Medici, țărani și igienă rurală în România [612658]

ROMÂNIA
MEDICILOR

Medici, țărani și igienă rurală în România
de la 1860 la 1910

Constantin B ărbulescu

« RECENZIE »

2015

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
2

Autorul …

Constantin Bărbulescu (n. 1969) a absolvit în 1994 Facultatea de Istorie și
Filozofie a Universității „Babeș -Bolyai“ din Cluj -Napoca, la specializarea istorie -etnologie. A
lucrat ca muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, participând în paralel la mai multe
cercetări etnografice pe teren și pregătindu -și doctoratul în istorie, pe care l -a obținut în 2003.
Din același an predă la Facultatea de Istorie și Filozofie de la Universitatea „Babeș -Bolyai“,
unde, în prezent, este conferențiar în cadrul Departamentului de istori e modernă, arhivistică și
etnologie. În 2011 a obținut încă două titluri de doctor, unul în sociologie (la SNSPA), iar
celălalt în antropologie și etnologie (la Universitatea din Perugia).1
Multipla sa formație se reflectă în articolele și studiile care au apărut în diverse publicații
științifice, precum Caiete de antropologie istorică, Revista de etnografie și folclor,
Transylvanian Review, Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu“ din Cluj -Napoca. Este
autor, coautor sau editor a 11 volume, dintr e care cele pe care le consideră mai importante sunt:
Imaginarul corpului uman. Între cultura țărănească și cultura savantă (secolele XIX –XX),
Editura Paideia, București, 2005; Modernizarea lumii rurale din România în a doua jumătate
a secolului al XIX -lea și la începutul secolului al XX -lea. Contribuții , Editura Accent,
ClujNapoca, 2005 (cu Vlad Popovici); Corvin. O biografie rurală , Editura Accent, Cluj –
Napoca, 2006 (cu Elena Bărbulescu); Documente privind politica sanitară în România (1965 –
1989) , Editur a Mega, Cluj -Napoca, 2010; Țărani, boli și vindecători în perioada comunistă.
Mărturii orale , vol. II, Edi tura Mega, Cluj -Napoca, 2011; Medicine, Hygiene and Society from
the Eighteenth to Twentieth Centuries , Editura Mega, Cluj -Napoca, 2011 (în colaborare cu Alin
Ciupală).2

1 Constantin Bărbulescu, România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910 ,
București, Editura Humanitas, 2015 .
2 Ibidem.

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
3
ROMÂNIA MEDICILOR.
Medici, țărani și igienă rurală în România
de la 1860 la 1910

Lucrarea istoricului Constantin Bărbulescu intitulată ,,România medicilor. Medici,
țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910” a apărut în anul 2015, fiind publicată la
editura Humanitas din București. Laitmotivul acestei cercetări îl reprezin tă imagologia socială,
cu alte cuvinte, imaginea pe care o creează în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX -lea o
parte a elitei, corpul profesional medical , despre țăranul și lumea sătească în general , dar și
despre întregul ansamblu pe care -l constituie portretul României moderne î n care tră iește acest
țăran..
„România medicilor” face parte din categoria Istori a Româ nilor , societate și civilizație ,
și cuprinde 356 de pagini. Lucrarea se deschide cu o introducere, mulțumiri, urmate de o
structurare a subiectului în trei părți care conțin mai multe capitole și subcapitole, și în cele din
urmă, o încheiere și o bib liografie.
Constantin Bărbulescu își începe actuala operă științific ă specificând metodel e și aria
de cercetare, precum și dificultățile pe care le -a întâmpinat în corelarea metodelor specifice
etnologiei cu cele ale istoriei. Tema este foarte genero asă, din numeroase perspective : ceea ce
se cercetează de obicei la ora actuală cu precădere pe secol XIX este un demers clasic, care se
bazează pe succesiunea diferitelor evenimente istorice, cu evidențierea implicării diferitelor
clase sociale și surprinderea sch imbărilor în plan social , politic și cul tural; „în România
medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910 veți găsi o altă lume,
una nescoasă la lumină aproape deloc până acum ”, afirma autorul.
Principalele surse folosite de istoric sunt rapoartele medicilor de plasă , în principal, a
medicilor primari de județ, ale medicilor de regiment , rapoartele medicilor spitalelor rurale, și
nu în cele din urmă, rapoartele inspecțiilor sanitare. Aici se regăsesc infor mații despre starea
igienică a țăranilor , principalele boli care ajung destul de populare în lumea sătească , precum
și descrieri demografice ale unității administrate. Primele rapoarte sanitare apar înaintea
adoptării legislației sanitare moderne din 1874 și se diferențiază într -o mare măsură de cele

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
4 apărute mai târziu deoarece conțin numeroase aprecieri pozitive la adresa igienei țăranului. De
exemplu, doctorul Coridaly î l consideră harnic pe țăran : „Țăranul este laborios și nu se retrage
înaintea unei munci atât de aspre. […] Femeile țăranilor petrec o viață atât de muncitoare ca și
bărbații.”3 Este dificil de înțeles atitudinea doctorului față de stereotipul care asociază țăranul
cu lenea și despre care se știe că datează dinaintea celei de a doua jumătăți al veacului al XIX –
lea. De aceeași părere este și autorul n ostru: „Pentru mine, în epocă, lumea rurală este o lume
idilică populată de țărani îmbrăcați în haine curate de sărbătoare, cu tradiții milenare, o
chintesență pozitivă a românului și românismului.”4

Partea întâi a volumului este oarecum introductivă și ne călăuzește în lumea surselor.
Analiza se oprește asup ra a două categorii de surse, dintre cele mai utilizate pe parcursul
cercetării. Este vorba despre rapoartele medicale și memorialistica medicilor. Pe lângă acestea
și o multitudine de scrieri medicale publicate în reviste de specialitate și în volume individuale.
Este destul de ostenitor să parcurgi această primă parte , dar pentru cei familiarizați cu
studiile istorice reprezin tă o adevărată încântare să remarce cu câtă de atenție și-a elaborat
discursul științific istoricul și cercetătorul Constantin Bărbulescu.
Partea a doua, care constituie nucleul lucrării, es te realizată printr -o prezentare și o
analiză a temelor discursului medical. Succesiv , de-a lungul a mai multor capitole , istoricul a
analiz at fiecare dintre temele discursului medical despre țăran și lum ea rurală, uneori făcând
referire și la lumea orașelor. Acest studiu a fost ordonat cronologic, pornind de la mărturiile de
început de secol XIX până la perioada premergătoare Primului Război Mondial.
Concluziile la care ajunge istoricul sunt destul de diferite și de multe ori contrazic cele
ce se propagau până nu demult sub forma discursului istoric oficial: țăranul român, în viziunea
medicului, nu era nici harnic, nici curat, nici bine îmbrăc at, avea o alimentație proastă, murea
de foame de cele mai multe ori, trăia în niște condiții absolut deplorabile , iar tradiția r eligioasă
îl împiedică să accepte cele mai bune tratamente (de exemplu, autorul evidenția o situație în
care o mamă refuza să își hrănească co pilul bolnav cu mâncare de dulce în vreme de post,
afirmând că ar prefera să îi moară copilul decât să îl spurce dându -i alimente precum carne, ouă
sau lapte). Acest regim vegetal constituie una dintre cauzele morbidității și mortalității și mai
ales a slabei rezistențe la munc ă și chiar a lenei involun tare. Pe lângă acestea se mai adaugă și
condiția precară a habitatului rural. Întregul ansamblu al proprietății țăranului lasă de dorit prin
modul de construcție a caselor, a adăposturilor pentru animale și condițiile de salubrizare. Multe

3 Coridaly, 1863, p. 183, apud ., Constantin Bărbulescu, op.cit. , p. 31;
4 Constantin Bărbulescu , op. cit ., p. 77.

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
5 dintre aceste „rele igie nice”, cum le numește doctorul I acob Felix, ale locuinței rurale se
datorează și supraaglomerării, care face imposibilă izolarea unui bolnav , iar consecințele nu
sunt doar patologice, ci și morale care sunt la fel de grave.
Partea a treia a acestei cercetări depășește imagologia și analizează raporturile dintre
cele două lumi, rurale și urbane. Cele două capitole reprezintă două studii de caz ale acestei
interacțiuni între cultura modernă dominantă și cea țărănească . De asemenea, focalizarea este
total di ferită. În primul capitol, dedi cat legislației sanitare, se urmărește cum cultura medicală
încearcă să se impună la nivelul întregului corp social, pe când în cel de -al doilea capitol, autorul
pătrunde în intimitatea realității sociale și ne dezvăluie modul în care cultura dominantă
reacționează la presiunile la care este supusă. De exemplu, cum se aplică principiile legii și ale
regulamentelor în cazul prevenirii bolilor infecțioase. Însă lucrurile nu sunt atât de simpl e pe
cât par, aceste principii, mai ales în mediu rural, sunt aproape imposibil de aplicat . Epidemia
nu poate fi controlată , din cauza lipsei de cooperare a sătenilor care nu respectă prescripțiile
medicale. Nu e de mirare că populația din mediul rural este pe cât se poate de sceptică în ceea
ce privește sistemul medical, având în vedere ca la începutul secolului XIX, încă se aflau medici
doar în orașele principale. Drept urmare, ca și în vremurile precedente, majoritatea populației
preferă să recurgă, în caz de boală, la medicina poporană, la cea calugărească și băbească. Nici
astăzi nu putem spune că această mentalitate s -a schimbat în totalitate; încă mai există credințe
conform căreia bolile vin de la Dumn ezeu drept pedeapsă pentru diverse nelegiuiri, iar
tămăduirea, de la biserică prin rugăciunile preoților. Însă, treptat, odată ce sătenii se vor
convinge de superioritatea medicinii stiințifice, de rezultatele ei, de binefacerile spitalelor, vor
dispărea t oate babele care descântă boli, precum au dispărut și chirurgii empirici, care au existat
până în a doua jumătate a secolului XIX.
Concluzia la care ajunge autorul este că legislația nu se aplică decât parțial și defectuos
ceea ce reiese din rapoartelor sanita re consultate ; sau pur și simplu este ignorată cu desăvârșire,
situație care pare a fi cea mai răspândită.

De ce este importantă abordarea în secolul XXI al unui astfel de subiect privit prin ochii
medicilor ? Ei bine, unul dintre raspun suri ar fi ca beneficiem de numeroase avantaje. În primul
rând, acest corp profesio nal medical, î n ultim ele decenii ale veacului al XIX -lea, devine un
personaj tot mai cunsocut și în lumea satelor. Se observă că, treptat, toți membrii ierarhiei
sistemului sanitar intră tot mai mult în contact cu lumea rurală, pe măsură ce rolul acesteia
crește în ideologia națională a epocii. Cu toții se angajează în marea luptă împotriva morbidității
și a mortalității.

ROMÂNIA MEDICILOR. MEDICI, ȚĂRANI ȘI IGIENĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA DE LA 1860 L A 1910
6 Medicii nu sunt numeroși în Principate, însă constituie un grup îndeajuns de important,
astfel încât istoricul Alexandru -Florin Platon îi include în grupurile profesionale care alcătuiesc
burghezia pe cale să se nască în țările române în cea de -a doua jumătate a secolului al XIX -lea.
În concluzie, e lita românească în ansamblul său a construit și a utilizat de -a lungul
secolului XIX o dublă imagine despre țăran și despre lumea rurală, o imagine a autohtonului cu
un evident rol național identitar și o imagine a sălbaticului din propria societate care trebuie
civilizat.
În final, subiectul cercetării realizate de Constantin Bă rbulescu nu este doar de
imagologie socială, ci poate fi la fel de bine legat și de modernizarea lumii rurale , precum și a
diferitelor servicii sociale . Structura României moderne și ritmurile modernizării sunt țesute în
epocă, ca și astăzi, tocmai de acea stă împle tire dintre arhaic și modern, dintre rural și urban.