Raport De Cercetare Insecte Xilofage Bucsa Tausan 2010 [612562]

1 Către
FUNDAȚIA “MIHAIL EMINESCU” TRUST

Proiect “ Conservarea biodiversității în Rezervația N aturală Ste jarii seculari de
la Braite, Sighișoara”

RAPORT DE CERCETARE

Coleoptere xilofage din Rezervația Naturală Stejarii
seculari de la Braite, Sighi șoara

Conf.univ.dr. Corneliu Bucsa*
Muzeograf Ioan T ăușan**

Scopul

Evidențierea biodiver sității coleopterelor xilofage și a rolului stejarilor
seculari in menținerea acesteia .

Metode de cercetare

Cercetările au fost efectuate în septembrie 2006 și iulie -august 2009. Au fost
efectuate colectări calitative de material entomologic. Pentru cercetarea zonei am
efectuate eșantionaje după vârsta arboretelui, consistență, expoziție , zonă de lizieră
și arbori seculari izolați .
Lucrările efectuate , pe teren (fig. 1 – 2) au constat in :
• colectări, fixări și etichetări de coleoptere xilofage și insoțitoare de pe arbori in
picioare, doborâți, cioate și lemn i n faze diferite de descomp unere;
• secționări de elem ente lemnoase de vechimi diferite și desprinderi de scoarță ;
• prelevări din medii saproxilice și trierea lor ;
• observații directe asupra habitatelor și comportament ului coleopterelor xilofage;
• efectuarea de fotografii ;
• identificări după desenul specific al atacului ;
În cadrul lucrărilor de laborator s -a realizat:
• trierea materialului bilogic capturat, preparare și clasificare ;
• identificarea speciilor după stadiul de adult și larvă ;
• analiza datelor.

2

Fig. 1 Cerc etari pe teren (original)

Fig. 2 Recoltare de material biologic (original)

3
În lucrările de identificare am utilizat materiale bibliografice d upă
DANILEVSKY ( 2007 ), RUICANESCU (19995), BENSE ( 1995 ), FREUDE,
HARDE, LOHSE (1964 -1983 ), CYMOREK ( 1974 ), SCHWENKE, (1974 ),
KASZAB (1971 ), POCHON (1964), PANIN, SAVULESCU ( 1961 ) ENDR ÖDI,
(1959 ), DOMINIK (1958 ), HEYROVSK Y (1955 ) și alții. În prezentarea
sistematică, ne -am folosit și de Fauna Europaea Web Service (2004), BioLib
http://www.biolib.cz/en , (2009).
Pentru analiza si interpretarea datelor, cercetari similare efectuate de BUC ȘA
(1978 , 1988, 1997, 1998, 2001, 2002, 2004), BUC ȘA, CURTEAN
(1995,1996), BUC ȘA, TAUSAN (2009), SORAN, BUC ȘA et al.(1994) in
domeniu , cu precadere in Parcul Natural Padurea Dumbrava Sibiului , au fost
deosebit de folositoare .
Având in ved ere complexitatea problematicii acest studiu are un car acter
preliminar și necesită pentru viitor un număr sporit de deplasări pe teren, în t oate
perioadele de vegetație.

Rezultate

a. Diversitatea entomofaunei de coleoptere xilofage

În urma cercetăril or făcute s -au identificat 40 specii de coleoptere xilofage și
saproxilofage aparținând la 10 familii și 18 subfamilii (tabel 1). Familiile
domin ante ca numar de specii sunt: Cerambycidae – 18 specii și Curculionidae – 10
specii (fig . 3).
Se știe că, în general, entomofauna pădurilor este deosebit de diversă chiar
dacă, din păcate, nu există un inventar complet. După unele estimări, stej arul
adăpostește în Europa o entomofaună formată din 500 -600 specii de coleoptere
(DAJOZ 1980 , SOUTHWOOD, 1961 ).
In absența unor cercetări dedicate special coleopterelor din zonă se poate
aprecia că fauna de coleoptere xilofage este bogată, mai ales că studiul are doar
caracter preliminar. Semnalarile de coleoptere xilofage din zona Sighișoara, până în
anul 1911, publicate PETRI (1912), au pus în evidență cca. 60 de specii de
coleoptere xilofage pe stejari .
O comparație cu fauna altor zone, devine în a cest context relevantă . DAJOZ
(1966) în cercetările efectuate într -un făget și stejăret din Franța, inventariază 126
specii de coleoptere xilofage pentru fag și 103 specii pentru stejar. Cercetarile
noastre din Rezervatia Natural ă Padurea Dumbrava Sibiului (BUC ȘA 1998 ) au pus
in evidenta 119 specii pe foioase, preponderent fiind stejarul.

4 Tabel 1
Coleptere xilofage identificate și caracteristici ecologice ale acestora

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
FAMILIA , SUBFAMILIA , SPECIA ESENȚE
ARBOR E
ZONA Localizare STARE
Fiziolog.
STADIU
REGIM TROFIC
PERIOADĂ DE ZBOR
CICLU DE DEZVOLTARE Stejar
Alte foioase
Faza de atac
Tanar/varstnic
Lemn
Scoarță
Rădăcini
Trunchi
Ramuri
Pe picior
Doborât
Cioate
I. Fam. LYMEXYLIDAE – 2 sp.
1. Hylecoetus dermestoides (L.) ● * * S /* * * * * l, i x, p IV-VI 1-3
2. Lymexylon navale Ahrens * * S /* * * * * l, i x, o VI-VII 1-3
II. Fam. EUCNEMIDAE – 1 sp.
Subfam. EUCNEMINAE
3. Melasis buprestoides (L.) ● * * SP /* * * * * l x, o III-IV 3
III. Fam BUPRESTIDAE – 1 sp.
Subfam. BUPRESTINAE
4. Agrilus viridis (L.) ● * * PS */* * * * * * l x, p VI-VIII 2
IV. Fam. BOSTRYCHIDAE – 1 sp
Subfam . BOSTRYCHINAE
5. Bostrychus capucinus (L.) * * S /* * * * * l, i x, o VI-VII 1
V. Fam . ANOBIIDAE –4 sp
Subfam . ANOBIINAE
6. Xestobium rufovillosum (Degeer.) ● * * S /* * * * * l, i x, p III-VI 4-5 (10)
7. Gastralus immarginatus (Müll.) * * PS /* * * * * * l, i x, o V-VII 1-3
Subfam . XYLETYNAE
8. Xyletinus ater (Creutz.) ● * * S */ * * * l, i x, o V-VI 1-3
9. Xyletinus pectinatus (F.) ● * * S /* * * * l, i x, o V-VII* 1-2
VI. Fam. PYROCHROIDAE – 1 sp
10. Pyrochroa coccinea (L.) ● * * S */* * * * * l sx, o V-VI 2
VII. Fam. TENEBRIONIDAE – 1 sp
11. Allecula morio (F.) * * S /* * * * * l sx, o V-VII? 2?
VIII. Fam. LUCANIDAE – 1 sp
12. Lucanus cervus L. ● * S /* * * * l sx, o VI 5
IX. Fam. CERAMBYCIDAE – 18 sp
Subfam . LEPTURINAE
13. Rhagium sycophanta (Schrank) ● * * S /* * * * * * * l x, p V-VII 1-2
14. Rhagium mordax (Degeer) ● * * S /* * * * * * * l x, p V-VIII 1-2
15. Stenocorus meridianus (L.) * * S /* * * * * * * l sx, p V-VI 2
16. Stenocorus quercus (Goetz.) ● * S /* * * * l x, sx, o V-VI 1-2
17. Dinoptera collaris (L.) * * S */* * * * * * * l x, sx, o V-VII 2
18. Pachytodes cerambyciformis (Schr.) * * S /* * * * * l x, o VI-VIII 2
Subfam . CERAMBYCINAE
19. Cerambyx cerdo L. ● * SP /* * * * * * l x, m VI-VII 3-5
20. Pyrrhidium sanguineum (L.) * * S /* * * * * * * l x, p IV-VI 1-2
21. Phymatodes testaceus (L.) ● * * SP */* * * * * * * l x, o VI-VIII 1-2

5 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
22. Ropalopus macropus (Germ.) * * PS */* * * * l x, o IV-VII 2(3)
23. Clytus arietis (L.) ● * * SP */* * * * * * * l x, p V-VII 1-2
24. Plagionotus arcuatus (L.) * * SP */* * * * * * * l x, o V-VII 2
25. Plagionotus detritus (L.) ● * * * * * * * l x, o V-VII 1-2
26. Stenopterus rufus (L.) * * S /* * * * * * l x, o V-VIII 2
Subfam . LAMIINAE
27. Mesosa curcu lionides (L.) ● * * S /* * * * * * * l x, p (IV)VI -VII(IX) 2-3
28. Morimus funereus (Muls.) ● * * S */* * * * * * * l x, p VI-VIII 4-5
29. Leiopus nebulosus (L.) ● * * SP */* * * * * * l, i x, sx, p V-VII 1-2
30. Saperda scalaris (L.) ● * * SP */* * * * * * l, i x, p IV-VIII 1-3
X. Fam. CURCULIONIDAE – 10 sp.
Subfam . SCOLYTINAE
31. Scolytus multistriatus (Marsh.) ● * * PS */ * * * * * * l, i x, o IV-X B
32. Scolytus intricatus Ratz. ● * * P */* * * * * l, i x, p V-VI, VIII -X PV
33. Dryocoetes villosus (F.) * * S /* * * * * l, i x, o V, VIII B
34. Xyleborus monographus (F.) * * S /* * * * * * l, i x, o III-IV, VII -VIII B
35. Trypodendron domesticus (L.) ● * * S /* * * * * * l, i x, p III-V M
Subfam . PLATYPODINAE
36. Platypus cylindrus (F.) ● * * SP /* * * * * * l, i x, o V, (IX) M(B )
Subfam . COSSONINAE
37. Cossonus parallelepipedus Hrbst. ● * * S /* * * * * * l, i x, p VI-VII 2
38. Hexarthrum exiguum Boh. ● * * S /* * * * * l, i x, p V-VIII 1-2
Subfam . CRYPTORHYNCHINAE
39. Cryptorhynchus lapathi (L.) ● * * PS */ * * * * * * l, i x, p V-VIII 1-2
Subfam . CURCULIONINAE
40. Curculio glandium Marsh. ● * PS */* ghinda l,i x, o 1

LEGENDĂ

2
1 1 14
1 1 118
10
02468101214161820
Lymexylidae Eucnemidae BuprestidaeBostrychidae Anobiidae
Pyrochroidae TenebrionidaeLucanidae
CerambycidaeCurculionidae
FamiliaNr. specii

Fig. 3 Repartitia numarului de specii pe familii x = xilofag l = larvă M = monovoltine
sx = sapro xilofag i = imago B = bivoltine (gen. dublă)
m = monofag S=secundar PV = polivoltine (gen. multiplă)
o = oligofag P=primar MA = multianuală
p = polifag ●=specii citate de K. Petri, 1912

6 Diversitate a revelata în Rezervația Naturală “Stejarii seculari” este
explicabilă, în primul rând , prin arboretul existent , care oferă habitate și nișe
ecologice variate (fig. 4 – 9). Multe specii de insecte forestiere sunt legate de
biotopuri speciale care nu se regăsesc decât în pădurile vârstnice, îngrijite și relativ
puțin modificate de om ca de exemplu trunchiuri groase ale arborilor doborâți și
mai mult sau mai puțin descompuși. De asemenea, întinderea unui arboret este
determinantă pentru diversitatea entomofaunei ;. rezervații cu suprafața prea mică
nu permit o protecție eficace a faunei (SORAN, BUCSA 1994 ).

Fig. 4 Stejaret caractersitic platoului Braite (original)

O alta cauza rezida in poziția geografică a sitului, situat la contactul zonei de
stepă din Câmpia Transilvaniei cu zona montană din Carpații Meridionali.
KUHNELT (1965) a subliniat că specificul faunei europene rezultă din
suprapunerea în acest spațiu geografic a două gradiente climatice principale:
gradientul temperaturii pe direcția n ord-sud și gradientul umidității pe direcția vest –
est. Localizarea geografică și condițiile orografice specifice zonei cercetate oferă
posibilități bune pentru studierea interferențelor dintre elemente faunistice din vest
și est; dar în același timp și din tre cele din sudul și nordul Europei.

7

Fig. 5 Stejar secular (original)

Fig. 6 Stejar secular deperisant (original)

8

Fig. 7 Stejar secular fracturat (original)

Fig. 8 Stejar secular doborat (original)

9

Fig. 9 Cioata de stejar secular (orig inal)

Trebuie subliniat că in absenta unor cercetări entomofaunistice sistematice
în această rezervație , în mod cert entomofauna de coleptere xilofage este mult mai
diversă, aspect care va putea fi certficat printr -un stu diu aprofundat.
Din speciile id entificate un interes deosebit prezintă cerambicid ele
Cerambyx cerdo Linnaeus, 1758 (fig. 10 – 11) și Morimus funereus Mulsant,
1863 și lucanidul Lucanus cervus (Linnaeus, 1758 ) (fig. 12 – 13) care sunt
cuprinse în Anexa II a Directivei Habitate . Prezenț a acestor specii, alături de altele ,
a determinat declararea sitului Natura 2000 Sighișora -Târnava Mare cod ROSCI
0227 car e cuprinde și rezervația Braite.

Fig. 10Cerambyx cerdo
Linnaeus – Cerambycidae
(http://www.zin.ru/animalia/col
eoptera/rus/cercerzi.htm)
Fig. 11 Cerambyx
cerdo Linnaeu s –
Cerambycidae; A –
adult; B -larva
(http://darwin.bio.uc
m.es/usuarios/eaa/s
esiones.php?sesion
=36&bloque=2)

10

Fig. 12 Lucanus cervus Linnaeus (mascul si femela) – Lucanidae (original)

Fig. 13 Lucanus cervus Linnaeus – Lucanidae; larva in lemn
(http://www.glaucus.org.uk/StagBeetleLarva0001 -Ashe.jpg)

b.Consideratii ecologice

În urma analizei repartitiei coleopterelor pe categorii de virsta ale arboretului
rezultă că cele mai multe speci i (24 sp) sunt localizate pe stejarii seculari, foarte

11 puține (3 sp) pe stejăretul de vârstă mai tinara , iar 33 specii coexistă pe ambele
categorii de arbori (fig. 14 – 16).

8%
59%33%
Stejaret tanar
Stejaret varstnic
Stejaret tanar si varstnic

Fig. 14 Repartitia speciilor de coleptere xilofage dupa varsta stejaretului

Fig. 15. Localizarea coleopterelor xilofage pe lemnul de stejar pe picior si pe cioata 1 -Hylecoetus dermestoides; 2 –
Pyrochroa coccinea; 3 -Plagionotus arcuatus; 4 -Lymexylon navale;5 -Balaninus glandium; 6 – Liopus nebulosus; 7 –
Clytus arietis; 8 -Cerambyx cer do; 9 -Xestobium rufovillosum (dupa Brauns 1964, modificat)

12

Fig. 16 Localizarea coleopterelor xilofage pe lemnul de stejar deperisat si doborat 1 -Platypus cylindrus; 2 – Cerambyx
cerdo; 3 -Bostrychus capucinus;4 -Xestobium rufovillosum; 5 – Lucanus cervus ; 6-Allecula morio (dupa Brauns 1964,
modificat)

Instalarea speciilor de coleoptere xilofage pe anumite specii de arbori este
determinată de preferințele lor trofice . După cum se poate constata din tabelul nr. 1
și fig. 17 predomină speciile x ilofage cu 12 taxoni (80 %). Speciile saproxilofage (4
taxoni – 10%) și c ele cu regim imprecis definit (4 taxoni – 10%) sunt mult mai slab
reprezentate în ansamblul entomofaunei .
80%10%10%
Xilofage Saproxilofage Mixte

Fig. 17 Distributia dupa regimul trofic

13
Majoritatea speciilor sunt oligofage, speciile cu regim polifag sunt mai puțin
numeroase ; monofagia este rară. Această situație se regăsește în linii mari și la
principalele familii de coleoptere xilofage ( tabel 1) .
Activitățile trofice ale coleopterelor xilofage din pădure se pot desfășura
numai în stadiu larvar sau atât în stare larvară cât și de imago. Iată un exemplu de
clasificare a larvelor din familia Cerambycidae dintre speciile studiate de noi în
pădure, familie care are reprezentanți pentru ambele categor ii mai sus amintite, dar
unde predomină speciile ai căror adulți nu afectează lemnul în stadiul de imago.
După locul unde se dezvoltă larvele pot exista următoarele cazuri:
A. Larvele se dezvoltă în arbori vii:
a). în liberul arborelui și se transformă în nimfe; de exemplu: genul
Rhagium (fig. 19);

Fig.19 Rhagium sycophanta Schrank – Cerambycidae; vedere laterala (original) si habitus
(http://www.zin.ru/Animalia/coleopt era/eng/rhasyczi.htm)

b). larvele se dezvoltă la început în liberul arborelui, afectând lemnul
numai superficial, la maturitate ele își prelungesc galeriile din liber în
lemn, către centrul trunchiului, la o adâncime potrivită, astfel încât la
trecerea di ntr-un strat în celălalt aceste galerii iau formă de cârlig; în
acest caz
 nimfoza masculului are loc în aer liber, iar aceea
a femelei în lemn, de exemplu Pyrrhidium
sanguineum L., Saperda scalaris L.
(fig. 27).

14

Fig. 27 Pyrrhidium sanguineum (Linn aeus, 1758) (http://www.entomo.pl/coleoptera/cerambycidae/index.php)

c). larvele rod un interval scurt în liber și pe urmă își prelungesc galeriile
în lemn; dezvoltarea larvei și transformarea ei î n nimfă are loc în
lemn; în acest caz există următoarele m odalități:
 galeria din partea lemnoasă a arborelui se
îndreaptă paralel cu direcția fibrelor lemnului, de
exemplu genul Saperda ;
 galeriile din partea lemnoasă se îndreaptă în
sensuri diferite, fără direcție precisă; de exemplu
la Cerambyx cerdo L. (fig. 10, 11, 18 )

Fig. 18 Cerambicide: 1 – Cerambyx cerdo; 2 -Rhagium sycophanta; 3 – Plagionotus arcuatus; Lucanide: 4 – Lucanus
cervus (a -imago, b -larva, c -lemn degradat) (dupa Brauns 1964, modificat)

15
B. Larvele se dezvoltă sub scoarța plantei gazdă și se impupeaza în pământ, ca
de exemplu Dinoptera collaris L.
Speciile studiate pot fi repartizate după zona din arbore unde își
desfășoară activitatea vitală în specii care afectează lemnul și specii care afectează
scoarța. Tabelul 1și fig.20-21 relevă următoarele:
 22 specii atacă lemnul;
 9 specii preferă scoarța;
 un număr de 9 specii își desfășoară activitatea atât în lemn cât și în
scoarță;

54%
23%23%
Lemn Scoarta Lemn+Scoarta

Fig. 20 Distributia speciilor dupa zona de atac

Fig. 21 Lemn afectat de Cerambyx c erdo (original)

16
Funcție de preferințele trofice, de exigențele față de condițiile climatice, de
dimensiuni ș.a.m.d. coleopterele xilofage realizează prin localizarea pe arbore o
diseminare a nișelor care permite în bună măsură evitarea concurenței
interspecifice prin popularea unei varietăți de microhabitate.
Din tabelul.1 și fig. 22 -23 se poate constata o preferință pentru zona
trunchiului ( 36 specii) care, evident of eră o suprafață mai mare pentru a putea fi
populat. Pe ramuri am remarcat 12 specii, iar pe rădăcini 5 specii. Sunt un număr
de 8 specii care se pot instala atât în zone de trunchi mai subțiri cât și pe ramuri.

536
12
8
0510152025303540
Radacini Trunchi Ramuri Arbore intreg
LocalizareNr. specii

Fig.22 Repartitia speciilor dupa localizar e

Fig. 23 Localizare a habitatului la nivelul trunchiului (original)

17

Consultând FREUDE, HARDE, LOHSE (1962 -1981), SIMIONESCU (1971)
si alte lucrări și pe baza observațiilor personale am întocmit o listă di n care dăm
următoarele exemple:
A. Specii care atacă rădăcini:
 Dinoptera collaris – Cerambycidae
 Pachytodes cerambyciformis – Cerambycidae
B. Specii care se instalează pe diferite porțiuni ale trunchiului:
a). Partea inferioară a trunchiului:
 Platypus cylindrus – Scolytin ae (fig. 24)
 Xestobi um rufovillosum -Anobii nae (fig.25 -26)
b). Partea mijlocie a trunchiului:
 Cerambyx cerdo – Cerambycidae
 Pyrrhidium sanguineum – Cerambycidae
 Plagionotus arcuatus – Cerambycidae
 Melasis buprestoides – Eucnemidae
c). Partea superioară a trunchiului:
 Scolytus multistriatus – Scolytinae
d). Specii care atacă ramuri:
 Scolytu s intricatus – Scolytinae
 Clytus arietis – Cerambycidae

Fig. 24 Galerii si adulti de Xyloterus domesticus (1, 2) si Platypus cylindrus (1, 3) (dupa Brauns 1964, modificat)

18

Fig. 25 Xe stobium rufovillosum (DeGeer) – Anobiidae (original)

Fig. 26 Xestobium rufovillosum – orificii de zbor (original)

. În cazul abundenței sau al lipsei sursei trofice, coleopterele xilofage pot
ocupa și habitate necaracteristice.
Starea fiziologică a lemnului (fig. 5,6,8) atacat constituie un factor de
delimitare a unor microasociații specifice care coexistă în pădure dar sunt
diferențiate de factorul timp care determină o succesiune a asociațiilor funcție de

19 starea lemnului plecâ nd de la cel în picioare, sănătos apoi deperisant, la cel doborât
proaspăt și apoi în diferite faze de transformare sub influența diferitelor viețuitoare
și a factorilor climatici, până la formarea complexelor saproxilice și apoi înglobarea
în sol. În legă tură cu aceste aspecte trebuie făcute nuanțări: un arbore în picioare
poate fi în bună stare fiziologică, deperisant sau uscat . Un alt factor de care trebuie
să se țină seama este atacul ciupercilor xilofage și consecințele acestuia; sunt specii
care prefe ră lemnul afectat de ciuperci și cu un grad crescut de umiditate. Astfel
vitezea de dezvoltare a speciei Xestobium rufovillosum este funcție de degradarea
lemnului de către ciuperci. În cercetările noastre am observat frecvența sporită a
atacului acestei s pecii la stejarii bătrâni, cu zone de putregai brun, specific, cauzat
de ciupercile xilofage.
In fig. 5, 8, 9, 15, 16 este prezentata distributia speciilor pe arbori aflați
“pe picior”, doborâți și în cioatele rămase după tăieri. Din tabel 1 și din fig. 28
rezultă că 33 specii se pot instala pe arbori pe picior, 33 specii pe arbori doborâți și
doar 16 specii pe cioate.
33 33
16
05101520253035
Pe picior Doborat Cioate
LocalizareNr. specii

Fig. 28 Distributia speciilor dupa starea fiziologica a arborelui

Legat de acest aspect am încercat să dece lăm câte dintre speciile colectate
sunt dăunători primari sau secundari . Din tabelul 1 și fig. 29 reiese că 25 specii pot
fi considerate dăunători secundari în timp ce doar 1 specie pot fi încadrate în
categoria dăunătorilor primari. Un număr de 14 specii pot fi, în funcție de
împrejurări, considerate atât specii primare cât și secundare.
Problema caracterului primar sau secundar al coleopterelor xilofage este
de multă vreme un obiect de discuții în entomologia forestieră.

20
62%
3%35%
Secundar Primar Secundar+Primar
Fig. 29 Ponderea speciilor dupa faza de atac

După definiția lui ESCHERICH (1923) , un dăunător primar este capabil să
atace un arbore sănătos și să se dezvolte în acesta, iar un dăunător secundar nu
atacă decât arbori aflați în deficiență fiziologică sau morți. Pentru insectele
defoliatoare este ușor să fie considerate dăunători primari. Pentru coleopterele
xilofage, clasarea într -o categorie sau alta este în unele situații dificilă întrucât
există stadii de tranziție între arborii sănătoși și cei morți. Confruntă rile de opinii
sunt determinate de cunoașterea insuficientă a fiziologiei arborilor bolnavi, mai ales
în fază incipientă când simptomele externe nu sunt suficient de evidente. Nici
noțiunea de arbore mort nu este ușor de stabilit; un arbore doborât de vânt mai
prezintă activități fiziologice o perioadă de timp și fotosinteza nu este brusc
întreruptă. Conform opiniei majorității entomologilor forestieri se consideră că
insectele xilofage atacă în primul rând arbori slăbiți, dar în condiții determinate pot
ataca și arbori sănătoși.
Alături de coleopterele xilofage din colectări s -au putut identifica specii de
coleoptere entomofage, saprofage și parazite. Aceste specii sunt in interrelații
directe cu comunitățile de coleoptere xilofage și au o importanță deos ebită pentru
caracterizare a entomocenozelor xilofile și pentru structurarea rețelelor trofice in
mod direct legate de arbori. Intrucât materialul biologic nu este deplin prelucrat –
timpul avut la dispoziție fiind prea scurt, amintim doar câteva specii ident ificate
până in prezent:
 pentru coleoptere entomofage:
– Ditoma crenata (F.) ( Colydiidae );
– Platytoma compressum (Hrbst.) ( Histeridae );
– Uleiota planata (L.) (Cucujidae );

21 – Tachyta nana (Gyll.) ( Carabidae ).
 pentru coleoptere saprofage:
– Necrobia violace a (L.) (Cleridae );
– Ptinus schleretti Reitt. ( Ptinidae );
– Dermestes lardarius (L.) ( Dermestidae ).
 pentru coleoptere parazite:
– Pelecotoma fennica (Payk.) ( Rhipiphoridae ).

Măsuri de management pentru conserva re

Pentru conservarea speciilor de coleopter e xilofage, mai ales acelor cuprinse
in Anexa II din Directiva Habitate, este strict necesară conservarea habitatelor
specifice acestora :
– arborii seculari, dar și cei mai tineri inderent de starea lor fiziologică ;
– păstrarea unui areal cît mai mare proteja t care să curpindă atît arbori
izolați cât și pădure in stare de masiv;
– limitarea pășunatului și cositului, deoarece adulții unor specii xilofage
sunt floricoli;
– înterzicerea focurilor făcute in scorburi (fig. 30) ; limitarea vetrelor de foc
utilizate de t uriști;

Fig. 30 Scorbura in stejar secular cu urme de foc (original)

22 – interdicție de indepărtare a elementelor lemnoase desprinse de pe arbori
sau a rezultatului prăbușiriiunuor arbori;
Întrucât rezultatele din acest raport au fost obținute in urma un or investigații
limitate in spațiu și timp propunem pentru viitor continuarea acestora prin:
– investigarea treptată a fiecărui arbore secular;
– extinderea inventarierii entomofaunei și pentru coronament, covor
vegetal , sol;
– inchierea cercetărilor pentru ento mofauna zoofagă, saprofagă și parazită
asociată cu coleopterele xilofage.
Coleopterele xilofage sunt considerate in general și mai ales de către om, ca
dăunători ai pădurilor. Este evident că din punct de vedere uman în cazul luării in
considerare doar a f uncțiilor de producție și mediogenă a pădurii , aceste insecte
sunt dăunători. Din punct de vedere ecologic, al menținerii biodiversității zonei și
al echilibrelor naturale speciile studiate se cer a fi protejate. Pentru a nu afecta in
mod decisiv și irever sibil arboretul secular este imperios necesară monitorizarea
efectivelor populaționale ale insectelor studiate, cu precădere ale celor care pot
realiza inmulțiri in masă și menținerea nivelelor numerice populaționale in limite
normale . Pentru realizarea acestor deziderate sunt necesare:
– preocupări in continuare pentru administrarea in spirit ecologic,
conservativ a rezervației
– planificarea și implementarea unui regim de supraveghere a efectivelor
populaționale ale prinipalelor specii care pot provoca degra dări ale
arboretului
De asemenea considerăm necesară, implementarea unui program educativ
pentru conștientizarea valorii sitului și a măsurii necesare pentru protecției lui.

23 BIBLIOGRAFIE
BENSE, U., 1995, Longhorn Beetles. Illustrated Key to the Cerambycidae and Vesperidae of
Europe , Weikerscheim
BÖVING, A. G., 1954, Matur larvae of the beetle family Anobiidae , Dan. Biol. Medd., 22, (2), p.
1-298.
BRAUNS, A., 1964, Taschenbuch der Waldinsekten , G. Fischer Verlag, Jena.
BUCȘA, C., 1978, Coleopt ere xilofage din Muzeul tehnicii populare Sibiu, Stud. și Com. St. Nat.
Muz. Brukenthal Sibiu, 22, p. 343 – 365.
BUCȘA, C., 1988, Scolitide (Scolytidae; Coleoptera) din Pădurea Dumbrava Sibiului , A IV -a
Conferință Națională de Entomologie, Cluj -Napoca, 198 6, p. 565 -571.
BUCȘA, C., CURTEAN, A., 1995, Studiul cenologic al scolitidelor (Scolytidae; Coleoptera) din
Pădurea Dumbrava Sibiului , Acta oecologica, vol. II, nr. 1 -2, Univ. Sibiu, p. 25 -50.
BUCȘA, C., CURTEAN, A., 1996, Cerambicide xilofage (Cerambycida e; Coleoptera) din
Parcul natural Pădurea Dumbrava Sibiului , Acta oecologică, vol. III, nr. 1 -2, Univ.
Sibiu, p. 21 -35.
BUCȘA, C., 1997, Anobiide (Anobiidae; Coleoptera) din Parcul Natural Pădurea Dumbrava
Sibiului , Acta oecologica, vol. IV, nr. 3 -4, Univ. Sibiu (sub tipar), p.5 -26
BUCȘA, C., 1997, Utilizarea capcanelor feromonale pentru insectele din fam. Anobiidae
(Coleoptera) , Acta oecologică, vol. III, nr. 1 -2, Univ. Sibiu (sub tipar).
BUCȘA, C., 1998, “ Coleoptere xilofage din Pădurea Dumbrava și Muzeul Tehnicii Populare
Sibiu. Studiu sistematic, biologic și ecologic” , Universitatea “Babeș Bolyai” Cluj –
Napoca.
BUCȘA C., 2001 , Quantitative aspects in xylophagous coleptera communities suuccesions in the
felt oak trees wood , „Ovidius” University Annals of N atural Sciences, Biology –
Ecology, vol. 5, p. 9 -12.,
BUCȘA, C., 2002 , Perioadele de zbor la coleopterele xilofage (Coleoptera, Insecta) din Parcul
Natural Pădurea Dumbrava Sibiului , Acta oecologica, vol. IX, nr. 1 – 2, Sibiu, p. 111
– 124.,
BUCȘA, C., 2004 , Coleoptere entomofage, saprofage și parazite asociate coleopterelor xilofage
din parcul natural Dumbrava Sibiului , Muz. Brukenthal Sibiu, Studii și comunicări,
Șt.Nat., 29, p.128 -138,
BUCȘA, C., TĂUȘAN, I., 2009 Traditional and emerging perspectives of x ylophagus insects
roles in forest ecosystems (in curs de publicare) Annals of Forest Research, Edit.
Silvica, Bucuresti
CHARARAS, C., 1962, Etude biologique des scolytides des coniferes, Paul Lechevalier, Paris.
CYMOREK, S., 1974, Anobiidae – Nagekäfer , in W. Schwenke, ed., Die Forstschädlinge
Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 58 -67.
DAJOZ, R., 1966, Écologie et biologie des col éopteres xylophages de la h étraie, Vie et milieu,
série C, Biologie terrestre, Tome XVII, fasc. 1 -C, 2-C, Paris, p. 525 -765.
DAJOZ, R., 1980, Écologie des insectes forestiers , Bordas, Paris.
DANILEVSKY, M.L., 2007 – A check list of the longicorn beetles (Cerambycoidae) of Russia ,
Ukraine Moldova , Transcaucasia , Central Asia , Kazakhstan and Mongolia .
Internet: www.cerambycoidea.com/titles/danilevsky2007.pdf
DOMINIK, J., 1955, Coleoptera – Anobiidae , in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX, 41,
Wars chau.
DOMINIK, J., 1958, Lyctidae, Lymexylonidae , in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX,
43-44, Warschau.

24 DOMINIK, J., 1958, Bostrychidae , in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX, 39 -40,
Warschau.
ELIESCU, GR., 1953, Insectele xilofage ale stejarul ui și dăunătorii conurilor și semințelor de
rășinoase , Publ. I.C.E.S., ser. III, nr. 49, 67 p.
ENDR ÖDI, S., 1958, Fundortsangallen über die Borkenk äfer /Scolytidae/ des Karpatenbeckens ,
Fol. Entom. Hung., Series Nova, 11, 3, p. 21 -43.
ENDR ÖDI, S., 1959, Szuhogarak, Scolytidae , Fauna Hungariae 45, X k ötet, Coleoptera V, f üzet
9, Budapest, 96 p.
ESCHERICH, K., 1923, Die Forstinsekten Mitteleuropas , II Band, Berlin.
FREUDE, H., HARDE, K. W., LOHSE, G. A., 1964 -1983, Die Käfer Mitteleuropas , Band 1 -10,
Krefeld,
HELLRIGL, K., 1974, Cerambycidae Bockkäfer , in W. Schwenke, ed., Die Forstschädlinge
Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 130 -202.
HEYROVSKY, L., 1955, Tesarikoviti Cerambycidae (Coleoptera) , Fauna CSR, 5, Praga.
KASZAB, Z., 1971, Cincerek -Cerambycid ae, Fauna Hungariae, 106, IX K ötet, Coleoptera IV, 5
Füze.
KÜHNELT, W., 1951, Sur la structure des associations biotiques terrestres , L’Anée Biologique,
27, p. 117 -126.
PANIN, S., SAVULESCU N., 1961, Fam Cerambycidae, Fauna R.P.R., 10 (5), Ed. Academiei,
București
PETRI, K., 1912, Siebenb ürgens K äferfauna auf Grundihrer Erforschung bis zum Jahre 1911 ,
Joh. Drotleff, Hermannstadt, p. 376.
POCHON, H., 1964, Buprestidae , Insecta Helvetica, Fauna 2, Laussane.
POSTNER, M., 1974, Scolytidae Borkenkäfer, Platypodi dae Kernkäfer , W. Schwenke, ed., Die
forstschädlinge Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 394 -488.
REITTER, E., 1908 -1916, Fauna Germanica, Die K äfer des Deutschen Reiches, I-V, Stuttgart.
RUICANESCU, A., 1995, Cheia ilustrată de determinare a speciilor genului Agrilus din fauna
Europei Centrale și de Est (Coleoptera: Buprestoidea) , Bul. inf. Soc. lepid. rom., 6,
(3-4), Cluj -Napoca, p. 126 -215.
SAMA, G., 2009, Coleoptera: Cerambycidae . Internet: www.faunaeur.org .
SCHWERDTFEGER, F., 1957, Waldkankheiten, P. Parey, Berlin.
SIMIONESCU, A., și colab., 1971, Dăunătorii pădurilor – cunoaștere, prevenire, combatere ,
Edit.Ceres București, p. 1 -520.
SIMIONESCU, A., MIHALACHE, G., (Coord.), 2000, Protecția pădurilor, Edit. M ușatinii,
Suceava
SORAN, V., BUCȘA, C., GIURGIU, V., BÎNDIU, C., DORDEA, M., 1994, Spațiul ecosilvic
necesar autosusținerii biodiversității, sptabilității și polifuncționalității ecosistemelor
forestiere , Acta oecologică, vol. I, nr. 1 -2, Univ. Sibiu, p. 4 4-52.
SOUTHWOOD, T. R. E., 1961, The number of insects associated with various trees , J. anim.
Ecol., 30, p. 1 -8.
SVACHA, P., DANIELEVSKY, M., 1987, 1988, 1989, Cerambycoid Larvae of Europe and
Soviet Union (Coleoptera, Cerambycoidea) , Part. 3, Acta Univ. Carolinae, Biologica,
32, p. 1 -205.
VLAD – ANTONIE I., RUICANESCU A., 1996, The Buprestoidea stored in the Coleoptera
Collections from the Natural History Museum of Sibiu (Coleoptera, Buprestoidea) ,
Soc. Lepid. Rom., Bul. Inf., 7 (1 -2), p. 223 – 253.
ZICH A, O., (ed.) (1999 -2009 ), BioLib . http://www.biolib.cz/en

25 *** Fauna Europaea Web Service (2004) Fauna Europaea version 1.1, http://www.faunaeur.org

*Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu ,
Facultatea de Științe,
Catedra de Ecologie și Protecția Mediului ,
Centrul de Cercetări de Ecologie Aplicată,
Str. Dr. I Rațiu nr. 5 -7, Sibiu, România ,
cornelbucsa@yahoo.com

** Muzeul Na țional Brukenthal din Sibiu,
Muzeul de Istorie Naturală,
Str, Cetății nr. 1, Sib iu, România,
ionut_tausan2007@yahoo.com

Notă:
Lucrarea cuprinde:
8 pagini text,
2 pagini bibliografie,
2 pagini tabel,
30 figuri (grafice, desene, fotografii)
47 titluri bibliografice