 3
6 6
3 6 3 9 18 9
18 18
9 18 9 6 12 6
12 12
6 12 6 8 16 8
16 16
8 16 8

68
2. Rest sau…;
3. Operație corespunzătoare expresiei „de atâtea ori mai mare”;
4. Calculul în minte;
5. Rezultatul adunării;
6. Rezultatul bun;
7. Semn de …pus pentru a compara două numere;
8. Elevii în clasă lucrează pe caiete și la…

La o lecție de consolidare, ”Adunarea și scăderea cu și
fără trecere peste ordin” , în limitele 0 -20, se poate introduce jocul didac tic după anunțarea temei,
în următorul moment se poate crea situația de învățare.
O altă etapă a lecției în care jocul este folosit ca moment propriu -zis este fixarea
cunoștințelor însușite.

2. SĂRBĂTORITUL
Scopul jocului : – formarea deprinderii de a lucra cu fracțiile;
– dezvoltarea spiritului competitiv;
Sarcina didctică : – să descopere sărbătoriltul;
– cât primesc invitații din tort;
Material didactic : – fișe de evaluare;
Regula joculu :
Elevii privesc cu atenție desenul și apoi completază:
a) Cea mai mare bucată de tort îi revine
Sărbătoritului.
b) El este ………………. A D E V Ă R A T Ă
D I F E R E N Ț Ă
Î N M U L Ț I R E
M I N T A L
S U M A
C O R E C T
R E L A Ț I E
T A B L Ă

69
c) Invitații primesc 1/8 din tort.

c) Jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalată pe parcursul lecției sau în
final
Sunt momente în care puterea de concentrare a copiilor este mică, atunci se simte
nevoia , în cadrul lecțiilor de matematică , să completăm sau să intercalăm în anumite momente
jocul didactic.
O problemă sau un exercițiu poate deveni joc didactic, dacă îndeplinește condițiile:
 realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
 folosește elementele de joc în vederea realizării sarcini propuse;
 folosește un conținut matematic accesibil, atractiv, recreativ;
 pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor competitive se folosesc
reguli de joc cunoscute anticipat de către elevi, învățătorul fiind „arbitrul” principal a l
întrecerii.

1. CINE SCRIE MAI MULTE EXEMPLE
Scopul :verificarea cunoștinț elor și consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris.
Sarcina didactică :să scrie cât mai multe exerciții de descompunere a numerelor în limitele 0 -10,
0-20 sau 20 -100, folosind toate operațiile.
Materialul didactic :învățătorul își va pregăti din timp câteva exemple de numere car vor putea fi
compuse folosindu -se toatele cele 4 operații.
Elemente de joc : întrecerea pe echipe.
Reguli de joc : primele două variante cu numere în limitele 0-20, sunt n umai pentru clasa I.
Responsabilul de joc cheamă la tablă prima pereche , alcătuită din câte un membru din fiecare

70
echipă. Se arată câte un număr celor doi concurenți.Timpul de lucru pentru fiecare este de 3
minute.
Varianta a II -a, cu numere în limitele 20 -100,se folosește în clasele a II-a, a III-a și a IV- a,
utilizând cele 4 operații.
Pentru clasa I
Prima variantă: A doua variantă :
0 + 9 = 9 3 + 6 = 9 1 + 2 + 0 + 3 + 1 = 9
1 + 8 = 9 4 + 5 = 9 2 + 3 + 2 + 2 = 9
2 + 7 = 9 5 + 4 = 9 3 + 2 + 3 + 1 = 9
Desfășurarea jocului : fiecare participant la jo c, în partea rezervată echipei sale, va începe să
alcătuiască cât mai multe exerciții (cu adunări și scăderi pentru c lasa I și cu celelalte operații,
înmulțiri și împărțiri pentru clasele III -IV), al căror rezultat să fie egal cu numărul cerut .
Aprecierea se face cu participarea clasei. Pentru fiecare exercițiu corect se va acorda câte un
punct.Întrecerea va fi câștigată de echipa care a obținut cel mai mare punctaj.
Pentru celelalte clase:
Prima variantă:
1 x 9 = 9 10 x 1 0 = 100
3 x 3 = 9 20 x 5 = 100
9 x 1 = 9 10 x 2 x 5 = 100
3 x3 x 1 = 9 2 x 2 x 5 x 5 = 100
A doua variantă:
1 + 2 + 1 + (2 x 3) = 9 2 x 10 + (8 x 10 )= 100
3 x 2 + 3 = 9 80 : 4 x 5 = 100
(9 x 5) : (10:2) = 9 6 x 8 + 52 = 100
(24 : 6) + (5 x 1) = 9 (8 x 5) + 34 + 26 = 100
2. PLASA DE PESCUIT

850 15 28 20 50
– + + +
+ + –

71
–

Scopul : consolidarea deprinderilor de calcul și de zvoltarea capacit ății de a opera cu numere în
scheme date.
Sarcina didactică : efectuarea opera țiilor de adunare și de scădere în concentrul 0 – 1 000
Reguli de joc : fiecare elev va completa nodurile plasei de pescuit cu rezultatele corecte conform
operației matematice indicate. Se acordă un punct pentru fiecare operație c orectă și se scade un
punct pentru o greșeală.

3.CINE ȘTIE SCRIE ?
Scopul :-dezvoltarea deprinderilor de calcul oral și scris;
Materialul didactic :foi de hârtie pentru fiecare copil;
Desfășurarea jocului : se împarte clasa în două , apoi se formează perechi. Se împarte tabla în
două părți,stabilind partea ce -i revine fiecărei echipe.
Prima parte de elevi (câte unul din fiecare grup) vine la tablă. Conducătorul jocului spune
un număr și cere elevilor să formeze în scris diferite exerciții de adunare, (orice a ltă operație ) al

– +

72 –1298
X căror rezultat să fie tocmai numărul dat. După 3 -5 minute se oprește jocul și se face evaluarea .
Pentru fiecare exercițiu bun se acordă un punct.
Pentru a menține trează atenția elevilor , fiecare echipă corectează exercițiile echipei
adeverse. Se acordă un punct pentru descoperirea unei greșeli.

Exemplu: conducătorul de joc a indicat numărul 6 și operația de adunare.

A. 1 + 5 = 6 4 + 2 = 6 3 + 1 + 2 = 6
3 + 3 = 6 2 + 2 + 2 = 6 Total 5 puncte
B.
2 + 1 + 3 = 6 1 + 1 + 4 = 6
3 + 2 + 1 = 6 1 + 2 + 3 = 6
Total 4 puncte.

X = 947
X = 140

Seria de jocuri matematice practicate în ciclul primar nu se termină cu tipurile menționate
de mine mai sus. Ele au fost alese mai ales din necesitatea de a găsi modalități practice și
metodologice pentru a face matematica mai atractivă și implicit mai utilă. Nu am preten ția că am
epuizat acest subiect dar m -am străduit în acest capitol să adun o serie de jocuri didactice
interesante și variate care solicită intelectul și starea afectivă a copiilor.
+2575
: 5
– 10 3458
497 – 345
X

73

CAPITOLUL III

CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND CREȘTEREA
RANDAMENTULUI ȘCOLAR LA ELEVII DIN CLASA A I PRIN
UTILIZAREA JOCURILOR DIDACTICE MATEMATICE

III.1. Obiectivele cercetării și formularea ipotezei de cercetare

74
III.2.Metodologia cercetării

Motto:
„Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este
însăși viața copilului ” (Mc. Dougall)
III.1. Obiectivele cercetării și formularea ipotezei de cercetare

Cercetarea – este o strategie care urmărește surprinderea relațiilor dintre cât mai multe
variabile pe care le incumbă procesul real de educație.
Un prim pas în realizarea cercetării este acela de stabilire a obiectivelor si a ipotezei de
cercetare.
Considerată de către unii gânditori fie o “aventură” (Debesse M. Etapele educației,
1961), de alții “mister” (Gusdorf, G. Pentru o pedagogie de preda re, 1963) , educația este un ul
dintre fenomenele care influ enteaza viața prez entă și viitoare a societă ții.
Datorită evoluței permanente a societății, educația cunoaște permanente evoluții și
modific ări, lucru care va determina implic area tuturor speciali știlor in î mbunatățirea
fenomenului. Educatia un fenomen social care nu va înceta niciodată să -și afirme misterele și
dificultățile, oferind astfel tuturor celor interesați de acest domeniu al vieții (părinți, formatori,
cercetători) un orizont nelimitat d e studiu și cunoaștere .

75 Cerceratea î n domeniul educației nu se oprește niciodată, iar caredele didactice realizează
prin profesia pe care o practică si o cercetare continuă. Astfel, cadrele didactice sunt capabile să
ințeleagă complexitatea problematicii științelor educației prin înnoirea informațiilo r legate de
practica profesională. Un alt aspect al importanței cercertării în științele educatiei este faptul ca
specialiștii – cadre didactice, simt constant nevoia de innoire a metodelor didactice, de
imbunătățilre a tehnicilor de predarea și de imbogăți re a cunoștințelor, pentru a putea face față
reformelor

“A pleca de la probleme care sunt cu adevarat probleme și a căror soluție poate să
aducă o îmbunătățire operei școlare, aceasta este regula de conduită care nu
trebuie niciodată pierdută din vedere” (Plachard, E. Pedagogie școlară
contemporană , 1992)

În realizarea cercetării educației nu trebuie uitat că nu trebuie să ne oprim doar la
generalizarea experienței, ci pornind de la ea, să realizăm cat mai multe experiențe noi, care să
ofere soluți i adecvate problemelor de la care am pornit studiul.
Cercetarea din domeniul educațional va ține cont de gradul de evoluție a societății, de
evoluția tehnologică și științifică, care impune standarde adecvate tinerei generații. Astfel,
cadrele didactice vor trebui permanent informate și formate în concordanță cu nevoile
identificate.
Școala, este principalul factor care determină progresul, iar cercetarea pe care cadrele
didactice o realizează constant ajută la identificarea celor mai eficiente căi, cele mai variate
metode și mijloace care să asigure și să încurajeze dezvoltarea ritmul ui de asimilare de noi
cunoștinte, î n concordanță cu perspectivele societății.
Studiul matematicii în școala primară își propune formarea la elevi a competențelor de
bază vizând: calculul matematic, noțiuni intuitive de geometrie, măsurări și măsuri.
Noua programă privind predarea matematicii la clasele I -IV vizează:
– schimbări în abordarea conținuturilor : înlocuirea conținuturilor teoretice cu o varietate de
conținuturi problematice care să dezvolte capacitățile matematice ale elevilor;
– schim bări în ceea ce se așteaptă de la elevi: aplicarea mecanică a unor algoritmi va fi
înlocuită cu elaborarea și folosirea de strategii în rezolvarea de probleme și va stimula
colaborarea în timp a rezolvării sarcinilor;
– schimbări în predare: rolul învăță torului se va schimba din acela de transmițător de informație
în cel de organizator de activități variate de învățare pentru toți copiii.

76 Nevoia omului modern de se descurca în situații criticede a gasi permanent soluții la
probleme noi , impun ca școala, o dată cu funcția ei informativă, să dezvolte și atitudinile
intelectuale ale elevilor, independența și creativitatea gândirii , iar acest sens, rolul jocului
didactic este mai mult decat important.
“Scopul jocului este acela de a -l înarma pe copil cu un aparat de gandire logică, suplă ,
polivanet ă care s ă-i permită să se orinteze î n probleme realit ății î nconjuratoare, s ă exprime
judec ății și raționamente variate î ntr-un limbaj simplu ” (T. Banceanu – “Jocul didactic – mijloc de
evidentiere si stimulare a capa citatii creatoare in invatarea matematicii’, Revista “Invatamant
primar”, Editura Miniped, Bucupresti, 2006, pg 129)
Folosirea jocului didactic în predarea matematicii la clasele primare , face ca elevul să fie
atras de cee ce se întîmplă în cadrul activi tăților intructiv -educative , iar plăcerea de a reuși în a
găsi soluții la problemele logice determină o implicare crescută a copiilor.
La nivelul claselor primare, copii știu deja de respecte reguli, iar fiecare joc trebuie să
respecte o serie de reguli, care sunt urmărite de un arbitru pentru a fi respectate. În clasă, rolul
arbitrului este îndeplinit de profesor sau învățător. Pentru re ușita jocului didactic, important este
ca jocul să se termine cu un rezultat care să confirme și să răsplătească spiritual competitiv.
Prin joc , fie el și didactic, copilul isi afirmă personalitatea, calitatile sale psihice , voința ,
inteligen ța, gandire a, și mai presus de toate, in cadrul activității didac tice, este eliminată
plictiseală , care este principalul element care determină scaderea intereseului elevilor la lecție.

În această lucrare am pornit de la ipoteza că utilizarea jocului didactic
matematic contribuie la îmbunătățirea progresului școlar al elevilor, și în particular
la creșterea eficienț ei însușirilor noțiunilor matematice.

Cu alte cuvinte, folosirea adecvată a jocului didactic în lecțiile de matematică determină o
creștere a randamentului școlar.
Din experiența mea profesională, am ajuns la concluzia că folosirea elementelor ludice în
cadrul activității didactice determină rezultate superioare față de lecțiile realizate în condiții
școlare obișnuite.
Din ipoteza formulată se desprind două variabile ale cercetării:
– variabila independentă , cea introdusă – jocul didactic matematic ;
– variabila dependentă –eficiența însușirii noțiunilor matematice și progresul școlar al
elevilor.

77 Evaluarea rezultatelor școlare, care să ne arate efectul jocului didactic în cadrul lecțiilor,
înseamna a identifica măsura în care obiectivele programului de instruire au fost atinse, sau nu.
Verificarea ritmică a elevilor și informarea în mod operativ asupra progreselor realizate
în procesul de învățare, contribuie la efetele educative ale evaluării și la motivarea pentru
învățare.
Modernizarea metodelor de învățământ sau utilizarea lor într -o manieră modernă se
realizează prin conjugarea acestora cu strategiile de provocare și dirijare a efortului intelectual al
elevilor.
După studierea atentă a programei școlare de la clasa a I, mi-am fixat obiectivele, după
care am stabilit metodologia cercetării . În acest scop mi -am propus o serie de obiective :

OBIECTIVELE CERCETĂRII
– cunoașterea nivelului de pregătire intelectuală a elevilor;
– măsurarea și aprecierea progreselor în materie de cunoștințe, priceperi și
deprinderi matematice, ca rezultat al procesului de instruire, prin folosirea
jocurilor didactice matematice;
– depistarea lacunelor
– identificarea greutăților întâmpinate de elevi la ora de matematică;
– cunoașterea valențelor formative, educative ale jocului didactic folosit la
orele de matematică.
– evidențierea valențelor formative, educative ale jocului didactic folosit la
orele de matematică.

III.2 Metodologia cercetării

Cerce tarea a fo st realizată în anul școlar 2016 -2017, la clasa a I pe un eșa ntion
experimental de 13 elevi de la Școala Gimnazial ă Nr.1 Roșiori , județul Bacău asupra c ăruia am
acționat cu ajutorul factorului exper imental (de progres) .
Experimentul a fo st realizat la unitatea de învăț are “ EXPLOR ĂM ȘI CALCULAM
PANA LA 100 CU TRECERE PESTE ORDIN ”

78 Cercetarea pe care am inițiat -o este o investigație de tip constatativ – formativă
(experimentul psihopedagogic formativ îmbinat cu testul de cunoștințe )și are c a scop identifcarea
creșterii randamentului școlar î n urma folosirii jocului matematic în cadrul orelor de Matematică.
În desfășurarea cercetarii , am parcurs următoarele trei faze:
a) etapa pregătitoare (inițială) ;
b) etapa de efectuare (formativ -ameliorativă);
c) etapa de evaluare (finală sau post -test).
A) Etapa I, etapa pregătitoare (inițială) desfășurată în primele două ore alocate unității
de învățare.
Un specialist în domeniu (Ausubel, D. Psihologie educațională :viziune cognitiv ă,
2000 ) referindu -se la evaluarea inițială spunea: “Ceea ce influențează cel mai mult în
învățare sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați -vă de ceea ce
el știe și instruți -l în consecință”.
B) Etapa a II -a, etapa formativ -ameliorativă, desfășurată pe parcursul a 20 de ore,
etapa ce a cuprins organizarea unor activități pe baza jocului didactic cu respectarea
particularităților psihice ale copiilor, a nivelului de pregătire al elevilor în cadrul
orelor de matematică.
C) Etapa a III -a, de eva luare finală (post -test), desfășurată la sfârșitul orelor alocate
unităților învățate, a constat în aplicarea unor teste docimologice ce vizau nivelul
cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor, capacitatea de rezolvare de exerciții și
probleme, într -un cu vânt, performanțelor școlare ale elevilor, în urma introducerii
jocului didactic ca metodă activă de învățare și stimulare intelectuală a elevilor.

Metoda statistică – a fost utilizată în dub la sa calitate : de metodă de investigare și de
metodă de prelucr are și interpretare a datelor culese în cadrul experimentului efectuat.
Astfel, după fiecare test are am întocmit o matrice (tabel cu dublă intrare) în care pe
orizontală se arată numărul elevilor, iar pe vericală numărul itemilor, punctaj total, calificati vul.

Metode empirice/experimentale
Constituie suportul experimentelor empirice, sunt cel mai des utilizate în cercetările din
educație în combinație cu unele metode științ ifice experimentale.
– Observarea – constă în urmărirea și consemnarea faptelor așa cum se desfașoară ele
natural. Observarea poate fi spontan ă sau provocat ă, pasiv ă sau activ ă, dirijat ă sau nedirijat ă.
Observarea provocată este activă și dirijată, este intenționată și dirijată spre un scop, este
organizată și condusă sistema tic, conștient ș i voluntar. Pentru a fi realizată , observarea impune

79 anumite condiții: se urmăresc reacț iile elevilor ( verbale, comportamentale) î n diverse
împrejurări; se notează elementele caracterisitce (inte rese, preocupări, aptitudini) fără ca elevii să
simtă că sunt obser vați, pentru ca reacțiile lor să nu devină artificiale; notarea datelor nu se
realizează î n pre zența elevului; se confruntă informaț ii din surse variate. Observarea cont ribuie la
studiul individualității elevilor, la diferențierea înt re elevi, la realizarea fiș ei psihopedagogice, la
orientarea școlară și profesională, la o bună colaborare cu familia elevului etc.
– Convorbirea – constă într -un dialog între cercetători și subiecți, în vederea colectă rii
anumitor da te despre elevi, despre instituțiile școlare sau extraș colar e. Convorbirea devine
procedeu în anchete sau interviuri, când se referă la o anumită temă, când se urmarește colectarea
unor informații, opinii de la un numă r mare de elev i din aceeași comunitate școlară.
Pentru a-și atinge scopul, con vorbirea trebuie să fie naturală, firească, să se evite
întrebările directe, care lezează intim itatea elevului, să se consemneze părerile celor chestionați
fără să se observe acest fapt. Întrebările trebuie să fie formulat e clar s i precis, iar pentru
adâncirea, clarificarea, nuanțarea răspunsurilor, să se pună între bări suplimentare.
– Cercetarea documentelor ș colare – constă î n valorificarea datelor arhivistice.
Surse: cataloage (note/calificative obținute la evaluări), foile m atricole, fiș ele
psihopedagogice, dosarele person ale ale elevilor, planurile de învățământ ș i programele analitice,
manual ele școlare etc.
– Analiza produselor activităț ii- se referă atât la analiza eficienț ei pr ocesului instructiv –
educativ, cât și la cr eațiile individuale ale elevilor.
– Interevaluarea elevilor – constă î n a solicita elevii dintr -o clasă să -și ierarhizeze colegii
în funcție de un criteriu (învătă tura, aptitudini, cal ităti morale, sportive, preocupări din timpul
liber, trăsă turi de personalitate etc) .
Această metodă aparț ine categoriei gen erale a anchetelor, se corelează cu tehnicile
sociometrice, aj ută la intercunoașterea elevilor și la studiul relaț iilor interpersonale.

Valorificarea rezultatelor cercetării – după ce s -au parcurs etapele de proiectare și
desfășurare a cercetării pedagogice urmează valorificarea rezulatelor și comunicarea lor.
Finalitatea oricărei cercetări pedagogice nu poate fi alta decât să descopere modalități noi de
perfecționare a acțiunii educaționale, de creștere a randamentului său. Realitatea
psihopedagogică este infinit mai nuanțată pentru a se lăsa analizată prin prisma unui clișeu sau
model teoretic, indiferent care ar fi el. Dacă cerecetarea este o aventură în necunoscut,
obstacolel e ce pot interveni, generează tot atâtea distorsiuni posibile. Evitarea și depășirea lor
constituie criteriul principal al unei autentice cercetări pedagogice.

80 Pentru prelucrarea și interpretarea datelor cercetării s-au utilizat metodele statistico –
matem atice care au ajutat la cunoașterea progreselor și regreselor în învățare. Aceste metode
sunt:
 întocmirea de tabele de rezultat imediat după administrarea unor probe și înregistrarea
performanțelor, sau după efectuarea observației și consemnarea datelor în grila de
observație (tabele analitice, sintetice) ;
 reprezentarea grafică a datelor din tabel ele sintetice (diagrama areolară , hist ograme,
poligoane de frecvență);
 calcularea indicilor statistici (media, mediana, modulul).
Indicii statistici prin care se d etermină în mod curent tendința centrală a rezultatelor sunt
media, mediana și modul ul.
Media aritmetică (m) este considerată cea mai utilizată valoare rezumativă pentru
caracterizarea tendinței centrale a datelor; ea se calculează însumând mărimile indivi duale și
împărțind rezultatul la numărul lor.
Mediana (med) este un alt indice al ten dinței centrale, care se utilizează mai ales când
avem de -a face cu distribuții asimetrice. Mediana este valoarea ce împarte șirul de măsuri în
două grupe egale. Pentru af larea medianei este necesar ca în prealabil șirul de valori să fie aranjat
în ordine crescătoare sau descrescătoare.
Modulul (categorí a modală) este valoarea cu frecvenț a cea mai mare dintr -un șir de date.
În cazul datelor grupa te, modulul este intervalul care cuprinde cei mai mulți subiecți, respectiv
valoarea centrală (X k) a acestu i interval. Constatăm că modul nu necesită operații de calcul; el
poate fi determinat prin simpla examinare a valorilor. ( Dumitriu, C., Introducere în cercetarea
psihopedagogică 2004 ).
Pentru cunoașterea modului în care diferitele rezultate (valori) individuale se repartiz ează
în jurul „valorii centrale “ este necesară cunoașterea organizării interioare a colectivității, prin
măsurarea gradului de împrăștiere a distribiției. Este important să știm dacă valorile individuale
se distribuie pe o scară mai largă sau mai restrânsă, dacă sunt mai apropiate de tendința centrală
sau mai îndepărtate.
Abaterea standard sau abaterea tip se definește ca fiind rădăcina pătrată a variației
(dispe rsiei).
Ion Radu (apud Dumitriu, C., Introducere în cercetarea psihopedagogică , 2004 ),
considera că indicele de dispersie „cel mai exact și mai des utilizat este de fapt abaterea standard “
și are avantajul de a fi exprimat în aceleași unități ca și datele inițiale pe care le prelucrăm.

81 Datele din tabelele sintetice pot fi reprezentate grafic în sistemul celor două axe (abscisă
și ordonată). Pe ordonată se plasează frecvența în cifre absolute sau procente, de jos în sus, iar pe
abscisă intervalele de măsurar e, în ordine crescătoare, de la stânga la dreapta.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII EXPERIMENTALE

IV.1 Rezultatele obținute la evaluarea inițială

IV.2 Rezultatele obținute la evaluarea formativă

82

IV.3 Rezultatele obținute la evaluarea finală

IV.4. Evaluarea progreselor obținute de elevi

Motto :
“Nu ne putem imagina copil ăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari
prin joc. Despre copil nu putem spune că el crește și atât ; trebuie să spunem că el se dezvoltă
prin joc.”

(Jean Chateau)

IV.1 Rezultatele obținute la evaluarea inițială

În etapa evaluării inițiale a fost aplicată proba de evaluare inițială la disciplina
Matematică pentru cu noașterea nivelului inițial al dezvoltării randamentului șc olar al elevilor din
clasa a I .
Testul aplicat în această etapă a urmărit nivelul următoarelor competențe (aceleași pe care
le voi urmări și în testul de e valuare intermediară și finală) :
 efectuarea corectă a unei operații metematice învățate;
 aflarea termenului necunoscut dintr -un exercițiu dat;

83  modalități de compunere și descompunere a numerelor naturale ;
 rezol varea unei probleme cu două sau mai multe operații .

Test de evaluare inițială

Competențe specifice :
1. Să adune și să scadă în limitele 0 -1 000 000, cu sau fără trecere peste ordin;
2. Să afle termenul necunoscut;
3. Să afle suma / diferen ța a două numere mai mici decât 100 ;
4. Să utilizeze terminologia specifică matematicii ;
5. Să formulize și să rezolve probleme pornind de la o tematică dată de la numerele date, de
la imagini.

Test inițial :

1. Calculează:
25+ 5=
37-19=
71+28=
82-36=
57-29= 78- 6=
67+24=
97-58=
8+20=
90-30=

2. Află termenul necunoscut :
a+ 53 = 94
a=
a=
P:

16+ b= 72 b=
b=
P:

c- 43= 28
c=

84 c=
P:

25- d= 13 d=
d=
P:

3. Aflați :

a) Suma numerelor 38 si 37;
b) Diferen ța numerelor 66 și 23;
c) Num ărul cu 29 mai mare decat 36 ;
d) Num ărul cu 15 mai mic decât 42.

4.
Micșorează suma numerelor 41 și 52 cu 28.

5.
Mărește diferența numerelor 88 și 44 cu 38.

6.
În grădina Larisei au înflorit 17 narcise, iar zambile cu 5 mai multe
Câte flori au înflorit în grădina Larisei ?

Plan și rezolvare:

Punctajul și convertirea acestuia în calificati v :

85 Î 1- 10 sit. * 0,20 = 2 punct e
Î 2 – 4 sit. * 0,50 = 2 punct e
Î 3- sit. * 0,25 = 1 punct
Î 4- 1 sit. * 1 = 1 punct
Î 5 -1 sit. * 1 = 1 punct
Î 6 – 2 sit.*1 = 2 puncte

Se acordă un punct din oficiu

Foarte bine: de la 9 la 10 puncte ;
Bine : de la 7 la 8,99 puncte ;
Suficient : de la 5 la 6,99 puncte;
Insuficient : de la 1 la 4,99 punct e

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

SUFICIENT BINE FOARTE BINE
 Calculează corect 4
operații de adunare și
scădere
 Află termenul necunoscut
în 2 cazuri
 Rezolvă corect 2 situații
 Recunosște terminologia
dar greșește la calcul
 Recunosște terminologia
dar greșește la calcul
 Înțelege problema dar
greșește la calcule  Calculează corect 8
operaț ii de adunare și
scădere
 Află termenul
necunoscut în 3 cazuri
 Rezolvă corect 3
situații
 Recuno ște
terminologia dar
rezolvă corect o
singura operație
 Recunoște
terminologia dar
rezolvă corect o
singura operație
 Înțelege problema dar
rezolvă o singura  Calculează corect toate
operații de adunare și
scădere
 Află termenul
necunoscut în toate
cele 4 cazuri
 Rezolvă corect toate
situațiile
 Recuno ște
terminologia și rezolvă
corect toate operațiile
 Recunoște
terminologia și rezolvă
corect toate operațiile
 Înțelege și rezolvă
corect problema

86 operaț ie

5-6 puncte 7-8 puncte 9-10 puncte

Tabelul 1 . Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială a cunoștințelor – tabel analitic

Nr.
Crt. Numele și
prenumele Î1 Î2 Î3 Î4 Î5 Î6 Din oficiu Punctaj
obținut Calificativ
1. A.B. 1 0 0,50 0,50 0,50 0,5 1 4 I
2. A.Ghe.D . 2 0,5 0,5 1 0,5 1 1 6,5 S
3. A.M. 2 2 1 1 1 2 1 10 F.B.
4. B.L. 2 2 1 1 1 1,5 1 9,5 F.B.
5. B.J 1,6 0,5 0,75 0,25 0,25 1 1 5,35 S
6. C.S 2 1,5 0,5 1 1 1 1 8 B
7. C.C 2 2 1 1 0,5 1 1 8,5 B
8. C.N 2 1,5 1 0,5 0,5 1,5 1 8 B
9. C.A 1,4 1 0,5 0,5 1 1 1 5,9 S
10. E.A 2 1 0,5 0,5 0,5 1 1 6,5 S
11. O.D.M 2 2 1 1 1 2 1 10 F.B.
12. P.C.E. 2 2 1 1 1 2 1 9 F.B.
13. S.A. 1 0 0,5 0,5 0,5 0,5 1 4 I

Tabelul 2. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială a cunoștințelor – tabel sintetic

Calificative obținute Nr. de elevi Procentaj %
Foarte bine 4 30.77
Bine 3 23.08
Suficient 4 30.77
Insuficient 2 15.38

87
Media clasei: M= 2*4 +6,5*2+5,35*1+5,9*1+8*2+8,5*1+9*1*9,5*1+10*2 = 7,33
13

Mediana: Me = 8
Modulul: Mo = 7

Figura nr. 1 . Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de elevi la proba de evaluare inițială a
cunoștințelor
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Foarte bine Bine Suficient Insuficient HISTOGRAM Ă EV ALUARE INIȚIALĂ
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

88

Figura nr. 2. Reprezentarea grafică a frecvenț elor obținute de elevi la proba de evaluare inițială
a cunoștințelo r

Figura nr. 3 . Reprezentarea grafică a procen telor obținute de elevi la proba de evaluare inițială a
cunoștințelor

Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient 4
3 4
2 POLIGON FRECVEN ȚĂ
EV ALUARE INIȚIALĂ
4
3 4 2
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

89 Analiza datelor obținute din evaluarea inițială a competențelor, cunoștințelor, priceperilor,
deprinderilor elevilor a relevat următoarele fapte:
 Numărul elevilor activați este foarte mic, răspunsuri constante fiind oferite doar de elevii
cu rezultate foarte bune la învățătură;
 Atenția elevilor este greu reținută datorită sărăciei în metode și mijloace de învățământ,
fiind necesare intervenții dese, prin nominalizarea la adresa lor.
 Atitudinea față de învățare este pasivă, copiii nu prezintă interes pentru noul conținut,
nefiind activizați în lecție.
 Copiii înțeleg vag noțiunile învățate fără a -și fi format reprezentări clare, precise, în
legătură cu acestea.
Învățarea este bazată mai mult pe memorarea mecanică și nu pe raționamente logice.
Rezultatele obținute la acest test iniți al m -au ajutat să ajung la câteva concluzii .
Colectivul clasei I este unul omogen, cu posibili tăți intelectuale (un număr de 7 elevi obținând
rezultate bune și foarte bune).
Unii elevi întâmpină dificultă ți în rezolvarea unei sarcini de lucru , cum ar fi:
 elevii ( A.B, S.A .) nu au reușit să afle termenul necunoscut ;
 cei mai mulți elevi au avut un ritm de lucru mediu ;
 elevii ( A.M, B.L., O.D.M. și P.C.E. au obținut punctajul maxim.
În urma acestui test, pe parcursul activităților didactice următoare, la fiecar e unitate de
învățare studiată voi utiliza intensiv problematizarea și metoda jocului didactic pentru a observa
dacă situația constatată în acest test poate fi modificată odată cu aplicarea testului final.

90 IV.2. Rezultatele obținute la e valuarea formativ ă

În etap a evaluării formative au fost aplicat e probe de evaluare formative la
disciplina Matematică pentru cunoașterea nivelului continuu al dezvoltării randamentului școlar
al elevilor din clasa I . După aplicarea testului inițial au u rmat ore în care unitatea de învățare:
“EXPLOR ĂM ȘI CALCULAM PANA LA 100 CU TRECERE PESTE ORDIN ” a urmat
aceleași obiective, cu deosebire că am utili zat jocul didactic matematic pentru atingerea
obiectivelor propuse.

Testul numărul 2

Competențe specifice :
1. Să scrie un șir de numere pare / impare , având date limitele intervalului ;
2. Să afle suma / diferența a două numere mai mici decât 100 ;
3. Să afle numărul necunoscut;
4. Să rezolve adunări și scăderi, mental și în scris, cu ș i fără trecere peste ordin, re spectând
algoritmul și așezarea corectă a unităților și zecilor ;
5. Să rezolve probleme pornind de la o tematică dat ă/de la numere date, de la imagini .

Testul formativ :

1. Joc didactic: “Șirul s -a întrerupt “
Gasește regula și continuă șirul numeric:
16; 17; 18; ……; ……..; …….
80; 79; 78; ……..; ……. .; ……….
61; 64; 67; ……..; ……. .; ……….
95; 90; 85; ……..; ……. .; ……….

3. Suma numerelor 4 6 și 29, micșoreaz -o cu numărul 34 .

91
3. Dife rența numerelor 9 7 și 28, mărește -o cu numărul 26;

4. Află numărul necunoscut :
a – 25 = 37 71- b = 32
a = ……………………………….. b = …………………………………….
a =………………………………… b = …………………………………..
P ………………………………… P ………………………………………

c + 17 = 93 56 + d = 83
d =…………………………………… c = ……………………………… ……
d = …………………………. c = ………………………….
P …………………………… P= ………………………….

5. Joc didactic:” Suntem mici detectivi ”
Elevii vor calcula adunările din interiorul căsuței, vor găsi corespondența fiecărei litere cu
rezultatul dat. La sfârșit, după o completare corectă vor avea o surpriză plăcută;
„Îmi place matematica .”

E
77-
23
C
30 +
60

M
13+
82
Î
67_
38

A
61-
19 T
17 +
40

!
21+
9
I
99 –
3

P
66+
33
L
58+
12

29 95 96 99 70 42 90 54
95 42 57 54 95 42 57 96 90 42 30

92
6. Cătălina are 100 de lei. Ea își cumpără o păpușă care costă 68 de lei și o înghețată care
costă 5 lei.
Câți lei primește rest Că tălina ?
Plan și rezolvare:

Î 1- 4sit. * 0,25 = 1 punct
Î 2 – 2 sit. * 0,50 = 1 punct
Î 3- 2 sit. * 0,50 = 1 punct
Î 4- 4 sit. * 0,50 = 2 puncte
Î 5 -10 sit. * 0,20 = 2 puncte
Î 6 – 2 sit.*1 = 2 puncte

Se acordă un punct din oficiu

Foarte bine: de la 9 la 10 puncte ;
Bine : de la 7 la 8,99 puncte ;
Suficient : de la 5 la 6,99 puncte;
Insuficient : de la 1 la 4,99 punct e

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

SUFICIENT BINE FOARTE BINE
 Descoperă regula și
completea ză corect 1 -2
șiruri numerice;
 Află suma dar nu o  Descoperă regula și
completează corect 3 –
4 șiruri numerice;
 Micșorează suma  Descoperă regula și
completează corect
toate șirurile
numerice;

93 micșorează;
 Află diferența dar nu o
mărește;
 Află corect doar un
număr necunoscut;
 Rezolvă corect 3 -4
exerciții și nu descoperă
codul;
 Înțelege problema dar
greșește la calcule . numerelor cu unele
greșeli de calcul;
 Mărește diferența
numerelor cu un ele
greșeli de calcul;
 Află corect 2 -3
numere necunoscute;
 Rezolvă corect 7 -8
exerciții intuind codul
dat;
 Înțelege problema,
dar rezolvă corect o
singură operație a
problemei.  Micșorează core ct
suma numerelor;
 Mărește corect
diferența numerelor;
 Află corect toate
numerele
necunoscute;
 Rezolvă corect toate
exercițiile și folosește
corect codul dat ;
 Rezolvă corect
problema.
5-6 puncte 7-8 puncte 9-10 puncte

Tabelul 3. Rezultatele obținute la proba de evaluare formativ ă a cunoștințelor – tabel analitic

Nr.
Crt. Numele și
prenumele I1 I2 I3 I4 I5 I6 Din
oficiu Punctaj
obținut Calificativ
1. A.B. 1 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 1 4,5 I
2. A.Ghe.D. 1 1 1 1,5 1,5 1,5 1 8,5 B
3. A.M. 1 1 1 2 2 2 1 10 F.B.
4. B.L. 1 1 1 2 2 2 1 10 F.B.
5. B.J 1 1 0,5 0,5 1 1 1 6 B
6. C.S 1 1 2 1 1 1,5 1 8,5 B
7. C.C 1 1 1 2 1,5 2 1 9,5 F.B.
8. C.N 1 1 2 1 1 1,5 1 8,5 B
9. C.A 1 0,5 1 1 1 1 1 6,5
S
10. E.A 1 1 0,5 1,5 1 1 1 7 B
11. O.D.M 1 1 1 2 2 2 1 9,5 F.B.
12. P.C.E. 1 1 1 2 2 1,5 1 9,5 F.B
13. S.A. 0,5 0,5 0,5 1 1 1 1 5,5 S

94

Tabelul 4. Rezultatele obținute la proba de evaluare formativ ă a cunoștințelor – tabel sintetic

Calificative obținute Nr. de elevi Procentaj %
Foarte bine 5 38,46
Bine 4 30,77
Suficient 3 23,08
Insuficient 1 7,69

Media clasei: M= 1*4,5 +5,5*1+6*1+6,5*1+7 *1+8,5*3+ 9,5*3+10*2 = 7,96
13

Mediana: Me = 8,5
Modulul: Mo = 8,5

Figura nr. 4. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de elevi la proba de evaluare
formativă a cunoștințelor (histogramă)

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5
Foarte bine Bine Suficient Insuficient 5
4
3
1 Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

95

Figura nr. 5. Reprezentarea grafică a frecvenț elor obținute de elevi la proba de evaluare
formativ ă a cunoștințelo r (poligomul de frecvență)

Figura nr. 6. Reprezentarea grafică a procen telor obținute de elevi la proba de evaluare
formativă a cunoștințelor (diagrama areolară)

Series1 0 1 2 3 4 5
Foarte bine Bine
Suficient
Insuficient Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient
38%
31% 23% 8%
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

96 Analiz a rezultatelor obținute de către elevii din clasa I la proba de evaluare formativă a
cunoștințelor mi -a permis constatarea următoarelor aspecte :
 9 elevi au obținut calificativele bine și foarte bine;
 Un singur elev a obținut calificativul de insuficient ;
 9 elevi nu au reușit să găsească codul în întregime ;
 8 elevi nu au reusit să gasească codul în întregime ;
 9 elevi au rezolvat par țial problema.

97 IV.3 Rezultatele obținute la e valuarea finală

După parcurgerea orelor afectate unității de învățare “EXPLOR ĂM ȘI CALCULAM
PANA LA 100 CU TRECERE PESTE ORDIN ” , am aplicat eșantionului experimental cel de -al
treilea test. Acest test sumativ urmarește aceleași competențe stabilite în etapa inițială.

Test de evaluare finală

Competențe specifice :
1. Să compună și să descompună numere în concernul 0 – 100;
2. Să identifice numărul mai mare / mai mic pe baza algoritmului de comparare a două numere
mai mici decât 100 ;
3. Să efectueze operații de adunare și scădere în concentrul 0 -1 000 000;
4. Să afle suma / diferența a două numere mai mici decât 100 ;
5. Să afle numărul necunoscut dintr -un exercițiu;
6. Să rezolve probleme pornind de la o tematică dată / de la numere date, de la imagini .

Subiecte:
1. Calcu lați suma și diferența după ce ați descompus numerele:
58 + 31 =
Ex: 58 = 50 + 8

24 + 63 =
19 + 46 + 57 =

2. Joc didactic: „Semnul care s -a ascuns ”
Calculează sumele următoarelor perechi de numere și apoi compară -le:

34 + 29 ………….. 18 + 67
……………………………………………………

51 + 11 ………….. 25 + 30
……………………………………………………..

98 42 + 46 ………… 55 + 33
………………………………………………………

3. Joc didactic:
Calculează sumele și diferențele. Colorează cu aceeași culoare suprafețele pe care sunt scrise
operații ce dau același rezultat.

4. La diferența numerelor 93 și 27 adaugă numărul 14 .

5. Joc Didactic: Completează steluța;
Află numărul necunoscut:

a+35=

56

30+b=

99

6. Elevii clasei I au plantat 24 de cireși, iar caiși cu 7 mai mult.
Câți pomi pomi au plantat elevii clasei I?

Plan și rezolvare :

Î 1- 2 sit. * 0,50 = 1 punct
Î 2 – 3 sit. * 0,50 = 1,50 puncte
Î 3- 6 sit. * 0,25 = 1, 50 puncte
Î 4- 2 sit. * 0,50 = 1 punct
Î 5 -4 sit. * 0,50 = 2 puncte
Î 6 – 2 sit.*1 = 2 puncte

Se acordă un punct din oficiu

Foarte bine: de la 9 la 10 puncte ;
Bine : de la 7 la 8,99 puncte ;
Suficient : de la 5 la 6,99 puncte; d-21=

95-c=

100 Insuficient : de la 1 la 4,99 punct e

Tabelul 7. Rezultatele obținute la proba de evaluare finală a cunoștințelor – tabel analitic

Nr.
Crt. Numele și
prenume I1 I2 I3 I4 I5 I6 Punct
din
oficiu Punctaj
obtinut Califica
tiv
1. A.B. 1 0,50 0,50 0,50 1,50 0,50 1 5,50 S
2. A.Ghe.D. 1 1,5 1 1 1,5 1,5 1 8,50 B
3. A.M. 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 F.B.
4. B.L. 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 F.B.
5. B.J 1 1 1 1 1 1,5 1 7,50 B
6. C.S 1 1,5 1 1 1,5 1,5 1 8,50 B
7. C.C 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 F.B.
8. C.N 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 F.B.
9. C.A 1 1,5 1 1 1,5 1 1 8 B
10. E.A 0,5 1,5 1,5 5 1,5 1,5 1 8,50 B
11. O.D.M 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 FB
12. P.C.E. 1 1,5 1,5 1 2 2 1 10 F.B.
13. S.A. 1 1 1 0,5 1 1 1 6,50 S

Tabelul 8. Rezultatele obținute la proba de evaluare finală a cunoștințelor – tabel sintetic
Calificative obținute Nr. de elevi Procentaj %
Foarte bine 6 41,17
Bine 5 52,94
Suficient 2 5,88
Insuficient – –

Media clasei: M= 5,5*1+6,5*1+7,5 *1+8*1+8,5*3 +10* 6 = 8,69
13
Mediana: Me = 8,5
Modulul: Mo = 10

101
Figura nr. 7. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de elevi la proba de evaluare
(HISTOGRAMA)

Figura nr. 8 Reprezentarea grafică a frecvenț elor obținute de elevi la proba de evaluare
finală a cunoștințelo r (POLIGONUL DE FRECVENȚĂ)
Series1 0 1 2 3 4 5 6
Foarte bine Bine
Suficient
Insuficient 6
5
2
0 Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient
Series1 0 2 4 6
Foarte bine Bine Suficient Insuficient 6
5
2
0 Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

102
Figura nr. 9. Reprezentarea grafică a procen telor obținute de elevi la proba de evaluare finală a
cunoștințelor (DIAGRAMA ARELARĂ)

Analiz a rezultatelor obținute de către elevii din clasa a IV -a la probele de evaluare finală
a cunoștințelor mi -a permis constatarea următoarelor aspecte :
 nici un elev nu a mai obținut calificativul insuficient;
 un singur elev a rezolvat itemul 1;
 calificativul de bine a fost obținut de 5 elevi
 6 elevi au rezolvat corect itemii, obținând punctajul maxim.

IV.4 Evaluarea progreselor obținute de elevi

46%
39% 15% 0%
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient

103 În scopul diagnosticării progreselor elevilor, calificativele obținute de aceștia la testările
inițiale și finale au fost transformate în note. Această transformare a dat posibilitatea calculări i
mediei aritmetice .

 MiX
N

1N
iMN iX

Unde x i reprezintă valorile individuale înregistrate iar N este numărul subiecților incluși
în experimentul psihopedagogic.

Media clasei (inițială) : M= 2*4 +6,5*2+5,35*1+5,9*1+8*2+8,5*1+9*1*9,5*1+10*2 = 7,33
13

Media clasei (formativă) : M= 1*4,5 +5,5*1+ 6*1+6,5*1+7 *1+8,5*3+ 9,5*3+10*2 = 7,96
13

Media clasei (testare finală) : M= 5,5*1+6,5*1+7,5 *1+8*1+8,5*3 +10* 6 = 8,69
13

Analizând rezultatele obținute de elevi la testele de evaluare inițială și finală, poate fi
observat un progres semnificativ al competențelor de comunicare și al abilităților, deprinderilor
de calcul și de utilizare corectă a noțiunilor matematice.

Disci plina

Calificative MATEMATICĂ
I S B FB
Test inițial 2 4 3 4
Test formativ 1 3 4 5
Test final – 2 5 6

104

Figura nr. 10. Evolutia performan ței școlare

Linia albastră repre zintă rezultatele obținute de elevi la testul inițial iar cea verde la testul
final. La o primă citire se observă că elevii au progresat datorită folosirii, cu prioritate, a jocului
didactic, a problematizării și studiului de caz. Se remarcă o deplasare a curbei la dreapta în zona
notelor medii și sup erioare.

Figura nr. 11. Evolutia performan ței școlare (a fiecărui elev individual)

Deasemenea, dacă se observa graficul de mai sus, se poate remarca o evoluție pozitivă a
rezultatelor obținute de elevi (individual) la testările realizate. 4
3 4
2 5
4
3
1 6
5
2
0 0 1 2 3 4 5 6 7
Foarte bine Bine Suficient Insuficient initial
formativ
final
4.00 4.5 5.5 6.50 8.5 8.5 10.00 10 10 9.50 10 10 5.35 6 7.5 8.00 8.5 8.5 8.50 9.5 10 8.00 8.5 10 5.90 6.5 8 6.50 7 8.5 10.00 9.5 10 9.00 9.5 10
4.00 5.5 6.5
0.00 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00 120.00
initial formativ final Evolutia performan ței școlare
S.A.
P.C.E.
O.D.M
E.A
C.A
C.N
C.C
C.S
B.J
B.L.

105 Rezultatel e înregistrate au demonstart ipoteza cercetării evidențiind faptul că progresele
școlare ale elevilor sunt influențate de utilizarea jocurilor matematice toate acestea corelate fiind
cu obiective, conținuturi și strategii de evaluare.
Putem spune că exper imentul realizat prin care se folosea jocul didactic matematic în
cadrul lecțiilor de matematica, la clasa I a fost un succes. Astfel, am observat că jocul este nu
doar itil, ci și necesar pentru creșterea performanței școlare a elevilor (individual), dar si a clasei.
Prin introducerea de jocuri didactice, însuș irea de către elevi a cunoștințelor matematice
necesare etapelor următoare de învăț are s -a facut mult mai ușor datorită faptului că elevii au
manifestat mai mult interes și plăcere în lecție. Jocurile respective nu au fost altceva decât
exerciții și probleme prezentate sub altă formă, mai atractivă.
Lecțiile organizate cu introducerea unui joc didactic matematic au asigurat participarea
activă a elevilor la dobândirea cunoștințelor, la formarea unui stil de muncă intelectuală, lecția
devenind astfel o modalitate principală de organizare a activității de învățare.
Creșterea nivelului de pregătire al elevilor prin folosirea jocurilor didactice demonstrează
necesitatea lor atât la matematică cât și la celelalte discipline.

CONCLUZII

Introducerea jocului didactic în cadrul orelor de matematică, pentru a crește eficiența
învățării m-a condus spre formularea unor concluzii cu aplicabilitate în activitatea didactică.
Utilizarea jocul ui didactic matematic la clasele mici realizeaz ă importante sarcini
formative ale procesului de învățământ :
 antrenează operațiile gândirii și cultivă calitățile acesteia ;
 dezvoltă spiritul de inițiativă și independența în muncă, spiritul de echipă ;
 formează s piritul imaginativ – creator și de observație ;
 dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități ;
 formează deprinderi de lucru rapid și corect ;
 asigură însușirea mai plăcută, mai accesibilă, mai temeinică și mai rapidă a unor
cunoștințe relativ aride pentru această vârstă ;
Jocul îi apropie pe copii, generea ză și stabilește sentimente de prietenie , stimulea ză
colaborarea , scoțându -i din izolare. Pornind de la ideea că jocul poate fi o modalitate de formare
și informare a elevilor, mențione z că l-am folosit măcar o dată pe oră în orice moment al lecției,
de fiecare dată tratându -l cu atenția ce i se cuvine. Astfel am reușit să -i fac pe elevi să înțeleagă
că ore le de matematică pot fi, un joc în care trebuie antrenate efor turile creatoare.

106 Rezultatele din experimentul întreprins de mine, confirmă în totalitate ipote za cercetării,
relevând valențe formativ -educative ale jocului didactic. Aceasta se evidenția ză prin creșterea
randamentului școlar al elevilor, recuperare a unor rămâneri în urmă la învățătură a acestora prin
creșterea motivației școlare. Totodată jocul didactic cu conținut matematic a influențat po zitiv
volumul și calitatea cunoștințelor elevilor, formarea și consolidarea deprinderilor de calcul
mintal rapi d și corect, capacitatea de înțelegere și re zolvare a problemelor, perspicacitatea și
potențialul lor creativ. Sper ca aceste re zultate obținute la sfârșitul cercetării mele să fie atât de
convingătoare încât să ne determine ca la vârsta școlară mică, lecția de matematică să fie
completată, intercalată sau chiar înlocuită cu jocuri didactice.
Anali zând și comparând re zultatele pe care le -au obținut elevii de la o etapă la alta , m-am
edificat asupra evoluției și ritmului în care progresea ză însușirea cunoștițelor matematice pe ba za
jocului didactic.
În acest sens lucrarea a pus în evidență ideea ce confirmă ipoteza de la care am plecat și
anume că jocul didactic matematic conduce la creșterea eficienței însușirii noțiunilor matematice
și, prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor. Crearea unui cadru situațional
pozitiv, situația motivațională de joc, a determinat din partea elevului o participare plăcută la
lecții, fiind sigur de obținerea succesului în această activitate. Datele obținu te au pus în evidență
faptul că situații diferite create în experiment reprezintă o valență specifică diferitelor categorii
de elevi (foarte buni, buni, mediocri, slabi).
În situații experimentale de învățare, copiii slabi la învățătură și cei mediocri, du pă cum e
de așteptat, obțin rezultate mai bune în joc, dar se dovedesc totuși a fi mai slabi față de categoria
copiilor buni la învățătură. Punerea copiilor în situații diferite constituie pentru învățământ un
mijloc de a descoperi care anume îi mobilizeaz ă mai mult. În situațiile de joc, copilul realizează
că e mai ușoară învățarea, având impresia că se joacă
Elevii au reușit prin intermediul jocului să înregistreze progrese remarcabile în activitatea
de învățare, înlesnind însușirea noțiunilo r matematice, ceea ce confirmă pe deplin ipoteza propusă
conform căreia se pot obține performanțe școlare dacă utilizăm în activitatea didactică jocul
didactic – ca metodă activă de învățământ.
Dinamizându -i pe elevi, ajutându -i ca, prin divertisment să f acă “ lucruri serioase”, jocul
didactic primește largi valențe formative, educative.
Consider că obiectivul propus și ipoteza lucrării au fost confirmate și că importanța jocului
nu constă în teorie, ci în modul în care acesta este integrat în activitățile copiilor. Obiectivul meu
de a prezenta modul în care copiii au participat la rezolvarea sarcinilor de joc constituie o
încercare de a aplica în practică cunoștințele teoretice din lucrările de specialitate îmbinate cu

107 experiența proprie. Jocul este activit atea care ocupă cel mai mult din timpul copiilor. Așadar să
lăsăm copiii să se joace, căci jocul este farmecul copilăriei.

BIBLIOGRAFIE

Arghirescu , A., 1998, Teste finale pentru învăț ământul prim ar cu descriptorii de performanț ă,
Ed.Carminis, Piteș ti.
Ausubel, D., 1981 O introducere în psihologia pedagogică ,E.D.P .,Bucure ști
Barbu H ., Popescu E., Șerban F ., 1994, Activități de joc și recreativ -distractive , E.D.P.,
București
Bădică, T., Marinescu E., Duțu O., 1976, Exerciții pentru dezvoltarea vorbirii , E.D.P., București
Banceanu T., 2006, “ Jocul didactic – mijloc de evidentiere si stimulare a capacitatii creatoare in
invatarea matematicii’ , Revista “Invatamant primar”, Editura Miniped, Bucupresti.
Bruner, J. S., 1970, Pentru o teorie a instruirii, E.D.P., București
Bunescu , V., 1991, Educația morală și formarea personalității, E.D.P., București
Cerghit, I. 2006, Metode de învățământ , Ed. Polirom , Iași
Cerghit , I., 1983, Perfecționarea lecției în școală , E.D.P., Bucureș ti
Chateau, J.,19 79., Copilul și jocul , E.D.P., Bucureș ti
Claparède, E., 1975, Psihologia copilului ș i pedagogia experimentală , E.D.P., București
Cojocariu, V., 2002, Teoria ș i practica evaluării , curs, Bacău
Cristea, S.,1996, Pedagogie , Editura Hardiscom, Pitești.
Cristea, S., 1998, Dicționar de termeni pedagogici , E.D.P., București
Dragu, A., Cristea, S., 2002, Psihologie și pedagogie școlară , Ovidius University Press,
Constanța

108 Debesse, M., 1970, Psihologia copilului de la naștere la adolescență , E.D.P., Bucureș ti
Debesse , M., 1961, Etapele edu cație , E.D.P., Bucureș ti
Delors , J., 2000 , Comoara lăuntrică, Editura Polirom, Iași
Dumitriu, C. Dumitriu, Gh., 1997, Psihologia procesului de învățământ , E.D.P., R.A., Bucureșt i
Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 200 4, Psihopedagogi e, E.D.P., București
Dumitriu, C., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică , E.D.P., București
Gagne, R. M., 1975, Condițiile învățării, E.D.P., București
Gessel, A., 1977, Copii de la 5 la 10 ani , E.D.P., București
Golu, P., 1985, Învățare și dezvoltare, Ed. Științifică și Enciclopedică, București
Golu, P., 1995, Psihologia copilului (învățare -dezvoltare) , E.D.P., Bu curești
Gusdor f, G., 1963, Pentru o pedagogie de predare , E.D.P., Bu curești
Huizinga, J., 2003, Homo lundens , Ed. Humanitas, București
Ionescu , M., Radu, I. (coord.), 1995, Didactica modernă , Ed. Dacia, Cluj -Napoca
Leontiev , A. N. , 1953, Studii de psihologia copilului, E.D.P., București
Lieury , A., 1996, Manual de psihologie generală , Ed. Antet, București
Nicola, I.,1996, Tratat de pedagogie școlară , E.D.P., București
Osterrieth , P., 1976, Dezvoltarea psiho -fizică a școlarului mic, E.D.P., București
Piaget, J., 1970, Psihologia copilului, E.D.P., București
Planchard , E., 1992, Pedagogie școlară contemporană , E.D.P., București
Popescu Neveanu , P., 1978, Dicționar de psihologie , Ed. A lbatros , Bucureșt i
Popescu Neveanu , P., Zlate, M., Crețu, T., 1995 , Psihologie, E.D.P.R.A., București
Popovici, C., 1971, Culegere de jocuri didactice pentru clasele I -IV, E.D.P., București
Radu, I., 1974, Psihologie ș colară, E.D.P., București
Șchiopu , U., 1970, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor , E.D.P., București
Vîgotski , L. S., 1978, Dezvoltarea proceselor cognitive superioare, E.D.P., București
Wallon , H., 1975, Evoluția psihologică a copilului, E.D.P., București