Analiza socio -economică a spațiului rural românesc [612608]

Analiza socio -economică a spațiului rural românesc

Teritoriu si populatie.

România dispune de un potențial de dezvoltare important, dar insuficient utilizat. Cu o suprafață
totală de 238.391 km2 {1}[CI 3] și o populație de 21,356 1milioane de locuitori {2} [CI 1 ], RO se
situează pe locul 7 în UE27 atât după suprafață (6,0%) cât și după populație (4,25%) . Pe zone geografice
(munte, deal și câmpie) teritoriul țării este repartizat în proporții relativ echilibrate.

Zonele rurale, reprezentative pentru RO , au resurse substanțiale de dezvoltare Astfel, în 2012,
spațiul rural (cf. def. Anexa 1) avea o suprafață de 207 522 km2 (87,1%) {3}, iar pe acest teritoriu locuia
45,0% din populația României {2} [CI 1 ]. Populației rural ă nu este distribu ită uniform pe teritoriul țării.
Astfel, populația rurală are o pondere ridicată în anumite regiuni (Sud Muntenia – 58,6%, Nord Est –
56,8% și Sud- Vest Oltenia – 51,9%) {3} [CI 1] , cea mai mare densitate , exceptând regiunea București –
Ilfov, înregistrându -se în regiunea Nord -Est (63,24 loc/km2) în timp ce în partea de vest a țării spațiul
rural este mai puțin populat (26,51 loc/km 2 în regiunea Vest) {2} [CI 4]. Aceste disparități își pun
amprenta asupra dezvoltării socio- economice a zonei respective și asupra calității vieții populației rurale.

Populația rurală cunoaște un declin demografic, fiind în continuă scădere și în curs de îmbătrânire.
În perioada 2005 – 2011 populația rurală a scăzut cu 65 646 de persoane {2}, iar conform prognozelor
demografice scăderea acest eia va continua în ritm moderat, până în 2015, după care urmează un declin
accentuat în perioada 2015 -2050. { 6} Principalii factori ai declinului demografic sunt sporul natural
negativ și migrația. Prin efectele ei cumulate migrația a contribuit la accentu area disparităților regionale și
comunitare (rata migrației2 nete a fost de 16,0‰ în 2011; fluctuațiile regionale s -au încadrat între
maximum 16,43 ‰ în regiunea Sud-Vest Oltenia și minimum 13,4‰ în regiunea Nord Vest ).{4} [A 1]

În timp ce, la nivel național, analiza structur ii populației pe categorii de vârstă în perioada de referință nu
relevă diferențe semnificative (categoria 0 -14 ani a scăzut cu 0,6% ajungând la 15% în 2012, iar
categoriile 15 -64, respectiv categoria de peste 65 ani au avut un trend ușor ascendent – cu 0,4%, respectiv
0,2%), fenomenul de diminuare și îmbătrânire a populației rurale este mult mai evident. Astfel, categoria
0-14 ani, a scăzut (de la 17,8% în 2005 la 16,6% în 2012) , în timp ce categoria de peste 65 de ani se
menține la niveluri semnificativ înalte (18,7% în 2005 și 18,3% în 2012) {2} [CI 2 ]. Procesul de
îmbătrânire se manifestă diferit în p rofil teritorial, regiunile Sud -Est, Sud -Vest Oltenia și Vest fiind cele
mai afectate.

Situatia generala a economiei romanesti .

În planul dezvoltării economice, RO este pe o poziție modestă în UE27 ponderea în PIB -ul european
în 2012 fiind de numai 1%. Chiar dacă după 2010 PIB -ul pe locuitor (euro) a înregistrat un trend
ascendent (Anexa 1 figura 1) , totuși, raportat la media UE27 î n termeni de PPS/locuitor, acesta repre zintă
doar 49% . {1} [CI 8 ]. În acest context, investițiile și competitivitatea din România constituie încă
elemente care trebuie îmbunătățite, pentru a se reuși o accelerare a creșterii economice și asigurarea unei
convergențe a veniturilor cu cele din UE.

Sectorul agricol și economia rurală, în general, continuă să aibă potențial de creștere substanțial,
încă insuficient exploatat. Agricultura a generat 30897,7 mil lei valoarea adăugată brută (VAB),
reprezentând 6,0 % din totalul VAB { 10}.[ CI 10] Evoluția distribuției VAB pe sectoare de activitate
relevă scăderea continuă a ponderii agriculturii (6,4% din VAB total în 2010; 6,0% în 2012) în favoarea
1 Conform EUROSTAT, la nivelul anului 2012 populația R omâniei este de 20,077 milioane locuitori -date provizorii
2 Rata migratiei s -a calculat in functie de indicatorul disponibil: plecari cu domiciliul (inclusiv migratia externă pe regiuni)
1

sectoarelor secundar (42,1% în 2010; 42,3% în 2012) și terțiar (51,5% în 2010; 51,7 % în 2012). Deși
acest fenomen reflectă un proces de apropiere a structurii economiei românești de cea existentă în
restul SM, ponderea sectorului agricol rămâne totuși de peste trei ori mai mare decât în UE27
(1,7% în 2012). {1}

Product ivitatea muncii, în 2012, în agricultură, silvicultură și pescuit a fost de 2464 Euro/persoană
ocupată, fiind de aproape 5 ori mai mică decât media națională (12.527 Euro/persoană ocupată), pe când
în sectorul secundar (industrie și construcții) și terțiar , valorile înregistrate au fost de 1,5, respectiv 1,3 ori
mai mari. {1}[CI 12]. IMM -urile din rural implicate în desfășurarea activităților non -agricole (
industrie , servicii și turism rural) au o pondere redusă .

Analiza micro -întreprinderilor din spațiul rural evidențiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde
necesității de a furniza locuri de muncă pentru populația din spațiul rural. Dezvoltarea afacerilor la scară
mică este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă/obținere de venituri în spațiul
rural, atât pentru economiile deja dezvoltate, cât și pentru cele în curs de dezvoltare. Dintre IMM -urile
active cu profil non- agricol la nivel na țional, numai 18,1% își desfășurau activitatea în mediul rural la
nivelul anului 2011 . În anul 2011, densitatea IMM -urilor la 1000 de locuitori la nivel național era de
23,66, cu mult peste cea înregistrată în mediul rural, de 9,64 IMM -uri la 1000 de locuitori. { 12}[ [A19].

În ceea ce privește infrastructura de turism , capacitatea de caz are (număr locuri) la nivel național a
înregistrat o evoluție favorabilă în perioada 2005- 2012, hotelurile deținând 60% din capacitatea totală de
cazare [CI 30] {7} [. În contextul turismului rural , dublarea locurilor de cazare în pensiunile agroturistice
în perioada analizată (reprezentând,în momentul actual, peste 90% din capacitatea de cazare a structurilor
de primire turistică din rural) . s-a datorat, în mare parte, sprijinului financiar acordat prin fondurile
europene.

Cu tot acest suport, turismul r ural nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfăcător, în special din punct de
vedere al calit ății infrastructurii și a serviciilor furnizate.

Accesul IMM ‐urilor la finanțare rămâne problematic. Din punct de vedere al teritorialității, serviciile
financi are sunt, în general, mai puțin accesibile întreprinderilor din mediul rural și sectorului agricol, cu
costuri de creditare ridicate (dobânzi mari practicate de băncile comerciale la acordarea de credite, taxe și
comisioane pentru diversele servicii prest ate de bănci).

Reducerea numărului de ateliere de prestări servicii și a unităților cooperației meșteșugărești a
generat comprimarea severă a economiei sociale din rural. Totodată, s ectorul cooperatist agricol,
comparativ cu cel din SM, este insuficient d ezvoltat, iar tendința este de reducere. În anul 2005 numărul
unităților cooperatiste era de 108, iar în 2010 s -a redus la 68 de unități ){4}. De asemenea, spre deosebire
de cooperativele europene, cooperativele românești își desfășoară activitatea în sfera productivă și nu în
domeniul procesării sau al marketingului [A20].
De asemenea, în ceea ce privește practicarea de activități tradiționale (meșteșuguri, artizanat) de către
meșteșugari care lucrează pe cont propriu sau organizați în asociații și cooper ative meșteșugărești,la
nivelul anului 2010, din 2017 cooperative 42,5% erau cooperative meșteșugărești.

Educatie si formare profesionala

Nivelul de educație al populației rurale s -a îmbunătățit, dar într -un ritm lent [A2] (anexa 1 tabel 1).
În acest sen s sunt relevante următoarele aspecte:

2

În ceea ce privește rata abandonului școlar in rural acesta s- a redus moderat la toate nivelurile de
învățământ, însa in raport cu mediul urban aceasta rămâne in continuare mai ridicată în deosebi în
învățământul post liceal ( 15,2% in rural comparativ cu 5,9% în urban la nivelul anului școlar 2011/2012).
[A3] {13}

Numărul licee lor agricole a înregistrat în ultimul deceniu, o tendință descendentă concomitent cu scăderea
numărului absolvenților (de la 2511 în 2005 la 2328 în 2011); {4} [A4, A5]; Atractivitatea scăzută a
sectorului agricol, precum și scăderea numărului de absolvenți ai școlilor cu profil agricol sunt factori
care au contribuit la scăderea nivelului de instruire a managerilor exploatațiilor agricole. Formarea
continuă se află într -un stadiu incipient de manifestare, fapt ce poziționează RO pe un loc inferior în
UE27 (1,3% din populația rurală, în anul 2010 și 1,6% în anul 2011 fața de UE27 – 9,1% în 2010 și 8,9%
în 2011). {1} [A9]

Structura fortei de m unca si ocuparea

Urbanizarea populației active . Dezvoltarea economică a sectorului secundar și terțiar a atras în ultimul
deceniu populația activă rurală către zonele urbane, în anul 201 2 populația activă din mediul urban fiind
cu 11,7% mai mare decât cea din mediul rural (44,6%), ceea ce relevă necesitatea dezvoltării activităților
non-agricole în mediul rural {4}

Deși populația activă din mediul rural înregistrează un trend ușor desce ndent ( cu 1%) în perioada 2005-
2012, pe fondul scăderii și îmbătrâni rii populației rurale , există totuși forță de muncă disponibilă care, în
momentul de față este implicată, într -o proporție ridicată în agricultura de subzistență și semisubzistență.

În RO, populația ocupată se diminuează atât la nivel național cât și în rural . La nivel național, în
2012, rata ocupării, ca expresie a gradului de concentrare a populației ocupate în vârstă de 15 -64 ani, era
de 59,5%, mai mică față de media europeană cu 4,7 pp; {1}[CI 5].

In spațiul rural, se înregistrează o scădere a ratei de ocupare la principala grupă de vârstă, 15- 64 ani (
61,6% în 2005 comparativ cu 60,7% în 2012 ).

O analiză a populației ocupate pe sectoare de activități ale economiei naționale, în perioada de referință
2005- 2012, indică scăderea numărului persoanelo r ocupate în se ctorul primar și terțiar (-2,6% în
agricultură și -4,4% în industrie și construcții și o creștere cu 14,5% în sectorul terțiar. [CI 11] {2, 49}. În
profil teritorial există disparități semnificative în ceea ce privește structura populației ocupate: există
localități rurale în care industria sau sectorul terțiar au valori minime, iar agricultura reprezintă peste 80% din totalul ocupării.

Acest aspect este susținut și de r ata ocup ării ridicată în agricultură
3, de 60,3%, comparativ cu cea din
sectoarele nonagricole (cu 40,2 pp față de industrie și 40,6 pp față de servicii). {4}.

Analizând structura populației ocupate din punct de vedere al statutului profesional, remarcăm că, la
nivelul anului 2012, lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali nere munerați din mediul rural
reprezentau 89% din totalul populației încadrată la acest statut profesional. De asemenea, în contextul economiei rurale, ponderea lor este de 42,6% din totalul populației ocupate în rural în 2012, aspect ce este a sociat mai curând cu agricultura de subzistență și cu lipsa alternativelor decât cu spiritul
antreprenorial. {5 0}[CI 6] .

3 Din spațiul rural, conf. INS
3

Dacă ne raportăm la mediul de rezidență, observăm că, la nivelul anului 2012, rata ocupării în rural
(51,9%) este cu 1,5% mai mare dec ât cea din urban, ceea ce î n loc să reflecte existența unor ocazii de
angajare mai bune indică mai degrabă o ocupare insuficientă a forței de muncă din această zonă.

Somajul

În contextul în care în 2012, rata șomajului din RO se menține sub media europea nă (10,5% în
UE27 și 7% în RO). {1} [CI 7] , o rată de ocupare mai ridicată în rural maschează un șomaj ascuns.
Astfel , rata șomajului în rural este de 5,1% comparativ cu 8,6% în urban Categoriile cele mai expuse
riscului de a nu avea un loc de muncă sunt tinerii cuprinși în grupele de vârstă 15 -24 ani. Ponderea
șomerilor din această categorie a crescut semnificativ de la 13,9% în 2005 la 15,9% în 2012Rata șomajului pe termen lung în mediul rural a fost în 2012 de 2,0% . {5}

Calitatea vietii in zonele rur ale
În România sunt mari diferențe de avere, oportunitate, educație, competențe, sănătate și, în multe zone,
acestea s‐ au intensificat în ultimul deceniu. În 2011, 40,3 % din populație era expusă riscului de sărăcie și
excluziune socială, fiind cu 16,1 pp mai mare decât în UE -27. {1} [CI 9] . Aceste diferențe au un caracter
profund teritorial, cu variații pronunțate între regiuni, precum și între zonele urbane și cele rurale ,
ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială din mediul rural reprezentând 54,2%.
{51} .

În zonele rurale , veniturile sunt relativ scăzute, comparativ cu zonele urbane (la nivelul anului 2011 – 503
euro/gospodărie în rural față de 621 euro/gospodărie în urban ).Totodată ponderea veniturilor (atât în
numerar, c ât și în natură) din agricultură reprezintă 42 % din venitul total brut /gospodărie în zona rurală,
în timp ce salariile se situează în prezent în jurul procentului de 2 6%. Deși conform datele preliminare ale
recensământului populației din 2011, doar 619 000 de persoane s‐au declarat ca fiind de etnie romă ,
analizele paralele efectuate de diverși actori sociali, naționali sau internaționali, arată că numărul real al
cetățenilor români de etnie romă este mult mai mare. {2} [A25] Participarea redusă și accesul limitat la
poziții nesigure și marginale pe piața muncii se traduc în venituri precare și risc ridicat de sărăcie și
excluziune socială în rândul populației de etnie romă. Astfel, venitul total disponibil la nivelul
gospodăriilor rome este de trei ori mai mic decât în rândul populației generale . {2}
Zonele rurale din RO sunt afectate de lipsa sau deficiența infrastructurii, ceea ce are un impact
negativ asupra dezvoltării economice și a calității vieții.

Drumurile județene și comunale au o lungime de 67298 km (10,6% din infrastructura națională
modernizată) din care 48% sunt pietruite și 29% de pământ (fiind de multe ori impracticabile în
perioadele cu precipitații) { 20} [A12].

Deși lungimea rețelelor de distribuție a apei și de canalizare a crescut, accesul la acestea rămâne redus
(numai 13,6% dintre localitățile rurale erau conectate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă la nivelul
anului 2012) (anexa 1t abel 2 ) {19} [A13].

Dezvoltare și guvernanță locală

Abordarea LEADER poate adresa , prin prisma specificului ei, o dezvoltare echilibrată a teritoriilor rurale.
Implicarea actorilor locali în dezvoltarea zonelor în care activează, va contribui la dezvoltarea guvernării locale și la realizarea unei dezvoltări dinamice sprijinită de o strategie de dezv oltare locală elaborată,
implementată și administrată de reprezentanții GAL. La nivelul anului 2012, t eritoriul acoperit de GAL –
uri este de aprox. 142.000 km
2 {30} la ele participând 30% din populația totală (6,7 mil. de locuitori
4

{16})cu o distribuți e teritorială a GAL -urilor care relevă o concentrare mai puternică în vestul și centrul
țării (caracterizate printr -o tradiție mai îndelungată în ceea ce privește structurile asociative) [ A7, A8].

Serviciile de bază nu răspund nevoilor populației rurale , iar d eficitul condițiilor pentru dezvoltarea
spațiului rural din perspectivă socială se va reflecta în dezvoltarea economică a zonelor rurale din
România. Astfel, infrastructura socială ( creșel e, căminele de bătrâni) este insuficient dezvoltată, pentru a
răspun de în mod adecvat solicitărilor . Astfel, în anul 2011 centrele pentru asistarea adulților înregistrau
524 de unități, din care 27% erau cămine pentru persoane vârstnice în stare de funcționare în condițiile în
care numărul persoanelor vârstnice din rural este în creștere. O situație similară se remarcă și în cazul
creșelor, în anul 2011, la nivel național, au atins 295 unități în condițiile în care copiii cu vârste cuprinse
între 0 și 4 ani erau în număr de 1054946 în anul 2012, dintre care 45,5% înregist rați în mediul rural.
[A15]

De asemenea infrastructura educațională, sanitară și culturală nu are capacitatea de a susține un nivel de
viață decent.

În acest context, învățământul preșcolar înregistrează un deficit major la nivel de infrastructură,
procentul grădinițelor din mediul rural ocupând numai 7,44% , din numărul înregistrat la nivel național în
anul școlar 2012- 2013. {2 3} [A14]

Furnizarea și accesul la serviciile medicale reprezintă o problemă cheie pentru asigurarea unei mai bune
calități a vi eții în comunitățile rurale . Situația unităților sanitare din România atât din perspectiva
numărului de unit ăți cât și a resurselor umane implicate a cunoscut o evoluție negativă în perioada 2005-
2011. Astfel, numărul dispensarelor medicale a scăzut cu 16,5% din 2005 ajungând la 187 de unități în
2011, În ceea ce privește n umărul locuitorilor din mediul rural la un medic era în 2011 de 1722, de
aproape 7 ori mai mulți decât în mediul urban . {2, 21} [A16]

Identitatea culturală a satului românesc reprezintă o importantă sursă de dezvoltare locală și este
caracterizată de un patrimoniu natural, cultural material și imaterial divers cuprinzând păstrarea
cunoștințelor tradiționale și a expresiilor folclorului, a obiceiurilor, a gastronomiei tradiționale, artei
meșteșugurilor, monumentelor istorice, ansambluri, biserici, situri arheologice, centre istorice. În rândul
instituțiilor și companiilor de spectacole, exista o singură unitate înregistrată în mediul rural la nivelul anului 2011, iar dintre muzeele și cole cțiile publice din România doar 33% erau în mediul rural, drept
pentru care accesul locuitorilor din sate și comune la cultură este limitat comparativ cu accesul celor din
mediul urban. {1 4}
La nivelul anului 2012, ponderea gospodăriilor cu acces la internet în bandă largă atingea 73% din media
UE27, în timp ce rata de penetrare a conexiunilor de acces la internet în bandă largă era de 43%. {1} În
urban 60% dintre gospodării au accesat conexiuni fixe, comparativ cu doar 23% în zonele rurale {36}
[A10, A11] .

LEADER 2014 -2020 poate răspunde, în principal, nevoilor locale de dezvoltare din punct de vedere al
mediului de afaceri, agriculturii, educației, sănătății, serviciilor sociale, al culturii și al mediului
înconjurător.

Implementarea cu succes a PNDR 20 14-2020 nu va depinde numai de existența sprijinului financiar, ci va
depinde, de asemenea, și de existența de idei bune pentru proiecte noi care să promoveze dezvoltarea afacerilor rurale și a comunităților rurale. Prin PNDR 2007 -2013 a fost înființată Rețeaua Națională de
Dezvoltare Rurală (RNDR) care a contribuit la promovarea și conectarea actorilor locali. Nevoia de
reactivare și consolidare a unei reț ele de dezvoltare a comunităților rurale care să faciliteze schimbul de
cunoștințe, experiențe și ani marea actorilor comunităților locale este esențială pentru un spațiu rural activ.
5

Analiza sectorului agricol

Utilizarea terenurilor agricole

În RO suprafața agricolă utilizată (SAU) este în scădere, tendință manifestată și în UE27. În
perioada 2005- 2010, SAU a scăzut cu 4,5 % (de la 13,9 mil. Ha la 13,3 mil. ha). În structura pe categorii
de folosință cea mai mare pondere o dețin terenurile arabile (62,4 %), urmate de pășuni și fânețe (33,9%),
ambele categorii având însă o tendințe de scădere. La cult urile permanente și grădinile familiale trendul a
fost pozitiv. ({ 5};{25 } 2010).

Distribuția regională a SAU diferă în funcție de varietatea reliefului și de condițiile socio –
economice. SAU are valori ridicate în special în Regiunile Vest și Sud, iar ter enurile arabile sunt
predominante în Regiunile Sud- Est (16,5%) și Sud Muntenia (17,5%). În Regiunile Centru și Nord- Vest
pășunile și fânețele dețin mai mult de jumătate din SAU (65,6% și respectiv 52,8%; [ CI 18] ; {25}
2010) Suprafața cultivată în ferme eco logice este încă redusă, dar în creștere. În 2010, în RO, doar
0,4% din SAU total a fost cultivat în regim ecologic, comparativ cu 3,7% în UE 27. Din cele aprox. 50 de mii de ha, mai bine de jumătate erau în conversie și doar 46,1% certificate. [CI 19]. R eprezentative pentru
acest tip de agricultură sunt Regiunile Nord- Est și Sud -Est, unde ponderea suprafețelor cultivate în regim
ecologic în total SAU era de 0,7% (cu 0,3 pp peste media națională). În 2010 față de 2007, suprafețele cultivate în regim ecolo gic au crescut cu aprox. 35% ({1}2010)..

Dimensiunile fizică și economică ale exploatațiilor agricole

Dimensiunile fizică și economică ale exploatațiilor agricole din RO înregistrează diferențe
semnificative față de mediile europene. În 2010, pe teritor iul RO se aflau 32,1% (3.859.040) din totalul
exploatațiilor agricole din UE27 (cu 10,0% mai puține față de 2005). Dimensiunea medie a unei
exploatații românești (3,4 ha SAU/fermă), de peste 4 ori mai mică decât cea europeană (14,3 ha SAU)
{1}, iar gradul de fragmentare este unul foarte ridicat, suprafața medie a parcelei fiind de 0.45 ha, fiecare
fermier deținând în medie 4.8 parcele ({ 52}, 2013). Un decalaj mare față de UE27 există și în cazul
dimensiunii economice, care este de 9,4 ori mai mică în RO (2. 700,2 euro producție standard (SO)/fermă
în RO; 25.450,0 euro SO/fermă în UE27; [CI 17] ). Diferențe semnificative față de UE au fost și în ceea
ce privește intensitatea utilizării forței de muncă în fermă, ca expresie a productivității. Astfel,
AWU/fermă din RO a fost la jumătate din media UE27 (0,4 AWU/fermă față de 0,8; [CI 17] ; {27}).
Conform RGA 2010, față de 2002, la nivel național modificările structurale nu au fost
semnificative. Astfel, fermele mici, sub 5 ha, reprezintă 92,9% din totalul exploatațiilor și utilizează
29,7% din SAU. Fermele mari, peste 50 ha, mult mai puține la număr (aprox. 21 mii), gestionează 52,8
% din SAU.

Pentru cea mai mare parte a exploatațiilor agricole românești se înregistrează un nivel scăzut de
dezvoltare economic ă. În UE27, ponderea fermelor sub 2000 euro SO/unitate este de doar 44,7% față de
73%, în RO. Ponderea fermelor de peste 50.000 euro SO/fermă este cu 8,9 pp mai mare în UE 27 decât în
România ({ 28}; { 29}). ( Anexa 1, tabel 3)

La nivel regional nu există di ferențe semnificative față de situația națională. Excepție face Regiunea
Vest care are un nivel superior de dezvoltare a fermelor atât din punct de vedere al dimensiunii fizice (6,3
ha SAU/unitate) – care depășește cu 2,9 ha SAU media națională/fermă, cât și a dimensiunii economice
(4.096 euro SO/fermă). {1} [CI 17] .

Forma juridica de organizare a exploatațiilor agricole
6

Conform RGA 2010, doar 30,6 mii exploatații agricole aveau personalitate juridică. Restul de 99,2% erau
organizate sub formă de exploa tații agricole individuale, persoane fizice autorizate sau întreprinderi
familiale. {28} [A17]. O particularitate a agriculturii românești o reprezintă dualitatea modului de
gestionare a suprafeței agricole: jumătate din SAU este gestionată de exploatațiile agricole de tip
comercial, eficiente și competitive, iar cealaltă jumătate revine fermelor de subzistență și semi –
subzistență.

Sectorul de producție

Creșterea animalelor este un domeniu cu tradiție în România, fapt confirmat de preponderența
fermelor cu profil de creștere a animalelor și mixte (68% din total) . {25} Totuși, efectivele de
animale au un nivel redus (4,0% din total UE 27, respectiv 5,4 mil. UVM), iar numărul acestora a
scăzut într -un ritm mai accelerat în RO decât în UE27 . În cazul RO, tend ințe de diminuare s -au
manifestat doar la bovine și porcine, restul efectivelor înregistrând creșteri{ 1}. Revigorarea sectorului,
prin stoparea fenomenului de reducere accentuată a efectivelor, va contribui la o mai bună
valorificare a producției vegetale și la creșterea veniturilor fermierilor [ CI 21].

Forța de munca. În fermele din RO, în 2010, forța de muncă existentă echivala cu 1,5 mil. de Unități
Anuale de Muncă (AWU) – 16,7% din total UE 27 {1}[CI 2 2]. La fel ca în UE 27, în volumul total al
forței de muncă din agricultură predomină bărbații. Majoritatea fermierilor își lucrează individual
terenul (52,9% din total AWU). Forța de muncă angajată reprezintă doar 4,8% din AWU, nivel cu 11,1
pp mai mic decât în UE 27. În același timp, în 2010, raportul di ntre numărul managerilor de ferme cu
vârsta sub 35 de ani ce revin la un manager de peste 55 de ani este apropiat de cel european (12:1 în RO,
față de 14,2:1 în UE 27) și reflectă gradul de îmbătrânire al forței de muncă din sector, care se înscrie
în tend ințele europene ([CI 23] { 28 }.

In RO, comparativ cu alte state ale UE27, forța de muncă din agricultură, este încă
supradimensionată . În 2012, la nivel național, peste 28% din totalul persoanelor ocupate activau în
agricultură, 2,1% în industria aliment ară, 2,0% în turism și 0,7%, în sectorul forestier. Doar în cazul
agriculturii există diferențe substanțiale față de UE27 (indicatorul fiind de 6 ori mai mic); în restul
sectoarelor menționate RO înregistrează valori apropiate. {1}[CI 13] . Rata de ocupare în activități
agricole, forestiere și piscicole din RO a fost în ultimii cinci ani relativ constantă, situându -se în jurul
valorii de 29%, cu mult peste media europeană ( 4,6%) . În acest context, nu se prefigurează modificări
relevante în ev oluția dimensiunii forței de muncă pentru perioada imediat următoare.({1}, {25}. În profil
regional, rata de ocupare în activități agricole, forestiere și piscicole înregistrează cele mai mari valori în Regiunile Nord- Est (41,54%) și Sud- Vest Oltenia (40,0 9%), unde și caracterul rural este mai pronunțat

Productivitatea muncii si a factorilor de producție. Există decalaje semnificative între RO și UE27
și în materie de productivitate a muncii în sectorul agricol. Valoarea medie a productivității muncii
pentru anii 2010- 2012 a fost de patru ori mai mică decât cea înregistrată în UE 27 (4.328,5 euro/AWU,
respectiv 14.967,0 euro/AWU, ({ 27}, 2012). Indicatorul a avut una dintre cele mai scăzute rate de
creștere comparativ cu restul țărilor europene (de doar 0,1%). {1}[CI 14]. Printre cauzele diferențelor de
productivitate se numără gradul scăzut de instruire al lucrătorilor din agricultură, sistemul public de
consultanță insuficient dezvoltat și diseminarea ineficientă a rezultatelor cercetării agricole către f ermele
mici și mijlocii Astfel, în 2010, doar 2,5% dintre managerii exploatațiilor agricole erau absolvenți ai unei
forme de învățământ agricol (educație de bază sau completă) (față de 7,3% în 2005), cu mult sub nivelul
european de 29,6%, iar 97,5% aveau numai experiență practică agricolă. {5}[CI 24 ]. În ceea ce privește
sectorul de cercetare agricolă, rezultatele slabe se reflectă și prin ponderea scăzută a IMM -urilor din
sectorul agricol care desfășoară activități de cercetare – dezvoltare, respectiv 1, 2% din totalul IMM -urilor
care desfășoară astfel de activități (2011, { 2}). Cât privește sistemul de consultanță la nivelul anului
7

2012, numărul total de angajați din rețeaua de consultanță publică era de 850 persoane din care 500 în
centrele locale de con sultanță agricolă și 350 în camerele agricole județene [A6] { 17}.

Ca efect al restructurărilor de producție și a alocărilor comunitare, productivitatea globală a factorilor din
agricultură a crescut cu 13% între anii 2009 -2011 față de 2005 {1} [CI 27]. În acest context, și venitul
sectorului agricol a crescut constant, începând cu 2007 (excepție anul 2011 – atipic), ajungând în 2012 la
1.931,9 euro/AWU, respectiv 19,1% din media UE27 {1} [CI 26] . Cu toate acestea, în România,
veniturile fermierilor se sit uează la nici jumătate din venitul mediu pe angajat (47,1%). La nivelul UE27
ponderea este și mai mică (37,1%). Analizate însă din punct de vedere valoric, veniturile fermierului român sunt de patru ori mai mici (1,6 euro/oră în RO față de 6,3 în UE 27; { 27}). Diversificarea
activităților și constituirea lanțurilor scurte de valorificare a producției agricole se înscriu printre soluțiile
de suplimentare a veniturilor fermierilor.
În 2012, VAB (la costul factorilor de producție pe AWU) a fost de 2.169,5 e uro/AWU, reprezentând doar
17,1% din nivelul UE27. În perioada 2007- 2012 decalajul față de media UE27 a fost aproape același,
excepție făcând anul 2011 (23,5%). {1}[CI 25]

Nivelul scăzut al VAB realizat în agricultură a afectat și sumele alocate viitoarel or investiții. Deși, în
2011, 18,9% din VAB din agricultură s -a reîntors în sector sub forma investițiilor, totuși nivelul formării
brute de capital fix în agricultură (FBCF) rămâne cu 25% sub media europeană . {1} [CI 28]. Toate
acestea influențează negati v gradul de înzestrare tehnică al exploatațiilor agricole. Dotarea unui
agricultor din RO, comparativ cu cea a unuia din UE15, este de circa 25 –26 de ori mai mică (350 euro în
imobilizări corporale/fermier RO față de 9.000–9.200 euro în UE 15; [A21] . {6}.Acest fapt se datorează
și dimensiunii fizice și economice reduse a exploatațiilor agricole, lipsei structurilor asociative, dar și
sistemului de creditare și garantare deficitar. Obținerea creditelor necesare realizării investițiilor a
reprezentat una din tre problemele majore ale agricultorilor. În anul 2012, agriculturii i -au revenit sub
4,0% din totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental. Astfel, creditele bancare acordate
agricultorilor au fost de 15- 16 ori mai mici, comparativ cu UE 27 (110 euro/ha în RO și 1.700- 2.000
euro/ha în UE 27). { 6}.

Lipsa fondurilor a influențat negativ și infrastructura de adaptare a agriculturii la schimbările climatice, în
condițiile în care agricultura românească este, în continuare, puternic dependentă de co ndițiile
meteorologice , ceea ce generează fluctuații mari ale veniturilor fermierilor, fiind necesare instrumente de stabilizare a acestora. Sistemele de irigații existente sunt, în mare parte, degradate și nefuncționale,
iar utilizarea lor costisitoare p entru fermieri, astfel chiar dacă suprafața agricolă amenajată pentru
irigații (3,1 mil. ha, în 2012) nu s -a modificat semnificativ, suprafața efectiv irigată a fost de doar 1.2%
din SAU; {4}; [ CI20]).

Din cauza lipsei fondurilor ș i a slabei reprezentări a grupurilor de producători la nivel național (doar 153
de grupuri recunoscute în august 2013), lipsa spațiilor de depozitare a devenit, de asemenea, o problemă
majoră, fiind acoperit mai puțin de 20% din de necesarul de depozitare și condiționare pentru producția de
legume -fructe și circa 40% din necesarul de depozitare și condiționare pentru producția de cartofi {52} ,
fapt ce generează pierderi importante de venit.

Industrie alimentara

După aderarea la UE numărul unităților din industria alimentară a scăzut cu aprox. 13%, fenomen
cauzat în principal de ritmul lent și/sau incapacitatea acestora de a se adapta la standardele europene și de lipsa de viabilitate a lanțului de aprovizionare cu materii prime. În 2011, în sector mai funcționau 7.508
de unități (1,6% din totalul întreprinderilor existente la nivel național), din care mai bine de 98% erau
IMM -uri. [A19] {4}.
8

In ceea ce privește populația angajată în industria alimentară a României acesta înregistra, în 2011, 2,1%
(Eurostat) din totalul popula ției ocupate, procent mai mic cu 34% decât media UE -12 situată la 2,8%.
Raportul dintre populația ocupată în agricultură și cea din industria alimentară este de 12:1 (cea mai mare
din Europa), față de media din UE -12, de 5:1, sau de state precum Ungaria, unde raportul este de circa 2:1
{27}.

In contextul în care în proporție de circa 70% se exportă încă producție neprelucrată sau prelucrată primar
(animale vii, cereale, oleaginoase, tutun, grăsimi și uleiuri vegetale), aceasta este o industrie esențială c are
pune la dispoziție posibilități variate pentru valorificarea eficientă a diversității materiilor prime ({53},
2010) . Gradul relativ scăzut de dotare și tehnologiile depășite utilizate, în majoritatea unităților de profil
se reflectă în nivelul redus al productivității muncii din sector, care, în 2010, se situa cu 78% sub media
europeană (40.785euro/persoana în UE27; 9.086,3euro/persoană în RO) {1}[CI 16] și în calitatea
produselor. La nivel național , există un potențial bun, dar încă nevalorificat, de recunoaștere și promovare
a mărcilor locale prin includerea acestora în schemele de calitate din UE. Deși, există 4180 produse tradiționale, la nivelul anului 2013 există un singur produs recunoscut și protejat la nivel comunitar {52} .

După 2007, prin a ccesarea fondurilor europene specifice au fost create o serie de unități noi, viabile, care
răspund cerințelor pieței comunitare. Totuși sectorul are în continuare nevoie de susținere, mai ales pentru
modernizare și retehnologizare, paralel cu structurarea și organizarea rețelelor agroalimentare.

Sectorul forestier

În 2010, dimensiunea Fondului Forestier Național (FFN) și a Vegetației Forestiere din Afara
Fondului Forestier Național (VFAFFN) era sub pragul minim posibil pentru RO (32%), dar și sub
media e uropeană (41,2% din suprafața totală). {2} [CI 29] Suprafața FFN si a VFAFFN a scăzut cu
10 mii ha față de anul 2005. Deși legislația silvică în vigoare este revizuită, administrarea eficientă a sectorului întâmpină o serie de impedimente. În primul rând rețeaua de drumuri forestiere este slab
dezvoltată (densitatea medie a drumurilor forestiere este de 6,3 m /ha ) . De asemenea dotarea tehnica a
firmelor care activează în industria de exploatare si prelucrare primară a lemnului este insuficientă,
învechit ă și slab diversificată. În ceea ce privește productivitatea muncii pentru acest sector, ea
rămâne cu 14,7% mai mică decât în UE 27(media anilor 2008- 2010 fost de 8.608,4 euro/AWU, în RO,
și de 10.086,7 euro/AWU, în UE 27. {1} [CI 15])

Analiza de mediu

Mediul natural din RO se caracterizează, în general, printr- o stare bună de conservare a resurselor
naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și printr- o remarcabilă diversitate
biologică . Totuși, o parte din aceste resurse sunt supus e unor factori de presiune cu efecte asupra
potențialului lor productiv, cantitativ și calitativ. Referitor la suprafața fondului funciar, în perioada 2006
– 2012 se constată o ușoară diminuare a suprafeței agricole (cu 0,48pp), cât și a suprafețelor ocupate cu
păduri și vegetație forestieră din afara FFN (cu 0,03pp) [CI 31] {4}. O bună parte din suprafața de teren
agricol este neutilizată ca urmare a precarității factorilor de producție din exploatațiile mici, funcționării
necorespunzătoare a piețelor agr icole, a riscului generat de acțiunea unor factori naturali, a litigiilor dintre
proprietari etc. [CI 18] {5, 25}. Totodată, după modul de exploatare a terenurilor se remarcă
preponderența sistemului intensiv (61,1% din SAU, în 2010) comparativ cu cel ext ensiv (38,9%), care
este mai puțin agresiv față de mediu [CI 33] {11}. Referitor la pajiști, se constată că în perioada 2005-
2010, exploatarea în regim extensiv a crescut de la 1,99 mil. ha (14,% din SAU) la 2,49 mil. ha (18,74%) [CI 33] {2}. În acest con text se impune adoptarea unor practici prietenoase față de mediul natural,
care să conducă la stoparea diminuării suprafețelor agricole, la creșterea celor ocupate cu păduri,
precum și, la reducerea, până la eliminare, a suprafețelor neutilizate.
9

RO este țara cu cea mai mare diversitate biologică dintre toate SM , fapt dovedit prin varietatea de
habitate și ecosisteme care acoperă largi suprafețe agricole și forestiere, ceea ce le conferă o înaltă valoare
naturală. La nivelul UE27 există 11 regiuni bio -geografice, din care, în RO sunt 5, cu următoarea
dispunere: continentală (53% din suprafața țării), alpină (23%), stepică (17 %), panonică (6%) și pontică
(1%) {31}. Din cele 54 de specii de păsări specifice terenurilor agricole la nivel european, s- au stab ilit
indicatori de evaluare cantitativă și calitativă doar pentru 23{44}, iar în RO pentru 20 (Anexa 1 tabel 4).
În 2010, valoarea indicatorului Farmland Bird pentru RO era de 1,47 (CI 35) {40}, ceea ce constituie
baza de referință pentru monitorizarea apl icării metodelor de management durabil.

În 2011, siturile Natura 2000 ocupau 5.406.718 ha (22,7% din suprafața RO), din care SPA – 3.554.250
ha și SCI – 3.995.251 ha4 Menționăm că 40,97% din suprafața ocupată cu păduri (2,76 mil. ha) se
regăsește în situ rile Natura 2000 [CI 34] {2}. Siturile Natura 2000 se administrează în baza principiilor
unei dezvoltări durabile, având ca scop găsirea unor soluții care să permită desfășurarea activităților
economice simultan cu conservarea biodiversității. O contribuți e ridicată la menținerea biodiversității în
RO o au suprafețele HNV care, în 2010, erau de 3,76 mil. ha, în cadrul cărora reprezentative erau pajiști și
fânețe (74%, respectiv 2,79 mil. ha) [CI 37] {2}. A fost identificat un număr de 783 tipuri de habitate , din
care 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere și 135 habitate specifice
terenurilor agricole, precum și cca 280.000 ha de păduri virgine. RO dispune de un patrimoniu genetic
autohton ridicat; există 3795 de specii și sub specii de plante (623 specii cultivate; 3136 specii spontane) și
601 de specii de vertebrate. În cadrul sectorului agricol, catalogul varietăților de plante (soiuri) care se
cultivă pe teritoriul României include 2118 soiuri de plante (anul 2008), iar în c atalogul mamiferelor
domestice sunt incluse 79 de rase (26 sunt încă active, 19 în potențial pericol și 34 dispărute) { 46}. În
RO, se întâlnesc specii importante, cu o bună reprezentativitate la nivelul UE (din punct de vedere al
numărului de exemplare), precum: Lanius minor (cca. 97%), Falco vespertinus (cca. 50%), Crex crex
(cca. 28%), Branta ruficollis {PNDR}. De asemenea, reprezentativitatea este dată și de existența unor
specii de păsări rare sau periclitate care conferă o valoare ridicată de mediu ter enurilor, acestea însă fiind
amenințate de scăderea numărului de exemplare ceea ce reprezintă un pericol pentru asigurarea
conservării capitalului natural. Astfel, speciile cu o bună reprezentativitate ar trebui să facă obiectul unor
măsuri de sprijin specifice în vederea conservării biodiversității habitatelor. Diversitatea habitatelor
existente impune protejarea și continuarea implementării unor scheme, care sa asigure
managementul durabil al acestora conferind terenurilor agricole o valoare ridicată de m ediu.

Vegetația ierboasă de pe pajiștile permanente din zona montană are 47 habitate (cca. 50 % din total
pajiști) cu grade diferite de conservare: redus (24 de habitate); moderat (9); mare (12); foarte mare (2)
[C36] {2}. Cu toate acestea, ecosistemele și peisajele HNV sunt amenințate de abandonul activităților
agricole, de transformarea lor în terenuri arabile, de intervenții cu efecte negative etc. În perioada 2008 –
2012, au beneficiat de sprijin 5.224.326 ha în vederea menținerii biodiversității, ast fel: 194.583 ha
(activități de conservare a solului); 4.951.711 ha (gestionarea și crearea de pășuni); 40.423 ha (acțiuni de
menținere a habitatelor); 37.607 ha (agricultură ecologică) { 30}.
Menținerea ecosistemelor dependente de agricultură și silvicultu ră impune implementarea unor
acțiuni complexe pentru agromediu și climă, inclusiv HNV și Natura 2000. Promovarea practicilor
tradiționale vor conduce la scăderea impactului activitatilor agricole (în special a celor intensive)
asupra mediului. Totodată, i ntroducerea de tehnologii noi contribuie la menținerea și protejarea
biodiversității, la asigurarea habitatelor pentru speciile sălbatice bine reprezentate din RO.

Pădurile, care au un rol important în protejarea și conservarea diversității biologice, au fost împărțite în
două clase, în funcție de intervenția factorului uman: Clasa I – Conservarea biodiversității (1.942.100 ha,
4 Există o zonă mixtă, în care SPA se suprapune cu SCI
10

în 2012; cu subclasele: 1.1 – fără intervenție – 127.700 ha; 1.2 – cu minimă intervenție -1.253.400 ha; 1.3
– cu conservare prin m anagement activ – 561.000 ha); Clasa II – Protecția peisajelor și a elementelor
naturale specifice (1.253.400 ha) [CI 38] {43}. Pădurile cu funcții speciale de protecție au deținut 53,3%
din suprafața totală a FFN, din care: 43% pentru protecția solului; 3 1% pentru protecția apelor; 11%
pentru recreere; 10% cu funcții științifice de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier; 5% pentru
protecție contra factorilor climatici și industriali.

Zonele defavorizate dețin o pondere însemnată în suprafața tot ală a RO. Aceste zone reunesc
caracteristici nefavorabile de mediu, ca urmare a unor factori bio -fizici (climatici, edafici), care limitează
activitatea agricolă prin obținerea unor producții reduse, scurtarea perioadei de vegetație, costuri
suplimentare etc. Conform Reg. CE nr.1257/1999, în 2010, 30,7% din SAU reprezenta zonă defavorizată,
împărțită astfel: zonele montane (18,3%); zone semnificativ defavorizate (1,2%); zone defavorizată de
condiții naturale specifice (11,2%) (Anexa 1 figura 2) [CI 32] {2}. Zona defavorizată din RO, în 2008,
reprezenta 28,9% din SAU (15,7% ZDM; 1,3% ZSD; 11,9% ZD) [CI 32] { 11}. Ponderea ridicată a
suprafețelor HNV în zonele defavorizate (ZM este acoperită în proporție de peste 90% de HNV) susțin
importanța acestora pentru m ediu {37}. Pe viitor, redefinirea zonelor defavorizate pe baza criteriilor
comunitare de natură bio- fizică va permite utilizarea eficientă a fondurilor. Continuarea și amplificarea
acțiunilor de sprijinire a fermierilor din aceste zone va contribui la evitarea abandonului
practicilor agricole pe aceste terenuri, la conservarea spațiului rural și la promovarea unor sisteme
agricole durabile.
Resursele de apă dulce ale RO sunt reduse și distribuite neuniform, ceea ce încadrează RO în
categoria țărilor cu resurse sărace de apă. Cu o rețea hidrografică de 78.905 km și un volum de apă al
râurilor interioare de 40 miliarde m
3 {4}, cantitatea medie de apă disponibilă pe locuitor este de 2.100 m3
apă/loc/an, jumătate din media europenă (4.230 m3 apă/loc/an). Aces t nivel pentru RO a fost stabilit fără a
se lua în calcul potențialul hidrologic al Dunării (62% din total țară), deoarece acesta poate fi exploatat
economic doar parțial (20 -30km3/an), ca urmare a costurilor mari de pompare și a altor factori care
îngreunează gestionarea sa. În ceea ce privește calitatea apelor, aceasta este bună și foarte bună (90,8%
din totalul cursurilor de apă codificate se încadrează în clasele I și II) {47}. O parte semnificativă din
suprafață agricolă a RO resimte efectele negative ale secetei, ale rezervelor de apă insuficiente și ale
sistemelor de irigații slab funcționale. Absența sau gradul mare de degradare al infrastructurii de irigații
a făcut ca, aproximativ 48% din suprafața agricolă totală (7,1 mil ha, în 2006) să fie afec tată de aceste
fenomene (cele mai afectate zone au fost Câmpia Română, sudul Moldovei și Dobrogea). Pentru atingerea
plafonului minim al umidității, în lipsa ploii și în anii cu temperaturi normale, o cultură consumă zilnic 10
– 20 m3 de apă la ha în prime le săptămâni după răsărire, ajungând la 50 – 60 m3 la ha în perioada de
creștere activă { 45}. Volumul de apă utilizat pentru irigații a crescut (cu 52,65%, de la 212979 mii m3 în
2010, la 325127 mii m3 în 2012) [CI 39] {2}, însă agricultura române ască con tinuă să fie dependentă de
factorii climatici. Efectele negative ale acestui fenomen se reflectă, în principal, în randamentele
scăzute înregistrate la principalele culturi (35 -60% din potențial).

România dispune de soluri de bună calitate amenințate îns ă de diferite fenomene negative.
Potențialul de producție al terenurilor agricole stabilit pe baza notelor de bonitare grupează terenurile agricole în 5 clase de calitate (clasa I: 81 -100 puncte, clasa II: 61 – 80 puncte, clasa III: 41 – 60 puncte
clasa IV : 21 – 40 puncte, clasa V: 1 – 20 puncte). Cea mai mare suprafață a terenurilor arabile din RO se
încadrează în clasele II și III, care, însă, sunt afectate și de eroziunea solului (2,6 tone/ha/an, cu 0,6% mai
puțin decât în media UE27 – 2,76 tone/ha/an, î n perioada 2006- 2007). Eroziunea solului prin acțiunea apei
a fost una dintre cele mai mari probleme din RO afectând 769.400 ha (5,6% din suprafața agricolă a RO,
aproape de media UE27 de 6%), din care 95% au fost terenuri arabile [CI 42] {11}. Procesul de eroziune
a terenurilor a continuat; în 2010, comparativ cu 2006, eroziunea solului a crescut de aproape 2 ori, ajungând la 5,06 tone/ha/an, în condițiile metodologice similare [CI 42] {39}. În perioada 2005 – 2012
suprafața amenajată pentru combaterea eroziunii solului a crescut de la 2281995 ha la 2286221 ha [CI 42]
11

{2} În RO, utilizarea input -urilor agro -chimice reprezentate de fertilizanți, pesticide, etc. (în funcție de
cheltuielile unitare aferente acestora – conform RICA) este redusă, ceea ce ar trebui să aibă efecte
pozitive asupra calității solului și apei, în general. Astfel, în 2010, se înregistra un nivel redus al utilizării
input -urilor agro- chimice pe 71,5% din SAU (cu 30,6 pp mai mult față de UE 27), mediu pe 22,5% (cu
10,3 pp mai puțin fa ță de UE 27) și ridicat pe 6% (cu 20,3 pp mai puțin față de UE 27) [CI 33] {11}.
Avantajul alocărilor reduse de input -uri agro -chimice este anulat de utilizările lor neuniforme, ce are ca
efect apariția unor zone de risc de poluare cu nutrienți.

Tot ca efect al practicilor agricole de utilizare a input -urilor agro- chimice, în perioada 2005- 2010, RO a
înregistrat un surplus în bilanțul azotului (ca sursa difuză de poluare) de 6,8kg/ha, în timp ce bilanțul
conținutului de fosfor din sol a fost deficitar în RO ( -1,3kg/ha) [CI 40] {11}.

Degradarea solului afectează proprietățile acestuia, conducând la scăderea fertilității și productivității lui,
ca urmare a următoarelor fenomene: eroziune (47%), secetă (48%), exces temporar de apă (25%),
conținut redus de h umus (50%), conținut redus de fosfor accesibil (42%), aciditate (23%), compactare
secundară (44%), compactare primară (14%) { 48}. În unele zone ale RO, se constată o intensificare a
degradării solului prin destructurare (reducerea chiar pierderea stabilit ății hidrice a macro si
microagregatelor structurale) ș i apariția proceselor de crustificare, compactare de suprafața , eroziune
eoliana cu efecte grave asupra germinației si răsăririi culturilor agricole si a dezvoltării lor, mai ales, în
primele stagii de vegetație {48}.

În vederea diminuării efectelor negative ale fenomenelor menționate, se impune: implementarea
unor măsuri specifice de protecție a resurselor de sol, în special, în zonele cele mai vulnerabile la
eroziune și poluare chimică, precum și la a lte procese de degradare; dezvoltarea serviciilor de
informare, instruire și consultanță a agricultorilor pentru diseminarea practicilor agricole
prietenoase cu mediul.

Consumul total de energie în agricultură și silvicultură a înregistrat un trend crescător în perioada
2007 – 2011 (de la 260 kTOE la 433 kTOE), în timp ce, consumul de energie in industria alimentară s -a
diminuat cu aproximativ 22% (de la 697 kTOE în 2007 la 564 kTOE în 2011) [CI44] {2}. Producția și
utilizarea energiei din surse regenerab ile din sectorul agricol sunt incă scăzute (1,7% din producția
totală de energie regenerabilă provine din sectorul agricol, comparativ cu 10,6% în UE27, în 2010) [CI
43] {11}. În perioada 2007 – 2011, producția de energie din surse regenerabile provenită d in agricultură a
crescut cu 8,8% (de la 3325 kTOE la 3618 kTOE) [CI 43] {2} . C e a m a i m a r e p a r t e d i n p r o d u c ț i a d e
energie regenerabilă provine din silvicultură (68,3% în RO, în comparație cu 48,3% în UE27). Creșterea
producției de energie regenerabilă trebu ie să răspundă cerințelor strategice din domeniu, deoarece aceasta
contribuie la: promovarea siguranței energetice; promovarea dezvoltării tehnologice și a inovației;
oferirea unor oportunități de ocupare a forței de muncă, în special în zonele rurale și î n cele izolate etc. În
acest context, creșterea producției de energie regenerabilă, precum și pentru promovarea utilizării
la scară largă a acesteia, se va putea realiza prin identificarea unor soluții de încurajare a practicilor inovative.

Emisiile GES din agricultură și activitățile rurale, în RO, sunt reduse. Emisiile GES din agricultură
au înregistrat o scădere de 6,4% (18.941,5 Gg echivalent CO
2, în 2011 față de 20236,9 Gg echivalent
CO 2 în 2007) [CI 45] { 2}, ca urmare a dim inuării efectivelor de ani male, a suprafețelor cultivate, mai
ales a celor cu orez etc. Acest fenomen este confirmat și de structura emisiilor de gaze din agricultură:
aplicarea de fertilizanți pe terenurile agricole (46,9 % în 2010); fermentarea enterică (45,0 %);
managementul gunoiului de grajd (7,2%), arderea reziduurilor din agricultură (0,8%), cultivarea orezului
(0,1%). {43} [A23, A24] Este nevoie de reducerea nivelului curent al emisiilor GES prin:
introducerea unor tehnologii moderne de producție (inclusiv lucrări minime de prelucrare a
solului, practici de agricultură extensivă, etc.); dezvoltarea producției de biogaz la nivel individual
12

și/sau al comunităților rurale în vederea facilitării trecerii către o economie rurală cu emisii scăzute
de carbon; management adecvat al gunoiului de grajd; arderea reziduurilor; limitarea utilizării
îngrășămintelor chimice; acordarea unei atenții sporite conservării pajiștilor (datorită capacității
acestora de a absorbi emisiile GES).

13

Anexa 1

În PNDR 2014 – 2020, România:

(i) adoptă definirea mediului rural prin componentele sale teritoriale ș i caracteristicile
dominante. În acest context se va men ține defini ția spaț iului rural utilizată în actuala perioadă de
programare – comuna, ca unitate administrativ teritorială, cu satele componente. La aceasta se
adaugă faptul că sistemul statistic de informa ții este organizat pe baza diviziunilor administrative
reprezentate de comună ;
(ii) se va men ține defini ția zonelor defavorizate din (EC) 1698/2005 care se referă la zonele
afectate de handicapuri naturale, productivitatea foarte scăzută a solurilor sau condi ții climatice
defavorabile.

Tabel 1 – Structura populației rurale în funcție de nivelul de instruire (%)
Grupe de vârstă Anul Nivel de instruire
Primar Gimnazial Profesional Liceal Postliceal Superior
Rural. din care: 2008 20.0 38.5 21.9 16.1 1.5 2.0
2011 17.3 38.5 22.2 17.4 1.6 3.0
25 – 34 ani 2008 5.3 35.1 29.9 24.6 1.2 3.9
2011 6.6 33.5 27.3 24.4 1.6 6.6
35 – 49 ani 2008 5.6 34.0 33.4 23.5 1.4 2.1
2011 4.0 32.6 33.3 26.0 1.7 2.4
50 -64 ani 2008 14.8 47.7 24.1 7.7 3.1 2.6
2011 12.9 42.1 28.1 11.0 3.3 2.6
Sursa: {14}

Figura 1: Variația creșterii Produsului Intern Brut pe locuitor la PPS
Anul precedent =100
114.28
112.5
94 8102.7103.5
95100105110115120

Sursa: {1}

1

Tabel 2 – Utilitățile publice pe medii de rezidență
UM 2011 2012
Rural Urban Rural Urban
1. Lungimea simpl ă a rețelei de
distribuție a apei km 38426.6 2747.3 40619.1 27680.3
2. Lungimea rețelei de
canalizare km 4048.8 19088.4 5189.1 19600.7
3. Lungimea totală a
conductelor d distribuție a
gazelor naturale km 15000.0 20714.0 15727.3 21044.5
4. Energia termic ă distribuită Gcal 15996 12325236 18026 10944725
Sursa: calcule proprii după {19}

Tabel 3

Sursa: {1}

Tabel 4: Farmland Bird Index for Romania, years 2006- 2010
Specii FBI Specii FBI
Sturnus vulgaris 3.80 Saxicola torquata 1.17
Passer montanu s 3.41 Corduelis cannabina 1.09
Ciconia ciconia 3.24 Lanius minor 1.02
Alauda arvensis 3.23 Emberiza hortulana 1.01
Melanocorypha calandra 1.81 Galerida cristats 0.92
Saxicola rubetra 1.39 Vanellus vanellus 0.73
Lanius collurio 1.28 Streptopel ia turtur 0.61
Miliardia calandra 1.26 Falca tinnunculus 0.28
Sylvia communis 1.21 Upupa epops 0.26
Perdix perdix 1.21
Sursa: Societatea Ornitologi că Română

2

Figura 2
Zonele defavorizate din RO Suprapunere ZD/HNV/zonele IBA

Sursa: ICPA

Abrevieri:

A Indicatori Adiționali
AWU Unități Anuale de Muncă
CI Indicatori de Context
FFN Fond Forestier Național
GAL Grupuri Locale de Acțiune
GES Gaze cu Efect de Seră
HNV Suprafeț e cu Înaltă Valoare N aturală
IMM Întreprinderi Mici și Mijlocii
PIB
PPS Produsul Intern Brut
Paritatea Puterii de Cumpărare Standard
RO România
SAU Suprafața Agricolă Utilizată
SO
SOR Standard Output
Societatea Ornitologică Română
UE27 Uniunea E uropeană
UVM Unități Vită M are
VAB Valoarea Adăugată Brută
VFAFFN Vegetației Forestiere din Afara Fondului Forestier Național
ZD Zone Defavorizată de Condiții Naturale Specifice
ZDM Zonă Defavorizată Montană
ZSD Zonă Semnificativ Defavorizată
3

Referințe bibliografice:

{1} – Eurostat; {2} – INS – surse administrative ;
{3} – INS – Cercetarea statistică Fond F unciar ;
{4} – Tempo Online – serii de date, INS;
{5} – INS;
{6} – Cadrul Național Strategic Rural. Comisia prezidențială pentru politici publice de dezvoltare
a agriculturii București 2013;
{7} INS – Cercetarea statistica privind capacitatea de cazare turistica a persoanelor juridice si
fizice ;
{8} – Analiza risc urilor sociale și demografice. Comisia prezidențială 2009;
{9} – Ocupare și Șomaj în 2012. Rezultate principale, INS; {10} – Romania in cifre, Breviar Statistic 2013, INS;
{11} – Rural D evelopment Report 2012, DG AGRI ;
{12} – REGIS – Registrul Statistic al Întreprinderii gestionat de INS pe baza surselor
administrative ;
{13} – Cercetările statistice de început și de sfârșit de an școlar pe niveluri educaționale ;
{14} – Starea economico -socială a României 2010 – 2011, INS ;
{15} – Harta sărăciei în Ro mânia. Metodologia utilizată și prezentarea rezultatelor. Raport
elaborat la cererea Comisiei Naționale Anti -Sărăcie și promovare a incluziunii sociale.
Universitatea București și INS ;
{16} – Revista Română de Statistică 11/2011;
{17} – Strategia de cerc etare, dezvoltare și inovare și dezvoltare rurală în perioada 2014 -2020;
{18} – Observatorul Social, Universitatea București (2010). Sondaj reprezentativ la nivel național
pentru angajatorii și angajații din România; Agenția „Împreună” (2012) Observatorul pentru
romi: de la date la progres ;
{19} – Activitățile privind utilitatea publică de interes local. Anul 2012, INS ;
{20} – Lungimea căilor de transport, sfârșitul anului 2011 INS ;
{21} – Activitatea unităților sanitare. Anul 2012 INS ;
{22} – Sistemul edu cațional. Date sintetice, 2012, INS ;
{23} – Învățământul preșcolar. Anul școlar 2011- 2012, INS ;
{24} – Anuarul Statistic, 2012;
{25}- Recensământul General Agricol/ RGA – anul 2010;
{26}- Statistica teritorială, 2011;
{27} – DG AGRI ;
{28} – Tipologia și Dimensiunea Economică a Exploatațiilor Agricole 2010 – INS;
{29}- Eurostat – Farm Structure Survey ;
{30}- Raportul de progres PNDR 2012;
{31}- Habitatele din România 2005;
{32} – Atlas ICPA;
{33}- Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a Rom âniei, Orizonturi 2013- 2020- 2030;
{34}- Raport Național privind starea mediului pentru anul 2011;
{35}- Tendințe Sociale 2011, INS;
{36} – Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații – Raport de
date statistice privind servic iile de comunicații electronice, semestrul I, 2012;
4

{37} – MADR, PNDR 2012; {38 – Data Sol: 1:200.000, Land USE FAO -LCCS/2010, ICPA;
{39 – Data Sol: 1:200.000, Modelul WEP, Date cli matice pe ultimii 10 ani, ICPA;
{40} – Raport final proiect C 511 11S 09 002/24.08.2009, Stabilirea nivelului de bază pentru
indexul populațiilor de păsări specifice terenurilor agricole din România, Societatea Ornitologică Română;
{41} – National Inventory Report of Romania, 2013, Ministry of Environment and Climate
Change ;
{42} – National Inventory Report of Romania, 2009, Ministry of Environment and Climate
Change;
{43} – Ministerul Apelor, Pădurilor și Pisciculturii ;
{44} – The State of Europe s Common Birds, EBCC, 2008;
{45} – Studiu ICPA, Utilizarea eficienta a apei la nivelul fermelor in conditiile protectiei
mediului și a optimizarii eficientei ei de utilizare;
{46}- ICPA. Lucrări interne în manuscris;
{47}
– Raport privind calitatea apelor curgătoare 2009, Ministerul Mediului și Schimbărilor
Clima tice;
{48} – ICPA. Codul de bune practici procese de degradare a solului;
{49} – INS, Ancheta forței de muncă în gospodării;
{50} – INS. Forța de muncă în România: ocupare și șomaj – anul 2012;
{51} – INS. Anchetă asupra calității vieții (EU – SILC);
{52} – Date administrative , MADR, 2013:
{53} – Studiul Comisiei Naționale de Prognoză ” Consolidarea exploatațiilor agricole ” finanțat
prin Programul Operațional ”Dezvoltarea capacității administrative” .

5

Observatii indicatori

CI 19 Institutul National de Statistica furnizeaza date mai recente, pentru anul 2012 (288 .260,8
ha, respectiv 2,1% din SAU)
CI 41 Nu exista date disponibile
CI 35 La nivelul anului 2010 a fost stabilita baza de referinta. Nu exista inca date privind
monitorizarea
CI 33 Modalitatile de raportare difera intre Romania si UE 27:
– DG AGRI raporteaza in functie de input -uri
– INS raporteaza in functie de nivelul productiei de cereal e obtinute