INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL ALIMENTAȚIEI ȘI [612734]

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATE: ALIMENTAȚIE ȘI TURISM
INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL ALIMENTAȚIEI ȘI
TURISMULUI
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DISCIPLINA: ERGONOMIE

PRINCIPII DE ERGONOMIE
APLICABILE ÎN UNITĂȚILE DE
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ PRIVIND
PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

Îndrumător,
Prof. dr. – habil. ing. MSc. Walter THIERHEIMER

Student: [anonimizat]: 8LF171

Brașov
2020

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATE: ALIMENTAȚIE ȘI TURISM
INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL ALIMENTAȚIEI ȘI
TURISMULUI
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DISCIPLINA: ERGONOMIE

PRINCIPII DE ERGONOMIE
APLICABILE ÎN UNITĂȚILE DE
ALIMENTAȚIE PUBLICĂ PRIV IND
PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

BRAȘOV
2020

3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …4
CAP. I PERSOANE CU DIZABILITĂȚI ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
CAP. II PRINCIPII GENERALE DE ERGONOMIE ………………………….. ………………………….. ……… 9
2.1. Lumina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
2.2. Microclimatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
2.3. Zgomotul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …13
CAP. III MOBILIERUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 15
CAP. IV SPAȚIILE SANITARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
CAP. V INTRĂRILE, IEȘIRILE ȘI RAMPELE DE ACCES ………………………….. ………………………. 22
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26

4

INTRODUCERE

„Singura parte care mă definește din cuvântul "dizabilitate" sunt ultimele 9 litere –
„abilitate".” – Robert M. Hensel

Ergonomia este o știință care se ocupă cu studiul elementelor pentru a creea o legătură între
om și activitatea pe care acesta o desfășoară. Ergonomia ține cont de limitările și capacitățile
lucrătorului cu scopul de a asigura o potrivire om și sarcini, echipamente, informație și mediul de
lucru. Pentru a evalua potrivirea între o persoană și munca sa ergonomii iau în considerare atât
caracteristicile muncii prestate, cerințele și efectele acesteia asupra lucrătorului, echipamentul folosit
(mărime, formă și cât de potrivit este cu sarcinile executate), informația (cum e prezentată, accesată și
schimbată) și mediul (aer, lumină, zgomot, temperatura, etc) în car e se desfășoară munca.
Termenul de ergonomie își are originea în limba greacă fiind format din doi termeni „ergon„
care reprezintă „muncă” și „nomos” care reprezintă „legi naturale”.
Pentru lucrătorii din sfera serviciilor turistice, se cer rezolvate problemele deosebit de
complexe, materializate, în primul rând, ca cerință pentru o selecție, orientare și pregătire
profesională, corespunzătoare a personajului și, în al doilea rând, probleme legate de conceperea,
proiectarea și organizarea locului de muncă, care trebuie astfel realizate încât “omul” să -ți dezvolte
capacitatea sa de munca. Facem această apreciere, ținând cont de faptul că, în viitorul apropiat,
serviciile, materializate în interrelația dintre om și producție, se vor caracteriza prin abandonar ea fazei
artizanale, intrând într-o fază mai avansata a tehnicii(mecanizare, automatizare), ceea ce nu va mai
oferi omului posibilitatea afirmării directe a puterii lui de creație, personalitatea sa putând fi știrbită.
De aici necesitatea ca societatea să găsească cele mai potrivite mijloace modalități de compensare
prin acțiuni social -culturale adecvate și care vor duce nemijlocit la punerea mai bine în valoare a
capacității creatoare a individului.
În România, la mijlocul anului 2015, conform datelor sta tistice publicate de Ministerul
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice trăiau 752.931 persoane cu dizabilități
din care 60.289 copii cu dizabilități. Din total, 23,2% erau persoane cu dizabilitate fizică, 19,7%
somatică, 3,1% auditiv ă, 13,7% vizuală, 16,1% mentală, 11,9% psihică, 10,9% asociată, 0,9%
HIV/SIDA, 0,5% boli rare. Lipsa accesibilizării este o problemă majoră în România care condamnă
persoanele cu dizabilități la izolare, descriind un cadru de discriminare permanentă și sis tematică a
acestora. [10]

5 Câteva din cerințele la care trebuie să răspundă un loc organizat pe baza principiilor
ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relației "om -mijloc de muncă -mediu" se referă la mobilier:
amplasarea și combinarea adecvată a mobilier ului, din punct de vedere funcțional și estetic, să fie
simplu, să asigure poziția corectă a părților corpului în timpul executării operațiilor și să corespundă
cerințelor ergonomice și estetice.
Mobilierul a făcut obiectul unor norme și recomandări precis e care le stabilesc dimensiunile,
capacitatea de stocare, spațiul necesar pentru utilizare acestui mobilier i se asociază echipamentele și
materialele utilizate în mod curent sau cu intermitente în serviciile și în posturile de lucru.
Rampele de acces asig ură un traseu accesibil între niveluri aflate la înălțimi diferite. O rampă
conformată corect permite deplasarea fără a fi nevoie de alte echipamente mecanice. Pentru preluarea
diferenței de nivel la accesul în clădiri vor fi prevăzute obligatoriu atât ram pe căt și trepte, având în
vedere că rampele sunt necesare doar pentru anumite persoane pe când alte persoane preferă scările.
Panta maximă a rampei de acces într -o clădire va fi cuprinsă între 5 – 8% pentru denivelări mai mari
de 20 cm. Pentru denivelări mai mici de 20 cm panta maximă a rampei de acces poate fi 15%.
Lungimea maximă a unei rampe, măsurată în proiecția orizontală va fi 10,00 m pentru rampe cu
înclinare de 5% și 6,00 m pentru rampe cu înclinare de 8%. Peste aceste lungimi se va rupe înclinare a
cu o platformă orizontală lungă de 1,50 m (150 cm) după care se continuă rampa. Atunci când sunt
necesare mai multe rampe este indicat ca lungimile acestora să fie egale. [8]
În cadrul acestui studiu ne propunem să descoperim care sunt elementele cu privi re la
mobilier , microclimat , iluminat , estetică pentru a facilita accesul în restaurant persoanelor cu
dizabilității.

6

CAPITOLUL I

PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

Definiția dizabilității este discutabilă din mai multe motive. Abia în secolul trecut a fost
folosit termenul de "dizabilitate" pentru a se referi la o clasă distinctă de oameni. Din punct de
vedere istoric, cuvântul "dizabilitate" a fost folosit ca un sin onim pentru "incapacitate". Diferite
condiții sunt considerate deficiențe: paraplegie, surditate, orbire, diabet, autism, epilepsie,
depresie, HIV, etc., toate fiind clasificate ca "dizabilități".
O dizabilitate ar putea fi definită ca o consecință a unei condiții care limitează o
persoană de a utiliza una sau mai multe dintre abilitățile ei/lui, cum ar fi mersul pe jos, vorbirea,
văzul, auzul, raționamentul sau abilitățile de învățare. O dizabilitate este o condiție care poate fi
cauzată genetic, de un ac cident, de o boală sau o traumă, condiție care poate limita abilitățile
unei persoane precum vederea, auzul, vorbirea, mobilitate sau funcția cognitivă. Un handicap
este o constrângere fizică sau una legată de atitudine, care -i este impusă unei persoane, i ndiferent
dacă acea persoană are sau nu o dizabilitate. Rampele abrupte, scările, lipsa liftului într -o clădire
care are mai mult de un nivel, ușile înguste, sunt doar câteva exemple de bariere impuse
persoanelor cu dizabilități care folosesc scaunele cu r otile.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități, republicată, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic,
mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. [5]

Fig. 1.1. Numărul persoanelor cu dizabilități, pe tipuri de handicap în 2019
(Sursa: http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/ ) [1]

7
Peste 650 de milioane de oameni din întreaga lume sunt persoane cu dizabilități. În
fiecare regiune a lumii, în fiecare țară, persoanele cu dizabilități adesea trăiesc la marginea
societății, lipsiți de unele dintre experiențele fundamentale ale vieții. Ei au puține șanse de a
merge la școală, de a obține un loc de muncă, de a avea propria casă, de a crea o familie și de a
crește copii, fiind privați de socializare sau de dreptul de vot. Persoanele cu dizabilități alcătuiesc
minoritatea cea mai mare și cea mai dezavantajată.
Mobilitatea rămâne o condiție esențială în desfășurarea cu succes a activităților zilnice,
mai ales în aceste timpuri în care totul se derulează cu rapiditate. Pentru persoanele cu
dizabilități, deplasarea în oraș și în afară este de ce le mai multe ori o provocare, fiind nevoite să
facă față lipsei de infrastructură și de dotări a mijloacelor de transport în comun.

Fig. 1.2. Spațiu ocupat de o persoană cu dizabilități
(Sursa:https://www.google.ro/imgres?imgurl=x -raw
image%3A%2F%2F%2F60236c7e087a17c5662da0c8a82fea9ecbcf9cbd6158a75f96552100f815b5f6&imgrefurl=htt
ps%3A%2F%) [2]

8 Un element indispensabil pentru persoanele cu dizabilități este scaunul cu rotile. Acesta
este creat standard și poate fi adaptat pentru persoane le cu dizabilități. Dimensiunile standard
pentru un scaun cu rotile sunt următoarele: lungimea acestuia este de aproximativ 100 -120 cm,
lățimea este de aproximativ 60 -80 cm iar înălțimea este de aproximativ 80 -100 cm.
Persoanele cu dizabilității au dreptur i depline ca și alți cetățeni ai societății. Crearea
condițiilor care să le permită să se bucure de toate drepturile constituie un obiectiv de bază care
ar trebuie atins. Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilități se bazează pe
prejudecă ți, atitudini, stereotipuri și mituri. Cadrul constituțional determină un rol pasiv pentru
această categorie de cetățeni.
Prin Lege Supremă se legiferează condiționat izolarea și excluziunea parțială
persoanelor cu dizabilități din societate. În altă ordi ne de idei, folosirea terminologiei
descriminatorii așa ca „invalid”, “persoane cu handicap”, „bolnavi mental” pot duce la privarea
persoane. [6]

9

CAPITOLUL II

PRINCIPII GENERALE DE ERGONOMIE

2.1. Lumina

Lumina este unul din factorii ambientali care este esențial pentru o bună amenajare a
unei locații. Cercetările a rată că 80% până la 85% din cantitatea de informa ție pe care o asimilăm
parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esen țial, cu atât mai mult cu cât ne aflăm
într-o unitate de alimentație publică. Există mai multe surse de lumină utilizate frecvent și anume
becurile electrice , tuburile fluorescente și lumina de zi (iluminatul natural). Pentru ca tendința de
oboseală să scadă este necesar ca organismul uman să beneficieze de o s ursă de lumină potrivită
chiar și în momentul în care servește masa, astfel trebuie să se țină cont de cantitatea și calitatea
luminii.
Din punct de vedere compozițional sursa principală de lumină naturală (Soarele) emite
două tipuri de radiații care sunt invizibile și vizibile pentru ochiul uman. Energia radiației poate
fi măsurată trimițând radiația pe un corp negru, corp ce este impermeabil la radiații dar este
perfect absorbant. În general se poate considera că un corp perfect alb, retrimite prin difuz iune
toate radiațiile pe care le primește, iar cel negru le absoarbe. Un corp colorat este opac și apare
colorat când este luminat cu lumină albă, întrucât absoarbe anumite radiații și trimite prin
difuziune relațiile de nuanță complementară celor pe care le absoarbe. [7]
Elementele care definesc calitatea luminii sunt intensitatea și densitatea luminii.
Intensitatea luminii reprezintă volumul de flux luminos care cade pe o suprafață. Aceasta se
măsoară în lux și phot . Luxul este egal cu lumina emisă de o sursă luminioasă de un lumen ,
distribută uniform pe o suprafată de un m2 iar photul este egal cu lumina emisă de un flux lumino
de un lumen , distribuit uniform pe o suprafață de un m2.[8]
Densitatea luminii reprezintă luminozitatea suprafețelor din mediul înconjurător. Este o
trăsătura fizică a luminii și mai este întâlnită sub denumirea de luminanță sau strălucire. Aceasta
poate fii de doua tipuri: directă (emisă de o sursă luminoasă primară ca soarele, focul , etc) sau
indirectă (emisă de o sursă de corpur ile care remit lumina incidentă) .
Principalele moduri de iluminare sunt iluminarea directă (lumină transmisă de un con
luminos asupra unei suprafețe) iluminarea indirectă (constă în îndreptarea fascicolului de lumină
asupra plafonului și pereților, lumina care apoi se va reflecta pe suprafața încăperii), iluminarea
semidirectă și semiindirectă (se folosește în cazul în care este necesar o luminație omogenă și

10 unitară în încăpere) și iluminarea cu lumină difuză (apare atunci când se folosește abajurul din
sticlă opalescentă , acesta difuzează lumina în mod egal în toate direcțiile). [7]
Iluminatul este caracterizat din punct de vedere fizic de mai multe mărimi cum ar fi:
fluxul de lumină(puterea energiei luminoase după senzația produsă asupra ochiului operator ului
), puterea luminii(raportul fluxului de lumină la valoarea unghiului solid în limitele căruia se
propagă uniform), iluminarea(raportul fluxului de lumină la aria suprafeței luminate),
coeficientul de reflectare (raportul fluxului reflectat la mărimea fluxului care cade pe suprafață),
luminanța (raportul intensității luminii la aria suprafeței).Indicii calitativi ai iluminatului constau
în coeficientul de pulsație, indicii de orbire sau disconfort și componența spectrală a luminii. [8]

Fig. 2.1. Sisteme de iluminare
(Sursa: https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/ ) [3]

Fig 2.2. Modul în care lumina este amplasată în restaurant
(Sursa: https://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/Raport%20audit%20urban.pdf ) [10]

11
Oboseala oculară se manifestă când operatorul lucrează în condițiile de iluminare
insuficientă, când diferitele funcții ale ochiului sunt supuse unei solicitări intense și unilaterale.
Ea se manifestă prin: dureri, arsuri sau mâncărimi ale globului ocular, lacrimație, injectarea
pleoapelor, dureri de cap, imagine dublă, scăderea capacității de acomodare la lumină, reducerea
vitezei de percepere, diminuarea sensibilității la contraste și slăbirea acuității vizuale
În cadrul unui restaurant cel mai adesea se folosește o lumină indirectă pentru întreaga
încăpere și o luminare directă deasupra mesei deoarece este extrem de important ca organismul
uman să vadă foarte bine ceea ce mănâncă. Distanta la care lumina trebuie să fie poziționată
trebuie să fie de aproximativ 0.65 -0.70 cm de masă pentru a nu crea disconfort. [7]
Un mediu conformat astfel încât să cuprindă o varietate de caracteristici vizuale va
avea: un aranjament simplu, logic si u șor de înțeles, preferabil cu trasee care se intersecteaze în
unghi drept unele cu altele, un sistem ușor de descifrat pentru parcurgerea traseelor, contrast
vizual între obiecte adiacente și suprafețe, acolo unde este necesară asigurarea informațiilor
importante, o alegere a culorilor care satisface nevoile persoanelor care suferă de anomalii de
percepiț ie a culorilor , avertizări adecvate ale prezenței în aprop iere a marginilor, schimbărilor
abrupte de nivel sau a unor obstacole, absența unor reflexii din pardoseală și finisaje ale pereților
sau din plasarea unor oglinzi și suprafețe vitrate, un nivel potrivit de iluminat, fără străluciri
orbitoare.
Persoanele c u dizabilități motorii au un alt unghi sub care privesc lucrurile astfel este
necesar ca , în momentul stabilirii sistemului de iluminat în cadrul unui restaurant este important
să se țină seama și de acest factor pentru a nu crea disconfort acestor persoan e.

Fig. 2.3. Unghiul vizual de percepție
(Sursa : http://www.primariasimeria.ro/ConsiliulLocal/DAS/Extras%20NP -051-normativ –
acesibilizare%20CLADIRI.pdf ) [3]

12 2.2. Microclimatul

Microclimatul e ste format dintr -o serie de factori (temperatură, umiditate, cantitatea de
aer din camera ) care definesc atmosfe ra interioară din unitate. Temperatură prea ridicată sau
prea scăzută, un coeficient prea mare de umiditate sau o viteză a curen ților de aer
necorespunzătoare reduc capacitatea de muncă a oamenilor, sporesc riscul de îmbolnăvire și
reduc productivitatea și calitatea muncii.
Conform legislației în vigoare , mai exact Hotărârea de Guvern nr.1091/2006 publicată
în Monitorul Oficial nr 739 din 30 August 2006 la locurile de muncă în spații închise trebuie
luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându -se în vedere metodele de lucru
utilizate și cerințele fizice impuse lucrătorilor. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forțată,
acesta trebuie să fie menținut în stare de funcționare. Orice avarie trebuie semnalizată de un
sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor. Dacă se utilizează
instalații de ventilare mecanică sau de aer condiționat, acestea trebuie să funcționeze astfel încât
să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenți de aer. Ori ce depunere sau
impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor sau clienților prin poluarea
atmosferei trebuie eliminată fără întârziere. [5]
La evaluarea efectelor temperaturii asupra oamenilor, este important să se țină seama și
de mișcarea aerului. Ea moderează efectele temperaturilor înalte și exacerbează problemele la
temperaturi joase. Mișcarea aerului se măsoară utilizând anemometre mecanice (la care viteza de
rotație a axului este proporțională cu viteza aerului) sau anemome tre cu sârmă fierbinte, care sunt
aparate electrice unde mișcarea aerului răcește o sârmă încălzită.
Mișcarea aerului trebuie să fie mai mica de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor deosebit de
delicate care cer o imobilitate prelungita a corpului, nu trebuie să d epășească 0,1 m/s. Igiena
moderna recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 50
și 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că trebuie să existe relație optimă între
umiditatea relativă și temperatura aerului. [7]
Principala sarcină a sistemului de ventilație a unităților de alimentație publică și a
spațiilor de divertisment este asigurarea îndepărtării eficiente a mirosurilor alimentare, a fumului
de tutun, a altor mirosuri neplăcute, precum și eliminarea excesului de căldură din bucătărie și
furnizarea de aer proaspăt și curat din exterior. În restaurant sau cafenele se recomandă instalarea
unui sistem de ventilație cu recuperare de căldură. Acestea sunt sisteme de ventilație care
recupereaz ă căldura aerului evacuat și îl păstrează în interior.
Astfel, aerul de afară intră în încăpere proaspăt și încălzit, în timpul iernii sau răcit în
timpul verii. Acest principiu de ventilație se numește recuperare de căldură, iar schimbătorul de

13 căldură se numește recuperator . Cele mai eficiente sisteme moderne de ventilație descentralizată
sunt recuperatoarele cu schimbător de căldură din cupru care au un randament de recuperare a
căldurii de până la 92%. Recuperatoarele au admisia întotdeauna cu 8 -10% mai mare decât
evacuarea, aer care contribuie ca compensație pentru aerul extras de ventilatoarele din băi și în
bucătărie, cu ajutorul telecomenzii, admisia și evacuarea pot fi ajustate în funcție de necesități.
Specialiștii recomandă în sălile de restaurant și instalarea aparatelor de aer condiționat.
Recuperatoarele de căldură funcționează împreună cu aparatele de aer condiționat, facilitând
funcționarea lor. Adică, temperatura aerului pe care aerul condiționat o va face, recuperatorul o
va menține în încăp ere, chiar dacă aerul cald este alimentat de pe strada în timpul verii.
Randamentul de recuperare al sistemelor de ventilație este de pana la 92%. [7]

2.3. Zgomotul

Zgomotul este un ansamblu de sunete discordante , care pot provoca la un moment
disconfort ce pot fi provocate de unul sau mai multe medii elastice care acționează asupra
organismului uman, provoacă o stare de iritabilitate psihică , precum și modificări funcționale și
organice cu caracter patologic. Acesta ne afectează concentrația, nivelul de s tres și capacitatea
noastră de a gândi creativ. Întreruperile și distragerile provoacă frustrare și suferă bunăstare și
productivitate.
Zgomotul este sursa principală a oboselii și a nervozității, influențând negativ starea de
sănătate a organismului uman . Oboseala auditivă este generată de intensitatea, durata și frecvența
stimulilor sonori. Zgomotele intense timp prelungit, ca și cele intermitente, care depășesc
limitele stabilite de normele, favorizează instaurarea oboselii auditive. Instaurarea oboseli i
auditive este facilitată și de frecvența zgomotelor .
Sunetul se caracterizează prin trei dimensiuni fizice frecvență, intensitate sau nivelul de
presiune acustică și durată. Cea mai importantă dimensiune este intensitatea deoarece
condiționează presiunea vibrațiilor asupra organismului uman. Organismul uman este destul de
sensibil la sunete astfel , în urma cercetărilor științifice , s-a stabilit un prag al senzației dureroase
(intensitatea sunetului la care urechea resimte senzația de durere ) este de 110 dB. Printre
efectele negative ale zgomotului asupra omului regăsim și spasme stomacale, tresărirea și
reținerea respirației, tensionarea musculaturii, dilatarea pupilelor sau chiar moartea, dacă această
poluare acustică depășește pragul de 180 dbA .[8]
În ce privește timpul maxim de expunere la zgomot în funcție de intensitate este de
subliniat că la peste 130 dB timpul de rezistență a organului auditiv este de cca. 10 -20 sec. fără a

14 se semnaliza modificări, iar la 120 dB doar câteva minute după care se instaurează diverse
tulburări de audiție. [8]
Obiectele care produc zgomot, precum „tic – tac”-ul ritmic al ceasornicului, pot constitui
o bun ă informa ție pentru orientarea persoanelor nev ăzătoare. Persoanele care prezint ă simultan
mai multe tipuri de handic ap – vedere/auz sau persoanele în vârst ă cu probleme de dezorientare
pot s ă beneficieze în mod particular de aceste elemente. Majoritatea persoanelor cu dizabilitate
auditivă folosesc proteze auditive care amplifică toate sunetele recepionate de microfon, ceea ce
face comunicarea în mediile zgomotoase foarte dificilă.

15

CAPITOLUL III

MOBILIERUL

Mobilierul definește un termen colectiv cuprinzând toate obiectele ce se pot muta sau
care, foarte rar sunt fixe fiind construite între pereți. Aceste obiecte sunt concepute pentru a
susține corpul uman sau sunt necesare deoarece oferă capacități de menținere , păstrare și stocare
a lucrurilor și obiectele. Dulapurile , rafturile , scaunele , mesele , birourile , paturile și canapelele
sunt piese diferite de mobilier , având diverse funcții. Mobilierul pe lângă faptul că este un produs
funcțional este și un produs de design artistic , acesta completând imaginea de ansamblu a
camerei în care este amplasat. Acesta poate căpăta importanță cultuală , simbolică sau religioasă
datorită modului în care acesta a fost construit, al numărului de elemente care il împodobesc. În
cadrul unui restaurant acesta are o valoare deosebit de importantă deoarece are o valoare estetică
și valoare utilitară deoarece prezența meselor și a scaunel or este necesară pentru ca o societate de
acest gen să-și desfășoare activitatea. Mobilierul fie că este creat pentru restaurant sau pentru
orice altă camera poate fi construit într-un anumit stil (Art Nouveau, Art Deco, Bauhaus, Baroc,
Clasic, Modernism , Manierism, etc)
Mobilierul ergonomic din cadrul unui restaurant poate fi împărțit în mai multe categorii:
scaune, , mese și accesorii. Studiul ergonomiei și implement ările sale în mobilier au fost
conceput e pentru a oferi o zona de confort unei persoane , astfel încât mobilierul să se întind ă de
la nivelul genunchilor la nivelul umerilor, pentru a reduce cantitatea de îndoire sau de aplecare a
trupului. De asemenea, un mobilier de restaurant ergonomic este conceput pentru a reduce
durerile articulare, stresul si prejudiciul miscarii repetitive, pentru a preveni oboseala . Mesele și
scaunele sunt cele mai importante elementele de mobilier dintr -un restaurant. Ele trebuie să
asigure fluxul și confortul optim, astfel încât servirea să fie rapidă și comodă. Se recomandă
mese cu picior metalic central și cu blat din lemn masiv, furniruit sau din HPL Compact. Acest
tip de mese sunt mai ușor de manipulat și configurat în funcție de tipurile de clienți care trec
pragul restaurantului. Scaunele pentru restaurant pot fi din lemn masiv, tapițate, cu brațe sau
fără, metali ce, din plastic sau din lemn multistratificat. Designul de restaurant stabile ște scena în
care are loc experien ța culinar ă a clientului. Starea de bine într-o asemenea locație este dată și de
elementele de design și mobilier, precum și de întregul ambient: culori, texturi, finisaj e.
Persoanele care sunt sănătoase trebuie să țină cont de modul în care stau la masă
deoarece este necesar ca acestea să se simtă confortabil și relaxate în momentul în care servesc
masa. Dimensiunile perfecte ale mesei pentru o poziție corectă de servire a mesei sunt de 70-75

16 cm. Pentru aceste dimensiuni scaunul trebuie să aibă o înălțime de 40- 45 de cm. Dacă tipul de
masă pe care îl alegem are o înălțime mai mare atunci și scaunul trebuie să aibă o înălțime mai
mare. Aceste dimensiuni au la bază studiul antropometric uman care ne precizează cu exactitate
care sunt unghiurile și dimensiunile ergonomice pentru corpul uman. Este extrem de important
pentru a avea o poziție corectă la masă unghiul pe care îl face mâna de la cot pe masă sa fie de
90 de grade și de asemenea unghiul pe care îl are piciorul de la genunchi să fie tot de 90 de grade
ca în figura de mai jos. [7]
Un alt element de care trebuie să se țină cont în așezarea ergonomică a unui restaurant
este distanța dintre mese . Această distanță trebuie să confere suficient spațiu pentru ridicarea și
deplasarea persoanelor și a personalului care lucrează în restaurant. Mesele trebuie să respecte
anumite dimensiuni și anume minim 1,2 m2 pentru un loc la masă conform conform Art. 30 din
prevederile Ordinului 976/1998. Este important de asemenea și tipul de mese care sunt folosite în
cadrul rest aurantului. [5]
De asemenea trebuie să se țină cont de distanța dintre picioarele clientului și tăblia
mesei , acesta distanță trebuie să fie între 20 cm, maxim 23 de centimetri pentru ca acel client să
beneficieze de tot confortul.

Fig. 3.1. Dimensiunea exactă a mesei pentru o poziționare corectă a corpului
(Sursa: https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/ ) [4]

17
Fig. 3.2. Dimensiunile standard ale unei mese
(Sursa:https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/) [10]

Fig 3.3. Spații necesare la masă și pentru circulația utilizatorilor de scaun rulant
(Sursa: https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/ ) [10]

18 În spațiile și clădirile destinate alimentației publice se vor prevedea circulații
dimensionate corespunzător nevoilor utilizatorilor de fotoliu rulant. Spațiul necesar unui loc la
masă, inclusiv spațiul de circulație și manevră în spatele fotoliului rulant va fi minim 80 cm x
1.35 m. Blatu l mesei trebuie să fie la o înălțime de 80 cm față de nivelul finit al pardoselii, iar
masa să fie conformată astfel încât să existe un spațiu liber suficient pentru genunchi. [7]
În sala de mese se vor prevedea locuri dimensionate astfel încât să corespun dă nevoilor
persoanelor cu handicap, aceste locuri fiind integrate în ansamblul amenajării fără a fi
semnalizate în mod special.
Pentru spațiile destinate alimentației publice cu autoservire, se va ține seama de
înălțimea echipamentului de servire, tejghel e, mese calde, vitrine frigorifice, distribuitoare, case
de marcat etc.

19

CAPITOLUL IV

SPAȚIILE SANITARE

În momentul în care se dorește o amenajarea unei toalete este necesar să se țină cont de
capacitatea pe care restaurantul o are. De asemenea este important ca toaletele să nu comunice
direct cu spațiile în care sunt manipulate alimente și să fie disponibil un număr corespunzător de
spălătoare, amplasate și concepute în mod adecvat pentru curățarea mâinilor. Trebuie să se
asigure lavoare pentru curățarea mâinilor, prevăzute cu apă curentă caldă și rece, cu materiale
pentru spălarea mâinilor și pentru uscare igienică.
Atunci când este necesar, utilitățile pentru spălarea alimentelor trebuie sa fie separate de
cele pentru spălarea mâinilor. Trebu ie să asigure mijloace potrivite și suficiente de ventilație
naturală sau mecanică. Trebuie sa fie evitat fluxul mecanic de aer dintr -o zonă contaminată către
o zonă curată. Sistemele de ventilație trebuie să fie construite astfel încât să permită ca filtr ele și
alte componente ce necesită curățare sau înlocuire sa fie ușor accesibile.
Din punct de vedere ergonomic este necesar să se calculeze spațiul necesar care să
satisfacă confortul clientului , spațiu care să îi permită executarea de mișcări libere pentru zonele
de circulație care sunt necesare, astfel încât clienții să se poată mișca lejer la ieșirea sau intrarea
în spațiul sanitar . Să aibă spațiu suficient la chiuvetă fără a se lovi de alte obiecte amplasate prea
aproape. Trebuie ținut seama de distantele minime necesare între echipamentele din baia.
Un exemplu de dimensiuni de care trebuie să ținem cont este că marginea superioară a
lavoarului trebuie să fie la 80 -85 cm de podea. Următoarea recomandare se aplică pentru fixarea
unei oglinzi deasupra chiuvetei, existând diferențe considerabile de înălțime între utilizatorii
grupului sanitar.
Iluminarea în incinta grupului sanitar este necesar și se dorește utilizarea sursei de
lumină necesare, dar cum acest lucru nu este posibil în toate cazur ile se recomandă utilizarea
surselor de lumină artificială. Se recomandă montarea unei surse de lumină deasupra sau în
dreptul oglinzii deoarece este un element necesar și indispensabil unui grup sanitar .
Configurarea spațiilor pentru igiena personală acc esibile persoanelor utilizatoare de
fotoliu rulant trebuie să asigure folosirea acestora de către ambele sexe. În clădirile de
alimentație publică se va prevedea cel puțin un grup sanitar adaptat și echipat corespunzător
utilizării sale de către persoanele cu handicap. [6]

20
Fig. 4.1. Grup sanitar clasic în cadrul unui restaurant
(Sursa : https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/grup -sanitar -si-rampa -pentru -persoanele -cu-dizabilitati -din-iasi–
72011.html ) [3]

Amplasarea acestuia se va face pe un traseu accesibil, iar semnalizarea se va realiza prin
elementele de semnalistică consacrate . Atunci când grupul sanitar pentru persoane cu handicap
este amplasat în interiorul unui grup sanitar organizat separat pe sexe, se va prevedea o cabină
adaptată și echipată corespunzător utilizării de către persoanele cu handicap, atât în grupul
sanitar pe ntru femei cât și în grupul sanitar pentru bărbați.
Spațiul de manevră din încăpere trebuie să permită transferul persoanei din fotoliu
rulant frontal, lateral și oblic. Spațiul liber de manevră la nivelul pardoselii, în fața vasului WC –
ului și în fața la voarului trebuie să fie 1.50 x 1.50 m, pentru a permite manevrarea fotoliului
rulant. Spațiul liber în lateralul vasului WC -ului trebuie să fie minim 90 cm, preferabil 1.20 m
pentru a permite transferul persoanei din fotoliul rulant pe vasul WC -ului și pos ibilitatea
acordării asistenței din partea unei alte persoane.Vasul WC trebuie să aibă înălțimea de montaj a
marginii superioare a vasului față de pardoseală finită cuprinsă între 40 – 48 cm. Distanța
minimă de la marginea frontală a vasului la peretele op us trebuie să fie minim 90 cm.
Într-o configurație în care vasul WC -ului este amplasat într -un colț, distanța minimă de
la marginea laterală a vasului WC -ului la peretele adiacent trebuie să fie minim 25 cm sau
distanța minimă din axul longitudinal al vas ului WC -ului la peretele adiacent trebuie să fie
minim 45 cm.Pe ambele laturi ale vasului WC -ului trebuie prevăzute bare de sprijin la o distanță
cuprinsă între 30 – 35 cm din axul longitudinal al vasului.
Pe partea pe care este posibil transferul din și în fotoliul rulant trebuie prevăzută o bară
de sprijin mobilă la o înălțime de 25 – 35 cm peste înălțimea vasului WC -ului. Aceasta trebuie
fixată ferm în perete și trebuie să suporte încărcări de 1,7 kN din orice direcție. Lungimea barei
de sprijin mobile trebuie să depășească marginea frontală a vasului WC cu 10 – 25 cm.
Atunci când în partea laterală a vasului WC -ului se află un perete, trebuie prevăzută o
bară de sprijin orizontală cu o lungime de minim 60 cm, poziționată la o înălțime de 25 – 35 cm

21 peste înălțimea vasului WC -ului și care să depășească marginea frontală a vasului WC -ului cu 15
cm, continuată cu o bară verticală până la înălțimea de 1.70 m. Aceast ă bară trebuie s ă fie
conti nuă fără întreru peri pe toat ă lungimea.

Fig. 4.2. Dotarea grupului sanitar pentru persoane cu dezabilități
(Sursa : https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/grup -sanitar -si-rampa -pentru -persoanele -cu-dizabilitati -din-iasi–
72011.html ) [3]
Înălțimea de montaj a marginii superioare a lavoarului față de pardoseala finită trebuie
să fie cuprinsă între 75 – 85 cm. Zona de sub lavo ar trebuie să fie liberă pe o înălțime între 65 –
70 cm și pe o adâncime de minim 20 cm, pentru a crea spațiul liber pentru genunchi în poziția
șezând. Sifonul lavoarului poate fi mascat cu un semi -picior, conformat astfel încât să asigure
spațiul liber pe o înălțime de 30 cm de la nivelul pardoselii și o adâncime liberă de 20 cm față de
marginea frontală a lavoarului. Spațiul din fața lavoarului trebuie să permită apropierea frontală
sau oblică a persoanei în fotoliu rulant.
Oglinda de deasupra lavoarului trebuie montată la o înălțime maximă de 90 cm față de
pardoseală. Înălțimea oglinzii trebuie să fie de 95 cm. Este recomandată montarea oglinzii astfel
încât să permită înclinarea acesteia. O poliță cu dimensiuni minime de 20 x 40 cm trebuie
prevăzută lâng ă lavoar la o înălțime de 85 cm. Aceasta poate fi conformată astfel încât să facă
parte integrantă din lavoar.
Bateriile de alimentare cu apă pentru lavoar trebuie să fie tip monocomand, cu
acționare unică pentru a realiza amestecul între apa caldă și apa rece, cu mâner de acționare tip
pârghie poziționat la maxim 30 cm de la marginea frontală a lavoarului. [6]

22
CAPITOLUL V

INTRĂRILE, IEȘIRILE ȘI RAMPELE DE ACCES

Pentru persoanele cu dizabilități motorii este necesar să se țină seama că acestea au
nevoie de un spațiu mai mare pentru a putea intra într -o unitate de alimentație publică. Accesul
în clădire se face, de obicei, pe intrarea principală , prin intermediul unei rampe i a unui pachet de
trepte.
De asemenea trebuie prevăzut un spațiu de manevră de minim 60 cm între toc și un
perete perpendicular pe peretele pe care se află montată ușa. Este recomandat un spațiu de 70
cm. Acest spațiu este necesar pentru a permite deschiderea ușii de către o persoană care se
deplasează în fotoliu rulant sau cu ca dru.
În cazul persoanelor cu deficiențe motori trebuie să se țină seamă de modul de
amplasare și deschidere al ușilor. Ca dimensiuni standard deschiderea liberă a ușii trebuie s ă fie
minim 80 cm, fiind recomandat ă o deschidere de 85 cm și înălțimea liber ă a ușii trebuie s ă fie
minim 2.00 m.
Este foarte important ca ușile să nu aibă praguri iar in cazul în care există acesta trebuie
să aibă o înălțime de maxim 1,5 cm și să prezinte o sec țiune cu muchii rotunjite atunci când este
mai mare de 0,5 cm. Adâncimea maxim ă de la fa ța peretelui în care este prev ăzută ușa la
mânerul de ac ționare al acesteia va fi 25 cm. Distan ța de montaj a mânerului u șii fără de limita
golului u șii va fi 5 cm. Pe fiecare parte a deschiderii u șii trebuie prev ăzută o suprafa ță de
manevr ă de 1.50 x 1.50 m. 63 .Dacă o ușă se deschide pe direc ția unei rampe de scar ă, în sensul
coborârii acesteia, distan ța minim ă de siguran ță pentru manevrarea fotoliului rulant este 2.00 m.
Ușile culisante pot fi utilizate de persoanele cu handicap dacă au o lumin ă a ușii de
minim 80 cm, fiind recomandat 85 cm. Adâncimea maxim ă de la fa ța peretelui în care este
prevăzută ușa culisant ă la mânerul de ac ționare al acesteia va fi 25 cm. Mânerul de ac ționare al
ușilor culisante trebuie pozi ționat la o distan ță de 5 cm f ață de limita golului u șii.
Ușile camerelor de baie sau a grupurilor sanitare trebuie să aibă o deschidere liberă de
cel puțin 80 cm și trebuie să fie ușor de manevrat. Ușa camerei de baie sau a grupului sanitar se
va deschide către exte rior. În cazul când ușa se deschide către interiorul camerei de baie sau a
grupului sanitar, și deschiderea acesteia nu poate fi modificată, ușa trebuie astfel conformată
încât să permită, în caz de necesitate deblocarea și demontarea foii de ușă dinspre e xterior.

23
Fig. 5.1. Accesul pe uși cu deschidere pe balamale sau pivot

Rampele de acces pentru scaune cu rotile sunt planuri înclinate ce țin loc de trepte pentru
trecerile de nivel. Acestea dau utilizatorilor de scaune cu rotile și celor cu dificultăți de mers
posibilitatea de a trece mai ușor de diferențele de nivel. Rampele pot fi permanente,
semipermanente și portabile. Rampele permanente trebuie fixate cu ciment sau șuruburi de sol.
Rampele semipermanente sunt amplasate pe postamentul de ciment sau pământ și sunt folosite
pe un termen scurt . Rampele mobile sunt fabricate de obicei din aluminiu și se pot plia pentru a
putea fi transportate cu ușurință . [8]
Deși standardele pentru asemenea rampe pot fi diferite, acestea trebuie avute in vedere
în proiectarea acestora pentru a evita realizarea unor rampe periculoase, dificil de utilizat de către
cei care au nevoie de ele.
Atunci când de -a lungul rampei scării este montată o platformă mobilă pentru
persoanele utilizatoare de fotoliu rulant, cu ridicare paralelă cu rampa, lățimea liberă a scării
între cele două mâini curente trebuie să fie minim 1.50 m, iar lățimea rampei scării minim 1.70
m. Rampele de acces asigură un traseu accesibil între niveluri aflate la înălțimi diferite.
O rampă con formată corect permite deplasarea fără a fi nevoie de alte echipamente
mecanice. Pentru preluarea diferenței de nivel la accesul în clădiri vor fi prevăzute în mod
obligatoriu atât rampe cât și trepte, având în vedere faptul că rampele sunt necesare doar p entru
anumite persoane, pe când alte persoane preferă scările.

24 Ca și d imensiuni panta maximă a rampei de acces într -o clădire va fi cuprinsă între 5 –
8% pentru denivelări mai mari de 20 cm. În cazul denivelărilor mai mici de 20 cm panta maximă
a rampei de acces poate fi 15%. [8]
Lungimea maximă a unei rampe, măsurată în proiecție orizontală va fi 10.00 m pentru
rampe cu panta de 5% și 6.00 m pentru rampe cu panta de 8%. Peste aceste lungimi se va
întrerupe rampa cu o platformă orizontă, podest intermediar cu lungimea de 1.50 m, după care se
continuă rampa.
Atunci când sunt necesare mai multe rampe este indicat ca lungimile acestora să fie
egale. Pentru diferențe de nivel mai mari, atunci când sunt nec esare mai mult de 2 rampe, acestea
nu trebuie să se afle una în continuarea celeilalte, pentru a preveni accidentele datorate
imposibilității frânării atât la coborâre cât și la urcare. În acest caz rampele pot fi decalate,
întoarse cu 900 sau cu 1800 în z ona platformei orizontale.

Fig. 5.2. Rampă de acces perpendiculară pe intrarea în clădire
(Sursa : http://www.primariasimeria.ro/ConsiliulLocal/DAS/Extras%20NP -051-normativ –
acesibilizare%20CLADIRI.pdf ) [1]

25

CONCLUZII

În concluzie , oamenii cu deficiențe locomotorii au cel mai mult de suferit din cauza
necesităților de care au nevoie . Aceștia nu pot participa la viața socială normală deoarece mediul
în care trăim nu a fost suficient adaptat și pentru aceștia.
În cadrul unui restaurant , aceștia au nevoie de o anumită cantitate de lumină și modul în
care aceasta este am amplasată trebuie să țină sea ma de înălțimea la care aceștia se află. De
asemenea trebuie să se țină cont din punct de vedere ergonomic de absența unor reflexii din
pardoseală și finisaje ale pereților sau din plasarea unor oglinzi și suprafețe vitrate. Este necesar
sa existe un nivel potrivit de iluminat, fără străluciri orbitoare.
Din punct de vedere acustic persoanele cu deficiențe de auz , care utilizează aparate
auditive trebuie să se adapteze la zgomotele care îi pot obosi sau le pot crea stări de oboseală.
În cazul persoanelor cu dizabilități motorii problemele sunt și mai mari deoarece aceștia
au nevoie din punct de vedere ergonomic de mai mult spațiu față de persoanele normale deoarece
aceștia utilizează un scaun rulant. Ergonomic și grupul sanitar trebuie să fie adaptat acestor
persoane. Acesta trebuie să dețină bare de sprijin și să aibă anumite dimensiuni pentru a le
facilita accesul.
Unitățile de alimentație publică trebuie să fie dotate cu rampe de acces și trebuie să
confere un spațiu cât mai plan pentru ca aceste persoane să se poată deplasa normal în cadrul
unității. Dimeniunile ușilor trebuie să permită intrarea în locație fără a le crea un inconvenient ,
majoritatea ușilor având dimensiuni standard.

26

BIBLIOGRAFIE

[1] http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/ )
[2]https://www.google.ro/imgres?imgurl=ximage%3A%2F%2F%2F60236c7e087a17c566
2da0c8a82fea9ecbcf9cbd6158a75f96552100f815b 5f6&imgrefurl=https%3A%2F%)
[3]https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/grup -sanitar -si-rampa -pentru -persoanele -cu-dizabilitati –
din-iasi–72011.html
[4] https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/
[5 ]Regia Autonomă "Monitor ul Oficial", 2010
[6] Petru ,Stefăroi -Asistenta Sociala Umanista: De la subzistenta si ingrijire la reabilitare
umana
[7]https://mctr.mec.upt.ro/wp -conte nt/uploads/2019/02/Carte -ergonomie -A-
Ergoinginerie.pdf
[8] Walter W. THIERHEIMER – Curs Ergonomie
[9] http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo2&lang=ro&context=21
[10] https://www.pinterest.fr/pin/368098969543453566/ )