INTRODUCERE ….……………………………………………………………………… … 3 1. AMENINȚĂRI AERIENE ȘI CONTROLUL SPAȚIULUI AERIAN DE CĂTRE SUBUNITATEA DE APĂRARE… [612788]
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
1 din 90
CUPRINS
INTRODUCERE ….……………………………………………………………………… … 3
1. AMENINȚĂRI AERIENE ȘI CONTROLUL SPAȚIULUI AERIAN DE
CĂTRE SUBUNITATEA DE APĂRARE ANTIAERIANĂ ……………………………. … 5
1.1. Amenințările în spațiul aerian ……………………………………………………………… … 5
1.2. Operațiile duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului ………………………… … 6
1.3. Operația aeriană dusă împotriva forțelor aeriene ale inamicului ………………… . 7
1.4 Destinația, misiunile, compunerea și posibilitățiile de acțiune ale mijloacelor
aeriene ……………………………………………………………………………………………………… .. 9
1.5 Controlul spațiului aerian de către subunitatea de apărare antiaeriană………….. .. 13
1.6 Apărarea antiaeriană pasivă …………………………………………………………………… … 15
1.7 Operația aeriană ofensivă …………………… …………………………………………………. .. 16
1.8 Stabilirea țintelor ………………………………………………………………………………….. .. 20
1.9 Resursele operației aeriene …………………………………………………………………….. .. 21
1.10 Cerințele operațiilor împotriva forțelor aeriene ………………………………………. … 24
2. PRINCIPII DE ÎNTREBUINȚARE ÎN LUPTĂ A SUBUNITĂȚII DE
RACHETE ANTIAERIENE PE TIMPUL PREGĂTIRII ȘI DESFĂȘURĂRII
OPERAȚIILOR DE LUPTĂ ………………………………………………………………………….. … 26
2.1 Acțiunile subunității de rachete antiaeriene în luptă ………………………………… … 26
2.2 Ofensiva ……………………………………………………………………………………………. … 39
2.3 Apărarea ……………………………………………………………………………………………. … 44
2.4 Particularitățile sprijinului prin foc antiaerian în condiții de mediu specific.. … 50
3. PARTICULARITĂȚILE APĂRĂRII ANTIAERIENE ÎN CONDIȚII DE
RISC CHIMIC ………………………………………………………………………………………………. …
56
3.1 Riscuri și pericole CBRN …………………………………………………………………… …
56
3.2 Protecția CBRN ………………………………………………………………………………… …
57
3.3 Echipamente individuale de apărare CBRN comune ……………………………… …
59
3.4 Echipamente și materiale pentru decontaminarea radioactivă, biologică,
bacteriologică …………………………………………………………………………………………. … 61
4. STUDIU DE CAZ: ACȚIUNILE DE LUPTĂ ALE SUBUNITĂȚILOR DE
RACHETE ANTIAERIENE PENTRU APĂRAR EA ANTIAERIENĂ A UNUI
PUNCT DE COMANDĂ AL UNEI BRIGĂZI DE VÂNĂTORI DE MUNTE ÎN
CONDIȚII DE RISC CHIMIC ………………………………………………………………………. … 64
4.1. Ordinul de operație – OPORD ……………………………………………………………. … 64
4.2. Ordinul fragmentar – FRAGO ……………………………………………………………. … 70
4.3 Calculul timpului la dispoziție …………………………………………………………….. … 73
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………. … 75
LISTĂ CU ABREVIERI ………………………………………………………………………………… .. 77
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………….. ……………. 79
ANEXE …………… ……………………………………………………………………………………………. … 80
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 90
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 90
INTRODUCERE
În lucrarea de față ,,Acțiunile de luptă ale subunitățiilor de rachete antiaeriene pentru
apărarea antiaeriană a unui punct de comandă al unei brigăzi de vânători de munte în condiții
de risc chimic ” sunt prezentate particularitățile apărării antiaeriene de către subunitățile de
rachete antiaeriene în condiții specifice, precum modalităț ile și tacticile folosite de către
mijloacele de apărare antiaeriene.
Am ales această temă pentru realizarea lucrării de licență, deoarece doresc cunosc și să
învăț mai multe informații despre procedurile de atac și apărare a subunitaților de rachete
antia eriene din Armata României, atat la nivel strategic cât și tactic.
Parte din studiul efectuat a fost prezentat la Sesiunea științifică studențească SECOSAFT
2015, în Academia Forțelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu ” Sibiu în lucrarea ,,Principii de
întrebuinț are în luptă a subunității de Rachete Antiaeriene pe timpul pregătirii și desfășurării
operațiilor de luptă ”.
În primul capitol intitulat ,,Amenințări aeriene și controlul spațiului aerian de către
subunitatea de apărare antiaeriană ’’ este prezentată importanța structurilor de forțe din Armata
României, implicând atat teoria cât și practica precum și importanța actelor normative specifice,
care să fundamenteze instruirea, conducerea, dotarea și modul de acțiune al forțelor armate
împotriva operațiilor cu cea mai mare prioritate și anume cele aeriene. În acest capitol se vizează
atât apărarea împotriva forțelor aeriene ale inamicului precum și controlul spațiului aerian pentru
asigurarea libertății de acțiune și desfășurare cu succes a operațiilor întrun ite.
În al doilea capitol intitulat ,,Principii de întrebuințare în luptă a subunității de Rachete
Antiaeriene pe timpul pregătirii și desfășurării operațiilor de luptă ’’ abordez cateva principii de
folosire în luptă/conflict a subunității de rachete antia eriene împotriva atacului aerian al forțelor
armate inamice, modalitățiile de pregătire a apărarării antiaeriene precum și operațiile
întrebuințate în luptă de către forțele proprii.
În al treilea capitol intitulat ,,Particularitățiile apărării antiaerien e în condiții de risc
chimic ’’ oferă informații despre posibilitățile de apărare antiaeriană la atacurile chimice. Se
prezintă riscurile atacului chimic, modalitățile de protecție impotriva acestor atacuri precum și
date despre materialele și echipamentele pentru decontaminare.
În al patrulea capitol intitulat ,,Acțiunile de luptă ale subunitățiilor de rachete antiaeriene
pentru apărarea antiaeriană a unui punct de comandă al unei brigăzi de vânători de munte în
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 90
condiții de risc chimic ’’ am realizat o hartă în care prezint acțiunile de luptă ale subunității de
rachete antiaeriene pentru apărarea antiaeriană a unui punct de comandă al unei brigăzi de
vânători de muncă în condiții de risc chimic. Voi demonstra posbilitatea de manevră a subunității
de rachete antiaeriene la atacul inamic, precum și la atacul cu substanțe chimice întrebuințate de
către inamic și îndeplinirea cu succes a misiunii subunității de apărare antiaeriană. Deasemenea
în acest capitol am realizat un studiu privind calculul timpului avut la dispoziție de subunitatea
de apărare antiaeriană pentru executarea cu succes a unei misiuni de luptă încredințate.
În ultimul capitol ,,Concluzii’’ am prezentat succint concluziile deduse din studiul
conceptelor teoretice și a studiului de caz.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 90
1 – AMENINȚĂRI AERIENE ȘI CONTROLUL SPAȚIULUI AERIAN DE
CĂTRE SUBUNITATEA DE APĂRARE ANTIAERIANĂ
1.1 Amenințările în spațiul aerian
Riscul unor agresiuni de amploare îndreptate împotriva NATO, inclusiv al României, a
scăzut considerabil, dar instabilitatea și conflictele regionale cu potențial de a se extinde pe
teritoriul Alianței au căpătat o im portanță din ce în ce mai mare.
Chiar daca posibilitatea declanșării unui atac de amploare impotriva NATO , respectiv al
României s -a redus, pericolul traditional, reprezentat de aeronavele de atac pilotate este în
continuare o problemă de luat în calcul. Perfecționările tehnologice au compensat într -o oarecare
măsură scaderea numărului de aeronave de atac din înzestrarea forțelor aeriene ale statelor c are
reprezentau o amenințare.
Pe lângă amenințările aeriene convenționale au apărut altele noi, cum ar fi avioanele de
luptă fără echipaj, asa numitele UAV, rachetele balistice tactice precum și rachetele de croazieră.
Deși unele aspecte ale acestora nu su nt în întregime noi, creșterea razei de acțiune, a preciziei si
a vitezei, au determinat schimbarea radicală a concepției de contracarare, pentru a asigura un
timp de răspuns suficient de scurt. Proliferarea armamentelor acestora reprezintă o amenințare la
adresa populației, teritoriului și forțelor tărilor membre NATO. Această continuare a
modernizării armamentului a dus la creșterea posibilităților de amenințare folosind mijloace care
acționează în și din spațiul aerian. În viitoarele conflicte, mijloacel e de atac aerian vor deveni
mai sofisticate și implicit mai ,,inteligente’’ , mai greu de detectat, mai distructive și mai greu de
contracarat și de anticipat.
Contracararea amenințărilor aeriene în și din spatial aerian se realizează prin operații duse
împotriva forțelor aeriene ale inamicului. Prin distrugerea sau neutralizarea capabilitățiilor
aeriene ofensive și defensive ale acestuia, permițând obținerea și menținerea gradului dorit de
control asupra spațiului aerian. Aceste concepte de bază cuprind trei niveluri de control asupra
spatiului aerian și anume:
1. Situația aeriană favorabilă care reprezintă gradul de dominație în spațiul aerian propriu
în care Forțele aeriene pot împiedica ducerea cu succces a operațiilor aeriene ofensive
ale inamicului. A ceasta presupunând că limitat în timp respectiv spațiu, au reușit să
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 90
blocheze sau să respingă acțiunile inamice, fără însă de a câștiga inițiativa la nivel tactic
sau operativ.
2. Superioritatea aeriană reprezintă gradul de dominație în bătălia aeriană a unei forțe
asupra alteia, care îi permite celei dintâi să acționeze cu fortele aeriene, forțele terestre și
forțele navale, în locul și la timpul dorit, fără a i se opune o rezistență semnificativă de
către forța oponentă .
3. Supremația aeriană reprezintă gradul de superioritate aeriană în care forțele oponente
sunt incapabile să acționeze eficace. Aceste operații pot fi :
a) Ofensive, prin care se urmărește distrugerea, dezorganizarea sau limitarea
puterii aeriene a inamicului, cât mai aproape de su rsele acestuia
b) De apărare, care includ toate măsurile și acțiunile pentru a descoperi, a
intercepta, a identifica și a nimici sau combate încercările fortelor inamice
de a ataca sau de a pătrunde în spațiul aerian al forțelor proprii
1.2 Operațiile duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului
Operațiile aeriene duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului pot fi dependente sau
simultane cu alte operații aeriene. Complexitatea și succesul acestor operații sunt determinate de
corectitudinea stabilirii obiectivelor finale și/sau intermediare ale operației aerine sau a celei
întrunite, atât ale inamicului, cât și ale forțelor proprii.
Amploarea operațiilor aeriene duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului depinde de
prioritatea efortului aerian. Deci zia privind prioritatea efortului aerian trebuie să se ia la cel mai
înalt nivel de conducere al acțiunii militare. Scopul operațiilor duse împotriva forțelor aeriene ale
inamicului este de a sprijini sau amplifica operațiile terestre și maritime și ale fo rțelor speciale.
Prin realizarea și menținerea gradului de control dorit asupra spațiului aerian se creează
condițiile pentru succesul operațiilor, prin protecția forțelor proprii împotriva atacurilor aeriene
precum și limitarea sau interzicerea folosirii spațiului inamic de catre forțele opozante.
În situația în care resursele asigurate de către toate componentele Forței Întrunite nu sunt
adecvate realizării gradului necesar de control asupra spațiului aerian, decizia ce va fi luată în
acest sens se va baza pe o evaluare a gradului dorit de control necesar pentru a sprijini
obiectivele comandantului Forței Întrunite (Join Force Commander – JFC). Superioritatea
aeriană nu este un scop în sine. Aceasta este necesară pentru a asigura condiții favorabile
executării loviturilor aeriene în adâncimea dispoz itivului inamic, în cadrul strategic și a
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 90
operațiilor pentru interdicție aeriană și sprijin aerian apropiat. Gradul necesar de control asupra
spațiului aerian depinde de situția tactică și de gradul de risc reieșit din concepția JFC privind
operația. Contr olul asupra spațiului aerian (control of the air) permite forțelor proprii să utilizeze
spațiul aerian disputat , crește libertatea de acțiune a acestora și reduce amenințările aeriene și cu
rachete ale inamicului îndreptate împotriva forțelor proprii.
Resu rsele folosite împotriva forțelor aeriene ale inamicului sunt aceleași ca și cele
folosite în alte operații aeriene. La câștigarea sau menținerea superiorității aeriene participă
unitățile și subunitățile de aviație, de radiolocație și de război electronic aparținând Forțelor
Aerine, dar și unitățile și subunitățile similare din celelalte categorii de forțe ale Armatei. Țintele
operațiilor desfășurate pentru cucerirea superiorității aeriene sunt acele forțe, mijloace și
elemente de infrastructură ale inamic ului, care contribuie la utilizarea spațiului aerian în scopuri
militare.
Gradul de superioritate aeriană poate fi diferit, de la superioritatea locală, într -o zonă
sau/și pe o perioadă de timp delimitată, până la controlul asupra întregului teatru de acți une.
Obținerea superiorității sau supremației aeriene nu elimină în totalitate posibilitatea inamicului
de a acționa cu aviația sau cu rachetele. Inamicul poate acționa cu aeronave sau poate lansa
rachete, chiar dacă nu deține superioritate aeriană. Câștig area superiorității insă limitează
capacitatea inamicului de a acționa eficient și creează cele mai favorabile condiții pentru ca
forțele proprii să -și îndeplinească misiunile, fără a fi puse în pericol.
Operațiile duse împotriva forțelor aeriene ale inami cului sunt îndreptate împotriva tuturor
forțelor, mijloacelor și facilităților care îi permit inamicului folosirea spațiului aerian . Tipurile de
operații duse împotriva tuturor forțelor aeriene ale inamicului pot fi diferite, de la adoptarea unor
măsuri de reacție, până la preluarea inițiativei de cautare și distrugere a capabilităților aeriene
ofensive ale acestuia, înainte ca acestea să pună în pericol forțele proprii. Modul, locul și
momentul în care se execută aceste operații depind de situația de ansam blu și de concepția
operației întrunite.
1.3 Operația aeriană dusă împotriva forțelor aeriene ale inamicului
Operația ofensivă dusă împotriva forțelor aeriene ale inamicului (ofensive counteair –
OCA) este operația prin care se urmărește distrugerea, dezorganizarea sau limitarea puterii
aeriene a inamicului, cât mai aproape posibil de sursele acesteia. Aceasta are ca scop preluarea
sau păstrarea inițiativei prin executarea de operații aeriene deasupra î ntregului teritoriu controlat
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 90
de inamic care să prevină atacurile acestuia cu aviația sau rachetele . Operațiile aeriene ofensive
vizează:
a) Sistemele de apărare aeriană: avioanele de vânătoare, artileria antiaeriană
(antiaircraft arillery – AAA, rachetele sol-aer;
b) Aerodromurile și aeronavele de pe acestea precum și infrastructura de sprijin;
c) Rachetele din teatru (theater missiles – TMs) și infrastructura de sprijin;
d) Centrele de comandă, control, comunicații, computere și informații ( command,
control, communications, computers and inteligence – C41);
Operațiile aeriene ofensive reduc posibilitățile inamicului de a acționa cu aviația și
rachetele și asigură folosirea spațiului aerian de către forțele proprii. Executarea acțiunilor
aeriene ofensive este a desea necesară pentru a asigura succesul altor operații aeriene cum ar fi
atacul strategic, interdicția și sprijinul aerian nemijlocit.
Operația aeriană de apărare (defense counteair – DCA) are ca scop protejarea forțelor și a
intereselor proprii, față de amenințările atacurilor aviației și rachetelor .
Particularitățiile amenințării aeriene din zonele controlate din punct de vedere al
informațiilor de către plutonul/grupa de cercetare antiaeriană diferă în funcție de tipul de tehnică
din înzestrarea plutonu lui/grupei cercetare și bineînțeles de specificul misiunii mijloacelor
aeriene.
Comandantul plutonului/grupei de cercetare antiaeriană trebuie să cunoască tacticiile,
manevrele și modalitățiile de atac întrebuințate de către inamicul aerian pentru a folosi i tehnica
din dotare la capacitate maximă în vederea doborârii, nimicirii sau capturării acestuia.
Datorită faptului că pericolul atacului inamicului aerian asupra Forțelor Terestre
(ARFOR) a devenit o realitate greu de contracarat în câmpul de luptă moder n de aceea în viitor
bătălia aero -terestră va putea fi caracterizată prin:
a) Atacuri executate cu număr mare de avioane asupra mai multor ținte, prin zborul la mică
înălțime și urmărind conturul reliefului;
b) Realizarea surprinderii – nimeni nu este complet pregătit pentru un atac aerian și pentru a
preîntâmpina efectele reale ale acestuia;
c) Folosirea mai multor tipuri de muniție – bombe, rachete, muniții ghidate cu precizie,
rachete și proiectile antiradiolocație;
d) Aglomerarea spațiului aerian de către numeroa se mijloace, incluzând aeronavele proprii
și inamice;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 90
e) Reacția și răspunsul rapid – timpul disponibil pentru deliberare va fi foarte scurt, iar
acțiunea de răspuns trebuie să fie un automatism;
f) Intensul conflict electromagnetic, din punct de vedere al utili zării, al acțiunii și
contraacțiunii radioelectronice;
1.4 Destinația, misiunile, compunerea și posibilitățiile de acțiune ale
mijloacelor aeriene
Principalele caracteristici tehnico -tactice pe care trebuie să le cunoască orice comandant
de subunitate de rachete antiaeriene se refera la: viteză, plafon, distanță, armament.
Forțele aeriene reprezintă una dintre categoriile principale de forțe capabile să
acționeze atât de independent, cât și în cadrul operațiilor întrunite, împreună cu celelalte
categorii de forțe, pentru atingerea scopului operațiilor militare.
Principalele misiuni ale Forțelor Aeriene pot fi determinate sintetic de conceptul de
cercetare, supraveghere, recunoaștere, descoperire și determinare a țintelor (ISTAR/RISTA) și,
nu în ultimul râ nd, de necesitatea distrugerii/neutralizârii țintelor de la sol și constau în:
a) Cercetarea aeriană;
b) Cucerirea și menținerea superiorității/supremației aeriene;
c) Interdicția aeriană;
d) Sprijinul aerian nemijlocit al Forțelor Terestre sau Forțelor Navale;
e) Transportul aerian al trupelor și materialelor.
În funcție de misiunile pe care le pot îndeplini în câmpul tactic, Forțele Aeriene pot avea
în compunere:
a) Mijloace aeriene pentru cercetare;
b) Mijloace aeriene pentru luptă;
c) Mijloace aeriene pentru transport.
Mijloacele aeriene pentru cercetare pot avea în compunere avioane și vehicule aeriene
fără pilot pentru cercetare.
Mijloacele aeriene de luptă pot avea în compunere: avioane de vânătoare, vânătoare –
bombardament și atac la sol; elicoptere de atac, vehicule aeriene fără pilot pentru lovire și
rachete de croazieră.
Mijloacele aeriene de transport pot avea în compunere avioane și elicoptere pentru
transport
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 90
Acțiunile inamicului aerian vor fi, cel mai probabil, desfășurate în două faze:
a) Câștigarea supremației ae riene și electromagnetice;
b) Sprijin aerian și interdicție aeriană.
În prima fază forțele aeriene ale inamicului vor executa: lovitur cu aviația, lovituri cu
rachete sol -sol, acțiuni de război radioelectronic, operații speciale și asalturi cu forțele
aeromobile asupra bazelor aeriene, forțelor de rachete antiaeriene, sistemelor de coma ndă și
control.
În faza a doua atacurile din aer se vor concentra mai mult asupra forțelor de sprijin de
lupta – artileria/rachetele antiaeriene (ADA), apărarea nucleară, biologică și chimică, forțele de
sprijin genistic, aviația și elicopterele – prin uti lizarea mijloacelor aeriene suplimentare pentru
realizarea unui sprijin aerian eficient si interdicției aeriene.
Aviația destinată sprijinului din compunerea Forțelor Terestre are rol dublu:
a) Oferă apărare antiaeriană forțelor;
b) Acordă sprijn aerian apropiat (CAS), în luptă.
Unitățiile de atac și bombardament sunt întrebuințate în special pentru a angaja țintele
situate peste raza de acțiune a artileriei.
Elicopterele de atac/antiblindate, acționează fie independent, fie împreună cu artileria –
acțiunile acestora pot fi considerate complementare/coordonate.
În sprijinul Forțelor Terestre, în câmpul tactic acționează o multitudine de vehicule
aeriene fără pilot (UAVs) și vehicule aeriene de luptă fără pilot (UCAVs) care desfășoară acțiuni
de cercetare și lo vire.
Tactici, tehnici și proceduri de acțiune ale aviației de vânătoare -bombardament/atac la sol
Acțiunile aviației de vânătoare -bombardament/atac la sol se vor desfășura în cadrul
operațiilor aeriene, concomitent cu loviturile executate cu rachetele sol -sol, acțiuniile de război
radioelectronic, acțiunile elicopterelor și ale vehiculelor aeriene de luptă, fără pilot.
1. Aviația de vânătoare -bombardament / atac la sol acționează pentru neutralizarea /
distrugerea rezervelor, realizând interdicția aeriană.
2. Mijloacele moderne au posibilitatea să îndeplinească diferite misiuni, în funcție de tipul
de armament și muniția din dotare.
3. În faza a doua, aviația de vânătoare -bombardament/atac la sol va fi direcționată pentru a
ataca elementele de comandă și control, unitățiile care asigură sprijin prin foc și de
logistică, utilizând bombe ușoare, medii sau grele,realizând interdicția aerină
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 90
4. În faza cuceririi supremației aeriene, avioanele de vânătoare -bombardament/atac la sol
vor fi întrebuințate îndeosebi împotriva m ijloacelor de rachete antiaeriene și a bazelor
aeriene.
5. Pentru atacul asupra obiectivelor dispuse în zona din spate a forțelor proprii, avioanele
inamice vor folosi probabil zborul la joasă înălțime.
Aviația de vânătoare -bombardament/atac
Procedee de acți une întrebuințate de către aviația de vânătoare -bombardament /atac la sol
sunt:
a) Lovitura concentrate – efortul mijloacelor de lovire se concentrează asupra unui singur
obiectiv considerat mai important;
b) Loviturile simultane – când se dispune de un număr sufficient de mijloace aeriene de
atac, iar apărarea antiaeriană a fost neutralizată sau nu dispune de mijloace suficiente
pentru acoperirea aeriană a tuturor obiectivelor;
c) Loviturile successive – vizează concentrarea efortului mijloacelor aeriene în momen tele
și locurile importante ale luptei;
d) Vânătoarea liberă – se întrebuințează în teritoriul inamic pentru căutarea și lovirea
țintelor descoperite.
Elicoptere
Procedee de acțiune întrebuințate de către elicoptere :
a) Atacul din zbor orizontal;
b) Atacul din picaj;
c) Atacul din zbor la punct fix;
d) Atacul de la sol.
În comparație cu aviația vânătoare -bombardament/atac la sol elicopterele prezintă următoarele
avantaje:
a) Nu au nevoie de aerodromuri, putând să decoleze și să aterizeze pe orice porțiune de
teren plat a flat în apropierea unitățiilor și subunitățiilor Forțelor Terestre;
b) Se pot masca ușor în apropierea clădiriilor, lângă copaci sau folosind completele de
mascare;
c) Zboră la înălțimi mici și foarte mici fiind cu greu descoperite de stațiile de
radiolocație te restre cât și cele de pe avioane.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 90
Vehicule aeriene fără pilot
Vehiculele aeriene fără pilot (UAVs) au următoarele avantaje:
a) Au dimensiuni reduse față de avioane sau elicoptere cu aceeași destinație și prin urmare
pot fi descoperite cu mai multă greutate
b) Costurile de fabricație sunt mai mici
c) Pot fi dirijate din dispozitivul de luptă propriu sau pe baza unui program integrat în
memoria procesorului de bord
d) Pe timpul acțiuniilor ce le desfășoară resursa umană nu este expusă niciunui pericol
e) Pot îndeplini misiuni diverse
Rachete de croazieră și rachete aer-sol
Rachetele de croazieră sunt vehicule aeriene fără echipaj, autopropulsate, autoghidate,
care execută zborul la una sau mai multe altitudini constante de croazieră, purtând un focos și o
încărcătură letale.
Există două tipuri de rachete de croazieră , antinavă și împotriva țintelor terestre care
sunt sigure, precise, cu mare capacitate de supraviețuire și cel mai important, sunt letale. De
regulă pot fi lansate de la sol, din aer sau de pe nave maritime.
Caracteristicile tehnico -tactice deosebite ale rachetelor de croazieră conduc la măsuri
sporite luate de către subunitățile de rachete antiaeriene/artilerie antiaeriană:
Subunitățile de rachete antiaeriană/artilerie antiaeriană care au în înzestr are mijloace de
cercetare prin radiolocație vor stabili măsuri adecvate de supraveghere a spațiului aerian
și de combatere a rachetelor de croazieră.
În imposibilitatea descoperirii rachetelor de croazieră prin mijloace de radiolocație, se vor
lua măsuri p entru asigurarea cercetării prin observare a spațiului aerian și avertizarea
despre posibilitatea atacului cu rachete de croazieră.
Aplicarea măsurilor de mai sus de către subunitățiile de apărarea antiaeriană asigură cel
puțin timpul necesar adăpostirii ș i protecției personalului împotriva atacului cu rachete de
croazieră.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 90
1.5 Controlul spațiului aerian de către subunitatea de apărare antiaeriană
Toate structuriile militare de orice nivel exercită/realizează rolul asupra spațiului
aerian/repartizat prin măsuri tehnico -pozitive, procedural și combinația acestora.
Controlul constituie o funcție a conducerii prin care comandanții evaluează rezultatele
subordonațiilor pe timpul pregătirii și executării acțiunii, precum și ia măsuri de corecție în
vederea îndeplinirii misiunii.
Controlul forțelor, pentru atingerea scopului final al unei operații trebuie menținut
permanent.
Comandantul plutonului de rache te antiaeriene din organica unitățiilor interarme sau care
se gasește sub control operational (TACON), control tactic (TACOM) sau atașare la o unitate
interarme are responsabilitatea privind planificarea apărării antiaeriene active pentru
unitatea respecti ve.
Responsabilitățiile comandantului include recomandarea misiunilor apărării antiaeriene
pentru statul major al structurii interarme și integrarea misiunilor cu ale eșalonului mai mare de
apărare antiaeriană și ale altor component ale unității. În cadrul estimării situației, aceasta
recomandă forțele și măsuriile apărării antiae riene și antirachetă active, pa sive și altor arme din
structura întrunită. După desfășurarea coordonării în cadrul echipei de conducere a
comandantului și aprobarea estimării apără rii antiaeriene, coordonatorul apărării antieriene și
antirachetă întocmește și dezvoltă anexa ,,Apărare antiaeriană” la planul/ordinul de operații
(OPORD).
Măsuri de control tehnico -pozitiv
Măsuriile de control tehnico -pozitiv se caracterizează prin utilizarea mijloacelo de
radiolocație existente și includ avertizarea timpurie generală și avertizarea timpurie directă,
transmise de către o structură cu autoritate și responsabilităti în domeniu. Acestea se bazează pe
cercetarea independentă a spațiului aerian , centralizarea datelor la nivelul unei zone de operații
militare extinse și difuzarea acestora pentru toți beneficiarii.
Măsuriile de control tehnico -pozitiv al apărării antiaeriene include:
a) Avertizarea timpurie generală prin mijloace automatizate, alertarea și cererea de cercetare
pentru mijloacele radar;
b) Avertizare timpurie directă.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 90
În cazul plutoanelor/grupelor de cercetare, aceste măsuri se realizează întrebuințarea
echipamentelor și sistemelor de cercetare în scopul asigurării cu date a unității lor/subunitățiilor
de rachete antiaeriene existente.
Avertizarea unitățiilor/subunitățiilor de rachete antiaeriene se poate realiza și prin rețeaua
de comandă a acestora, sub forma unui mesaj care definește avertizarea apărării antiaeriene.
Aeronavele prop rii se pot recunoaște după:
a) Tipul constructiv sau semnale de identificare – modelul aeronavei, semnul de
recunoaștere al apartenenței de sta t;
b) Conduita – poziția trenului de aterizare, manevrele de zbor, conectarea sistemului de
iluminare;
c) Semnalele acestora – modul de răspuns la interpelările electronice prin sistemul de
identificare a aeronavelor ,, amic -inamic ”(IFF) ori avertizările vizuale pe care le transmit.
Aeronavele inamice se pot recunoaște după:
a) Tipul constructiv sau semnele de identificare – modelul aeronavei, semnul de
recunoaștere al apartenenței statale;
b) Conduita – manevre de atac;
c) Criterii de ostilitate .
Măsuri de control procedural
Măsurile de control procedural cuprind totalitatea regulilor și procedurilor stabilite din
timp pentru controlul spațiului aerian. Acesta include tehnici cum ar fi segmentarea spațiului
aerian prin volum și timp sau utilizarea stărilor de control ale sistemului de armament.
Măsurile de control procedural cuprind: avertizarea apărării antiaeriene; avertizarea locală a
apărării antiaeriene (LADW); stări de pregătire pent ru luptă; comenziile pentru controlul
tragerilor (WCO); reguli de angajare (ROE); starea de control a armamentului (WCS); regulile
de conducere independentă a focului; măsurile de control al tragerilor sol -aer.
Avertizările apărării antiaeriene
Pentru alertarea unităților/subunităților dintr -o zonă/raion/fâșie de operații despre
pericolul atacului aerian, avertizarea apărării antiaeriene este structurată pe trei niveluri, iar
responsabilitatea transmiterii revine compartimentului S2, informații de la nivelul unității.
Cele trei niveluri sunt:
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 90
1. Roșu – atacul sau cercetarea, executate de către mijloace aeriene ostile sau rachete, sunt
iminente sau se vor intensifica – mijloacele aeriene sunt în zona de operații sau în
imediata vecinătate a acestei zone, cu o mare probabilitate de a pătrunde.
2. Galben – atacul sau cercetarea mijloacelor aeriene ostile sunt probabile -aceasta înseamnă
că mijloacele aeriene ostile, sunt pe o rută spre o zonă de operații sau că, mijloacele
aeriene necunoscute, suspecte de a fi ostile, sunt pe o rută sau în interiorul zonei de
operații.
3. Alb – atacul sau cercetarea, executată de către mijloace aeri ene sau rachete ostile sunt
improbabile.
Avertizare a locală a apărării antiaeriene
Avertizarea locală a apărării antiaeriene este destinată pentru a alerta o anumită
unitate, câteva unități sau o zonă de operații despre pericolul atacului aerian și reflectă gradul de
amenințării aeriene locale.
Nivelurile avertizării locale a apărării antiaeriene sunt:
1. PERICOL – țintele aeriene sunt în zonă sau atacă – răspunsul trebuie să fie imediat.
2. ATENȚIE – țintele aeriene sunt în zona de angajare, dar nu amenin ță sau sunt la
marginea zone, dar este timp pentru reactive.
3. LINIȘTE – nu există mijloace de amenințare aeriană în zonă.
1.6 Apărarea antiaeriană pasivă
Cuprinde totalitatea măsurilor, altele decât cele de apărare antiaeriană activă, întreprinse
în cadrul plutonului /grupei pentru prevenirea și reducerea la minim a eficienței loviturilor
mijloacelor de foc.
Apărarea antiaeriană cuprinde măsurile de evitare a atacurilor precum și evitarea
pierderilor și cuprind:
a) Organizarea legăturilor de înștiințare/alarmare privind amenințarea aeriană;
b) Planificarea, organizarea și coordonarea trecerii coloanelor prin punctele de
trecere și/sau varientarea acestora;
c) Distrugerea reperelor/marcajelor instalate/utilizate de către aviația inamicului și a
emiță toarelor de bruiaj ;
d) Avertizarea/înștiințarea și alarmarea forțelor despre pericolul aerian ;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 90
e) Dispersarea forțelor vii, a tehnicii de luptă și a mijloacelor de transport ;
f) Adăpostirea forțelor întrebuințând proprietățile naturale ale terenului prin
radiolocaț ie;
g) Mascarea împotriva cercetării aeriene inamice vizuale , în infraroșu și prin
radiolocație;
h) Anularea urmărilor atacurilor aeriene și refacerea capacității de luptă;
Prin apărarea antiaeriană pasivă se urmărește astfel împiedicarea descoperirii de către
inamicul aerian a subunităților de asigurare date și sprijin logistic precum și ducerea
posibilităților de foc ale subunităților de apărarea antiaeriană la un nivel maxim prin realizarea
surprinderii adversarului.
1.7 Operația aeriană ofensivă
Scopul operației aeriene ofensive
Obiectivul operațiilor duse împotriva forțelor aeriene inamice este de a câștiga și a
menține gradul de control al spațiului aerian al zonei de operații. Acestea trebuie să creeze
condițiile care să asigure forțelor proprii acțiu nea în toată zona de conflict fără să îi acorde
inamicului spațiu de mișcare.
Control asupra spațiului aerian sporește libertatea de mișcare a forțelor întrunite și
creează un mediu propice dezvoltării operațiilor inamice. Gradul de control asupra spațiulu i
aerian este obținut prin operații aeriene ofensive și de apărare executate de către toate
componentele.
Scopul operației aeriene ofensive dusă împotriva forțelor aeriene ale inamicului :
Este de a preveni întrebuințarea aeronavelor, rachetelor precum și a infrastructurii
logistice aferente, distrugându -le înainte ca acestea să dezvolte anumite operații. Operațiile
aerine ofensive împotriva inamicului trebuie să fie pe primul loc atât timp cât inamicul deține
mijloace de atac aerian cu aeronave sau rachet e, constituind o amenințare pentru forțele proprii.
Astfel că s uccesul celorlalte operații aeriene, terestre sau navale depind în mare parte de succesul
operației aeriene ofensive. Îndeplinind obiectivele operațiilor aeriene ofensive permite forțelor
propr ii să se concentreze mai mult pe acțiunile de bază și limitează riscurile atacurilor aeriene
inamice.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 90
Relația dintre operația aeriană ofensivă dusă împotriva forțelor aeriene ale
inamicului și operația întrunită .
Operațiile întrunite depind în mare parte de existența unei situații aeriene favorabile, iar
atingerea unui nivel de control aerian cât mai mare este principala prioritate. Dacă există vreo
posibilitate ca inamicul să -și folosească rachetele tactice și mijloacele aeriene ofensive, operațiile
duse împotriva acestuia trebuie analizate foarte atent . Operația aeriană ofensivă dusă împotriva
forțelor aeriene ale inamicului trebuie orientată către punctele importante ale puterii aeriene.
Momentele de executare a atacurilor aeriene și nivelurile forțelor necesare trebuie stabilite astfel
încât să optimizeze capabilitățiile forțelor proprii, deci operațiile aeriene ofensive contribuie la
utilizarea eficientă și la o scară mare a resurselor aeriene proprii.
Planificarea operației ofensive.
Planificarea și darea misiunilor pot fi efectuate la un nivel înalt de comandă, dar
personalul trebuie să constientizeze nu numai scopul acestor misiuni aeriene, ci și intenția
comandantului, obiectivul și concepția operațiilor. Pe timpul procesului de planificare de la t oate
nivelurile, trebuie să înțeleagă cum să se relaționeze misiunea ce trebuie îndeplinită cu alte
activități.
Misiunile din cadrul operației aeriene ofensive dusă împotriva forțelor aeriene ale
inamicului.
Îndeplinirea obiectivului operațiilor duse împo triva inamicului aerian, în cadrul operației
aeriene ofensive are la bază următoarele misiuni:
a) Lovirea infrastructurii și mijloacelor puterii aeriene ale inamicului aflate la sol, în special
a aerodromurilor și a aeronavelor de pe acestea;
b) Nimicirea aerona velor inamicului din anumite zone prin luptă aeriană;
c) Însoțirea/escorta;
d) Anihilarea apărării aeriene a inamicului;
e) Neutralizarea sistemului C2 (comandă și control) aerian al inamicului.
Misiunile de lovire a infrastructurii și mijloacelor puterii aeriene ale inamicului
aflate la sol, si neutralizarea sistemului C2 aerian al inamicului au ca scop distrugerea tintelor
terestre, adăpostite sau neadăpostite precum și a țintelor maritime care contribuie la capabilitățile
aeriene și de atac cu rachete ale inamic ului sau împiedicarea acestuia să își îndeplinească
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 90
funcțiile. În momentul în care lansarea rachetelor nu poate fi împiedicată, avioanele de
luptă/vânătoare -bombardament trebuie să le localizeze, să distrugă atât rachetele cât și instalațiile
de lansare pe ntru a nu permite sau pentru a diminua reluarea lansării altor rachete ce pot fi
reîncărcate sau dislocate. Pentru aceste operații sunt disponibile o mare varietate de muniții și
platforme aeriene iar aeronavele de luptă sunt implicate aproape în totalita te în aceste misiuni.
Nimicirea aeronavelor inamicului din anumite zone prin luptă aeriană se execută în
principal de către avioanele de vânătoare care caută și nimicesc aeronavele inamicului aflate în
cadrul unei zone de operații prestabilite. În mod normal, această misiune a fost direcționată
împotriva aeronavelor inamicului aflate în zbor în cadrul unei zone delimitate sau în lungul unei
rute, în sprijinul altor misiuni aeriene, cum ar fi operațiile aeriene executate cu formații de
aeronave m ixte, supravegherea aeriană și avertizarea timpurie precum și alimentarea în aer. În
cadrul operațiilor de stabilitate sau operațiilor de răspuns la crizo care nu se încadrează în
articolul 5 avioanele de luptă/vânătoare pot fi destinate pentru realizarea controlului zonelor de
excludere, în cadrul cărora execută misiuni de poliție aeriană.
Vânătoarea liberă constă în căutarea și nimicirea țintelor aeriene într -o zonă de acțiune
repartizată. Aceste operații se execută în situațiile în care sunt zone care nu pot fi supravegheate
cu ajutorul radarelor de la sol și în care acoperirea radio este insuficientă. Eficacitatea operațiilor
de vânătoare liberă depinde exclusiv de performanțele radarului de bord precum și de numărul
aeronavelor proprii care sunt reparti zate pentru căutare.
Patrularea aeriană de luptă se execută cu o formație de avioane de ce acționează, cu
dirijare de la sol sau de pe platforme specia lizate, deasupra unui grup de obiective proprii sau ale
forțelor amice, deasupra grupărilor de forțe terestre sau navale proprii precum și deasupra unei
zone importante a teatrului de operații, cu scopul de a intercepta și distruge avioanele inamice
înainte ca ele să inițieze acțiuni împotriva forțelor proprii. Patrularea aeriană de luptă asigură o
superi oritate aeriană temporară în folosul Forțelor Aeriene sau Forțelor Terestre pe timpul
îndeplinirii misiunilor. Pentru a acoperi o mai mare suprafață patrularea se poate face de către
două celule, una într -o zonă stabilită și o alta să patruleze într -o zonă aflată între zona din care se
așteaptă atacul și zona în care acționează forțele proprii, acționând ca un ,,ecran” sau ca o
,,barieră”. Aceste celule contribuie în mod direct la acțiunile aeriene de ofensivă, ele distrugând
aeronavele inamicului înainte c a ele să poată reprezenta un pericol pentru forțele proprii.
Însoțirea este o misiune din cadrul operației aeriene ofensive duse împotriva forțelor
aeriene inamice, executată îndeosebi deasupra teritoriului controlat de inamic, prin care anumite
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 90
aeronave p rimesc sarcina de a proteja aeronavele proprii împotriva atacurilor aeronavelor sau
mijloacelor de apărare aeriană ale acestuia, în cursul unei misiuni de interdicție, cercetare,
transport aerian, căutare și salvare prin luptă, de război electronic sau pen tru protecția sistemelor
de comandă și control aeropurtate.
Anihilarea apărării aeriene a adversarului ( Suppresion Enemy Air Defence –
SEAD) este misiunea prin care se neutralizează sau se nimicesc sistemele și echipamentele de
apărare aeriană ale inamic ului folosind mijloace de înșelare sau distructive, în scopul protejării
aeronavelor proprii de amenințarea din partea mijloacelor GBAD ( Ground Based Air Defence )
ale inamicului. Tipul și capacitatea de apărare aeriană a inamicului influențează complexit atea și
dimensiunile efortului necesar pentru eliminarea amenințării.
Necesitatea reducerii reacției GBAD diferă în funcție de obiectivele misiunii, de puterea
sistemului, și de complexitatea amenințării. Obiectivele misiunii de anijilare a mijloacelor de
apărare aeriană a inamicului sunt date de către JFC(Joint Force Commander), care analizează
posibilității le fiecărei componente de a contribui la operațiile aeriene ofensive.
Misiunile SEAD trebuie să fie îndeplinite de aeronave și echipaje specializate. Dacă
țintele SEAD se află în raza de acțiune a altor arme, cum ar fi artileria, ele ar trebui lovite cu
aceste aeronave și echipamente speciale. Operațiile SEAD se împart în trei categorii:
a) Operațiile planificate în toată zona de responsabilitate(Area of Responsability – AOR)
constau în operații duse împotriva unor sisteme de apărare aeriană, dispuse în AOR a
componentei aeriene și considerate ca foarte importante, pentru a reduce sau anihila
posibilitățiile acestora de acțiune, faciliând astfel operațiile forțelor proprii;
b) Operațiile locale se desfășoară într -o zonă geografică bine delimitată, în legătură cu
anumite ținte precizate sau cu anumite rute de tranzit utilizate de forțele proprii și
contribuie la realizarea superiorității aeriene locale;
c) Operațiile neplanificate includ operațiile de autoapărare și lovirea țintelor nou
descoperite.
Aceste operații au ca rol reducerea pierderiilor și creearea condițiilor favorabile pentru
operațiile aeriene duse de forțele proprii, împiedicând acțiunile de apărare aerienă ale inamicului
și reducerea capacității de luptă a sistemelor de apărare a forțelor inamice. Opera țiile de
anihilare sunt o componentă importantă în vederea pregătirii și ducerii operațiilor aeriene cu
efecte strategice, a operațiilor aeriene împotriva inamicului.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 90
1.8 Stabilirea țintelor
Stabilirea țintelor este un proces de selecție a țintelor și de precizare a modului de acțiune
corespunzător în funcție bineînțeles de capabilitățile, efectele scontate și cel mai important de
cerințele operative.
Operațiile informaționale
Informația este esențială în orice fel de operații. Folosirea cu inteligență a fluxului de
informații oferă in mare măsura o eficiență crescută pentru forțele proprii. În cadruș conflictelor
și operațiilor curente și viitoare, forțele proprii trebuie să se asigure că dețin cunoștințe adecvate
despre câmpul de luptă.
Cunoașterea teatrului de operații este rezultatul acțiunii combinate a sistemelor de
informații, supraveghere, cercetare și comandă și control, acestea distribuind cele mai de preț
informații p entru conceperea unui plan tactic de către comandant. Cunoașterea spațiului de luptă
implică recunoașterea țintei, schema operativă a inamicului precum și sistemele pe care se
bazează acesta pentru realizarea și succesul operației. Pentru identificarea și stabilirea țintelor în
vederea planificării și ducerii operațiilor se utilizează senzorii și mijloacele de procesare și
transmitere a informațiilor. Aceste operații informaționale cuprind acțiuni complexe cu scopul de
a obține, exploata precum și pentru ap ărarea informațiilor sau atacul asupra sistemelor de apărare
a inamicului.
Operațiile informaționale, așa numitul război informațional, sprijină operația aeriană
ofensivă dusă împotriva forțelor aeriene ale inamicului pentru îndeplinirea obiectivelor dorit e
prin influențarea percepției inamicului asupra spațiului de luptă. Forțele de atac sunt repartizate
pe țintele corespunzătoare pentru a se încerca realizarea focului concentrat. Tehnologia
informațiilor constituie baza unei continue îmbunătățiri a lovitu rilor de precizie, a
comunicațiilor, a colectării și diseminării de informații. Un sistem de operații folositor este acela
care afectează cât mai mult posibil transmiterea de informații vitale, astfel se reduce capacitatea
inamicului de a evalua situația.
Operațiile informaționale pot sprijinii misiunile din cadrul operației aeriene ofensive
impotriva forțelor aeriene inamice. Țintele precum sistemele de conducere și comandă, rachetele
și proiectilele reactive, infrastructura de susținere a operațiilor din teatru și aerodromurile
operaționale pot fi afectate de operațiile informaționale, incluzând virusarea calculatoarelor,
avertizarea timpurie sau generatori de puls electromagnetic. Aceste informații permit
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 90
deasemenea accesul la o țintă innaccesibilă și lim itează pe cât posibil vulnerabilitățiile forțelor
proprii, și exploatează posibilele breșe ale inamicului.
Țintele atacurilor din cadrul operației aeriene ofensive sunt acelea care pot influența în
mod direct sau indirect realizarea controlului asupra spaț iului aerian.
Selecția țintelor, stabilirea priorității și succesiunea în care acestea vor fi lovite, este
facută în funcție de obiectivele urmărite de JFC și de ACC, combinate cu rezultatele evaluării
amenințărilor, determinării capabilităților și dispunerii forțelor și mijloacelor aeriene ale
inamicului. Această stabilire a priorității se datorează faptului că în majoritatea cazurilor
mijloacele proprii sunt insuficiente pentru a putea angaja toate țintele deci este necesară
determinarea elementelo r principale de efort și țintele prioritare.
Stabilirea țintelor, planificarea lovirii acestora și actualizarea permanentă a datelor
necesare executării în bune condiți a operației sunt înfăptuite de către Comandamentul
Operațional Aerian(Comandamentul Com ponentei Aeriene a Forței Întrunite). Planificatorii
evaluează apărarea aeriană a țintelor și determină gradul de vulnerabilitate a l fiecărei ținte. Se
determină existența armelor de distrugere în masă în zona unde este localizată ținta, se propune
modul d e utilizare a mijloacelor aeriene și metodele de reducere a efectelor colaterale.
Operația aeriană ofensivă vizează nimicirea sau combaterea amenințărilor aeriene cât mai
aproape de sursa lor, prin lovirea rachetelor balistice în zona de depozitare a acest ora sau în
imediata apropiere și lovirea avioanelor pe aerodromuri. Tipul acesta de acțiune este considerat
cel mai eficace deoarece permite anihilarea rapidă a inamicului și oferă fortelor proprii libertatea
de a alege cu ușurință ținta, mijloacele de lov ire și momentul cel mai favorabil, bineînțeles
încadrate în limitele resurselor disponibile. Țintele aeriene cele mai periculoase și care au
prioritate la planificarea operațiilor împotriva inamicului aerian sunt:
a) Aeronavele
b) Aerodromurile
c) Rachetele
d) Platformele navale de lansare
e) Infrastructura de sprijin
f) Centrele de comandă, control, comunicații, computere și informații
1.9 Resursele operației aeriene
Avioanele de luptă speciliazate
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 90
În operațiile aeriene se pot utiliza, pentru acțiuni directe, avioanele de bombardament, de
vânătoare, de vânătoare -bombardament, de cercetare și cele destinate pentru combaterea apărării
aeriene a inamicului.
1. Avioanele de vânătoare
destinate să distrugă avioanele sau rachetele inamicului în zbor ;
protejarea aeronavelor proprii pe timpul executării misiunilor de luptă ;
înarmarea acestor avioane includ diferite tipuri de rachete aer -aer și tunuri de
bord;
dispun de sisteme de război electronic, care permit să se acționeze asupra ;
sistemului de C2 al inamicului, radiolocatoarelor și stațiilor radio ;
aparatura de navigație și de conducere a focului asigură executarea zborului și
ducerea luptei aeriene, ziua și noaptea, în orice condiții meteo .
2. Avioanele de vânătoare -bombardament
destinate pentru lovirea obiectivelor terestre mici și mobile, aflate în adâncimea
dispozitivului inamicului și la distanțe mai mari decât raza de acțiune a altor
avioane;
construite și echipate astfel încât să permită zborul la distanțe mari și într -un ecart
cât mai mare de vitez ă;
variantele de înarmare includ rachete aer -sol, proiectile reactive nedirijate, bombe
cu sau fără dispozitive de dirijare pe fascicul laser, bombe cu submuniții și tunuri
de bord;
dispun de echipamente de război electronic care le asigură un grad înalt d e
protecție în mediu ostil.
3. Avioanele de cercetare
destinate pentru culegerea de informații despre inamic, teren și starea vremii din
zona acțiunilor de luptă și din împrejurimile acesteia ;
cu ajutorul lor se face culegerea datelor în spectrul electromagne tic și infraroșu de
la distanțe mari pentru a evita intrarea în spațiul aerian inamic;
cercetare vizuală sau prin fotografiere prin survolarea obiectivului sau zonei de
interes;
dispun de echipamente de război electronic.
4. Avioanele destinate pentru combaterea apărării aeriene a inamicului
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 90
special echipate pentru misiuni de distrugere/nimicire/neutralizare mijloacelor de
apărare aeriană cu baza la sol, a radarelor și a resurselor C2.
5. Avioanele multirol
au caracteristicile avioanelor de vânătoare, vână toare -bombardament și cercetare ;
caracteru multirol este dat de performanțele aerodinamice și de posibilitățile de
configurare rapidă a avioanelor în funcție de specificul misiunii;
pentru executarea acțiunilor se folosesc procedeele întrebuințate de avioa nele de
vânătoare, vânătoare -bombardamen și cercetare.
6. Avioanele cisternă
sunt destinate să asigure alimentarea în aer a avioanelor de luptă și contribuie
indirect la creșterea eficienței operațiilor aeriene ofensive ;
îmbunătățesc posibilitățiile avioanelo r aliate de a executa misiuni de apărare
aeriană din poziția “patrulare aeriană” sau prin procedeul “vânătoare liberă” .
7. Elicopterele
sunt folosite în acțiunile de luptă împotriva forțelor aeriene ale inamicului;
participă la nimicirea unor mijloace de supraveghere sau apărare aeriană ale
inamicului, amplasate în apropierea liniei de contact sau în vecinatatea culoarelor
de zbor care urmează a fi folosite de avioanele proprii ;
execută sprijinul misiunilor forțelor speciale;
misiuni de căutare salvare, in clusiv prin luptă, pentru recuperarea echipajelor
aeronavelor proprii doborâte.
8. Avioanele fără pilot
pot fi folosite în cadrul operațiilor aeriene ofensive pentru acțiuni de
supraveghere, recunoaștere, bruiaj, înșelare, provocare sau hărțuire a forțelor și
sistemelor de apărare aeriană;
reduc riscurile pentru echipajele aeronavelor proprii;
pot fi destinate pentru obținerea de informații din câmpul tactic, în timp real;
pot îndeplini misiuni de sprijin de foc, de înșelare sau război electronic;
obligă inami cul să inițieze acțiuni de apărare aeriană, ceea ce duce la
deconspirarea poziției unor radare, instalațiilor de lansare, a rachetelor sol -aer,
sistemelor C2 și la un consum ineficient al resursei de aviație și a stocurilor de
rachete.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 90
1.10 Cerințele operațiilor împotriva forțelor aeriene
Interoperabilitatea
necesită facilități pentru asigurarea serviciilor încrucișate, doctrine, sisteme de arme și
mijloace de navigație, sisteme de comandă și control, echipamente electronice și de
comunicații intercon ectabile, proceduri de operare și de identificare comune ;
asigură servicii pentru si de a accepta servicii de la alte sisteme dintre unitățile destinate
să participe la operațiile duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului și implică
evaluarea resursel or proprii precum și vulnerabilitatea inamicului; , unități și forțe;
crește eficacitatea operațiilor împotriva forțelor aeriene ale inamicului;
sporește flexibilitatea acțiunii în condițiile unei situații aeriene dinamice;
permite concentrarea optimă a efortului, pentru a acționa eficient împotriva unui atac
aerian al inamicului.
Coordonarea efortului
integrarea efortului și unitatea de acțiune rezultă din combinarea eficientă a sistemelor
individuale de a părare aeriană, din coordonarea;
contribuie la în trebuințarea eficace a resurselor, cum sunt aeronavele, sistemele de arme,
facilitățile de control și sprijin.
Procurarea informațiilor
acțiune foarte importantă pentru ca operațiile duse împotriva forțelor inamicului să fie
eficiente;
informațiile sunt ut ilizate pentru avertizare, cunoașterea unei situații, stabilirea și
repartizarea țintelor și evaluarea luptei;
informații care se folosesc pentru a identifica, a ataca sau a exploata informațiile despre
țintele nou apărute care constituie o amenințare impo rtantă pentru operațiile întrunite;
ajută la detectarea și localizarea geografică a țintei în timp util, identificarea țintelor
potențiale, selectarea armamentului, planificarea misiunii și evaluarea situației de luptă;
reprezintă o etapă crucială în desfă șurarea operațiilor duse împotriva forțelor aeriene ale
inamicului;
pentru procurarea informațiilor se folosesc diferite metode: supraveghere, cercetarea
aeriană, patrula aeriană și operațiile informaționale.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 90
Menținerea forțelor și mijloacelor în diferite stări de pregătire
presupune evitarea suprinderii prin menținerea permanentă în diferite stări de pregătire, a
unor surse pentru a se asigura oportunitatea reacției și angajarea unor forțe
corespunzătoare nivelului amenințării inițiale;
pregătirea și desfă șurarea unor operații de amploare, pe masura escalării conflictului.
Menținerea capacității de operare
reprezintă o condiție importantă pentru continuarea războiului și este facilitată de
combinația dintre operațiile de apărare activă și măsurile de apărar e pasivă și de refacere
a capacităților de operare.
Continuitatea acțiunilor
este necesară economia efortului deoarecele acțiunile se pot prelungi pe un timp mai
îndelungat;
efectele operațiilor duse împotriva forțelor aeriene ale inamicului trebuie planificate
pentru a permite concentrarea forțelor atunci când este necesar să sprijine obiectivele
operației întrunite;
optimizarea folosirii resurselor;
creearea disponibilitățiilor pentru sprijinul adecvat al Forțelor Terestre sau Forțelor
Navale.
Desfă șurarea acțiunilor ziua și noaptea, în orice condiții meteorologice
capacitatea de a acționa atât ziua cât și noapte indiferent de condițiile meteorologice,
indiferent de anotimp;
să contribuie atât la realizarea continuității acțiunilor de apărarea aeriană, cât și la
creearea unui avantaj al forțelor proprii în lupta cu forțele aeriene ale inamicului ;
creșterea posibilităților de acțiune în condiții meteorologice nefavorabile, implică
înzestrarea cu sisteme care să fie echipate cu armamente, sisteme de conducere a focului
și sisteme de navigație performante, precum și antrenarea corespunzătoare a personalului.
Capacitățile multirol
permite actiunea în mai multe roluri;
flexibilitate asigurată de pregătirea personalului, de sistemele de arme, munițiil e și
echipamentele din înzestrare;
se va reduce restricțiile impuse de sprijinul logistic, pregătirea echipajelor și facilitățile de
comandă și control.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 90
2 – PRINCIPII DE ÎNTREBUINȚARE ÎN LUPTĂ A SUBUNITĂȚII DE
RACHETE ANTIAERIENE PE TIMPUL PREGĂTIRII ȘI DESFĂȘURĂRII
OPERAȚIILOR DE LUPTĂ.
2.1 Acțiunile subunității de rachete antiaeriene în luptă
Subunitatea de rachete antiaeriene reprezintă principalul mijloc de foc la dispoziția
comandantului unității de arme întrunite pentru lupta împotriva inamicului aerian, care poate
asigura un caracter decisiv acțiunilor acesteia.
Regulile și procedeele specifice de întrebuințare în luptă a subunității de rachete
antiaeriene reprezintă materializarea principiilor specifice ale subunității de rachete antiaeriene.
Subunitatea de rachete antiaeriene participă la apărarea antiaerieană a obiectivelor de la
contactul nemijlocit cu inamicul și din spatele dispozitivului trupelor proprii, în cadrul unității sau
independent.
Subunitatea de rachete antiaeriene participă la acoperirea la contactul nemijloci t cu
inamicul sau în spatele dispozitivului trupelor proprii a următoarelor obiective:
a) gruparea de forțe de pe direcția principală;
b) punctul de comandă;
c) formațiuni logistice;
d) poduri și treceri peste cursuri de apă;
e) stații de cale ferată;
f) noduri de comunicaț ie;
g) dane și instalații portuare.
Pentru îndeplinirea misiunilor subunitatea de rachete execută trageri din poziții pregătite
sau nepregătite, ziua și noaptea. Pe timpul realizării apărării antiaeriene a coloanelor aflate în
marș, tragerile se execută de pe roți/din mișcare sau din opriri scurte.
Focul trebuie pregătit în timp scurt, executat oportun și prin surprindere, cu maximum de
eficacitate și cu un consum redus de muniție.
Întrebuințarea neîntreruptă în luptă a subunității de apărarea antiaeriană atât pe timp de zi
cât și pe timp de noapte, necesită repartizarea plutoanelor și grupelor pe schimburi/ture de
serviciu.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 90
În cazul în care comandantul subunității de rachete antiaeriene nu emite un alt ordin,
înlocuirea schimbului se ordonă de către comandantu l de pluton conform repartiției primite,iar
durata maximă a unui schimb nu va depăși 4 ore.
Atunci când subunitatea de rachete antiaeriene îndeplinește misiunea prin procedeul
„ÎNSOȚIRE“ a trupelor/obiectivelor sau în marș înlocuirea schimbului este posibilă, de cele mai
multe ori, numai după executarea misiunii.
La ordinul comandantului de subunitate militarii neaflați în tură pot executa și alte
misiuni de luptă sau de asigurare a acțiunilor și protecție a trupelor.
Deplasarea pe câmpul de luptă
Regulile de deplasare în câmpul tactic a subunității de rachete antiaeriene sunt foarte
importante pentru succesul acțiunilor de luptă.
În toate formele acțiunilor de luptă, subunitatea de rachete va executa deplasarea pentru a
ocupa poziția de tragere de bază sau de rezervă, pentru a se sustrage focului executat de către
inamic sau pentru acoperirea trupelor sprijinite.
Comandantul subunității de rachete antiaeriene precizează obiectivul și drumul până la
acesta, iar atunci când deplasarea se face într -un teren cu acoperiri, când vizibilitatea este redusă
sau stratul de zăpadă este gros, acesta va dispune dirijarea mecanicilor conductori/șoferilor de către
comandanții de plutoane și grupe, fie prin indicarea obstacolelor, fie ordonând schimbări de
direcție.
Raioanele aflate sub focul inamicului vor fi traversate cu viteză mărită, sau vor fi ocolite.
Se va evita să se iasă către inamic cu mijloacele de foc sol -aer din zone cu ceață sau fum,
pentru a nu oferi acestuia o țintă clar profilată pe un fundal de cul oare deschisă.
Datorită dezvoltării mijloacelor tehnice necesare ducerii luptei în condiții de vizibilitate
redusă – mijloace pirotehnice, tehnică în infraroșu/lumină albă, aparate cu detecție termo –
fotografică și localizare termică – noaptea și -a pierdut în mare măsură capacitatea de mascare și
protecție împotriva acțiunii de observare și a focului inamicului.
Din aceste considerente, la deplasarea pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate
redusă, caracteristicile de mascare ale terenului trebuiesc utilizate la fel ca în condiții de
vizibilitate bună.
Vizibilitatea redusă îngreunează atât deplasarea cât și orientarea iar în aceste condiții
comandantul subunității trebuie să aibă în vedere gradul de accesibilitate al terenului și dacă este
necesar să micșoreze viteza.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 90
Comandantul subunității trebuie să aibă în vedere că de la o distanță de 4 km față de
inamic acesta poate întrebuința împotriva subunității rachete antiblindate dirijate, vânători de
tancuri, transportoare, MLI, elicoptere antitanc etc.
În acest caz comandantul va conduce subunitatea spre/în cea mai apropiată poziție astfel:
a) în teren accidentat și cu acoperiri, cât mai repede posibil;
b) în teren slab acoperit, cu viteza maximă și modificări bruște ale direcției de
deplasare.
Procedee de luptă ale subunității de rachete antiaeriene
Subunitatea de apărare antiaeriană duce lupta în cadrul dispozitivului de luptă al
eșalonului superior/unității sprijinite, fiind întrebuințată pentru realizarea următoarelor procedee
de luptă:
a) circular;
b) acoperire a raionului unei zone;
c) pe un aliniament de luptă;
d) de-a lungul unui itinerar de marș;
e) de însoțire.
În cazul procedeelor de luptă „CIRCULAR“, „ACOPERIREA UNUI RAION“,
„PE UN ALINIAMENT DE LUPTĂ“ și „DE -A LUNGUL UNUI ITINERAR DE
MARȘ“, lupta va fi d usă din pozițiile de tragere recunoscute anterior.
Din acest motiv acestea sunt cele mai eficiente procedee de EOs. Procedeul de
întrebuințare în luptă „CIRCULAR“ este specific numai subunităților de rachete
antiaeriene CA -94, OSA -AKM, CA -95, KUB și este î ntrebuințat pentru acoperirea unor
obiective de dimensiuni mici: punctul de comandă, poduri.
Toate subunitățile de rachete antiaeriene pot însă participa la realizarea acoperirii
prin procedeul „CIRCULAR“ a unui obiectiv în cadrul dispozitivului de luptă a l unității
de apărare antiaeriană. În acest caz subunităților de rachete li se va încredința un SOF și
un PTL, având autoritatea și responsabilitatea angajării prioritare a țintelor aeriene care
acționează în limitele sectorului încredințat.
Procedeul de l uptă „ACOPERIREA RAIONULUI” se poate adopta, de regulă, de
către toate subunitățile de rachete antiaeriene pentru sprijinul unor subunități de alte arme
sau formațiuni logistice, pe timpul luptei sau când sunt dispuse într -un raion de
concentrare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 90
Procede ul asigură concentrarea efortului antiaerian pe o anumită direcție, atunci
când nu se poate realiza procedeul „CIRCULAR“. Și în această situație subunitatea de
rachete antiaeriene poate participa la realizarea procedeului „ACOPERIREA
RAIONULUI“ de către un itatea de apărare antiaeriană, acționând tot în limitele unui
sector principal.
Procedeul de luptă „PE UN ALINIAMENT DE LUPTĂ“ se adoptă, de regulă,
pentru apărarea antiaeriană a unor trupe pe timpul forțării cursurilor de apă, sau în cazul
acțiunilor de luptă în zona de litoral.
Procedeul de luptă „DE -A LUNGUL UNUI ITINERAR DE MARȘ“ se adoptă
pentru sprijinul trupelor pe timpul deplasării, în special în puncte obligate de trecere,
defilee, trecători.
Particularitatea acestui procedeu față de cel de „ÎNSOȚIRE“ constă în faptul că
subunitățiile de rachete destinate să execute acoperirea în punctele obligate de trecere,
devansează coloana trupelor sprijinite și ocupă poziții de tragere în raioane recunoscute, având
posibilitatea pregătirii corespunzătoa re a tragerii.
Prin procedeul de luptă „ÎNSOȚIRE“ subunitatea de rachete antiaeriene acoperă trupele
aflate în oricare din formele de luptă. Acest procedeu de întrebuințare se distinge printr -o mare
mobilitate în situații de luptă des schimbătoare. Lupta s e va duce din poziții ocupate în grabă,
care nu au fost recunoscute anterior. Din această cauză nu sunt stabilite sectoare/zone principale
de combatere prin foc.
Situația poate impune ca subunitatea de rachete antiaeriene să apere trupele aflate în marș
prin integrarea în cadrul coloanei acestora, executând trageri din scurte opriri sau chiar din mers.
În cadrul procedeului de luptă „ÎNSOȚIRE“ subunitatea de rachete trebuie să se adapteze
manevrelor și conduitei trupelor apărate/acoperite.
Pentru aceasta co mandantul de subunității de rachete antiaeriene trebuie să:
a) fie familiarizat cu tactica de luptă a unităților/subunităților sprijinite;
b) cunoască planul de întrebuințare în luptă al acestora în părțile ce -l privesc;
c) armonizeze deciziile și acțiunile sale cu cele ale unității/subunității sprijinite.
Pe timpul ducerii luptei prin procedeul de luptă „ÎNSOȚIRE“ schimbarea poziției
subunității de rachete se va efectua la ordinul comandantului de unitate. Dacă legătura cu
eșalonul superior s -a întrerupt sau dacă situația inamicului s -a schimbat brusc, comandantul
subunității poate lua independent decizia de schimbare a poziției. În această situație,
comandantul subunității va ține legătura independent cu trupele acoperite și pe cât posibil va
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 90
menține și legătura din vedere cu acestea.
Posibilitățile de luptă ale subunității de rachete antiaeriene
Posibilitățile de luptă ale subunității de rachete antiaeriene definesc capacitatea acesteia
de a acoperi obiectivele încredințate, în condițiile stabilite prin misiune și se exprimă prin:
a) posibilitățile de cercetare, descoperire, recunoaștere și urmărire a țintelor aeriene;
b) posibilitățile de combatere a țintelor aeriene;
c) posibilitățile de nimicire a țintelor aeriene;
d) posibilitățile de manevră de forțe și mijloace și de foc.
Posibilitățile de cercetare , descoperire , recunoaștere și urmărire a țintelor aeri ene de
către subunitatea de rachete sunt determinate de caracteristicile tehnico -tactice ale complexelor
de radiolocație pentru cercetare și dirijare, ale mijloacelor optice din înzestrare și de gradul de
pregătire al personalului care le deservește și sun t influențate de:
a) dispunerea acestora în dispozitivul de luptă;
b) caracteristicile terenului – distanța vizibilității directe, acoperiri etc.;
c) modalitatea de realizare a controlului spațiului aerian, tehnic -pozitiv sau procedural,
calitatea sistemelor de re cunoaștere a aeronavelor proprii;
d) modul de organizare a indicării țintelor aeriene;
e) gradul de organiza re a cercetării prin observare.
Posibilitățile de combatere a țintelor aeriene de către subunitatea de apărare antiaeriană
se exprimă prin numărul maxim de ținte aeriene asupra cărora se pot executa trageri, pe timpul
unui atac aerian sau într -o perioadă de timp dată, din dispozitivul de luptă realizat. Posibilitățile
de combatere se apreciază în raport cu numărul total de ținte aeriene participante la un atac sau
care au acționat în zona de nimicire a subunității într -o perioadă dată și sunt determinate de:
a) caracteristicile atacurilor aeriene executate de către inamic asupra
trupelor/obiectivelor acoperite – înălțimea, viteza, parametrul de drum, durata atacului, intervalul
de timp dintre ținte, manevra și bruiajul radioelectronic;
b) numărul canalelor de foc din cadrul subunității de rachete antiaeriene1);
c) numărul rachetelor existente existentă în subunitatea de apărare antiaeriană;
d) gradul de pregătire a pe rsonalului;
e) numărul de ținte aeriene care pot fi descoperite, însoțite și combătute simultan;
1 Canal de foc – o entitate de tragere constituită din unul sau mai multe mijloace de apărare antiaeriană care poate
realiza o probabilitate de doborâre convingătoare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 90
f) durata ciclului de tragere;
g) coeficientul de siguranță în funcționare a tehnicii;
h) durata totală a tragerii;
i) posibilitățile de manevră ale țintei;
j) densitatea atacul ui – numărul de ținte care acționează într -un interval de timp
definit.
Posibilitățile de nimicire ale subunității de rachete antiaeriene se exprimă prin numărul
țintelor aeriene ce pot fi nimicite sau avariate, din totalul țintelor ce pot fi combătute și depind
de:
a) numărul de rachete antiaeriene lansate care participă la executarea tragerii;
b) probabilitatea de nimicire a țintei cu o rachetă;
c) tipul rachetelor;
d) dimensiunile zonei de nimicire/foc;
e) caracteristicile de vulnerabilitate ale țintelor aeriene;
f) gradul de pregătire a tehnicii și personalului;
g) numărul canalelor de țintă ale complexelor.
Posibilitățile de manevră ale subunității de rachete antiaeriene se exprimă prin
capacitatea de a executa rapid și oportun manevra de forțe și mijloace și de foc.
Subunitatea de rachete antiaeriene execută manevra de forțe și mijloace în cadrul dispozitivului
de luptă al eșalonului superior, după planul și la ordinul acestuia. Manevra se execută în scopul:
a) întăririi sau schimbării direcției de efort a apărării antiaeriene a obiectivelor;
b) scoaterii subunității de rachete antiaeriene de sub loviturile inamicului aerian;
c) apărarea antiaeriană a unor noi obiective;
d) participării la lupta cu desantul aerian și trupele aeromobile ale inamicului;
e) realizării surprinderii;
refacerii capacității de luptă.
Capacitatea subunității de a executa manevra de forțe și mijloace este nemijlocit
influențată de posibilitățile acesteia de a se deplasa, a ocupa și părăsi în timp scurt dispozitivul de
luptă, precum și de timpul consumat p entru pregătirea tragerilor antiaeriene.
Manevra de foc se folosește pe timpul respingerii atacurilor aeriene ale inamicului și se
execută la ordinul comandantului subunității de rachete antiaeriene, în scopul concentrării,
repartiției sau transportului o portun al focului.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 90
Concentrarea focului constă în executarea simultană a tragerii cu mai multe M.L/I.L.
asupra aceleiași ținte aeriene.
Repartiția focului constă în executarea tragerii cu canale de foc diferite asupra mai
multor ținte aeriene care atacă simultan din direcții diferite. Numărul canalelor de foc stabilite
pentru executarea tragerii asupra fiecărei ținte depinde de posibilitățile de nimicire și de numărul
și importanța țintelor aeriene.
Transportul de foc constă în executarea succesivă a tragerii asupra a două sau mai multe
ținte aeriene care atacă la intervale de timp mai mari sau egale cu durata ciclului de tragere.
Manevra de foc a subunită ții de rachete antiaeriene, cu plutoanele sau mijloacele sale, se
execută numai în situația conducerii independente. Subunitatea de rachete participă la executarea
manevrei în cadrul unității de apărare antiaeriană.
Deoarece pe durata desfășurării acțiunil or de luptă nu există timpul necesar pentru
calculul posibilităților de luptă, acestea se determină, de regulă, anterior și se întocmesc tabele
sau grafice în funcție de variabile.
Dispozitivul de luptă al subunității rachete antiaeriene și modalitățil e de
ocupare/realizare a acestuia
Pentru îndeplinirea misiunii de luptă subunitatea de rachete antiaeriene se desfășoară în
dispozitiv de luptă. Dispozitivul de luptă trebuie să corespundă:
a) concepției comandantului privind îndeplinirea misiunii de luptă;
b) caracteristicilor tehnico -tactice ale mijloacelor din înzestrare;
c) caracteristicilor terenului;
d) caracterului probabil al acțiunilor inamicului aerian.
Dispozitivul de luptă trebuie să asigure:
a) descoperirea oportună și întrebuințarea tehnicii de apărare antiaeriană la
posibilitățile maxime;
b) coordonarea și conducerea focului în mod ferm și neîntrerupt și menținerea
permanentă a legăturii cu eșalonul superior/forțele sprijinite;
c) executarea oportună a manevrei;
d) excluderea bruiajului reciproc [compatibilitate a electro -magnetică] la sistemele
de legătură sincronă și orientare reciprocă și la mijloacele de transmisiuni, pe timpul funcționării
acestora;
e) vulnerabilitatea minimă față de efectele ADMNBC și sistemelor incendiare;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 90
f) executarea lucrărilor genistice și de mascare, dispunerea în ascuns a
personalului și tehnicii și întrebuințarea judicioasă a avantajelor terenului;
g) condiții corespunzătoare pentru realizarea măsurilor de asigurare a acțiunilor și
de protecție a trupelor;
posibilitatea respingerii inamicului terestru, îndeosebi a tancurilor și transportoarelor
blindate.
Dispozitivul de luptă al subunității de rachete antiaeriene se compune din:
a) punctul de comandă al subunității de rachete antiaeriene;
b) poziția de tragere/lansare a mijloacelor de apărare antiae riană;
c) locul mijloacelor de transport și tracțiune.
Punctul de comandă al subunității de rachete antiaeriene este destinat pentru cercetarea
spațiului aerian și a inamicului terestru, pentru coordonarea și controlul focului subunității,
observarea acțiunilor aviației, a rezultatelor acțiunilor de luptă și ale trupelor propri i.
Elementele componente ale PUNCTULUI DE COMANDĂ sunt prezentate în tabelul
următor:
Tabelul 2.1 Elementele componente ale Punctului de comandă
Nr.
crt. SUBUNITATEA DE RACHETE ANTIAERIENE
KUB
CA-94
OSA -AKM
CA-95
COMPONENTE ALE PUNCTULUI DE COMANDĂ
1 Complex de radiolocație pentru cercetare și dirijare
2 Cabină de recepție și prelucrare a datelor
3 Punct de conducerea focului
4 Punct automatizat de conducerea luptei PU -12M
5 Post de observare
Punctul de comandă se dispune la o distanță de până la 300 m față de centrul poziției de
tragere, în spate sau lateral față de direcția de bază a tragerii.
Punctul de comandă trebuie să asigure:
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 90
Tabelul 2.2 Asigurarea Punctului de comandă
Nr.
crt. SUBUNITATEA DE RACHETE
ANTIAERIENE
KUB
CA-94
OSA -AKM
CA-95
CE ASIGURĂ
1 Cercetarea spațiului aerian și a inamicului terestru
2 Coordonarea și controlul în regim automatizat a focului
3 Condiții optime de lucru pentru echipele de luptă
4 Conducerea focului în toate situațiile de luptă
5 Legături permanente și stabile cu eșalonul superior și în cadrul subunității de
rachete
6 Protecția personalului și a mijloacelor de comandă -control împotriva
atacurilor aeriene și terestre, războiului radioelectronic și efectelor
ADMNBC și sistemelor incendiare
Poziția de lansare a subunității de rachete antiaeriene reprezintă porțiunea de teren pe
care se dispun mijloacele antiaeriene, în scopul executării focului.
Mijloacele de foc antiaeriană se dispun în trapez, în pătrat, în triunghi, în linie sau pe
două linii, circular sau în arc de cerc.
Distanțele la care se dispun mijloacele de foc în cadrul subunităților de rachete
antiaeriene sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 2.3 Distanțe în cadrul subunităților de rachete antiaeriene
Nr.
crt. SUBUNITATEA DE RACHETE ANTIAERIENE
KUB
CA-94
OSA -AKM
CA-95
DISTANȚA DINTRE:
1 Instalațiile de lansare 200÷
500m 200m 200m
2 Instalațiile de lansare și complexul de radiolocație pentru
cercetare și dirijare 200÷5
00m
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 90
3 Instalațiile de lansare și mașinile de transport și încărcare 100÷2
00m
4 Trăgători/plutoane 50÷
200m
Postul de observare se dispune, de regulă, la o distanță de până la:
a) 500 m față de poziția de tragere pentru subunitățile de rachete antiaeriene dotate
cu sisteme de comandă -control a focului;
b) în centrul poziției de tragere pentru cele fără sisteme de comandă -control a
focului.
Locul mijloacelor de transport și tracțiune reprezintă porțiunea de teren adăpostit, pe
care se dispun mijloacele de transport și tracțiune, mașina de întrețineri tehnic e a rachetelor.
Locul mijloacelor de transport și tracțiune trebuie ales în spatele la flancurile poziției de
lansare, la o distanță care să asigure o bună legătură cu subunitatea, precum și o deplasare rapidă
a acestora la tehnica de luptă. Mijloacele de transport și tracțiune se dispun față de tehnica de
luptă la o distanță cuprinsă între 500÷1 500 m.
Subunitatea de rachete antiaeriene poate avea următoarele raioane ale dispozitivului de
luptă:
a) de bază;
b) de rezervă;
c) vremelnice;
d) așteptare
Raionul de bază al dispozitivului de luptă este acela din care subunitatea de rachete își
execută misiunea primită.
Raionul de rezervă al dispozitivului de luptă este destinat pentru a fi ocupat de
subunitatea de rachete atunci când aceasta nu își mai poate îndeplini mis iunea din raionul de
bază și pentru executarea manevrelor de ascundere și înșelare. Acest raion se alege și se
amenajează din timp, la o distanță față de raionul de bază indicată în tabelul următor:
Tabelul 2.4 Distanța față de raionu de bază
SUBUNITATEA DE RACHETE
KUB
CA-94
OSA –
AKM
CA-95
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 90
DISTANȚA
Față de raionul de bază, înapoi sau lateral
3÷5 km
1000 m
3÷5 km
1000 m
Raionul vremelnic al dispozitivului de luptă este destinat pentru executarea misiunilor
de foc pe timp limitat. Raionul dispozitivului de luptă al subunității de rachete antiaeriene trebuie
să asigure condițiile prezentate în tabelul următor:
Tabelul 2.5 Caracteristici ale raionului vremelnic
Nr.
crt. SUBUNITATEA DE RACHETE
KUB
CA-94
OSA -AKM
CA-95
CONDIȚII
1 Teren orizontal cu sol tare
2 Dimensiunile terenului 500/
500m 200/
200m 200/
200m 200/
200m
3 Vizibilitatea directă între complexul de radiolocație
pentru cercetare și dirijare/tragere și mijloacele de foc
antiaeriene
4 Unghiuri de acoperire mai mici de: 0-10 0-10 0-10 0-10
5 Pe o rază de 100 m în jurul mijloacelor de foc antiaeriene
să nu existe obstacole mai înalte de 20 m
6 Înclinarea platformelor pe care se dispun sistemele
radiotehnice de conducere a focului să nu fie mai mare
de: 3,5% 3,5%
7 Căi de acces pentru ocuparea și părăsirea rapidă a
dispozitivului de luptă și drumuri interioare
corespunzătoare
8 Pe o rază de cel puțin 200÷300 m
față de punctul de comandă și de poziția de tragere să nu existe
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 90
Nr.
crt. SUBUNITATEA DE RACHETE
KUB
CA-94
OSA -AKM
CA-95
CONDIȚII
linii de înaltă tensiune, căi ferate și alte construcții care să
influențeze lucrul complexelor de radiolocație, al cabinei de
recepție și prelucrare a datelor și al stațiilor radio
9 Existența în apropiere a surselor de apă
10 Posibilități de dispersare de front și în adâncime a
mijloacelor de transport și tracțiune
11 Mascare naturală și să nu existe obiecte care să ușureze
inamicului descoperirea subunității și executarea
reglajului și a tragerii
12 Condiții de protecție împotriva atacului ADMNBC și
sistemelor incendiare
13 Existența, pe cât posibil, a obstacolelor antitanc naturale,
la o distanță de cel puțin 800 m față de poziția
mijloacelor de foc
14 Existența unor repere vizibile la o distanță
corespunzătoare atât pentru verificări, cât și pentru
realizarea orientării
15 Dispunerea la 500÷1500 m față de raionul de așteptare
Comandantul subunității/locțiitorul său, având stabilit pe hartă noul raion al
dispozitivului de luptă, execută personal recunoașterea acestuia, devansând coloana subunității
de rachete sau ordonă locțiitorului să execute acest lucru. Înainte de ocuparea p oziției și
realizarea dispozitivului de luptă, comandantul subunității stabilește direcția de bază a tragerii,
direcțiile cele mai probabile de atac ale inamicului aerian și în funcție de acestea, modul de
dispunere a elementelor dispozitivului de luptă.
Pentru ocuparea dispozitivului de luptă din mișcare, comandantul subunității de rachete
antiaeriene /locțiitorul acestuia întâmpină subunitatea după executarea recunoașterilor, iar
comandanții de plutoane/grupe conduc plutoanele/grupele pe locurile stabili te de către comandantul
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 90
subunității de rachete antiaeriene.
Pentru ocuparea dispozitivului de luptă din locul ultimei opriri, comandantul subunității
de rachete, după executarea recunoașterilor, precizează locurile elementelor dispozitivului de
luptă al subunității și ordinea de ocupare a acestuia. Dacă amenajarea genistică a poziției de
tragere a fost făcută din timp, tehnica se dispune în amplasamente și se pregătește pentru tragere.
În cazul în care raionul poziției de tragere nu a fost amenajat genistic din timp, tehnica
militară se dispune în imediata apropier e a locurilor stabilite pentru amplasamente și se
pregătește pentru luptă.
Dispozitivul de luptă se părăsește numai cu aprobarea comandantului unității sau pe baza
hotărârii comandantului de subunitate, în raport cu precizările primite anterior. În toate s ituațiile,
raionul dispozitivului de luptă se părăsește în cel mai scurt timp și în secret.
În cazul executării acoperirii trupelor prin procedeul de luptă „ÎNSOȚIRE“ subunitatea
de rachete antiaeriene primește informații despre dispozitivul de luptă pe ca re urmează să îl
ocupe, de la eșalonul superior, în general prin metoda punctelor de referință, dar și cu ajutorul
coordonatelor sau al numerelor date unor repere din teren sub forma numărului poziției.
Raionul de așteptare al subunității de rachete antiae riene este o porțiune de teren
stabilită, situată la 500÷1 500 m față de raioanele de bază și de rezervă ale dispozitivelor de
luptă, din care subunitatea de rachete să poată executa deplasarea pentru ocuparea oricăreia
dintre acestea.
În raionul de aștept are se execută următoarele activități:
a) dispunerea tehnicii și mijloacelor de tracțiune și transport muniție;
b) primirea și pregătirea rachetelor pentru lansare;
c) pregătirea tehnicii pentru tragere – numai operațiunile care se pot executa.
Dispunerea tehnicii și mijloacelor de tracțiune și transport muniție se face dispersat,
ținând cont de proprietățile de mascare ale terenului. După pregătirea rachetelor și tehnicii pentru
tragere, aceasta va fi împerecheată, dacă este cazul, la autovehicul, astfel încât în o rice moment
să se poată deplasa într -o poziție de tragere, pentru a putea executa o nouă sarcină specifică.
La ora stabilită/la ordin, subunității de rachete antiaeriene se deplasează pe itinerarul
recunoscut, ocupă poziția de tragere, execută sarcinile s pecifice planificate/ordonate, părăsește
poziția de tragere și revine în raionul de așteptare sau se deplasează, la ordin, în altă poziție de
tragere.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 90
2.2 OFENSIVA
Ofensiva este definită în „Doctrina Operațiilor Forțelor Terestre“ ca formă decisivă a
luptei. Ea vizează câștigarea rapidă a inițiativei și obținerea victoriei decisive cu minimum de
pierderi.
Scopurile acțiunilor ofensive sunt:
a) nimicirea forțelor inamicului;
b) cucerirea pozițiilor cheie sau decisive din teren;
c) privarea inamicului de resurse;
d) obținerea de informații;
e) inducerea în eroare și schimbarea direcției acțiunilor inamicului;
f) menținerea inamicului într -o anumită poziție în teren;
g) dezorganizarea atacului in amicului.
Subunitatea de rachete antiaeriene în sprijinul luptei ofensive
Succesul în ofensivă este determinat de realizarea surprinderii și concentrarea eforturilor,
de inițiativa comandanților, a subordonaților, precum și de abilitatea exploatării avant ajelor și
pătrunderilor rapide. Subunitățile antiaeriene din compunerea ARFOR pot să realizeze apărarea
antiaeriană în fâșiile de acțiune ale marilor unități și unităților pentru următoarele obiective:
a) gruparea principală de forțe de pe direcția principală de acțiune;
b) punctul de comandă;
c) forțele din spatele dispozitivului trupelor proprii;
d) unitățile de artilerie;
e) formațiunile logistice.
În funcție de caracterul acțiunilor de luptă și al apărării inamicului, de teren, de starea
comunicațiilor, de gradul de completare și situația concretă a trupelor, ofensiva poate avea loc
împotriva unei apărări pregătite din timp sau împotriva unei apărăr i pregătite în grabă de către
inamic și se poate executa din contact cu inamicul sau din mișcare, cu subunitățile îmbarcate sau
pe jos. În toate procedeele de întrebuințare în luptă, subunitatea de rachete antiaeriene trebuie să
fie într -o mișcare aproape permanentă, în cadrul pozițiilor recunoscute din timp sau stabilite pe
hartă, pentru a se sustrage focului executat de către inamic și pentru a -și micșora vulnerabilitatea.
Întrebuințarea subunității de rachete antiaeriene în poziții de tragere avansate pentru
sprijinul ofensivei forțelor de arme întrunite presupune luarea în considerare a următoarelor
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 90
riscuri:
a) vulnerabilitate la focul direct al mijloacelor de artilerie și al armamentului ușor;
b) capacitatea de manevră și controlul unor subunității de rachete antiaeriene este
mai redusă decât a subunităților de arme întrunite, în special în teren muntos împădurit.
Subunitățiile de rachete antiaeriene acționând în cadrul dispozit ivului de luptă al unității
proprii, sunt destinate, în principal pentru a asigura GS și GSR unităților de arme întrunite în
fâșiile în care sunt poziționate, dar pot avea și misiuni de DS în cadrul acestora, atunci când
realizează acoperirea nemijlocită a unor obiective cum ar fi:
a) punctul de comandă;
b) subunitate de rachete;
c) formațiuni logistice;
d) puncte obligate de trecere.
Pe timpul luptei ofensive a unităților de arme întrunite, subunitatea de rachete antiaeriene
poate fi pusă în situația de a întrebuința toate procedeele de luptă prezentate, dar specific acestei
forme a acțiunilor de luptă este procedeul „ÎNSOȚIRE“.
Subunitatea de rachete antiaeriană destinată să participe la sprijinul trupelor în ofensivă,
în raport cu misiunea pe care o execută se dispu n, de regulă, la o distanță de aliniamentul de
contact, după cum urmează:
a) KUB la 3÷5 km;
b) CA-94/CA -95 la 500÷1 000 m;
c) OSA -AKM la 2÷3 km;
Deplasarea spre contact
Deplasarea spre contact este un procedeu specific, care se adoptă, de regulă, pentru a
restabili contactul cu inamicul sau pentru exploatarea succesului. Unitățile de arme întrunite pot
îndeplini, de regulă, o misiune de deplasare spre contact acționând fie ca avangardă a marii
unități, fie ca element de contraatac.Deplasarea spre contact se încheie când obiectivele stabilite
pentru deplasare au fost atinse, sau atunci când rezistența inamicului reclamă ca trupele proprii
să treacă la executarea ofensivei din mișcare.
Comandantul subunității de rachete antiaeriene va realiza acoperirea unității care execută
deplasarea spre contact prin procedeul „ÎNSOȚIRE“, în concordanță cu schema de manevră a
unității și își va coordona acțiunile proprii de luptă cu inamicul aerian, cu cele ale celorlalte
mijloace de apărare antiaeriană din zonă.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
41 din 90
Comandantul de subunitate trebuie să aibă o gândire flexibilă și să -și planifice acțiunile
pentru deplasarea spre contact, analizând în primul rând căile de apropiere ale inamicului aerian.
Pe timpul de plasării spre contact, subunitatea de rachete antiaeriene poate acționa pentru
acoperirea:
a) punctului de comandă;
b) artileriei;
c) logisticii sau rezervelor unității de arme întrunite;
d) independent sau în cadrul regimentului.
De asemenea, subunitatea de rachete a ntiaeriene poate executa acoperirea în punctele
obligate de trecere sau în apropierea contactului, întrebuințând acel procedeu care îi asigură
posibilități maxime de nimicire a inamicului aerian. Amplasarea pozițiilor trebuie aleasă în așa
fel încât, pe câ t posibil, 2/3 din bătaia sistemelor de armament să fie în fața forțelor de manevră.
Ofensiva din mișcare
Ofensiva din mișcare este un procedeu specific, adoptat ca urmare a reușitei deplasării
spre contact, atunci când ocolirea inamicului nu a fost aut orizată, iar pozițiile sale sunt
vulnerabile. Ofensiva din mișcare poate fi adoptată împotriva unui inamic în mișcare sau care
staționează. Succesul luptei cu inamicul aerian pe timpul ofensivei din mișcare se obține printr -o
planificare anterioară riguroa să.
Comandantul subunității trebuie să cunoască schema de manevră a eșalonului
superior/unității sprijinite, prioritățile pentru apărarea antiaeriană și dispunerea celorlalte
mijloace de apărare aeriană din zonă.
Subunitatea de rachete antiaeriene ocupă in ițial un raion de așteptare în cadrul raionului
de concentrare al trupelor sprijinite, unde se pregătește pentru deschiderea focului și pentru
deplasarea în vederea ocupării dispozitivului de luptă.
Deplasarea în raionul dispozitivului de luptă pe aliniamentul de desfășurare al unității de
arme întrunite se face la semnalul stabilit, pe itinerarul ordonat, în coloana eșalonului superior,
independent sau împreună cu trupele sprijinite. Pe timpul deplas ării, trebuie să fie în măsură să
execute trageri din opriri scurte/mișcare în raioanele în care trupele trec prin puncte obligate de
trecere, când se desfășoară pentru luptă, sau atunci când acestea sunt atacate din aer.
Pe timpul pregătirii și ducerii of ensivei, subunitatea de rachete antiaeriene participă la
acoperirea:
punctul de comandă al subunității de arme întrunite;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
42 din 90
grupării principale de forțe de atac;
subunităților de artilerie;
detașamentelor înaintate;
punctelor obligate de trecere;
subunităților care resping contraatacul inamicului sau care forțează cursurile de
apă.
De asemenea, poate participa la interzicerea aprovizionării pe calea aerului a grupărilor
de forțe încercuite ale inamicului, prin procedeul „DE ACOPERIRE A RAIONULUI“.
Sprijinul nemijlocit al trupelor pe timpul ofensivei se realizează prin deplasarea
organizată/sincronizată a subunității de rachete antiaeriene cu trupele acoperite pe măsura
înaintării lor, pe toată adâncimea misiunilor pe care le îndeplinesc, întrebuinț ând procedeul
„ÎNSOȚIRE“.
SOP (STANDARD OPERAȚIONAL)unităților de arme întrunite și antrenamentele,
combinate cu o execuție rapidă și agresivă, vor ajuta la îndeplinirea misiunii.
Ofensiva din contact
Ofensiva din contact presupune folosirea planifica tă și coordonată a focului și manevrei
pentru ruperea apărării pregătite a inamicului, nimicirea și/sau capturarea acestuia.
Ofensiva din contact este forma cea mai adecvată atunci când inamicul a avut timp să -și
organizeze un sistem defensiv adânc eșalona t, iar străpungerea acestuia solicită utilizarea
sincronizată a întregului potențial ofensiv al atacatorului. De regulă, ofensiva din contact se
declanșează dintr -o postură defensivă, cu ocuparea bazei de plecare la ofensivă2). Acoperirea
trebuie să fie bi ne coordonată și extinsă.
Acest fapt presupune un proces complex de IPB, care să includă stabilirea:
a) căilor de apropiere aeriană;
b) NAI și TAI de -a lungul căilor aeriene de apropiere;
c) schițelor atacului aerian probabil;
d) aliniamentelor și direcțiilor de cercetare aeriană.
Subunitatea de rachete antiaeriene se va dispune în raionul dispozitivului de luptă al
eșalonului superior/unității de arme întrunite pentru a sprijini manevra acestora [GS],
2 Fâșia de teren amenajată din punct de vedere genistic, cu o adâncime corespunzătoare fi ecărui eșalon și care
asigură dispunerea în ascuns și protecția forțelor și mijloacelor atacatoare, având condiții favorabile pentru
trecerea la ofensivă.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
43 din 90
pentru a întări sprijinul [GSR] sau pentru a acoperi punctul d e comandă, mijloacele de FS
sau logistica [DS].
Când subunitatea de rachete antiaeriene a acționat în cadrul unităților aflate în apărare,
acesta continuă de regulă să acționeze din poziția ocupată anterior. În raport cu situația și cu
misiunea primită, su bunitatea se poate deplasa/regrupa și ocupa un nou dispozitiv. După
ocuparea bazei de plecare și începerea pregătirii de foc, subunitatea de rachete anti aeriene
trece în SOR ordonat, fiind în măsură să deschidă focul, conform măsurilor de control
stabilite .
Trecerea la apărare pentru respingerea inamicului care execută un contraatac pe timpul
desfășurării ofensivei are loc atunci când forțele proprii de pe direcția de contraatac sunt
inferioare numeric, calitativ și/sau pozițional forțelor inamicului care contraatacă și nu sunt în
măsură să le respingă din mișcare. Subunitatea de rachete antiaeriene execută misiuni de foc din
poziția de tragere împotriva mijloacelor aeriene ale inamicului care sprijină contraatacul.
Exploatarea succesului
Exploatarea succesului reprezintă un procedeu care urmează unui atac desfășurat cu
succes, în scopul dezvoltării/consolidării rezultatelor obținute.
Subunitatea de rachete antiaeriene care sprijină exploatarea succesului trebuie să fie la fel
de mobile ca și unitățile de arme întrunite. Subunitățile de rachete antiaeriene mai puțin mobile,
sunt destinate pentru a apăra rutele de deplasare prin procedeul „DE -A LUNGUL UNUI
ITINERAR DE MARȘ“, logistica și punctul de comandă, în cadrul unităților din care fac parte,
asigur ând în acest caz DS.
Comanda și controlul eficiente sunt determinante pentru asigurarea manevrei/deplasării
organizate a subunității de rachete antiaeriene.
Urmărirea
Urmărirea se adoptă împotriva forțelor inamicului care se retrag, reprezentând o continuare
a atacului executat cu succes sau a exploatării succesului.
Obiectivul urmăririi îl constituie, de regulă, desăvârșirea nimicirii ori capturarea forțelor
inamicului. Urmărirea presupune o descentralizare crescândă a comenzii și controlului și
deplasarea rapidă a forțelor pe câmpul de luptă.
Subunitatea de rachete antiaerene trebuie să fie la fel de mobile ca și forțele sprijinite prin
foc. Având în vedere că pătrunderea are loc mult în spatele apărării inamicului, subunitatea de
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
44 din 90
rachete antiaerie ne trebuie să -și ia măsuri de siguranță ca și în cazul deplasării spre contact.
Subunitatea de rachete antiaeriene participă de regulă la apărarea antiaeriană a punctului
de comadă, forțelor din adâncimea proprie și logisticii prin procedeul „ÎNSOȚIRE“, re alizând,
de regulă, o misiune de descoperire a acestora.
2.3 Apărarea
Apărarea este, de regulă, impusă de superioritatea numerică și tactică a inamicului în
zona de acțiune, dar poate fi adoptată și în mod deliberat, pentru îndeplinirea unor scopuri
parțiale ale operației.
Crearea condițiilor pentru trecerea la ofensivă reprezintă s copul general al apărării.
Acesta se realizează prin îndeplinirea următoarelor obiective parțiale:
a) slăbirea capacității ofensive a inamicului;
b) respingerea atacului acestuia;
c) menținerea unor porțiuni de teren/obiective dinainte stabilite;
d) temporizarea ofens ivei inamicului, în vederea realizării condițiilor pentru
trecerea la ofensivă;
e) preluarea inițiativei.
Apărarea se organizează pe cele mai bune aliniamente oferite de teren, de regulă, când
forțele proprii nu se află în contact nemijlocit cu inamicul și se dispune de timp suficient pentru
pregătirea luptei. Unul dintre factorii cei mai importanți pentru apărare îl constituie sistemul de
lovire.
Baza sistemului de lovire o constituie loviturile aviației, focul artileriei și mijloacelor
antiblindate, al rach etelor și artileriei antiaeriene , al armamentului greu de infanterie și al
tancurilor. Organizarea luptei cu inamicul aerian și mijloacele antiblindate ale inamicului,
îndeosebi cu elicopterele de atac și tancurile, constituie elementul decisiv al sistemului de lovire
în apărare.
Subunitatea de rachete antiaeriene în sprijinul luptei de apărare
Secvențele/procedurile FOs și EOs, așa cum au fost prezentate, trebuie executate cât mai
rapid de către comandantul subunității, pentru a asigura subordon aților timp maxim de pregătire.
În urma analizei misiunii, comandantul subunității de rachete trebuie să înțeleagă cum va
contribui la îndeplinirea misiunii eșalonului superior.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
45 din 90
După definitivarea planului de acțiune/matricei de execuție, executarea recuno așterilor și
repetiția sunt esențiale pentru un FS eficient.
Obiectivele prioritare pentru apărarea antaeriană la care participă subunitatea de rachete
pot fi:
a) pozițiile de luptă ale trupelor din forțele de la contact;
b) punctul de comandă;
c) logistica.
Aceste obiective se stabilesc prin ordinul eșalonului superior.
În apărare, o importanță deosebită o au realizarea regrupării, a dispozitivului de luptă și
schimbarea periodică a pozițiilor de tragere.
La pregătirea pentru regrupare, comandantul subunității de r achete antiaeriene trebuie să
cunoască:
a) modul de acțiune al unităților acoperite/sprijinite;
b) direcțiile de executare a contraatacurilor;
c) aliniamentele de desfășurare ale unităților și itinerariile de deplasare spre
acestea;
d) misiunile plutoanelor de tragere ;
e) pozițiile de tragere ale mijloacelor de foc antiaerian.
După realizarea dispozitivului de luptă, comandantul de subunitate trebuie să precizeze –
din OPORD al eșalonului superior – subordonaților:
a) modul probabil de acțiune al inamicului aerian, în vedere a trecerii la ofensivă;
b) organizarea și ducerea luptei de apărare de către trupele sprijinite;
c) dispozitivul de luptă al subunității de rachete antiaeriene;
d) itinerarul de deplasare.
După încheierea fazei de cercetare aeriană a inamicului, subunitățiile de ra chete
antiaeriene vor executa manevra de forțe și mijloace din raioanele de așteptare în pozițiile de
tragere recunoscute și pregătite anterior.
Alegerea pozițiilor de tragere pe timpul ducerii luptei trebuie să țină seama de rezultatele
cercetării, preciz ările eșalonului superior și locul de dispunere a trupelor acoperite antiaerian.
Pe timpul luptei de apărare, atunci când acționează la contact, subunitatea de rachete
antiaeriene ocupă poziții de tragere în cadrul dispozitivului de luptă al trupelor sprijinite, pe
aliniamente situate la următoarele distanțe față de aliniamentul de contact, funcție de tipul
tehnicii:
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
46 din 90
a) 2÷3 km, pentru CA -94, CA -95;
b) 3÷4 km, pentru OSA -AKM;
c) 6÷8 km, pentru KUB.
La obiectivele de dimensiuni mici din spațiul tactic:
a) punctul de comandă;
b) poziții de tragere ale artileriei terestre sau antiaeriene.
La obiectivele din spatele apărării:
a) treceri peste cursuri de apă;
b) noduri de comunicații;
c) subunitățiile de rachete antiaeriene se dispun, de regulă, pe o poziție de tragere, în
limitele obiectivului acoperit antiaerian, sau la o depărtare de cel mult 500÷1 000
m față de acesta, pe direcția cea mai probabilă de acțiune a inamicului aerian.
Obiectivele liniare care au o lungime mai mare:
a) poduri de cale ferată;
b) treceri peste cursuri de apă;
c) piste de decolare -aterizare, se acoperă, de regulă, antiaerian cu subunități ADA
de valoare pluton sau grupă. Pozițiile de tragere se aleg la capetele obiectivului
acoperit antiaerian, la o distanță de 500÷1 000 m față de acesta.
De regulă pentru asemene a obiective sunt destinate mai multe subunități de rachete
antiaeriene. Pe timpul pregătirii de foc a inamicului și ducerii luptei de apărare, subunitățiile de
rachete antiaeriene execută trageri pentru nimicirea mijloacelor de atac aerian ale inamicului.
Tragerea se execută la ordinul primit de la punctul de comandă al eșalonului superior sau pe baza
hotărârii comandantului subunității, conform măsurilor de control stabilite prin SOP și ROE.
Pe timpul ducerii luptei, se deplasează odată cu obiectivul acope rit, asigurând apărarea
acestuia prin procedeul „ÎNSOȚIRE“.
Apărarea în sector
În acțiunile defensive, unitățile și marile unități de arme întrunite pot primi misiunea de a
apăra un sector. Folosirea sectoarelor mărește flexibilitatea și previne concentrarea puterii de foc
a inamicului asupra forțelor apărătorului.
Forțele de arme întrunite se apără împotriva unui inamic cu mobilitate superioară prin
eșalonarea în adâncime a pozițiilor, inclusiv a rezervei. Lupta cu inamicul aerian care acționează
asupra forțelor care se apără în sector este specifică subunităților de rachete antiaeriană care
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
47 din 90
dispun de o mare mobilitate: OSA -AKM; CA -95; CA -94.
Subunitatea de rachete antiaerină poate să acopere antiaerian o grupare de forțe de nivel
B.I., care se ap ără în sector. În această situație, procedeul de acțiune al subunității va fi „PE UN
ALINIAMENT DE APĂRARE”.
Subunitățiile de rachete antiaeriene mai vulnerabile la tragerile prin ochire directă ale
artileriei și rachetelor, pot fi destinate pentru apărar ea antiaeriană a artileriei terestre cu bătaie
mare, dispuse pe pozițiile din zona tactică de spate pentru angajarea luptei la mare distanță,
asigurând DS sau GS al unor forțe de valoare mare unitate tactică.
Alegerea pozițiilor de tragere trebuie să țină seama de căile cele mai probabile de acțiune
a elicopterelor de sprijin și de raioanele care să permită executarea focului la posibilitățile
maxime ale tehnicii.
De asemenea, în cazul apărării în sector, comandantul subunității de rachete antiaeriene
trebu ie să stabilească 2÷3 poziții de tragere în apropierea raionului de așteptare, să se bazeze pe
posibilitățile naturale de mascare oferite de teren și mai puțin pe amenajarea genistică și să
acorde atenție sporită organizării siguranței nemijlocite și organ izării manevrei de forțe și
mijloace între pozițiile de tragere.
Apărarea mobilă
Apărarea mobilă urmărește încercuirea, capturarea și nimicirea atacatorului prin acțiuni
de tip ofensiv, executate de forțele din adâncimea proprie după înaintarea controlată a inamicului
pe un aliniament care îl face vulnerabil loviturilor executate de apărător prin contraatacuri și
învăluire.
Pentru desfășurarea apărării mobile se utilizează acțiuni de întârziere, defensive și
ofensive și folosirea pe scară largă a manevrei.
Subunitățiile de rachete antiaeriene sunt întrebuințate în cazul apărării mobile, ca și pe
timpul acțiunilor ofensive. Astfel, subunitățiile de rachete care dispun de o bună mobilitate
[OSA -AKM, CA -95, CA -94] pot acoperi forțele destinate să ducă acțiuni de luptă întârzietoare
sau pe cele destinate să execute contraatacuri, executând misiuni de SD prin procedeul
„ÎNSOȚIRE”.
De asemenea, subunitățiile de rachete pot participa la apărarea antiaeriană a forțelor
adânc eșalonate în apărare, a sistemului de lov ire al artileriei și a rezervelor, în cadrul
procedeelor „CIRCULAR” și „DE ACOPERIRE A RAIONULUI” a unității de apărare
antiaeriană.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
48 din 90
Apărarea pe poziție
Apărarea pe poziție se organizează în scopul menținerii ferme a fâșiei de apărare,
producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia și interzicerii
pătrunderii lui în adâncime.
Acest procedeu se bazează pe un sistem de poziții combinat cu obstacole, pe integrarea
localităților, amenajarea judicioasă a terenului și manevra rezervelor.
Spre deosebire de apărarea mobilă, care solicită o adâncime considerabilă, apărarea pe
poziție poate fi executată pe diferite adâncimi, în funcție de misiune, forțele și mijloacele la
dispoziție și teren. De regulă, inamicul își concentrează puterea de luptă în anumite sectoare
și sprijină atacul cu focul masat al artileriei, elicopterelor și loviturile intense ale aviației.
Atacul principal al inamicului poate fi sprijinit prin alte acțiuni aeropurtate sau
aeromobile, către sau în spatele dis pozitivului forțelor proprii.
Aceste caracteristici ale apărării pe poziție determină particularități ale luptei cu inamicul
aerian în fâșia de acțiune a ARFOR. Acțiunile subunității de rachete antiaeriene vor avea un
caracter mult mai integrat atât în str uctura apărării ARFOR, cât și în structura componentei
verticale a acțiunilor.
Apărarea antiaeriană se va organiza și desfășura pe aliniamente , direcții de pătrundere
ale inamicului aerian și înălțimi diferite, pentru a asigura concentrarea efortului și pe ntru o
acoperire eficientă.
Stabilirea dispozitivelor de luptă ale unităților și poziționarea subunității de rachete
antiaeriene este atributul comandanților și se face în funcție de caracteristicile tehnicii de luptă.
Comandantul subunității va trebui să acorde o atenție sporită în alegerea raioanelor
dispozitivului de luptă, de bază, de rezervă, vremelnice și de așteptare, a itinerarelor de deplasare
către acestea datorită intensității acțiunilor aviației. De asemenea, lucrările de amenajare genistică
se vor executa în volum complet și, dacă este posibil, pentru toate tipurile de raioane, pentru a
asigura o protecție genistică corespunzătoare a subunității.
Dintre măsurile de asigurare a acțiunilor și protecție a trupel or, mascarea, siguranța
nemijlocită și protecția radioelectronică sunt hotărâtoare în apărarea pe poziție pentru asigurarea
supraviețuirii și libertății de acțiune a subunității de rachete antiaeriene.
Apărarea pe aliniamente intermediare
Apărarea pe al iniamente intermediare se adoptă atunci când inamicul dispune de o
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
49 din 90
superioritate covârșitoare de forțe și mijloace sau are o situație tactică avantajoasă.
Scopul apărării îl constituie câștigarea de timp, producerea de pierderi inamicului și
evitarea expun erii forțelor la loviturile acestuia. Aliniamentele de apărare se aleg în așa fel încât
forțele care le ocupă să aibă flancurile asigurate, să includă forme tari de teren și localități, iar
terenul din adâncime să dispună de acoperiri necesare desprinderii trupelor proprii de inamic și
replierii pe următorul aliniament.
Pe timpul luptei de apărare pe aliniamente intermediare subunitatea de rachete antiaeiene
se deplasează cu trupele sprijinite antiaerian, schimbând succesiv raionul dispozitivului de luptă.
Manevra în noul dispozitiv de luptă se execută la comanda eșalonului superior, iar când
comunicațiile cu acesta sunt întrerupte, la ordinul comandantului subunității de rachete, conform
celor stabilite la simulare/repetiție.
Pe timpul deplasării pe noul a liniament subunitatea de rachete antiaeriene trebuie să fie în
măsură să se desfășoare în dispozitiv de luptă și să execute trageri. La sosirea pe noul aliniament
subunitatea de rachete antiaeriene îl ocupă din mișcare și se pregătește pentru executarea fo cului.
Apărarea în încercuire
Apărarea în încercuire este orientată în toate direcțiile și se adoptă atunci când unitatea
trebuie să păstreze anumite puncte cheie din teren, când nu se poate organiza apărarea împreună
cu unitățile vecine, sau când a fos t depășită de inamic și trebuie să apere obiectivul încredința.
Apărarea în încercuire este executată asemănător cu apărarea pe poziție.
Lupta cu inamicul aerian se organizează și desfășoară de către subunitatea de rachete
antiaeriene în cadrul eșalonului superior și se completează cu măsurile de apărare aeriană pasivă
cunoscute.
Subunitatea de rachete antiaeriene participă la apărarea aerienă a grupării principale de
forțe, aerodromurilor, pistelor de decolare -aterizare, la zădărnicirea încercărilor inamicului aerian
de a interzice aprovizionarea și evacuarea pe calea aerului.
Când există pericolul de încercuire, comandantul subunității de rachete antiaeriene este
obligat să:
a) întărească observarea circulară;
b) creeze stocuri de materiale;
c) urgenteze evac uarea răniților și tehnicii deteriorate;
d) stabilească norme severe de consum.
Subunitatea de rachete antiae riene, mai puțin cea de tip KUB , pot realiza apărarea aerienă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
50 din 90
a unor forțe de valoare batalion pe timpul luptei în încercuire. Procedeul folosit în ac eastă situație
va fi „DE ACOPERIRE A RAIONULUI”. Atunci când acționează în cadrul dispozitivului de
luptă al unității, subunitatea de rachete poate participa la apărarea antiaeriană a unor forțe de
valoare mare unitate tactică pe timpul luptei în încercuir e. În această situație, subunitatea acoperă
trupele/obiectivele stabilite prin ordinul eșalonului superior.
Retragerea
Retragerea este procedeul care se adoptă temporar pentru scoaterea forțelor de sub
loviturile inamicului și punerea lor într -o situație mai avantajoasă, ocuparea unor aliniamente
favorabile ducerii luptei sau regruparea pe poziții aflate în spatele liniei de contact în vederea
îndeplinirii altor misiuni.
Pentru a asigura ruperea luptei și desprinderea de inamic, precum și pentru deplasarea
rapidă în raionul ordonat, se creează un dispozitiv de luptă care, în principiu cuprinde: subunități
de sprijin, pichet mobil de spate, forțele principale și formațiunile de logistică. Pentru a interzice
cucerirea unor obiective importante pe căile de retragere, în situația când inamicul are
posibilitatea să devanseze trupele proprii, se repartizează un detașament înaintat.
Subunita tea de rachete participă la sprijinul forțelor principale, a ariergărzilor și a
detașamentelor înaintate, în special în punctele obligate de trecere, pasuri, defileuri, treceri peste
cursuri de apă, prin procedeele „ÎNSOȚIRE” și „DE -A LUNGUL ITINERARULUI”.
Manevra subunității de rachete antiaeriene se execută ca și în cazul luptei pe aliniamente
intermediare. Subunitatea de rachete destinate pentru apărarea antiaeriană a punctelor obligate de
trecere, devansează coloana forțelor principale, ocupă din timp p oziții de tragere și asigură
trecerea acestora.
Pe măsura apropierii de aliniamentul final, subunitățiile de rachete antiaeriene ocupă
pozițiile de tragere și se pregătesc pentru apărarea aeriană a unității de arme întrunite pe timpul
ocupării aliniamentul ui și ducerii luptei de apărare.
Comanda -controlul subunității de rachete se realizează din punctul de comandă al
subunitătii care se deplasează astfel încât comandantul să aibă posibilitatea de a conduce toate
plutoanele.
2.4 Particularitățile sprijinului prin foc antiaerian în condiții de mediu
specifice
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
51 din 90
Particularitățile acțiunilor de luptă pe timp de noapte
Acțiunile de luptă pe timp de noapte sunt caracterizate de:
a) posibilitatea executării în ascuns a deplasării/desfășurării în dispoziti v de luptă;
b) îngreunarea lucrului pe timpul executării tragerilor cu A -94, A -95;
c) îngreunarea cercetării spațiului aerian și a inamicului terestru.
Pentru pregătirea acțiunilor de luptă pe timp de noapte, comandantul de subunitate de
rachete antiaeriene este obligat să:
a) își însușească modul de acțiune al trupelor/obiectivului acoperite antiaerian;
b) verifice modul de pregătire pentru lucru al aparatelor de vedere pe timp de
noapte;
c) stabilească procedeele de orientare a tehnicii;
d) ia măsuri de camuflare a luminilor.
Particularitățile acțiunilor de luptă la trecerea peste cursuri de apă
La aproprierea de cursul de apă, subunitatea de rachete antiaeriene se desfășoară în
dispozitiv de luptă astfel încât la începerea trecerii sau forțării acestuia să se găsească în
nivelul „GATA PENTRU LUPTĂ“. Subunitatea trece peste cursul de apă conform graficului
stabilit de eșalonul superior, astfel încât să poată sprijini trecerea și acțiunile trupelor pe
malul opus.
Subunitatea de rachete antiaeriene poate traversa/ trece cursurile de apă pe poduri, pe
portițe și prin vad. Traversarea de către subunitate de rachete antiaeriene a cursurilor de apă pe
poduri militare de campanie sau pe portițe se execută pe baza ordinului primit de la șeful
punctului de trecere.
Poduri le militare de campanie vor fi traversate cu viteza de până la 10 km/h și cu o
distanță față de mijlocul de transport/tracțiune anterior de 30 m – mișcările laterale și schimbările
de viteză vor fi reduse la minimum posibil.
La trecerea pe portițe mijlocul de foc/autovehiculul va fi condus pe locul repartizat în
treapta întâi de viteză. Comandantul ordonă deschiderea capacelor gurilor de acces în sistem, iar
după ajungerea pe locul repartizat:
a) se oprește motorul principal – acolo unde pentru alimentarea cu energie electrică
se mai află încă un motor;
b) se acționează dispozitivul de blocare a direcției și se acționează frâna de mână –
acolo unde este posibi;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
52 din 90
c) echipa de servanți debarcă și execută supravegherea spațiului aerian.
Tehnica de luptă a subunității de rachete antiaeriene poate trece cursurile de apă prin vad
în funcție de tipul tehnicii militare și caracteristicile tehnice ale acesteia. Locurile de trecere se
vor recunoaște și marca.
În lupta de apărare pe un curs de apă , într-o zonă cu lucrări de hidroameliorații,
subunitatea de rachete antiaeriene dispusă pe primul aliniament ocupă dispozitiv de luptă în
apropierea sau chiar pe malul/digul cursului de apă/canalului, mai ales dacă malul/digul
propriu este mai înalt decât al inamicului și oferă o bună vizibilitate poziției.
În cazul forțării din mișcare a unui curs de apă de către unitatea de arme întrunite și a
canalului din zona cu lucrări de hidroameliorații subunitatea de rachete participă la apărarea
antiaeriană a deta șamentului înaintat, pe timpul cuceririi trecerilor și capetelor de pod pe
malul/digul opus trupelor, în raioanele de așteptare și pe timpul forțării. La apropierea de cursul
de apă/canal, subunitatea de rachete antiaeriene se desfășoară în dispozitiv de l uptă la 500 m de
sectorul de forțare/trecere, astfel încât la începerea forțării cursului de apă/canalului să se
găsească în SOR 1.
Subunitatea de rachete antiaeriene trece cursul de apă/canalul, pe poduri și pe portițe,
mijloace proprii conform graficului de trecere stabilit de eșalonul superior, astfel încât să poată
sprijini trecerea și acțiunile trupelor pe malul/digul opus.
În cazul trecerii cursului de apă pe gheață, se cercetează cu atenție grosimea și rezistența
acesteia. Pe timpul trecerii trebuie să se păstreze o distanță mai mare de 100 m între
autovehicule, iar deplasarea se execută cu viteze mici, fără opriri și fără a schimba viteza de
deplasare. Personalul debarcă, se deplasează înapoia autovehiculelor sau lateral față de acestea,
la o distanț ă apreciată de comandant ca fiind nepericuloasă.
Particularitățile acțiunilor de luptă în teren muntos
Pentru apărarea antiaeriană a trupelor/obiectivelor dispuse în teren muntos împădurit,
dispozitivul de luptă al subunității de rachete antiaeriene trebuie să asigure:
a) apărarea aeriană circulară a obiectivelor încredințate;
b) apărarea aeriană a comunicațiilor în punctele obligate de trecere.
Pentru organizarea acțiunilor de luptă subunitatea de rachete antiaeriene trebuie să aibă în
vedere următoarele particularități:
a) terenul frământat limitează vizibilitatea și unghiurile de tragere;
b) vegetația abundentă îngreunează lucrul stațiilor de radiolocație de cercetare și
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
53 din 90
dirijare;
c) numărul limitat de comunicații, natura și starea acestora, locurile înguste,
pantele abrupte, defileurile, viaductele și tunelurile, impun deplasarea cu viteze mici, creează
premise de blocare a drumurilor și de întrerupere sau de întârziere a aprovizionării cu rachete,
muniții, carburanți -lubrifianți, materiale și hrană;
d) terenul cree ază greutăți în amenajarea genistică a dispozitivului de luptă;
e) pădurile determină posibilitatea apariției incendiilor;
f) lipsa vizibilității directe determină îngreunarea coordonării cu obiectivul
acoperit;
g) crește posibilitatea executării atacurilor cu grup uri de cercetare -diversiune;
h) terenul muntos influențează propagarea undelor electromagnetice;
i) persistența îndelungată a substanțelor toxice de luptă, în special pe văi;
j) schimbarea bruscă a condițiilor meteorologice;
k) posibilități crescute de creare a baraje lor, obstacolelor și ambuscadelor;
l) scade puterea motoarelor și crește consumul de carburanți.
Terenul muntos favorizează acțiunile forțelor luptătoare reduse numeric, echipate ușor și
care au o mare mobilitate.
Datorită drumurilor de munte înguste, deplas area autovehiculelor se execută cu viteză
redusă, sporind vulnerabilitatea față de focul inamicului.
Privind acțiunile de luptă la altitudini mari este importantă aclimatizarea personalului,
cunoscute fiind efectele acestora asupra unui personal neantrenat în astfel de condiții:
a) creșterea erorilor în realizarea unor activități mentale;
b) scăderea capacității de concentrare;
c) scăderea vigilenței;
d) percepția distorsionată a imaginilor datorită reflexiei puternice a luminii de către
zăpadă;
e) degerături, arsuri solare, deshidratarea personalului.
Raioanele dispozitivului de luptă se aleg, de regulă, de -a lungul comunicațiilor, ținându –
se seama de caracteristicile terenului și de direcțiile cele mai probabile de acțiune a mijloacelor
aeriene ale inamicului, în spe cial la înălțime mică.
Subunitățile de rachete antiaeriene se dispun în raioanele care asigură descoperirea și
combaterea mijloacelor aeriene, care se apropie prin văi și prin spatele unor masive muntoase.
Terenul și posibilitățile de descoperire a mijloacelor aeriene ale inamic ului impun realizarea unor
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
54 din 90
dispozitive de luptă neregulate, etajate la diferite niveluri, pe direcția principală, în scopul
acoperirii antiaeriene circulare a obiectivului, luându -se măsuri pentru siguranța nemijlocită.
În cazul când subunitatea de rachet e antiaeriene trebuie să ducă acțiuni de luptă în
pădure, acestea ocupă dispozitiv de luptă în luminișuri, porțiuni de pădure tăiată și lăstărișuri
joase, pe marginea drumurilor mai largi, executând la nevoie defrișarea unor sectoare.
Cercetarea spațiului aerian se execută din posturi de observare amenajate în pomi ,
foișoare , căpițe de furaje , etc.
Comandantul subunității de rachete antiaeriene întărește observarea, paza și apărarea
dispozitivului de luptă și ia măsuri pentru prevenirea și stingerea incendi ilor.
Particularitățile acțiunilor de luptă în zone cu temperaturi foarte scăzute
În zone cu temperaturi foarte scăzute, acțiunile subunității de rachete antiaeriene sunt
influențate de terenul înghețat, stratul de zăpadă, temperatura scăzută, vânturi pute rnice care își
pot schimba direcția și forța în câteva minute, uneori viscole puternice însoțite de căderi
abundente de zăpadă, timpul de lumină scurt, ceața și ninsoarea care îngreunează vizibilitatea și
executarea lucrărilor genistice, pregătirea tehnici i pentru tragere și menținerea acesteia în
permanentă stare de funcționare.
Planificarea acțiunilor în aceste zone este facilitată de posibillitatea deplasării în ascuns
coroborată cu greutățile cauzate transportului aerian și cu nevoia de cunoaștere perm anentă și
exactă a evoluției condițiilor meteo.
Înălțimile predominante nu influențează deplasarea pe vale. Diferențele nete de înălțime
pot favoriza o observare bună sau totodată mascarea acțiunilor.
Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă se vor lua următoarele măsuri:
a) întărirea pazei și apărării pozițiilor de tragere, pentru a se evita atacurile prin
surprindere ale inamicului;
b) informarea permanentă privind prognozele meteo;
c) prevenirea degerăturilor prin organizarea de puncte de încălzire, adăposturi și
adăpostiri pentru încălzirea personalului și uscarea echipamentului;
d) deszăpezirea căilor de aprovizionare;
e) încălzirea periodică a motoarelor mijloacelor din dotare;
f) pe timpul dezghețului se va acorda o atenție deosebită cercetării itinerarelor de
deplasare, a raioanelor pozițiilor de tragere, datorită eventualelor inundații.
Particularitățile acțiunilor de luptă în localități
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
55 din 90
Acțiunile de luptă în localități se caracterizează prin:
a) limitarea posibilităților de alegere a pozițiilor de tragere cu sectoare de observare și
tragere circulară;
b) limitarea posibilităților de descoperire și nimicire a țintelor;
c) limitarea posibilităților de deplasare;
d) micșorarea posibilităților de descoperire a țintelor cu stațiile de radiolocație;
e) înrăutățirea caracteristi cilor comunicațiilor radio;
f) influențarea propagării undelor electromagnetice de către clădiri;
g) favorizarea blocării străzilor cu dărâmături, a contaminării radioactive a raionului
dispozitivului de luptă și a izbucnirii incendiilor.
Pe timpul secvențelor d e pregătire a acțiunilor de luptă comandantul subunității de
rachete antiaeriene trebuie să studieze:
a) planul localității pentru a stabili dispozitivul de luptă;
b) itinerarele de deplasare;
c) modul de coordonare cu celelalte forțe care acționează în localitate.
Pentru raionul dispozitivului de luptă se folosesc piețele, intersecțiile de străzi,
stadioanele, grădinile, parcurile și terenurile virane. Raionul dispozitivului de luptă trebuie să fie
ales și pregătit în așa fel încât să fie exclusă posibilitatea atacului prin surprindere al inamicului
și să asigure executarea tragerilor.
În zonele industriale se evită alegerea pozițiilor de tragere în apropierea rezervoarelor,
cisternelor, containerelor cu materiale chimice periculoase sau cu diferiți combustibili , sub
rețelele de înaltă tensiune. Pentru schimbarea rapidă a dispozitivului de luptă comandantul
subunității de rachete antiaeriene trebuie să ia măsuri de cercetare și pregătire din timp a căilor de
deplasare.
Pentru executarea lucrărilor de amenajare genistică a poziției de tragere în piețe sau alte
locuri pavate se folosesc saci cu pământ sau nisip. Pentru adăpostirea personalului se folosesc
lucrările subterane, subsolurile și demisolurile. Mijloacele de transport și tracțiune se dispun
înapoia unor clădiri rezistente, fiind bine mascate.
Pentru a preveni atacul prin surprindere al inamicului precum și pe timpul deplasării se va
executa observarea circulară, neîntreruptă și se va menține legătura cu forțele/obiectivul
sprijinite/acoperit antiaerian. P osturile de observare se vor instala pe clădiri înalte sau în puncte
dominante, care să permită observarea circulară.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
56 din 90
3. PARTICULARITĂȚIILE APĂRĂRII ANTIAERIENE ÎN CONDIȚII DE
RISC CHIMIC.
Lărgirea accesului la tehnologie, resurse și material cu put ere foarte ridicată, noile
descoperiri și importanța dobândită de către materialele nucleare, biologice și chimice mărește
posibilitatea unei emisii de material și substanțe toxice industrial în mediul înconjurator atăt ca
rezultat al neglijenței sau dezas trelor naturale cât și prin acțiuni deliberate sau distrugeri
colaterale în cadrul operațiilor militare.
3.1 Riscuri și pericole CBRN
La adresa României factorii de amenințare pot fi următorii:
a) Factori de natură externă
proliferarea ADMCBRN, a tehnologiilor nucleare, transferurilor de material
nucleare, armamentelor și tehnologiilor armelor letale neconvenționale;
proliferarea sau dezvoltarea rețelelor teroriste și a crimei organizate
transfrontaliere;
traficul de armament și material radioactiv e și strategice;
migrația clandestine.
b) Vulnerabilități interne
disfuncționalități și întârzieri în realizarea unui system integrat și unitary de
management al pericolelor de natură CBRN;
posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrophe natural și procese de
degradare a mediului;
riscul producerii accidentelor nucleare, chimice sau urgențe radiologice;
posibilitatea producerii accidentelor biologice, epidemiilor și epizooțiilor;
insuficienta dezvoltare a infrastructurii informaționale de bază și specifice;
deficiențele în protecția informațiilor clasificate.
c) Riscuri asimetrice
terorismul sub orice evoluție internă și international prin formele sale nucleare,
chimice, biologice, radiologice și informaționale;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
57 din 90
diseminarea necontrolată a tehnologiilor nucleare, materiilor radioactive și a altor
mijloace letale neconvenționale;
acțiunile ce pot atenta la siguranța sistemelor de comunicații, alimentate cu
energie, apă sau alte surse de strictă necesitate.
Apărarea CBRN ține de structurile sp ecializate și de pregatirea acestora pentru a putea
identifica factorii de risc CBRN, să prevină sau să anticipeze crizele și să aibă puterea și forța
necesară pentru a intervenii cât mai oportun și repede folosind mijloace și echipamente adecvate
pentru a putea contracara efectele acestor riscuri.
3.2 Protecția CBRN
Această protective constă în protejarea personalului prin anumite măsuri luate în acest
scop, precum și pentru a reduce efectele distructive și contaminarea efectivelor. Aceste măsuri
includ profilaxia medicală prin vaccinari și procedurile de operare standard simple.
Protecția CBRN se realizează când măsurile de prevenire au eșuat prin:
a) protecția individuală – folosirea EPICBRN;
b) reducerea timpului de expunere a personalului la contaminarea CB RN;
c) PROCOL – folosirea echipamentelor de protective colectivă: instalațile sau
sistemele de filtrare a aerului și adăposturi;
d) protecția echipamentului și materialelor împotriva efectelor nucleare, contaminării
RBC și folosirea proprietăților de protective ale tehnicii și terenului.
Pentru stabilirea măsurilor de protective CBRN se vor analiza următoarele elemente:
a) nivelul de amenințare CBRN, care trebuie să fie permanent acualizat în funcție de
doctrina CBRN a inamicului;
b) locul și rolul grupării tactice în dispozitiv;
c) condițiile meteorologice și caracteristiciile reliefului muntos din zona de operații;
d) durata și gradul de dificultate a acțiunilor grupării tactice;
e) asigurarea cu echipamente de cercetare CBRN care asigură oportunitate în
alarmarea și avertizar ea unității;
f) temperatura și umiditatea ale căror valori ridicate pot duce la creșterea pierderilor
și diminuarea capacității de effort a militarului;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
58 din 90
g) caracteristicile reliefului muntos -împădurit care reduc efectele contaminării
CBRN, dar creează zone de cr eștere a contaminării din cauza curenților de aer, în
special de -a lungul văilor și trecătorilor;
h) capabilitățile grupării tactice unde se iau în considerare gradul de pregătire pentru
apărarea CBRN, pregătirea fizică, starea moralului precum și nivelul opt im de
protective individuală NPICBRN.
Decontaminarea CBRN se realizează în scopul reducerii efectelor contaminării,
asigurarea supraviețuirii subunităților și continuarea îndeplinirii misiunii primate și se
organizează când evitarea și protecția CBRN au eș uat.
Se realizează:
a) decontaminarea imediată – se execută de către fiecare militar cu mijloacele din
înzestrare fără a întrerupe îndeplinirea misiunii de luptă. Cuprinde decontaminarea pielii,
părți din îmbrăcăminte și echimpamente individuale.
b) operațională operațională – acțiunea executată de individ/echipă/grupă folosind
echipamente de decontaminare din înzestrarea subunităților și unitătilor. Poate cuprinde
continuarea decontaminării immediate a personalului, a părților esențiale ale
echipamentelor și a unor porțiuni din teren.
c) decontaminarea totală , prin intervenția esalonului superior cu subunități specializate –
se execută inafara zonelor contaminate, la ordinal eșalonului superior, după îndeplinirea
misiunii de luptă folosind mijloacele din înzestrare precum și cu ajutorulul subunităților
specializate. Această decontaminare cuprinde și decontaminarea terenului.
d) decontaminarea finală – se execută de către subunități/unități specializate pentru
îndepărtarea mecanică, fizică sau chimică a contaminării per sonalului, echipamentelor
sau materialelor.
Echipamentele de protecție individuală (EPICBRN) se folosesc la ordin precum și din
proprie inițiativă de către fiecare luptător în parte, la primirea semnalului de avertizare sau când
se constată existența anum itor substanțe cu rol negativ în zona de acțiune/dispunere. Aceste
echipamente se scot la rândul lor doar la ordin după ce se stabilește cu ajutorul aparatelor
specializate ca pericolul de contaminare biologică a trecut.
Purtarea EPICBRN la o altitudine ma re duce la creșterea deshidratării organismului, la
o creștere a efortului depus, la oboseală și apare riscul de supraîncălzire a corpului. Îmbracarea
completului EPICBRN se face la ordin iar comandantul va face tot posibilul ca folosirea lui se se
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
59 din 90
facă do ar în cazul în care declanșarea unui atac CBRN este inimentă sau când existența unui
pericol CBRN este confirmată de către subunitățile sau unitățile competente.
Zonele contaminate radioactive se ocolesc prin culoarele marcate sau decontaminate dacă
este p osibil de către unitățile special de apărare CBRN, acestea aplicând măsurile de protecție
individuală și colectivă specifice. Zonele de teren contaminate chimic se ocolesc sau în caz de
urgențe se traversează prin culoare amenajate de unitățile special de apărare CBRN. Acele zone
contaminate biologic se vor ocoli deoarece traversarea acestor zone este ineficientă datorită
complexității operațiunilor de tratament și decontaminare.
Ieșirea sau trecerea prin zone contaminate se va face doar cu acordul ofițeru lui
responsabil cu apărarea CBRN sau la ordin eșalonului superior care se va asigura că la ieșirea din
zona contaminată se va face decontaminarea totală sau operațională.
Măsurile sanitaro -igienice și profilactice speciale constau în respectarea strictă a regulilor
de igienă personală și de folosire a alimentelor precum și a apei potabile. Aceste măsuri vor avea
în vedere și următoarele:
a) decontaminarea tehnici;
b) decontaminarea personalului și lucrărilor de apărare;
c) menținerea stării sanitare corespunzătoare în zonele de dispunere;
d) izolarea;
e) evacuarea;
f) dispunerea în carantină a bolnavilor.
3.3 Echipamentele individulae de apărare CBRN comune
Pachetul de decontaminare individual este un echipament usor care permite
decontaminarea imediată a pielii, unor porțiuni de îmbrăcaminte, armament și aparatura personle.
Compunere:
a) cutia ambalajului;
b) flacon (pulverizator) cu soluție unică de decontaminare;
c) flacon (pulverizator) cu substanță solidă de decontaminare;
d) două fiole cu amestec antifum;
e) comprese tifon.
Folosirea pachetului de decontaminare individual se execută având masca contra
gazelor îmbrăcată, de urgență, imediat după contaminare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
60 din 90
Completul de decontaminare nr.1 (C.D. -1 M) destinat pentru decontaminarea biologică
și chimică (imediată, operațională și totală) rapidă a diferitelor categorii de armament.
Compunere:
a) cutia metalică, pentru păstrarea și transportul componentelor completului;
b) flacoane de polietilenă, pentru pă strarea soluțiilor de decontaminare;
c) perii adaptabile la flacoane, pentru realizarea decontaminării prin ștergerea cu
soluție de decontaminare a suprafețelor contaminate;
d) răzuitoare metalică, pentru îndepărtarea murdăriei și a unsorii îngroșate de
suprafaț a contaminată;
e) ace, pentru desfundarea periilor;
f) garnitură de cauciuc, pentru realizarea etanșeității între flaconul din plastic și
peria adaptabilă;
g) deșeuri de bumbac, pentru spălarea cu apă a armamentului.
Completul de decontaminare nr.2 (C.D. -2 M) destinat pentru decontaminarea chimică
și biologică operațională a tehnicii de luptă din înzestrarea subunității.
Compunere:
a) cutia metalică, pentru păstrarea și transportul componentelor completului;
b) flacoane de polietilenă, pentru păstrarea soluțiilor de decontaminare;
c) 2 perii adaptabile la flacoane pentru realizarea decontaminării prin stergerea cu
soluție de decontaminare a suprafețelor contaminate;
d) răzuitoare metalică, pentru îndepărtarea murdăriei și a unsorii îngroșate de pe
suprafață contaminată;
e) 2 ace pentru desfundarea orificiilor din periile adaptabile;
f) garnituri pentru realizarea etanșeității între flacoanele din polietilenă și perii
adaptabile la acestea;
g) deșeuri din bumbac, pentru stergerea tehnicii de luptă;
h) materiale consumabile.
Completul de decontaminare nr.3 (C.D. -3 M) destinat pentru decontaminarea chimică
și biologică totală a transportoarelor și autovehiculelor; asigură decontaminarea radioactivă
operațională a transportoarelor și autovehiculelor.
Compunere:
a) cutie metalică cu accesorii;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
61 din 90
b) colier de consolidare a canistrelor, pentru creșterea rezistenței acestora la presiune
și pentru fixarea pompei tip auto;
c) sifon asamblat, pentru filtrarea soluțiilor de decontaminare din canistre și
facilitarea realizării presiunii de lucru în canistre;
d) furtun, pentru legătura între sifonul asamblat și tija cu robinet și perie;
e) pompa tip auto, pentru crearea presiunii de lucru în canistre;
f) tija cu robinet și perie, pentru executarea decontaminării;
g) pâlnia, pentru încărcarea canistrelor cu soluții de decontam inare;
h) ace, pentru desfundarea orificiilor capacelor pulverizatoare;
i) chei fixe și garnituri, pentru realizarea etanșeității montajului.
3.4 Echipamente și materiale pentru decontaminarea radioactivă, biologică și
bacteriologică
Autospeciala pentru decontaminarea personalului, model 1990 (ADP -90) asigură
decontaminarea totală a personalului prin îmbăierea acestuia, îndepărtându -se produșii
radioactivi, neutralizarea agenților toxici de luptă, precum și a agenților biologici de pe porțiuni
descoperite ale corpului.
Compunere:
a) mașina (compartimentul de decontaminare);
b) caroseria metalică;
c) compartimentul tehnologic;
d) remorca biax (compartiment de îmbrăcare);
e) instalațiile fixe, care cuprind instalația de alimentare cu apă rece, remorca p entru
filtrat apă, instalația de alimentare cu apă rece, instalația de alimentare cu
combustibil, instalația de decontaminarea, instalația electrică, instalația de
automatizare și cea de filtroventilație;
f) accesoriile;
g) mobilierul.
Autospeciala pentru decont aminarea personalului, model 1980 (ADP -80) asigură
decontaminarea totală a personalului prin îmbăierea personalului urmărindu -se îndepărtarea
produșilor radioactive, îndepărtarea sau neutralizarea agenților toxici de luptă, precum și a
agenților biologici de pe porțiunile descoperite ale corpului.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
62 din 90
Compunere:
a) caroseria metalică;
b) instalațiile fixe, care cuprind instalația de alimentare cu apă rece, instalația de
distribuție a apei calde, instalația de alimentare cu carburant, instalația de
alimentare cu aer comprimat, instalația de alimentare cu săpun lichid, instalația
electrică, instalația de automatizare și instalația de preîncălzire a arzătoarelor;
c) mobilierul;
d) accesoriile, care cuprind unelte genistice, priză împământare tip burghiu, cutie cu
scule, scară acces, apărătoare de vânt, bancă pliantă, masă și raft.
Autospeciala pentru decontaminarea tehnicii și terenului, ADDT -4 destinată pentru
decontaminarea CBRN a armamentului, echipamentelor, materialelor militare și terenului,
decontaminarea totală a perso nalului pe timp de vară, încălzirea apei, prepararea, transportul și
păstrarea temporară a suspensiilor de decontaminare precum și încărcarea completelor de
decontaminare și a diferiților recipiente cu suspensii și soluții de decontaminare.
Compunere:
a) cisterna;
b) agregatul de încălzire;
c) schimbătorul de căldură;
d) arzătorul de combustibil lichid;
e) tabloul de comandă;
f) instalația de pompare și transvazare;
g) completul pentru decontaminarea personalului în condiții de vară.
Autospeciala pentru decontaminare termică, A DT destinată pentru decontaminarea
radioactivă, biologică și chimică a suprafețelor exterioare ale tehnicii de luptă cu gabarite mari, a
drumurilor și porțiunilor de teren cu suprafață tare, curățirea de zăpadă a pistelor aerodromurilor,
degivrarea avioane lor.
Compunere:
a) motorul turboreactor RD -45FA;
b) platforma fixă;
c) platforma mobilă;
d) cabina operatorului;
e) instalațiile autospecialei, care cuprind instalația pentru acționări hidraulice,
instalația pentru alimentarea cu combustibil a motorului, instalația pentru
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
63 din 90
alimentare cu apă sau suspensie, instalația pentru convorbiri telefonice, instalația
amplificatorul ui cu dispozitiv de alarmare, instalația de filtroventilație, instalația
de stins incendii, instalația electrică generală.
Autospeciala pentru decontaminarea echipamentului, model 1984 (ADE -84)
destinată pentru decontaminarea radioactivă, biologică și chim ică a echipamentului și
mijloacelor de protecție individuală CBRN, contaminate cu agenți de luptă, substanțe radioactive
și agenți biologice, împregnarea echipamentului din bumbac, spălarea echipamentului și lenjeriei
personalului, în campanie sau pe timp de pace, când își desfășoară activitatea timp îndelungat în
afara localitățiilor, sursă independentă de energie electrică, apă filtrată, abur supraîncălzi sau aer
comprimat.
Compunere:
a) grupul tehnologic;
b) grupul de utilități;
c) remorca biax 2RPF -7;
d) remorca mo noax.
Forțele de apărare CBRN cu ajutorul echipamentelor structurii și pregătirii lor vor avea
de îndeplinit misiuni în sprijinul gestionării crizelor, îndeplinind aceste misiuni ca parte a
operațiilor de arme întrunite sau în operațiile necombatante.
Forțele de apărare CBRN acordă sprijin prin:
a) consiliere furnizată de ofițeri CBRN de stat major, în toate fazele pregătirii unei
operațiuni;
b) înființarea și funcționarea celulor de protecție a mediului/de apărare CBRN în
cadrul comandamentelor;
c) operații în spr ijinul misiunilor de apărare CBRN;
d) operații în sprijinul unor misiuni de sprijin care au legătură cu misiunile
structurilor de Apărare CBRN ;
e) consiliere de specialitate oferită de experții CBRN .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
64 din 90
4. STUDIU DE CAZ – ACȚIUNILE DE LUPTĂ ALE SUBUNITĂȚILOR DE
RACHETE ANTIAERIENE ÎN CONDIȚII DE RISC CHIMIC
În realizarea acestui studiu de caz am pus accentul pe analiza unei situații tactice privind
acțiunile de luptă întreprinse de o subunitate de rachete antiaeriene C.A.-95 în condițiile
desfășurării luptei, într-un mediu contaminat cu agenți de natură chimică într -o zonă deluros –
muntoasă din județele BIHOR -SĂLAJ: localitatea – CHIRALEU – MIȘCA – DERNA –
PĂDUREA NEAGRĂ.
În acest sens, secția 1 lansare din cadrul Bateriei 2 C.A.-95/Batalionul 300 Apărare
Antiaeriană desfășoară misiuni de luptă, de apărare a trupelor și mijloacelor proprii, împotriva
inamicului aerian și terestru, care acționează din direcția N -E (localitatea SALDABAGIU DE
BARCAU – TĂUTEU – DERNA – PĂULEȘTI – ALMAȘU MIC – INEU), conform Ordinu lui
de Acțiune.
4.1. ORDIN DE ACȚIUNE
a) Referințe:
Harți: 1: 50 000 L -34-33 A; L -34-33 B;
L-34-33 C; L -34-33 D;
b) Timp operativ – Ora locala: ZULU.
I. SITUAȚIA
A. INAMICUL
Inamicul terestru:
Începând cu 040600IUL15 declanșează ofensiva in zona metalifera de pe aliniamentul:
CHIRALEU – TĂUTEU – VOIEVOZI – CUZAP – VÂRZARI cu misiunea de a cuceri zonele
înalte delimitate de PĂDUREA NEAGRĂ – MĂGURA VOIEVOZI – Dl. ROVINA – Dl.
VIILOR TĂUTEU.
1.2. Inamicul aerian:
Aviația de cercetare acționează de la înălțimi medii și mari, în special din direcția N -E,
cu avioane de tipul MIG 25 FOXBAT . Acțiunile acesteia vizează descoperirea punctelor de
comandă, dispozitivelor de luptă ale subunităților de apărar e antiaeriană, dispunerea rezervelor și
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
65 din 90
activitatea de pe principalele căi de comunicații. Aviația de cercetare folosește în special
procedeele prin fotografiere și infraroșu.
Aviația de V.B . acționează cu aeronave de tipul SUHOI 37 FLANKER în scopul
cuceririi și menținerii supremației aeriene în zona de operații. Au cucerit supremația aeriană și
execută operațiuni de interdicție aeriană și de lovire în adâncime. Procedeele de lovire folosite
sunt bombardamentul din picaj și zbor orizontal. Acțiunile a viației de vânătoare -bombardament
vizează neutralizarea: punctelor de comandă și a sistemului C2, descoperirea și neutralizarea
rezervelor, lovirea sistemelor de apărare antiaeriană și a unor obiective de importanță deosebită
din teritoriu.
Elicopterele in amicului acționează cu aparate de tipul Ka – 52 HOKUM – B și MI – 28
HAVOC în special pe la flancurile U aflate la contact prin procedeele ,,la chemare" și ,,din
ambuscadă". Acțiunile acestora vizează lovirea trupelor de apărare antiaeriană în dispozitiv,
întârzierea introducerii în luptă a rezervelor și lovirea punctului de comandă și a sistemului C2.
Asigură sprijin aerian nemijlocit pe timpul introducerii în luptă a FAU, precum și lovirea forțelor
pe timpul executării contraatacurilor.
B. TRUPELOR PROP RII
2.1. Forțele Terestre
La 040600IUL15 D.4 I. a oprit forțele inamicului pe aliniamentul CERBUL 1 :
CHIRALEU – TĂUTEU – VOIEVOZI – CUZAP – VĂRZARI și pregătește executarea
contraatacului.
Bg. 4 V.M. se află dispusă într -un raion de concentrare cu centrul la HOTAR și este
pregătită pentru executarea unei noi misiuni.
B. 300 Ap.AA se află dispus într -un raion de concentrare cu centrul la 2000 m SUD de
loc. TELECHIU și este pregătit pentru executarea u nei noi misiuni.
Bt. 2 RAA se află dispusă într -un raion de concentrare cu centrul la 1.500 m EST de loc.
TELECHIU (cota 196,5) și este pregătită pentru executarea unei noi misiuni.
2.2. Forțele Aeriene
Aviația proprie execută acțiuni de cercetare și lovir e în sprijinul Forțelor Terestre, și
cuprind:
– 12 elicoptere IAR 330 PUMA SOCAT acționează în sprijinul Forțelor Terestre. Execută
în special misiuni din DL propriu. Acționează ”la chemare” și “din ambuscadă” .
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
66 din 90
– 6 avioane de tipul MIG -21 LANCER execută acțiuni de recucerire a supremației aeriene
locale în AO GOLD.
Intenția comandantului B. 300 Ap.AA: Continuă apărarea antiaeriană a principalelor
forțe și mijloace ale Bg. 4 V.M. pe timpul deplasării și ocupării dispozitivului de luptă în AO
GOLD pentru nimicirea țintelor aeriene care acționează la înălțimi mici și foarte mici și începând
cu 151200IUL15 apără antiaerian principalele forțe și mijloace ale Bg. 4 V.M. pe timpul ducerii
luptei de apărare în AO GOLD, în scopul creării condițiilor trece rii la ofensivă a forțelor GFM
NATO.
II. MISIUNEA
Bt. 2 RAA – apără antiaerian nemijlocit P.C. al Bg. 4 V.M. pe timpul deplasării,
realizării dispozitivului de luptă și ulterior, apără antiaerian nemijlocit în cooperare cu Scț. 1/Bt.4
RAA P.C./Bg. 4 V.M. pe timpul ducerii luptei de apărare , împotriva inamicului aerian care
acționează la înălțimi mici și foarte mici, sub protecția bruiajului radioelectronic.
III. EXECUȚIA
Bt. 2 RAA – apără antiaerian nemijlocit P.C al Bg. 4 V.M. pe timpul deplasării, re alizării
dispozitivului de luptă și ulterior, apără antiaerian nemijlocit în cooperare cu Scț.1/Bt.4 RAA
PC/Bg. 4 V.M. pe timpul ducerii luptei de apărare , împotriva inamicului aerian care acționează la
înălțimi mici și foarte mici, sub protecția bruiajulu i radioelectronic.
Pentru aceasta încetează actuala misiune la 152100IUL15 , se deplasează în coloana P.C.
al Bg. 4 V.M. pe itinerariul FURNICA în coloana 1/Bg. 4 V.M. și ocupă dispozitiv de luptă
astfel:
Secția 1 :
P.T. bază: Dl. DERNIȘOARA, (cota 260,6);
P.T. rezervă: 1000 m S -V față de P.T. bază;
Sector de tragere : – LS : P.T. – V loc. TĂUTEU;
– LD: P.T. – Dl. ROVINA.
Secția 2 :
P.T. bază: 500 m V intrare în loc. DERNA;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
67 din 90
P.T. rezervă: 1000 m V față de P.T. bază, (cota 239);
Sector de tragere : – LS : P.T. – (cota 261,0);
– LD: P.T. – Pădurea VOIEVOZI.
GATA DE TRAGERE: 160700IUL15
GATA DE LUPTĂ: 160800IUL15
Secția 1/Bt.4 R.A.A:
P.T. bază: 500 m N de loc. DERNA (cota 258,1);
P.T. rezervă: 500 m N -V față de P.T. bază
Sector tragere : -LS : P.T. – cota 209,6;
-LD: P.T. – cota 294,0.
GATA DE TRAGERE : 160700IUL15
GATA DE LUPTĂ: 160800IUL15
Finalitatea: Aviația inamicului combătută sau nimicită. În cooperare cu aviația și
elicopterele proprii câștigă supremația aeriană.
Instrucțiuni de coordonare:
(1) Durata estimativă a operației : 1 – 2 zile;
(2) GATA DE TRAGERE: 160700IUL15;
(3) GATA DE LUPTĂ: 160800IUL15;
(4) Nivelul amenințării NBC – NOPINBC1;
(5) ALINIAMENTE: CERBUL 1 : CHIRALEU – TĂUTEU – VOIEVOZI –
CUZAP – VĂRZARI;
(6) ITINERARII:
• FURNICA : ȚECHEA – CHIȘTAG – ALEȘD – LUGAȘU – CUIEȘD – PIELEU –
BRUSTURI – PĂULEȘTI – SĂLIȘTE – SACALASĂU – DERNA, în lungime de 87 km;
P.I. – 500 m E loc. ȚECHEA;
Ora trecerii prin P.I. – 152130IUL15 ;
Punct de Coordonare 1 – 500 m S de loc. ALEȘD;
Punct de Coordonare 2 – 500 m E de loc. LUGAȘU DE JOS;
Punct de Coordonare 3 – intrare loc. PĂULEȘTI;
Ora trecerii prin P.C. 1 – 152200IUL15 ;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
68 din 90
Ora trecerii prin P.C. 2 – 152300IUL15;
Ora trecerii prin P.C. 3 – 160200IUL15;
P.F. – 500 m N loc. SACALASĂU;
Ora trecerii prin P.F. – 160400IUL15.
ALBINA : TELECHIU – POȘOLOACA – TILEGD – BALAIA – BURZUC –
SÎRBI – FEGERNIC – SĂRSIG – DERNIȘOARA – SACALASĂU – în lungime de 96 km ;
P.I. – 500 m V loc. TELECHIU;
Ora trecerii prin P.I. – 152130IUL15 ;
Punct de Coordonare 1 – 500 m N loc. TILEAGD;
Punct de Coordonare 2 – 2000 m N loc. FEGERNIC;
Punct de Coordonare 3 – ieșirea din loc. SĂRSIG;
Ora trecerii prin P.C. 1 – 152230IUL15
Ora trecerii prin P.C. 2 – 160100IUL15
Ora trecerii prin P.C. 3 – 160200IUL15
P.F. – 500 m N localitatea SACALASĂU;
Ora trecerii prin P.F. – 160400IUL15;
(8) PUNCTE DE CONTACT:
Punct de contact nr. 1 – 500 m N loc. TILEAGD
o Ora: 152230IUL15 ;
o Secretul:
Parola: Vlad;
Răspuns: Vaslui;
o Echipa contact / Bt.1 RAA – 1 subofițe r. + 2
S.G.P;
Punctul de contact nr. 2 – 2000 m N FEGERNIC
o Ora: 160100IUL15 ;
o Secretul:
Parola: Ioana;
Răspuns: Ialomița;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
69 din 90
o Echipa contact / Bt.1 RAA – 1 subofițer. + 2
S.G.P;
Punctul de contact nr. 3 – 500 m E ieșire loc. SĂRSIG
o Ora: 160200IUL15 ;
o Secretul:
Parola: Sorin;
Răspuns: Slobozia;
o Echipa contact / Bt.1 RAA – 1 ofițer. + 2
S.G.P.
Punctul final – 500 m N loc. SACALASĂU
o Ora: 160400IUL15
(9) Ordinea în coloane:
Coloana 1 : Bt. 2. RAA, PC / Bg. 8 V.M. PC/B.300 Ap.AA, Bt.1 RAA ;
Coloa na 2: B.33 V.M., B.200 Art., B.30 V.M., B.333 Log.
(10) Ora C – ora primirii semnalului FULGERUL 1,2.
IV. SPRIJINUL LOGISTIC
Bt. 2 RAA este susținută logistic de către Bt.Log. / B. 300 Ap.AA.
V. COMANDA ȘI COMUNICAȚIILE
5.1 Comanda:
P.C. Bz. Bg. 4 V.M. – centrul loc. Derna;
P.C. Bz. B. 300 Ap.AA – Școala din loc. Sacalasău;
P.C. Rz. / B. 300 Ap.AA – la P.C./ Bt. 2 RAA;
P.C. Bt. 2 RAA. – centrul Loc. Derna;
P.C. Rz. / Bt. 2 RAA – grajduri, 500 m V intrare în loc. Derna.
Înlocuitor la comand ă:
– Locțitorul cdt. Bt.2 RAA;
– Cdt. Scț. 1 Lansare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
70 din 90
Rețele radio:
o Pe timpul deplasării – 2 rețele:
11 UUS;
10 UUS;
o Pe timpul ducerii acțiunii defensive – 2 rețele:
Rețeaua 1: comandă – raport;
Rețeaua 2: indicare B.300 Ap.AA.
Rapoarte:
– La începerea deplasării;
– La ajungerea în raionul dispozitivului de acțiune;
La termenul GATA DE TRAGERE;
La termenul GATA DE LUPTĂ;
La 10 min. după fiecare acțiune de luptă.
COMANDANTUL BATERIEI 2 RACHETE ANTIAERIENE
Căpitan
Ana-Maria MOGOȘANU
Cdt. Scț. 1 R.A.A.
Slt.
Nicu -Vlad MOLDOVAN
Ulterior, secția 1 Lansare din cadrul Bateriei 2 C.A. – 95 / Batalionul 300 Apărare
Antiaeriană desfășoară o nouă acțiune de luptă conform Ordinului Fragmentar:
4.2. ORDIN FRAGMENTAR
a) Referințe:
Hărți: 1: 50 000 L -34-33 A; L -34-35 B;
L-34-33 C; L -34-33 D;
b) Timp operativ – Ora locala: ZULU;
I. SITUAȚIA
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
71 din 90
A. INAMICUL
1.1. Inamicul terestru:
Nu sunt modificări;
1.2. Inamicul aerian:
La 161800IUL15 a executat un atac chimic cu agenți nepersistenți de tip sarin din
direcția SE -NV contaminând zona ducerii acțiunilor de luptă ale P.C. / Bg.4 V.M. și implicit a
Bt. 2 RAA CA-95.
B. TRUPELE PROPRII
Nu sunt modificări;
II. MISIUNEA
Bt. 2 RAA – continuă apărarea antiaeriană nemijlocită a P.C. / Bg. 4 V.M., pe timpul
executării acțiunilor de decontaminare , de deplasare și de realizare a noului dispozitiv de luptă,
iar ulterior apără antiaerian nemijlocit pe timpul ducerii luptei de apărare , împotr iva inamicului
aerian care acționează la înălțimi mici și foarte mici, sub protecția bruiajului radioelectronic.
III. EXECUȚIA
Bt. 2 RAA – continuă apărarea antiaeriană nemijlocită a P.C. / Bg. 4 V.M.,
concomitent cu executarea misiunilor de limitare și înlăturare a urmărilor contaminării cu
substanțe chimice.
În cooperare cu Secția.1/Bt.4 RAA CA-94, se deplasează in coloana P.C./ Bg. 4 V.M. pe
intinerariul FURNICA și ocupă DL pe aliniamentul CERBUL 2 , începând cu 160730IUL15 ;
Pl. decontaminare din cadrul Companiei CBRN/Bg.4 VM. organizează un raion de
decontaminare cu centrul la Cota 242,1 lângă Pădurea SÂNGEROASĂ începând cu
161900IUL15 ;
Bt. 2 RAA execută decontaminarea tehnicii și a personalului , se deplasează în coloana
P.C./ Bg. 4 V.M. și o cupă dispozitiv de luptă în zona loc. PIELEU, fiind pregătită pentru
executarea unei noi misiuni, astfel:
Secția 1 :
P.T. bază: 500 m N -E de loc. Pieleu;
P.T. rezervă: 500 m SUD față de P.T. bază ;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
72 din 90
Sector de tragere : – LS : P.T. – cota 281,8 ;
– LD: P.T. – Dealul LUPULUI ( cota 598,5 ).
Secția 2 :
P.T. bază: 1000 m față de loc. Pieleu (Dîmbul Viezurilor);
P.T. rezervă: 500 m S față de P.T. bază ;
Sector de tragere : – LS : P.T. – cota 383 ,1;
– LD: P.T. – cota 335,2.
Secția 1/Bt.4 R.A.A:
P.T. bază: 1500 m N -V de loc. Brusturi
P.T. rezervă: 500 m S față de P.T. bază.
Sector tragere : -LS : P.T. – biserica din loc. SPINUȘ;
-LD: P.T. – Culmea Doamnei (cota 349,0).
GATA DE TRAGERE: 170500IUL15 ;
GATA DE LUPTĂ: 170600IUL15 .
IV. SPRIJIN LOGISTIC
Nu sunt modificări;
V. COMANDA ȘI COMUNICAȚIILE
Nu sunt modificări;
LUAT LA CUNOȘTINȚĂ
Cdt. Scț. 1 R.A.A. Slt. Vlad MOLDOVAN
Cdt. Scț. 2 R.A.A . Slt. Marius ENACHE
În urma primirii Ordinului Fragmentar, Scț. 1 Lansare CA-95 / Bt. 2 R.A.A trece la
îndeplinirea misiunilor primate de la eșalonul superior, executând cu success următoarele acțiuni:
pe baza semnalului de avertizare primit (Gaze – Gaze – Gaze) adoptă nivelul de
protecție individual CBRN 3 (NPICBRN3), trecând echipamentele de protecție individual CBRN
în poziție de luptă;
execută decontaminarea inițială a tehnicii și personalului;
i-a măsuri pentru părăsirea zonei contaminate;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
73 din 90
execută decontaminarea operațională în punctual de decontaminare instalat de
plutonul de apărare CBRN al Bg. 4 V.M.
După desfășurarea acestor activități, Scț.1 Lansare C.A-95 se dispune în noul dispozitiv
de luptă instalat la 1 km N -E de centrul loc. PIELEU și continuă să execute misiunile de luptă
ordonate.
Prezentul studiu de caz, se bazează pe noțiuni teoretice și practice complexe și pune în
evidență modul de acțiune al unei subunități de rachete antiaeriene CA-95 în condițiile execu tării
misiunilor de luptă în medii contaminate cu agenți chimici.
Scenariul tactic, zona de desfășurare a operațiilor, dar și tehnică folosită (complexul
antiaerian CA-95), nu au fost alese întâmplător, ci pe baza caracteristicilor și principiilor
execută rii sprijinului prin foc antiaerian.
În acest sens, datorită greutății scăzute, subunitățile de rachete antiaeriene dotate cu
complexul CA-95 pot combate cu succes inamicul aerian și terestru în zonele împădurite, la cote
medii sau înalte, precum cele din zona de operații (conform hărții de lucru).
4.3 CALCULUL TIMPULUI LA DISPOZIȚIE
Timp la dispoziție pentru pregătirea acțiunilor de luptă:
– total = 21 ore din care:
– timp lumină = 12 ore;
– timp întuneric = 9 ore.
Măsuri necesare și încadrarea lor în timp:
Tabelul 4.1 Calculul timpului la dispoziție
Data și ora Activitatea Cine execută Obs.
15.07
11:00 -11:30 Primirea și însușirea misiunii, calculului
timpului și transmiterea WARNO. Comandantul
secției
15.07
11:30 -13:30 Analiza factorilor METT -TC, pregătirea
estimărilor și inițierea/pregătirea marșului. Comandantul
plutonului
13:30 -19:30 Executarea recunoașterilor și detalierea
cooperării cu vecinii. Grupa de
recunoaștere
Aducerea IL de la SEM. Comandantul IL
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
74 din 90
19:30 -20:30 Pregătirea pentru marș. Comandanții IL
20:30 -21:00 Darea misiunilor, a ordinului de marș și
incolonarea secției. Comandantul
secției
15.07 și 16.07
21:00 -04:00 Executarea marșului. Efectivul secției
16.07
04:00 -05:00 Ocuparea dispozitivului de operație și
pregătirea secției pentru lansare. Efectivul secției
05:00 -05:30 Definitivarea planului de acțiune și transmiterea
OPORD. Comandantul
secției/comandanții
IL
05:30 -07:30
Desfășurarea repetițiilor/simulărilor. Comandantul
bateriei/unității
sprijinite sau a
Comandantul
secției și
comandanții IL
Pregătirea tehnicii de luptă: executarea
amenajărilor genistice, întocmirea schemei
siguranței nemijlocite.
Efectivul secției
07:30 -08:00 Verificarea pregătirii secției pentru luptă și
raportul ,,GATA DE LUPTĂ’’ Comandantul
secției/comandanții
IL
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
75 din 90
CONCLUZII
Acțiunile de luptă ale subunităților de rachete antiaeriene au ca misiune principală
combaterea și nimicirea mijloacelor de cercetare și lovire ale inamicului aerian și terestru inainte
ca acestea să -și îndeplinească misiunea. Având în vedere posibilitățile inamicului aerian, de a
folosi pe scară largă avioane specializate, mijloace de luptă de cerce tare și lovire de mare
precizie, cu armament modern precum și avioane de sprijin, de asalt purtate și de bombardament;
rachete cu aripi și elicoptere de luptă, rachete aer -sol și sol -sol și alte asemenea mijloace de
înaltă performanță, vor constitui un rea l pericol pentru pentru trupele proprii precum și
obiectivele marilor unități de arme întrunite, atât pe timp pregătirii operațiilor de luptă, cât și pe
timpul ducerii operațiilor intermediare.
Dotarea cu tehnică de luptă modernă, noile principii de întreb uințare în acțiunile de luptă
în concordanță cu modificările impuse de rapida evoluție tehnologică a mijloacelor aeriene
precum și creșterea inevitabilă a eficienței acțiunilor, vor fi scopuri precise de maximă
importanță în dezvoltarea apărării antiaerien e în anii ce vor urma.
Lupta cu inamicul aerian este foarte importantă deoarece, modul în care se va organiza și
executa aceasta va determina în mare parte posibilitatea de îndeplinire sau nu a misiunilor
primite demonstrând că lupta împotriva adversarului aerian a devenit o componentă extrem de
importantă a operațiilor marilor unități de arme întrunite, iar protecția aeriană obligatoriu o
masură absolut necesară pentru comandamentele marilor unități și unități indiferent de categoria
de forțe sau de armă.
Complexitatea pregătirii și ducerii luptei cu inamicul aerian, stabilirea și exercitarea
măsurilor de sprijin și protecție antiaeriană pentru limitarea sau anularea acțiunilor ostile a
inamicului aerian, impun automat creșterea rolului secției operații în pregătirea și conducerea
acțiunilor de luptă cu inamicul aerian în cadrul operațiilor intermediare.
Timpurile moderne aduc o diversitate a formelor de amenințare aeriană și terestră, de
apărare și menținere a zonelor de instabilitate și a tehnologiilor mo derne, determinând apariția
unor noi forme de amenințare în care atacul folosind substanțe chimice determină contaminarea,
pe diferite perioade de timp și spațiu, a anumitor suprafețe de teren provocând consecințe
deosebit de grave asupra mijloacelor și fo rțelor proprii. Odată cu apăriția acestei noi forme de
amenințare este necesară o viziune nouă și complexă asupra evaluării riscurilor, consecințelor și
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
76 din 90
efectelor de masă ce pot fi provocate precum și o protecție adecvată forțelor și desfășurării
activităț ilor de către personalul subunităților de rachete antiaeriene.
În acest context, pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă ale subunităților de rachete
antiaeriene depind în mare măsură de întelegerea și atribuirea clară a scopului, rolului și
precedeelor de apărare chimice, impunând astfel acționarea forță, promtitudine și profesionalism.
Având ca misiune principală combaterea cu succes a acțiunilor inamicului aerian și
terestru, subunitățile de rachete antiaeriene trebuie să cunoască regulile, procedeele corecte și
promte de gestionare și limitare a pericolelor chimice și bineînțeles să fie pregătite în permanență
pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin pe timpul desfășurării oper ațiilor de apărarea
antiaeriană, respectând cu strictețe și întocmai timpul avut la dispoziția executării misiunii.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
77 din 90
LISTĂ CU ABREVIERI
Nr.crt Abreviere Denumire
1 A.A. Antiaerian
2 A.A.A. Artilerie Antiaeronavă
3 A.C.C. Comandantul componentei aeriene
4 A.D.A. Apărare Antiaeriană
5 A.O. Zonă de operații/operații aeriene
6 A.R.F.O.R. Forțele Terestre
7 B. Batalion
8 Bt. Baterie
9 Bg. Brigadă
10 C2 Comandă și control
11 C41 Comandă, control, comunicații, computere și
informații
12 C.A.S. Sprijin aerian apropiat
13 C.B.R.N. Chimic, biologic, radiologic și nuclear
14 D. Divizie
15 D.C.A. Operație aeriană de apărare
16 D.L. Dispozitiv de luptă
17 D.S. Sprijin direct
18 E.Os Acțiuni de angajare în luptă
19 E.P.I.C.B.R.N Echipament de protectie individuală CBRN
20 F.Os Pregătirea acțiunilor de luptă
21 F.S. Sprijin prin foc
22 G.B.A.D. Apărarea aeriană cu baza la sol
23 G.S. Sprijin general
24 G.S.R. Sprijin general și întărire
25 I.F.F. Identificare amic/inamic
26 I.P.B. Pregătirea informativă a câmpului de luptă
27 G.B.A.D. Apărarea aeriană cu baza la sol
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
78 din 90
28 J.F.C Join Force Commander
29 L.A.D.W. Avertizare locală a apărării antiaeriene
30 N.A.I. Zonă de interes stabilita
31 N.P.I.C.B.R.N. Nivel de protecție individuală CBRN
32 O.P.O.R.D. Ordin de operație
33 O.C.A. Operație ofensivă dusă împotriva forțelor aeriene ale
inamicului
34 P.C. Punct de coordonare
35 P.F. Punct final
36 P.I. Punct intermediar
37 P.T. Poziție de tragere
38 P.T.L. Prioritățile/succesiunea combaterii țintelor
39 R.A.A. Reglare automată a amplificării
40 R.B.C. Radiologic, bacteriologic și chimic
41 R.O.E. Reguli de angajare
42 S.E.A.D. Anihilarea apărării aeriene a adversarului
43 S.G.P Soldat gradat profesionist
44 S.O.R. Stări de pregătire pentru luptă
45 T.A.C.O.M. Control tactic
46 T.A.C.O.N. Control operațional
47 T.A.I. Zonă țintă de interes/zonă de angajare a țintei
48 T.M. Rachete din teatrul de operații
49 U.A.V Vehicule aeriene fară pilot
50 U.C.A.V Vehicul aerian de luptă fără pilot
51 V.M. Vânători de munte
52 W.C.O. Comenzi pentru controlul tragerilor
53 W.C.S. Starea de control a armamentului
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
79 din 90
BIBLIOGRAFIE
1. ***. (2014). Ene C. Și Cioacă C . Rachete antiariene autodirijate Vol. I, Editura
Academiei Forțelor Aeriene ,,Henri Coandă ”, Bra șov;
2. ***. (2004). F.T.-1 Doctrina Operațiilor Forțelor Terestre , Bucureș ti;
3. ***.(2005). F.T./A.A./5/1 Manualul pentru luptă al plutonului/grupei de Rachete
Antiaeriene/Artilerie Antiaeriană din cadrul Forțelor Terestre , Bucureș ti;
4. ***. (2010). F.T./V.M. -8 Manualul privind operațiile militare în teren muntos , Predeal ;
5. ***. (2007). F.A.-1/1 Manualul Operațiilor Împotriva Forțelor Aeriene ale Inamicului ,
București , STANAG 3993, 3700;
6. ***. (2004). F.T./A.A ./5/3 Manualul pentru luptă al plutonului și grupei de cercetare din
artileria antiaeriană a Forțelor Terestre , Sibiu , STANAG 2014, 2868, 3736, 3805 și
3880;
7. ***. (2014). Manualul de semne convenționale din armata româniei , Bucuresti 2014;
8. ***. Managementu l pericolelor CBRN și capabilitățiilor de apărare CBRN;
9. ***. (2005) Ghidul luptătorului NBC , Câmpulung Muscel 2005;
10. ***. (2007). FT./CBRN -7/1 Manualul instrucției pentru apărare CBRN , Câmpulung
Muscel ;
11. ***. (2010). F.A.-1.1.2 .- Manualul apãrãrii aeriene cu baza la sol . București;
12. ***.(2010). F.T. /7 Manualul apărării antiaeriene în operațiile Forțelor Terestre .
București;
13. ***.(2004).S.M.G./P.F. 3.5. –Manualul pentru organizarea de stat major și operații
întrunite ale forțelor armate . București;
14. ***.(2004). F .T./AA/2/2 – Manualul acțiunilor de apărare antiaeriană executate de
către toate armele din cadrul Forțelor Terestre . Statul Major al Forțelor Terestre;
15. ***.(2000). Doctrina Forțelor Aeriene . Statul Major al Forțelor Aeriene, București;
16. ***.(2003). Concepț ia Statului Major al Forțelor Aeriene privind apărarea aeriană
integrată a României . București;
17. ***.(2011). F.T. /2.3 –Norme privind organizarea, executarea și evaluarea tragerilor cu
artileria antiaeriană și rachetele antiaeriene în Forțele Terestre . Bucu rești;
18. ***.(2004). Doctrina pentru operații a Forțelor Terestre . Statul Major al Forțelor
Terestre, București;
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
80 din 90
ANEXE
ANEXA nr. 1
ELICOPTERE PENTRU CERCETARE
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
OH-58 KAYOWA
SUA 220 5.700 500
CH-
47C(D)/117/HT.17/HC.1
PLATFORNA –
CHINOOK 285 3.095 578
BO-105
GERMANIA 328 5.180 658
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
81 din 90
ANEXA nr. 2
AVIOANE PENTRU BOMBARDAMENT
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
B-52 STRATOFORTRESS
SUA 1.050 14.500 9.500
B-1 B LANCER
SUA 1.330 15.250 12.000
B-2 SPIRIT
SUA 1.103 15.150 13.890
MIRAGE IV
FRANȚA 2.340 20.000 3.200
VULCAN B -2
MAREA BRITANIE 1.200 20.000 12.000
GLOBAL EXPRES BIZJET
MAREA BRITANIE 935 15.550 9.575
TU-22 BLINDER
CSI 1.610 12.000 2.450
TU-95 BEAR
CSI 805 12.550 12.550
TU-160 BLACKJACK
CSI 2.000 13.720 >6.000
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
82 din 90
ANEXA nr. 3
AVIOANE PENTRU VÂNĂTOARE, VÂNĂTOARE -BOMBARDAMENT ȘI ATAC
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
A-10 THUNDERBOLD
SUA 805 10.600 4.200
F-5 TIGER II
SUA 1.950 15.790 2.860
F-14 TOMCAT
SUA 2.580 18.300 3.220
F-15 A EAGLE
SUA 3.000 23.400 4.600
F-16 FIGHTING FALCON
SUA 2.435 16.750 3.900
F/A-18 E/F HORNET
SUA 2.125 15.250 3.670
F-20 TIGER SHARK
SUA 2.124 18.000 2.965
F-22 RAPTOR
SUA 2.140 >15.000 >3.000
F-104 STARFIGHTER
SUA 2.250 20.000 3.000
F-111 E AARDVARK
SUA 2.500 10.300 2.400
F-117 NIGHT HAWK
SUA 1.040 15.000 4.000
A/T-50 GOLDEN EAGLE
COREEA DE SUD/SUA 1.670 14.630 900
MIRAGE 2000
FRANȚA 2.340 18.000 1.480
MIRAGE 4000
FRANȚA 2.445 20.000 2.000
RAFALE C
FRANȚA 2.350 14.630 900
SUPER ETENDARD
FRANȚA 2.340 18.000 1.480
JAGUAR GR -1
FRANȚA/MAREA
BRITANIE
1.900
14.020
2.210
HARRIER GR Mk.1
MAREA BRITANIE 1.185 14.000 805
HAWK T.45/50/100/200
MAREA BRITANIE 1.000 15.200 2.400
AJ-37 VIGGEN
SUEDIA 2.124 18.300 2.000
JAS-39 GRIPEN
SUEDIA 2.350 15.240 3.000
EUROFIGHTER
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
83 din 90
TYPHOON
COOPERARE
EUROPEANĂ 2.125 20.000 1.390
TORNADO
COOPERARE
EUROPEANĂ
2.330
15.240
4.830
KING KUO
AIDC -TAIWAN 2.275 16.750 3.000
(MITSUBISHI) F-2
JAPONIA 370 15.000 2.200
(NANZHANG) Q/A 5
CHINA 1.240 16.000 2.000
J/F-10
CHINA 2.340 18.000 2.000
HF-24 MARUT
INDIA 1.130 13.750 1.200
F-21 KFIR C7/TC7
ISRAEL 2.445 2.445 >1.300
G-4 SUPER GALEB
IUGOSLAVIA 9.50 15.000 2.630
YAK -41 FREESTYLE
CSI 1.800 15.000 2.100
MIG -21
FISHBED/LANCER
CSI ( J7 – versiune CHINA)
2.250
19.000
650
MIG -25 FOXBAT
CSI 3.000 23.000 2.900
MIG -27 FLOGGER
CSI 1.700 17.000 2.850
MIG -29 FULCRUM
CSI 2.700 18.000 2.900
MIG -31 FOXHOUND
CSI 3.000 20.600 3.000
MIG -35/39 MFI
CSI 2.500 24.000 3.000
SUHOI -24 FENCER
CSI 1.600 17.500 2.850
SUHOI -25 FROGFOOT
CSI 975 7.000 1.250
SUHOI -27 FLANKER
CSI (J -11-versiune CHINA) 2.750 18.000 4.000
SUHOI -30/33/35
(SU-27 P/K/M) CSI 2.480 18.000 4.100
SUHOI -37 BERKUT
CSI 2.500 18.000 3.300
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
84 din 90
ANEXA nr. 4
AVIOANE FĂRĂ PILOT PENTRU LUPTĂ
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
MQM -74C CHUCKAR III
SUA 980 12.200 1,7h
MQM -107A STREAKER
SUA 950 12.200 2h 18m
LAKSHYA
INDIA 950 12.200 2h 18m
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
85 din 90
ANEXA nr. 5
ELICOPTERE PENTRU LUPTĂ
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
RAH -66 COMANCHE
SUA 328 4.690 400
AH-1 HUEY COBRA
SUA 204 4.630 380
S-70 BATTLE HAWK
SUA 211 3.415 555
AH-64 APACHE
SUA 365 6.400 300
AH-1 W/Z SUPERCOBRA
SUA 380 4.600 650
SA/IAR -330 PUMA/SOCAT
FRANȚA/ROMANIA 280 4.000 620
AS-565 PANTHER
FRANȚA 330 3.200 740
A-129 MANGUSTA
ITALIA 259 3.105 415
EUROCOPTER
HAP/HAC/UHT TIGER
COOPERARE EUROPEANĂ
320
4.200
800
MI-17 HIP-A/G
CSI 250 5.000 465
MI-24/25/35 HIND
CSI 335 4.480 300
MI-28 HAVOC
CSI 300 4.500 240
Ka-27/29/32 HELIX
CSI 250 3.350 200
Ka-50 HOKUM
BLACK SHARK – CSI 310 4.000 405
Ka-52 HOKUM -B
ALIGATOR – CSI 300 4.000 520
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
86 din 90
ANEXA nr. 6
RACHETE DE CROAZIERĂ (CU ARIPI) PENTRU LOVIRE
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
BGM -109B TOMAHAWK
SUA 670 15 550
BGM -109C/D TOMAHAWK
SUA 670 60/100 <1.500
BGM -109H TOMAHAWK
SUA 670 60/100 550
SCALP -EG
FRANȚA 1.000 … 300
MUPSOW TORGOS
AFRICA DE SUD 1.100 … 300
TALD
ISRAEL 1.130 13.300 110
MSOV
ISRAEL 1.100 … 100
MAW TAURUS
COOPERARE EUROPEANĂ 950 30/100 150/350
AS-15 KENT (KH-55)
CSI 950 … 2.500
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
87 din 90
ANEXA nr. 7
AVIOANE PENTRU TRANSPORT ȘI REALIMENTARE ÎN AER
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
C-130 HERCULES
SUA 680 10.000 4.350
C-17 GLOBEMASTER
(BOEING 757) SUA 910 13.715 4.600
C-141 B STARLIFTER
SUA 785 12.500 4.500
BOEING -707-330 C
SUA 1.010 12.800 9.300
C-5A GALAXY
SUA 900 15.000 10.500
BOEING V-22 OSPREY
SUA 510 7.925 3.890
BOEING 777 -300
SUA 1.050 13.000 10.370
KC-135
STRATOTANKER
(BOEING 739) SUA
780
9.000
12.000
KC-10 EXTENDER
SUA 982 9.000 9.250
NC-2501 NORATLAS
FRANȚA 440 7.500 2.500
C-160 TRANSAL
FRANȚA/GERMANIA 530 8.230 4.500
BAC -1-11/ROMBAC
MAREA
BRITANIE/ROMANIA
850
11.000
3.000
AIRBUS A-300 B4-100
COOPERARE
EUROPEANĂ
940
10.500
3.740
KAWASAKI C1
JAPONIA 806 7.620 3.350
TU-154 CARELESS
CSI 900 9.000 3.900
An-22 COCK/ANTHEUS
CSI 740 9.000 5.425
An-70
CSI 800 9.600 7.400
An-225
COSSACK/MRIYA
CSI
850
12.000
7.200
IL-76/78
CANDID/MIDAS
CSI
870
12.500
4.000
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
88 din 90
ANEXA nr. 8
ELICOPTERE PENTRU TRANSPORT
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
CH-53 SUPER STALLION
SUA 315 >5.000 1.030
CH-47/KV -107 CHINOOK
SUA 285 3.095 578
UH-60 BLACK HAWK
SUA 268 5.790 600
S-61/CH -3/HH3 JOLLY
GREEN GIANT – SUA 261 2.600 748
AH-10/11 LINX
MAREA
BRITANIE/BRAZILIA
320
3.650
650
HAR MK -3 COMMANDO
MAREA BRITANIE 254 4.000 830
AW520/EH101/HM.1
COOPERARE STATE
NATO
185
3.200
589
NH-90 NFH/TTH
COOPERARE EUROPEANĂ 290 6.000 880
SA-321 SUPER FRELON
FRANȚA 270 3.300 700
AS-332 SUPER PUMA
FRANȚA 350 3.100 618
SA/IAR -330 PUMA
FRANȚA/ROMANIA 415 4.800 550
MI-8 HIP
CSI 250 5.000 465
MI-6 HOOK
CSI 250 5.000 465
MI-26 HALO
CSI 295 295 300
Ka-60 KASATKA
CSI 300 4.000 625
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
89 din 90
ANEXA nr. 9
RACHETE ANTIRADIOLOCAȚIE
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax. (km/h) PLAFON (m) D-T. Max. (km -h)
AGM -88 HARM
SUA >2.370 … 105
ALARM
MAREA BRITANIE >1.500 12/21 45
AS-11 KILTER (KH -58)
AS-17 KRYPTON – CSI 4.250 … 180/110
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
90 din 90
ANEXA nr. 10
AVIOANE FĂRĂ PILOT PENTRU CERCETARE
ARMAMENT/APARATURĂ Vmax.
(km/h) PLAFON
(m) D-T. Max.
(km-h)
RQ-4A GLOBAL HAWK
(TIER II+HAE UAV)
SUA
650/34h
20.000
5.500
RQ-3A DARK STAR
(TIER III MINUS)
SUA
555
15.200
962-12h
RQ-1/MQ -9B PREDATOR
SUA 13/390 7.600 700-24h
GNAT 750
SUA 212 7.620 48h
SHADOW 600
SUA 210 5.180 14h
BLACK WIDOW
SUA 50 2.000 12
PHEONIX
MAREA BRITANIE 166 2.750 5h
BANSHEE 400 (BTT -3)
MAREA BRITANIE 320 7.000 >50
CAMCOPTER
AUSTRIA 90 3.000 6h
CRECERELE
FRANȚA 240 3.000 72km -5h
BREVEL/KZO
GERMANIA 250 4.000 60/200
LUNA X-2000
COOPERARE EUROPEANĂ 50/120 3.000 4h
SNIPER Mk-485
ISRAEL 175 4.575 >6h
HERON
ISRAEL 230 10.700 50h
HERMES 1500
ISRAEL 240 9.150 30h
RANGER
ELVEȚIA 220 4.575 5h
SKUA
AFRICA DE SUD 1.050 12.200 1,5h
MIRACH 26
ITALIA 220 3.500 >6h
SOJKA -III
CEHIA/UNGARIA 160/180 >2.000 40
Ka-137
CSI 175 3.500 4h
MUAV
COOPERARE EUROPEANĂ 30/60 2.500 >20
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE ….……………………………………………………………………… … 3 1. AMENINȚĂRI AERIENE ȘI CONTROLUL SPAȚIULUI AERIAN DE CĂTRE SUBUNITATEA DE APĂRARE… [612788] (ID: 612788)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.