SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific, Absolvent, Conf. Univ. Dr. Marius Lungu Tucă Andreea Constanța 2018… [612687]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Marius Lungu Tucă Andreea

Constanța
2018

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Perspectivele dezvoltării turismului balnear
în România.
Studiu de caz : Băile Olănești

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Marius Lungu Tucă Andreea

Constanța
2018

CUPRINS
Introducere
PARTEA I Perspectivele dezvoltării turismului balnear în România
Capitolul 1. T urismul balnear în România………………………………………………………………….5
I.1.1. Aspecte generale privind turismul balnear – turismul de sănătate………………..5
I.1.2. Concepte, definiții și puncte de vedere privind turismul balnear
și stațiunile balneare ……………………………………………………………….6
I.1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turismului balnear…………………………..9
Capitolul 2. Particularitățile turismului balnear……. ……………………………………………………13
I.2.1. Relația turismului balnear cu celelalte forme de turism……………………….….15
Capitolul 3. Factorii terapeutici naturali din stațiunile balneoclimaterice din România…..18
I.3.1. Climatul și bioclimatul României. Climatoterapia…………………………………..19
I.3.2 Apele minerale terapeutice din România…………………………………………………20
I.3.3. Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia…….. ……………………………………….25
I.3.4. Gazele mofetariene……………………………………………………………………………..27
I.3.5. Principalele stațiuni balneoclimaterice de interes național…………………… …..27
Capitolul 4. Situația actuală a turismului balnear în România………………………………………39
I.4.1. Direcții și strategii de dezvoltare a turismului balnear românesc…………..….42
I.4.2. Surse de finanțare pentru dezvoltarea sec torului balnear ……………………..….44
PARTEA a II a Stațiunea balneoclimaterică Băile Olănești
Capitolul 5. Localizarea și istoricul stațiunii Băile Olănești………………………………………47
II.5.1. Așezarea geograficǎ și căile de acces…………………………………………………..47
II.5.2. Istoricul stațiunii……………………………………………………………………………….48
Capitolul 6. Potențialul turistic actual din stațiunea Băile Olănești.. ………………………..….52

II.6.1 Potențialul turistic natural……………………………………………………………………52
II.6.1.1Potențialul turistic al reliefului ……………………………………………..…52
II.6.1.2 Potențialul turistic al factorilor climatici………………………………….54
II.6.1.3 Potențialul turistic al rețelei hidrografice………………………………….57
II.6.1.4 Potențialul turistic biogeografiic…………………………….. ………………58
II.6.1.4.1 Arii protejate ………………………………………………………….59
II.6.2 Potențialul turistic antropic………………………………………………………………….60
II.6.3 Potențialul turisti c balnear al stațiunii Băile Olănești………………………………63
II.6.3.1 Considerații generale……………………………………………………………..63
II.6.3.2 Factorii naturali terapeutici. Apele minerale………………………. …….64
II.6.3.3 Posibilități de tratament și indicații terapeutice…………………………70
Capitolul 7. Aspecte și structuri ale bazei de cazare, agrement și alimentație publică…….72
II.7.1 Baza de cazare și tratament……………………….. ………………………………………..72
II.7.2 Baza de alimentație publică…………………………………………………………………74
II.7.3 Serviciile de agreement………………………………………………………… …………… 74
II.7.4 Serviciile complementare…………………………………………………………………….75
Capitolul 8. Circulația turistică în stațiunea Băile Olănești……………………………………..….78
Capitolul 9. Perspective de dezvoltare ale stațiunii Băile Olănești. Analiza SWOT……….80
II.9.1 Premisele dezvoltării turismului…………………………………………………………..80
II.9.2 Strategii de dezvoltare a turismului…………………….. ……………………………….80
Capitolul 10. Concluzii și propuneri………………………………………………………………………..84
Bibliografie ……………………………………………………………………………. ……………………………87
Anexa 1 ………………………………………………………………………………………………………………. 90
Anexa 2 ……………………………………………………………………………. ………………………………….96

INTRODUCERE
Turismul reprezintă un fenomen caracteristic civilizației actuale prin rolul și conținutul
său și tot odată una dintre componentele majore ale vieții economice și sociale ce a determinat
intensificarea intereselor statelor lumii în ceea ce privește această activitate.
Teritorial, turismul reprezintă o activitate complexă, capabilă să acționeze ca o pârghie
de atenuare a dezechilibrelor dintre regiuni. Din acest punct de vedere, turismul are diferite
consecințe asupra geografiei regiunilor, urbanizării, amenajării de drumuri, realizării de servicii
publice.
Prin stimularea și facilitarea schimbulu i de valori, turismul se manifestă și pe plan social
constituind un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație
al oamenilor.
Balneologia și climatologia, ca științe tradiționale studiază și valorifică remediile of erite
de cadrul natural (ape minerale, climat, nămoluri, etc.) având ca scop prevenirea și tratarea unor
serii largi de afecțiuni, îndeosebi cronice.
Dintre toate segmentele ofertei de turism din România, turismul balnear prezintă o
calitate imp ortantă care se bazează pe un potențial permanent, foarte complex (substanțele
minerale existente acoperă întreg registru terapeutic cunoscut și practicat pe plan mondial),
fiind practic inepuizabil. Este cunoscut faptul că aproape o treime din rezervele d e ape minerale
ale Europei este concentrată în România, acestea fiind întâlnite și înregistrate în peste 400
localități și puncte de resurse balneare cu peste 2000 izvoare omologate, calitatea fizico -chimică
a acestora și valoarea terapeutică a factorilor naturali fiind de asemenea similare și în unele
cazuri chiar superioare celor existente în stațiunile consacrat recunoscute pe plan mondial.
Ideea de dezvoltare a stațiunilor balneare și -a făcut apariția în condițiile unui număr de
solicită ri foarte mari în ceea ce privește realizarea curelor ce implică factori naturali, terapeutici,
dar și datorită îmbogățirii și înnoirii conținutului medicinii balneare moderne, care astăzi se
bazează pe o fundamentare științifică privind multe din metodele tradiționale folosite în trecut
în mod empiric.
Această lucrare urmărește să evidențieze potențialul concretizat în resurse naturale și
antropice de care dispun stațiunile balneoclimaterice din România, precum și necesitatea
valorificării optime a acestor a, a realizării unei promovări, în așa fel încât toate persoanele
interesate să poată avea acces la informații privind prestațiile și produsul turistic oferit.

Scopul acestei lucrări este de a prezenta pe larg potențialul turistic al stațiunilor
balneocli materice din România împreună cu factorii naturali de cură, utilizarea acestora,
precum și de a prezenta unele modalități de promovare și dezvoltare eficiente în condiții optime
de expunere a pieței turistice atât la nivel național, cât și la un nivel mai profund prin studiul de
caz efectuat stațiunii Băile Olănești.
În ceea ce privește stațiunea Băile Olănești, construcțiile hoteliere moderne, confortabile
împreună cu bazele de tratament dotate corespunzător permit valorificarea factorilor naturali
terap eutici specifici stațiunii, dar și aplicarea unei game variate de metode terapeutice. Acestor
caracteristici li se adaugă peisajul divers și pitoresc în care se regăsește această stațiune.
În vederea obținerii de informații necesare au fost folosite atât s urse bibliografice cât și
cercetări de teren în Băile Olănești, în cadrul unităților hoteliere și bazelor de tratament. În urma
acestor etape de documentare și cercetare a fost obținută o întreagă gamă de informații necesare,
care mai apoi a fost prelucrat ă și sistematizată, adaugându -se material grafic și cartografic
precum și imagini care ilustrezează fenomenele evidențiate, rezultatele materializându -se în
lucrarea de față.

Partea I Perspectivele dezvoltării turismului balnear în România
Capitolul 1. Turismul balnear în România

De-a lungul timpului, curele balneare au evoluat semnificativ împreună cu îmbogățirea
continuă a conținutului acestora, atât sub aspectul factorilor naturali utilizați cât și sub cel al
procedurilor folosite. Prin urmare apariția unei multitudini de concepte de cură are la bază atât
factorii naturali utilizați cât și procedurile folosite: talasoterapie, termalism, crenoterapie,
balneoterapie, turism balnear, balneo -climatoterapie și mai nou spa sau wellness.
În acel ași timp, dezvoltarea conceptului de cură balneară împreună cu diversele sale
tipuri, sub aspectul cererii și al diversificării ofertei, a condus ca acesta să se detașeze ca forme
de sine stătătoare, reunite în cadrul unui concept mai amplu, atotcuprinzăto r, și anume turismul
de sănătate.
I.1.1 Aspecte generale privind turismul balnear / turismul de sănătate
Evoluția economiei mondiale, societatea actuală în curs de industrializare și
cibernetizare împreună cu efectele acestora au influențe puternice asupr a sănătății și stilului de
viață al oamenilor, determinând un număr semnificativ de turiști să încerce să experimenteze o
vacanță într -o stațiune balneară, mai ales datorită faptului că în acestă perioadă călătoriile care
au ca scop tratamentul și recreere a sunt situate printre principalele orientări turistice.
De asemenea, acest tip de turism, respectiv turismul balnear nu se adresează numai unui
tip specific de turiști care întâmpină probleme medicale, ci și celor care intenționează să se
relaxeze, să -și regăsească vitalitatea împreună cu redobândirea unei bune condiții fizice,
mentale și spirituale.
Datorită acestui fapt în ultima perioadă de timp, prin importantele sale efecte sociale și
economice, turismul balnear a devenit un segment major al piețe i turistice internaționale, spre
care se centrează importante mijloace materiale și umane, cu implicare tot mai profundă a
științei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de o
înaltă calitate, capabile să sati sfacă cerințele vitale ale omului, modificate pe parcurs de evoluția
condițiilor de viață a populației și a stării de sănătate a acestora.
Prin valorosul și diversificatul său potențial turistic, ca și prin vasta experiență
acumulată în domeniul exploat ării turistice a teritoriului, România se situează pe o poziție
relativ bună printre țările bătrânului continent, primii pași în domeniul balnear realizându -se în
urmă cu mai bine de două milenii.
Fiind o formă specifică a turismului de odihnă, turismul balnear a valorificat o mare
amploare ca urmare a creșterii surmenajului și a bolilor profesionale determinate de ritmul vieții

moderne. Datorită acestui fapt, turismul balnear este legat mai mult de anumite stațiuni
cunoscute pentru proprietățile lor tera peutice, pentru apele minerale și termale, pentru nămoluri
dar și alte propietați terapeutice, favorizate de climatul specific zonei de localizare. Acesta este
motivul datorită căruia turismul balnear reprezintă una dintre formele de circulație turistică cele
mai constante, cu o clientelă relativ stabilă, contribuind la creșterea coeficienților de utilizare a
capacității de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist.
I.1.2 Concepte, defini ții și puncte de vedere privind turismul balne ar și stațiunile
balneare
Conform lucrărilor de specialitate din România, turismul balnear are abordări diferite.
Astfel specialiștii Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism
astfel: “ turismul balnear reprezintă un ansambl u de mijloace și dotări turistice menite să pună
în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu
complexul său de factori terapeutici și altele)”.1
În cadrul dicționarului de terminologie turistică,turism ul de cură balneo -medicală și
tratament este definit ca fiind: „ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de
persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau
prevenirea unor boli”.2
„În România, turismul balnear are accepțiunea efectuări unor cure de prevenire a unor
boli sau pentru îngrijirea sănătății, spre deosebire de unele țări ale Uniunii Europene (Franța,
Italia, Spania) unde turismul balnear este considerat turismul de litoral, fără ca ac esta să
presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori terapeutici ai
litoralului, deoarece pentru acest tip de cură folosesc conceptul de talasoterapie. Talasoterapia
presupune utilizarea simultană, într -o zonă marină privilegia tă, sub supraveghere medicală, a
binefacerilor elementelor din mediul marin (apa mării, nămolurile, algele, climatul marin etc.)
în scop preventiv sau curativ”3. Deși talasoterapia nu este un concept nou pentru îngrijirea
sănătății, actualul concept, apărut în urmă cu aproximativ două decenii, se individualizează prin
noua abordare și cerințele de calitate pe care le impune.

1 Ianc Teodor Petre, “ Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectivele integrării europene”
, editura ASE, București 2006, citat Vasile Glăvan și colectivul, “ Tendințe și perspective ale ofertei turistice
balneare în contextul turismului European” , ICT 1995, pag. 3
2Stăncioiu Aurelia Felicia, “ Dicționar de terminologie tur istică”, Editura Economică, București 1999, pag. 207
3 Rouzade Gerard, La Thalassotherapie, Notes des conferences pour l’organisation Nationale de Tourisme de
Sante, de Roumanie

Pentru unele tări, turismul balnear este denumit și termalism. Termalismul
(crenoterapia) reprezintă utilizarea în scopuri terape utice a apei minerale termale direct de la
sursa acesteia. Deoarece cuvântul termal, când este vorba despre o stațiune, se referă conform
Dicționarului explicativ al limbii române, la acea stațiune „care are izvoare calde de ape
minerale”4 specialiștii rom âni definesc termalismul ca fiind „ansamblul activităților legate de
valorificarea și utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiști aflați într -o stațiune
termală”5.
Balneoterapia ca termen are diferite întelesuri în literatura de speci alitate din diferite
țări. Prin urmare în timp ce în țara noastră, balneoterapia reprezintă utilizarea băilor curative în
scopul efectuării de tratamente, pentru specialiștii francezi, aceasta reprezintă utilizarea apei
curente (nu a celei minerale, terma le sau de mare) în scopuri terapeutice.
Împreună cu aceste concepte, în definirea tratamentelor efectuate cu ajutorul factorilor
naturali de cură se regăsesc și climatoterapia și balneoclimatoterapia.
Climatoterapia presupune folosirea acțiunii tipuri de climat diverse în scop profilactic
și curativ. Aceasta are efecte asupra creșterii rezistenței organismului la infecții și stres, în
tratarea astmului bronșic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a
nevrozelor, afecțiunilor endocr ine, dar și altele.6
Cel mai cuprinzător concept este însă cel de balneoclimatoterapie care presupune
folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii balneari (ape minerale, lacuri sărate,
saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje) ai unei stați uni sau localități balneoclimaterice în scop
profilactic, curativ sau de recuperare medicală.7
Pe de altă parte, evoluția turismului balnear se datorează cercetărilor întreprinse în
cadrul balneologiei. Balneologia este știința care se ocupă cu descoperir ea, studiul complex și
aplicarea în practica medicală a factorilor naturali reprezentați de apele minerale, nămoluri,
gaze terapeutice împreună cu alți factori.8

4 *** DEX, Editura Academiei R.S.R., pag. 950
5 Stănciulescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela, “ Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism”,
Editura ALL 2000, pag. 177
6 Berlescu Elena, Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României,Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1982, pag . 117
7 Ibidem , pag. 48
8 Berlescu Elena, Mică enciclopedie de balneoclimatologie a României, Editura A LL, București, 1996

În literatura de specialitate turismul pentru sănătate, care include turismul curativ,
turism ul medical și turismul de prevenire a fost definit în moduri diferite. International Union
for Official Tourism Organisation ( IUOTO ) definea turismul pentru sănătate astfel :
„Asigurarea stării de sănătate utilizând resursele naturale ale țării, în specia l apele minerale și
climatul”9. Definiția este limitată, referindu -se numai la turismul de cură balneară, iar la acesta
pune accentul doar pe doi, din multipli, factori naturali ce permit efectuarea de cură balneo –
medicală, cum ar fi apa lacurilor terapeut ice, apa mărilor și oceanelor, nămolurile minerale și
turbele dar și altele.
O altă definiție a turismului de sănătate este reprezintată de: „ Timpul liber petrecut
departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea stării de sănătate”.10
De asemenea, acest tip de turism este considerat ca fiind: „Timpul liber, activitățile
recreative și educaționale petrecute la distanță de locul de muncă și de casă, acel produs turistic
și servicii destinate să ajute și să permită clienților să -și ameliorez e și să -și mențină sănătatea
și bunăstarea lor”11.
Turismul de sănătate, indiferent de terminologia folosită pentru a defini acest concept,
turism bazat pe termalism, cură helio -marină, climatoterapie etc., se practică prin intermediul
stațiunilor balneare .
Datorită varietății și multitudinii factorilor naturali de cură utilizați în cadrul turismului
balnear s -a impus existența mai multor tipuri de stațiuni, respectiv stațiuni balneare, stațiuni
climaterice, stațiuni termale.
„O stațiune balneară reprezintă localitate sau o parte a acesteia care dispune de factori
naturali de cură (ape minerale, nămoluri etc.) și ambientali recunoscuți științific, beneficiind
totodată de structurile, mijloacele și dotările necesare realizării produselor turistice de tip
balnear”12.
„Stațiunea climaterică este stațiunea situată într -o zonă cu condiții climaterice ce
favorizează tratarea unor boli și fortificarea organismului ”.13

9 *** The International Union for Official Tourism Organisation ( IUOTO ), IUOTO Publications, Geneva,
Switzerland, 1983, pag. 7
10 Clift S. and Page J., Health and international tourist, Routledge, London and New York, 1996, pag. 199
11 Gartner W. and Williams D., Trends in outdoor recreation, leisure and tourism, CAB Publishing, Wallinford,
Oxon, UK, 2000, pag. 165
12 *** Proiect d e modificare a Normelor și criteriilor pentru atestarea stațiunilor și zonelor turistice din România,
INCDT, 2000
13 Stăncioiu Aurelia Felicia , Dicționar de terminologie turistică, Editura Econ omică, București, 1999, pag. 189 .

„Stațiunea termală este o stațiune situată într -o zonă în care se află izvoare minerale termale
cu proprietăți terapeutice recunoscute pentru vindecarea unor boli ”.14

I.1.3 Scurt istoric al apariției și dezvoltării turismului balnear

O incursiune istorică ne arată faptul că turismul balnear are rădăcini adânci în istoria
omenirii. Unele dintre primele forme care au valorificat proprietățile terapeutice ale factorilor
naturali de cură se pierd în timp și sunt legate de băile în apele termale. Experiența practică l -a
învățat pe om că anumite dureri sau boli, pot fi tratate ori ameliorate cu ajutorul anumi tor ape
minerale calde sau reci, plante, sau în locuri caracterizate printr -o climă specială.
Îmbăierea a reprezentat o consecință foarte importantă a culturii grecești. În perioada
grecoromană unii dintre tămăduitori au început să utilizeze apele termo -minerale în scopul
tratării bolilor. Primul care a lăudat calitățile îmbăierii în apele termo -minerale a fost Homer.
Hipocrate, cunoscut drept fondatorul terapiei naturale, a integrat apa, pământul, aerul și focul,
ca fiind cele patru elemente ce pot fi folo site în determinarea cauzelor de boală sau sănătate15.
Mai târziu, după o perioadă, Asclepiade a folosit procedeul hidroterapiei, dar și băutul acestor
ape pentru pacienții săi și a recomandat baia ca element de sănătate16.
După cucerirea Daciei, romanii au întrebuințat în scop terapeutic izvoarele cu ape
minerale termale de la Băile Herculane, construind în jurul lor impresionante stabilimente de
cură, cărora, în semn de înaltă prețuire, le -au dat numele de Ad aquas Herculi sacras .
Personalitați de seamă ai Imperiului Roman, printre care împarații și conducătorii
militari, au venit sa se trateze la termele lui Hercule și au ridicat aici temple, băi publice,
monumente și tabule închinate zeilor Hercule, Hygeea și Esculap, considerați că dau puteri
tămăduitoar e apelor de la Băile Heculane.
Vestigii arheologice atestă că daco -romanii au cunoscut și folosit factorii naturali
terapeutici și din alte stațiuni ca : Geoagiu (Germisara) , Calan (Aquae) , Buziaș, Săcelu etc.

14 Ibidem, pag. 190
15 Adams F., The genuine works of Hippocrate, Edited in: Routh H., Balneology mineral water and spas in
historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag. 552
16 Jackson R., Water and spas in the clasical world, Edited in: Behari R., Balneology mineral water and spas in
historica lperspective, Clinics in Dermatologie, 14/ 1996, pag. 552

Specialiștii consideră că toponimul traco -dac Germisara înseamnă izvoare calde, ceea ce indică
folosirea băilor mai înainte de venirea romanilor17.
În decursul timpului și alte stațiuni balneare ca Băile Felix si Vatra Dornei și -au înscris
numele alături de Băile Herculane, reprezentând prin virtuțile curative ale apelor lor minerale,
centre de tratament cu renume în zonele central -europene. Mai târziu, o altă stațiune din
România, Călimănești -Căciulata, capată o faimă internațională, apele minerale de aici fiind
recomandate de medicii de atunci împărat ului Napoleon al III -lea, care le -a utilizat în
tratamentul bolii sale renale.
Factorii naturali de cură au prezentat o perioadă de utilizare intensă în timpul stăpânirii
romane, perioadă urmată de folosirea acestora în mod sporadic, de către populația loc ală, fapt
consemnat de unele documente istorice care fac referire la Băile Felix, 1 Mai, Borsec, Toplița,
Cristuru Secuiesc, dar și alte stațiuni.
Exploatarea balneară a factorilor naturali de cură s -a intensificat începând cu secolul al
XVIII -lea, atunci când au fost descoperite și redescoperite numeroasele izvoare termale. Tot în
această perioadă se desfășoară cercetări și testări ale apelor minerale, și are loc recunoașterea
efectului terapeutic al acestora, realizându -se stabilimentele rudimentare care vor constitui
nucleul viitoarelor stațiuni balneare ale secolului al XIX -lea. Apar astfel, alături de stațiunile
mai vechi ca Băile Herculane, Băile 1 Mai, Felix, Geoagiu Băi (care își continuă activitatea) o
serie de localități balneare ca Băile Tușnad, Sâncrăieni, Borsec, Vâlcele, Șaru Dornei, Zizin,
Bazna, Băile Olănești etc.
În același timp, are loc recunoașterea calităților fizico -chimice ale apelor minerale
românești prin acordarea de medalii: Slănicul Moldovei – medalii de aur la Expoziția
internați onală de la Viena în 1866 și 1873, medalie de argint la Expoziția internațională de
balneologie de la Frankfurt în 1881, medalie de aur și bronz la Expoziția Universală de la Paris
în 1889, medalie de aur la Expoziția Cooperativelor București în 1896 și Ex poziția Universală
de la Paris în 190018.
În ceea ce privește organizarea și dezvoltarea activității balneare în țara noastră, aceasta
a început în secolul al XIX -lea, când se captează majoritatea surselor de ape minerale, se pun

17 Muntenu L., Stoicescu C., Grigore L., Ghidul sta țiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport -Turism,
Bucuresti, 1986
18 Berlescu Elena, “Enciclopedia de balneoc limatologie a României”, Editura ALL, București 1998

bazele exploatării științif ice a exploatării apelor ca urmare a cercetărilor balneologice,
hidrogeologice, a analizelor fizico -chimice efectuate19.
Ca urmare se începe efectuarea de lucrări de modernizare și dezvoltare a stațiunilor mai
vechi paralel cu începerea amenajării și const ruirii unor stațiuni balneare ca Băile Călimănești,
Govora, Cozia, Bălțătești, Strunga, Oglinzi, Borsec, Buziaș, Moneasa, Malnaș, Sângeorz -Băi,
Lipova, Băile Tușnad, Cojoaca, Tinca.
Totodată se pun bazele exploatării lacurilor sărate de câmpie și a nămolului terapeutic
din stațiunile Balta Albă, Lacul Sărat, Techirghiol. Rezultatele obținute în utilizarea
nămolurilor terapeutice au dus la extinderea utilizării acestuia și la Bazna, Sl ănic, Săcelu Gorj
precum și la Vatra Dornei și Buziaș unde se folosește nămolul de turbă terapeutică adus de la
Poiana Stampei și Malnaș.
După distrugerile și degradările suferite de o mare parte dintre stațiuni (Slănic Moldova,
Tușnad, Zizin, Vatra Dorne i, Sovata, Borsec, Băile Olănești, Sărata Monteoru, Vața, Moneasa,
ș.a.), Societatea de Hidrologie și Climatologie Medicală (reînființată în 1923) întreprinde
acțiunea de reconstruire în special a stațiunilor cu tradiție în țară și peste hotare ca: Băile
Herculane, Băile Govora, Techirghiol, Sovata, Vatra Dornei, dar și altele precum și a unor
stațiuni mai mici ca: Amara, Lacu Sărat, Pucioasa, Băile Olănești, Băile Tușnad etc.
Conform acestei perioade, în majoritatea stațiunilor importante se construiesc v ile, case
de oaspeți, stabilimente balneare astfel încât în urma a acestei reorganizări și dezvoltări a
sectorului balnear, în perioada 1926 -1928 existau circa 80 de stațiuni balneare20 care se bucurau
de o activitate intensă în multe dintre ele efectuându -se între 80.000 și 180.000 de băi anual,
stațiunile balneare devenind o modă pentru locuitorii marilor orașe.
Dacă în perioada interbelică stațiunile balneare și de agrement se adresau unei clientele
de lux, după cel de al -II-lea război mondial, în special în perioada 1965 -1975, stațiunile
balneare s -au dezvoltat prin crearea a peste 30.000 de locuri, majoritatea în complexe
sanatoriale, dezvoltarea acestora vizând turismul social paralel cu cel internațional.

19 Glăvan V., Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management –Turism Eden, 1996
20 Glăvan V., op. citată.

După 1990, turismul balnear în România prezintă criză profundă datorată degradării
fizice și morale a bazei materiale, respectiv a investițiilor reduse făcute pentru modernizarea
acesteia urmată de degradarea surselor de factori naturali și protecția redusă a acestora.
Tendințele existente pe plan mond ial privind pe de o parte, o nouă abordare a
conceptului de sănătate și pe de altă parte, potențialul balnear de excepție oferă noi perspective
asupra turismului balnear românesc prin restructurarea ofertei sale pe principiul turismului de
sănătate.
În zilele noastre, utilizarea apelor minerale în refacerea sănătății, și a tuturor celorlalți
factori naturali de cură reprezintă o soluție la care apelează toate segmentele de populație.
Civilizația modernă, viața în orașe crează tensiuni, stres și maladii. Pe fondul puterilor
tămăduitoare pe care le au factorii naturali de cură, conceptul reîntoarcerii la natură revine
puternic în actualitate.

Capitolul 2. Particularitățile turismului balnear
Turismul de sănătate, considerat o formă specifică a turismu lui de odihnă, constă în
deplasarea unor persoane din diferite segmente de vârstă, diferite profesii și sexe, în stațiuni
climaterice și balneoclimaterice sau în localități ce dispun de factori naturali de cură în scopul
îngrijirii sănătății, odihnei sau e fectuarea curei cu substanțe balneare naturale, cu extracte pe
bază de plante, pentru profilaxie sau întreținere, acest tip de turism prezentând o serie de
particularități care îl conferă originalitate în cadrul celorlalte forme de turism.
O caracteristică deosebit de importantă a turismului balnear, care îl diferențiază de
celelalte forme de turism și stă la baza clasificării formelor de turism este motivația călătoriei.
Motivația principală vizează îngrijirea sănătății într-o manieră distinctă ce corespu nde cu

corpul, inim a și spirit ul. Astfel , pentru a răspunde acestei motivații, produsului turistic balnear
îmbină într -o manieră proprie, resursele turistice reprezentate de factorii naturali de cură,
întregul potențial turistic al zonei cu diferite tipuri de proceduri și diete, practicare de sporturi,
reculegere spirituală, educația sanitară dar și altele, realizate zilnic, având un program stabilit,
cura caracterizându -se printr -un grad ridicat complexitate manifestată global și la fiecare
component ă în parte (resurse turistice, bază materială, servicii/activități).
În același timp, turismul balnear se caracterizează printr -un potențial permanent,
complex și practic inepuizabil, valorificarea acestuia fiind independentă de condițiile
atmosferice. Această particularitate generează și o altă caracteristică a turismului balnear
reprezentată prin faptul că nu prezintă concentrări sezoniere semnificative. În mod practic se
evidențiează unele concentrări mai mari ale cererii pe perioada verii datorită condițiil or
atmosferice favorabile, care determină planificarea concediilor cu prioritate în acest sezon.
Totodată, atunci când motivația practicării turismului balnear este îngrijirea sănătății,
durata sejurului este de regulă mai mare. Această particularitate a turismului balnear varieză în
funcție de recomandarea medicului, durata sejurului în care se va efectua cura fiind un multiplu
de 7 de zile putând ajunge însă, la 18 -21 de zile.
Prin urmare, posibilitatea realizării curei balneare pe tot timpul anului și d urata mare a
sejurului au dus la dezvoltarea stațiunilor balneare prin apariția a numeroase activități de
producție, comerciale și servicii specifice așezărilor umane care au atras și crearea unor funcții
urbane. În prezent specialiștii apreciază că aproxi mativ 60% din stațiunile balneare au devenit
orașe, în adevăratul sens al cuvântului, asigurarea echilibrului între funcțiile urbane și turistice
ale acestora necesitând un proces atent de gestionare a teritoriului.21
O altă particularitate caracteristică turismului balnear este reprezentată de larga
răspândire în teritoriu a factorilor naturali, rezultând practicarea acestui tip de turism în orice
zonă. În zonele montane, unde predomină apele minerale, bioclimatul și uneori gazele
terapeutice, în zonele de dealuri și podiș unde se regăsesc în principal apele minerale,
bioclimatul salin și nămolurile terapeutice, precum și în zonele de litoral unde predomină
bioclimatul marin, soarele, nisipul și ionizarea, acestia fiind principalii factori de cură care
generează practicarea turismului balnear.

21 Minciu Rodica, Amenejarea turistică a teritoriului, Univ.Creștină Dimitrie Cantemi r, București 1995, pag.72

Desfășurarea corespunzătoare a activitățiile turismului balnear presupune o bază
materială specific însoțită de o tehnică medicală specializată, pavilioane, policlinici balneare cu
diverse instalații împreună cadre m edicale de specialitate, medici specializați în medicină
fizică și recuperare medicală, kinetoterapeuți, etc., aceasta fiind o particularitate definitorie în
cadrul turismului balnear.
În ceea ce privește clientela turismului balnear se identifică o seri e de particularități. În
urmă cu 10 -20 de ani predominat se întâlneau copii cu vârste de până la 10 ani, cu probleme de
sănătate, dar și persoane cu vârsta de peste 60 de ani. În prezent, atât datorită ratei mari a
afecțiunilor cu caracter de uzură și a ac centului pus pe latura profilactică a tratamentelor, cât și
datorită diversificării ofertei stațiunilor, segmentele de turiști s -au diversificat în funcție de
necesități și preferințe.
Diversificarea produselor oferite de stațiunile balneare generează o ar ie de adresabilitate
foarte mare. Produsele de tipul fitness, talasoterapie sunt destinate turiștilor cu venituri mari, în
timp ce produsele balneare tradiționale sunt destinate segmentelor de turiști cu venituri mai
mici, în acest caz o parte din cheltuie lile medicale fiind suportate de către asigurările de
sănătate.
Turismul balnear se numără printre puținele forme de turism care valorifică într -o mare
masură progresul tehnic la nivelul echipamentelor medicale moderne, acestea fiind prioritare
pentru dezv oltarea acestei forme de turism, dar și la nivelul celorlalte categorii de echipamente
(cazare, alimentație, agrement). Reconformarea dotărilor în ton cu noile tendințe manifestate
pe plan mondial duce la izolarea unei zone balneare, indiferent de calitat ea resurselor naturale
existente. Cercetările științifice contribuie la creșterea eficienței tratamentelor, dar și la
recunoașterea lor în lumea medicală.
Motivația îngrijirii sănătății poate determina modificări în cadrul turismului balnear,
acesta deve nind mai complex față de celelalte forme de turism, rezultat prin combinarea
resurselor naturale (factori terapeutici) cu serviciile turistice (transport, cazare, alimentație,
agrement) și cu tratamentul balnear care devine serviciu de bază.
Implicațiile î n plan social și economic generate de dezvoltarea turismului balnear la
nivel macroeconomic și microeconomic, îl situează pe acesta pe primul loc în cadrul celorlalte
forme de turism pentru că, așa cum arăta dl. Guy Ebrad, președintele Federației Internați onale
a Termalismului și Climatologiei (FITEC): „turismul balnear are nu numai valențe medicale,
profilactice și de recuperare medicală ci și un potențial economic major. Aspectul economic

reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de cap ital, cât și la un nivel mai puțin
vizibil și cuantificabil, ca generator de importante economii în cadrul bugetului social, prin
reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare, a consumului de medicamente și a
numărului total de zile de boală”.22
Se menționează că, în cazul turismului balnear, amploarea circulației turistice
internaționale este mai redusă decât în cazul altor forme de turism (litoral, montan, urban)
datorită faptului că, în general, statele subvenționează numai sejururile de tratame nt efectuate
în propria țară.

I.2.1 Relația turismului balnear cu celelalte forme de turism
Complexitatea turismului balnear a generat o relaționare a acestuia cu toate celelalte
forme de turism. Efectul este amplificat și de amenajarea unor stațiuni pol ivalente destinate să
răspundă cererii unor segmente mult mai diversificate de clientelă.
Creșterea cererii pentru produsele tip „fitness” , dorința curanților de a fi tratați ca turiști,
nevoia acestora de a ieși din rutina zilnică, dar și rolul agrement ului ca adjuvant al tratamentelor
evidențiază relația implicită a turismului balnear cu turismul de odihnă, de recreere și de
agrement.
În același timp, durata mare a sejururilor și ponderea ridicată a curanților cu vârsta de
peste 60 de ani, precum și lă rgirea segmentului de clientelă au determinat creșterea cererii
pentru activitățile culturale.
Răspândirea factorilor de cură la nivelul tuturor formelor de relief a determinat
amenajarea stațiunilor balneare, atât în zonele montane, de dealuri și podiș, cât și în cele de
câmpie, litoral și chiar deltă, implicând o îmbinare a turismului balnear cu activitățile specifice
turismului montan, de litoral, rural, urban etc.
Consecința independenței practicării turismului balnear de condițiile atmosferice și a
constanței valorii factorilor de cură tot timpul anului este reprezentată de faptul că turismul
balnear, asemeni celui de afaceri sau cultural, este un turism continuu.
Ca urmare a accentuării funcției profilactice a turismului balnear și a diversificării
ofertei, aceasta oferă posibilitatea de a interfera atât cu turismul de afaceri, în acest caz cererea

22 Revista română de turism, Tendințe în turismul balnear, nr.4 , 1994

orientându -se spre produse tip cure antistres, antitabac, înfrumusețare, cât și cu turismul de
week -end, ca urmare a beneficierii de tratamente de hidrot erapie, presopunctură și estetică.
Conform ultimor tendințe manifestate pe piața turistică internațională, turismul balnear
este inclus atât în categoria turismului social, atunci când o parte din cheltuielile medicale sunt
suportate de către asigurările d e sănătate, cât și în categoria turismului de lux, când serviciile
oferite sunt personalizate și de cea mai bună calitate.
În ceea ce privește modalitatea de comercializare a prestațiilor, acestea sunt prezentate
sub forma unor sejururi forfetare, ce inclu d 2, 3 sau 4 tipuri de proceduri pe zi, cazare, pensiune
completă sau demipensiune, manifestându -se conceptul de turism organizat.
De asemenea, existența în apropierea stațiunilor balneare a unor podgorii sau centre de
echitație pot oferi adesea alte alte rnative de tratament. Vinurile roșii au efecte în tratarea unor
afecțiuni cardiovasculare, iar echitația are efecte benefice asupra unor afecțiuni ale aparatului
locomotor, în acest mod îmbinându -se turismul balnear cu turismul spotiv.
În aceeași ordine d e idei, prezența unor mânăstiri în zona stațiunilor balneare poate
determina efectuarea de pelerinaje care pe lângă scopul cultural, se regăsește și cel spiritual
având efecte pozitive în procesul de vindecare.
Prin prisma celor menționate, se apreciează în cadrul multiplelor forme de turism care
se pot practica în țara noastră, turismul balnear care este poate cel mai complex, valorificând în
mod complet bogăția factorilor naturali terapeutici existenți.

Capitolul 3. Factorii terapeutici naturali din sta țiunile balneoclimaterice din România
Factorii terapeutici naturali prezenți stațiunile balneoclimaterice românești sunt
reprezentați de un climat care variează de la o regiune la alta , ape minerale naturale c e prezintă
diferite compoziții fizico -chimice, ape și nămoluri din cadrul unor lacuri din Câmpia Română

sau din zone le în care se regăsesc masive de sare, dar și emanații le de gaze. Datorită v arietății
tipur ilor de climă alături de caracteristicile bioclima tice ce sunt determinate de acestea a fost
identificată prima categorie de factori naturali ce dispun de valențe terapeutice.
România este situată în zona centrală a Europei și dispune de un relief foarte variat,
unde se întalnesc tipur ile de climă contine ntal temperat ă în zonele alpine și subalpine, în zona
dealurilor subcarpatice împădurite, în depresiunile din podișul Transilvaniei, dar și în zone le
precarpatice, tipuri de clim ă continenta lă cu influențe mediteraneene predominant regăsită în
Câmpia de Ve st și Banat, dar și cu caracter de stepă din Câmpia Română extinzându -se până în
regiunea litoralul ui Mării Negre.
Prin urmare, România se situează din punctul de vedere al potențialului balnear pe unul
dintre primele locuri din Europa, dispunând de un exc epțional fond balnear.

I.3.1 Climatul și bioclimatul României. Climatoterapia
Un prim aspect ce se individualizează este legat de f actorii climaterici de cură ce sunt
utilizați în menținerea și ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapie.
Astfel, î n categoria factorilor climatici sunt menționați :
 „radiația solară reprezentată de radiațiile vizibile, infraroșii și ultraviolete ;
 factorii fizico -chimici și meteorologici determinați de compoziți a aerului și
electricitatea atmosferică, respectiv ionizarea;
 factorii geologici și geografici ce includ câmpul geomagnetic, caracterele geologice
ale solului, radioactivitatea solului și a aerului, dar și caracteristicile geomorfologice
care dau formele d e relief împreună cu factorul geografic principal – altitudinea;
 factorii antropici ai mediului reprezentați de particularitățile imprimate climatului de
aglomerările urbane, în mod particular de zonele industriale, care produc numeroase
efecte poluante ”23
Cercetările realizate în domeniul bioclimatologie i au ajutat la stabilirea corelațiilor între
caracteristicile climaterice și reacțiile fiziologice pe care le poate avea organismului uman, fiind
evidențiate o serie de tipuri de bioclimate care prezintă di ferite calități terapeutice, cum ar fi:

23 Ghidul sta țiunilor balneoclimaterice din Rom ânia”, Ed. House of Guide, Bucuresti, 2005

a) bioclimatul excitant de câmpie și litoral unde se remarcă calitățile terapeutice
benefice între lunile mai -septembrie, iar factorii climaterici termici și radiativi își pun
amprenta favorabilă asupra organismului. Climatul de litoral, în sezonul rece, are de
asemenea efect teraputic datorită cantității de aerosoli salini, în ciuda cantității de
radiație redusă;
a) bioclimatul sedativ -indiferent (de cruțare) identificat în Câmpia de Vest, dealurile și
podișurile cu înălțimi cuprinse între 600-700 m, are un rol benefic terapeutic, împreună cu
factor ii balnear prezenți în regiune ;
b) bioclimatul tonic -stimulent este specific altitudinilor mai ridicate, solicitând
funcțiile neurovegetative endocrine ce sunt r esponsabile cu funcția de aclimatizare a
organismului. Cura de munte este indicată în cazul multor afecțiuni cum ar fi anemii,
convalescență, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj), dar și în afecțiuni precum
astmul bronșic alergic.
I.3.2 Ap ele minerale terapeutice din România
Apele minerale din România se regăsesc pe mai mult de 20% din suprafața țării,
localizate la diferite adâncimi și prezenând o gamă largă de proprietăți fizic e, chimice și
terapeutice în funcție de modul lor de formare .
Specialiștii în domeniu au apreciat existența unui număr de peste 3000 de izvoare24,
calitățile terapeutice, dar și varietatea conținutului lor, apele minerale și termominerale
reprezintă unul din principalii factor i natural i de cură din România, ceea ce co nstituie o
importantă parte a activității balneoturistice de aici.
Apele minerale terapeutice sunt considerate apele ce apar la suprafață dintr -o sursă
naturală sau apele ce sunt aduse la zi prin foraje, acestea având caracteristici fizico -chimice
diferi te ce exercită efecte farmaco -dinamice cu rol terapeutic.
„Apele minerale nu au până în prezent o definiție unică, existând diferite nuanțări în
funcție de țară, de specificul acestora, aderându -se însă prin elementele de bază fie la
conceptul latin care definește apa minerală exclusiv prin acțiunea sa terapeutică fie la
conceptul german, mult mai extins care ia în considerare și criterii cantitative de compoziție
chimică ”.25

24 P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu, Geografia generală a t urismului, Editura Meteor Press, 2003
25 “Cura balneomedicală . Substanțele minerale terapeutice din România”, Editura Științifică și Enciclopedică,
București 1985

„Apa minerală și minerală terapeutică este apa subterană ce prezintă un anumit co nținut de
substanțe în soluție, cu unele proprietăți fizice și chimice care o fac aptă pentru cura balneară
sau valorificare alimentară. ”26
În ceea ce privește temperatura lor, apele minerale se clasifică în ape reci (sub 20° C),
ape izoterme (34° – 37° C) și ape hiperterme (peste 37° C).
În momentul actual, nu există o clasificare a apelor minerale și termominerale din punct
de vedere fizico -chimic acceptată pe plan internațional. În România există o clasificare bazată
pe proprietățile fizic e și chimice ale apelor .
Astfel, apele minerale reci, cuprind:
 „ape oligominerale (Călimănești, Slănic -Moldova, Băile Olănești și cu caracter
termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vața de Jos);
 ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborțeni, Vatra Dornei, Buziaș,
Lipova, Tușnad, Borsec);
 ape minerale clorurato -sodice pure (Băile Herculane, Someșeni, Ocna Șibiu); mixte
(Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltățești, Malnaș Băi);
 ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Va ța de Jos, Amara, Ocna
Șugatag, Bălțățești, Băile Govora, Călimănești);
 ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate,
sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimănești, Băile Olănești, Pucioasa,
Săcele);
 ape minerale fer uginoase (Lipova, Homorod, Malnaș Băi, Vâlcele, Biborțeni, Tușnad,
Vatra Dornei);
 ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);
 ape minerale iodurate (Băile Olănești, Călimănești,Cozia, Bazna);
 ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Bor sec);”27
Criteriile ce trebuiesc a fii îndeplinite pentru ca acestea să fie considerate ape minerale
sunt urmatoarele:
o existența acțiuni i terapeutice științific recunoscute ;
o mineralizare de peste 1g/l;

26 Pricăjan A., Substanțele minerale terapeutice din România, Editura științifică și encicloped ică, București 1985
27 Nedelcu A., suport de curs “Geografia Turismului” an 2008 -2009

o elemente chimice prezente să aibă acțiune farmacologică cunoscută , respectiv
oligoelemete curative precum iodul, fierul, bromul, mangan, bariu, bor, stronțiu,
arseniul, litiul, sulf, siliciu, aluminiu;
o temperatura să fie de peste 20ș C, respectiv apele hipotermale între 20 -31ș C,
apele termale între 32 – 38ș C și ape le hipertermale peste 38ș C;
o elemente le radioactive exprimate în unități Mache/l să fie de aproximativ 50 –
100 uM;
Clasificarea apelor minerale se realizează și în funcție de efectele biologice și
terapeutice, de compoziția fizic ă și chimică și de detaliile compoziției ionice de unde rezultă:
1. Apele minerale alcaline și alcalino -teroase – sunt ape care „conțin peste 1g de săruri
dizolvate pe litru, predominând bicarbonații de sodiu și potasiu în apele minerale
alcaline sau hidrogencarbonul de calciu și magneziu în apele alcalino teroase.
Tipurile de ape minerale menționate sunt bine reprezentate în patrimoniul hidromineral
al țării noastre fiind întâlnite în zonele din Carpații Orientali, în partea de nord a Transi lvaniei
sau în Banat.
Indicațiile terapeutice recomandă utilizarea acestora în afecțiunile tubului digestiv,
căilor biliare, în cura de diureză în afecțiunile rinichilor și căilor urinare, ca și în tulburări ale
metabolismului fosfo -calcic. Recunoscutele e fecte antiinflamatorii și antialergice au indicații
în boli dermatologice, în cura cu inhalații, în afecțiuni bronhopulmonare și în afecțiunile
ginecologice”.28
Printre principalele stațiuni și localități balneoclimaterice în care sunt valorificate
izvoarel e minerale alcaline sunt amintite Slănic Moldova, Malnaș Băi, Tinca, Bodoc, iar cu
izvoare minerale alcalino -teroase și teroase (mixte) sunt amintite Slănic Moldova, Sângeorz
Băi, Vatra Dornei, Covasna, Biborțeni, Vâlcele, dar și altele.
1. Apele clorurate – sodice (sărate), cele mai răspândite în țara noastră, „sunt întâlnite atât
la suprafața solului – în lacurile sărate – cât și în subteran la diferite adâncimi.
În funcție de concentrația pe care o au se clasifică în izvoare minerale izotone, hipo sau
ușor hipertone, ape mixte ce prezintă o mineralizare între 3 -10g/l și ape clorosodice ce au
concentrații mai mari de 14g/l ajungând chiar și până la 200 -300g/l.

28 “Ghidul sta țiunilor balneoclimaterice din Rom ânia”, Ed. House of Guide, Bucuresti, 2005

Apele clorurate -sodice sunt utilizate în cura internă în afecțiunile digestive, dar și în
terapia inhalatorie (pulverizații și inhalații) pentru tratarea afecțiunilor bronho – pulmonare,
precum și în tratarea afecțiunilor ginecologice inflamatorii”.29
În cură internă se utilizează apele sărate hipotone, izotone sau ușor hipertonice din
Subcarpații Orient ali: Bălțătești, Slănic Moldova, Târgu Ocna, Soveja, Subcarpații Sudici:
Călimănești, Căciulata, Băile Olănești, și din Carpații Orientali: Sângeorz Băi (poalele
Munților Rodnei), Covasna (Munții Vrancei), Tușnad și Băile Harghita (Munții
Harghita), Podișu l Moldovenesc Drânceni .
2. Apele minerale carbogazoase sunt acele ape care conțin „minim de 1g/l de dioxid de
carbon.
Caracterul general al acestor ape este datorat impregnării tipurilor diferite de ape
minerale cu dioxid de carbon. Datorită capacității mari de dizolvare a acidului carbonic apele
carbogazoase simple sunt rare, fiind întâlnite adesea sub formă de ape carbogazoase mixte
bicarbonate, clorurato -sodice, alcaline, calcice, feruginoase, sulfuroase.
Apele carbogazoase simple sunt întâlnite în Carpații Orientali, în aureola mofetică a
munților vulcanici Oaș, Gutâi, Țibleș: Vișeul de Sus, Vatra Dornei, Poiana Negrii, Băile
Jigodin, dar și în Câmpia de Vest și Câmpia Banatului. Apele bicarbonate carbogazoase sunt
răspândite cu pr ecădere în Munții Rodnei la Sângeorz Băi , Bilbor, Borsec, Băile Tușnad,
Bodoc, Covasna, Turia, Zizin, în Depresiunea Transilvaniei la Băcia, Vețel, dar și în Dealurile
de Vest la Valea Mariei și Bixad. Apele feruginoase carbogazoase prezintă o răspândire mare
în aureola mofetică a Carpaților Orientali fiind întâlnite la Vatra Dornei, Poiana Negri,
Miercurea Ciuc, Băile Tușnad, Malnaș Băi, Balvanyos, în sudul Tranșilvaniei la Cârța și Păuliș,
dar și în Câmpia și Dealurile de Vest la Turț, Acâș, Lipova și Bu ziaș.
Acestea se utilizează în cură internă în crenoterapie și inhalații (ape cu concentrații sub
15g‰ izotone, hipotone), în cură externă (concentrații de peste 15g‰ hipertone), dar și sub
formă de băi și irigații ”.30
3. Apele sufatate prezintă un conținut de 1g de sulfat la litru, fiind combinat cu ioni de
sodiu, magneziu și calciu. „În țara noastră există acest tip de izvoare la Ivanda în Banat,
pe Dealul Copoului, la Iași, dar acestea nu au fost valorificate până în prezent deși

29 Ibidem
30 Ibidem

tratamentele în cura intern ă cu aceste ape sunt faimoase, datorită stațiunii Karlovy -Vari
(Cehia) care prezintă surse de ape termale sulfatate ”31.
4. Apele sulfuroase prezintă un conținut de „cel puțin 1g/l apă sulf titrabil sub formă de
hidrogen sulfurat.
Apele minerale sulfuroase au un caracter limpede și incolor la izvor, în contact cu aerul
datorită hidrogenul sulfurat și celorlanți compuși sulfuroși, acestea se oxidează favorizând
apariția precipitatului de sulf ce oferă un aspect tulbure al apei minerale; cu cât oxidarea este
mai intensă cu atât proprietățile terapeutice ale apei minerale scad, prin urmare , este indicat ca
acest tip de apă să fie folosită cu precădere la sursă.
Apele sulfuroase pot fi simple și mixte sulfuroase, clorurate, sodice, carbogazoase,
alcaline -calcice, m agneziene și termale. Ele sunt utilizate în tratarea afecțiunilor ce au un grad
de morbiditate foarte ridicat. Astfel, indicațiile terapeutice sunt recomandate atât în cura
externă, în tratarea afecțiunilor reumatismale, afecțiuni ale sistemului nervos per iferic,
ginecologice, cardiovasculare, cutanate, cât și în cura internă, sub forma crenoterapiei și
inhalațiilor în tratarea afecțiunilor metabolice și de nutriție, renale și ale aparatului respirator”32.
Aceste ape sunt valorificate în localități sau stați uni balneare precum : Băile Govora,
Herculane, Călimănești -Căciulata, Olănești, Mangalia, Nicolina -Iași, Pucioasa, Strunga ,
dar și altele.
6. Apele iodurate care au conținut de cel puțin 1 mg/l nu există în formă pură, acest
caracter iodurat este suplimenta r atribuit altor tipuri de ape minerale cum ar fi ape clorurate –
sodice, ape sulfatate sau ape alcaline.
Pentru cură externă, folosite sub formă băilor, „iodul produce efecte vasodilatatoare
periferice și efecte antimicolitice la nivelul tegumentului și fanarelor, aceste băi fiind indicate
bolnavilor cu ateroscleroză periferică sau generală, la bolnavi cu artrită urică și la cei cu
afecțiuni dermatologice micotice. În terapia prin inhalații, acestea sunt indicate datorită
efectelor congestive, iar privind irigațiile, acestea fiind benefice și în cazul afecțiunilor
ginecologice, în special micotice (Bazna și Sărata Monteoru)”.33

31 Ibidem
32 Ibidem
33 Ibidem

7. Apele feruginoase care dețin un conținut de 10mg/l au fost utilizate în trecut în
tratarea anemiilor, astăzi acestea nu mai sun t indicate în tratarea acestor afecțiuni, beneficiind
de alte tratamente mult mai eficiente.
8. Apele arsenicale prezintă concentrații de minimum 0,7%, fiind utilizate în trecut
pentru efectele stimulante ale arsenului în tratamentul nevrozelor, dar în p rezent datorită
efectelor toxice și cancerigene ale acestuia, tratamentele de acest tip sunt abandonate.
9. Apele oligominerale prezente la Băile Felix sau Băile 1 Mai sunt utilizate în special
în cură externă, prezentând indicații în afecțiunile sistemulu i locomotor de origine
reumatismală, articulară, inflamatorie, dar și în afecțiunile neurologice periferice sau centrale,
precum și în afecțiuni ginecologice.
Apele oligominerale reci ce au temperatura sub 20ș, prezintă un conținut de calciu sau
CO2 în ca ntități mici și au efecte diuretice deosebite (izvorul 7 de la Căciulata, izvoarele 11 și
12 de la Olănești, izvorul 300 de scări de la Slănic Moldova).
10. Apele radioactive au reprezentat în trecut „instrumentul curelor balneare externe
cu indicații în afecțiuni reumatismale, neurologice și periferice. Efectele inflamatorii ale
iradierii radioactive și riscurile pe care le prezentau, chiar și în cazul administrării unor doze
mici, au determinat renunțarea utilizării acestora în cura internă și inhalatori e. În prezent, există
surse cu o radioactivitate foarte slabă care nu ridică probleme de risc la Herculane (20
milimicroCurie/l), la Felix (0,3m μCu) sau la Sângeorz Băi (135m μCu)”34.
I.3.3. Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia
„Nămolul terapeutic repre zintă totalitatea complexului de depuneri peloidice de pe
fundul anumitor lacuri, sedimentele vulcanilor noroioși, unele turbe și bentonite , precum și alte
roci ce pot fi folosite direct în tratament sau după obținerea unor derivate ”.35
Institutului de Medi cină fizică, Balneologie și Recuperare Medicală propune o definiție
a acestora precizând că nămolurile sau peloidele sunt substanțe for mate sub influența proceselor
geologice, în condiții naturale , acestea fiind indicate în scopuri terapeutice .
Având în vedere compoziția fizico -chimică a nămolurilor se naște o clasificare în cadrul
căreia se disting:

34 Ibidem
35Pricăjan A., Substanțele minerale terapeutice din România, Editura științifică și enciclopedică, București 1985

 „Nămolurile sapropelice din lacuri continentale și lagune, care s -au format prin
sedimentarea acvatică a materialelor organice și minerale sub influența proceselor
biologice, microbiologice și fizico -chimice, având un conținut de substanțe organice
mai mare de 10% în nămolul uscat; acestea se întâlnesc în lacul Techerghiol
(sapro pelice de liman), în lacurile Amara, Lacul Sărat, Sovata, Bazna, Slănic Prahova
(sapropelice de lacuri);
 Nămolurile minerale din lacuri continentale și lacuri formate în masive de sare prezintă
același mod de formare și substanțe organice ca și nămolurile sapropelice. Acestea s -au
format în jurul unor izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat argilos, prezentând
un conținut de substanțe organice mai mic de 10% în nămolul uscat, fiind întâlnit la
Băile Govora (silicos iodurat), dar și Geoagiu Băi (fe ruginos);
 Nămolurile de turbă prezente în zonele mlăștinoase au rezultat prin transformarea
incompletă a materialului vegetal în condiții de umiditate ridicată, având un conținut de
substanțe mai mare 10% în nămolul uscat, acestea întâlnindu -se în stațiuni le
balneoclimatice de la Vatra Dornei, Felix, Mangalia, Someșeni și Borsec ;”36
Prin urmare, fiecare tip de nămol este individualiz at în concordanță cu caracteristici le fizice,
chimice și biologice particulare precum capacitatea hidrică, plasticitatea, greut atea specifică,
capacitatea de a reține căldură, aceste particularități prezentând o importanță deosebită în
stabilirea indicațiilor terapeutice.

I.3.4. Gazele mofetariene
Gazele terapeutice reprezintă emanații naturale ce dispun de proprietăți fizice sau
chimice care le individualizează facându -le apte pentru cura balneară și valorificarea
alimentară.
Manifestările naturale de acest tip reprezintă o importantă bogăție a Ro mâniei care
folosește o modalitate originală de valorificare a acestor factori naturali reprezentată prin
utilizarea dioxidului de carbon în instalații speciale numite „mofete”. Din punct de vedere
balneologic, gazul nu este definit, ci doar tratamentul. Astfel, prin mofetă, în practica balneară
se înțelege o amenajare constructivă în care se captează dioxidul de carbon cu rol terapeutic, ca
agent fizic. În funcție de proveniență aceste mofete pot fi uscate sau umede. Ele reprezintă

36 Pricăjan A., op. citată

construcții formate di ntr-o zonă declivă umplută cu gaz mofetarian care este înconjurată cu
trepte dispuse la diferite niveluri, care permit bolnavilor să se plaseze la nivelul indicat, pentru
a cufunda corpul în masa de dioxid de carbon, acesta fiind mai greu decât aerul, de o bicei nivelul
situându -se până la jumătatea corpului.
În România, zona Harghita -Călimani este recunoscută pentru emanațiile sale gazoase
numite mofete . Acest factor terapeutic este valorificat în spații amenajate, printre stațiunile cele
mai importante se identifică Băile Tușnad, Borsec, Balvanyos, Buziaș și Covasna.

I.3.5. Principalele stațiuni balneoclimaterice de interes național
În România există aproximativ 160 de stațiuni și localități balneare deținătoare de
resurse minerale de cură, dintre care 24 de stațiuni sunt considerate stațiuni de importanță
națională, fiind recunoascute și pe plan european.
Cele 24 de stațiuni de importanță națională, conform sistemului de clasificare din
România au fost ierarhizate din punctul de vedere al gradul de dotare . Genul de clasificare
precizat este considerat limitat deoarece reflectă caracteristicile stațiunilor balneare la un
moment dat, aceasta modalitate de clasificare fiind incompletă și insuficientă pentru analizarea
complexă și rațională a resurselor balnea re vizate.
Prin urmare, s -a constat că evaluarea fondului balnear împreună cu ierarhizarea
stațiunilor pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât și socioeconomic. „În
realizarea acestei evaluari se are în vedere analiza factorilor obi ectivi ai ofertei balneare,
aspectele cantitative și calitative ale substanțelor minerale terapeutice și ale mediului ambiant,
dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea și dezvoltarea funcției balneare, tradiția
valorificării acestora, grad ul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală și turistică.
Evaluarea calitativă a ofertei stațiunilor balneare este sintetizată de indicele de atractivitate
turistică, prezentat în tabelul 1 ilustrat mai jos, ce se calculează pe baza comensurări i factorilor
definitorii ai acestuia, fiecare deținând o anumită pondere în atractivitatea totală a stațiunii,
considerată 100%”37:
Tabelul 1. Calcularea indicelui de atractivitate turistică în cadrul unei stațiuni balneoclimaterice
Substanțe minerale terapeutice 30%

37 *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței internaționale, I.C.T.,
Ministerul Turismului, București 1993, p ag 97

Mediu ambiant și antropic 20%
Posibilități de valorificare dezvoltare 10%
Tradiția valorificării 3%
Accesibilitatea 6%
Accesul 5%
Infrastructură 5%
Structuri turistice 10%
Dotări de interes general 4%
Impactul la sfârșitul de săptămână 3%
Alte forme de turism 4%
TOTAL 100%
(după Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței
internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1993)
Astfel, conform indicilor de atractivitate calculați rezultă pe de o parte, ierarhizarea
stațiunilor balneoturistice în plan general, și pe de altă parte, o ierarhizare în funcție de profilul
patologic al acestora.
În ceea ce privește stațiunile balneare de mare interes turistic, menționate în tabelul 1
ilustrat mai jos, acestea prezintă o ofertă balneoturistică de calitate superioară din punctul de
vedere al fondului balnear, dar și al dotărilor. Toate stațiunile din acestă grupă sunt de interes
național , având tradiție în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute și pe plan
internațional.
Tabelul 1. Principalele stațiuni balneoclimaterice de interes național din România
Nr
crt. Statiuni de interes
național Județ Recomandări
terapeutice Proceduri și
tratamente
1 Amara Ialomița Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
endocrine, de nuțritie și
metabolism,
ginecologice, nevroze,
reumatice,ale Cura gerovital,
antistres,
fitness, masaj,
împachetari cu
nămol, inhalații
cu aerosoli, băi

sistemului nervos
periferic cu ape sărate,
electroterapie
2 Azuga Prahova Afecțiuni ale aparatului
respirator, ORL,
endocrine, de nutriție,
ale tubului digestive,
reumatice Hidroterapie,
masaj, inhalatii
cu aerosoli,
electroterapie,
băi cu ape
sărate, etc
3 Bușteni Prahova Afecțiuni ale aparatului
respirator, ORL,
endocrine, de nutriție,
ale tubului digestiv,
reumatice Hidroterapie,
masaj
electroterapie,
băi cu ape
sărate, etc
4 Buziaș Timiș Afecțiuni hepatobiliare,
de nutriție și
metabolism, ale
tractului digestiv și
glandelor anexe,
nevroze, afecțiuni
cardiovasculare Cura antistres
masaj, cura
interna cu apă
minerală,
mofete,
împachetari cu
nămol,
kinetoterapie,
băi cu ape
minerale etc
5 Băile Govora Vâlcea Afecțiuni
dermatologice, alergii,
ale aparatului
respirator, ORL,
endocrine, ginecologice Cura gerovital,
masaj,
împachetări cu
nămol, inhalatii
cu aerosoli, băi
cu ape minerale,
electroterapie,
etc

6 Băile Felix Bihor Afecțiuni
dermatologice,
endocrine, afecțiuni de
nutriție, ginecologice,
nevroze, afecțiuni
reumatice și ale
sistemului nervos Cura gerovital,
antistres, masaj,
kinetoterapie,
băi cu ape
termale, terapie
ocupatională
7 Băile Herculane Caraș -Severin Afecțiuni
dermatologice și alergii,
ale aparatului
respirator, afecțiuni de
nutriție, ale tractului
digestive, ginecologice,
afecțiuni
cardiovasculare și
reumatice Cura antistres,
cura internă cu
apă minerală,
inhalatii cu
aerosoli, băi cu
ape termale,
electroterapie,
kinetoterapie,
etc

8 Băile Olănești Vâlcea Afecțiuni hepatobiliare,
dermatologice, ale
aparatului respirator,
afecțiuni endocrine,
afecțiunile rinichilor și
căilor urinare Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
electroterapie,
kinetoterapie,
băi cu ape
minerale, etc
9 Băile Tușnad Harghita Afecțiuni endocrine,
afecțiuni ale rinichilor
și ale cailor urinare, de
nutriție și metabolism,
de tract digestiv și ale
glandelor anexe, Masaj, mofete,
inhalatii cu
aerosoli, băi cu
ape minerale,
kinetoterapie,
electroterapie,
etc

afecțiuni
cardiovasculare
10 Câmpulung –
Moldovenesc Suceava Afecțiuni ale aparatului
respirator, endocrine, de
nutriție, ginecologice,
cardiovasculare Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete,
împachetări cu
nămo l, băi cu
ape minerale,
etc
11 Cap-Aurora Constanța Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
cardiovasculare și de
nutriție Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
terapie
ocupatională,
inhalatii cu
aerosoli
12 Călimanești -Căciulata Vâlcea Afecțiuni hepato –
biliare, endocrine, ale
rinichilor și ale căilor
urinare, de nutriție și
metabolism, nevroze,
afecțiuni reumatice Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
inhalatii cu
aerosoli, băi cu
ape termale,
minerale,etc
13 Costinești Constanța Afecțiuni
dermatologice și alergii,
ale aparatului respirator
și ORL, afecțiuni de
nutriție, afecțiuni Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,

cardiovasculare și
reumatice terapie
ocupatională
14 Covasna Covasna Afecțiuni
dermatologice,
endocrine, ale rinichilor
și căilor urinare,
afecțiuni
cardiovasculare,
reumatice și ale
sistemului nervos
periferic Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete, inhalatii
cu aerosoli, băi
cu ape minerale,
electro terapie,
etc
15 Eforie Nord Constanța Afecțiuni
dermatologice și alergii,
ale aparatului respirator
și ORL, afecțiuni de
nutriție, afecțiuni
cardiovasculare și
reumatice Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
terapie
ocupation ală
16 Eforie Sud Constanța Afecțiuni
dermatologice și alergii,
ale aparatului respirator
și ORL, afecțiuni de
nutriție, afecțiuni ale
sistemului nervos,
afecțiuni
cardiovasculare și
reumatice Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
inhalatii cu
aerosoli, terapie
ocupationala
17 Geoagiu -Băi Hunedoara Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
afecțiuni endocrine, de Masaj,
kinetoterapie,
electroterapie,
băi cu ape

nutriție și metabolism,
ginecologice, nevroze. minerale și
termale, etc
18 Gura -Humorului Suceava Afecțiuni ale aparatului
respirator, endocrine, de
nutriție, ginecologice,
cardiovasculare Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape minerale,
etc
19 Jupiter Constanța Afecțiuni
dermatologice și alergii,
ale aparatului respirator
și ORL, afecțiuni de
nutriție, afecțiuni ale
sistemului nervos,
afecțiuni
cardiovasculare și
reumatice Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
terapie
ocupa tionala
20 Mamaia Constanța Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
afecțiuni endocrine, de
nutriție, afecțiuni ale
tractului digestive și
glandelor anexe,
afecțiuni ginecologice. Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
terapie
ocupațională
21 Mangalia Constanța Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
afecțiuni endocrine, de
nutriție, ale tractului Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,

digestiv și glandelor
anexe, ginecologice. terapie
ocupațională
22 Moneasa Arad Afecțiuni de nutriție,
ginecologice, nevroze,
ale sistemului nervos
periferic Masaj, inhalatii
cu aerosoli,
kineto și
electroterapie,
băi cu ape
minerale
23 Neptun -Olimp Constanța Afecțiuni ginecologice,
reumatismale și ale
sitemului nervos
periferic Fitness, masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate,
minerale,
terapie
ocupationala
24 Poiana Brașov Brașov Afecțiunile aparatului
respirator, nevrozei
astenice, pentru stari de
epuizare și surmenaj
fizic și intelectual,
pentru anemii
secundare și boli
endocrine. Fitness, masaj,
inhalatii cu
aerosoli,
electroterapie,
băi cu ape
minerale
25 Predeal Brașov Afecțiuni endocrine, ale
rinichilor ș i ale cailor
urinare, nevroze, Fitness, masaj,
inhalatii cu
aerosoli,
electroterapie,
băi cu ape
minerale
26 Pucioasa Dambovița Afecțiuni hepato
biliare, dermatologice, Cura antistres,
masaj, fitness,

alergii, nevroze,
afecțiuni reumatice împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate și
minerale.

27 Slănic Prahova Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
ginecologice,
cardiovasculare și
reumatice Masaj, băi cu
ape minerale, cu
ape sărate,
electroterapie,
kinetoterapie
28 Saturn Constanța Afecțiuni
dermatologice, alergii,
ale aparatului respirator
și ORL, endocrine, ale
tractului digestive și
glandelor anexe,
nevroze, afecțiuni
reumatice Cura gerovital,
antistes, fitness,
masaj,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape sărate, etc
29 Sinaia Praho va Afecțiuni ale aparatului
respirator și ORL,
endocrine, de nutriție,
ale glandelor anexe,
afecțiuni
cardiovasculare și
reumatice Cura gerovital,
antistres, masaj,
fitness, cură
internă cu apă
minerală,
mofete, băi cu
ape minerale,
etc

30 Sângeorz -Băi Bistrița -Năsăud Afecțiuni hepato –
biliare, ale aparatului
respirator, de nutriție și
metabolism, afecțiuni
cardiovasculare,
reumatice Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete,
împachetări cu
nămol, inhalatii
cu aerosoli, băi
cu ape minerale,
etc
31 Slăn ic Moldova Bacău Afecțiuni hepato –
biliare, ale aparatului
respirator, ale rinichilor
și ale cailor urinare, de
nutriție și ale tubului
digestive, nevroze Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete, inhalatii
cu aerosoli,
kineto și
electroterapie,
băi cu ape
minerale.
32 Sovata Mureș Afecțiuni
dermatologice, ale
aparatului respirator,
afecțiuni endocrine,
afecțiuni ginecologice,
nevroze,
cardiovasculare și ale
sistemului nervos
periferic Cura gerovital,
masaj, terapie
ocupationala,
băi cu ape
termale, băi cu
ape sărate,
kineto și
electroterapie,
etc
33 Târgu -Ocna Bacău Afecțiuni ale aparatului
respirator și ORL,
afecțiuni ale tractului
digestive și ale Cură internă cu
apă minerală,

glandelor anexe,
afecțiuni reumatice
34 Techirghiol Constanța Afecțiuni
dermatologice,
ginecologice, reumatice
și ale sistemului nervos Fitness, masaj,
inhalatii cu
aerosoli,
electroterapie,
băi cu ape
sărate, terapie
ocupationala
35 Vatra Dornei Suceava Afecțiuni ale aparatului
respirator, endocrine, de
nutriție, ginecologice,
cardiovasculare Masaj, cură
internă cu apă
minerală,
mofete,
împachetări cu
nămol, băi cu
ape minerale,
etc
36 Venus Constanța Afecțiuni
dermatologice,
ginecologice, reumatice
și ale sistemului nervos Cura antistres,
masaj,
electroterapie,
cura cu ape
sărate,
împachetări cu
nămol, etc
37 Voineasa Vâlcea Afecțiuni ale aparatului
respirator, de nutriție,
nevroze Cura antistess,
fitness, masaj,
kinetoterapie,
electroterapie,
terapie
ocupationala
(după “Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, 2005”)

Grupele stațiunilor balneare de interes turistic local prezentate în Anexa 1, tabelul 1 ,
reprezintă grupa care în ceea ce privește gradul de atractivitate turistică, sunt considerate
stațiuni de interes național sau zonal, individualiza te conform gradul lor de dotare. Elementele
de atractivitate sunt reprezentate de potențialul balnear valoros atât calitativ cât și cantitativ.
De asemenea, pe lângă stațiunile de interes național și local, există numeroase stațiuni
și localități ce dispun de resurse și dotări balneare, unele dintre ele beneficiind de un cadru
natural spectaculos . Acestea sunt dispersate în teritoriu țării , localizându -se în mod special
aproape de marile centre urbane.

Capitolul 4. Situația actuală a turismului balnear
Diferențele și particularitățile regionale ce au fost constatate în anul 2009 s -au menținut
majoritar, regiunile de dezvoltare ale României prezentand o imagine destul de dispersată în
termeni de investiții care au fost realizate în peri oada anilor 2010 -2015.
În ceea ce privește principalele evoluții ale sectorului balnear, acestea au fost analizate
pe baza datelor statistice colectate cu privire la turism și anume cele care vizează evoluția
capacității de cazare disponibilă și cele car e vizează fluxurile de turiști respectiv sosirile și
înnoptările.
Astfel, în figura 3 din Anexa 1 este ilustrată evoluția capacității de cazare (în termeni de
locuri -zile) care reprezintă numărul agregat de locuri de cazare disponibile efectiv pentru tur isti,
în perioada de referință 2000 -2014. „Se constată că în perioada 2010 -2013 a avut loc un

reviriment al acesteia, tendința opusă celei de scădere înregistrată după 2000. Cu toate acestea,
o scădere puternică s -a înregistrat și în 2014. Revirimentul cap acității de cazare în stațiunile
balneare din perioada de referință (cu excepția fenomenului din 2014) se explica atât prin
apariția și dezvoltarea unor capacități de cazare noi de tip pensiune (multe construite prin
utilizarea fondurilor structurale europ ene) în zonele balneare cât și prin renovarea și reabilitarea
unor hoteluri deja existente.”38
Figura 4 din Anexa 1 ilustrează evoluția sosirilor în stațiunile balneare în perioada de
referință 2010 -2014, de unde reiese că fluxurile de turiști cazați în st ațiunile balneare au
înregistrat însă per total fluctuații slabe, cu o tendință generală de scădere în perioada 2011 –
2014, în urma unei creșteri consistente în 2011 față de anul 2010.
Având în vedere constatarea privind importanța fluxurilor de turiști gen erată în sectorul
balnear de sistemul biletelor de tratament, în figura 5 din Anexa 1 este ilustrată grafic evoluția
numărului de bilete de tratament, specific în stațiunile balneare sau balneoclimatice, care a fost
decontată de Casa Națională de Pensii Pu blice în perioada 2012 -2014. Ținând cont de faptul că
este vorba de biletele de tratament decontate efectiv, cifrele pot fi echivalate cu sosiri în
stațiunile balneare.
O primă observație este legată de faptul că, deși foarte mare, „ponderea biletelor de
tratament în totalul sosirilor în stațiunile balneare nu reprezintă, aparent, decât aproximativ
27%-30% din total. Aceasta discrepanță între datele cantitative disponibile și percepția avută la
nivelul teritoriului, unde turistul social subvenționat par e a rămane segmentul majoritar de
departe, se poate explica prin faptul că sistemul de colectare al datelor utilizat de Institutul
Național de Statistică face posibilă introducerea în total a unor capacități de cazare care nu se
afla în stațiunile balneare și balneoclimaterice recunoscute legal, incluzând și sosirile turiștilor
în localități cu baze de tratament care au fost sau doresc să devină stațiuni balneare, fără să aibă
acest statut. Trebuie, de asemenea menționat faptul că, în regula generală, durat a de ședere a
turistului cu bilet de tratament este mult mai mare decât a turistului mediu în cură liberă sau
care vizitează cu alt scop o stațiune balneară. Este de aceea foarte probabil, ca ponderea totală
de înnoptări în stațiunile balneare pe baza bile telor de tratament să fie mult mai mare decât în
cazul sosirilor, depășind 50%.
O a doua observație este legată de volumul de bilete de tratament decontat de stat care
rămâne unul per total constant, chiar dacă există fluctuații câteodată importante, făr ă să

38 Reactualizare Master Plan pentru dezvoltarea turismului balnear , Autoritatea Național ă pentru Turism

înregistreze în perioada de referință 2012 -2014 scăderi semnificative. Din contră, numărul de
bilete decontate a crescut, cu alte cuvinte frecventarea socială a stațiunilor balneare din
România a crescut.
Faptul că există o creștere a frecventării s ociale, subvenționate, pe fondul unei tendințe
de scădere a sosirilor totale, înseamna că există o îngrijoratoare creștere a ponderii primei în
total, cu efectele negative cunoscute legate de creșterea dependenței economiei balneare de
acest sistem care nu permite investițiile în reabilitare, în formarea profesională, în dezvoltarea
bazelor de tratament și în general a produselor competitive pe piața națională și europeană”39.
În urma distribuției sosirilor între turiști români și străini ilustrată în figura 6, respectiv
figura 7 din Anexa 1 , se constată că cei dintâi reprezintă peste 90% dintre sosirile în stațiunile
balneare, o dominație care ramane constantă în ciuda evoluției pozitive – creștere accentuată –
a numărului de sosiri de turiști străini. „Cauz ele acestei evoluții sunt multiple, însă având în
vedere nivelul foarte scăzut al cifrelor absolute de turiști străini, aceste cauze sunt putin
pertinente strategic pentru dezvoltarea consistentă a competitivității la export a sectorului
balnear român. În ceea ce privește numărul turiștilor români, sosirile acestora în stațiunile
balneare naționale definesc și în consecință sunt egale cu tendințele de scădere constantă, în
perioada 2011 -2014, ilustrate în graficele menționate de cifrele generale.
În ceea c e privește evoluția sosirilor turiștilor străini în stațiunile balneare, aceasta
înregistrează creșteri solide, plecând însă de la niveluri foarte joase, reprezentând sub 10% din
totalul fluxurilor turistice din stațiunile balneare.”40
De asemenea, evoluția înnoptărilor turiștilor în structurile de primire turistică cu
funcțiuni de cazare turistică în stațiunile balneare la nivel național prezentate în figura 8 din
Anexa 1 , înregistrează o evoluție marginal mai negativă decât cea a sosirilor, cu o creștere m ai
slabă în perioada 2010 -2011 și o scădere mai accentuată în 2014. Această evoluție indică faptul
că pierderile de clientelă au avut loc în zona unui segment care petrecea sejururi caracterizabile
ca „lungi”, fără ca acestea să fie din zona turiștilor ven iți cu bilete de tratament. Acest fenomen
îngrijorător pentru competivititatea sectorului balnear poate indica că sectorul își pierde
clientela „plătitoare” clasic balneară, venită pentru cure lungi, din motive de atractivitate, dar
și de putere de cumpăra re, fără să o înlocuiască cu alte segmente de clientelă.

39 Ibidem
40 Ibidem

În ceea ce privește distribuția înnoptărilor între turiștii români și cei străini, ilustrată în
Anexa 1 în figurile 9 și 10 , ponderea străinilor în total este chiar mai mică decât în cazul
sosirilo r, situație care „se traduce atât prin lipsa de atractivitate a unor produse balneare cât și
prin preferința străinilor pentru sejururile scurte. Turiștii străini în general nu cauta produsul
balnear în stațiuni, vizitandu -le fie pentru patrimoniul lor ist oric și cultural, fie datorită funcției
stațiunilor ca punct de plecare pentru vizitarea unor atracții aflate în afara lor (deseori atracții
naturale precum munții) sau ca puncte de înnoptare pentru cei care întreprind tururi în România.
În acest caz curba evoluției înnoptărilor turiștilor români este practic identică cu cea generală,
înregistrând scăderi constante începand cu 2011, scădere care s -a accentuat în 2014.”41
Figura 11 din Anexa 1 ilustrază evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare în
stațiunile balneare la nivelul României care, deși superior altor sectoare turistice din țară, el
înregistrează fluctuații trecând de la 45% în 2011 la 40% în 2013. „Aceste fluctuații au loc pe
fondul creșterii capacității de cazare, prezentată anterior , în perioada 2011 -2013 într -un context
în care frecventarea a înregistrat scăderi continue. În contextul în care indicele are o valoare
mare în peisajul economiei turistice românești, care se datorează în continuare turismului social
subvenționat de stat prin tichetele de tratament, aceste fluctuații sunt îngrijorătoare și indică cât
de necesară este implementarea unei strategii sectoriale pentru dezvoltarea competitivității
sectorului, în special prin modernizarea bazelor de tratament și a structurilor de cazare și
orientarea lor către produse de tip wellness. În lipsa acestora, sustenabilitatea economică a
operatorilor din sectorul balnear este amenințată de dependența de clientelele tichetelor de
tratament, care singure nu pot asigura ocuparea capacități lor adiționale și deci veniturile pentru
dezvoltarea sectorului.”42

I.4.1. Direcții și strategii de dezvoltare a turismului balnear românesc
„Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv și un mijloc al dezvoltării
economico -sociale de ansamblu, în contextul politicii naționale de dezvoltare și de integrare în
structurile europene.”43
Direcțiile de dezvoltare în ceea ce privește turismul balnear românesc sunt determinate
de dezvoltarea macroeconomică a României, din punct de vedere legislativ, a problemelor

41Ibidem
42 Ibidem
43 Stănciulescu Gabriela, Managementul operațiunilor de turism, Editura All Beck, București, 2002, pag. 29

acestei forme de turism, dar și de implicarea Guvernului României în susținerea dezvoltării
turismului și a turismului balnear românesc. Conform acestor planuri evoluția este
încurajatoare.
Într-o primă fază de argumentare se remarcă faptul că România a înregistrat în 2002 și
2004 unele din cele mai bune ritmuri de creștere economică din cadrul țărilor Europei de Est.
Pe de altă parte, un alt aspect care se remarcă este Planul de acțiune al Programului de
guvernare din perioada 2001 – 2004, aprobat prin H.G.R. 495/2000, care cuprindea obiective
precise44, termene scurte și modalitățile concrete de punere în aplicare în domeniul turismului,
guvernul considerând turismul domeniul prioritar al economiei naționale.
Prin urmare, un prim obiectiv și anume accelerarea procesului de privatizare, a fost
favorizat de hotărârea de guvern prin care Ministerul Turismului va prelua competențele ce
privesc efectuarea privatizării, defavorizând fostului Fond al Proprietății de Stat, cu intenția de
a simplifica procedurile de privatizare în turism.
Un rol deosebit de important în dezvoltarea turismului balnear românesc este reprezentat
de politica socială a guvernului, care, în sprijinul pensionarilor, suportă anual de la buget, în
limita unor cheltuieli efectuate prin sistemul de asigurări sociale în jur de 70% din valoarea
biletului de tratament, astf el facilitând accesul persoanelor de vârsta a III -a în stațiunile cu
factori de cură, în acest mod asigurând și o bună utilizare a ofertei balneoturistice.
Materialele de informare și promovare turistică atât tipărite cât și destinate informării
prin mijloace audiovizuale, acțiunile de reclamă, publicitate și promovare a ofertei turistice, dar
și participarea la târguri internaționale, au cunoscut un succes în ceea ce privește informarea,
turoperatorii de renume, revenind pe piața turistică a României cu perspective excepționale în
vederea creșterii numărului de turiști.
O bună promovare a ofertei românești de turism balnear împreună cu factori naturali de
cură atât de valoroși, fac din țara noastră o destinație din ce în ce mai solicitată de turiștii s trăini,
în special datorită prețul sejurului balnear care este foarte accesibil pentru aceștia.
În ceea ce privește sectorul investițiilor, datorită faptului că turismul este un domeniu al
sectorului privat, din acest sector va proveni și ponderea cea ma i mare a investițiilor. Statului îi
revine, însă, rolul de a coordonara prin utilizarea mecanismelor și pârghiilor specifice

44 *** H.G.R. nr.495/2000, Programul de guvernare pe perioada 2001 – 2004, Monitorul Oficial nr.291 din
2000

economiei de piață pentru stimularea investițiilor. Rolul statului este major în asigurarea
infrastructurii generale de calitate pr in realizarea de investiții ce privesc modernizarea acesteia.
Toate aceste acțiuni propun integrarea în standardele europene a calității produsului
balnear, în condițiile creșterii cererilor internaționale pentru turismul balnear, acestea dând
posibili tatea exploatării intense a potențialului balnear al României în folosul unui cât mai mare
număr de turiști români și străini.
Definirea strategiilor adecvate turismului balnear din România, trebuie să pornească de
la o bună cunoaștere a potențialului turi stic balnear, a gradului actual de valorificare, dar și a
conjucturii economice, sociale și politice care influențează evoluția turismului românesc atât în
mod general cât și a celui balnear în particular. Managementului strategic îi este specifică
analiza mediului extern, pe de o parte, pentru a anticipa și identifica schimbările din cadrul
acestuia și a situației interne, pe de altă parte, pentru a evalua capacitatea ei de a face față cu
succes schimbărilor45.
I.4.2. Surse de finanțare pentru dezvoltarea sectorului balnear
Pentru perioada 2014 – 2020, industria turistică în ansamblu, în general și turismul
balnear în particular, beneficiează de diverse resurse financiare. Printre cele mai importante
sunt amintite Fondurile Structurale și de Investiții Europ ene puse la dispoziția României prin
Programele Operaționale Naționale. Diversitatea și numărul obiectivelor specifice care sunt
adaptate finanțării sectorului turistic impune o abordare integrată a acestora de către sectorul
balnear. Această abordare inte grată presupune utilizarea complexă a mai multor surse de
finanțare în cadrul fiecărui proiect care vizează transformări profunde în diverse domenii ale
sectorului balnear din România: resurse umane, echipament, infrastructuri, etc.
1. Programul Operaționa l Regional (POR)
Planurile de Dezvoltare Regională au identificat dezvoltarea turismului ca o prioritate
de dezvoltare pe baza potențialului turistic existent în toate regiunile. Acest potențial „justifică
sprijinirea dezvoltării economice prin turism, mat erializat în dezvoltarea infrastructurii zonelor
turistice, valorificarea patrimoniului natural, istoric și cultural, precum și includerea acestora în
circuitul turistic și promovarea lor în scopul atragerii turiștilor.

45 Russu C., Management strategic, Ed. All Beck, București, 1999

Având în vedere gradul actual de uzu ră al infrastructurii turistice baleneare, prezentul
obiectiv specific prezintă un interes major pentru actorii din sectorul turismului termal. Acesta
își propune să crească gradul de ocupare al forței de muncă prin investiții în infrastructura
turistică d e bază, făcând referire directă la stațiuniile balneare, climatice și balneoclimatice.
Acest obiectiv vizează investiții clare în cadrul stațiuniilor balneare, climatice și
balneoclimatice precum :
– dezvoltarea infrastructurii pentru turismul balnear (infr astructură rutieră, rețele de
captare și transport, parcuri balneare, modernizare și creare baze de tratament)
– crearea și extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilităților aferente
– amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate pub lică precum și crearea/
modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică;
– dezvoltarea de infrastructuri publice la scară mică pentru valorificarea atracțiilor
turistice;”46
2. Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 – 2020
Având în vedere că multe izvoare termale și minerale sunt situate în zonele rurale și
necesită investiții urgente în modernizarea sau crearea infrastructurilor și echipamentelor
necesare utilizării lor în produsele de turism balnear, PNDR poate reprezenta o sursă importantă
pentru finanțarea acțiunilor de dezvoltare a sectorului balnear.
3. Program Operațional Capital Uman
„Programul Operațional Capital Uman are o relevanța crescută pentru dezvoltarea
sectorului balnear prin obiectivele și măsurile asociate care finanțează programele de educație
și formare profesională care să asigure adaptarea competențelor resurselor umane la cererile
pieței, creșterea capacității managerilor de a dezvolta competitivitatea propriilor firme prin
dezvoltarea abilitaților și c ompetențelor propriilor angajati și dezvoltarea sistemului de educație
profesională și vocațională care să furnizeze abilitațile menționate.
Nevoia de formare profesională rămane esențială pentru creșterea competitivității
acestui sector. Astfel, prin fina nțarea unor proiecte de formare a personalului de diferite tipuri
implicat în sectorul balnear se contribuie la creșterea competitivității acestuia.”47

46 Reactualizare Master Plan pentru dezvoltarea turismului balnear , Autoritatea Național ă pentru Turism
47 Ibidem

4. CBC România – Ungaria 2014 -2020
Cadrul natural împreună cu istoria comună au creionat un potențial turis tic ridicat în
zona transfrontalieră România – Ungaria. În ceea ce privește potențialul turismului balnear,
acesta este foarte important, mai ales având în vedere „tradiția și poziționarea pe piață a
Ungariei și României în ceea ce privește turismul de wel lness și SPA, precum și existenta unor
stațiuni istorice precum Băile Felix și 1 Mai, dezvoltarea unor produse turistice balneare
comune va permite obținerea de beneficii socio -economice superioare din acest sector de
activitate de ambele parți ale frontie rei.
Investițiile în renovarea sau dezvoltarea de noi centre de tratament balnear cu produse și
proceduri gândite astfel încât să raspundă în mod corect problemelor de sănătate de la nivel
transfrontalier pot contribui în mod eficace la atingerea obiectivu lui de îmbuntățire a serviciilor
de îngrijire a sănătații pe care îl propune programul de cooperare transfrontalieră.”48
5. Romania -Serbia IPA CBC Programme 2014 – 2020
Prin caracteristicile reliefului împreună cu fauna prezentă, zona transfrontalieră dintre
România și Serbia, deține vaste resurse turistice, deseori insuficient exploatate sau slab
promovate. Potențialul resurselor turistice transfrontaliere este unul foarte ridicat, beneficiind
de o notorietate ridicată și destinații turistice și balneoturisti ce consacrate. În acest caz,
utilizarea fondurilor transfrontaliere pentru finanțarea unor produse balneare comune va putea
întări competitivitatea și poziția pe piață a produselor balneare oferite de stațiunile din România,
dintre care unele au un caracte r istoric marcat precum Băile Herculane.
6. Romania -Bulgaria Cross Border Programme 2014 -2020
Zona transfrontalieră România -Bulgaria se caracterizează printr -un patrimoniu natural
și cultural bogat, care este „supus unei varietăți de presiuni și conflicte d e uzură (de la industrie,
agricultură intensivă, schimbări climatice, transport, precum și fluxuri de turism prost
gestionate). Având în vedere dificultățile socioeconomice ale zonei transfrontaliere, presiunile
par pregătite să continue dacă nu sunt ident ificate, implementate și promovate noi modalități de
utilizare durabile, totuși viabile din punct de vedere economic ale acestui patrimoniu. Având
în vedere geografia, structura ecologică a zonei transfrontaliere (structurată în jurul litoralului
Mării Ne gre și coridorului Dunării – un coridor natural important care leagă cele două părți
naționale) și evoluția etnografică și istorică comună a celor două națiuni, valoarea adăugată în

48 Ibidem

tratarea chestiunii protejării și utilizării patrimoniului natural și isto ric în zona transfrontalieră
pare evidentă.
Dezvoltarea turismului balnear în zona transfrontalieră va contribui la generarea unor
beneficii durabile pentru comunitățiile locale, va asigura o diversificare a surselor de venit
pentru actorii locali și va of eri premisele necesare creării unui sector economic viabil și
sustenabil.”49

49 Ibidem