Medici, țărani și igienă rurală în România [612664]

ROMÂNIA
MEDICILOR

Medici, țărani și igienă rurală în România
de la 1860 la 1910

Constantin B ărbulescu

« RECENZIE »

2015

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
2

Autorul …

Constantin Bărbulescu (n. 1969) a absolvit în 1994 Facultatea de Istorie și
Filozofie a Universității „Babeș -Bolyai“ din Cluj -Napoca, la specializarea istorie -etnologie. A
lucrat ca muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, participând în paralel la mai multe
cercetări etnografic e pe teren și pregătindu -și doctoratul în istorie, pe care l -a obținut în 2003.
Din același an predă la Facultatea de Istorie și Filozofie de la Universitatea „Babeș -Bolyai“,
unde, în prezent, este conferențiar în cadrul Departamentului de istorie modernă, arhivistică și
etnologie. În 2011 a obținut încă două titluri de doctor, unul în sociologie (la SNSPA), iar
celălalt în antropologie și etnologie (la Universitatea din Perugia).
Multipla sa formație se reflectă în articolele și studiile care au apărut în diverse publicații
științifice, precum Caiete de antropologie istorică , Revista de etnografie și folclor ,
Transylvanian Review , Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu“ din Cluj -Napoca. Este
autor, coautor sau editor a 11 volume, dintre care cele pe care le consideră mai importante sunt:
Imaginarul corpului uman. Între cultura țărănească și cultura savantă (secolele XIX –XX) ,
Editura Paideia, București, 2005; Modernizarea lumii rurale din România în a doua jumătate
a secolului al XIX -lea și la înce putul secolului al XX -lea. Contribuții , Editura Accent, Cluj –
Napoca, 2005 (cu Vlad Popovici); Corvin. O biografie rurală , Editura Accent, Cluj -Napoca,
2006 (cu Elena Bărbulescu); Documente privind politica sanitară în România (1965 –1989) ,
Editura Mega, Cluj -Napoca, 2010; Țărani, boli și vindecători în perioada comunistă. Mărturii
orale , vol. II, Edi tura Mega, Cluj -Napoca, 2011; Medicine, Hygiene and Society from the
Eighteenth to Twentieth Centuries , Editura Mega, Cluj -Napoca, 2011 (în colaborare cu Alin
Ciupală).

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
3

ROMÂNIA MEDICILOR.
Medici, țărani și igienă rurală în România
de la 1860 la 1910

Lucrarea istoricului Constantin Bărbulescu intitulată ,,România medicilor. Medici,
țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910” a apărut în anul 2015, fiind publicată la
editura Humanitas din București. Subiectul central al acestei cercetări îl reprezintă imagologia
socială, mai exact imaginea pe care o construiește în cea de-a doua parte a secolului al XIX -lea
o parte a elitei, c orpul profesional medical, despre țăranul și lumea rurală în principal, dar și
despre realitatea socială globală a României moderne în care trăiește acest țăran, în particular.
„România medicilor” face parte din categoria Istoria Româ nilor , societate și ci vilizație,
și cuprinde 356 de pagini. Lucrarea se deschide cu o introducere, mulțumiri, urmate de o
structurare a subiectului în trei părți care conțin mai multe capitole și subcapitole, și în cele din
urmă, o încheiere și o bibliografie.
Constantin Bărbul escu își începe prezentul demers științific precizându -și metodele și
aria de cercetare, inclusiv dificultățile în a corela metodele specifice etnologiei cu cele ale
istoriei. Subiectul este foarte generos, din multe puncte de vedere : ceea ce se studiază î n mod
obișnuit la ora actuală privitor la secolul XIX este un demers clasic, care pune accentul pe
succesiunea diferitelor evenimente istorice, cu evidențierea implicării diferitelor clase sociale
și surprinderea schimbărilor în plan politic, social și cul tural; „în România medicilor. Medici,
țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910 veți găsi o altă lume, una nescoasă la
lumină aproape deloc până acum ”, afirma autorul.
Documentele folosite de istoric sunt rapoartele medicilor de plasă, în primul rând, a
medicilor primari de județ, rapoartele medicilor spitalelor rurale, ale medicilor de regiment, dar
și rapoartele inspecțiilor sanitare. Aici se regăsesc informații despre starea igienică a
locuitorilor , principalele boli ale populației, precum și date demografice dar și descrieri
demografice ale unității administrate. Primele rapoarte sanitare apar înaintea adoptării
legislației sanitare moderne din 1874 și se diferențiază profund de cele apărute mai tâ rziu

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
4 deoarece conțin numeroase aprecieri pozitive la adresa igienei țăranului. De exemplu, doctorul
Coridaly il consideră pe țăranul din districtul Ismail, harnic: „Țăranul este laborios și nu se
retrage înaintea unei munci atât de aspre. […] Femeile țăran ilor petrec o viață atât de muncitoare
ca și bărbații.”1 Este greu de explicat atitudinea doctorului față de stereotipul care asociază
țăranul cu lenea și despre care știm că este mult mai vechi decât mijlocul secolului XIX. De
aceeași părere este și autor ul nostru: „Pentru mine, în epocă, lumea rurală este o lume idilică
populată de țărani îmbrăcați în haine curate de sărbătoare, cu tradiții milenare, o chintesență
pozitivă a românului și românismului.”2

Partea întâi a volumului este într -o anumită măsură introductivă și ne conduce în lumea
surselor. Analiza se oprește asup ra a două categorii de surse, dintre cele mai utilizate pe
parcursul cercetării. Este vorba despre rapoartele medicale și memorialistica medicilor. Pe
lângă acestea și o multitudine de s crieri medicale publicate în reviste de specialitate sau în
broșuri și în volume individuale.
Este destul de greoi de citit această parte întâi, dar pentru cei familiarizați cu studiile
istorice reprezintă o adevărată încântare să vadă cât de atent și -a elaborat discursul științific
istoricul și cercetătorul Constantin Bărbulescu.
Partea a doua, care constituie nucleul lucrării, es te realizată printr -o prezentare și o
analiză a temelor discursului medical. Pe rând, în capitole separate, istoricul a analiz at fiecare
dintre temele discursului medical despre țăran și luma rurală, uneori făcând referire și la lumea
orașelor. Acest studiu a fost realizat cronologic, pornind de la mărturiile de început de secol
XIX până la perioada premergătoare Primului Război Mondial.
Concluziile la care ajunge istoricul sunt destul de diferite și de multe ori contrazic cele
ce se propagau până nu demult sub forma discursului istoric oficial: țăranul român, în viziunea
medicului, nu era nici harnic, nici curat, nici bine îmbrăc at, avea o alimentație proastă, murea
de foame de multe ori, trăia în niște condiții absolut mizerabile, tradiția religioasă îl împiedică
să adopte cele mai bune tratamente (de exemplu, autorul evidenția o situație în care o mamă
refuza să își hrănească co pilul bolnav cu mâncare de dulce în vreme de post, afirmând că ar
prefera să îi moară copilul decât să îl spurce dându -i alimente precum carne, ouă sau lapte).
Acest regim vegetal este una dintre cauzele slăbiciunei, morbidității și mortalității și mai ale s a
slabei rezistențe la munc ă și chiar a lenei sale involun tare. Pe lângă acestea se mai adaugă și

1 Coridaly, 1863, p. 183, apud ., Constantin Bărbulescu, România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în
România de la 1860 la 1910 , București, Editura Humanitas, 2015, p. 31;
2 Constantin Bărbulescu , op. cit ., p. 77.

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
5 condiția precară a habitatului rural. Întregul ansamblu al proprietății țăranului lasă de dorit prin
modul de construcție a caselor, a adăposturilor pentru animale și condițiile de salubrizare. Multe
dintre aceste „rele igienice” ale locuinței rurale se datorează și supraaglomerării, care face
imposibilă izolarea unui bolnav , iar consecințele nu sunt doar patologice, ci și morale care sunt
la fel de grave.
Partea a treia a acestei cercetări trece dincolo de imagologie și privește raporturile dintre
cele două lumi, rurale și urbane. Cele două capitole reprezintă două studii de caz ale acestei
interacțiuni între cultura modernă dominantă și cea țărănească, domin antă. De asemenea,
focalizarea este total di ferită. În primul capitol, dedi cat legislației sanitare, se urmărește cum
cultura medicală dominantă încearcă să se impună la nivelul întregului corp social, pe când în
cel de -al doilea capitol, autorul pătrunde în intimitatea realității sociale și arată cum cultura
dominantă reacționează la presiunile la care este supusă. De exemplu, cum se aplică principiile
legii și ale regulamentelor în cazul prevenirii bolilor infecțioase. Însă lucrurile nu sunt atât de
simpl e pe cât par, aceste principii, mai ales în mediu rural, sunt aproape imposibil de aplicat.
Epidemia nu poate fi stăpânită, din cauza lipsei de cooperare a sătenilor care nu respectă
prescripțiile medicale. Din perspectiva țăranului, v raciul era mai în măs ură decât medicul cu
diplomă să trateze diferite boli ; medicul fiind doar un personaj exotic, un concurent neloial al
vindecătorilor rurali. Plus de asta, p entru țăranul român boala nu pare a fi un dezechilibru în
mecanismele corpului, ci mai degrabă o ped eapsă divină sau rezultatul acțiunii unor agenți
magici .
În concluzie, din rapoartele sanitare pe care le consultă istoricul, reiese că legislația nu
se aplică decât parțial și defectuos. Sau pur și simplu este ignorată cu desăvârșire, situație care
pare c ea mai răspândită.

De ce este importantă abordarea în secolul XXI al unui astfel de subiect privit prin ochii
medicilor ? Ei bine, unul dintre raspunsuri ar fi ca beneficiem de mari avantaje. În primul rând,
acest corp profesio nal medical, în ultimele decenii ale secolului al XIX -lea, devine un personaj
cunoscut într -o mai mare măsură și în lumea satelor. Se observă că, treptat, toți membrii
ierarhiei sistemului sanitar intră tot mai mult în contact cu lumea rurală, pe măsură ce rolul
acesteia crește în ideologia națională a epocii. Cu toții se angajează în marea luptă împotriva
morbidității și a mortalității.
Medicii nu sunt numeroși în Principate, însă constituie un grup îndeajuns de important,
astfel încât istoricul Alexandru -Florin Platon îi include în grupurile profesionale care alcătuiesc
burghezia pe cale să se nască în țările române în cea de -a doua jumătate a secolului al XIX -lea.

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
6
În concluzie, e lita românească în ansamblul său a construit și a utilizat de -a lungul
secolului XIX o dublă imagine despre țăran și despre lumea rurală, o imagine a autohtonului cu
un evident rol național identitar și o imagine a sălbaticului din propria societate care trebuie
civilizat.
În final, subiectul cercetării realizate de Constantin Bă rbulescu nu este doar de
imagologie socială, ci poate fi la fel de bine legat și de modernizarea lumii rurale , precum și a
diferitelor servicii sociale . Structura României moderne și ritmurile modernizării sunt țesute în
epocă, ca și astăzi, tocmai de acea stă împle tire dintre arhaic și modern, dintre rural și urban.