Licenta Finalizata (1) [612638]

– Cluj-Napoca –
2017

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Conf. univ. dr. Dana Elena Bako

Student: [anonimizat]

3

Comerțul internațional al României
la 10 ani de la aderarea la UE
Studiu de caz : Yazaki Component
Technology S.R.L.

Coordonator științific :
Conf. univ. dr. Dana Elena Bako

Student: [anonimizat]

4
Contents
INTRODUCERE 6
Lista graficelor, tabelelor și figurilor 7
CAP. I CONSECINȚELE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ ASUPRA
POLITICII COMERCIALE 8
1.1. Strategia și politica comercială la nivel de uniune europeană 8
1.1.1. Evoluția istorică a politicii comerciale a Uniunii Europene 8
1.1.2. Obiectivele si principiile politicii comerciale a Uniun ii Europene 12
1.2. Identificarea, îndeplinirea și punerea în aplicare a cerințelor de acquis comunitar în
domeniul politicii comerciale pentru România 14
Cap. II INSTRUMENTE UTILIZATE IN POLITICA COMERCIALĂ 19
2.1. Instrumente de politică comercială 19
2.1.1. Instrumente de politică comercială de natură tarifară 19
2.1.2. Instrumente de politică comercială de natură netarifară 25
2.2. Politica comercială comună – cadrul legislativ și principii de funcționare 27
2.2.1. Cadrul juridic al funcționării politicii comerciale 27
2.2.2. Principa lele elemente ale politicii comerciale comune 29
2.2.3. Alte instrumente de politică comercială 32
Cap. III ANALIZA EVOLUȚIEI COMERȚULUI INTERNAȚIONAL AL ROMÂNIEI 34
3.1. România înaintea aderării la UE 34
3.2. Situația României în prezent 35
3.3. Top 10 Parteneri externi ai României (Cod 87) 36
3.4. Modalități de transport 37
3.5. Analiză export și import pe județul Arad 38
STUDIU DE CAZ 40
Profilul companiei 40
Istoricul companiei 40
Yazaki în lume 41
Yazaki în Româ nia 44
Situația netă contabilă (activ net contabil) 45
Rata solvabilității patrimoniale 45

5
Rata solvabilității curente 46
Rapoarte financiare 47
Indicatori de profitabilitate 47
Indicatori de solvabilitat 48
Indicatori de lichiditate 48
Indicatorii de eficiență 49
Cifra de afaceri 49
Profitabilitatea 50
Gradul de îndatorare 51
Bilan ț 52
Cash Flow 53
Riscurile companiei 53
Produsele companiei 54
Structură Clienți 56
Analiza vânzări la nivelul liniilor de producție buget versus actual (realizat efectiv ) 59
CONCLUZII 61
Bibliografie 63

6

INTRODUCERE

Comerțul internațional este un factor de interes major pentru econimiile de toate tipuri le,
de la cele mici, până la cele de zvoltate. Acesta poate determin ă creșterea economică, fiind un
factor foarte important. Multe dintre țările dezvoltate au reușit să ajungă la acest nivel plecând de
la exportul bunurilor produse.
Fiind o parte importantă a specializării mele, curiozitatea m -a împins să cercetez mai
aprofundat această ramură, pentru a vedea cum, de ce, în ce condiții se realizează comerțul
internațional la nivel mondial, la nivelul Unuinii Europe ne, dar și la nivelul României, pentru a
descoperii care este aportul lor când vine vorba de economia româneasc ă.
Înafara noțiunilor teoretice, am realizat și o analiză a comerțului internațional din
România, pentru a -mi face o părere despre cum evoluează această practică în țara noastra, despre
cum s -a comportat România înaintea aderării la UE și cum este acum, de spre creșterea/scăderea
importurilor și exporturilor, analizând datele oferite de Institutul Național de Statistică (INS).
Am realizat și un studiu de caz, despre o companie multinațională japoneză, producătoare
de piese auto și de fire electrice pentru ma șini. Numele so cietății este Yazaki Component
Tehnology SRL , care are mai multe filiale și fabrici în lume. În România are patru fabrici. Am
folosit datele furnizate de fabrica din Arad. Am ales această companie deoarece mașinile au
însemnat mereu o pasiun e pentru mine. Fiind o companie care se ocupă, totodată, și cu exporturi
și importuri, aceasta a fost o soluție optimă pentru realizarea studiului de caz.
Pentru a putea face o conexiune între studiul de caz și teoria, în capitolul patru, am inclus
și ana liza importurilor și exporturilor la nivel național a categoriei din care face parte compania
și pe ce loc se afla județul Arad, dintre toate județele țării, când vine vorba de comerțul
internațional de piese auto.
Lucrarea per total, este o cercetare a c omețului internațional la nivel modoeconomic,
macroeconomic și microeconomic. Am demonstrat cum ne ajută în dezvoltarea economică și cât
de avantajos este pentru orice tip de economie să reușească să întrețină relațiile externe prin
comerț.

7

Lista graficel or, tabelelor și figurilor

Grafice :
Grafic ul nr. 1- Situația comerțului internațional al României în anul 2005 .
Grafic nr . 2- Situația comerțului internațional al României din anul 2015.
Grafic nr. 3 – Modalități de transport al bunurilor.
Grafic nr. 4 – Importurile și exporturile din județul Arad.
Grafic nr 5 – Situația netă contabilă .
Grafic nr. 6 – Rata solvabilității patrimoniale .
Grafic nr. 7 – Rata solvabilității curente.
Grafic nr . 8 – Bilanțul companiei .
Grafic nr. 9 – Structură clienți pe zone geografice.
Grafic nr. 10 – Structură clienți pe relație de afiliere.

Tabele :
Tabel nr . 1 – Situația comerțului internațional al României în anul 2005 .
Tabel nr. 2 – Situația comerțului internațional al României din anul 2015.
Tabel nr . 3 – Top 10 parteneri externi ai României .
Tabel nr. 4 – Top 5 județe exportatoare.
Tabel nr. 5 – Țări unde compania are deschise filiale/fabrici.
Tabel nr. 6 – Bilanțul
Tabel nr. 7 – Cash Flow
Tabel nr. 8 – Structură clienți pe zone geografice.
Tabel nr. 9 – Structură clienți pe relație de afiliere.
Tabel nr. 10 – Analiza vânzări la nivelul liniilor de producție.

Figuri :
Figura nr. 1 – Cifra de afaceri a companiei.
Figura nr. 2 – Profitabilitatea companiei .
Figura nr. 3 – Gradul de îndatorare al companiei.
Figura nr. 4 – Blocuri de joncțiune i ntegrate și blocuri de relee.
Figura nr. 5 – Produsele companiei, display -uri de tablou de bord .

8
CAP. I CONSECINȚELE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
ASUPRA POLITICII COMERCIALE
1.1. Strategia și politica comercială la nivel de uniune europeană
1.1.1. Evoluția istorică a politicii comerciale a Uniunii Europene

După recesiune, provocarea pentru Uniunea Europeană este acum aceea de a stimula
creșterea economică și a investițiilor și de a soluționa problema forței de muncă. Comisia
Europeană a pus aceste obiective printre prioritățile sale politice.
Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cei mai importanți actori prezenți pe scena
comerțului internațional, este cel mai mare exportator și importator de bunuri și servicii (luate
împreună) prima sursă și prima destinație pentru investițiile străine directe în lume de asemenea
este primul partener comercial a aproximativ 80 de țări și al doilea partener pentru alte patruzeci.
Exporturile Uniunii au cunoscut o creștere spectaculoasă, având în vedere că la începutul anilor
`90 acestea înregistrau o valoare de 350 de milioane EUR, valoare care, în 2016 a crescut până la
6.509 miliarde de EUR, comparativ cu importul de bunuri și servicii care s -a ridicat la valoarea
de 5.967 miliarde de EUR. Soldul balanței comerciale cu bunuri a fost unul pozitiv de aproape
548 miliarde de EUR.
Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe acest atu în beneficiul propriil or cetățeni și a
celor din alte regiuni, în special din țările cele mai sărace. Cu toate acestea, având în vedere
schimbările în modul de funcționare a economiei globale, trebuie regândită politica comercială.
Comerțul are un impact semnificativ asupra pei sajului geopolitic și vice -versa, combinate cu
cooperarea pentru dezvoltare, acesta este, de asemenea, un motor puternic pentru creștere în
țările în curs de dezvoltare. Mai mult de jumătate din comerțul mondial actual este reprezentat de
țările în curs de dezvoltare în ansamblul lor . Economiile emergente, în prezent, sunt considerate
ca o parte a soluției pentru criza economică, acest fapt se datorează deplasarii puterii economice
de la țările dezvoltate către aceste economii.
Peisajul economic mondial s -a transformat în mod radical în ultimul deceniu, fapt care a
determinat schimbări ale politicilor comerciale, de dezvoltare și investiții. Interesul politicilor
comerciale s -a deplasat de -a lungul timpului din cauza tarifelor scăzute ale comerțu lui
internațional, spre chestiuni normative și spre alte tipuri de problematici din interiorul granițelor.
Ritmul schimbărilor curente din economia mondială este unul nemaiîntâlnit în istorie. Mai multe

9
țări au reușit să profite de posibilitățile oferite d e un sistem comercial deschis pentru a crește
cantitatea de exporturi de bunuri fabricate și de servicii, în detrimentul exporturilor de produse
de bază tradiționale și pentru a înregistra o rată de creștere susținută a PIB -ului. China este a treia
economi e din lume după UE și SUA și primul exportator mondial după UE. Alte economii
emergente care urmează o traiectorie similară sunt India și Brazilia. Au atras investiții străine
directe (ISD) și sunt, în momentul actual, investitori esențiali la nivel mondia l. Economiile
emergente determină creșterea mondială și sunt recunoscute ca actori economici și politici
principali la nivel internațional.
Din perspectiva istorică, politica comercială externă a Uniunii Europene este eminamente
strâns legată de instituirea unei politici comerciale comune, aceasta bazându -se pe „(…) principii
uniforme în special în ceea ce privește modificările tarifare, înche ierea de acorduri tarifare și
comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, precum și măsurile de
protecție comercială, cum ar fi cele care trebuie adoptate în cazul dumpingului și al
subvencțiilor”.1
În timp, atributele Uniunii Europene în domeniul politicii comerciale au fost extinse,
aceasta având posibilitatea de a încheia acorduri comerciale cu țări terțe în numele tuturor
statelor membre, cu scopul de a atinge o mai mare consistență în elaborarea și punerea în
aplicare a tu turor acordurilor comerciale încheiate cu respectivele state terțe.2 În urma rundelor
de negociere purtate în cadrul GATT și OMC, agenda comercială internațională s -a extins,
acoperind și sectoare precum comerțul cu servicii, normele de investiții,
dreptur ile.de.proprietate .intelectuală .și.clauzele .de.mediu.
Procesul decizional, în cadrul negocierilor comerciale desfășurate la nivel internațional, urmează
o structură foarte bine conturată , ce se bazează într -o anumită proporție pe „metoda comunitară”
de luare a deciziilor. Analizâ nd acest proces, suntem nevoiți să acordăm o atenție aparte faptului
conform căruia, fiecare stat membru încearcă să exercite controlul asupra politicii comercial e a
UE, în această direcție se constată că, pe masură ce problemele atinse prin această politică sunt
mai sensibile, statele membre încearcă să -și maximizeze controlul.
Analizând posibilitatea fiecărui stat membru de a -și exercita controlul asupra modului în
care este formulată și condusă politica comercială a Uniunii Europene, se poate trage concluzia,

1 În conformitate cu Tratatul CE, articolul 133.
2 În conformitate cu Tratatul CE, articolul 300.

10
conform căreia această capacitate a statelor membre este invers proporțională cu capacitatea UE,
în ansamblul său, de a acționa decisiv și activ în cadrul sistemului comercial internațional.
Politica comercială, se poate spune ca exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter
juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. adoptate de către o țară sau o
comunitate de țări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform
intereselor proprii. Politica comercială eficientă este esențială pentru stimularea creșterii și a
ocupării forței de muncă în Europa și în străinătate și pentru proiectarea valorilor și intereselor
UE în lume. Politica comercială este eminamente, unul din pilonii principali ai relațiilor Uniunii
Europene cu țările terțe. Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul
inițial de integrare economică europeană, astfel c ă politica comercială a UE (inițial CEE) este
comună în linii mari în raport cu restul lumii încă din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale.
Pornind de la Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele
principale de r ealizare a integrării piețelor naționale într -o piață regională unică ce a avut ca scop
accelerar ea creșterii economice, a majoră rii eficienței și competitivității economice și a
constituirii premiselor de adâncire a integrării între state. Pentru Comunita tea Europeană, temeiul
unei politici comerciale comune exista din faptul că libera circulație a bunurilor și serviciilor din
cadrul Comunității nu se poate realiza având politici comerciale naționale diferite. În temeiul
prevederilor , Tratatelor constitut ive și a celorlalte norme (legislație secundară, tratate
multilaterale și bilaterale încheiate de Comunitatea Europeană) care reglementează relațiile
comerciale ale UE cu țările terțe se poate spune că Uniunea Europeană are o p olitică comercială
comună baz ată pe liberalizarea schimburilor în domeniul industrial și relativ de ordin
protecționist în sectorul agricol. Instrumentele de prim ordin de politică comercială pot fi:
– de natură tarifară (vamală);
– de natură netarifară;
– de natură promoțională și de stimulare.
Liberalizarea schimburilor comerciale are un rol esențial în reușita strategiilor de creștere
și dezvoltare. Nicio țară nu este capabilă vreodată să susțină creșterea pe termen lung fără a se
integra în economia mondială. Accesul la piețe în străinătate permite realizarea de economii la o
scară mai importantă, precum și specializarea, iar accesul la materii prime mai ieftine și mai
variate, inclusiv la servicii mai eficiente, oferă noi posibilități de producție. Parlamentul
European are un rol oarecum limitat în enunțarea politicii comerciale a Uniunii Europene, el

11
fiind avizat cu privire la desfășurarea negocierilor acordurilor internaționale. Parlamentul
European joacă un rol important doar în contextul adoptării unor acordur i de asociere cu țări terțe
– situaț ie în care este necesar avizul său3 –, sau atunci când sunt negociate acorduri ce au
implicații bugetare sau instituționale.
Prin „Tratatul de instituire a unei Con stituții pentru Europa” se doreș te compensa rea
lipsei de responsabilit ăți și atribuț ii a Parlam entului European în pronunț area po liticii comerciale
comune, aducâ ndu-se propunerea ca acesta să emită un aviz conform pentru toate acordurile
comercial e încheiate de Uniunea Europeană , nu doar pentru acordurile de asociere.
Politica Uniunii Europene în pr ivința relațiil or comerciale externe se bazează pe doi
piloni de susț inere principali:
– Politica Comercială Comună (PCC) , jucand rolul de a contribui la „dezvoltarea
armonioasă a comerțului mondial, abolirea progresivă a restr icțiilor din comerțul
internațional și reducerea barierelor vamale.”4 PCC este reprezentată prin intermediul
unor instrumente de politică comercială, respectiv măsuri de apărare comercială, credite
la export, comerț cu bunuri cu utilizare dublă și acorduri de recunoaștere reciprocă.
– Tariful Vamal Comun (TVC) utilizat în dome niul uniunii vamale. Acesta avâ nd rolul de
a constitui bariera vamală externă a Uniunii Europene.
Componentele de bază ale politicii comerciale comune au fost tra sate chiar din momentul
inființă rii Comunității Economice Europene prin Tratatul de la Roma din 1957, având ca
principală atribuție impunerea statelor membre de a adopta poziții comune în ce privește
încheierea de acorduri comerciale cu țări terțe. Uniunea Europeană acționează c a un ,,tot" unitar
în relațiile cu organizații internaționale precum MERCOSUR și GATT/OMC.
Politica comercială comună decide reglementări comune în privința aplicării anumitor
tarife, restricții cantitative în cadrul acordurilor comerciale încheiate cu st atele terțe, dar și a
politicii de export a UE și măsurilor de protecție comercială.
Astfel a fost adoptată propunerea Comisiei Europene de armonizare a procedurilor de
luare a deciziilor în domeniul economic, propunere ce cuprinde amendamente referitoare la:

3 În conformitate cu Tratatul CE, articolul 310.
4 În conformitate cu Tratatul CE, articolul 131.

12
❖ protecția împotriva dumping -ului sau a importurilor subvenționate ce provin din
țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, incluzând modificări ale
procesului de luare a deciziilor în ceea ce privește impunerea de taxe;
❖ realizarea unor reguli comune privind importul, incluzând modificări care să
permită Comisiei ori să limiteze perioada de valabilitate a documentelor de
import, ori să schimbe regulile de import la produsele care prin cantități mari sau
prin condiții ce sunt favorabile importato rilor ar putea constitui o amenințare care
să aduca prejudicii grav producătorilor comunitari.
❖ întărirea politicii comerciale comune în privința protecției în fața practicilor
comerciale.
1.1.2. Obiectivele si principiile politicii comerciale a Uniunii Europene

Pentru Comunitatea Europeană, rațiunea unei politici comerciale comune apare ca o
necesitate din faptul că libera circulație a bunurilor și serviciilor din cadrul Comunității , nu se
poate realiza in baza unor politici comerciale națion ale diferite. Ca urmare a prevederilor
Tratatelor constitutive și a celorlalte norme care reglementează relațiile comerciale ale UE cu
țările terțe se poate afirma că Uniunea Europeană are o politică comercială comună axată pe
liberalizarea schimburilor în domeniul industrial și relativ protecționistă în sectorul agricol.
La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea
a II-a se numea „Libera circulație a mărfurilor”.
Cadrul legal actual al politicii comercial e comune a UE este cel stabilit prin Tratatul de la
Maastricht modificat prin Tratatul de la Amsterdam .
Obiectivele politicii comerciale comune , așa cum reies din textul Tratatului de la Roma,
ar fi conform articolului 18: încheierea de acorduri internațio nale în scopul reducerii protecției
tarifare, iar conform articolului 29:
➢ promovarea schimburilor comerciale între statele membre și statele terțe;
➢ evoluția con dițiilor de concurență în direcția stimulării competitivităț ii
întreprinderilor.
În conformita te cu articolul 110 al Tratatului de la Roma politica comercială a UE
vizează:
➢ dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial;

13
➢ diminuarea barierelor vamale;
➢ eliminarea restricțiilor din cadrul schimburilor comerciale internaționale;
➢ creșterea forței concurențiale a întreprinderii.5
Chia r dacă obiectivele politici i comerciale comune se limitează la conceptul de
restrângere a protecționismului comercial și de promovare a liberalizării comerțului
internațional, Uniunea Europeană menține, totuși, restric ții remarcabile în domeniul produselor
agroalimentare, textilelor, autoturismelor, cărbunelui și oțelului, construcțiilor de nave,
serviciilor.
Prin Tratatul de la Roma nu se avea î n vedere crearea unui bloc comercial închis,
inaccesibil țărilor nemembre la grupare, ci dimpotrivă, se dorea abordarea relațiilor comerciale
ale UE cu terții având la origini viziunea liberului schimb, în acest scop, se prevedeau
următoarele: „(…) prin crearea unei uniuni vamale, statele semnatare vor contribui, în
conformitate cu interesul comun al grupării, la dezvoltarea armonioasă a comerțului
internațional, la reducerea progresivă a restricțiilor comerciale și a barierelor tarifare din calea
schimburilor comerciale internaționale”6.
Principiile de bază ale politicii comerci ale a Uniunii Europene sunt in legă tura cu
uniformitatea (unicitatea) reglementărilor la nivel de grupare și al competenței UE.
Astfel „(…) politica comercială comună este construită pe principii uniforme în ceea ce
privește modificările tarifare, măsuril e de liberalizare…”7. Generarea și aplicarea unor măsuri de
politică comercială față de statele terțe, precum și semnarea acordurilor comerciale internaționale
intră în sarcina Uniunii Europene, acestea nefiind de competența statelor membre.
În acord cu pr evederile politicii comerciale comune, nici unul din statele membre ale
Uniunii Europene nu poate lua hotărâri în mod unilateral asupra modificării regimului și
reglementărilor vamale sau în legătură cu semnarea unor acorduri comerciale cu state din afara
Uniunii, întrucât toata configurarea legată de politica vamală și de relațiile comerciale cu țările
terțe intră în zona de competențe a organismelor comunitare, cărora statele membre le -au conferit
competența de natură exclusivă în ceea ce privește semnare a acordurilor și administrarea
relațiilor comerciale cu terții.

5 Miron, Dumitru – „Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafărul, București, 2006.
6 În conformitate cu Tratatul de la Roma, articolul 110.
7 Idee statuată prin intermediul prevederilor Tratatului de la Maastricht, articolul 113.

14
Chiar daca se dorește ca politica comercială a Uniunii Europene să se bizuie pe principiul
uniformității, principiu reflectat atât în domeniul reglementărilor adoptate cât și al intereselor
statelor participante la grupare, aces ta aspiraț ie rămâne deocamdată la stadiul de proiect,
deoarece statele membre UE au adoptat atitudini diferite cu privire la d omeniul politicii
comerciale; aș adar, în cadrul Uniunii se pot distinge patru grupuri mari de țări în funcție de
obiectivele de politică comercială urmărite:
– grupul de orientare liberală, în componența căruia intră: Danemarca, Germania, Olanda și
Marea Britanie . Cele patru țări urmăresc mai întâ i, o mai mare deschidere comercială a
Uniunii Europen e, promovarea multilateralismului comercial și diminuarea
protecționismului tarifar și netarifar.
– grupul așa -numitilor „oportuniști”, din care fac parte: Belgia, Italia, Luxemburg și
Spania. Țările ce fac parte din acest grup se pronunță și sunt interesate în mod special de
protejarea intereselor sectoriale.
– grupul format din Belgia, Franța, Irlanda și țările din sudul UE formează cel de -al treilea
grup, cel al „apărătorilor PAC”, grup frecvent susținut de Comisia Europeană. Ț ări ce
promovează – având în ve dere numele grupului – protecționismul agricol ridicat.
– grupul compus din țări precum Grecia și Portugalia, fiind ultimul grup, este reprezentat
de statele susținătoare ale protecționismului comercial în relațiile cu terții.
1.2. Identificarea, îndeplinirea și punerea în aplicare a cerințelor de acquis comunitar în
domeniul politicii comerciale pentru România

În cadrul Consiliului European întrunit la Copenhaga în iunie 1993 au fost stabilite
criteriile pe care statele candidate vor trebui să le îndeplinească înainte de a deveni membri ai
Uniunii Europene. Criteriile vizează: e xistența unor instituții stabile care să garanteze
democrația, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților (criteriul politic), supremația
legii, existența unei economii de piață funcționale, precum și a capacității de a face față
presiunilor concurențiale și forțelor pieței în interiorul Uniunii Europene (criteriul economic), și
capac itatea de a -și asuma obligațiile de membru, in clusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice,

15
economice și monetare (criteriul adoptării acquis -ului comunitar8, cunoscut sub denumirea de
criteriul legislativ).
În legatură cu acest ultim criteriu, contextul general al adoptării cerințelor de acquis este
oferit de Acordul European și de Cartea Albă a Pieței Unice. Cele două documente identifică
domeniile principale în care urmează să fie adopta t acquis -ul comunitar, în direc ția aceasta, fiind
reperate 31 de capitole de acquis, printre care de un interes major în elaborarea acestei lucrări
sunt capitolul 25 („Uniunea vamală”) și, parțial, capitolul 26 („Relațiile externe”).
Cerințele principale ale acquis -ului pentru tariful v amal și politica comercială, așa cum
reies din cele două capitole amintite, fac referire la următoarele:
– Capitolul 25 – „Uniunea Vamală” – cuprinde: Nomenclatorul Combinat al Uniunii
Europene; Codul vamal comunitar și normele de implementare a acestuia; T ariful vamal
comun cuprinzând contingentele tarifare, exceptările vamale și preferințele comerciale;
precum și legislația conexă, care depășește sfera codului vamal, cum ar fi legislația
bunurilor contrafăcute sau piratate, traficul de droguri și exporturi le de bunuri culturale.
Deopotrivă, capitolul acesta specifică și cerința pentru adoptarea acquis -ului comunitar în
domeniu, asumarea răspunderii pentru producția și controlul părții românești din frontiera
externă a Uniunii Europene; eliminarea controalelor vamale la granițele cu statele
membre UE și cu alte state candidate; a responsabilității pentru implementarea și
aplicarea la frontiera externă a Uniunii Europene a politicilor comerciale comune, a
politicilor agricole comune, a politicilor de pescuit comune, etc..
– Capitolu l 26 – „Relații externe” – face referință la angajamentele bilaterale și
multilaterale de politică comercială ale Uniunii Europene și instrumentele autonome de
apărare comercială, dar și la variatele acorduri preferențiale ale Uniunii Europene.9
Realizarea acestor deziderate în sensul preluării întregului acquis comunitar, u rrmărește
aducerea î n armonie a legislației naționale cu cea comunitară, proces de armonizare ce este

8 Acquis -ul comunitar prevede drepturile și obligațiile statelor membre UE în conformitate cu dreptul comunitar.
Acquis -ul încorporează un volum considerabil de acte legislative, estimate în mare la 60.000 – 70.000 de pagini din
Jurnalul Oficial. Aceste documente reprezint ă corpul legislativ exprimat în tratatele de înființ are a UE, precum și
legislaț ie secundară , adic ă regulile ș i legil e detaliate adoptate în baza acestor tratate împreun ă cu politicile UE.
9 Ciupagea, Constantin; Unguru, Mihaela Cristina; Cojanu, Valentin; Alanoca, Saul (expert UE) – „Adaptarea
politicilor României la cerințele UE cu privire la taxele vamale și politica comercială”, Institutul European din
România, București, 2003.

16
dedicat în întregime asigurării corespunzatoare a transferului responsabilității dep line asupra
politicii comerciale către Uniunea Europeană la data aderării.
În ce priveste domeniul u niunii vamale, componenta esențială de acquis este Tariful
vamal comun, care a fost implementat în 1968 și întă rit în 1992, și Codul vamal comunitar, ce a
intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1994. Modifică rile survenite cu privire la evoluția comerțului
exterior sunt comunicate de către statele membre prin TARIC, Tariful Integrat al Comunității
Europene, care are rolul de a constitui o bază de date ce vine în ajutorul autorităților vamale
naționale.
Domeniul politicii comerciale, acquis -ul pentru acesta, rezultă în principal din politica
comercială comună, obligațiile asumate la nivel multilateral în cadrul OMC și rețeaua
aranjamentelor convenționale .
De aseme nea î n ceea ce privește „procesul de screening”10 al României, acesta a început
în 1998 în urma Consiliului European întrunit la Cardiff și s -a desfășurat în contextul întrunirilor
Comitetului de Asociere și ale sub -comitetelor sale.
Negocierile de aderare a Româ niei au fost deschise oficial în cadrul Conferinței
Interguvernamentale ținu te în februarie 2000; cele ce fă ceau referire la cele două capitole aflate
în discuție demarând în luna martie 2000, iar în cazul capitolului 26 „Relații Externe” (care a fos t
închis temporar la sfârșitul Presedinției portugheze a Uniunii Europene, la data de 14 iunie 2000,
cu ocazia Conferinței de Aderare România – UE), respectiv în mai 2001, în cazul capitolului 25
„Uniunea Vamală” (capitol ce a fost închis temporar în noiem brie 2002, în timpul Președinției
daneze a Uniunii Europene). În cadrul negocierilor desfășurate cu UE, România a abordat cu
maximă responsabilitate problemele ridicate de cele două capitole fără sa solicita perioade
tranzitorii atât pentru uniunea vamală, cât și pentru politica comercială.
Negocierile din cadrul capitolului 26 s -au încheiat înaintea celor aferente capitolului 25
întrucât respectivul capitol nu prez enta probleme complexe de natură delicată , ținâ nd cont de
faptul că mecanismul politicii come rciale demonstrează un grad înalt de armonizare c u legislația
Uniunii Europene, î n mod deosebit prin angajamentele negociate în cadrul acordurilor OMC.
Capitolul 25 s -a prezentat mai dificil de acoperit într -un termen relativ scurt, deoarece, în
domeniul u niunii vamale România se confruntă cu prezenț a anumitor disfuncționalități
birocratice și obstacole tehnice ce sunt moștenite în primul rand din economia centr al-planificată.

10 Examinarea analitic ă a acquis -ului comunitar.

17
Problemele esenț iale identificate se r efereau la etica vamală, precum lupta împotriva crimei
organizate și lupta împotriva circulației trans -frontaliere a mărfurilor piratate, precum și în ceea
ce privește dezvoltarea sistemelor informatice care să permită schimbul de date computerizate
între Uniunea Europeană și România.
Negocierile au implicat în desfaș urarea lor in principal referința la trei tipuri de
documente. Punctul de plecare a fost dat in primul râ nd de cerințele principale de acquis, a căror
îndeplinire constituie o realitate esențială în procesul de dobândire a calității de membru cu
drepturi depline al Uniunii Europene. În al doilea rând, extrem de importantă a fost și opinia
Comis iei cu privire la capacitatea ță rii noastre de preluare a acquis -ului comunitar, aceasta
reprezentând dimensiunea în privința ritmul ui de adoptare. În cel de -al treilea rând, poziția pe
care a avut -o oficial Guvernul român la fiecare capitol definește măsura în care procesul va putea
fi internalizat și care sunt așteptările în această privință pe termen scurt și mediu.
Prin intermediul Parteneriatului pentru Aderare11 au fost clarificate problemele esențiale,
au fost evidențiate prioritățile pentru realizarea obiectivelor și s -a stabilit ca Programul Național
de Adoptare a acquis -ului comunitar (PNAC)12 să includă trei domenii distincte, care să facă
referire la legi și regulamente, reforme instituționale și administrative, dar și resursele bugetare și
umane pe care țara noastra intenționează să le folosească.
În privința legilor și regulamentelor utilizate în domeniu , România a realizat un veritabil
progres în armonizarea legislației sale, iar ca urmare a acestui progres, în momentul actual se
poate vorbi despre compatibilitatea deplină cu politica comercială comună fără necesitatea unor
realinieri majore.
În domeniul reformei instituțion ale și adminitrative , România s -a confruntat cu serioase
provocă ri pentru dezvoltarea unei capacități i nstituționale întărite, capabilă să gestioneze
managementul vamal și al politicii comerciale.
Din 1989, managementul comerțului exterior în România a pa rcurs unele schimbări
instituționale a căror motivație est e greu de stabilit. În primul râ nd, Ministerul Comerțului
Exterior și Cooperării Economice Internaționale, care funcționa în perioada comunistă, a fost
reorganizat în Ministerul Turismului și Comerț ului Exterior. Acesta a avut apoi parte de o

11 Acest Parteneriat indică nivelul asistenței financiare disponibile din partea Uniunii, asistență menită să vină în
sprijinul acestor priorități .
12 Programul Național de Adoptare a acquis -ului comunitar (PNAC) a fost lansat la 5 martie 1998, România
transmițând o versiune actualizată a acestuia pe 29 iunie 2001.

18
transformare, la rândul său, în 1994 în Ministerul Comerțului Exterior și mai apoi, în anul 1997,
în Ministerul Industriei și Comerțului. În 2001, Ministerul Afacerilor Externe a preluat
competențele naționale î n domeniul politicii comerciale prin crearea unei noi structuri,
Departamentul Comerțului Exterior și Promovării Economice (DCEPE), care a fost reorganizată
în 2002, în structura aparatului guvernamental sub numele de Departamentul de Comerț Exterior
(DCE) . La momentul actual (2017), comerțul exter ior este preluat de Ministerul pentru Mediul
de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat.
În calitate de țară membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), România duce
o politică comercială conform cu cerințele acesteia. Dovadă a acestui fapt, putem prezenta
următoarele:
– România a negociat plafoane pentru taxele vamale, aplicând în acest sens taxe vamale
consolidate. În cadrul Rundei Uruguay taxele vamale consolidate negociate de România
au fost foarte ridicate, în timp ce taxele vamale aplicate au fost mai coborâte, acestea
având ulterior o tendință descrescătoare.
– România aplică regimul vamal al clauzei națiunii celei mai favorizate (CNF) țărilor
membre OMC, în același timp, acordând unor parteneri comerciali t axe vamale
preferențiale în cadrul acordurilor de comerț.
România a trebuit să liberalizeze comerțul prin acordurile ce au fost semnate cu instituții
internaționale precum FMI (acordurile stand -by 1992 – 1994) și BIRD (în cadrul programului
SAL), acorduri care au incluse prevederi în direcția liberalizării comerțului, inclusiv eliminarea
restricțiilor cantitative.

19
Cap. II INSTRUMENTE UTILIZATE IN POLITICA COMERCIAL Ă
2.1. Instrumente d e politică comercial ă

Trebuie menționat că politica comercială comună a Uniunii Europene are trei
dimensiuni:
• Dimensiunea multilaterală , realizată în cea mai mare parte în cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului (fostul GATT), avâ nd drept scop promovarea
regulilor privind accesul la piețe în contextul asigurării unei guvernanțe globale
efective;
• Dimensiunea bilaterală/regională , care este reflectată prin acordurile
bilaterale negociate și încheiate de Uniunea Europeană în afara negocierilor
multilaterale din cadrul OMC și prin adoptarea unor măsuri specifice cu țări terțe sau
cu asociații regionale;
• Dimensiun ea unilaterală , care presupune adoptarea și implementarea de
către Uniunea Europeană a unor măsuri unilaterale drept instrumente suplimentare de
politică comercială în scopul asigurării dezvoltării și/sau stabilității politice
corespunzător priorităților p olitice ale Uniunii. Varianta cea mai des regăsită a
acestor măsuri este cea a concesiilor comerciale acordate de Uniunea European ă
țărilor terțe pe baza unui interes economic pentru accelerarea comerțului cu o
anumită regiune și creșterea avantajelor econ omice pentru ambele părți.
Instrumentele politicii comerciale comune a Uniunii Europene sunt în prezent în cea mai
mare parte armonizate la nivelul UE. Ca perspectivă generală , în dome niul politicii comerciale se
acționează cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente si mă suri: instrumente de
protecție tarifară , instrumente de protecție netarifară și instrumente de stimulare ș i promovare a
schimburilor economice externe .
2.1.1. Instrumente de politică comercială de natură tarifar ă

Element co mponent al politicii comerci ale a unui stat, politica vamală este realizată cu
ajutorul reglementărilor ce sunt adoptate de către stat și care urmăresc intrarea sau ieș irea în/din
țară a mărfurilor ș i care presupun: efectuarea controlului cu ocazia trecerii frontierei de stat a

20
mărfurilor ș i mijloacelor de transport , îndeplinirea tuturor formalităților vamale și plată taxelor
vamale (sau impunerea vamală ).
În cadru l pol iticii vamale, rolul principal îl joacă impunerea vamală . Ea îndeplinește trei
funcț iuni:
– de natura fiscală (taxele vamale fiind o sursă de venit la bugetul statului);
– de natura protecționistă (protejează economia națională de concurența străină );
– de negociere (în sensul ca statele pot negocia într -un cadru bilateral sau multilateral
concesii vamale).
Taxele vamale sunt impozite indirecte p ercepute de catre stat asupra mă rfurilor atunci
când acestea trec granițele vamale ale țării respective. Î n concluzie taxele vamal e sunt un
instrument de politică comercială de natură fiscală, ce constituie o sursă de venit la bugetul
statului , cu o impact direct asupra preț ului pro duselor care fac obiectul comerț ului exterior.
Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii:
a). După scopul impunerii : taxe vamale cu caracter fiscal ș i taxe vamale cu caracter
protecționist. Ele se deosebesc după nivelul impunerii; cele cu caracter fiscal au în general un
nivel redus, singurul scop pentru care se percep fiind obți nerea de venituri pentru bugetul
statului; cele cu caracter protecț ionist au în general un nivel ri dicat, prin intermediul lor
urmă rindu -se, în primul rând, reducerea forței concurențiale a măfurilor importate și implicit
protejarea pieț ei inte rne de concurență străină .
b). După obiectul impunerii : de import, de export ș i de tranzit.
Taxele vamale de i mport sunt cele mai frec vent folosite. Acestea se aplică asupra
mărfurilor de import, obligația de plată revenind firmelor importatoare. Acestea a u rolul de a
proteja producția și consumul intern, de a micș ora competitivitatea produselor străine ș i de a
asigura venituri pentru bugetul de stat. Atunci când au un nivel redus (sau când lipsesc) taxele
vamale de import pot duce la încurajarea unor fluxu ri comerciale (cu unele țări sau la unele
grupe de mă rfuri). Taxele vamal e de import sunt suportate de că tre consumatorul final, pentru că
-de regulă – cheltuia la cu taxele vamale este inclusă în prețul de vânzare către consumatori; mai
rar, parț ial, taxele v amale de import sunt suportate de exportator prin reducerea intenționată a
prețului de ofertă, cu scopul asigurării păstrării competitivității produselor proprii pe piața
respectivă , sau ca urmare a presiunilor facute de importator.
Țelul principal al perc eperii de taxe vamale d e import este protejarea producț iei indigene.

21
Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mă rfurilor indigene atunci când
acestea fac obiectul exportului. Nu au o l arga raspândire pe plan internațional, în comparaț ie cu
cele de import, se percep la un nomencl ator relativ reduse de produse ș i pe per ioade limitate de
timp. Pe lângă scopul fiscal, prin intermediul lor se pot urmări, în general, două obiective ș i
anume:
– ridicarea preț ului produselor respective pe piaț a inte rnațională (cu condiția ca statul
respectiv să fie un exportator principal și furnizor pe piața internațională la produsele vizate);
– limitarea unor c ategorii de exporturi (de regulă , produse neprelucrate – materii prime
industriale sau agricole, care să fie prelucrate în țară într -o cantitate mare ș i exportate apoi ca
produse manufacturate) pentru a putea încuraja dezvoltarea unor r amuri industriale pentru care
țările respective dispun de o bază corespunză toare de materii prime.
Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor care tranzitează
(traversează) teritoriul vamal al țării respective. Ele au o răspândire nu prea largă pe plan
internațional și de regulă când se percep, ele au un nivel scă zut deo arece statele sunt interesate să
încurajeze tranzitul pe teritoriul lor, aceasta fiind o importantă sursă de venituri.
Scopul perceperii taxelor vamale de tranzit este categoric pur fiscal.
c). Dupa modul de percepere a l taxelor vamale , acestea sunt: ad -valorem, s pecifice ș i
mixte.
Taxele vamale ad -valorem se percep as upra valorii (declarate) în vamă a produselor ș i
se stabilesc în cot e procentuale care se raportează la valoarea vamală a mă rfurilor respective (de
ex. 10 % din valoarea vamală a unui autoturism). Val oarea vamală este exprimată în moneda
națională a țării care efectuează importul și se calculează prin transformarea prețului mărfii,
exprimat într -o valută străină, în moneda națională a statului. Avantajul principal al taxelor ad
valorem este dat de faptu l că asigură o procedură de percepere extrem de simplă, lista vamală
putând fi elaborată mai sintetic, pe grupe de produse. Dezavantaj ele sunt determinate de
influenț ele negativ e pe care le pot produce oscilațiile prețurilor de piață (scăderea preț urilor d e pe
piața internațională sau creșterea celor de pe piața internă) asupra eficacității taxelor vamale ș i
asupra veniturilor bugetului de stat.
De menționat că există pericolul evaziunii fisc ale, prin înscrierea în Declarația vamală a
unor valori mai mici d ecât cele reale pentru mă rfurile de import. Împotriva acestui tip de risc se
poate aplica dreptul de preemțiune al statului (prim -cumpărător), sau -pentru infracțiuni mai

22
grave ori repetate – se poate proceda la confiscarea mă rfurilor respective. Pentru a putea identifica
practicile neloiale în dom eniul stabilirii valorii în vamă, organul vamal trebuie să dispună de liste
de prețuri (fie preț uri minimale care stabilesc valoarea în vamă a produsului, și care sunt fixate
prin hotă râri de guvern, fie liste ale prețurilor efective, practicate pe principalele pieț e).
Taxele vamale specifice se stabilesc în suma fixă pe unitate fizică de marfă importată
sau exportată (bucată, tonă , mc, etc.) ș i se stabilesc sub forma unei ci fre (sume) absolute în
moneda ță rii resp ective (de ex. 1000 u.m. pentru o tonă de grâu, pentru un aut omobil marca Ford
etc.). Asigură un n ivel mult mai ridicat al protecției tarifare iar eficiența taxelor nu este
influențată de oscilația preț urilor. De asemenea, veniturile bugetului de stat sun t mai puțin
fluctuante. Protecția asigurată este însă variabilă tocmai din cauză că evoluția prețurilor
produselor pe piețele internaționale nu este luată în calc ul. Taxele vamale specifice înlătură
posibilitatea apariț iei tentativelor de evaziune fiscală , dar perceperea se realizează cu mai multă
dificultate, intru -cât – pentru o corectă încadrare ș i percepere a taxelor vamale – este necesară o
detaliere analitică a listei vamale (practic până la nivel de produ s), lista ce trebuie actualizată des
(în caz contrar existând pericolul ca produsele noi, încă necuprinse în liste, să poata fi importate
fără a se putea încasa asupra lor taxe vamale).
Taxele vamale mixte , multe state au început să se bucure de o utilizare pe scară tot mai
largă a sistemul ui mixt d e percepere. Metoda se bazează pe două tipuri de combinare a utilizăr ii
taxelor vamale ad valorem cu specifice. Primul, se pot utiliza taxe le vamale ad valorem -de
regulă ca formă principală, pentru cele mai multe poziții din lista vamală – combinat cu cele
specifice, ce se percep doar la bunurile la care este necesar un grad de protecț ie foarte ridicat.
Cea de -a doua variantă a stabilirii atât de taxe vamale ad valorem cât ș i de taxe specifice pentru
același produs, organul vamal fiind îndreptățit să aplice modul de percepere care asigură
protecția cea mai ridicată .
d). După modul de stabilire sau fixare , taxele vamale se împart în patru categorii: taxe
vama le autonome; taxe vamale convenț ionale ; taxe vamale autonomo – convenț ionale; taxe
vamale asimi late.
Taxele vamale autonome se ins tituie în mod independent, de către fiecare stat, pentru
mărfurile sau relațiile comerciale cu anumite țări, cu care nu sunt încă încheiate nici un fel de
înțelegeri de natură vamală. În general, se fixează mai multe niveluri (maxime, minime ș i
intermediare), urmând ca în practică să se aplice taxe vamale diferențiate, în raport cu interesele

23
comerciale și de altă natură, dominante la produsul respectiv, ori în funcție de politica comercială
promovată față de un stat sau altul. Taxele vamal e autonome se instituie ca primă formă a taxelor
vamale folosite de un stat independent (ca taxe va male noi sau în urma restructură rii radicale a
regimului vamal vechi).
Taxele vamale convenț ionale , (contractuale) se fixeaz ă în baza unor înț elegeri –
bilaterale sau multilaterale – cu alte state. Ca regulă eminamente generală , aceste taxe se percep
asupra mărfurilor provenind din țările care îți acordă reciproc clauza națiunii celei mai favorizate
și de aici reies două trăsă turi: sunt mult mai reduse decât cele autonome, pe care -de regulă, le
înlocuiesc, sau împreună cu care coexistă și, în general, fac obiectul negocierilor tarifare în
cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Taxele vamale autonomo -convenț ionale reprezint ă rezultatul apli cării simultane a
primelor două categ orii de taxe vamale. Se stabilește originiea mărfurilor și abia pe urma -în
funcț ie de regi mul comercial practicat în relațiile cu statul respectiv – se vor stabili taxele vamale
corespunză toare. Procedu ra de stabilire a originii mărfurilor este complicată deoarece -urmare a
sistemului extr em de larg de cooperare internațională – unul ți acelați produs poate suferi
transformări succesive în unități producătoare aparți nând de state diferite. Din această cau ză nu
întotde auna țara exportatoare este una și aceeași cu "ț ara de origine" a produsului. Criteriul des
utiliz at pentru stabilirea originii mărfurilor este valoarea adăugată. În baza acestui criteriu, țara
de origine a unei mă rfi devine aceea în care bunu l respectiv a încorporat cea mai mare parte din
valoarea adăugată , sau în care a suferit o transformare substanțială. Este varianta cu cea mai
largă utilizare pe scara internațională , deoarece permite o îmbinare a tuturor intereselor ce
trebuiesc promovate prin practicarea politicilor comerciale externe.
e). După scopul urmă rit, taxele vamale s e împart în: taxe vamale protecționiste; taxe
vamale preferenț iale; taxe vamale de retorsiune.
Taxele vamale protecț ioniste urmăresc diminuarea concurenței mă rfurilor de import în
raport c u produsele similare din producția indigenă , în avanta jul ramurilor proprii de producție și
al balanț ei comerciale. Aceste a au niveluri relativ ridicate și se aplică, de regulă, în mod
diferențiat, în funcție de natura și originea mă rfurilor respective. Indiferent de s copul lor direct,
toate restricț iile tarifare au un efect protecț ionist implicit.
Taxele vamale preferenț iale au un nivel mai redus , fiind aplica te tuturor sau numai
anumitor mărfuri importate din anumite ță ri cu scopul de a stimula schi mburile comerciale cu

24
țările respective și nu se extind asupra mărfurilor provenite din alte țări. Regimul comercial
preferențial este considerat excepție de la prevederile Clauzei naț iunii celei mai favorizate,
facând parte dintr -o serie de prevederi speciale în acordurile comerciale bilaterale sau a unor
scheme de preferinț e aplicate în mod nereciproc cum ar fi S istemul Generalizat de
Preferinț e vamale.
Taxele vamale de retorsiune sunt component e ale regimului comercial sancți onal;
acest ea se instituie c a mă suri de raspuns la politicile comerciale discriminatorii sau neloiale
practicate de unele state sau firme partenere. Niv elul acestora este prestabilit și este astfel
calculat încât să producă efectele ce sunt urmă rite, au niveluri foar te ridicate atunc i când se
dorește obț inerea efectului prohibitiv sau suficient de ridicat pentru a anih ila avantajele pe care
doresc să și le creeze unii parteneri prin practici neloiale. Din categori a taxelor de retorsiune
(având însă o dublă natură, atâ t tarifară cât ș i netarifară) mai cunoscute ș i folosite sunt taxele
antidumping ș i cele compensatorii.
Taxele antidumping se percep asupra produselor de import în scopul de a anihila
efectele dumpingului comercial practica t de unii exportatori. Se aplică n umai la acele produse la
care strategia de penetrare pe piața internațională este dumpingul (inclusiv cel valutar).
Dumpingul constă în folosirea unui preț de export mai scăzut decât cel normal. Drept
consecință a unei asemenea practici apare un avantaj semnificativ care permite firmei respective
să pătrundă, sau să -și consolideze poziția, pe o anumita piață, în detrimentul concurenț ei. Pentru
atingerea acest ui obiectiv (cucerirea unei piețe sau consolidarea pozi ției pe pieț ele mai
importante) firmele care practică dumping ul renunță în mod conș tient, prin asumare la o p arte a
profiturilor (uneori prețul de ofertă fiind egal sau chiar mai mic în raport cu costul producției), se
folosesc de piețele ce oferă cea mai ieftină forță de muncă (dumping social); sunt situaț ii în care
practicile de dumping s unt sprijinite printr -o politică oficială de depreciere a monedei naț ionale
(dumping valutar), practicată cu scopul asigurării unei competitivități sporite (relative și l imitate
ca durată – dumping sporadic sau persistent) a produselor indigene.
Taxele compensatorii se percep asupra mă rfurilor de import care au beneficiat -în țara
de origine – de subvenț ii (sau prime de export, etc.) din partea bugetului de stat. Mărimea ta xei nu
poate depăși diferența de preț (între cel normal ș i cel diminuat pe seama subvențiilor primite din
partea bugetului de stat de că tre exportator ). Deoarece folosirea de subvenț ii la produsele

25
destinate exportului poate aduce preju dicii partenerului, prin convenții internaț ionale (îndeosebi
prin documentele Rundei Tokyo), state le au decis interzicerea subvenț iilor.
Sunt acceptate, cu titlul de excepție, subvenț iile folosite de st atele cele mai sarace pentru
a-și sprijini pătrunderea pe piața internațio nală a produse lor ramurilor industriale începă toare. În
restul cazurilor, când constată utilizarea de subvenț ii la produsele pentru export, statul importa tor
poate institui regimul sancț ional prin perceperea de taxe compensat orii, calculate tot ca diferența
între prețul normal de ofertă ș i cel artificial (datorat subvenț iilor). Folosirea cu succes a
comerțului pentru stimularea dezvoltării necesită reducerea taxelor vamale dar nu este suficient.
Politicile comerciale moderne și favorabile dezvoltări i trebuie să corespundă unei întregi game
de problematici.
2.1.2. Instrumente de politică comercială de natură netarifar ă

Instrumentele netarifare reprezintă un complex de măsuri și reglementă ri, publice sau
private care împiedică, limitează sau chiar deformează fluxul internațional de bunuri și servicii ș i
care au ca principal scop a părarea pieței interne de concurență străină și/sau echilibrarea balanței
de plăț i. Comparativ cu barierele tarifare, cele netarifare prezintă urmă toarele caracterist ici mai
deosebite ca importanță :
1. Instrumentele netarifare urmăresc mă rfurile din etapa in ițială, a negocierii unei tranzacții,
și până în momentul consumului final al bunurilor.
2. Se prezintă într -o mare diversitate și au un grad diferențiat de protecț ie;
3. Regle mentă rile netarifare au domenii variate de aplicabilitate , legate de sfera relaț iilor
economice internaț ionale;
4. Reglementă rile netarifare sunt mai greu de cunoscut de că tre exportatori ceea ce duce la
evaluarea cu d ificultate a gradului de protecție și a n ivelului discrimină rii;
5. Barierele netarifare pot influenț a direct sau indirect volumul importurilor sau pot crea
condiții care să îngreuneze realizarea importurilor.
Pentru a caracteriza principalele tipuri de restricți i netarifare v om folosi clasificarea realizată
de GATT deși se întâlnesc și alte clasificări în literatură de special itate. Instrumentele din această
categorie se pot împarț i în:
a) bariere cu limitare cantitativă directă a importurilor (restricț ii cantitative);

26
b) bariere cu limitare a i mporturilo r prin mecanismul preț urilor;
c) bariere care decurg din participarea statului la activ itatea de comerț exterior ;
d) bariere care decurg di n normele tehnice, de calitate ș i sanitare;
e) bariere ce decurg din formalităț ile vamale ș i cele administrative.
a). Restricț ii cantitative. Aici sunt i ncluse instrumentele de politică comercială ce se
utilize ază cu scopul de a limita în mod direct – în primul rând în pla n cantitativ – importurile de
mărfuri. Utilizarea acestor restricții este reglementată prin convenții internaționale, partenerii
putând fixa și anumite concesii, pe care ș i le pot acorda în mod reciproc. Din acest grup de
reglementă ri fac parte :
– interdicția sau prohibiț ia;
– acordurile pentru comercializarea ordonată ;
– conti ngentele sau cotele de import sau export;
– licenț e de import – export ;
– limită ri voluntare la export;
– extinderi voluntare ale exporturilor.
b). Bariere ce determină limitarea i mporturilor prin mecanismul
prețurilor. Instrumentele de politică comercială, de natură netarifară , ce produc efecte
restrictive prin mecanismul preț urilor sunt:
– prelevă rile variabile;
– ajustă rile fiscale la frontieră ;
– prețurile limită ;
– restricț iile valutare.
c). Bariere net arifare ce decurg din formalităț ile vamale si administrative. Practica a
consemnat folo sirea unei game variate de soluț ii care, la prima vedere, par simple cerinț e de
ordin tehnic, sanitar, etc., dar care, în realitate pot reprezenta bariere netarifare dintre cele mai
eficiente. Cele mai des folosite sunt urmă toarele:
– documente și formalităț i suplimentare cerute la import ;
– determinarea valorii în vamă .
d). Bariere netarifare care derivă din pa rticiparea statului la activitățile comerciale se
concretizează în:
– comerț ul de stat ;

27
– achizițiile guvernamentale (sau piața publică ) ;
– monopolul statului asupra comerț ului exterior.
e). Bariere netarifare care decurg din standardele tehnice apl icate produselor importate
si celor indgene. În marea majorita e a statelor lumii se utilizează norme tehnice prvind:
– respectarea diverselor standarde;
– cerinț e privitoare la securitate;
– condiții sanitare ț i fitosanitare;
– cerințe referitoare la ambalare, marcare ș i etichetare.
Aceste cerințe sunt în concordanță cu specificul economiei și modul de viață din țara
importatoare ș i sunt justificat e de nevoia de a asigura protecția pieței interne și a consumatorilor
interni.
2.2. Politica comercială comună – cadrul legislativ și principii de funcțio nare
2.2.1. Cadrul juridic al funcționării politicii comerciale

Prevederile Tratatu lui de la Roma privind crearea și funcț ionarea unei uniuni vamale între
statele membre fac obiectul art. 3 si a articolelor 9 la 37 din Tratat, iar articolel e 111 la 116 sunt
cele care conțin principiile de funcționare ale politicii comerciale comune.
Articolul 9 din Tratat susține importanța integrării comerciale, aratând că: "la baza
Comunității se află formarea unei Uniuni vamale care va acoperi toate sc himburile comerciale cu
bunuri ș i va determina eliminarea, în relaț iile comerciale dintre statele membre, a tuturor taxelor
vamale sau a altor ins trumente cu efecte echivalente ș i adoptarea unui ta rif extern comun în
relatia cu țarile terț e.".
Din artic ol se desprinde ideea conform căreia instrumentele utilizate și etapele parcurse
determină o abordare a politicii comerciale comune sub un dublu aspect: acela de formare ș i
ulterior de consolidare în interior a pieței comune aparținătoare spațiului integrat și r espectiv, de
creare și dezvoltare a instrumentelor și strategiilor în relaț iile comerciale cu exteriorul. Evoluția
celor două aspecte în timp fiind simbiotică , ele neputâ nd fi disociate.
Se poate spune că din categoria schi mburilor comerciale ce sunt menț ionate în Tratat în
articolul de mai sus, sunt ex cluse produsele agricole, ale că ror comercializare face obiectul
Politicii Agricole.

28
Articolul 110 face referire la nev oia favorizării liberaliză rii schim burilor comerciale
internaționale, conside rându -se că înlăturarea taxelor vamale între statele membre este de natura
de a impulsiona creșterea competitivității și a eficienței agenț ilor economici.
Articolul 132 (fost112) face re ferire la necesitatea unei armonizări a politicilor naț ionale
de stimulare a exporturilor, pentru a evita distorsionarea concurenț ei în schimburile intra –
europene. Prevederile nu se referă la eliminarea acestora ci la alinierea la exigentele politicii
comerciale c omune si ale politicii concurenț ei.
În cazul inst rumentelor integră rii pozitive un rol major l -a jucat tariful extern comun,
stabilit prin art. 19 din Tratat, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1 968 calculat ca medie aritmetică
a taxelor v amale aplicate în Benelux, Franța, Italia ș i Germania. Referitor la nivelul acestuia
acesta au exi stat unele dispute, în sensul că Franța ș i Italia l -au consi derat ca fiind prea prea
protecț ionist, în timp ce pe ntru Germania, Olanda, Belgia și Luxe mburg, el era prea scă zut.
Tarifele vamale naționale au fost ajustate în mod gradual în funcț ie de tari ful extern
comun, pentru unele țări înseamna o creștere a protecționismului prin măsuri tarifare (Olanda,
Belgia ș i Luxemburg), iar pentru altele o liberalizare a schimburilor comerciale cu terții (Franța
și Itali a).
Veniturile ce provin din taxe vamale au reprezentat, pâna în 1970, o sursă importantă de
finanțare a Comunităț ii, însa ca urmare a rundelor de negocieri ale GATT ș i OMC, nivelul
tarifului vamal comun a scă zut sensibil, iar venit urile din taxe vamale re prezintă mai puțin de
10% din sursele comunitare.
Dupa runda Uruguay a GATT -ului, Comunitatea a acceptat noi reduceri a protecț iei
tarifare si netarifare la importurile de produse agroalimentare din țări terț e.
În 1969 au fost elim inate și restricțiile cantitative și mă surile cu efecte similare în
condiț iile în care pentru bunuri le manufacturate aceste restricț ii au fost eliminate în totalitate înca
din 1961. S e apreciază că impactul lor a fost echivalent cu aplicarea unei taxe vam ale ad valorem
de 3-7%.
Țările care au aderat ulterior Comunităț ilor au înregistra t perioade mai scurte de tranziție:
Irlanda, Danemarca ș i Marea Britanie, intrate în 1973 au avut o perioada de tranziț ie de cinci ani;
Grecia, Spania și Portugal ia de ș apte, respectiv noua ani de tranziț ie.

29
2.2.2. Principalele elemente ale politicii comerciale comune

Tariful extern comun
Tratatul de la Roma, prin prevederile art. 18 la 29 stabileșt e liniile generale ale tarifului
extern comun, ia r prin art. 110 la 116 detaliază aceste aspecte.
Prin prevederile lui, art. 110 susține suportul Comunității pentru o ordine comercială
liberală la scară mondială: "prin înființ area unei uniuni vama le între ele, statele membre își
propun să contribuie, p e baza interesulu i comun, la armonizarea dezvoltării comerț ului mondial,
abolirea progresivă a restricțiilor din comerțul internațional și descreș terea barierelor vamale.
Tariful extern comun va lua în considerare efectele favorabile pe care le are abolir ea barierelor
vamale d intre statele membre asupra întăririi competitivităț ii în aceste state".
Comisia este însarcinată, în plan instituțional,cu competenț e exclusive de reprezentare a
intereselor statelor membre în relațiile comerciale internaționale ș i în administrarea politicii
comerciale comune.
Tariful extern comun a intrat în vigoare în anul 1968.
În faza inițială nivelul taxelor vamale stabilite prin tariful vamal extern comun, calculat
pe baza mediei aritmetice a celo r patru tarife vamale din Franța, Germania, Italia, ș i Benelux a
fost mai ridicat decât cel aplicat de Statele Unite sau Japon ia.(Beneluxul a fost considerată o
singură zonă vamală ).
Situaț ia economică și socială a anilor '70, a fost motivul de bază , când, creșterea
somajului, că derea regimului financiar valutar de la Bretton Woods, cele doua șocuri petroliere și
creșterea economică accentuată bazată pe exporturi ieftine a ță rilor asiatice nou industrializate au
determinat o creș tere a gradului de pro tecție pentru țările din spaț iul comunitar.
Accelerarea c reșterii stabilităț ii mediului economic glob al începând cu anii '80, dar ș i
rundele de negocieri din cadrul GATT au determinat o scă dere pro gresivă a nivelului tarifului
extern comun, ajungându -se în prezent la un nivel mediu de 3 %.
Nivelul protecț iei tarifare nominale, la momentul acual, este redus în Uniunea Europeană ,
aceasta aflându -se într -o poziție mai eficientă decât SUA ș i Japonia.
Succesiunea etapelor de extindere au determinat creș terea î n complexitate a politicii
comerciale comune ș i o reconsiderare a structurii ș i nivelului tarifului extern comun.

30
De-a lungul timpului, Uniunea Europeană a nego ciat o serie de tarife preferenț iale cu un
număr de ță ri sau grupuri cu care a dorit să întrețin ă relaț ii privilegiate. Acestea sunt:
• AELS – cu scopul evitării deturnării de comerț aparută ca urmare a extinderii spaț iului
comunitar prin aderarea fostelor state membre AELS la UE;
• cu tarile din zo na mediteraniană pentru a permite accesul liber al p roduselor provenind
dinspre spaț iul mediteranian, în special materii prime sau semifabricate;
• cu ță rile ACP (state din Africa, Pacific si C araibe) pentru a consolida relațiile dintre
aceste țări și spaț iul comunitar, ca rezultat al poziț iei de foste coloni i pe care aceste țări
le-au avut față de ță rile membre UE; ne referim aici la Marea Britanie si statele membre
ale Commonwealth -ului sau la state le iberice cu zona mediteraniană ;
• cu Africa de Sud, acordul prevazând o liberalizare a exporturilor din A frica de Sud spre
UE în proporți e de 95% iar dinspre UE spre Africa de Sud în proporț ie de 86%.
• cu țări din America Latină (Mexic, Chile) pentru pr omovarea comerțului cu bunuri și
servicii ș i încurajarea fluxul ui de investiț ii rec iproce, liberalizarea progresivă a
schimbului de mărfuri, deschiderea piețelor publice.
• Cu ță rile în curs de dezvoltare pri vind importul de materii prime ș i semifabricate în unele
domenii sensibile cum ar fi textilele sau produsele siderurgice, în cadrul unor acorduri
specifi ce cum ar fi A cordul Multifibra privind comerț ul cu produse textile;
Daca avem în vedere legislația vamală comună s-au decis o serie de prevederi a că ror
punere în practica s -a realizat cu ajutorul directivelor, acestea conț ineau pe lânga instrumente ale
integrării negative și reglementă ri pr ivind armonizarea procedurilor ș i a metodelor de
administrare a tarifelor naț ionale.
Armoniz area s -a efectuat în concordanță cu art. 27 din Tratat conform că ruia înainte de
încheierea perioadei de tranziț ie, statele vor proceda la armonizarea reglementărilor
administrative și legislative. Pentru piața internă, acest lucru înseamnă eliminarea formalitaților
la frontieră, iar pentru cea externă stabilirea unor criterii comune de verificare a regulilor de
origine, colectare a taxelor vamale sau reexportul mă rfurilor.
La sfârsitul perioadei de tranziț ie s-a înregist rat o transformare spectaculoasă atât în
privința volumului cât și a structurii și dimensionă rii schimburilor comerciale comunitare.

31
Măsuri de aparare comercial ă:
1.Mă suri antidumping (AD)
2.Măsuri antisubvenț ie (AS)
3.Mă suri de salvgardare(MS)
Prin instrumentele de apărare comercială, se urmăreș te remedierea distorsiunilor apărute
pe piaț a Uniunii Europene generate de pract icile neloaiale practicate de țări ter țe, cum sunt
dumpingul si subvențiile, iar prin măsurile de salvgardare să remedieze deteriorarea serioasă a
situației producă torilo r comunitari ca rezultat al creș terii imprevizibile, masive si bruste a
importurilor.
1. Mă surile antidumping
Utilizarea ac estor măsuri este determinată de faptul că, în viziunea GATT, comerțul liber
ar trebui să aibă drept sinonim "comerțul corect". De regulă însa, în economia reală acest lucru
nu este adevă rat, iar cazurile prin care parti cipantii la schimburile internațion ale practică
dumpingul sunt re lativ frecvente.De aceea, apariț ia cazurilor de dumping este sancționata prin
art. VI din GATT ș i prin codul anti -dumping din 1979. Conform acestor prevederi, taxele
antidumping nu vor depăși diferența dintre prețul de vânzare (mai mic) și prețul mediu aplicat pe
piața internă a expor tatorului (mai mare).Baza legală pentru măsurile antidumping o reprezintă
Regulamentul Consiliului nr.384/1996 din 22 noiembrie 1995 cu amendamentele ulterioare.
2. Măsurile antisubvenț ie
Un sistem apropiat t axelor antidumping îl reprezintă ș i taxele aplicate produselor ale
căror preț uri au fost direct sau indirect subvenționate de către guvernele țărilor producă toare.
Produsele asupra că rora s -au aplicat t axe anti -subvenție au fost produsele de în altă
tehnolo gie provenind din Japonia sau ță rile nou industrializate precum ș i orice tip de produs ce
provine din țări cu costuri scăzute ale forței de muncă .
Reglementă rile comunitare legate de taxele anti-dumpin g și a celor anti -subvenț ie au
coincis cu introducerea, în 1968, a tarifului e xtern comun, însa primele aplicări ale acestora nu au
apărut decât în 1976.
Comisia Europeană este cea care conduce investigația și impune mă surile provizorii, atât
în cazul mă surilor anti -dumpig cât și al măsurilor ant isubvenție, decizia finală aparț inând
Consiliului.

32
3. Mă suri de salvgardare (Clauza de salvgardare)
Art. XIX al GATT -ului permite membrilor semnatar i ai Acordului aplicarea unor măsuri
de salvgardare în situaț iile în care importurile unei ță ri aduc prejudicii importante producă torilor
autohtoni. Acest articol permite, ut ilizarea barierelor netarifare și doar ca excepții aplicarea unor
măsuri de natură tarifară . Instrumentele utilizate în plan comunitar sunt restricț iile cantitative.
Cele mai dese sit uații în care se aplică acest gen de restricții sunt cele legate de comerț ul cu
produse sensibile, cum sunt textilele ș i produsele siderurgice.
Uniunea Europeană foloseș te aceste instrumente de apărare comercială ca un mijloc
eficient de protecț ie împotriv a unor importuri neloiale care provin dinafara Uniunii.
2.2.3. Alte instrumente de politică comercial ă

Regulile de origine. Principalele funcții sunt stabilirea identității unui import și prin
aceasta evitarea defecției de comerț. Aceasta se determină prin nomenclatoru l Uniunii Europene
care stabileș te fie regula proce sului fie pe aceea a valorii adă ugate.
Noul instrument de p olitică comercială , intrat în vigoare în 1985 , are drept scop
aplicarea unei proceduri în situaț ia în care UE observă că pe piața externă există parteneri care
aplică politici comerciale ilicite. Acest nou instrument permite retragerea concesiilor vamale
acordate partenerilor comerciali care pot fi dovedi ți de practici comerciale ilicite.
Principalul partener comer cial al Uniunii Europene îl reprezintă Europa, însensul că
aproximativ două treimi din exporturi ș i importuri provin dinspre statele europene, inclusiv
Comunitatea Statelor Independente Statele Unite acoperă aproximativ 10 % din totalul
tranzacț iilor comerciale ale Uniunii, iar Asia aproximativ 8%. Înprivinț a statelor parteneri
comerciali, Statele Unite sunt principalul partener (aproximativ 20%), urmat de Elveț ia pentru
exporturi si China pentru importuri.
Australia, Noua Zeelanda ș i Canada au înregis trat o reducere a schimburilor comerciale,
reducere care se explică prin faptul că intrarea in 1973 a Marii Britanii a determinat deturnare de
comerț dinspre Canada, Australia ș i Noua Zeelanda. Canada a fost cel mai puț in afectată
deoarece principalul partener au fost și a ră mas SUA.
Țarile din Bazinul Mediteranean au menț inut același trend al relaț iilor comerciale cu UE
pâna în 1990, când în urma semnă rii Acordului de Asociere cu țările din centrul ș i estul Europei
a aparut deturnare a de comerț dinsp re spatiu l mediteranean spre cel central si est -european.

33
Schimburile comerciale cu țările mem bre O.P.E.C.au înregistrat o scă dere drastică
începând cu anii 80 ca urmare a ră cirii relațiilor politice dintre lumea arabă și Europa
Occidentală, dar ș i a descoperirii de noisurse de petrol în jurul țărilor riverane ale UE.
Pentru a avea o imagine clară asupra politicii comerciale comune trebuie avut în vedere ș i
numeroasele măsuri care aparțin și de sfera altor politici publice gestionate fie l a nivel
comunitar fie la nivel naț ional.

34
Cap. III ANALIZA EVOLUȚIEI COMERȚULUI INTERNAȚIONAL AL ROMÂNIEI
3.1. România înaintea aderăr ii la UE

Comerțul internațional al României înaintea aderări la UE este diferit față de cel actual.
Această schimbare a survenit în momentul în care s -au eliminate anumite taxe vamale. Am ales
să începem analiza exporturil or și importurile cu cele din anul 2005. Nu este întâmplătoare
această alegere, deoarece este anul începerii tranzacțiilor societății din Studiul de caz.
Vom folosii datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), valorile totale ale
exporturilor și a importu rilor, dar și cele ale secțiunii XVII. Mijloace si materiale de transport
codului 87, conform Nomenclatorului Combinat (NC). Această secțiune este numită
„Automobile, tractoare și alte vehicule terestre”, fiind cea mai apropriată de profilul societății,
descris de codul CAEN al acesteia.
Grafic ul nr. 1- Situația comerțului internațional al României în anul 2005 . (Prelucrări prop rii
după INS. ro)

Cel mai mult, în anul 2005, România a exportat Materiale textile și articole din textile,
undeva la 4218603 mii de EUR, iar cel mai puțin am exportat Grăsimi și uleiuri animale sau
vegetale, 62361 mii de EUR. Când vine vor ba de importuri, cea mai mare pondere o au Mașini,
aparate și echipamente electrice ; aparate de înregistrat sau de reprodus sunet sau imagini, fiind
de 7629587 mii EUR , iar cea mai mică este reprezentată de Grăsimi și uleiuri animale sau
vegetale, în valoa re de 58633 mii EUR. 05000000100000001500000020000000250000003000000035000000
Importuri ExporturiTotal
Cod 87

35

Tabel nr . 1 – Situația comerțului internațional al României în anul 2005. (Prelucrări prop rii
după INS. ro)
2005 (mii EUR)
Importuri Exporturi
Valoarea totală 32.568.000 22.255.000
Cod 87 3.108.837 1.083.117

Importurile sunt clar mai mari decât exporturile, acest lucru nu se prea schimbă nici pe
parcursul anilor . Exporturile codului 87 reprezintă 4,86% din cele totale, iar importurile
reprezintă 0,95%. În anul 2005 această secțiune este aproape nesemnificativă, dar acest lucru se
mai schimbă în decursul anilor, dar nu cu mult. Se pare că pentru România nu e ste un sector atât
de important.
3.2. Situația României în prez ent

În continuare vom prezenta situația comerțului internaț ional al României din anul 2015 ,
pentru a putea vedea evoluția în acești ani.
Grafic nr . 2- Situația comerțului internațional al României din anul 2015. (Prelucrări proprii
după INS.ro)

010000000200000003000000040000000500000006000000070000000
Importuri ExporturiTotal
Cod 87

36
Tabel nr . 2- Situația comerțului internațion al al României din anul 2015. (P relucrări proprii
după INS.ro .)
2015 (mii EUR)
Importuri Exporturi
Valoarea totală 62.962.000 54.596.000
Cod 87 5.560.000 7.938.000

După cum se poate observa, atâ t importurile cât și exporturile au avut o creștere foarte
mare , față de anul 2005, probabil din cauza eliminării unor t axe vamale după aderarea la UE.
Însă, după cum am precizat și mai sus, importurile sunt m ai mari decât exporturile, în schimb
când vine vorba de exporturil e și importurile de la codul 87, lucrurile stau cu totul altfel.
Exporturile au crescut față de importuri, dar tot nu au o valoare atât de însemnată din totaluri.
Acest lucru se datorează în mod special pentru că o mare parte a companiilor producătoare de
piese auto vin în țara noastră având anumite avantaje, cum ar fi : mâna de lucru ieftină și
calificată și anumite beneficii din partea statului român pentru investitorii străini, un exemplu de
beneficiu este scutirea de impozite pe o perioadă de cinci ani.
3.3. Top 10 Parteneri ext erni ai României (Cod 87)

Tabel nr . 3 – Top 10 parteneri externi ai României . (Prelucrări proprii după datele din buletinul
statistic al comerțului internațional .)
Locul Țara Importuri 2015
(mii EUR) Locul Țara Exporturi 2015
(mii EUR)
1 Germania 1777565
1 Germania 2085120
2 Franța 546913 2 Franța 767619
3 Italia 357768 3 Italia 626813
4 Republica Cehă 330273 4 Regatul Unit 400357
5 Spania 300857 5 Turcia 392983
6 Polonia 249297 6 Spania 368682
7 Turcia 234796 7 Federația Rus ă 330084
8 Ungaria 228483 8 Ungaria 322209
9 Austria 228483 9 Polonia 304225
10 Olanda 167205 10 Republica Cehă 239559
Aceste clasamente le -am realizat pentru a putea observa care dintre țările partenere ale
României au un efect mai pronunțat asupra comerțului românesc. Germania, Franța și Italia sunt

37
țările de la care importăm și exportăm în cantitate mai mare, când vine vorba de codul 87,
acestea fiind și unele dintre țările cu cei mai mulți clienți ai societății descrise în studiul de caz.
Acest lucru arată faptul că și compania are un aport esențial în relația dintre România și aceste
țări.
3.4. Modalități de transport

Sunt mai multe moduri de transport al bunurilor și am decis să analizez și acest lucru, să
vedem cum sunt făcute exporturile și importurile din și în țara noastră. Analiza este făcută pentru
anul 2015.
Grafic nr. 3 – Modalități de transport al bunurilor (P relucrări proprii după datele din buletinul
statistic al comerțului internațional .)

După cum se poate observa, atât importurile, cât și exporturile sunt făcute pe căi rutiere,
după maritime și feroviare. Țara noastră fiind între occident și orient, are o deschidere mai bună
spre alte țări și continente (Asia), pe calea rutieră, decât alte țări, iar pentru ca suntem o țară a
Uniunii Europene trasportul rutier este avantajat.

0100002000030000400005000060000
Rutier Maritim Aerian Feroviar Căi
navigabile
interioareMODURI DE TRANSPORT
Exporturi Importuri

38
3.5. Analiză export și import pe județul Arad

Pentru a putea studia în am ănunt o conexiune între companie și exporturile țării, am decis
să analizez exporturile la nivel de județ, să vedem ce aport aduce societatea la economia țării și
dacă inflențează exporturile județului în raport cu restul județe lor. Analiza etse făcută pe anul
2016. Am realizat un top a județelor care au ni velul exporturilor ridicat, să observăm dacă
Aradul este unul dintre județele care ridică nivelul țării când vine vorba de industria mașinilor.
Tabel nr. 4 – Top 5 județe exportatoare . (Preluc rări proprii după datele din b uletinul statistic al
comerțului internațional .)
Locul Județul Exporturi 2016 (mii EUR)
1 Argeș 3463144
2 Arad 1175457
3 București 986523
4 Brașov 758653
5 Dolj 483159

Aradul se poziționează pe locul secund, la o diferență destul de însemnată de primul loc,
dar asta este de înțeles mai ales că acolo a avut loc nașterea mașinii Dacia, iar în continuare are
loc fabricarea mașinilor la Mioveni. În Arad sunt multe fabrici de componente auto, nu n eapărat
de mașini, care au capital străin, de aceea j udețul are exporturile mari cân d vine vorba de aceste
segment, acest lucru se datorează aproprierii de granița cu Ungaria, iar marile companii de profil
reușesc să transporte mult mai ușor produsele, din cauza infrastructurii de tra nsport de la vec inii
noștri din vest. Mai există un avantaj pe lângă el menționat mai sus, iar aici fac referire la
reducerea costurilor de transport, deoarece Aradul este granița spre Occident.
Importurile pe acest segment nu au fost atat de mari precum exporturile, ac est lucru fiind
un avantaj pentru Arad, înbunătățind economia locală și nu numai.

39
Grafic nr. 4 – Importurile și exporturile din județul Arad. (Prelucrări proprii după datele de pe
buletinul statistic al comerțului internațional)

Importurile din județul Arad sunt de 393868 mii EUR, iar exporturile de 1175457 mii
EUR. Din grafic reiese destul de ușor faptul că importurile sunt undeva la o treime din tota lul
exporturilor, având o balanță comercială poziti vă, care, comparativ cu ce a a țării, este mult mai
mare.

Arad
Importuri
Exporturi

40
STUDIU DE CAZ
Profilul companiei

Yazaki Corporation este o companie independentă, producătoare de componente pentru
automobile, fondată în anul 1941, prezentă în 45 de țări și 189 de locații. Pe lângă cablajele auto,
produsul lor de bază pentru care sunt recunoscuțipe piața mondială, dezvoltăși fabrică
componente electronice și o serie de alte produse care se utilizează la construcția automobilelor.
Din momentul în care au deschis prim a lor fabrică înafara Japoniei, în Thailanda, în
1962, rețeaua lor de dezvoltare și de producție de la nivel mondial a început să crească, împreună
cu relația de încredere reciprocă cu producătorii de automobile din întreaga lume.
Cu ajutorul politicii com paniei lor "O companie în pas cu lumea" și "O companie de care
are nevoie societatea", se angajează să fie prietenoși cu mediul înconjurător, vizând fiecare
aspect al companiei. Au dezvoltat și produs o lungă linie de produse eco -friendly și de
economisire a energiei, începând cu primul sistem de aer condiționat alimentat prin energie
solară în 1974, până la primul sistem de aer condiționat din lume ce funcționează cu energie de
biomasă din lemn în 2008.
Yazaki Corporation este dedicat grijii pentru mediul înconjurător, contribuie la
dezvoltarea societății și insp iră încredere stakeholder -ilor.

Istoricul companiei

Fondatorul companiei este Samadi Yazaki, care se mută în Tokyo în anul 1924, 5 ani mai
târziu și -a înființat propria societate și începe să com ercializeze fire electrice (W/H) pentru
automobile.
Sadami Yazaki, în anul 1938, își transformă compania într -o societate pe acțiuni și este
denumită Yazaki Densen Eigyo -bu. Un an mai târziu este deschisă prima fabrică în Arakawa
Ward, Tokyo, care a fabr icat fire electrice de toate tipurile.
În anul 1941 domnul Yazaki deschide o altă companie numita Yazaki Densen Kogyo
K.K. care absoarbe vechea societate. În decursul a 7 ani, compania înființează încă două fabrici
în care încep să se producă primele fire electrice de vinil din Japonia.

41
Compania începe sa -și diversifice produsele și încep fabricarea de ceasuri de bord, iar în
1955 pun în vânzare primele fire PVC pentru industria firelor electrice universale.
Compania s -a extins în Statele Unite ale Amer icii în anul 1964 și în Australia în anul
1965, iar în 66’ au venit în Europa la Basel, Elveția. La începutul anilor 80 ’ se înfințează o nouă
filială în Londra.
Sadami Yazaki, fondatorul companiei decedează la vârsta de 64 de ani, iar Yasuhiko
Yazaki preia conducerea societății. Toate aceste evenimente au loc în anul 1974.
În anul 1995 încep fabricarea primelor display -uri de imagini virtuale analogice din lume.
Trei ani mai târziu se deschide Y -City în Japonia care centralizează toate birourile de bază.
Începând cu anul 2003 compania se extide in România la Ploiești.
Yazaki, Toyota Motor Corporation și Toyota Tsusho Corporation au dezvoltat în 2014
prima tehnologie “car to car” din lume, pentru reciclarea de cupru conținut de firele W/H.

Yazaki în lume

Yazaki Corporation își desfășoară activitatea în 45 de țări, deținând 189 de filiale pe 6
continente.
În Europa deține 35 de filiale în 19 țării, principalele zone în care își desfășoară
activitatea cu un număr considerabil de fabrici sunt:În Germania sunt deschise 7, în UK sunt
deschise 4 iar în Turcia și România sunt deschise câte 3 filiale, în ambele țări.
Pe continentul african, compania deține 6 filiale în 3 țări, principalele zone în care își
desfășoară activitatea sunt: în Maroc, unde compania de ține jumătate din filialele de pe
continentul „negru”.
În Asia și Oceania, compania deține 115 filiale deschise în 13 țări, principalele zone în
care își desfășoră activitatea sunt: în Japonia sunt deschise 67 de filiale, în China sunt 17 filiale,
în Filip ine sunt 7 filiale deschise și în Indonezia și Tailanda sunt deschise 6, respectiv 5 filiale.
Pe continentul american compania își desfășoară activitatea în 10 țări deținând 33 de
filiale, principalele zone în care întreprinderea posedă un număr considerab il de fabrici deschise
sunt: în Statele Unite ale Americii, unde compania deține 11 filiale, în Mexic sunt 10, iar în
Brazialia sunt 4 filiale.

42
În tabelul de mai jos putem observa în detaliu zonele în care Yazaki își desfășoară
activitatea.
Tabel nr. 5 – Țări unde compania are deschise filiale/fabrici. (P relucrări prop rii ale
datelor oferite de cmpanie ).
Continent Țară Filiale/fabrici
Belgia 1
Bulgaria 1
Croația 1
Cehia 1
Franța 2
Germania 7
Italia 2
Lituania 1
Polonia 1
Europa Portugalia 1
România 3
Rusia 1
Slovacia 1
Slovenia 1
Spania 2
Suedia 1
Turcia 3
Ucraina 1
UK 4

43
Maroc 3
Africa de Sud 1
Africa Tunisia 2
Japonia 67
Australia 1
Cambodia 2
China 17
India 3
Indonezia 6
Asia și Oceania Coreea de Sud 2
Filipine 7
Samoa 1
Singapore 1
Taiwan 1
Tailanda 5
Vietnam 2
Argentina 1
Brazilia 4
Canada 1
America de Nord, Sud Columbia 2
și Centrală El Salvador 1
Mexic 10
Nicaragua 1
Paraguai 1
S.U.A. 11
Uruguai 1

44
Yazaki în România

În România, prima fabrică Yazaki s -a deschis în 2003 în Parcul Industrial Ploiești, urmată
fiind de cele din Arad (2005) , Craiova (2011) și Brăila ( 2017).
Yazaki Component Technology SRL este o societate comercială cu sediul în Arad, Zona
Industrială Vest, Str. III, nr. 4 -4 A. Sectorul principal de activitate, conform clasificării CAEN
Rev (2), este 2931 – Fabricarea de echipamente electrice si electronice pentru autovehicule și
pentru motoare de autovehicule. În luna martie 2010, soci etatea și -a completat obiectul de
activitate cu următoarele activități secundare, conform clasificării CAEN Rev (2): 6201 –
Activități de realizare a soft -ului la comandă (software orientat client), 6202 – Activități de
consultanță în tehnologia informație i, 6209 – Alte activități de servicii privind tehnologia
informației, 7120 – Activități de testări și analize tehnice. Societatea a fost constituită în
octombrie 2003 având numărul din Registrul Comerțului J02/1240/1.10.2005. Societatea este
deținută în pr oporție de 99,98% de către Yazaki Corporation. Societatea a început activitatea de
producție în anul 2005 .
În anul 2014 numărul mediu de salariați era de 929 iar profitul era de 20.317.719 RON.
În 2015 numarul muncitorilor era de 1029, iar profitul era de 9.493.362 RON, în 2016
numărul de angajați era de 1185 deținând un profit de 3.085.903 RON. Putem observa faptul că
profitul a avut o scădere considerabilă de la an la an, acest lucru se datorează faptului că
întreprinderea se află într -o continuă dezvolta re, dar principala cauză este faptul că materia prima
este de origini extracomunitare, iar datorită fluctuației masive a cursului jpy/eur, respectiv
usd/eur, care fluctuații nu pot fi incluse automat în prețul de transfer, acest fapt a generat
scăderea rez ultatelor operaționale și financiare.

45
Situația netă contabilă (activ net contabil)

Grafic nr 5 – Situația netă contabilă . (Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de
companie ).

După cum putem observa compania Yazaki deține o situație netă favorabilă crescând de
laanla an (2014 -2016).Totalul activelor în anul 2014 față de anul 2 016 a crescut cu 574.439.769
RON , în schimb datoriile au scăzut in anul 2015 fa ță de anul 2014 cu 2.597.975 RON , însă
datoriile au suferit o creștere semnificativă în anul 2016 cu 47257708 RON raportat la anul 2015,
datorită faptului că, compania în anul 2016 s -a axat mai mult pe producție ramânând astfel cu un
număr mai mare de produse pe stoc.
Rata solvabilității patrimoniale

Grafic nr. 6 – Rata solvabilității patrimoniale . (Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de
companie ).
050000000100000000150000000200000000250000000300000000350000000400000000450000000
2014 2015 2016total activ A
total datorii B
(A)-(B)
0100000002000000030000000400000005000000060000000700000008000000090000000
2014 2015 2016capital propriu
capital social

46

În acest grafic putem observa faptul că, capitalul social ramâne constant în toți anii
studiați (2014 -2016). Capitalul patrimonial după cum putem observa în graficul de mai su s , se
afla într -o mică crestere de la an la an. Daca in anul 2014 firma inregistreaza un capital propriu
negativ, acesta creste de la an la an , datorita rezulatelor financiare pozitive, din anul 2014 până
în anul 2016, capitalul propriu acesta creste cu 12.780.036 RON .
Rata solvabilității patrimoniale, exprimă gradul de acoperire a obligațiilor de plată pe
termen mediu și lung. Valoarea optimă a acestui indic ator este cuprinsă între 40 -60%, o valoare
sub 30% înseamnă o situație critică pentru întreprin dere.
Compania Yazaki înregistrează o valoare a ratei solvabilității patrimoniale de 45% ceea
ce indică faptul că întreprinderea este situată la valoarea optimă a acestui indicator.
Rata solvabilității curente

Rata solvabilității curente reflectă gradul d e acoperie a serviciului datoriei. Dacă rata
solvabilității curente este mai mica de 3, situația financiară a firmei prezintă un punct slab.
Pentru compania Yazaki rata solvabilității curente este de 3. Ceea ce indică faptul că firma se
află într -o situați e instabilă .
Grafic nr. 7 – Rata solvabilității curente. (Prelucrări proprii ale date lor contabile oferite
de companie ).
050000000100000000150000000200000000250000000300000000350000000
2014 2015 2016active circulante
datorii pe termen scurt

47
În graficul de mai sus sunt prezentate activele circulante și datoriile pe termen scurt, după
cum putem observa, activele circulante din anul 2015 au scăzut în comparație cu anul 2014 cu
7.976.131 RON , iar în 2016 activele circulante au suferit o creștere față de anul 2015 cu
14.455.822 RON , în schimb datoriile pe termen scurt în anul 2015 au scăzut față de anul 2014 cu
32.818.599 RON , în anul 2016 datoriile au crescut în comparație cu anul 2015 cu 289 .002.763
RON .
În concluzie putem observa ca în anul 2015 se produce o scădere atât a activelor
circulante cât și a datoriilor pe termen scurt.
Rapoarte financiare

Compania se află într -o situație financiară instabilă. Nivelul profitabilității nete și
operaționale, precum situția datoriilor curente nete se află într -o zona care indică riscuri
operaționale și financiare. Este posibil ca în perioada următoare acestă firmă să se confrunte cu
dificultăți în asigurarea lichiditățiilor necesare pentru a -și desfășura activitatea în condiții optime.
Firma nu are datorii restante la buget ele de stat.
Indicatori de profitabilitate

Marja Profitului Net: Marja Profitului Net este foarte scăzută comparativ cu industria din
care face parte. Firma prezintă un risc mare având în vedere că poate intra foarte ușor pe
pierdere, în anul 2014 marja profitului net era de 1,79% iar în anul 2015 era de 0,20%.
Marja Profitului Operațonal: Marja Profitului Opera țional este foarte scazuta comparativ
cu industria din care face parte. Firma prezintă un risc mare având în vedere că profitabilitatea
operaționa lă este foarte scăzută și poate intra foarte ușor pe pierdere, în anul 2014 marja
profitului operațional era de 2,36% iar în anul 2015 era de -0,55%.
Creșterea Cifrei de Afaceri :Evoluția Cifrei de Afaceri este mult mai slabă decât cea a
industriei din care face parte. Firma prezintă un risc mare având în vedere ca nu reușeste să
urmeze tendința de dezvoltare a segmentului din care face parte, în anul 2014 creșterea cifrei de
afaceri era de 13,02% iar în anul 2015 era de -0,26%.
Randamentul Activelor: Randamentul Activelor este foarte scăzut comparativ cu
industria din care face parte firma, iar profitul net obținut este foarte redus comparativ cu

48
activele firmei ceea ce indică o competitivitate scazuta sau o perioada economică adversă, în
anul 2014 ra ndamentul activelor era de 7,10% iar în anul 2015 era de 0,69%.
Randamentul Capitalului: Randamentul Capitalurilor este foarte scăzut comparativ cu
industria din care face parte compania , iar profitul net obținut este foarte redus comparativ cu
capitalurile acționarilor. Firma nu fructifică capitalul existent , în anul 2014 randamentul
capitalului er a de 19.89%, iar în anul 2015 de 2,18% .
Indicatori de solvabilitat

Gradul total de îndatorare: Nivelul datoriilor în totalul de active este mare comp arativ cu
media industriei din care face parte. Firma are Capitaluri proprii reduse si acest aspect poate
afecta menținerea echilibrului financiar, în anul 2014 gradul total de îndatorare era de 80,53% iar
în anul 2015 era de 81,35%.
Gradul de îndatorare f inanciară: Datoriile către banci și instituții financiare au o pondere
foarte redusa în totalul de active, iar gradul de îndatorare este semnificativ mai mic decat media
industriei din care face parte , gradul de îndatorare financiară în anul 2014 era de 0, 00% iar în
anul 2015 era de 0.00%
Gradul de acoperire a datoriilor: Profitul din activitatea curentă a firmei acoperă intr -o
măsură foarte mică datoriile totale, iar firma poate avea probleme majore în rambursarea
acestora. Indicatorul este semnificativ ma i mic decat media industriei, în anul 2014 gradul de
acoperire a datoriilor era de 5,99% iar în anul 2015 era de -1,30%.
Gradul de acoperire a dobânzii: Profitul din activitatea curentă a firmei acoperă foarte
bine dobânzile la împrumuturi, iar firma are suficiente resurse financiare pentru rambursarea
datoriilor. Indicatorul este mult mai mare decat media industriei din care face parte, în anul 2014
gradul de acoperire a dobânzii era de 8,96% iar în anul 2015 era de 0,00%.
Indicatori de lichiditate

Rata curentă: Activele circulante ale firmei, stocuri, clienti, lichidit ăți nu acoperă plata
datoriilor pe termen scurt. Rata curenta este semnificativ mai mică decât media industriei din
care face parte. Firma a acumulat prea multe datorii, în anul 2014 rata curentă era de 0,60% iar
în anul 2015 era de 0,59%.

49
Indicatorii de eficiență

Perioada de încasare a cliențiilor: Firma încaseaza facturile emise intr -un termen
comparativ egal cu cel al industriei din care face parte. Accelerarea încasarii creantelor poa te
conduce la un management mai bun al lichiditaților și, implicit, la dezvoltarea firmei, în anul
2014 perioada de încasare a cliențiilor era de 55 de zile iar în anul 2015 era de 39 de zile.
Perioada de plată a furnizoriilor: Firma își plătește furnizori i intr -un termen comparativ
egal cu cel al industriei din care face parte.Plata la termene mai lungi a acestora poate constitui o
sursă de finanțare si un surplus delichiditați. În anul 2014 perioada de plată a furnizoriilor era de
39 de zile iar în anul 2 015 era de 46 de zile.
Perioada de rotație a stocurilor: Firma are stocuri de valoare comparativ egală cu media
industriei din care face parte. Menținerea unor stocuri reduse ar însemna un management
financiar mai bun, o încasare rapida a banilor și premis e de dezvoltare. În anul 2014 perioada de
rotație a stocurilor era de 30 de zile iar în anul 2015 era de 34 de zile.
Cifra de afaceri

Figura nr. 1 – Cifra de afaceri a companiei. (Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de
companie ).

50
În acest grafic putem observa o comparație între cifra de afaceri a companiei și media
sectorului din anul 2012 până în anul 2015. După cum putem observa cifra de afaceri se află într –
o continua creștere din anul 2012 până în anul 2014, în anul 2015 suferea o scăde re față de anul
2014 cu 1.923.578 RON , datorită faptului că materia prima este de origini extracomunitare, iar
datorită fluctuației masive a cursului jpy/eur, respectiv usd \eur, care fluctuații nu pot fi incluse
automat in prețul de transfer.
Profitabilit atea

Figura nr. 2 – Profitabilitatea companiei . (Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de
companie )

În graficul de mai sus este reprezentată o comparație între profitul net \ pierderi
înregistrată de firmă și media sectorului în perioada 2012 – 2015. După cum putem observa în
anul 2012 profitul net al firmei se afla într -o situație negativă, ajungând pâna la -12.383.219
ron, în perioada 2013 – 2015 situația companiei este una pozitivă. Aceste fluctuații apar,
deoarece com pania are datorii bancare și datorii cu achiziționarea de materii prime, dar și
faptului că se produc fluctuații masive a cursului valutar.

51

Gradul de îndatorare

Figura nr. 3 – Gradul de îndatorare al companiei. (Prelucrări proprii ale da telor contabile
oferite de companie ).

În graficul de mai sus este reprezentată o comparație între structura de finanțare a firmei
pentru anul 2015 și structura de finanțare a sectorului. Valoare absolută a datoriilor pe termen
scurt al c ompaniei este de 284. 526.075 RON , având o valoare procentuală de 74%. Dtoriile pe
termen lung al companiei su nt în valoare de 29.405.968. RON, reprezentând o valoare
procentuală de 8%. După cum putem observa, principalele datorii ale companiei în anul 2015
sunt pe termen scurt .
Datoriile pe termen scurt a mediei sectorului su nt în valoare de 31.612.670. RON
însemnând o valoare procentuală de 54%. Datoriile pe termen lung dețin o va loare absoluta de
7.977.349 RON , reprezentând o valoare procentuală de 14%.

52
Bilan ț

Tabel nr. 6 – Bilanțul ( prelucrări proprii ale datelor contabile oferite de firmă)

Grafic nr . 8 – Bilanțul companiei ( Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de companie. )

Bilanțul reprezintă punerea în evidență a poziției financiare a companiei, este structurat în
trei categorii principale de elemente: active, datorii și capitaluri proprii. Activele imobilizate ale
companiei în perioada 2012 -2015 au avut o creștere de 56.378.364 RON. Activele circulante au
avut o creștere între anii 2012 -2014, dup ă care în anul 2015 s -a produs o scădere. Odată cu
creșterea activelor și datoriile au suferit o creștere.În cadrul contului de profit si pierdere este
reprezentat rezultatul exercițiului: diferența dintre venituri și cheltuieli. Acesta ne arată profitul
net sau pierderea netă. În anul 2012 s -a realizat o pierdere netă de 12.383.219 RON. În anul
-50000000050000000100000000150000000200000000250000000300000000350000000400000000450000000
2012 2013 2014 2015Bilanț
Profit net/Pierdere netă

53
următor s -a ajuns la un profit net de 13.836.502 RON. În anul 2014 profitul net a suferit o
pierdere ajungând la 13.472.421 RON, însă în anul 2015 profitul net a sc ăzut semnificativ, acesta
fiind de 1.492.516 RON datorită în mod special fluctuaț iilor masive a cursului valutar.
Cash Flow

Tabel nr. 7 – Cash Flow ( Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de companie )

Raportul este realizat prin metoda indirectă pe baza idicatoriilor financiari din bilanț și
contul de profit și pierdere.Fluxurile operaționale în anul 2014 și 2015 au resimțit o scadere
semnificativă față de anul 2013. Cash flow -ul reprezintă diferența dintre încasările și plațile
curente ale întrepriderii, realizând o comparație între fluxurile de finanțare dintre anii 2013 -2015
putem observa faptul că fluxurile osciliează de la an la an într -un mod drastic. Fluxurile de
investiții nete din perioada 2013 – 2015 se află într -o creșter e consi derabilă de la an la an.
Riscurile companiei

Riscuri și incertitudini cu care se confruntă societatea sunt:
• Factori de risc financiar
Prin natura activităților efectuate, Societatea este expusă unor riscuri variate care includ: riscul
de credit, riscul valutar, riscul de rată a dobânzii și ris cul de lichiditate. Conducerea urmărește

54
reducerea efectelor potențial adverse, asupra performa nței financiare a Societății (asociate
acestor factori de risc).
• Riscul de credit
Societatea este supusă unui risc de credit datorat creanțelor sale comerciale și a celorlalte tipuri
de creanțe. Referințele privind bonitatea clienților sunt obținute în mod normal pentru toți
clienții, data de scadență a datoriilor este atent monitorizată și súmele datorate după depășirea
termenului sunt urmărite cu promptitudine.
Societatea dezvoltă politici care limitează valoarea expunerii la credit față de orice instituție
financiară
• Riscul valutar
Societatea este expusă fluctuațiilor cursului de schimb valutar prin datoria generată de datorii
comerciale exprimate în valută. Pentru a preîntâmpina impactul fluctuațiilor cursului de schimb
EUR -RON, política Societății este să utilizeze instrumente financiare pentru diminuarea a cestui
risc. Instrumentul financiar utili zat este Forex forward (cursul de schimb este p restabilit cu 6 –
12 luni in avans )
• Riscul de lichiditate
Managementul prudent al riscului de lichiditate implică menținerea de numerar suficient și a
unor linii de credit disponibile, prin continua monitorizare a fluxului de trezorerie estimat si real
si prin corelarea scadentelor activelor si pasivelor financiare. Datorită naturii activității,
societatea urmărește să mențină flexibilitate în posibilitățile de finanțare, inclusiv prin sprijinul
acționarului majoritar .
Produsele companiei

Compania se concentrează asupra:
• Blocuri de joncțiune integrate și blocuri de relee

55
Figura nr. 4 – Blocuri de joncțiune i ntegrate și blocuri de relee. (P relucrări prop rii ale
datelor oferite de companie )

• Display -uri și instrumente de tablou de bord integrate pe vertical ă
Figura nr. 5 – Produsele companiei, display -uri de tablou de bord . (Prelucrări prop rii ale
datelor oferite de companie )

• Fire electrice din cupru
• Accesorii pentru caroserii de autovehicule, după specificația clientului
• Arbori de transmisie pentru autovehicule
• Arbori pentru ambreiaje de autovehicule
• Coloane de direcție
• Pivoți si bucșe de direcție
Capacități tehnice:
• 4 linii de asamblare SMT
• Sudură prin unde și selectivă
• Sudură robotizată
• asamblare automată, semi -automată și manuală

56
• sudară ultrasunete
• Injectarea – 30 – 350 tone (30 masini)
• procese după turnare (tampon de imprimare, ștanț are …)
• magazin unelte (CAM, CAD, eroziunea de sârmă, sudura cu laser …)
• pictura Robotic (de apă și pe bază de solvenți)
• laborator Metrologie, analiza spectrală, secțiune transversală
• X-ray / control AOI
• terminal de inserție automată de mare viteză
• Dezvoltarea produsului (Inginerie), în YCT -Timișoara
Structură Clienți

Clienții companiei pot fi clasificați în doua mari grupuri, clienți europeni și clienți non
europeni. Din motive de confidențialitate, compania nu a dorit să divulge numele cliențiilor .
Strucură clienți pe zone geografice
Tabel nr. 8 – Structură clienți pe zone geografice. ( Prelucrări proprii ale da telor contabile
oferite de companie )

Grafic nr. 9 – Structură clienți pe zone geografice. ( Prelucrări proprii ale da telor contabile
oferite de companie )

90%7%3%Structurăclienți pe zone geografice
clienti europeni
clienti non europeni
clienti din romania

57

În acest grafic putem observa faptul că majoritatea cliențiilor companiei sunt europeni,de
unde constatăm că societatea este exclusa într -o proporție covărșitoare riscului valutar prin
datorii comerciale estimate in valută. Majoritatea tranzacțiilor se desfasoară în valuta euro iar
pentru a pre înta mpina fluctuațiile cursului EUR \RON , politica societății este să utilizeze
instrumente financiare derivate pentru diminuarea acestui risc iar instrumentul financia utilizat
este F orex-forward (cursul de schimb este prestabilit cu 6 -12 luni în avans, există contracte forex
încheiate pe valutele eur \ ron , eur \usd si eur \jpy).
Structură clienți afiliați –neafiliați
Tabel nr. 9 – Structură clienți pe relație de afiliere. (Prelucrări proprii ale da telor contabile
oferite de companie)

Grafic nr.10 – Structură clienți pe relație de afiliere. (Prelucrări proprii ale date lor contabile
oferite de companie )

Putem observa că vânză riile cu preponderență se desfaș oară către afiliați, de unde putem
trage concluzia că din pu nct de vedere al riscului de neî ncasare a creanțelor comerciale nu există
98%2%Structurăclienți pe relație de afiliere
Clienti afiliati
Clienti neafiliati

58
probleme având în vedere că tranzacțiile se desfășoara în grup dar pot exista riscuri din puncut ul
de vedere al pr ețurilor de transfer practicate . Legislația fiscală din România include principiul
„valorii de piață”, conform căruia tranzacțiile între părțiile afilate trebuie să se desfașoare la
valoarea de piață.
Societatea desfășoară diferite tipuri de tranzacții cu părțiile afiliate cum ar fii:

1. Vânzări de bunuri și servicii cu entitățiile afiliate
– lei
31 martie 2015 31 martie 2016
Vânzări de servicii 14.097. 830 15.461.901
Vânzări de bunuri 729.166.840 725.729.558
743.264.679 741.191.459

2. Cumpărări de bunuri si servicii de la entitățile afiliate

31 martie 2015 31 martie 2016
Cumpărări de servicii 29.666.847 29.220.316
Cumpărări de bunuri 28.064.420 29.897.127
57.731.267 54.117.443

Cont ribuabil ii locali care desfașoară tranzacții cu părți afiliate trebuie să întocmească și
să pună la dispoziția autoritățiilor fiscale din România dosarul de docum entare a prețurilor de
transfer . Față de conținultul dosarului de documentare a prețurilor de transfer , autoritățiile
fiscale pot interpreta tranzacțiile diferit de interpretarea conducerii societății și, ca urmare, pot
impune obligații fiscale suplimentare rezultate din ajustarea prețurilor de transfer.
Impactul interpretăriilor diferite ale autoritățiilor fiscale nu poate fi estimat astfel că
acesta poate fi semnificativ pentru poziția financiară și operațiunile societății.

59
Analiza vânzări la nivelul liniilor de producție buget versus actual (realizat efectiv )

Tabel nr. 10 – Analiza vânzări la nivelul liniilor de producție. ( Prelucrări proprii ale datelor
contabile oferite de companie )

60

Sociatetea efectuează u n control permanent al resurselor alocate , în vederea încadrării în
prevederile bugetare .
Analiză m prevederile bugetare, versus realiza t efectiv pe 2 ani consecutivi ș i facem
urmatoarele constatari :
Bugetul este construit pe baza comenzilor ferme primite din partea clienților afiliați si
neafiliați. Pe baza volumelor comandate se determină și necesarul de materie primă, materiale,
forță de muncă, servicii, etc și se stabilește cu exactitate pe fiecare linie de producție, necesarul
de mijloace financiare pentru realizarea producției prognozate.
Cu periodicitate saptămânală se analiz ează abaterile față de buget a activitații curente ,
pentru a se determina natura abaterilor,eventuatelele utilizări nejustificate a resurselor societații
si luarea măsurilor pentru încadrarea în prevederile bugetare.
Se poate urmării din analiză faptul c ă societatea gestionează corect resursele, pentru a
evita risipirea acestora , producția realizată variază cu foarte puțin versus productia planificată,
există controlul strict al resurselor de la nivelul de comenzi ( având în vedere că specificațiile
tehnice se schimbă cu rapiditate în industria auto, iar comandarea unor materii prime în afara
prevederilor volumelor de comenzi produse finite poate genera pierderi masive , întrucât nu mai
pot fi folosite la alte produse ).

61
CONCLUZI I

Când vine vorba d e comerț internațional, nici un sta t un este indiferent, fiind una dintre
cele mai importante pârghii pentru creșterea economică.
În România nivelul exporturilor și importurilor s-a dublat în ultimii ani 12 ani, datorită
intrării în Uniunea Europeană , care a schimbat politica vamală implementând noi instrumente de
natură tarifară sau nontarifară, care au făcut mai accesibile intrările și ieșirile de bunuri și de
capital.
Fiind o țară în curs de dezvoltare, la nivelul nostru trebuie să ne menținem relați ile
internaționale, nefiind una dintre marile puteri, pentru a putea crea un impact semnificativ pe
piața mondială. Comețul internațional este un factor care asigură creșterea economică , deci
balanța comercială ar trebui să fie pozitivă , însă în cazul Româ niei este o balanță dezechilibrată
și ar trebui sa intensifice eforturile pentru echilibrarea ei.
Analiza făcută a demonstrat faptul că România a avut o balanță comercial ă negativă, în
ultimele decenii . Importurile au fost mai mari decât exporturile, pentru că avem materii prime ,
dar nu și o extracție eficientă sau suficiente industrii proprii pentru a le prelucra . Majoritatea
companiilor au capital străin, dar nu folosesc materiile noastre prime din ca uza lipsei capacității
țării noastre de a le extrage, iar pentru investitorii străini reprezintă un cost mai scăzut dacă
importă aceste materii prime, decât dacă le extrag pe cele de la noi și după să le prelucreze. Unii
se întreabă de ce vin atunci acele companii în țara noastră. Explicația este foarte simplă, avem
mână de lucru ieftină și calificată, iar statul încurajează investirorii străini prin eliminarea unor
impozite.
Am descoperit și un lucru pozitiv în această analiză. Vorbim despre balanța comerc ială,
care este pozitivă la nivelul producției de mașini și de piese auto. Exporturile sunt mai mari decât
importurile datorită unor vechi industrii rămase din timpul comunismului, care încă nu au fost
distruse de sistem, cum ar fi cea a metalurgiei.
Am a nalizat și la nivel de microeconomie comerțul internațional. El are o variație de la an
la an, datorită unor factori externi, cum ar fi : relațiile dintre statele care fac tranzacțiile,
preferințele cumpăratorilor, calitatea produselor și țara de provenință . Compania noastră fiind
una care fabrică și asamblează produsul finit, nu importă decât materii prime, rezultând faptul ca
exportul este cel semnificativ, acest lucru se vede și în creșterea numărului de angajați, pentru că
fabrica este într -o continuă de zvoltare, datorită relațiilor comerciale eficiente. Acest lucru ajută
nu numai țara de origine a companiei, dar și statul gazdă al fabricilor. Aradul are susținere
financiară din partea companiilor care au venit să investească în această zonă, și are și un impact
pozitiv asupra populației, ajutând la crearea de noi l ocuri de muncă.

62
În concluzie putem menționa că industria producătoare de mașini și piese auto este într -o
continuă dezvoltare, ceea ce ajută la dezvoltarea României și a bunăstări populației, chiar dacă
nu este atât de puternic mediatizată și nu aduce un aport semnificati v în comerțul internațional al
țării noastre, dar tind să cred că peste maxim 10 ani, acest lucru se va schimba, datorită
interesului major din partea marilor companii, asta doar dacă reușim să realizăm o infrastructură
de transport care să se ridice la ni velul standardelor europene.

63
Bibliografie

1. MIRON, Dumitru, COJANU, Valentin (cordonator) – ”Comerțul internațional vol. II
Politica comerțului și perspectiva dezvoltării economice ”, Editura ASE, București , 2017.
2. CIOBANU, Gheorghe, POSTELNICU , Cătălin , BAKO, Dana , RUS, Adina , POP
SILAGHI , Monic a, VARVARI, Ștefana, DECEANU, Liviu – ” Tranzacții Economice
Internaționale”, Editura RISOPRINT, Cluj – Napoca , 2009.
3. Institutul Național de Statistică –”Anuarul comerțului internaț ional “, București, 2017.
4. Institutul Național de Statistică -”Buletinul statistic de comerț internațional “, București,
2017.
5. Prelucrări proprii ale da telor contabile oferite de compania Yazaki Component Technology
S.R.L. Arad, România.
6. CIUPAGEA, Constantin; UNGURU, Mihaela Cristina; COJANU, Valentin; ALANOCA ,
Saul (expert UE) -“Adaptarea politicilor României la cerințele UE cu privire la taxele
vamale și politica comercial “, Institutul European din România, București, 2003 .
7. MIRON , Dumitru –“Economia Uniunii Europene “, Editura Luceafărul, București, 2006.