Disciplina Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie LUCRARE DE LICENȚĂ Formularea, prepararea și evaluarea unor rujuri cu pigmenți vegetali Coordonator… [612626]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Carol Davila” București
Facultatea de Farmacie
Disciplina Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie
LUCRARE DE LICENȚĂ
Formularea, prepararea și evaluarea unor rujuri
cu pigmenți vegetali
Coordonator științific:
Asist. univ. dr. Nițulescu Georgiana
Absolvent: [anonimizat]
20201
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………………………………………………… 5
Partea teoretică……………………………………………………………………………………………………………….. 6
Capitolul I – Aspecte generale …………………………………………………………………………………………… 6
Istoria rujurilor…………………………………………………………………………………………………………….. 6
Anatomia și fiziologia buzelor …………………………………………………………………………………….. 10
Patologie…………………………………………………………………………………………………………………… 13
I. Chelite și keratoze ……………………………………………………………………………………………….. 13
II. Infecții herpetice ………………………………………………………………………………………………… 17
Capitolul II – Formularea rujurilor ……………………………………………………………………………………. 18
Bazele de rujuri………………………………………………………………………………………………………….. 18
Cerurile…………………………………………………………………………………………………………………….. 18
Ceruri de origine animală ………………………………………………………………………………………… 19
Ceruri de origine vegetal ă………………………………………………………………………………………… 20
Uleiuri…………………………………………………………………………………………………………………… 22
Unturi……………………………………………………………………………………………………………………. 25
Pigmenți naturali utilizați în formulare …………………………………………………………………………. 26
Pigmenți minerali………………………………………………………………………………………………………. 30
Pigmenți roșii…………………………………………………………………………………………………………. 30
Pigmenți galbeni…………………………………………………………………………………………………….. 31
Pigmenți verzi………………………………………………………………………………………………………… 32
Pigmenți albaștri…………………………………………………………………………………………………….. 32
Pigmenți vegetali și alte substanțe auxiliare utilizate în formularea rujurilor naturale cu acțiuni
farmacologice asupra patologiei prezentate ……………………………………………………………………. 33
1. Betalainele…………………………………………………………………………………………………………. 33
213
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37

2. Uleiul de lavand ă………………………………………………………………………………………………… 33
3. Uleiul de rozmarin ………………………………………………………………………………………………. 34
4. Calendula officinalis ……………………………………………………………………………………………. 34
5. Punica granatum …………………………………………………………………………………………………. 34
5. Curcumin…………………………………………………………………………………………………………… 35
Producerea rujurilor ……………………………………………………………………………………………………. 35
Evaluarea rujurilor ……………………………………………………………………………………………………… 36
Partea practică……………………………………………………………………………………………………………….. 38
Capitolul IV – Formularea și prepararea unor rujuri cu pigmenți vegetali …………………………….. 38
Formularea bazelor de rujuri ……………………………………………………………………………………. 38
Prepararea bazelor de rujuri ……………………………………………………………………………………… 39
Formularea rujurilor ……………………………………………………………………………………………….. 39
Capitolul V -…………………………………………………………………………………………………………………. 41
Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………. 42
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………… 43
338
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54

Introducere
În secolul XXI într-o lume a evoluției, a produselor de sinteză, apare din ce în ce mai des
necesitatea întoarcerii la ceea ce natura ne oferă. Încălzirea globala, poluarea aerului, poluarea
apelor sunt motive pentru care cerea pentru produselor naturale este într-o continuă creștere,
astfel au apărut produsele certificate ecologic. În industria cosmetică situația este asemănătoare,
pielea cu tendință alergică, reactivă, dermatitele, îmbătrânirea prematură, petele pigmentare,
eczeme sunt situații în care utilizarea cosmeticelor clasice este contraindicată.
Formulările ce conțin metale grele, plumb, cadmiu conduc la apariția maladiilor sistemice,
precum afectarea sistemului nervos, a auzului, a sistemului renal.
Prin prezenta lucrare doresc elaborarea unei formule naturale de ruj atât de uz cosmetic cât și cu
principii active naturale ce pot trata sau preveni diverse afecțiuni minore ale buzei.
Din dragoste pentru natura, din raționamente economice ce țin de sustenabilitatea resurselor, din
dorința de a reduce poluarea datorată industriei cosmetice, care reprezintă 30% din poluarea
totală globală, au apărut formulările naturale de rujuri.
455
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73

Partea teoretică
Capitolul I – Aspecte generale
Istoria rujurilor
Ur și Egipt
Istoria colorată a rujurilor începe cca. în anul 3500 I.C., în Ur cel mai mare oraș din Sumer,
unul dintre cele patru districte ale Mesopotamiei, alături de Akkad, Assyria și Babylonia. În
zilele noastre, cunoaștem aceasta regiune ca Irak.
Regina Schub-ad a Ur- ului, folosea primul colorant pentru buze făcut din ceruză (carbonat
de plumb) și roci roșii zdrobite.
În Egiptul antic, aplicarea rujului evidenția statutul social, nu genul persoanei. Atât bărbații
cât și femeile Egiptului antic foloseau machiajul în rutina lor zilnică. Se utilizau rezine, gume și
ocru roșu pentru colorarea buzelor. Cu trecerea timpului, vopsirea buzelor a devenit mai
importantă, a devenit mult mai sofisticată, astfel încât paleta de culori folosită cuprindea:
portocaliu, magenta, albastru-închis. Roșull a rămas totuși o culoare foarte folosită, iar carminul
în rujuri provine din Egiptul antic, din anii 50 I.C.
Regina Cleopatra a ocupat un loc important în istoria rujurilor, în timpul domniei sale,
aplicarea rujului folosind bețișoare umede de lemn, devenise obligatoriu pentru integrare socială.
Grecia
În timp ce mărețul imperiu Egiptean era în declin, cultura elenă era în plină ascensiune.
Grecii au avut o relație complicată cu rujurile și vopsirea buzelor. Semnificația socială a oscilat
între poziția socială indicata de vopsirea buzelor dar și exprimarea feminității și a diferențierii
dintre sexe.
La începuturile imperiului elen, utilizarea machiajului era evitată. Vopsirea buzelor era o
practică a prostituatelor care foloseau pentru obținerea culorii roșii atât ingredientele obișnuite,
cum este vinul dar și unele mai puțin obișnuite precum: saliva umană, excremente de crocodil.
Undeva între anii 700 și 300 I.C. colorarea buzelor a trecut în cultura greacă și nu mai era o
practică exclusivă pentru prostituate. Rujul era folosit de aproape toate clasele sociale, excepții
făcând femeile din clasa muncitoare, care evitau folosirea machiajului.
Proveniența substanțelor folosite s-a schimbat, se obțineau pigmenți din surse vegetale:
afine, alge, rădăcini de polderos, vermilion (sulfură de mercur).
574
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103

Roma
Între anii 150-31 I.C. rujul a devenit extrem de popular și nu au mai existat reguli referitoare
la utilizarea acestuia. A devenit un indicator social, nu neapărat unul al genului. Folosind culori
diferite ale vopselurilor, bărbații își arătau statutul social. Femeile romane tindeau să folosească
vopsea pentru buze roșie sau purpurie făcută din ocru, minereu de fier și fucus (algă brună).
Europa de vest
După dispariția Imperiului Roman și odată cu apariția Creștinismului, folosirea rujurilor și a
vopselurilor pentru buze a dispărut, era asociată doar cu ultima pătură socială, erau utilizate doar
de către femei. Începând cu anii 800 D.C. și începerea comerțului cu Constantinopolul, clasa
burgheză se arăta entuziastă pentru folosirea vopselurilor pentru buze. La începuturile Evului
Mediu timpuriu, a „Epocii întunecate” pictarea buzelor era strict interzisă. Se consideră că „o
femeie care poartă machiaj este văzută ca o încarnare a Satanei’’ deoarece o asemenea alterare a
lucrării lui Dumnezeu, pare o provocare adresată acestuia.
Totuși utilizarea unei nuanțe pale de roz sau violet, era permisă fetelor simbolizând puritatea
acestora.
În perioada Renascentistă rujul a redevenit un element popular, folosit cu preponderență de
curteni. În Anglia, la curtea regelui Edward IV, rujurile erau purtate atât de către bărbați cât și de
către femei. Însuși regele, folosea o nuanță de roșu pe care a denumit-o „Carne crudă”. În clasele
sociale inferioare, țăranii și negustorii vindeau vopselurile pentru buze invocând puterile
supranaturale de protecție ale acestora.
În Italia din 1200 până în zilele noastre, culoarea rujului reprezintă un indicator al clasei
sociale, astfel că femeile burgheze și cele care fac parte din clase sociale înalte, folosesc roz
strălucitor iar femeile din clasele sociale inferioare folosesc un roșu-pământiu.
Începând cu anii 1500 rujurile au devenit din ce în ce mai populare, acoperind toate păturile
sociale. Biserica Creștină considera purtarea acestora un păcat. Din anul 1700 a devenit ilegală
folosirea lor în Anglia, iar purtarea machiajului era doar pentru femeile care practicau prostituția.
În aceeași perioadă în Franța, situația era complet opusă. Clasele sociale înalte foloseau machiaj
excesiv și culori puternice.
Din 1800 în Anglia femeile care foloseau produse cosmetice pentru cucerirea unui bărbat
erau acuzate de vrăjitorie.
„Toate femeile, indiferent de vârstă, rang, profesie sau grad, indiferent dacă sunt fecioare,
menajere sau văduve, care din și după acesta acțiune, vor seduce și vor trăda în căsătorie pe
oricare dintre subiecții Majestății Sale, prin mirosuri, vopsele, spălaturi cosmetice, dinți falși, păr
6104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136

fals, lâna Spaniolă, pantofi cu toc. Vor suporta sancțiunea din legea în vigoare împotriva
vrăjitoriei și a infracțiunilor similare. Astfel căsătoria acestora după condamnare devine nulă.”
Timp de 100 de ani utilizarea acestuia a continuat să fie interzisă cu desăvârșire în Anglia,
purtat cu mândrie în Franța și folosit ocazional în coloniile din America. Toate acestea fără ca
cineva să controleze producerea lor, care de multe ori conținea elemente toxice.
Din 1900 folosirea rujurilor a fost un simbol al emancipării feminine și era universal
acceptată „ciclul cosmeticelor s-a întors la folosirea liberă și deschisă a cosmeticelor… probabil
pentru prima dată din perioada Egiptenilor antici, folosirea nelimitată a cosmeticelor a fost
universal acceptată, atât social cât și moral” Rujul a devenit un simbol al feminității și era
destinat utilizării exclusive de care acestea. Până în 1910, ingredientele din care erau făcute
rujurile, erau naturale. În 1910 se produce primul carmin sintetic.
În timpul Primului Război Mondial rujurile se cumpărau împachetate în hârtie sau introduse
în mici tuburi de carton, primul ambalaj modern a fost produs în 1915 în Waterbury,
Connecticut, când Maurice Levy de la Scovil Manufacturing Company a realizat prima producție
în masă de rujuri într-o carcasa metalica. Tuburile erau lungi de doi inch, aveau un finisaj simplu
de nichel. Care funcționa printr-un dispozitiv tip pârghie aflat pe lateralele tubului și împingea
rujul din carcasa. Rujul propriu zis era preparat din: insecte zdrobite, ceara de albine, ulei de
măsline. Din păcate aceasta formulare avea tendința de râncezire la doar câteva ore după
aplicare.
Industria rujurilor a continuat să se dezvolte, fără a exista legi pentru a reglementa
ingrediente folosite. Astfel că în continuare exista posibilitatea intoxicării de la folosirea acestora
frecventă.
În 1920 a fost patentat gloss-ul pentru buze, care forma o pelicula translucida, strălucitoare
și prima formulă rezistenta la apa. În deceniul următor a apărut creionul pentru buze și formulele
cu factor de protecție. Se estimează ca 50 de milioane de femei din America utilizau rujurile în
momentul acela.
În 1933 au început primele proiecte referitoare la siguranța produselor cosmetice, după ce
senatorul și medicul S. Copeland a aflat de la FDA, ca Koremlu®, crema depilatoare care
conținea acetat de taliu, produs toxic. Otrăvea efectiv persoanele care îl foloseau, dar nu existau
legi care sa reglementeze ingredientele produselor cosmetice. După nenumărate încercări de a
promulga o lege pentru siguranța cosmeticelor, senatorul Copeland a reușit în 1936 sa obțină
„ Food, Drug and Cosmetic Act”
În perioada aceea își au originea și cele mai cunoscute brand-uri de cosmetice precum: Maxx
Factor, Maybelline, Revlon, Bourjois.
7137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170

Pe fondul celui de al doilea Război Mondial, producătorii au vândut rujul nu ca o frivolitate,
ci mai degrabă o parte vitală a efortului de război; ei a transformat rujul într-un simbol al
feminității rezistente în fața pericolului, simbol care ar spori moralul atât al femeilor care poartă
ruj, cât și al soldaților bărbați care se întorc la femeile atractive.
Industria continua sa crească, mai ales cu introducerea în ultima decada a regulilor de
siguranța pentru cosmetice, astfel se estimează ca în 1946, 90% din populația feminină din
America folosea rujul. Sumele încasate de către firme producătoare se ridicau la 30 de milioane
de dolari.
În 1960 a fost introdus amendamentul privitor la coloranții și aditivii alimentari și cei
utilizați în industria cosmetica, astfel încât multe nuanțe au fost retrase din uz din cauza lipsei
siguranței.
În 1970 pe fondul mișcării pump-rock, culorile negru și violet erau purtate atât de bărbați cât
și de femei și era un indicator de clasă a adepților mișcării. În aceeași perioadă a apărut și o
mișcare feminista care incrimina utilizarea produselor cosmetice pentru degradarea femeilor și
tot atunci apare interesul pentru produsele de înfrumusețare naturale, de exemplu colorarea
buzelor cu sucul de căpșune.
Istoria se întoarce de unde a plecat, la produsele de origine vegetala și minerala pentru
obținerea unor produse cosmetice cât mai sigure. Industria s-a aliniat și ea curentului „New Age”
astfel ca miza era mare pentru ingrediente naturale, plus utilizările terapeutice notate pe
ambalajul rujurilor.
Până în 1980, Food Drug Administration a mai delistat numeroși coloranți suspectați ca pot
provoca boli grave, de exemplu Red no.2 asociat cu apariția cancerului. La începutul anilor `80,
lucrurile s-au schimbat puțin în industria cosmetica, culoarea roșie a devenit un must-have, purtat
de toate starurile precum Maddona, Ivana Trump, Jerry Hall. În aceeași perioadă au apărut
primele produse cosmetice care nu mai erau testate pe animale.
Anii `90 au continuat cu dezvoltarea tendințelor produselor naturale, îmbogățite cu vitamine
și plante. Multe dintre formulele existente devenind hipoalergenice.
După anii 2000, industria cosmetica este deja un mare jucător pe piața economica mondiala,
rujul este integrat în cultura aproape a tuturor popoarelor. Se estimează că peste 87% din
populația feminină a lumii a folosit cel puțin o data rujul sau oricărui forma de colorare a buzelor
făcând parte din ritualul de înfrumusețare zilnic sau utilizat ca simbolistica străveche, pare a unor
obiceiuri de natura religioasă.
Tehnologia de fabricatei evoluează, având sute de culori aprobate sau incolore cu proprietăți
SPF, care pot fii utilizate și de către bărbați.
8171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204

Istoria occidentală a rujului, deși începută cu mai multe milenii în urmă, are senzația
remarcabil de modernă orice poveste care ia în esență natura umană și legile pe care le produce
această natură umană. De la lipsa reglementarilor la început, acum sunt produse care se pot
utiliza în deplină siguranța atât pentru oameni cât și pentru animale și mediul înconjurător.
Deoarece cartea istoriei nu este închisă, oamenii se pot aștepta sa vadă în viitor ceea ce a existat
în trecut, apariția de reguli noi pentru folosirea rujurilor sau dispariția atenției oferite în prezent a
acestei practici.
Anatomia și fiziologia buzelor
Buzele ocupă extremitatea anterioară a cavitații orale și sunt importante pentru producerea
sunetelor în timpul vorbirii, masticația și înghițirea alimentelor. Suprafața internă a buzelor este
reprezentată de o membrană mucoasă, suprafața externă este acoperită de piele. Între cele două
straturi se regăsesc țesuturi musculare, adipoase, glandulare. Divizate în buza superioară și cea
inferioară, acestea înconjoară cavitatea bucală.
Poziționare
Buza superioară este delimitată de obraz prin șanțul nazo-labial- un șanț proeminent din
limita laterală a nasului până în comisura buzei, pliul labio-mandibular se extinde din colțul gurii
spre mandibula, este văzut ca o continuare a pliului nazo-labial. Aceste doua pliuri sunt implicate
în expresiile faciale. În zona nazo-labiala, se află șanțul sub nazal sau filtru, spațiul dintre
crestele acestuia, pe care le desparte. Acestea formează arcul lui Cupidon, deasupra zonei labiale
superioare.
Buza inferioara este separată de bărbie prin șanțul labio-mentonier.
Între buza superioara și cea inferioara se afla comisura labiala. Linia de tranziție între
tegumentul fetei și tegumentul buzelor se numește vermilion.
Pe partea interioara a ambelor buze, exista o cuta a mucoasei numita frenul median labial,
care atașează fiecare buza pe gingia adiacenta.
9205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229

Figura 1 Anatomia, fiziologia și patologia buzelor
Sistemul muscular
Mușchii mimicii
Caractere generale:
Sunt situați subcutanat
Sunt inervați de nervul facial
Sunt mușchi pieloși (au un capăt fix care se inseră pe os și un capăt în stratul
profund al dermului)
Au volum și forța mică și prin contractia lor participa la realizarea expresi feței
Sunt grupați în jurul orificiilor feței fiind constrictori sau dilatatori ai acestora
Nu au fascie (cu excepția m.buccinator)
Mușchiul orbicular al gurii este format dintr-o parte labială și o parte marginală situată
periferic. Are rol de sfincter. Contracția părții labiale produce închiderea normală a gurii, iar prin
contracția părții marginale gură este închisă forțat, iar buzele proemina anterior.
Mușchiul zigomatic are originea pe fata laterală a zigomaticului iar inserția la nivelul
comisurii buzelor.
Mușchiul buccinator are originea pe rafeul pterigomandibular de la cârligul procesului
mandibular până la linia milihioidiană și se inseră pe comisura bucală împreună cu mușchiul
orbicular al gurii.
Alți mușchi ai mimicii sunt reprezentați de : ridicător al buzei superioare, ridicător al
unghiului gurii, procerus, rizorius, mental, coborâtor al buzei inferioare și al unghiului gurii.
Mușchii masticatori
Caractere generale
10230
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253

sunt inervați de nervul mandibular
acționează asupra articulației temporo-mandibulare
deși au volum mic, au forță de contracție mare, datorită
structurii lor multipenate
au origine embriologică în primul arc branhial
Mușchiul maseter: are o parte superficială și o parte profundă. Partea superficială are
originea pe marginea inferioară a arcadei zigomatice în partea ei anterioară iar partea profundă
pe marginea inferioară și pe fata medială a arcadei zigomatice și inserția pe fața laterală a ramurii
și unghiul mandibulei. Este acoperit de tegument și mușchi ai mimicii, având raport cu artera
transversă a feței, ramurile nervului facial și cu glanda parotidă și canalul parotidian. Prezintă o
fascie maseterică ce se întinde de la arcada zigomatică la marginea inferioară a mandibulei și
marginea posterioară a ramurii mandibulei. Profund se găsește ramura mandibulei cu incizura
acesteia prin care trece manunchiul vasculo-nervos maseteric și muschiul temporal.
Acțiune: prin contracție unilaterală trage mandibula lateral. Prin contracție bilaterală ridică
mandibula, iar prin fibrele superficiale trage mandibula anterior.
Figura 2- Musculatura labială
11254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
267
268
269
270

Figura 3- Musculatura labială
Inervația buzelor: Mușchii orbicular, mușchiul coborâtor unghiului gurii, coborâtor al
buzei sunt inervați de ramura mandibulara a nervului facial ( VII)
Mușchii zigomatic, rizorius, ridicător al buzei, ridicător al unghiului gurii, sunt inervați de
ramura zigomatica a nervului facial (VII)
Vascularizație: Labia superioara este vascularizata de către artera laringeală superioară,
ramul facial. Labia inferioara este vascularizată de către artera inferioară labială.
Patologie
I. Chelite și keratoze
Reversibile:
-Chelita simplă
-Chelita angulară
-Chelita de contact
-Chelita medicamentoasă
Persistente:
-Chelita actinica
-Chelita granulomatosa
-Chelita glandulra
Chelite asociate cu dermatoze și boli sistemice:
-Lupus eritematous
-Lichenul plan
12271
272
273
274
275
276
277
278
279
280
281
282
283
284
285
286
287
288
289
290
291
292

-Angioedem
-Xerostomie
-Boala Crohn
1. Chelita simplă
Este o afecțiune tranzitorie, una dintre cele mai comune afecțiuni ale buzei. Se manifesta
prin buze crăpate, fisuri și descuamare, cel mai frecvent a labiei inferioare. Factorii care
promovează uscăciunea și iritația sunt: vântul, umezirea buzelor cu saliva, frigul, atmosfera
uscată.
Sugerea buzelor elimina filmul subțire, protector, uleios al buzelor. Saliva prin enzimele
digestive favorizează de asemenea pierderea umidității.
2. Chelita angulara
Se manifesta la colțurile gurii, este mai comună la pacienții care au riduri profunde la
colțurile gurii și au tendința de a linge pliurile gurii. Boala debutează în timpul unei deficiente de
vitamine și minerale( vitamina B, fier, zinc, etc.) sau este cauzata de o alta afecțiune
preexistentă. Un alt factor important este producția de salivă, hipersalivația este un factor
favorizant pentru apariția chelitei. Xerostomia favorizează crăparea și descuamarea, favorizează
multiplicarea ciupercii Candida albicans. În cazul copiilor un alt factor favorizant al chelitei
angluare este infecția bacteriana cu Staphylococcus sp. sau streptococ beta hemolitic.
Figura 4 Chelita angulară
13293
294
295
296
297
298
299
300
301
302
303
304
305
306
307
308
309
310
311
312
313

3. Chelita de contact
Este o reacție inflamatorie a buzei, cauzată de iritarea sau reacția alergică la contactul cu
diferite substanțe regăsite în produsele cosmetice, în mâncare, în cele de igiena orală. Patologia
se manifesta prin uscăciunea buzelor, eritem, fisuri.
4. Chelita medicamentoasă
Este o afecțiune în care leziunile apar concomitent cu administrarea medicamentelor, în
principal retinoizi (isotretinoin, acitretin) sau a altor medicamente cu aplicare topică: anti-biotice,
agenți virostatici, anestezice locale, dezinfectanți.
Figura 5 Chelita medicamentoasă1
Chelite ireversibile
1. Chelita sau keratoza solară (actinică):
Este o condiție premaglina, produsa de radiațiile solare. Simptomatologie: usturime, eritem,
buze uscate, descuamare. Epiteliu subțire, vezicule care se rup și produc cruste, fisuri verti-cale,
placi.
Figura 6 Chelita actinică
14314
315
316
317
318
319
320
321
322
323
324
325
326
327
328
329
330

2. Chelita granulomatoasă
Se manifesta din adolescenta, cu umflarea buzelor fără a avea o etiologie clara. Se presupune
ca exista un influx de celule inflamatorii, fără o anumita cauza. Sau este asociat cu anumiți
alergeni alimentari, de exemplu scorțișoară sau benzoatul.
Figura 7 Chelita granulomatoasă
3. Chelita glandulară
Este o afecțiune inflamatorie rara, cronica a glandelor salivare minore, ale labiei inferioare.
Factorii incriminați de apariția acesteia sunt: fumatul, igiena orala deficitara, infecțiile
bacteriene, predispoziția genetica. Exista doua forme de manifestare: chelita simplex și chelita
apostematosă. Simplex se manifesta prin papule mici și roșii, pe buza inferioara care evoluează
treptat în edem al buzelor. Chelita apostematosa este o infecție stafilococica secundara, a
glandelor salivare minore. Se manifesta prin cruste și apariția puroiul care drenează însoți-ta de
durere.
4. Chelita exfoliativă
Este o boala de natura inflamatorie rara, fără o etiologie cunoscută care afecteaza vermilio-
nul buzelor și este caracterizata prin productia excesiva, cronica și descuamarea continua a unui
strat gros de keratina. Se manifesta printr-o forma exudativa și una xerosa, în forma exudativa se
formează cruste de culoare gri-gălbuie, care se stratfica și se îngroașă și adera la țesuturile
subadiacente. Pacientul prezintă durere și senzație de arsura, atât în repaus cât și în timpul
mișcării buzelor. Forma xeroasa se manifesta prin uscăciunea excesiva a buze-lor, formarea
scuamelor. Marginile scuamelor sunt ridicate, buzele sunt rugoase și uscate. Manifestările pot
dura câțiva ani.
15331
332
333
334
335
336
337
338
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
349
350
351
352
353
354

Figura 8 Chelita exfoliativă forma exudativă
Figura 9 Chelita exfoliativă forma xeroasă
Chelite asociate cu afecțiuni sistemice
Chelita asociata cu lupus eritematos discoid, cronic se asociază cu schimbări sau leziuni la
nivelul buzelor, care se prezintă ca o chelita difuza, deasupra zonei vermillonului.
Lichenul plan este o afecțiune cutaneo – mucoasă cu evoluție cronică, recidivantă. Care se
manifesta prin leziune cutanate, papule eritemato-violacee, strălucitoare, pruriginoase,
ombilicate central.
Angioedemul este o maladie caracterizata de o inflamație rapidă a pielii, se poate observa și
o extravazare dermica de lichid ce conduce la edem localizat. Cauzele acestuia sunt preponderent
alergice.
II. Infecții herpetice
Se cunosc cel puțin 8 tipuri de virusuri herpetice, care includ herpes simplex tip 1(HSV-1),
herpes simplex tip 2(HSV-2) și virusul varicelo-zosterian (VZV). Aceste virusuri au ca ținta
16355
356
357
358
359
360
361
362
363
364
365
366
367
368
369
370

celulele epiteliale cauzând leziune ale pielii și mucoasei. Când celulele epiteliale sunt infectate,
virusurile se replica rapid, intra în neuroni și ajung în ganglioni, unde rămân latenți până când
sunt reactivați de anumiți factori declanșatori. În acel moment ajung din nou în piele sau
mucoasa, cauzând leziuni. Atât herpes simplex tip 1 cât și herpes simplex tip 2 infectează
regiunea periorală, atât pielea cât și mucoasa.
Prima infectare, primară, este în general subclinică. Unele cazuri sunt precedate de
simptomatologie sistemica, febra ușoară, stare generala de slăbiciune, faringita. Leziunile orale
din infecția primara se manifesta sub forma de mici vezicule, care se pot dispersa oriunde pe
buze și mucoasa. De asemenea, infecția herpetica se poate asocia cu gingivite. Veziculele se
sparg iar ulcerațiile cuprind o zona mai extinsa din epiteliul labial și peri-labial, aceste leziuni
poartă numele de gingivo-stomatita herpetica primară. Leziunea se vindeca în 10-14 zile fără a
lăsa cicatrici.
Factorii predispozanți pentru recidiva infecției herpetice sunt: stresul, expunerea la soare,
imunosupresia. Infecțiile recurente sunt în general mai puțin servere decât infecția primara, însă
dacă episoadele recurente sunt însoțite de durere se pot recomanda medicamente antivirale cu
administrare sistemică.
Figura 10 Herpes simplex labial
III. Cancer labial
Cancerulu labial, se dezvolta la junctiunea dintre cavitatea orala si piele. Este cea mai
frecventa tumoare din regiunea orala si maxilofaciala, cuprinde intre 25 si 30% dintre
toate cancerele orale. Cel mai frecvent tip de cancer labial este carcinomul cu celule
scuamoase, tumorile apar in zona vermilionului.
17371
372
373
374
375
376
377
378
379
380
381
382
383
384
385
386
387
388
389
390
391
392
393

Factori de risc:
Expunerea la radiațiile solare – acțiunea carcinogenică indusă de radiațiile utraviolet,
cauzează distrugerea ADN-ului, de exemplu prin tranziții C-T, mutații in gena P53.
Tutunul – în special utilizarea pipelor si mestecarea tutunului
Consumul cronic de alcool
Sexul – incidenta cancerului labial este mai mare în rândul barbaților
Vârsta – cancerul labial apare mai frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsă între 60 și
70 de ani, se pare că este rezultatul acumulării de modificări moleculare datorare
expunerii la diferiți factori carcinogeni si o parte din procesul biologic de îmbatranire
celulară, care este în stransă legatură cu distrugerile de la nivelul ADN-ului.
Expunerea la oncogene virale în cazul pacienților imunocompromiși
Tonul pielii – persoanele cu pielea deschisă la culoare au un risc mai crescut de a
dezvolta cancer labial față de cele cu piele închisă
Prognostic
Din fericire cancerul labia l rămâne unul dintre cele mai vindecabile afecțiuni maligne
maxilo-faciale. Rata de supraviețuire este de 98% iar lipsa recurenței este mai mare de 90%.
Acest prognostic favorabil este datorat în principal detectării timpurii a leziunilor.
Diagnostic
Pacientul se prezinta cu o rană care nu se vindecă sau cu o veziculă localizate la nivel
labial. Se realizează o examinare minuțioasă și a zonelor adiacente, pentru a exclude
posibilitatea existenței altor leziuni.
Examinarea leziunilor în stadiu incipient relevă adesea o zonă de crustă și o indurație
înconjurătoare fie cu lecuoplazie – pată albă, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o
compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic în altă categorie de afecțiuni
ori eritroplazie – pată roșie, cu aspect catifelat, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o
compresă de tifon și care nu poate fi încadrată de către medic în altă categorie de afecțiuni
18394
395
396
397
398
399
400
401
402
403
404
405
406
407
408
409
410
411
412
413
414
415
416
417
418
419

sau eritroleucoplazie – leziuni albe considerate displazii ale epiteliului asociate cu leziuni
roșii considerate carcinom incipient al aceluiași epiteliu.
Figura 10 –
leucoplazie labială inferioară
Figura 11 – Eritroplazie labială inferioară
Leziunile avansate sunt proeminente, prezintă sângerari. Biopsia este metoda de
diagnostic sigură, care permite determinarea etiologiei leziunii labiale.
19
420
421
422
423
424
425
426
427
428
429
430
431
432
433
434
435
436
437
438
439
440
441
442

Figura 12 – Carcinom cu celule scuamoase
Tratamentul
Radioterapia – folosită ca monoterpie în cazul tumorilor greu de extirpat chirugical ori în
cazul pacienților vârstnici care prezintă comorbidități
Excizia chirurgicală și reconstrucția funcțională și estetică, după caz
Chiuretajul și electrocauterizarea – doar pentru leziuni mici, în stadii incipiente
Chirugia micrografica Mohs – pentru tumorile recidivante
Criochirugia și Chirurgia laser
Terapia fotodinamica
Antitumorale topice: imiquimod, 5-fluorouracil
20443
444
445
446
447
448
449
450
451
452

Capitolul II – Formularea rujurilor
II.1. Generalități
Rujurile sintetice, sunt baze anhidre în care sunt dispersați pigmenți sau alți agenți de
colorare. Formula rujurilor clasice conține:
– ceara ( aproximativ 15%) – solida la temperatura camerei, acestea oferă duritate rujului și
cremozitate atunci când este aplicat
– paste ceroase ( aproximativ 20% ) – favorizează lubrifierea rujului după aplicare
– uleiuri ( 30% )- folosiți ca mediu de dispersie pentru pigmenți
– agenți de texturare (10%) – care ajustează textura rujului
– agenți de colorare, pigmenți ( 20%) – pentru a oferi rujului nuanța dorită
– conservanți și antioxidanți (1%)
– parfum( 1%)
– ingrediente active ca de exemplu filtre UV
Rujurile naturale sunt de asemenea baze anhidre în care sunt dispersați pigmenții vegetali.
Formula acestora conține:
– ceara – cele mai folosite sunt : ceara de albine, ceara candelilla, ceara emulsifiantă,
parafina solida
– uleiuri – ulei de măsline, ulei de jojoba, unt de cacao, unt de cafea, unt de cocos, ulei de
muștar, unt de arahide, ulei de ricin
– agenți de texturare: gumă arabică
– emulgatori: lecitine
– pigmenți obținuți din: fructul dragonului ( Hylocereus costraricencis ), turmeric, flori de
palash (Butea Monosperma ), rodie (Punica Granatum), sfecla roșie (Beta Vulgaris), Mimoza
(Mimosa Pudica), Alkanet (Alkana tinctoria)
– conservanți, antioxidanți: zeama de lămâie, tocoferoli, esență de vanilie
– parfum: uleiuri esențiale de citrice, lavanda, trandafiri, esența de căpșuni, vanilie
– ingrediente active: diverse principii active cu acțiune antibacteriană, antivirală, filtre UV
Bazele de rujuri
21453
454
455
456
457
458
459
460
461
462
463
464
465
466
467
468
469
470
471
472
473
474
475
476
477
478
479
480
481
482
483

Cerurile
Acestea pot fi de origine vegetală, animală, minerală. Sunt esteri ai acizilor grași și ai
alcoolilor superiori. sunt solide la temperatura camerei și trebuie să se topească pentru a fi
folosite. Formează o rețea cristalină cu celelalte substanțe ale formulei, ceea ce conferă forma
rujului.
Ceara trebuie aleasă pentru a oferi rujului duritatea potrivită, pentru a nu se rupe în timpul
aplicării. De asemenea cerurile oferă rujurilor aspectul mat.
Ceruri de origine animală
Ceara de albine
Surse
Ceara de albine este o ceară naturală produsă în stupul albinelor de către albinele Apis
mellifera. Glandele de sub abdomenul albinelor secretă aceasta ceara, care este folosită pentru a
construi fagurele.
Producerea
Exista doua metode de producere a cerii, topirea și extragerea chimică. Se prefera topirea
folosind apa fiarta, aburi, încălzirea electrică sau solara directa, timp de câteva ore, de 2-3 ori pe
zi.
Proprietăți
Ceara pura, imediat după ce a fost secretata și eliberata, este albă. Ceara naturala rece este
foarte fragila, punctul de topire nu este constat, deoarece compoziția este diferita în funcție de
originea acesteia. Acesta variază între 61-66 ° C. Este inerta din punct de vedere chimic, cu
plasticitate ridicată, insolubila în apa, insolubila în majoritatea acizilor. Solubila în majoritatea
solvenților organici la rece și solubila în alcool și acizi grași la cald.
Compoziție și acțiuni farmacologice
Compoziția diferă în funcție de locul unde este produsa, de specia albinelor, tipul stupului,
vărsată cerii. În general ceara nehidrolizată conține: hidrocarburi, esteri, acizi liberi.
Având proprietăți filmogene, ceara de albine protejează și ajută la regenerarea celulelor
epidermale, acțiune calmanta și cicatrizanta,p rotectoare– formează la suprafața pielii un film
subțire, aproape impermeabil, care apără pielea de agresiunile factorilor de mediu,
antibacteriană, umectanta– ceara atrage apa, contribuind la menținerea pielii bine hidratată de-a
22484
485
486
487
488
489
490
491
492
493
494
495
496
497
498
499
500
501
502
503
504
505
506
507
508
509
510
511
512
513
514
515
516

lungul zilei. Cicatrizanta– ceara de albine contribuie la vindecarea rănilor. Ușor efect
antiinflamator și antipruriginos
Ceara de albine conține o serie de principii care rămân active chiar și după prelucrarea
termică. Ceara de albine purificată, care prin filtrare și tratare termică devine albă și cu un miros
mai puțin pregnant față de varianta galbenă, oferă libertate în crearea compozițiilor, fără
influență asupra culorii sau parfumului rezultat. Este ideală, prin urmare, pentru crearea de
creme, unguente, balsamuri, rujuri
Ceara este un solid de culoare albă, mată, cu suprafață lucioasă, insolubilă în apă, solubilă în
uleiuri fixe și uleiuri volatile.
Ambele sorturi nu se utilizează singure ca baze de unguent, dată fiind consistență solidă. Se
asociază cu alți excipienți, pentru a crește consistența bazei de unguent și a punctului de topire.
Ceara mărește capacitatea de emulsionare a apei în asociere cu vaselina.
Utilizare
-agent de îngroșare și texturare,
-agent filmogen (formează un strat fin ocluziv pe piele)
-agent texturant pentru balsamuri și creme,stabilizant al emulsiilor
-agent texturant și de întărire pentru săpunuri și coemulsifiant
-vâscozifiant al compozițiilor
Ceruri de origine vegetala
Ceara de Candelilla
Este o ceară vegetală apreciată pentru efectul durizant și filmogen pe care-l conferă
preparatelor de machiaj. Facilitează uscarea și aderența mascarei, turnarea și păstrarea tex-turii
optime a rujurilor.
Descriere și recomandări
Cu un punct de topire de 68,5-72,5°C, ceara de Candelilla constă în principal din hidrocar-
buri (aproximativ 50%, lanțuri cu 29-33 de atomi de carbon), esteri cu greutate moleculară mai
mare (20-29%), acizi liberi (7-9%) și rășini (12-14%; în principal esterii triterpenici). Este
insolubilă în apă, dar este solubilă în mulți solvenți organici, cum ar fi acetona, cloroformul,
benzenul și terebentina.
Obținere:
23517
518
519
520
521
522
523
524
525
526
527
528
529
530
531
532
533
534
535
536
537
538
539
540
541
542
543
544
545
546
547
548

Ceara de Candelilla este secretată de Euphorbia cerifera din Mexic, se obține prin imersarea
frunzelor în apă clocotită, precedată fierberea frunzelor și a tulpinilor cu acid sulfuric diluat.
„Ceratele“ obținute sunt curatate de pe suprafață și procesate ulterior. Ceara se prelevă de la
suprafața apei, apoi este încălzită la foc mic pentru a se elimina excesul de apă apoi se întin-de în
strat subțire și se lasă la răcit.
Proprietăți:
– de durizare și glazurare
– filmogene
– favorizează uscarea compozițiilor
– oferă stabilitate rujurilor, deodorantelor de tip stick, creioanelor de contur de ochi și rime-
lului la temperaturi ridicate
Utilizări:
– texturant,
– durizant
-filmogen
– agent de adeziune
Dozajul uzual recomandat de 1-5% ca ingredient în creme, loțiuni, preparate emulsificate,
adăugată la faza uleioasă, în preparate anhidre, prin încălzire, produse de machiaj (rujuri, balsam
și gloss de buze, creioane de machiaj, în asociere cu guma de acacia pentru mascara și tuș de
ochi), stickuri deodorante, 1-3% pentru creme filmogene și balsamuri protectoare.
Ceara emulsifianta
Derivat din uleiul de măsline, prezintă o bună afinitate pentru piele și are funcții multiple.
Se poate folosi în creme, balsamuri, rujuri și preparate anhidre, dar și pentru for-marea de
lipogeluri sau pentru asigurarea dispersiei optime a filtrelor în cremele cu protecție solară.
Descriere și recomandări
Este un produs care combină beneficiile unei ceri cu proprietățile unui emulsifiant. În amestec cu
un ulei vegetal, îi crește acestuia vâscozitatea, astfel încât pigmenții minerali pot sta în suspensie
pentru gloss de buze sau ulei decorativ pentru corp.
24549
550
551
552
553
554
555
556
557
558
559
560
561
562
563
564
565
566
567
568
569
570
571
572
573
574
575
576
577
578
579
580
581

Datorită structurii sale, este utilă în dispersarea omogenă a pudrelor minerale și a pig-
menților, conferă rujurilor finețe, imbunătățește rezistența la apă.
Utilizări:
Fiind de origine vegetală, produsă pe bază de măsline, prezintă compatibilitate superioară cu
pielea, poate fi utilizată atât în preparate anhidre, emulsii, combinată cu uleiuri.
– asigură dispersia optimă a pigmenților.
– agent lipogel
– ceară pentru prepararea de balsamuri și unguente
– coemulsifiant pentru emulsii
– dispersant pentru pulberi și pigmenți
Ceara de Carnauba
O ceară de origine vegetală, utilizată pentru efectul filmogen, texturant și de îngroșare în
formularea diferitelor produse de machiaj, a balsamurilor, cremelor și stickurilor, conferind
acestora stabilitate și rezistență la căldură.
Proprietăți:
Ceara de Carnauba este obținută din frunzele palmierului Copernicia cerifera, din Brazilia.
Conține derivați în principal din acizi și alcooli din intervalul C26-C30, esteri hidroxilati ai
acizilor grasi, acid carnaubic, acid cerotic, cerotat de miricil. Purificarea se realizează prin
filtrare, centrifugare și albire. Este insolubilă în apă, solubilă la încălzire în acetat de etil și în
xilen și insolubilă în alcool etilic. Punctul de topire: 82-86°C.
Utilizări:
– mărește rezistența la căldură și la apă a preparatelor cosmetice,
– filmogen, formează o peliculă fină pe piele, contribuie la menținerea pe timp mai îndelun-
gat a rujului pe buze, fiind un agent texturant și de îngroșare
– crește stabilitatea produselor cosmetice chiar și la temperaturi ridicate
Se utilizeaza încălzită pe baie de apă la 80-85°C, într-un unt/ulei ori în cadrul fazei
uleioase la emulsii, ca ingredient în creme, balsamuri, unguente, creme de protecție, dozaj uzual
1-5%, inclusă ca ingredient în produse de machiaj: ruj, mascara, fond de ten, luciu de buze, dozaj
uzual 2-10%, inclus ca ingredient în prepararea de stickuri deodorante și alte produse de tip
baton sau stick, în concentrație de până la 10%.
25582
583
584
585
586
587
588
589
590
591
592
593
594
595
596
597
598
599
600
601
602
603
604
605
606
607
608
609
610
611
612
613
614
615

Uleiuri
Ulei de măsline
Uleiul de măsline este obținut din fructele coapte de Olea europoea. Măslinul este un
copac ce atinge până la 12m înălțime, produce fructe drupacee, de 2-3 cm lungime. Istoria
măslinelor începe în Palestina, apoi mențiuni despre acestea apar în Egipt în secolul XVII
ulterior fiind introdus și în Spania.
Obținere
Uleiul de măsline virgin și extra-virgin este obținut prin presare, cel de o calitatea
inferioara prin extragere cu solvenți.
Caracteristici
Lichid galben, uneori cu tenta verde. Culoarea variază în funcție de cantitatea de clorofila
sau caroten prezenta în ulei, acestea influențează și fluorescenta naturala în UV. Are un miros
specific, slab și un gust ușor. Compoziția chimica variază în funcție de locul de recoltare al
măslinelor, astfel ca exista doua tipuri de ulei de măsline cel produs în: Italia, Spania, Asia,
California care conțin mai mult acid oleic și mai puțin linoleic decât cel de al doilea tip produs în
Tunisia și Arhipelagul Dodecanez (Grecia). Proporțiile variază pentru ambele tipuri între 65-
86% acid oleic, 0-15% acid linoleic, 9-15% acizi palmitic și stearic
Ulei de cocos
Obținere
Este obținut din partea solida a endospermului, uscat al nucii de cocos, Cocos nucifera L..
În funcție de metoda de extracție și prelucrare, uleiul de cocos se prezintă în mai multe forme:
•uleiul de cocos rafinat (este decolorat și dezodorizat);
•uleiul de cocos hidrogenat– se obține prin hidrogenarea celui rafinat; acesta are
temperaturi de topire mai mari, între 36 și 40°C (97–104°F);
•uleiul de cocos fracționat (se izolează anumiți acizi grași, precum acidul lau-ric, acidul
caprilic sau acidul capric, cu utilizări în industria cosmetică sau farmaceu-tică);
•uleiul de cocos natural;
•uleiul de cocos virgin.
Uleiul de cocos poate fi extras prin procedee „umede“ sau „uscate“. Procedeul „uscat“ con-
stă în îndepărtarea miezului de coajă și uscarea acestuia la cald (la flacără sau la soare). Astfel se
obține „copra“. Copra este presată sau dizolvată în diferiți solvenți, apoi se izolează uleiul de
cocos. În procedeul „umed“ se folosește ca materie primă nuca de cocos proaspătă și se formează
o emulsie între ulei și apă. Etapa de rupere a emulsiei poate fi dificilă. Emul-sia poate fi supusă
26616
617
618
619
620
621
622
623
624
625
626
627
628
629
630
631
632
633
634
635
636
637
638
639
640
641
642
643
644
645
646
647
648

unei fierberi prelungite, însă se decolorează uleiul, iar metoda nu este economică. Metodele
moderne presupun centrifugarea sau electroliza enzimatică.
Uleiul de cocos virgin diferă de cel natural prin procesul de extracție: dacă cel de-al doilea
este extras prin măcinare sau comprimare la rece a miezului de nucă de cocos uscat, primul este
extras din laptele de cocos provenit din nucile proaspete. Procesele ulterioare, precum
fermentarea și separarea prin centrifugare, refrigerarea sau acțiunea enzimatică, permit se-
pararea uleiului de apă.
Compozitie
Conține acizi grași saturați lauric, miristic, acid caprilic și caprinic, minerale(P, Zn, Ca, Mg,
K, Na, Fe, Cu), vitamina A și E.
Utilizare și acțiune farmacologică
– acțiune antioxidantă: Acesta reduce peroxidarea lipidelor și crește activitatea superoxid-
dismutazei în ser la șoareci. S-a observat că uleiul de cocos virgin este bogat în polifenoli
cunoscuți printr-o mar-cantă activitate antioxidantă .
– acțiune antibacteriană, antifungică
– hidratanta, restructuranta datorită conținutului ridicat în acizi grasi
În formulare uleiul de cocos de folosește în: creme, loțiuni, șampoane, măști, rujuri
Ulei de cafea
Uleiul de cafea este obținut din boabele verzi ale speciei Coffea arabica L. Conținutul de
ulei, în semintele uscate este între 11 – 16%, continand trigliceride ale acizilor linoleic(46%),
palmitic(30%), oleic(11%), stearic(8%) și acizi alfa linoleici(2%). Uleiul de cafea conține și o
cantitate mare(15%) de substante nesaponificabile, responsabile pentru punctul de topire de
42°C. Fractia nesaponificabila conține ditrepente pentaciclice (13%) – principalel doua molecule
fiind kahweol și cafestol.
Uleiul de cafea se obține prin presare la rece sau prin extragere cu solventi, lichid cu
vâscozitate medie, de culoare verde inchis-brun. Are proprietăți antioxidante, slab
antimicrobiene și antifungice, antiinflamatoare și are capacitatea de a absorbi radiatiile UVB,
responsabile de aceasta propritate este fracțiunea terpenica a uleiului de cafea. De asemenea are
efect cicatrizant, s-a demonstrat ca aplicari locale, timp de 10 zile, a uleiului de cafea pe incizii la
șoareci, a favorizat vindecare și cicatrizarea rănii.
În formulări uleiul de cafea se folosește în: creme, rujuri, șampoane, măști
Ulei de ricin
27649
650
651
652
653
654
655
656
657
658
659
660
661
662
663
664
665
666
667
668
669
670
671
672
673
674
675
676
677
678
679
680
681

Este obținut prin presare la rece din semințele de Ricinus communis, găsit în special în zo-
nele tropicale și sub tropicale sau arbore ornamental în perioada de vara din zonele tempera-te,
frunzele fiind de la verde la violet. Fructele în care cresc semințele sunt spinoase, galben-roșii.
Semințele de culoare brun sau negru, sunt extrem de toxice. Ricina, este o lecitina care se găsește
în învelișul semințelor și este eliberata prin mestecarea acestora în caz de inges-tie. Aceata inhiba
sinteza proteica, determină evenimente gastrointestinale, greață, voma, diaree, crampe
abdominale, deshidratare severă. Nefiind liposolubila aceasta toxina nu trece în uleiul de ricin
obținut.
Este lichid, ușor gălbui, vâscos, miros fad, caracteristic. Solubil în alcool. Conține gliceride
ale acidului ricinoleic, stearic și vitamina F.
Se utilizează cu administrare per os, ca purgativ. În formulările cosmetice acesta este plasti-
cizant, agent de umectare, lubrifiant, emolient, este un mediu bun de dispersie pentru pigmenți și
conferă luciu rujurilor.
Farmacologic are proprietăți antibacteriene, cicatrizante, analgezice, antiinflamatoare dato-
rită conținutului ridicat în acid ricinoleic.
Ulei de jojoba
Jojoba – Buxus chinensis – este un arbust nativ din Arizona, California și Mexic. Din semintele
acestuia se obține uleiul de jojoba, prin presare la rece.
Uleiul de jojoba este o ceara lichida, conține: acid palmitic, acid stearic, acid oleic, acid erucic,
acid eicoseoic, acid jojobenoic, acid gadoleic, acid nervonic și gliceridele acestora, alcooli, esteri
de ceara, polifenoli și taninuri. Esterii de ceara produsi de jojoba sunt similari cu cei din sebumul
uman, astfel că uleiul de jojoba are un efect puternic de hidratare.
La temperatura camerei este lichid, de la incolor la galben, fără miros, foarte rezistenta la
oxidare.
Proprietăți farmacologice:
– antioxidat, anti-aging : conține polifenoli hidroxilati au posibilitatea de a elimina
radicalii liberi de oxigen, fără a dezvolta reactii reactii oxidative suplimentare. De asemenea
uleiul de jojoba conține lipoxigeaza, o importanța enzima care sintetizeaza leucotriene. Acestea
din urma au și ele efect antioxidant
28682
683
684
685
686
687
688
689
690
691
692
693
694
695
696
697
698
699
700
701
702
703
704
705
706
707
708
709
710

– antimicrobial, antiproliferativ și antifungic: a fost demonstrata activitatea acstuia
antibacteriană asupra unora dintre agenții patogeni: Bacillus cereus, Salmonella typhimurium,
Clostridium perfringens, E. coli, Candida albicans.
– antineoplazic: importanța COX-2 pentru carciogeneză include: creșterea producției de
prostaglandine, inhibă apoptoza, face conversia procarcinogenelor în carcinogene, favorizează
angiogeneza, crește invazivitatea celulelor tumorale, moduleaza inflamatia și functia imuna.
Astfel, orice fitoextract care inhiba COX-2, putem spune ca prezinta activitate antitumorala prin
inducerea apoptozei și suprimarea proliferarii.
În acord cu această afirmație, un inhibitor noncogenic al ciclooxigenazei a fost izolat de jojoba și
s-a dovedit că are activitate anticarcinogenă
Se utiliează ca înlocuitorul cetaceului, deoarece obținerea acestuia este ilegală.
Uleiul de muștar
Este obținut din semințele mature ale Brassica nigra sau muștarul negru, cultivat în India, China,
Canada și Marea Britanie. Este un lichid, galben cu miros puternic de acru. Conține gliceride ale
aicizilor: eicosanoic, erusic, arachidic, oleic, miristic, linoleic, lignoceric în proportie de 35-40%,
conține și o glicozida, sinigrină – care posedă proprietăți antitumorale, antibacteriene și
antinflamatoare.
Studii recente au demonstrat ca introducerea sinigrinei în fitosomi- complex fosfolipidic al
acidului gliciretinic – complex vezicular care încapsulează fitoconstituenții și extractele din
plante în fosfolipide, pentru îmbunătățirea efectului terapeutic și a biodisponibilității acestora.
Complexul fitosomi-sinigrină, testat, în vitro pe celule epiteliale HaCaT, a dovedit efecte extrem
de benefice în accelerarea procesului de vindecare a rănilor. Astfel ca acest complex a vindecat
complet rana, în 42 de ore. Rezultatele indicând toxicitate minimă asupra celulelor epiteliale.
Proprietate care are potențial de a fii utilizată în tratamentul rănilor canceroase.
29711
712
713
714
715
716
717
718
719
720
721
722
723
724
725
726
727
728
729
730
731
732
733
734
735
736
737
738
739

Unturi
Unt de cacao
Untul de cacao este obținut din semintele prajite ale arborelui Theobroma cacao, aparținând
familiei Sterculiaceae. Cultivat în America de Sud, Africa și unele părți din India.
Descriere și compoziție:
Semințele de cacao conțin aproximativ 50% unt de cacao, acestea sunt desfăcute și lasă la
fermentat, la o temperatura de 30-40°C, în tuburi sau cutii, timp de 3-6 zile. Se usucă la soare,
apoi sunt prăjite a 100-140°C, răcite imediat și zdrobite. Astfel se obține o masa păstoasa ce
conține untul de cacao, care se purifica ulterior.
Figura 11
Untul de cacao este un solid alb-gălbui, cu gustul și mirosul ciocolatei. Este insolubil în apa,
solubil în cloroform, benzen. Cu un punct de topire între 30-35°C. Conține gliceride ale acizilor
stearic, palmitic, oleic în proporții variabile și mici cantități de acid linoleic, polifenoli:
flavonoide, procianidine.
Utilizări:
– emolient
– baza pentru supozitoare, unguente, cosmetice, creme
– contribuie la restaurarea barierei hidro-lipidice a pielii
30740
741
742
743
744
745
746
747
748
749
750
751
752
753
754
755
756
757
758
759
760
761

– antioxidant, încetinește procesul de îmbătrânire celulară
Efectele uleiurilor vegetale aplicate local asupra patologiei pielii
UleiRefacerea barierei
epitelialeEfect
antibacterianEfect
antiinflamatorEfect antioxidantVindecarea rănilor
Ulei de măsline nu -da da da
Ulei de floarea-
soareluida -da -posibil
Ulei de struguri -daposibil da da
Ulei de cocos da da da da da
Ulei de argan da -da -da
Ulei de soia da da da da –
Ulei de arahide da – – – –
Ulei de susan posibil -da da –
Ulei de avocado – -posibil -da
Ulei de joboba daposibil da da da
Ulei de rodie – – -da –
Ulei de ovăz daposibil da da –
„-” semnul din tabel reprezintă lipsa dovezilor concrete pentru aplicarea topică a uleiurilor
Pigmenți naturali utilizați în formulare
31762
763
764
765
766
767
768
769
770
771
772
773
774

Clasificarea pigmenților naturali:
1. În funcție de structura chimica:
– indigoizi
– derivați de piridina
– carotenoide
– chinone
– flavonoide
– derivați de dihidropiran
– taninuri
– betalainele
2. În funcție de sursă:
– origine vegetală
– origine animală/insecte
– origine minerală:
pigmenți roșii
pigmenți galbeni
pigmenți verzi
pigmenți albaștri
1. În funcție de strucutra chimică:
Indigoizi: sunt cel mai important grup de pigmenți naturali și primii descoperiți de către
oameni, culoarea variaza de la albastru la indigo închis, sunt extrasi din Indifofera tinctoria,
Polygonam tictorium, Perisicaria tinctoria și Istatis tinctoria .
32775
776
777
778
779
780
781
782
783
784
785
786
787
788
789
790
791
792
793
794
795
796
797
798
799
800

Figura 12 – Pigment obținut din Bolinus Brandaris
Violetul imperial sau violet tyrian, este un pigment obținut din mucusul secretat de glanda
hipobranhiala a unor specii de melci de mare pradatori( Bolinus Brandaris )
Derivați de piridină: berberina este un alcaloid izochinolonic, galben-stralucitor, singurul
din clasa sa. Obținut din Berberis aristata, Berberis vulgaris, Phellodendron amurense și
Rhizoma coptidis.
Figura 13 – Pigment obținut din Berberis vulgaris
Carotenoizii sau tetraterpenoide sunt pigmenți naturali care se găsesc în cloroplastele și
cromoplasele din aproape toate speciile de plante. Culoarea carotenoidelor este datorata
prezentei dublelor legături conjugate, acestea absorb lumina în spectrul vizibil la lungimi de
unda de 400-500nm. Culorile carotenoidelor variaza de la galben la portocaliu și roșu. Se extrag
din Bixa orellana, Crocus sativus, Curcuma longa, Nyctanthes arbor-tristis și Cedrela toona.
Figura 14 – Pulbere vegetală care conține carotenoizi
33801
802
803
804
805
806
807
808
809
810
811
812
813
814
815
816
817

Chinone: se clasifica în benzochinone, alfa naftolchinone și antrachinone. Culoarea
acestora variază de la galben la roșu și este extrasă din: Choloraphora tinctoria, Lawsonia spp.,
Juglans regia, Alkanna tinctoria, Dactylopius coccus, Oldenlandia umbellata.
Figura 15- Pigment vegetal obținut din rădacini speciei Alkanna tinctoria
Flavonoidele: reprezintă cel mai mare grup de pigmenți vegetali, culoarea variaza de la
galben pal(isoflavonele) la galben inchis(flavonele) sau portocaliu strălucitor ( auronele), roșu
sau albastru( antocianii). Sursele sunt: Butea monosperma, Delphinium zalil, Sophora japonica,
Pterocarpus santalinus .
Figura 16 – pulbere vegetală obținută din Butea monosperma
Derivați de dihidriopiran: aceștia sunt brazilina – extrasă din Caesalpinia sappan și
hematoxilina- extrasă din Haematoxylon campechianum .
Figura 17- Hematoxilina – pulbere de Haematoxylon campechianum
34818
819
820
821
822
823
824
825
826
827
828
829
830
831
832
833
834
835

Betalainele sunt o clasă de pigmenți solubili în apa, care se extrag din plante din specia
Caryophyllales – pigmenți galbeni, betaxantine și pigmenți violeti betaciani. Din aceasta specie
fac parte Opuntia lasiacantha și Beta vulgaris
Figura 18 – pulbere vegetală obținută din Beta vulgaris
Taninurile sunt compusi fenolici, solubili în apa, clasificate în doua grupuri: pirogaloli și
proantociani. Ei nu sunt pigmenți foarte puternici dar amestecati cu alți pigmenți confera nunante
de galben, cafeniu, gri, negru. Se extrag din: Acacia catechu, Punica granatum , Quercus
infectoria.
Figura 19 – pulbere vegetală obținută din Punica granatum
2. În funcție de sursă:
Vegetali
Majoritatea pigmenților naturali aparțin acestei categorii. Sunt obținuți din flori, fructe,
seminte, frunze, radacini. Câteva exemple clasificate în funcție de culori, folosite și partea
practica a acestei lucrări sunt:
Pigmenți galbeni: turmeric, șofran
Pigmenți portocali: paprika, Annatto, carotenoide din morcovi
35836
837
838
839
840
841
842
843
844
845
846
847
848
849
850
851
852
853
854
855
856
857

Roșu: antociani din fructe de pădure, fructul dragonului( Hylocereus costraricencis ), flori de
palash (Butea Monosperma ), rodie (Punica Granatum), sfecla roșie ( Beta Vulgaris), Mimoza
(Mimosa Pudica), Alkanet ( Alkana tinctoria)
Animali
Pigmenții roșii se obțin prin exsudarea corpurilor insectelor numite Cochineal(
Dactylopius coccus ), Kermes și din moluște – acidul laccaic, acidul carminic. Violetul imperial
din melci marini.
Pigmenți minerali
Pigmenții minerali sunt substanțe anorganice, săruri sau oxizi ale metalelor. Aceștia se
găsesc în sol sau în roci.
Pigmenți rosii
Ocru este o argila colorata în galben, roșu sau brun proporțional cu cantitatea de oxid de fier
și a gradului de hidratare. Ocru roșu conține între 9-12% oxid de fier(Fe2O3nH2O), este stabil la
lumina, în mediu acid sau bazic.
Figura 20
Oxidul feric sau hematitul este forma minerala a Fe2O3, oxidului feric. Se utilizează ca
pigment pentru produse cosmetice: farduri pentru ochi, rujuri dar și pentru a colora capsulele în
industria farmaceutica.
Figura 21
36858
859
860
861
862
863
864
865
866
867
868
869
870
871
872
873
874
875
876
877
878
879
880
881

Pigmenți galbeni
Ocrul galben, culoarea este data de prezenta a diferitelor forme de oxid de fier hidratat, în
particular a limonitului (Fe2O3H2O). Pigmentul se obține din sol, prin selectare, măcinare,
spălare și uscare.
Figura 22
Sienna este un pământ feruginos, ce conține oxizi de fier și magneziu. În stare bruta,
neprelucrata este de culoare galben-maronie. Devine portocaliu-roșu-caramiziu, prin calcinare.
Alături de ocru, sienna este printre primii pigmenți folosiți în picturile rupestre.
Figura 23
Pigmenți verzi:
Oxidul de crom(III), Cr 2O3 pigment natural, răspândit în natura sub forma mineralului
eskoalit.
Figura 24
37882
883
884
885
886
887
888
889
890
891
892
893
894
895
896
897
898

pigmenți albaștri:
Albastru ultramarin se obține din piatra semiprețioasa Lapis lazuli, prin măcinarea
acesteia. Culoarea albastră a este datorata lazulitului un tectosilicat cu sulfați, sulfuri și cloruri,
având următoarea formula chimica (Na,Ca)8[(S,Cl,SO4,OH)2|(Al6Si6O24).
Figura 25
38899
900
901
902
903
904
905
906
907
908
909
910
911
912
913
914
915
916
917
918

Pigmenți vegetali și alte substanțe auxiliare utilizate în formularea rujurilor naturale cu
acțiuni farmacologice asupra patologiei prezentate
1. Betalainele
sursele principale de betalainele, sunt: sfecla roșie( Betula vulgaris), fructele de cactus-
perele „înțepătoare”– Opuntia spp, pithaya roșu sau fructul dragonului( Hylocereus polyrhizus ).
Toate acestea fiind surse sustenabile de producere a pigmenților vegetali, prin extracție apoasă.
Acțiunile farmacologice ale betalainelor:
– Acțiune antioxidantă prin inhibarea lipid-peroxidazei. În cazul șoarecilor iradiați s-a
observat îmbunătățirea considerabilă a activității enzimelor antioxidante – superoxid dismutaza
și glutation peroxidaza în ficat, rinichi și splină. De asemena betalainele pot modula
dezechilibrul intrinsec între speciile oxidante și sistemul de apărare antioxidant și poate crea un
mediu celular favorabil pentru contracararea stresului oxidativ. Astfel betalainele au efect anti-
aging și de reducere a stresului oxidativ.
– Proprietăți anticancerigene: acestea contribuie la eliminare radicalilor liberi, prin
transactivarea unei chei a factorului de transcriere Nrf2, care induce mecanismul de apărare
endogen, antioxidant celular. Betalainele din fructul de Opuntica ficus indica, au efecte anti-
proliferative ale celulelor canceroase, ceea ce le face indicate într-o formulare destinată chelitei
și keratozei actinice, alături de uleiul de de cafea cu remarcabile proprietăți fotoprotectoare.
39919
920
921
922
923
924
925
926
927
928
929
930
931
932
933
934
935
936
937
938
939
940
941
942
943
944
945

– Proprietăți antimicrobiene: au inhibat dezvoltarea bacteriilor Gram-negative( E. Coli, P.
aeruginosa), Gram-pozitive(B.cereus, S.aureus ) și efect anifungic asupra Candida albicans,
Rhizoctonia solani – ceea ce le face indicate în chelita angulara, provocata de Candida albicans.
2. Uleiul de lavanda
– acțiune antialergica: s-a demonstrat ca inhiba procesele alergice mediate de celulele
mastocitare, de asemenea are acțiune antialergica și în cazul reacțiilor alergice mediate de IgE, la
șoareci, ceea ce îl face benefic într-o formulare destinată chelitelor alergice.
– acțiune antibacteriană și antifungică și cicatrizantă
3. Uleiul de rozmarin
– acțiune antivirală asupra virusului Herpes-simplex 1, eficiența uleiului de rozmarin comparativ
cu aciclovirul a fost mai mare în reducerea încărcăturii virale
4. Calendula officinalis
– aplicarea topică a Calendula officinalis sub formă de unguent 10%, s-a demonstrat
eficientă în cazul tratamentului chelitei exfoliative. Simptomele chelitei exfoliative au dispărut
doar pe durata aplicării unguentului 10%, la întreruperea acestuia simptomatologia a recidivat.
O formulare sub forma de stick pentru buze cu o concentrație de 10% extract de Calendula
officinalis crește complianța pacientului, aplicare fiind mult mai ușoară decât în cazul
unguentului. Tratamentul fiind unul cronic, integrarea extractului de Calendula, îmbunătățește
calitatea vieții pacientului. Se poate asocia și cu pigmenți vegetali, stick-ul având și o utilizare
cosmetică.
– proprietăți antiseptice, cicatrizante, antifungice – se poate utiliza cu succes și în chelita
angulara, medicamentoasa, actinica.
5. Punica granatum
– rodia are un conținut ridicat în două categorii de compusi fenolici: taninurile hidrolizabile
și flavonoidele( antocianii, catechinele și alte flavonoide complexe). Conține mai multe tipuri de
antociani: mirtilină(3-glucozida delfinininei), cianină (cianidina-3,5-O-diglucozidă),
pelargonidina ( pelargonidina-3-O-glucozidă) , crizantina (3-glicozida cianidinei), aceștia au rolul
de a elimina radicalii liberi și au remarcabile proprietăți antioxidante.
– efect fotoprotector UV-B și UV-A, efect demonstrat prin tratarea keratinocitelor
epidermale umane, în vitro cu exract de rodie, apoi expunerea lor la radiații UV. Efectul
40946
947
948
949
950
951
952
953
954
955
956
957
958
959
960
961
962
963
964
965
966
967
968
969
970
971
972
973
974
975

fotoprotector împotriva radiatiolor UV-B este datorat delphinidinului, care a inhibat stresul
oxidativ mediat de UV-B și a redus distrugerea ADN-ului și apoptoza celulară.
5. Curcumin
– pigment galben cu proprietăți antiinflamtorii chiar și la aplicare topică – o formulare ce
conține turmeric poate fii adjuvantă în cazul chelitei granulomatoasa.
– efect fotoprotector contra radiațiilor de tip UV-B
6. Vitamina E sau alfa-tocoferolul
– se obține din uleiul de Triticum vulgare- grâul comun, uleiul de Curcubita pepo-
dovleac, uleiul de Corylus avellana – alune de pădure, aplicarea topică a produselor cu un
conținut ridicat de vitamina E:
– protejează membrana celulară de distrugerile produse de radiațiile solare, are un
puternic efect fotoprotector
– formele naturale de alfa-tocoferolul și acid tocotrienoic reduc adâncimea ridurilor, cresc
gradul de hidratare al stratului cornos și măresc capacitatea acestuia de a lega apa.
– alfa-tocoferolul scade concetrațiile de colagenază, enzimă ce distruge fibrele de colagen
și favorizează îmbătrânirea.
– efect antioxidat, elimină radicalii liberi
– acțiune emolientă
7. Uleiuri
41976
977
978
979
980
981
982
983
984
985
986
987
988
989
990
991
992
993
994
995
996
997
998

Fig. – Potentialele beneficii ale aplicării topice a uleiurilor obținute din surse vegetale
– resveratrol: compus polifenolic, se găseste în uleiul de arahide, uleiul de struguri, are efect
antioxidant, antimutagenic, antiinflamator și inhibă geneza tumorală, are efect fotoprotector și
antiedematos. Unul dintre cei mai puternici antioxidanți naturali.
– triterpene, constituent comun al uleiurilor, în cantități mici. Sunt responsabile de
proliferare celulară, depozitarea colagenului, reducera timpului ecesar vindecării rănilor.
Cantități semnificante de triterpene se găsesc în untul de shea.
42
1000
1001
1002
1003
1004
1005
1006
1007
1008
1009
1010
1011
1012

Formularea rujurilor
Tehnologia de producere este aceeași folosită și la prepararea supozitoarelor, metoda de
topire și turnare în forme care are următoarele etape:
– topirea excipienților folosiți
– dispersarea substanțelor medicamentoase, pigmenților
– turnarea în matrice lubrifiate
– răcirea și solidificarea
431013
1014
1015
1016
1017
1018
1019
1020
1021
1022
1023
1024
1025
1026
1027
1028
1029
1030
1031
1032
1033
1034
1035
1036

– scoaterea din forme, condiționarea
Topirea excipienților: cerurile sunt solide la temperatura camerei, în etapa de topirea a
acestora se adaugă uleiurile folosite care au rol farmacologic(emolient, antibacterian, antiviral)
sau rol în tehnologia de fabricare- uleiul de ricin formează un film aderent pe mucoase, uleiul de
silicon- formează un film protector, hidrofob pe mucoase, scade gradul de transfer al acestuia pe
alte suprafețe, conferă stabilitate.
Dispersarea substanțelor active sau a pigmenților se face în funcție de proprietățile fizico-
chimice prin emulsionare, suspendare, dizolvare. Un factor important în dispersarea pigmenților
îl reprezintă mărimea particulelor de pigment, astfel ca particule prea mari pot conduce la
modificări ale vâscozității, a curgerii în matrițe, efecte sensibilizante ale mucoasei labiale.
De asemenea în etapa de dispersare, trebuie minimizata incorporarea aerului în compoziția
rujului, se evita amestecarea prea energica sau un timp mai îndelungat decât cel necesar
uniformizării masei.
Turnarea se face în matrițe de plastic sau metalice, curățate și lubrifiate anterior. Amestecul
trebuie turnat cât timp este fierbinte și sub forma lichida. Lubrifierea se poate realiza cu parafina
lichida sau ulei de silicon.
Formele trebuie umplute lent, continuu, pentru a se evita incorporarea aerului în amestec.
Excesul de îndepărtează după răcire.
Răcirea și solidificarea: matrițele se introduc la frigider, timp de 10-15 minute, la o
temperatura de 4°C
Scoaterea din forme, condiționarea: stick-urile astfel obținute se extrag din matrița și se
introduc în recipiente speciale de condiționare.
Evaluarea rujurilor
Criterii de evaluare sunt: culoare, pH, punctul de topire, punctul de rupere, anomalii ale
suprafeței rujului, solubilitate, stabilitatea parfumului, stabilitate la temperatura
Culoarea și pH-ul: trebuie sa rămână neschimbate pe toată perioada evaluării rujurilor,
modificări ale acestora indica incompatibilități în formulare.
441037
1038
1039
1040
1041
1042
1043
1044
1045
1046
1047
1048
1049
1050
1051
1052
1053
1054
1055
1056
1057
1058
1059
1060
1061
1062
1063
1064
1065
1066
1067

Punctul de topire: determinarea punctului de topire este important pentru indicarea corecta a
temperaturii de depozitare. Acesta se determina prin metoda tubului capilar, se umple tubul
capilar, se poziționează în aparatul capilar se observa cum produsul se topește ușor, până când
devine lichid. Procedura se repeta pe 3 eșantioane de proba.
Punctul de rupere: rujul a fost ținut în poziție orizontala, pe un suport, cu 2cm în exteriorul
acestuia, asupra rujului au fost aplicate talere metalice. Greutatea aplicata a fost crescuta gradual,
la fiecare 30 de secunde, cu o valoare specifica. Greutatea sub care s-a rupt rujul a fost
considerată punctul de rupere.
Anomaliile de suprafață: au fost evaluate defectele de suprafață, lipsa formarii cristaleleor,
lipsa contaminarii fungice sau mucegaiuri.
Stabilitatea la îmbătrânire: produsul a fost depozitat pentru o oră la 40°C, se observa
paramentri pricum cristalizarea, curgerea, aplicarea pe suprafete.
Stabilitatea parfumului: se testează la 30 de zile de la formularea rujurilor. Mirosul trebuie
sa mana neschimbat, fără iz de râncezire .
Solubilitatea: se testează solubilitatea rujurilor în apa sau diverși solvenți organic și
anorganici.
451068
1069
1070
1071
1072
1073
1074
1075
1076
1077
1078
1079
1080
1081
1082
1083
1084

Partea practică
Capitolul IV – Formularea și prepararea unor rujuri cu pigmenți vegetali
În cadrul acestei lucrări s-a urmărit obținerea unor rujuri cu pigmenți de origine vegetală. În
acest scop au fost realizate două baze alcătuite din ingrediente lipofile ce au fost folosite ulterior
pentru încorporarea pigmenților vegetali.
Formularea bazelor de rujuri
Bazele rujurilor conțin ingredientele precizate în Tabel 1, diferența dintre ele fiind dată de
proporția dintre componente.
Tabel 1 Ingredientele bazelor de rujuri
Ingredient Baza 1 Baza 2
Cantitatea (g)Procentul (%)Cantitatea (g)Procentul (%)
Ceară Candelilla 520312
Ceară albine 31228
Ceară emulsifiantă 31228
Unt cacao 10401248
Unt cafea 416624
461085
1086
1087
1088
1089
1090
1091
1092
1093
1094

Figura 26 Ingredientele bazelor de rujuri
Prepararea bazelor de rujuri
Bazele rujurilor au fost preparate prin topirea pe plita electrică termostatată la 40-45°C a
ingredientelor până la obținerea unui amestec omogen. După răcire, bazele obținute au fost
mărunțite prin răzuire și condiționate în flacoane bine închise, acestea reprezentând baze stoc.
Formularea rujurilor
Pigmenții vegetali folosiți pentru prepararea rujurilor au fost pulberea de Alkanet și pulberea
de mimoză. S-a realizat un amestec în raport de 3:2 – Alkanet:Mimoză ce a reprezentat
pigmentul utilizat.
Au fost preparate 10 rujuri prin metoda de topire și turnare în forme. Compoziția cantitativă
este detaliată în tabelul 2.
Tehnica de preparare a presupus dispersarea pulberii vegetale cu ajutorul uleiului de silicon
și încorporarea acestui amestec cu baza anterior fluidificată pe plita electrică termostatată la 40-
45°C.
Dispersia astfel obținută a fost turnată în matrițele de rujuri. După solidificare rujurile au
fost transferate în recipiente de condiționare specifice.
471095
1096
1097
1098
1099
1100
1101
1102
1103
1104
1105
1106
1107
1108
1109
1110
1111
1112
1113
1114

Tabel 3 Compoziția cantitativă a rujurilor
FormulaPigment (g)Ulei silicon (g) Baza 1 (g)Baza 2 (g)
121qs ad 6
21,5 1qs ad 6
311qs ad 6
40,5 1qs ad 6
50,25 1qs ad 6
621 qs ad 6
71,5 1 qs ad 6
811 qs ad 6
90,5 1 qs ad 6
100,25 1 qs ad 6
Schema de preparare a rujurilor este prezentată în f Figura 27, unde se pot oberza formulările
obținute folosind baza de ruj 1. În Figura 28 sunt prezentate rujurile obținute cu baza 2.
Figura 27 Formulări ruj obținute cu baza 1
481115
1116
1117
1118
1119

Figura 28 Formulări ruj obținute cu baza 2
Capitolul V –
491120
1121
1122
1123
1124
1125
1126
1127
1128
1129
1130
1131
1132
1133
1134

501135

Concluzii
511136
1137
1138

Bibliografie
1. Sarah Schaffer, Reading Our Lips: The History of Lipstick Regulation in Western Seats of
Power, 2006, 8-15
2. Sarah Schaffer, Reading Our Lips: The History of Lipstick Regulation in Western Seats of
Power, 2006, 30-67
3. Richard Corson, Fashions în makeup, from ancient to modern times, supra nota 5, 393
4. C Kerawala, T Roques, J-P Jeannon, B Bisase, Oral cavity and lip cancer: United Kingdom
National Multidisciplinary Guidelines, J Laryngol Otol. 2016 ; 130(Suppl 2): S83–S89
5. Eder Ricardo Biasoli, DDS, MS, PhD, * Vitor Bonetti Valente, DDS,y Bruna Mantovan,
DDS, Lip Cancer: A Clinicopathological Study and Treatment Outcomes in a 25-Year
Experience, 2009
6. A. Moretti, F. Vitullo, A. Augurio, A. Pacella, A. Croce, Surgical management of lip cancer,
Acta Otorhinolaryngol Ital. 2011 Feb; 31(1): 5–10
7. M. Maruccia, M.G. Onesti, P. Parisi, E. Cigna, A. Troccola, N. Scuderi, Lip Cancer: A 10-
Year Retrospective Epidemiological Study, Anticancer Research, April 2012, vol. 32, no. 4,
1543-1546
8. Parish EJ, Boos TL, Shengrong Li. The Chemistry of Waxes and Sterols. In Casimir C. Akoh,
David B. Min. Food lipids: chemistry, nutrition, and biochemistry (2nd ed.). New York: M.
Dekker, 2002, pag. 102
9. Trease and Evans Pharmacognosy, William C Evans, editia 16, 2009, tabel 1, pag. 189
10. Physicochemical properties of virgin coconut oil extracted from different processing
methods, Mansor, T. S. T., *Che Man, Y. B., Shuhaimi ,M, Abdul Afiq ,M. J. and 1Ku Nurul,
International Food Research Journal 19 (3): 837-845 (2012)
11. Shijna Kappally, Arun Shirwaikar and Annie Shirwaikar, Coco-nut Oil – A Review Of
Potential Applications, Hygeia.J.D.Med. October 2015 – March 2016; 34-41
12. In Vitro Antimicrobial Properties of Coconut Oil on Candida Species in Ibadan, Nigeria,
D.O. Ogbolu, A.A. Oni, O.A. Daini, and A.P. Oloko, Journal of medicinal food 10 (2) 2007,
384–387
13. Vegetable butters and oils in skin wound healing: Scientific evidence for new opportunities
in dermatology, Nina Poljšak, Samo Kreft, pag. 9
521139
1140
1141
1142
1143
1144
1145
1146
1147
1148
1149
1150
1151
1152
1153
1154
1155
1156
1157
1158
1159
1160
1161
1162
1163
1164
1165
1166
1167
1168
1169

14. Bioactive polymeric formulations for wound healing, Ahmed A. Nada, Michael R. Arul,
Daisy M. Ramos, Zuzana Kroneková, Jaroslav Mosnáček, Swetha Rudraiah, and Sangamesh G.
Kumbar, Polym Adv Technol. 2018 June ; 29(6): 1815–1825
15. Betalains: Natural plant pigments with potential application in functional foods Ashwini
Gengatharan, Gary A. Dykes
16. Lavender Oil Inhibits Immediate-type Allergic Reaction in Mice and Rats , Hyung-Min Kim
and Seong-Hoon Cho, J. Pharm. Pharmacol. 1999, 51: 221-226
17. Biological Activities of Lavender Essential Oil, H. M. A. Cavanagh and J. M. Wilkinson,
Phytother. Res. 16, 301–308 (2002)
18. Antiviral activity of some plant oils against Herpes Simplex virus type 1 in Vero cell culture,
Shahin Gavanji, Journal of acute medicine 5, 2015
19. Topical Calendula officinalis L. successfully treated exfoliative cheilitis: a case report, Lúcia
Helena Denardi Roveroni-Favaretto, Cases J., 2009, 2:9077
20. Botanical Antioxidants for Protection Against Damage from Sunlight Mohammad Abu Zaid,
PhD, Farrukh Afaq, PhD, Deeba N. Syed, MBBS, and Hasan Mukhtar, PhD, Nutritional
Cosmetics, 2009, 161-185
21. Botanical Antioxidants for Protection Against Damage from Sunlight Mohammad Abu Zaid,
PhD, Farrukh Afaq, PhD, Deeba N. Syed, MBBS, and Hasan Mukhtar, PhD, Nutritional
Cosmetics, 2009, 161-185
22. Liposomes augment biological benefits of curcumin for multitargeted skin therapy, Selenia
Ternullo, European Journal of Pharmaceutics and Biopharmaceutics , 2019, pag. 154-164
23. Botanical Antioxidants for Protection Against Damage from Sunlight Mohammad Abu Zaid,
PhD, Farrukh Afaq, PhD, Deeba N. Syed, MBBS, and Hasan Mukhtar, PhD, Nutritional
Cosmetics, 2009, 161-185 24. Acute Effects of Transdermal Administration of Jojoba Oil on
Lipid Metabolism in Mice, Yutaka Matsumoto, Sihui Ma, Takaki Tominaga, Keiko Yokoyama,
Kanae Kitatani, Kazumasa Horikawa, Katsuhiko Suzuki, Medicina (Kaunas). 2019 Sep; 55(9):
594.
25. International Journal of Molecular Sciences Review Anti-Inflammatory and Skin Barrier
Repair Effects of Topical Application of Some Plant Oils Tzu-Kai Lin 1 , Lily Zhong 2,* and
Juan Luis Santiago 3,* 2017
531170
1171
1172
1173
1174
1175
1176
1177
1178
1179
1180
1181
1182
1183
1184
1185
1186
1187
1188
1189
1190
1191
1192
1193
1194
1195
1196
1197
1198
1199

26. Potential of herbs in skin protection from ultraviolet radiation, Radava R. Korać, Kapil M.
Khambholja, 2011
27. Textbook of Pharmacognosy and Phytochemistry, Shah and Seth, First Edition 2010, 343-
361
1.Universitas Airlangga. Fakultas Kedokteran Gigi, B., Kuswandani, S. O. & Soeroso, Y.
Dental journal : Majalah Kedokteran Gigi. Dental Journal (Majalah Kedokteran Gigi)
(2016).
541200
1201
1202
1203
1204
1205
1206
1207
1208
1209
1210