(021) 4029520, (021) 4029302 FAX: 021310 7753 [612236]

UNIVERSITATEA POLITE HNICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INGINE RIA ȘI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGI CE
(021) 4029520, (021) 4029302/ FAX: 021310 7753
http://www.imst.pub.ro
Departamentul Formare pentru Cariera Didactică și Stiințe Socio -Umane

Studii universitare de Masterat
Domeniul Științe ale Educației
Programul de studii Consilierea și managementul carierei în domeniul profesional și tehnic

Deciziile de carieră ale ele vilor din clasele
superioare de liceu

Autor,
Absolvent: [anonimizat],
Prof. Univ. Dr. Nicoleta LIȚOIU

Decan, Director de depar tament,
Prof. Dr. Ing. Cristian DOICIN Prof. Univ. Dr. Ioana PORUMB

2017

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 1
Capitolul 1. Delimitări conceptuale privind specificul activității de consiliere …………………. 2
1.2 Consilierea și orientarea carierei ………………………….. ………………………….. …………… 2
1.2.1 Consilierea carierei și obiectivele promovate ………………………….. …………………… 2
1.2.2 Termeni specifici activității de consiliere ………………………….. ………………………… 5
1.2.3 Teorii de dezvoltare a carierei ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.2 Consilierea și orientarea școlară ………………………….. ………………………….. ………….. 13
1.2.1 Definiții și obiective promovate ………………………….. ………………………….. ………. 13
1.2.2 Perspective în consilierea și orientarea școlară ………………………….. ……………… 16
1.3 Interferențe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
Capitolul 2. Procesul decizional în alegerea carierei la elevii de liceu ………………………….. .. 18
2.2 Stiluri decizionale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
2.3 Etapele procesului decizional ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
2.4 Factorii care influențează decizia și orientarea profesională a elevilor de liceu ……. 22
Capitolul 3. Consilierea carierei în învățământul preuniv ersitar românesc …………………… 25
3.1 Evoluția consilierii vocaționale în Romania ………………………….. ………………………….. . 25
3.2 Aria curriculară Consiliere și orientare ………………………….. ………………………….. ……. 28
Capitolul 4. Studiu empiric asupra deciziei de carieră pentru elevii din liceu ………………… 33
4.1 Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 33
4.1.1 Scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
4.1.2 Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
4.1.3 Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 33
4.1.4 Variabile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
4.1.5 Grupul țintă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 34
4.2 Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………… 37
4.3 Prelucrarea și analiza datelor din cercetare ………………………….. ………………………. 40
4.4 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 46
Capitolul 5. Concluzii și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………. 47
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 48

Lista figurilor

Fig. 1 Modelul hexagonal al tipurilor de personalitate propus de Holland ………………….. 9
Fig. 2 Genul …………………………………………………………………………………………………………..34
Fig. 3 Vâ rsta………………………………………………………………………………………………………….40
Fig. 4 Intențiile de continuare a studiilor …………………………………………………………………..40
Fig. 6 Decizia cu privire la profilul /specialitatea pe care o vor urma ……………………………41
Fig .5 Distribuția pe gen a inten țiilor de continuare a studiilor ……………………………………41
Fig. 7 Sprijinul în luarea deciziilor ……………………………………………………………………….. …42
Fig. 8 Cabinet de consiliere școlară în liceu l fregventat …………………. …………………………. 43
Fig. 9 Apelarea la srviciile de consiliere și orientare privind cariera ………………………….. 44
Fig. 10 Dacă doresc să apeleze în viitor ……………………………………………………………………45
Fig. 11 Surse de informare considerate utile în luarea deciziei de carieră ………. ………….. 45
Fig. 12 Acțiunile pe care școala ar trebui să le inteprindă ……… ………………………………… .45

1
Introducere

Anii de liceu sunt cu adevărat timpul în care învățăm și ne pregătim pentru a face
importante alegeri pentru viitor. Trecerea corectă de la adolesc ență la tânăr adult este cea mai
relevantă perioadă de tranziție.
Fiecare elev duce o istorie unică al trecutului personal și acest lucru determină felul în
care văd lumea. Acest trecut, creat în parte de mediul înconjurător al elevilor, de personalitate
sau oportunități, va determina modul în care își vor alege cariera .
Această temă a venit la mine, nu am ales-o eu, dar mi-am dat seama că așa trebuia să se
întămple pentru a vedea, acum, douăzeci și ceva de ani mai târziu, dacă lucrurile s -au schimbat
față de momentul alegerii mele, dacă elevii acestor vremuri au mai mult ajutor în a -și găsi
drumul , față de elevii din trecut.
Din această cauză am decis să identific sursele de informații pe care le au elevii din
clasele superioare de liceu pentru a putea fa ce o alegere conștientă, din care să nu izvorască
frustrări viitoare, căutare de drumuri fără o țintă sigură, supărări și lipsă de încredere.
Obiectivele cercetării sunt
Lucrarea este structurată pe două părți, prima abordează reperele teoretice și apoi es te
prezentată partea aplicativă.
Aspectele teoretice au debutat prin a arăta ce înseamnă consilierea în carieră, obiectivele
și importanța ei , teorii ale dezvoltării carierei, continuând cu o privire de ansamblu asupra
consilierii și orientării școlare și punctul unde acestea două se întrepătrund.
Am apelat la literatura de specialitate pentru a putea afla procesul de luare a deciziei,
factorii externi care ajung să influențeze această decizie și nu în ultimul rând am trecut prin
modulele a riei curriculare Consiliere și O rientare, istoricul consilierii vocaționale în Româ nia și
politicile educaționale.
Schimbările rapide care au loc în lumea muncii , influențate de dezvoltările tehnologice,
de apariția unei economii globale interdependente și de o forță de mu ncă tot mai diversă, întăresc
nevoia ca teoria și practica dezvoltării carierei să fie revizuite pentru a îndeplinii
responsabilitățile de dezvoltare a carierei cu care se confruntă oamenii în secolul al 21 -lea. (Niles
& Harrison -Bowlsbey, 2015 , p.45 )

2
Capitolul 1. Delimitări conceptuale privind specificul activității de consiliere

1.2 Consilierea și orientarea carierei

1.2.1 Consilierea carierei și obiective le promovate
Consilierea carierei a devenit un important proces în configurarea actuală a lumii muncii
și în contextul educației pe tot parcursul vieții.
Realitatea în care trăim , noil e dinamici ale pieței muncii , dezvoltarea economică sau
ofertele de educație și de formare dau conținut și utilitate conceptului de „consiliere de -a lungul
întregii vieți”. Î n acest caz, vor fi abordate aspecte ce țin cont de dezvoltarea individului în timp
(pe plan psihologic, al intereselor, deprinderilor dobândite datorită învățării inițiale, continue și
experiența în muncă) și de cele intervenite pe plan social, tehnologic, economic, organizațional.
(Jigău, 2003) Aceasta presupune o abordare globală a individului, continuă, flexibilă și derulată
de-a lungul tuturor ciclurilor vieții personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în muncă,
inserția socială, asumarea de roluri comunitare, schimbarea slujbei, schimbarea statutului
familial, recalificarea, pensionarea). (Jigău, 2003)
Există un număr mare de definiții ale consilierii în carieră. OECD Career Guidance
Policy Review o definește ca fiind „servicii și activități cu intenția de a asista indivizii de orice
vârstă și în orice moment al vieții lor pentru a face alegeri privind educația, nevoia de formare,
alegerea și managementul carierei”. (Hansen E. , 2006) Această definiție include informații
privind piața muncii, oportunitațile educaționale și de angajare, fiind mai accesibile prin
organizarea lor, sistematizarea lor și avându -le la îndemână atunci când și unde oamenii au
nevoie de ele.
Reprezință un proces amplu de tip verbal, în care consilierul și consiliatul este într -un
proces de relaționare dinamică prin colaborare, centrat pe identificarea și acționarea în sensul
scopurilor consiliatului. În acest cadru, specialistul apelea ză la un repertoriu complex de diverse
tehnici și procese, pentru a ajuta clientul să ajungă la auto -conștientizare și înțelegerea opțiunilor
comportamentale valabile și să se informeze de procesul de luare a deciziei, care devine o
responsabilitate a prop riei acțiuni (Logofătu (Stărică), 2011)
Consilierea în carieră asistă persoanele în reflectarea asupra aspitațiilor lor, intereselor,
competențelor, atributelor personale, calificărilor și abilităților și să potrivească toate ace stea cu
programe de formare disponibile și oportunități de angajare.
Comisia Europeană, Banca Mondială și OECD, folosesc o definiție de lucru a conceptului
de consiliere în carieră.

3
Consielierea carierei se referă la serviciile și activitățile care inten ționează să asiste
individul, de orice vârstă și în orice moment al vieții sale, să facă alegerii în planul educației,
formării și ocupațiilor și să -și dezvolte propria carieră. Aceste servicii pot fi organizate în școli,
universități, instituții de formar e, în cadrul serviciilor publice de angajare, la locul de muncă, în
sectorul activităților voluntare, fața în fața sau la distanța (cum ar fi cele prin telefon sau servicii
de tip web, pe internet ). Aceste servicii oferă date cu privire la carieră, instru mente de evaluare
și autoevaluare, interviuri pentru consiliere, programe de educație pentru dezvoltarea carierei
(pentru a -l ajuta pe individ să aibă o bună imagine de sine, să fie consțient de oportunitățilede
care poate beneficia și să -și dezvolte depri nderile de management al carierei ) programe de
căutare a unui loc de muncă și servicii de tranziție (Logofătu (Stărică), 2011)
Termenul de consiliere în carieră este înlocuit în tările dezvoltate cu termenul de
consiliere vocați onală. Consilierea vocațională se focusează pe alegerea ocupației și este diferită
de consilierea educațională care se concentrează pe alegerea cursurilor de studiat. Consilierea
carierei le aduce pe acestea două împreună și leagă interacțiunea dintre învă țământ și muncă.
(Hansen E. , 2006)
În țările dezvoltate consilierea carierei este catalogată în cinci specializări:
– Informații privind cariera: toate informațiile necesare cu privire la planificarea,
obținerea și menținerea a ngajabilității fie plătit sau voluntariat. Include, dar nu se limitează,
informații despre ocupații, abilități, planificarea carierei, oportunități de învățare, piața muncii –
tendințe și condiții, programe educaționale și oportunități, instituții educaționa le și de formare,
programe și servicii guvernamentate și non -guvernamentale și oportunități de carieră. Este
elementul fundamental al celorlalte servicii de consiliere în carieră.
– Cariera educațională: are loc în instituții educaționale și câteodată în o rganizații ale
profesorilor, consilierilor în carieră. Ajută studenții să -ți înțeleagă motivele și valorile și cum pot
ei să contribuie în comunitate. Află cunoștințe legate de piața muncii, abilități de invățare și
formare, decizii privind munca și viața, instrumente pentru planificarea carierei.
– Consilierea carierei: ajută persoanele să -și clarifice aspirațiile și țelurile, să -și înțeleagă
propia identitate, să ia decizii informate, să se angajeze în acțiune, să managerieze tranzacția în
carieră fie pla nuită sau neplănuită.
– Consilierea angajaților: ajută persoanele sa -și clarifice țelurile imediate legate de
carieră, să înțeleagă și să acceseze oportunitățile de angajare și formarea de specialitate, să învețe
abilitățile necesare privind căutarea și me nținerea angajabilității (CV, Scrisoare de intenție,
Interviul, Scrisoare de munțumire).
– Plasarea de joburi: aranjează sau trimite persoane la posturile vacante. (Hansen E. ,
2006)

4
Recentele cercetări făcute de OECD, Banca Mo ndială, Centrul European de Dezvoltare
Vocațională și Trainig (CEDEFOP) și Fundația Europeană de Training confirmă importanța
consilierii în carieră, consiliere și informare în ajutorul atingerii a trei importante obiective:
– Obiectivele privind învățare a pe tot parcursul vieții: combaterea părăsirii timpurii a
scolii și asigurarea de cunoștințe necesare și abilități de bază pentru întâmpinarea de provocări in
crearea societații bazată pe cunoaștere în contextul economiei globale și promovarea de legătur i
adegvate între educație, formare și piața muncii.
– Cunoașterea pieței muncii: reducerea nepotrivirii dintre cerere și ofertă pe piața muncii,
se ocupă de somaj și îmbunătățirea mobilității forței de muncă.
– Egalitatea socială și incluziunea sociala: p romovează reintegrarea grupurilor
marginalizate și de risc în educație, formare, angajare și integrarea grupurilor excluse în
programele de formare generale și servicii pe piața muncii. (Hansen E. , 2006)
Pe baza acestor cercetă ri, următoarele criterii au fost identificate:
– Transparența și accesul ușor de -a lungul întregii vieți, inclusiv capacitatea de a
întâmpina nevoile unor diverse tipuri de clienți.
– Atenție la punctele de tranziție pe toată durata vieții
– Flexibilitate și in ovație în transmiterea serviciilor pentru a reflecta diferitele nevoi și
circumstanțe a diverselor grupuri de clienți
– Procese de stimulare a indivizilor pentru a se angaja în revizuirea regulată și
planificare
– Acces la consiliere individuală oferită de pra ctiționeri calificați pentru cei care au
nevoie de astfel de ajutor, atunci când au nevoie
– Programe pentru tineri în vederea dezvoltării aptitudinilor de management al carierei.
– Oportunitatea de a investiga și experimenta oferta educațională și oportunităț ile de
muncă înainte de a alege
– Acces la servicii furnizate care sunt independente de interesele particulare ale
instituțiilor sau organizațiilor
– Acces la informații clare și complete legate de educație, ocupații și piața muncii.
(Hansen E. , 2006)
A participa la construcția propriului viitor înseamnă a învăța cum să -ți planifici și să -ți
dezvolți cariera. Tendința firească a persoanei spre autocunoaștere, practicarea unei profesii,
activitatea social -utilă reprezintă modalități d e bază perntru valorificarea potențialului individual
și afirmării de sine.

5
1.2.2 Termeni specifici activității de consiliere

Intervențiile în dezvoltarea carierei sunt modelate, într -o oarecare măsură, de modul în
care se definesc termenii.
Munca este consi derată a fi un efort sau o activitare (plătită sau neplătită) desfășurată
cu scopul creației unui produs valoros pentru propia persoană sau pentru societate, în cadrul unui
orar de lucru sau în timpul liber. Andreea S
Poziția profesională face referire dir ectă la o serie de responsabilități repartizate unui
individ. Există atâ tea poziții profesionale câți indivizi muncesc.
Ocupația , este un grup de servicii similare, în mai multe sfere profesionale.
Rolul este o poziție adoptată temporar, legată de o func ționalitate anume a ființei
umane. Chiar dacă un rol se exercită pe o perioadă îndelungată în timp, aceasta nu definește o
persoană, care poate îndeplini o multitudine de roluri în funcție de activitățile desfășurate la un
moment dat. (Szilagyi, 2008 , p. 24)
Cariera este în viziunea lui Super (1976) succesiunea de profesii și îndeletniciri și
poziții pe care le o persoană în decursul perioadei active de viață , incluzînd și funcțiile
prevocaționale ( cum sunt cele de e levi și studen ți, care se pregătesc pen tru viața activă) și post –
vocaționale (pensionarii care pot avea rol de suplinitori, colaboratori etc.) (ISJ Iași, CJAPP Iași,
2008, p.87) . Herr și colaboratorii (2004) consideră cariera ca fiind întreaga constelație de roluri
jucate de -a lungul unei vieț i. Sears (1982) definește cariera drept cumulul de activități de muncă
desfășurate de o persoană de -a lungul vieții. (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015, p. 30).
McDaniels (1989) o consideră ca fiind suma activităților de muncă și de timp liber
depuse de un individ. (Szilagyi, 2008 , p.25 )
Dezvoltarea carierei se referă la procesele psihologice și comportamentale precum și la
influențele contextuale care modelează cariera unei persoane pe parcursul întregii vieți.
Presupune din partea persoanei crearea unui tipar de carieră propiu, a unui stil decizional,
integrarea rolurilor de viață, exprimarea valorilor, precum și a anumitor concepte despre propia
persoană în diferitele roluri de viață. (Herr și colab., 2004 apud Niles & Harrison -Bowlsbey,
2015, p.30 ). Zunker (1994) consideră dezvoltarea carierei ca fiind un concept similar dezvolt ării
ocupaționale/vocaționale, care presupune un proces neîntrerupt de ajustare a credințelor,
valorilor, abilităților și aptitudinilor, intereselor și trăsătirilor de perso nalitate, în relație cu
universul muncii. (Szilagyi, 2008 , p.25 )
Intervenții în dezvoltarea carierei sunt activități care îi ajută pe oameni să -și dezvolte
autocunoașterea sau cunoașterea lumii profesionale, să dobândească abilități decizionale, să își
dezvolte abilitățile de căutare a unui loc de muncă, să se adapteze alegerilor ocupaționale după

6
ce acestea au fost implementate și să facă față stresului legat de locul de muncă. Aceste activități
includ consilierea individuală și de frup în carieră, progr amele de dezvoltare a carierei, educația
privind cariera , programele de dezvoltare a carierei asistate de calculator și sistemele
computerizate de furnizare a informației, precum și alte forme de furnizare către clienți a
informației privind cariera. (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015, pp.30 -31)
Consilierea în carieră

7
1.2.3 Teorii de dezvoltare a carierei

„E așa de ușor să te lași sedus de cuvântul „teorie”. Lumea reală este un loc teribil de
complicat, ființele umane și fe lul în care ele se comportă sunt atât de complexe, încât nimeni nu
înțelege pe de -a-ntregul de ce oamenii gândesc, simt și se comportă în felul în care o fac. O
teorie e doar o expicație – o explicație ultrasimplificată a ceea ce se întâmplă.” Jhon D.
Krumboltz, Universitatea Stanford (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015 , p.57 )
Teoriile dezvoltării carierei diferă în ce ptrivește comparația între analiza procesului de
dezvoltare a carierei și conținutul deciziilor legate de carieră.
Savickas (2002) obser vă că teoriile evidențiază fie „ diferențele individuale” referitoare la
ocupații (ce descriu modul în care oamenii își găsesc locul în structura ocupațională), fie
”evoluția individuală” privind cariera (adică modalitatea în care oamenii se comportă din punct
de vedere profesional de -a lungul timpului). (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015 , p.58 )
De exemplu, teoriile din psihologia dezvoltării (Super) pun accentul pe manifestările
comportamentului profesional de -a lungul timpului. Teoriile despre interacțiunea per soană –
mediu abordează ingredientele esențiale ale alegerii unei ocupații (anume, informațiile privind
propia persoană și activitatea respectivă).
Așa cum a constata și Super (1992), întrebarea ”care dintre teorii este mai bună” induce
în eroare, pentru că teoriile se completează reciproc în ce privește complexitatea
comportamentului profesional. (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015 , p.58 )
 Teoria trăsătură -factor (Wiliamson și Parsons)
Premizele de bază ale acestei teorii sunt:
– fiecare persoană este unică prin trăsăturile sale
– fiecare loc de muncă are cerințe specifice
– competențele cerute la locul de muncă să se potrivească cu trăsăturile persoanei
– această concordanță generează satisfacție în muncă
Abordarea lui Wiliamson și Parsons are și câteva aspecte care nu sunt luate în
considerație, cum ar fi etapele de dezvoltare a persoanei în raport cu opțiunea privind cariera,
precum și alte aspecte ale adaptării la locul de muncă .
Lucrările lui Parsons și Wiliamson și mai tîrziu David și Lofquist subliniază cât este de
important să luăm în calcul, în luarea deciziilor privind cariera, interacțiunile dintre trăsăturile
unei persoane și factorii din mediul de lucru. (Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015)

8
 Teoria lui Holland (teorii care se centrează pe conceptul de person alitate)
Menirea teoriei lui Holland a fost să răspundă întrebărilor obișnuite pe care și le puneau
oamenii în legătură cu cariera lor, mai ales în ceea ce privește deciziile legate de carieră pe care
erau obligați să le ia. Holland a fost interesat să găs ească explicații ale caracteristicilor personale
și de mediu care intervin în stabilitatea și în schimbarea carierei. Teoria sa este evaluată nu doar
prin prisma rezultatelor cercetărilor empirice, ci și din cea a acceptării ei de către practicieni și
public.
Ideea de bază este că oamenii cu interese similare cu anumite domenii vor avea succes în
ocupația care se potrivesc unui anumit tip de personalitate. Aceasta la dus la formarea a șase
categorii de bază în ceea ce privește tipologia personalității.
Diferitele personalități preferă diferite medii, poți să găsești elemente care ți se potrivesc
în toarte cele șase grupe, darvei fi atras în principal de două sau trei arii.
Consilierea, din această perspectivă se va realiza în funcție de tipul de personalita te
descris (combinarea a trei tipuri – codul Holland) (Florea & Surlea, 2012)
Cele șase tipuri de personalitate sunt prezentate astfel:
– realist: persoana care are abilități sportive sau mecanice, care preferă să lucreze cu
obiec te, mașini, instrumente, plante sau animale, în special în mediu deschis.
– investigativ: persoana căreia îi place să observe, să învețe, să analizeze, să evalueze
sau să rezolve probleme.
– artistic: persoana cu abilități artistice, de inovare, intuitive, îi place să lucreze în
situații nestructurate, folosindu -și imaginația și creativitatea.
– social: cel căruia îi place să lucreze cu oameni pentru a informa, a instrui, a trata, are
abilități lingvistice.
– întreprinzător: persoana căreia îi place să lucreze cu o amenii, să influențeze, să
convingă, să conducă și să organizeze activități pentru atingerea unor scopuri
economice.
– convențional: persoana care preferă să lucreze cu date, are abilități matematice, se
ocupă de sarcini în detaliu, preferă să fie coordonată în activitățile per care le
defășoară.
Această tipologie a fost revizuită pe parcursul a 25 de ani si a stat la baza a numeroase
cercetări care au atestat valoarea sa predictivă. (Florea & Surlea, 2012)
John Holland face o tran spunere grafică a celor șase tipuri de personalitate sub forma
unui hexagon, în care fiecare punct de legătură dintre două laturi reprezintă un tip de
personalitate, în următoarea ordine: realist, intelectual, artistic, social, întreprinzător și
convențion al.

9

Fig. nr.1 Modelul hexagonal al tipurilor de personalitate propus de Holland

 Teorii de dezvoltare stadială (Super și Ginzberg)
Asumțiile fundamentale ale acestei abordări sunt:
– dezvoltarea carierei se realizează prin parcurgerea a mai multor stadii în strânsă
legătură cu evoluția în plan vocațional;
– oamenii au potemțial de dezvoltare în mai multe arii ocupaționale;
– deciziile în carieră sunt influențate de valorile individuale, factorii emoționali,
educație și mediu;
– imaginea de sine se schimbă în timp și prin acumularea de experiențe;
– aceste schimbări pot fi considerate etape ale dezvoltării.
Eli Ginzberg, în a sa teorie a alegerii ocupaționale, arată că alegerea profesiunii și a
carierei carierei:
– se cristalizează în perioada adolescenț ei și a primei tinereți (10 -21 ani)
– opțiunea este, în mare măsură, ireversibilă și angajează persoana în procesul pregătirii
și al formării ei profesionale
– este rezultatul unui compromis între trebuințele, interesele și aplicațiile persoanei, pe
de o parte , și cerințele sociale ale realității cu care persoana vine în contact, pe de altă
parte. (Dumitru, 2008, p. 207)
Alături de alți autori (Ginsburg, Axelard și Helma), Ginsburg și alegerea vocațională ca
un proces cu mai multe etape:
– etapa fanteziilor profe sionale (până la 10 ani)
– etapa exploratorie (cca 11 -18 ani) când persoana iși manifestă interesele și
preferințele, isi evaluează capacitățile, aderă la anumite valori etc.

10
– etapa opțiunilor realiste (cca 19 -24 ani), când există tatonări, se face evaluarea
soluțiilor posibile și se ia o deci
Super (1963) afirmă că procesul dezvoltării carierei parcurge mai multe stadii aflate
intr-o succesiune cronologică, și anume:
– stadiu de creștere (până la cca 14 ani) , in care persoana isi conturează imaginea de sine

11
 Teoriile învățării sociale – Jhon D. Krumboltz
Derivă din teoria comportamentalistă a învățării sociale întâlnită în lucrările lui Bandura,
care susține că personalitatea și repertoriul comportamental al unui individ apar mai ales ca
urmare a experiențelor de învățare și mai puțin ca urmare a proceselor psihice sau de dezvoltare.
(Niles & Harrison -Bowlsbey, 2015 , p.94 )
Conform teoriei, există patru factori care, prin interacțiunea lor, influențează deciziile pentru
carieră, ia r din combinarea lor rezultă multitudinea opțiunilor posibile:
 Zestrea genetică și aptitudinile speciale – acestea sunt calități moștenite care pot limita
preferințele și deprinderile educaționale și vocaționale. Aici se includ rasa, sexul,
înfățișarea și caracteristicile fizice, inclusiv handicapurile fizice ireversibile. De
asemenea, unii indivizi se nasc cu abilități crescute de a profita din experiențele de
învățare din mediu sau au norocul de a li se oferi experiențe potrivite calităților
moștenite. Es te clar că aptitudinile speciale, cum ar fi aptitudinea muzicală, artistică sau
coordonarea musculară sunt rezultate ale interacțiunii predispozițiilor moștenite cu
expunerea la condiții de mediu potrivite.
 Condițiile și evenimentele din mediu – aici sunt incluși factorii sociali, culturali, politici și
economici, dar și factori naturali cum ar dezastrele naturale sau locația resurselor
naturale. Acești factori sunt de regulă în afara controlului individului, iar influența lor
poate fi planificată sau neaș teptată. Exemple în acest sens ar fi numărul și natura
oportunităților de specializare și de lucru, politicile sociale de selecție a muncitorilor, rata
revenirii anumitor ocupații, legi ale muncii și regulamente sindicale, evenimente fizice
(naturale), acc esul la resursele naturale, dezvoltarea tehnologică, schimbări în
organizarea socială, sistemul educațional, resursele familiale, influența comunității.
 Experiențele de învățare – dezvoltarea unei preferințe profesionale și a unor abilități
legate de acea sta, dar și alegerea unei anumite cariere sunt influențate de experiențele de
învățare din trecutul individului: învățare instrumentală (dacă o persoană învață pentru un
examen, ia nota 10 și este lăudat de profesor, există mari șanse ca această persoană s ă
învețe că studiul este răsplătit) sau asociativă (apare atunci când o persoană observă
rezultatele pozitive ale unei alte persoane, aceasta devenind model pentru prima; un
model de rol este o persoană după care cineva vrea să se modeleze).
 Aptitudinea de abordare a sarcinii – interacțiunea dintre experiențele de învățare,
caracteristicile genetice, aptitudinile speciale și influențele din mediu duc la formarea
unor aptitudini de abordare a sarcinii. Se includ aici standarde și valori de performanță,
obice iuri de muncă, procese perceptive și cognitive, imagini mentale și răspunsuri
emoționale, toate acestea influențând rezultatele în sarcină. (Szilagyi, 2008)

12
Teoria învățării sociale aplicată în luarea deciziei pentru carieră afi rmă că generalizările
și aptitudinile care se dezvoltă ca rezultat al experiențelor individuale de învățare duc la
comportamente și acțiuni relevante pentru carieră, cum ar fi opțiunea pentru anumite slujbe sau
programe de pregătire, acceptarea unor anumit e slujbe sau promovări și schimbarea slujbei. De
asemenea, teoria mai afirmă și că există o probabilitate foarte mare ca un individ să dezvolte
comportamente care vor duce la angajarea sa într -o anumită ocupație dacă individul a avut
oportunități de învăța re sau de angajare în acea ocupație. (Brown, 2002)
 Teorii privind luarea deciziei în carieră (modele cognitive)
Acest tip de abordare are la bază ideea de a maximizare a câștigurilor și minimizare a
pierderilor, utilizarea eficie ntă resurselor. Luarea deciziilor din perspectiva teoriei cognitive
presupune parcurgerea unor etape în prelucrarea informației: receptarea datelor, analiza
alternativelor, evaluarea obțiunilor (realizarea planului de acțiune), modificarea ideilor nerealis te
despre carieră. (Florea & Surlea, 2012)
La baza teoriei se află patru asumții. Prima este aceea potrivit căreia luarea deciziilor în
carieră implică interacțiunea proceselor cognitive cu cele afective. A doua reprezintă capac itatea
de rezolvare a problemelor legate de carieră depinde de bagajul de cunoștințe și de existența
capacității de a cunoaște. A treia pornește de la faptul că evoluția profesională este continuă, iar
structura de cunoștințe se dezvoltă permanent. A patra susține că scopul consilierii în carieră îl
reprezintă consolidarea abilităților de procesare a informației. (Niles & Harrison -Bowlsbey,
2015)

13
1.2 Consilierea și orientarea școlară

1.2.1 Definiții și obiective promovate

Orientarea școlară și profesională vizează dezvoltarea personală și înzestrarea elevilor cu
cunoștințele și abilitățile necesare pentru managementul propriului traseu educațional și
profesional, reprezentând un proces de pregătire și îndrumare a elevilor către discipline și
domenii potrivite structurii de personalitate a acestora. ( M.E.C.T.S. – M.M.F.P.S., 2012)
Consilierea și orientarea școlară privind cariera – un proces continuu care asistă elevul în
identificarea aptitudinilor, competențelor și intere selor sale pentru a putea lua decizii corecte din
punct de vedere educațional și profesional, pentru a -și coordona un plan de dezvoltare personală
și de carieră. Consilierea și orientarea acoperă o serie de activități individuale sau de grup legate
de info rmare, asistență, evaluarea competențelor, sprijin, luare a deciziilor, dezvoltare. (EU
Council, 2008)
Orientarea – totalitatea activităților pedagogice, psihologice, sociale (și medicale), care îl
ajută pe tânăr să își dezvolte liber propria personalitate. În orientarea elevilor trebuie ales,
întotdeauna, cel mai bun traseu școlar și profesional, în funcție de aptitudinile și motivațiile
acestora. În orientarea școlară există o activitate prealabilă, prin care se urmărește cuno așterea
personalității fiecărui elev, pentru a putea fi corect îndrumat spre tipul de școală adecvat
aptitudinilor sale intelectuale. Orientarea școlară se întrepătrunde cu orientarea profesională, prin
care tinerilor li se oferă șansa unui traseu profesio nal, ținându -se cont de aptitudinile lor fizice,
intelectuale și psihomotorii. a aptitudinilor de managementul carierei. (EU Council, 2008)
Orientarea școlară și profesională este un sistem complex de acțiuni de îndrumare și
dirijare a unui individ spre forme de învățământ și respectiv, spre o profesie sau un grup de
profesii, în conformitate cu capacitățile, înclinațiile și aptitudonile sale și, pe de altă parte, cu
ansamblul de cerințe sociale. Obiectivul general al orientării școlare și profesionale îl constituie
realizarea unei depline concirdanțe între preferinșe, interese și ”echipamentul” aptitudinal al
individului, pe de o parte și cerințele sociale sau necesarul de fortă de muncă, pe de altă parte.
(Tăsica, 2003)
Consilierea în carieră ”este parte din programul de orientare care presupune abordarea
prin consiliere a dificultăților întâmpinate de elevi în dezvoltarea carierei” și vizează dezvoltarea
abilităților unei persoane sau a unui grup pen tru rezolvarea unei probleme specifice legată de
carieră (indecizie, anxietate legată de carieră, insatisfacție academică, plan de carieră etc)
(Logofătu (Stărică), 2011)

14
Consilierea carierei, cunoscută sub diferite denumiri (con siliere vocațională, orientarea
școlară și profesională, informarea școlară și profesională) se referă la ansamblul activităților
care îi ajută pe elevi să -și conștientizeze propriile calități și abilități, astfel încât să -și
îmbogățească resursele și opț iunile în relația cu sistemul educațional, piața muncii și viața, în
general (ISJ Iași, CJAPP Iași, 2008, pp.4 -5)
Consilierea carierei:
– cuprinde ansamblul activităților prin care se urmărește furnizarea de informații
privind profilurile și formele de școl arizare, posibilități de calificare profesională,
dinamica pieței munii.
– este un proces educativ de lungă durată care trebuie să înceapă cât mai devreme în
viața copilului.
– permite adecvarea nevoilor personale cu cerințele societății.
– oferă mijloace și inf ormații importante pentru definirea propriului proiect de carieră și
de viață. (ISJ Iași, CJAPP Iași, 2008, pp.4 -5)
În activitățile de consiliere a carierei, beneficiarii direcți (elevii) și indirecți (părinții și
cadrele didactice) pot partcicipa la acti vități individuale sau de grup, de informare sau de
consiliere, organizate de specialiști, pentru a învăța cum să -și planifice cariera. Astfel, elevii sunt
abilitați de autocunoaștere și dezvoltare personală (imagine de sine, comunicare, negociere și
rezol vare de conflicte, relațiile cu ceilalți, roluri, etc), de explorare și analiză a oportunităților
educaționale și a celor de pe piața muncii (locuri de muncă, meserii tradiționale, legislație etc),
de luarea deciziilor, de asumarea responsabilităților, de pregătire pentru viitor etc. (ISJ Iași,
CJAPP Iași, 2008 , p.33 )
Planificarea carierei constă în două aspecte:
1. Proiectarea carierei – constă în orientarea școlară și profesională, ce trebuie să se
finalizeze cu opțiunea pentru o școală și o profesie
2. Orient area școlară și profesională – constituie un ansamblu de acțiuni, de influențe
educaționale și sociale care se exercită, în mod continuu, cu scopul realizării de către
indivizi a opțiunilor școlare și profesionale în concordanță cu particularitățile
person alității lor și cu cerințele contextului social. (ISJ Iași, CJAPP Iași, 2008 , p.5)
G. Tomșa (1996) propune o defin iție operațională a conceptului : ”Orientarea școlară și
profesională reprezintă un sistem de măsuri și acțiuni educaționale întreprinse de fa ctori
responsabili în vederea sprijinirii elevului (orientatului) în alegerea unei școli/profesiuni care se
potrivește în cea mai mare măsură cu structura personaliății sale și care este solicitată de
societate (cerințele vieții)„ (Tomșa, 1999, p.35)

15
Din d efiniție rezultă că orientarea profesională este pregătită treptat de orientarea școlară,
care poate fi considerată o premisă a orientării profesionale, aceasta, la rândul ei, constituindu -se
într-o modalitate concretă de finalizare și validare a orientări i școlare.
Provocările lumii contemporane impun o serie de restructurări ale diferitelor aspecte
educaționale, îndeosebi a celor ce privesc echilibrul între formativ și informativ, permanentizarea
acțiunii educaționale, egalizarea șanselor, accentuarea car acterului prospectiv al educației,
necesitatea pregătirii tinerilor pentru inserția socio -profesională. (CJRAE Iași, 2016 )
În acest context, orientarea carierei tinerilor reprezintă un pilon de rezistență al unui
învățământ eficient prin asigurarea continu ității, prin extinderea orientării școlare și profesionale
la toate nivelurile de pregătire, prin adaptarea curriculei la nevoile elevilor, prin asigurarea unei
resurse metodologice adecvate. (CJRAE Iași, 2016 )
Rolul consilierii și orientării constă în:
– acordarea unir informații credibile dar și a suportului moral celor aflați în situașii de
indecizie cu privire la orientarea în carieră;
– ajutorarea tinerilor pemtru adaptarea cu mai multă ușurință la dinamica socială și
economică prezentă;
– susținere a tinerilor în autocunoaștere (identificarea resurselor de care eceștia dispun)
– reducerea distanței dintre lumea școlii ți cea a muncii, scoaterea instituției educative
dintr -o relativă izolare fată de piața muncii
– construirea unui profil aptitudinal r ealist, pe baza căruia elevul să se poată orienta spre o
profesie sau alta;
– prefpregătirea tinerilor astfel încăt aceștia să fie capabili să aleagă singuri, să fie liberi în
deciziile luate
– sprijinirea elevilor în demersul emeliorării imaginii de sine, pentru ca aceștia să nu
accepte cu ușurință statutul de șomer, să nu se simtă vinovați de aceasta, frustați sau nefericiți:
– acordarea uenei atenții deosebite grupurilor de risc: elevilor cu anumite dizabilități,
copiilor străzii, grupurilor minoritare e tnic sau religios, celor cu niveluri reduce de educație sau
formare profesională ( Jigău , 2001, p.24 -25)
Obiectivele consilierii și orientării vizează:
– formarea respectului de sine și promovarea propriei persoane
– responsabilitatea socială și relaționa rea optimă cu oamenii
– promovarea și menținerea stării de bine la nivel fizic și psihologic
– managementul procesului de învățate și dezvoltare personașă
– implicarea activă în planificarea vieții și a carierei. (Butnaru, Hardurea, & Vlasov,
Condilierea ș i orientarea carierei – repere teoretice, 2010, p. 8 -9)

16
1.2.2 Perspective în consilierea și orientarea școlară

Din perspectiva contextului extern, provocările unei socități a cunoașterii, carcacterizată
prin bogăția de informații, conduce implicit la regândirea finalităților educației prin prisma
achiziționării de competențe, deprinderi, atitudini față de învățare. Chiar dacă educația ține de
fiecare stat în parte din cadrul U.E., există obiective comune, ce stau în atenția forurilor
educaționale: oferirea de ed ucație la nivel înalt, provocarea experiențelor școlare stimulatoare și
conștientizarea elevilor de necesitatea de a învăța lucruri folositoare pe tot parcursul vieții.
(CJRAE Iași, 2016, p.18)
Provocările în materie de educație în Europa sunt:
– provocarea cunoașterii
– provocarea descentralizării
– provocarea resurselor
– provocarea integrării sociale
– provocarea datelor ți comparabilităților. (CJRAE Iași, 2016 . p.18 )
La nivelul Uniunii Europene, principala provocare rămâne a garanta fiecărui european un
nivel rid icat de educație școlară. În acest context, asistența pshihopedagogică este orientată spre
adaptarea elevilor la mediul școlar, dar mai ales, adaptarea școlii la nevoile specifice ale elevilor.
Din perspectiva contextului intern, reflectat prin legea educa ției, viziunea asupra
educației este fundamentată pe promovarea unui învățămînt orientat pe valori, creativitate,
capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunăștințe fundamentale dar și
competențe și abilități de utilitate directă , în profesie și în societate. (CJRAE Iași, 2016 , p.18 )
Misiunea asumată prin documentele legislative în domeniul educațional este de formare,
prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, capabilă să funcționeze eficient în
societatea a ctuală și viitoare. Astfel, idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea
liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalitîții autonome și
asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea ș i dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate,
pentru icluziunea socială și pentru angajarea pe piața muncii. (CJRAE Iași, 2016 , p.18 )
Din această perspectivă se identifică rolul major al consilierii și orientării carierii elevilor
din dubla perspectivă, socială și profesională și necesitatea sprijinirii acestui demers atît prin
activități de consiliere ți orientare oferite de profesorul diriginte cît și prin asistență
psihopedago gică oferită de profesorul consilier școlar. (CJRAE Iași, 2016 , p18 )

17
1.3 Interferențe

Dacă la inceputurile sale orientarea a fost numai profesională, iar apoi, in mod separat,
profesională și școlară, in zilele noastre ea a devenit simultan o acțiune de ori entare școlară și
profesională. Cele două e lemente sau contopit, treptat, î ntr-o acțiune educativă u nitară ce se
intinde pe durata î ntregii școlarități (Tomșa, 1999, p.78)
Fenomenul petrecut este considerat de specialiști drept un fenomen firesc și legiti m,
întrucât este vorba de elemente complementare ale ac eluiași proces de pregătire și formare a
tânărului î n vederea integrării sale socio -profesionale. Astfel orientarea profesională este
pregătită de orientarea școlară, iar aceasta din urmă include eleme nte ale unei orientări
profesionale viitoare. (P.78)
Ca urmare cadrul conceptului de orientare s -a extins treptat, înglobând în sfera î ntregul
sistem de acțiuni educative care contribuie la dezvoltarea personalității individului și la
integrarea sa soc io-profesională.
Orientarea școlară și profesională trebuie să exprime grija față de om, un ajutor cu
valoare educativă dat acestuia î n rezolvarea problemelor de viață cu care se confruntă, o
activitate de pregătire temeinică pentru alegerea studiilor și profesiunii in concordanță cu
structura personalității sale și, î n același timp, cu cerințele societății (Tomșa, 1999, p.78 -79)

18
Capitolul 2. Procesul decizional în alegerea carierei la elevii de liceu

În prezent, când liberarizarea econo mică și informatizarea influentează nu numai destinul
profesional al adulților prezenți pe piața muncii, ci și pe al adolescenților și tinerilor care sunt pe
cale de a intra pe această piață, incertitudinea este mare. Deciziile sunt mai dificile de luat,
alternativele sunt mai variate și palete de profesii mult mai extinsă. (Luca 2002 apud Apostu
(Guranda), 2011)
Atât în România, cât și în străinătate, ultimii ani au fost marcați de schimbări multiple în
domeniul consilierii în c arieră, programele educaționale în acest domeniu focalizându -se pe
dezvoltarea unor abilități de gestionare a propriei cariere. Abordarea carierei din perspectiva
dezvoltării sale pe parcursul întregi vieții accentuează importanța deciziei de carieră.
În conceptia actuală, educația pentru carieră vizează formarea unei atitudini active și
pozitive față de activitățile de autocunoaștere, dezvoltare personală, explorarea oportunităților
educaționale și profesionale pe care procesul decizional le implică în st ructura sa.
O bună decizie presupune existența unor informații suficiente, responsabile și competența
decizională. Adolescentul nu posedă suficiente informații despre lumea muncii și despre el
însuși. Familia încearcă să -l ajute, preluând o parte din respo nsabilitatea decizie. Școala se
implică și ea în înbunătățirea competenței decizionale prin acțiunile de orientare și de consiliere
a carierei.
În cazul tinerilor aflați în momentul deciziei pentru carieră, alegerea este adecvată și
realistă dacă se înde plinesc următoarele condiții, existența mai multor alternative posibile,
dezvoltarea unei motivații corespunzătoare, asigurarea libertății de alegere, informarea completă
despre studiile și profesiile dintre care poate alege, sensibilitatea acestuia la dif erențele dintre
alternativele posibile, raționalitate în hotărârile sale. (Tomșa, 1999)
Procesul de luare a deciziei nu pe desfășoară întotdeauna logic, pe baza raționamentelor
inductive sau deductive. Natura umană implică utiliz area unei strategii „psiho -logice” în cadrul
căreia alegerea se face pe baza experienței, a intereselor, a stările afective și a influențelor
exterioare. Decizia poate viza aspecte referitoare la alegerea școlii și a profilului de studiu,
alegerea unei pr ofesii; alegerea unui anumit traseul educațional sau alegerea unor modalități de
formare a competențelor profesionale. (Milconiu, 2015)
Luarea deciziei profesionale este influentață de abilitățile, interesele, valorile,
personal itatea și calificările individului.
Decizia de carieră reprezintă procesul de selecție a unui alternative din mulțimea de
variante disponibile la un moment dat. O decizie nu poate fi catalogată ca bună sau rea, corectă

19
sau eronată, ci trebuie judecată în f uncție de calitatea și cantitatea informașiei de care dispunem,
de contextul în care aceasta a fost luată și de aptitudinea de a lua decizii. Capacitatea decizională
reprezintă o măsură a raționalității celui care decide. (Apostu (Guranda), 2011)
Astăzi tr ăim intr -o societate bazată pe cunoștere, care necesită o forță de muncă calificată,
educată și flexibilă. Este nevoie de indivizi care își dezvoltă permanent competențele pentru că
nu se mai pune problema deținerii unui loc de muncă pe parcursul vieții cu posibilitatea de a se
adapta la mai multe locuri de muncă și instituții pe parcursul unei perioade. (Apostu (Guranda),
2011).

20
2.2 Stiluri decizionale

Stilul de luare a deciziei în carieră este un construct cognitiv definit ca un patern
individual folosit în luarea deciziilor în carieră și care poate caracteriza modul de a percepe și de
a răspunde în situații de luare a deciziilor. Pot fi de mai multe tipuri:
– rațional, în care decizia este intenționată și logică;
– intuitiv – decizi a este în mare parte bazată pe răspunsurile activate la manifestarea
sentimentelor;
– dependent – decizia este luată după alte opinii. (Logofătu (Stărică), 2011)
Dintre acestea se consideră că cel mai util stil pentru luarea deciziil or în carieră este stilul
rațional, care se asociează cu maturitatea, planificarea și adunarea informațiilor.
În mod ideal, un proces de decizie echilibrat include elemente din toate cele trei stiluri
decizionale.
Adriana Băban (2001) a identificat opt s tiluri decizionale
– stil planificat, care se referă la abordarea rațională a deciziei, echilibrată sub raportul
planificării cognitive și emoționale;
– stil agonizant, care solicită timp și energie în adunarea datelor și analiza
alternativelor, determinnând o supraîncărcare și amânare a deciziei;
– stil impulsiv, care presupune acceptarea primei alternative disponibile, fără a căuta
alte informații;
– stil intuitiv, care presuppune fundamentarea deciziilor pe sentimente;
– stil desălător, descris prin amânarea eval uării și a luării deciziei;
– stil fatalist, lasând decizie pe seama sorții;
– stil compliant, care implică acceptarea responsabilității altuia în locul deciziei
individuale;
– stil paralitic, care presupune acceptarea responsabilității dar fără inițierea proces ului
decizional. (Băban, 2001)

21
2.3 Etapele procesului decizional

O decizie presupune alegerea între două sau mai multe posibilități, mai multe căi de a atinge
un obiectiv. Ceea ce ne determină să alegem o alternativă sau alt a este informația. Când aceasta
există, alegerea este mai simplă, uneori evidentă, alteori numai după o atentă prelucrare a noilor
date.
Ceea ce trebuie să conteze în luarea unei decizii corecte este efectul, consecința pe care
aceasta o are asupra noastr ă și uneori asupra întregii noastre vieți.
Când se poate vorbii de o decizie?
– există un scop
– există mai multe posibilități/alternative în înaintarea spre atingerea scopului propus
– există informație despre drumurile către scop
– există un moment în care se ia decizia
– există mai multe mijloace de acțiune/ un necesar de resurse care trebuie atrase/efort ce
trebuie depus
– există o evaluare finală, realistă a raportului între activitatea depusă și rezultatul
obținut (etapă absolut necesară pentru a contura dimensiu nea decizională a
personalității). (Ilie, 2013)
Multe lucrări de specialitate menționează următoarele etape ale procesului sistematizat de
luare a deciziilor:
– Identificarea problemei. Problema trebuie definită precis, fără aso cierea ei cu anumite
soluții
– Generarea de soluții alternative. În această fază a procesului decizional estefundamentală
creativitatea.
– Selectarea alternativei optime. După identificarea soluțiilor alternative acestea trebuiesă
fie evaluate și comparate în funcție de implicații (costuri, posibilități de realizare,etc) și
consecințe. Alegerea este dificilă atunci când decizia este complexă și implicămari grade
de nesiguranță sau risc.
– Implementarea (aplicarea) soluției alese. Odată ce a fost aleasă o soluție trebuie
luatemăsuri specifice de implementare a acesteia, deoarece chiar și cea mai bună soluție
cu putință este inutilă dacă nu este transpusă în practică în mod eficient.
– Monitorizarea și evaluarea. Acestă etapă este utilă în special pentru adoptarea pe viitor a
deciziilor.

22
2.4 Factorii care influențează decizia și orientarea profesională a elevilor de liceu

Selectarea carierei este una din multele alegeri importante pe care elevii le fac în
determinarea planurilor de viață. Această decizie va avea un impa ct major asupra vieții lor.
Alegerea profesiei este un moment important în viața fiecărui individ, constituind una
dintre premisele majore ale inserției sociale, dar ea are loc într -un context mai larg în care sunt
implicați factori de natură personală, ed ucațională, economică, contextuală.
Decizia privind cariera este influențată de cele mai multe ori de diferiți factori externi
(familia, școala, grupul de prieteni, cererea pieței forței de muncă, profesiunile ”la modă”,
prejudecățile legate de unele profesii) sau de factorii individuali (ni velul intelectual, aptitudinile,
motivația, trăsăturile dominante de personalitate). (Butoi & Platon, 2012)
Familia este unul dintre cei mai importanți factori în orientarea carierei. Cu ajutorul
familiei sau impus de către ac easta se optează pentru anumite scoli, care îngrădesc mai mult sau
mai puțin posibilitățile elevilor. Atitudinea, stilul educativ al părinților influențează încrederea în
sine a elevilor, direcția. Numeroase studii arată faptul că elevii apelează, în primu l rând, la
părinții lor pentru a obține informații și sfaturi referitoare la carieră. (Sandell, 2012)
Din păcate, de multe ori, nici părinții nu dețin informații suficiente și corecte cu privire la
cerințele diferitelor ocupați i din economie sau cu privire la principiile consilierii și orientării în
carieră. Tocmai din acest motiv, deși sunt cu siguranță bine -intenționați, uneori, părinții își
îndrumă copiii greșit. Cu atât mai regretabil este faptul că părinții nu sunt ajutați să
conștientizeze ce anume legat de orientarea în carieră nu cunosc îndeajuns, care sunt informațiile
pe care ar mai trebui să le obțină și unde anume le pot găsi, sau, care sunt specialiștii care le -ar
putea îndruma copiii mai corect. De asemenea, părinți i nu sunt informați cu privire la efectele
negative pe care o orientare în carieră deficitară le poate avea asupra viitorului copiilor lor.
Părinții își pot ajuta copilul în ceea ce privește alegerea unei profesii potrivite, prin
încurajarea autocunoașteri i (clarificării acelor caracteristici individuale care sunt relevante pentru
alegerile în carieră – interesele copilului, abilitățile și valorile acestuia), precum și prin
stimularea explorării realiste a lumii ocupațiilor. (Sand ell, 2012)
Școala este considerat un factor principal în orientarea carierei. Sistemul de învățământ,
prin structura lui (tipuri de școli, profile, nr. de locuri etc.) determină cadrul în care se realizează
orientarea profesională. Totodată școala partici pă în mod activ la orientarea carierei.
Cel mai important rol în acțiunea școlară și profesională a elevilor se atribuie dirigintelui.
El are la dispoziție un număr de ore de dirigenție pe care le poatye consacra orientării școlare și
profesionale, posibi litatea de a organiza vizite în scopuri de informare profesională, de a
organiza acțiuni de orientare în afara orarului clasei și de a colabora cu părinții elevilor în acest

23
sens. În plus, calitatea de diriginte a clasei implică obligația de studiere și cu noaștere
psihopedagogică a elevilor ale cărei date pot fi utilizate cu folos în procesul de orientare școlară
și profesională.
Un neajuns este însă că dirigintele, profesor de o anumită specialitate, nu este abilitat, în
perioada de formare inițială, în do meniul orientării școlare și profesionale. (Lăcătuș, 2000)
Grupul de prieteni , grupul de referință, influențează alegerea mai ales prin evaluarea
diferitelor tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini de viitor prin pr isma normelor
culturale și a sistemului de valori proprii tinerilor. (Butoi & Platon, 2012)
Acest fenomen trebuie privit cu atenție și, cnd este cazul, înlocuit cu o orientare școlară și
profesională adecvată, fiindcă adeseor i poate avea efecte negative concretizate în opțiuni
profesionale profesionale, și dacă aceasta nu este părăsită, efectele negative se pot prelungii până
în perioada de practică a profesiunii. În asemenea situații ajung elevii care optează pentru o
profesi une sau o școală fiindcă pentru aceea au optat și prietenii lui, sau un prieten sau coleg cu
care se înțelegea mai bine. Profesiunea pentru care au optat acei (sau acel) prieteni, colegi poate
să fie adegvată particularităților lor și neadegvate pentru cei care urmează doar din consiferente
de prietenie.
Piața muncii, se referă la configurația specifică a cererii și a ofertei de locuri de muncă
existente la un moment dat.
În prezent schimbările sociale influențează și dinamica pieței muncii astfel:
– modific ări ale ponderii profesiilor pe piața muncii
– modificări în cerințele impuse pe diverse profesii
– modificări la nivelul deprinderilor de muncă solicitate, al relațiilor în cadrul organizației
– extinderi ale angajărilor pe perioadă determinată
– sporirea necesit ății de formare continua a forței de muncă (CJRAE Iași, 2016)
Profesiunile „la modă” și prejudecățile legate de unele profesiuni, determină într -o
anumită măsură alegerea unei cariere. Opinia publică este cea care vehiculează prestigiul
profesiilor și care apreciază unele profesiuni și unele domenii profesionale sau le sancționează pe
altele în funcție și de conjuncturile economice și sociale ale unor perioade de timp.
Alegerea carierei este un proces de cunoaștere, dar și unul afectiv. Factorul esențial îl
constituie motivația. Din păcate, asrazi, tot mai des, alegerea carierei presupune criterii ce
vizează asigurarea unui nivel mai bun de trai, renunțându -se la satisfacțiile profesionale, afective.
În ultima perioadă, oamenii se ghidează în alegerea profe siei folosind criterii ca salariul,
oportunitățile de promovare sau sfera de relatii ce se poate genera la jobul respectiv.

24
Pe de altă parte, în alegerea unei profesii, nu criteriile sau schimbat, ci prioritățile.
Criteriul financiar și -a menținut importan ța în decizia de alegere a unei profesii, insă, în prezent,
aceasta are o altă intensitate.
În alegerea profesiei există riscul pe care mulți tineri nu -l conștientizează și anume acela
de a-și crea o falsă identitate socio -profesională tomai pentru că nu e xistă o cunoaștere de sine
reală și motivația lor intrinsecă care are la bază dirințele, nevoile, interesele proprii ficăruia
dintre ei, este din ce în ce mai puțin prioritizată în fața motivațiilor legate de statut și securitate
pe plan profesional. (Butoi & Platon, 2012)
Anii de liceu sunt întradevăr momentul care pregătește pentru luarea deciziilor importante
legate de viitor. Trecerea de la adolescență la adult tânăr este cea mai importantă perioadă de
tranziție.
O bună în țelegere și cunoaștere a pieței muncii sunt principii de bază pentru a face o
alegere bună privind viitorul. Responsabilitățile sociale devin tot mai relevante cu cât indivizii se
lovesc de importante decizii ce țin de consecințele propiilor alegeri.
Spre sfârșitul școlii generale, majoritatea elevilor au dezvoltat abilitatea de a sorta și a
rezolva problemele. Procesul de gândire este tot mai sistematic și introspectiv. Generalizările
sunt formate din experiență și observații. (Zunker, 2012)
De-a lungul anilor de liceu, aptitudinile învățate mai timputriu sunt cu succes dezvoltate
în adolescență și sunt gata să dezvolte noi aptitudini conceptuale:
– Abilitatea de a manipula mental mai mult de două categorii de variabile în același
timp.
– Abilitatea de a gîndi schimbările care vin în timp
– Abilitatea de a face ipoteze logice parțiale al unor evenimente
– Abilitatea de a înțelege consecințele acțiunilor
– Abilitatea de a gândi consistențe sau neconsistențe logice într -un set de afirmații
– Abilitatea de a gândi în mod relativ despre sine, și despre lume. (Zunker, 2012)
Aceste noi abilități conceptuale dobândite sugerează faptul că adolescenții au dezvoltat
abilități în ceea ce privește diferitele variabile, atunci câ nd fac planul unor evenimente viitoare.
Trăim într -o lume în continuă mișcare și motivele pentru schimbare sunt numeroase,
inclusiv noile și diferitele cerințe de muncă, avansarea tehnologiei și globalizarea. Ceea ce
rămâne este ca elevii de liceu să urmez e o facultate.
În fapt, nevoia de a continua educația dincolo de liceu este rezultat din noua paradigmă
”învățarea pe tot parcirsul vieții”. Concentrarea curentă pe învățarea pe tot parcursul vieții a făcut
foarte clar pentru mulți elevi de liceu că educa ția dincolo de liceu este o nevoie. (Zunker, 2012)

25
Capitolul 3. Consilierea carierei în învățământul preuniversitar românesc

3.1 Evoluția consilierii vocaționale în Romania

România este printre primele țări în care s -a introdu s orientare școlară și vocațională, la
început prin laboratoarele de psihologie de la diferite instituții și după o pauză de câțiva ani, în
care nici nu s -a mai discutat despre domeniul de psihologie, a revenit în atenția guvernului, ca o
necesitate la ada ptarea din perspectiva schimbărilor de pe piața forței de muncă. Logofătu
(Stărică), 2011 )
Pitariu (1997) oferă câ teva repere istorice :
Între 1883 -1925 apar primele laboratoare de psiho logie: la Iași apare laboratorul de
psihologie experimentală condus d e Gruber, la Universitatea din București condus de Rădulescu
Motru, la Cluj Institutul de Psihol ogie Experimentală Comparată, la București Laboratorul
psihotehnic de la Societatea de Tramvaie.
Din 1928 apar o serie de cărți de specialitate, fie traduse, fi e scrise de psihologi români,
cum ar fi: traducerea în română a lucrării Orientarea Profesională scrisă de Ed. Claparede,
ulterior, Fl. Ștefănescu -Goangă editează cartea Selectarea Capacităților și Orientarea
Profesională, iar Al. Roșca – Orientarea Profesi onală a Anomaliilor și Selecția Copiilor Dotați, C.
Georgiade – Orientarea și Selecția Profesională.
Din 1935 își încep activitatea institutele psihotehnice și Oficiile de Orientare
Profesională, aflate în subordinea Ministerului Muncii până în 1950.
În 19 70 este înființat primul laborator interșcolar de orientare școlară și profesională din
țară, condus de I. Holban.
Între 1971 -1976 apar 26 de volume ale lucrării Monografii Profesionale, publicate de
Institutul de Științe Pe dagogice din Cluj.
În acastă ult imă perioadă are loc și intrarea domeniului psihologiei ”în umbră”, când
psihologia a fost marginalizată, laboratoarele interșcolare ocupându -se doar de asistarea copiilor
cu probleme speciale.
După 1989, după căderea comunismului, serviciul de co nsiliere și orientare în carieră,
aflat î n situația de critică, începe să se dezvolte prin apariția reformei educaționale propusă de
Ministerul Educației. Astfel, reorganizează, la început în București și apoi la nivelul fiecărui
județ, Centrele de Asistență Psiho pedagogică, reglementate prin Legea Învățământului nr.84, din
1995, prin care consilierea vocațională se realizează prin sistemul de educație publică.

26
În 1996 se înființează Asociația Națională de Orientare Școlară și Profesională iar aria de
consiliere și orientare în carieră este introdusă în Curriculum Național, care este ulterior revizuită
în 200 0. Tot în această perioadă, Româ nia se afiliază la asociația internațională de profit,
Asociația Internațională a Orientării Educaționale și Vocaționale (Intern ațional Association of
Educațional and Vocational Guidance – I.A.E.V.G.) prin Asociația Națională de Orientare
Școlară și Profesională. (Logofătu (Stărică), 2011 )
Demararea de către Guvernul României în anul 1997a unui proiect de informare și și
consiliere privind cariera, având ca obiective principale: elaborarea de profile ocupaționale,
organizarea de cursuri pentru pregătirea consilierilor și a persoanelor care se ocupă cu consilierea
și orientarea carierei, adaptarea unor instrumente psihologice specifi ce activității de orientare
școlară și profesională, dotarea unităților sau cabinetelor specializate în orientarea carierei cu
echipamente, teste, editare de publicații cu informații referitoare la orientarea școlară și
profesională. (CJRAE Iași, 2016, p. 12)
În 1998 guvernul României clarifică rolurile Centrului de Asistență Psihopedagogică,
pentru școlile care au un număr mai mare de 800 de elevi, respectiv a Centrelor de Asistență
Interșcolare, care asigură consilierea educațională a copiilor, părinților și profesorilor din mediul
preuniversitar și coordonarea centrelor de asistență psihopedagogică.
În 1999 se înființează Centrul de Resurse Naționale pentru Orientarea Vocațională ca
parte a Rețelei Europene de Orientare (European Commission ’s Euroguidanc e Network)
În 2002 sunt elaborate standardele pentru evaluarea educațională și vocațională a copiilor.
S-a înființat Colegiul Național al Psihologilor, prin Legea nr.2013/2004, în care unul dintre
domeniile de certificare a specialiștilor în psihologie est e de Consiliere educațională și
vocațională si se adresează celor care lucrează ca psihologi în domeniul educației și orientării
vocaționale.
În 2004 Institutul de Științe ale Educației a elaborat codul etic pentru dezvolta rea
consilierii. În 2006 la iniț iativa unui grup de cadre didactice și psihologi de la Universitatea din
Oradea, Universitatea „Babeș -Bolyai” din Cluj -Napoca și Universitatea București ia ființă
Asociația Națională a Psihologilor Școlari, care se extinde ulterior primind membrii din toată
țara. (Logofătu (Stărică), 2011 )
În anul 2005 au fost înființate Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională,
instituție care are menirea de a furniza în manieră integrală servicii de consiliere, orientare în
carieră, mediere școlară, terapie logopedică, suport pentru integrarea elevilor cu CES în școlile
de masă, suport metodologic și consultanță educațională pentru cadrele didactice, consilierea
părinților și altele. În componenta Centrelor Județene de Resurse și Asistență Educațională
(CJRA E) suni incluse Centrelor Județene de Resurse și Asistență Psihopedagogică din școli,

27
Centrele Logopedice interșcolare, Serviciul de Evaluare și Orientare Școlară și Profesională
(SEOSP) (CJRAE Iași, 2016, p.13)
Activitatea de orientare și consiliere în ca rieră devine o atribuție a Centrelor Județene de
Resurse și Asistenta Educațională. Responsabilitățile specifice domeniului consilierii și orientării
în carieră înțelese într -o manieră integratoare devin astfel propunerea și organizarea de programe
de orie ntare în carieră pentru elevii din unitățile de învățământ, alaborarea de studii
psihosociologice privind opțiunile elevilor claselor terminale vizînd calificările profesionale prin
învățământul liceal și profesional. (CJRAE Iași, 2016. p.13)

Legislație specifică
Cele mai importante reglementări actuale din domeniul orientării și consilierii școlare și
profesionale ale elevilor sunt:
 Legea 1/2011 – Legea educației naționale
 Ordinul MECTS nr.5555/2011 – Regulamentul privind organizarea și funționarea
centrelor județe ne / al municipiului București de resurse și asistență educațională;
 Ordinul MEC nr.6552/2011 privind evaluarea, asistența psihoeducațională, orientarea
școlară și orientarea profesională a copiilor, a elevilor și a tinerilor cu cerințe
educaț ionale speciale;
 Ordinul MEN 4683/1998 privind înființarea unei noi arii curriculare „Consiliere și
Orientare„ (CJRAE Iași, 2016, p.13)

28
3.2 Aria curriculară Consiliere și orientare

Responsabilitatea privind dezvoltarea în plan personal, soci al și profesional a elevilor și
pentru achiționarea abilităților necesare obținerii succesului și reușitei, revine parțial tuturor
disciplinelor studiate la școală. În cadrul ariei curriculare Consiliere și Orientare preocuparea
pentru cele trei arii de de zvoltare devine centrată.
Parcurgând, cu sprijinul consilierilor sau profesorilor consilieri, activitățile propuse în
acest curriculum, elevii devin mai motivați, mai încrezători în sine, dezvoltă abiliăți mai eficiente
de învătare, devin mai pregătiți p entru nivelurile educaționale viitoare, pot să își stabilească
scopuri realizate, să trăiască și să participe activ la viața școlară și socială.
Aria curriculară Consiliere și Orientare a fost introdusă în Curriculum -ul Național pentru
învățământul preuni versitar ca urmare a reformelor din învățământ și se adresează consilierilor
școlari, învățătorilor și profesorilor dirigințe.
Curricula propusă alcătuiește o ofertă care are continuitate, accesibilitate gradua lă și
utilitate practică pentru orele de Consi liere și Orientare, fiind structurată pe cinci module
tematice, regăsite la nivelul fiecărui an de studiu.
Modulele sunt menite să le ofere elevilor informații de bază necesare creșterii șanselor de
integrare școlară și socio -profesională reușită.
1. Autocuno aștere și dezvoltare personală;
2. Comunicare și abilități sociale;
3. Managementul înformațiilor și învățării;
4. Planificarea carierei
5. Calitatea stilului de viață.
Proiectarea curriculară a fost realizată în consens cu mesajul cheie nr. 5 a Memorandum –
ului privin d învățarea permanantă și anume „ Regândirea consilieri și orientării ” ( CE, 2000 ).
De asemenea au fost luate în considerare planurile cadru de învățământ aprobate de
Ministerul Educației, precum și planul cadru pentru aria curriculară Consiliere și Orie ntare,
document orientativ pe baza căruia se desfășurare până în prezent activițătile specifice orelor de
Consiliere și Orientare sau Diriginție ( ISE, 2000 )
Dintre cele 8 domenii de competente cheie stabilite la nivel Europea n (CE, 2000 ),
curriculum -ul actual contribuie la dezvoltarea :
– competențelor interpersonal e, intercultural sociale și civice;
– abilității de a „învăță să înveți”
– cultură antreprenorială;
– aptitudin i de utilizare a tehnologiilor i nformatice și de comunicare.

29
Structura curricu lum-ului cuprinde:
– Obiecte cadru/competențe generale ( finalități care trebuie atinse la sfârșitul fiecărui nivel
de studiu ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi care se formează pe durata
liceului)
– Valori și atitudi ni (dezvoltate pe tot parcur sul școlarității )
– Obiective de referință/ competențe specific e/specific fiecărui an de studiu/ deduse din
competențele generale, urmând a fi dezvoltate pentr fiecare an de studiu )
– Exemple de activiăți de învățare ( menite să sprijine realizarea obiective lor de referință )
– Conținuturi ( elaborate în concordanța cu necesitățile și specificul individual și al clasei
de elevi și cuprind temele prin care care vor fi dezvoltate obiectivele de referință )
– Sugestii metodologice ( exemp le de metode și tehnici prop use) pentru realizarea
conținutu rilor și atingerea obiectivelor , acestea cuprind recomandări globale și flexibile
cu privire la metodele și t ehnicile de predare – învățare)
– Bibliografie și resurse / publicații, adrese web , instituții care pot fi consultat e pentru
informații suplimentare
Conform Planului Cadrul de Învățământ aprobat prin OTTEC 3638/11.04.2011 la nivelul
gimnazial și liceal disciplina Consiliere și o rientare are caracter obligatoriu făc ând parte din
trunchiul comun (1 oră / săptămână ), îns ă în școlile sau la clasele la care situația o cere, cadrele
didactice pot opta și pentru opționalul de Consi liere și Orientare (0 – 1 ore / săptămână în cadrul
Curriculum -ului la decizia școlii )
Procesul de „predare – învățare” în cadrul C onsilierii și ori entării respectă principele învățării
active, centrate pe elev. În acest scop, metodele recomandate pentru orele de Consiliere și
Orientare sunt metodele activ – participative. Ora de consiliere este o oră care se derulează după
un anumit demers didactic: exercițiu de spargere a gheții, exercișii specifice femei, tehnici de
autoevaluare și încheie.
Sarcinile de lucru pot fi realizate individual , în diada / triada/ echipă, prin muncă
independența sau facilitată de către consiliere sau profesor consilier joc ul de rol, scenarii despre
experiențe variate de viață, aplicând gândirea critică; brainstorming.
În cadrul orelor de Consiliere si Orientare nu se utilizează calificative. Evaluarea va urmări
procesul personal în ceea ce priveșteabilitățile de integrare ș colară și socială, atitudinile fața de
lumea înconjurătoare și fața de propria persoană, cunoștințele și nivelul informațiilor despre
lumea ocupațiilor și obținerea succesul în carieră. Cele mai utilizate metode de evaluare includ:
exprimarea ideilor și ar gumentelor personale prin: poster, desen, colaj, proiectul individual și de
grup; portofoliul, activități practice, fișe individuale de (auto) evaluare. Un aspect important și
inovator al curriculum -ului actual este deschiderea spre comunitate, conținuturi le prezentate la

30
Consiliere și Orientare inclunzând aspecte legate de: implicarea comunitară și voluntariat, piața
muncii, și interacțiuni cu angajații și angajatorii ( în cadrul vizitelor de informare / explorare ),
elaborarea de proiecte individuale și d e grup, cu aplicabilitate socială.
Activitățile propuse reprezintă cea mai bună cale de asumarea de către elevii, încă din
nivelul primar, al rolului de cetățean activ și responsabil, informat și pregătit pentru inserția
socio -profesională după absolvirea școlii.
Principiile care trebuie respectate, atât pentru buna desfășurare a orelor de Consiliere și
Orientare, cât și pentru dezvoltarea competențelor elevilor vizează respectarea diversității
oponiilor, non judecare și încurajarea permanentă a elevilor, stimularea dinamicii de grup și a
implicării tuturor elevilor, abordarea creactivă a conținuturilor și metodelor, deschiderea pentru
nevoile speciale ale elevilor, interesul pentru dezvoltarea personală a elevilor și valorificarea
parteneriatelor cu membr ii societății civile.
În cadrul Școlilor de Arte și Meserii (SAM), elevii claselor a IX și aX -a au oportunitatea
de a studia disciplina Informare și Consiliere vocațională prin care sunt sprijiniți în deciziile cu
privire la propria carieră. Deciziile pro fesionale nu trebuie luate la întâmplare, ci este necesar să
se bazeze pe o serie de factori analizate în orele specifice de Înformare și Consiliere vocațională,
precum: autocunoașterea, managementul personal, oportunități de educație, competențe necesare
integrări pe piața munc ii (Mecs, 2006 ). Metode utilizate la clasă presupun implicarea directă a
elevilor în sarcini de lucru dinamice, care le oferă ocazia de a -și exprima opiniile, de a exersa
atitudini și abilități, de alucra în echipă și de a fi respon sabili pentru dezvoltarea propriului plan
de carieră.
Strategiile didactice respectă specificul activităților de consiliere dar și particularitățile
grupului cu care se lucrează.
În cadrul liceelor tehnologice, ruta directă de calificare ( clasele a XI -a și a XII -a), și ruta
progresivă de calificare (clasele a XII -a și a XIII -a), se studiază disciplină Orientare și Consiliere
vocațională cu scopul integrării tinerilor în societatea modernă. Prin acest curs se urmărește
analiza abilităților și intereselor pe rsonale și profesionale, alternativelor educaționale și a
cerințelor sociale și economice a pieței muncii; asigurarea accesului echitabil la oferta
educațională; bună integrare socio -profesională și pe piața forței de muncă; dezvoltarea
aptitudinilor și co mpetențelor pentru a face fața schimbărilor viitoare pe plan personal și
profesional (Mecs, 2006 ). Strategiile de progresivă și sumativă din cadrul disciplinei are ca scop
stabilirea de către elev și consilier a unor etape noi de dezvoltare a competențelo r și a carierei
personale.
Deși Consilierea și Orientarea este considerată ca fiind a treia forță în educație, alături de
școală și administrația școlii, datorită contribuțiilor aduse modificării comportamentale ( ISE,

31
2000, p.9 ) activitatea de consiliere psihopedagogică și orientare școlară și profesională a copiilor
nu este apreciată la adevărata valoare.
Învățarea despre sine, informațiile oferite despre cerințele unei meserii, cunoașterea
strategiilor optime de obținere a unui loc de muncă, sunt în mul te școli gimnazial și licee,
activități ocazionale, profesorii inlocuind Consilierea și Orientarea cu alte discipline pentru care
sunt mai bine pregătiți. Elevii pe de altă parte, la terminarea studiilor gimnaziale/liceale,
întâmpină mari dificultăți de in tegrare profesională, poate și datorită faptului că realizarea
activităților este ipotetică ( pg.115 ).
Această situație poate avea implicații nefaste asupra carierei profesionale ulterioare, care
va fi marcată de alegeri greșite, eșecuri, insatisfacții, f recvente schimbăriale slujbelor, alternate
cu perioade de somaj și descurajare școala are datoria de a elimina pe cât se poate aceste
disfuncții și de a valoriza la maxim potențialul intelectual, aptitudinal și atitudinal al elevilor,
deoarece procesul de educație și formare profesională desfășurate în școală constituie puntea
necesară trecerii spre lumea muncii și spre viața socială adu

32

33
Capitolul 4. Studiu empiric asupra deciziei de carieră pentru ele vii din liceu

4.1 Designul cercetării

4.1.1 Scop
În cadrul acestei cercetări am dorit să analizez, cu ajutorul chestionarului, factorii care
ajută sau influențează luarea deciziei privind continuarea traseului educațional/profesional, la
elevii din clasele superio are de liceu.

4.1.2 Obiective
O1.Identificarea factorilor care influențează/determină deciziile elevilor din clasele
superioare de liceu referitoare la continuarea traseului educațional/profesional.
O2. Identificarea surselor de informații pe care le au elevii din clasele superioare de liceu
pentru luarea deciziilor privind viitorul educațional/profesional.

4.1.3 Ipoteze
H1. Cu cât elevii sunt mai informați în legătură cu traseul educațional/profesional, cu atât
ei vor fi mai deciși.
H2. Cu cât orele de dirigenție vo r fi mai centrate pe activitățile de consiliere, cu atât
elevii vor fi mai bine informați privind traseul educațional/profesional.
H3. Cu cât vor exista mai multe surse de informare, cu atât elevii de liceu vor fi mai puțin
influențați de factorii externi în decizia lor privind traseul educațional/profesional.

4.1.4 Variabile
Vârsta, sexul, profilul grupului, continuarea studiilor, cabinet de consiliere, surse de
informare, factorii externi de influență, decis/indecis

34
4.1.5 Grupul țintă

Prezenta cercetare a a vut un eșantion de 44 de elevi din clasa a XI -a și a XII -a din
Colegiul UCECOM ”Spiru Haret” care pregătește elevi în meserii specifice serviciilor. În acest
liceu elevii aleg o meserie pe care o pot practica după terminarea liceului.
În această cercetare , investigația practică realizată nu se desfășoară pe un eșantion
reprezentativ statistic, de aceea, concluziile sale nu au valoare de generalizare în afara
grupului pe care au fost administrate instrumente de cercetare elaborate. Studiul
desfășurat este u nul empiric și concluziile generale au valoare doar pentru susținerea
ipotezelor stabilite în cadrul lucrării de față.
Distribuția după gen a fost una relativ egală: 23 de fete și 21 de băieți.

Fig. 2 Genul

48%
52% Genul
Masculin
Feminin

35
4.1.6 Instrumentul utilizat
Cercetarea s-a bazat pe metoda chestionarului aplicat elevilor cuprinși în eșantion.
Intrumenstul utilizat a avut 10 itemi închiși/semiînchiși și un item deschis.

Modul în care elevii de liceu iau decizii privint cariera
Acest chestionar se adreseaza elevilor de liceu din clasele terminale. Scopul lui este de a
investiga opinia voastra despre felul în care luați deciziile privind orientarea școlară și
profesională. Răspunsurile sunt confidențiale și anonime și mă vor sprijini în realizarea studiului
meu în cadru l disertației pentru programul de masterat ”Consilierea și managementul carierei”.
Vă mulțumesc pentru sprijinul acordat!

1. Ce intentionați să faceți după terminarea studiilor?
□ Da
□ Nu
2. Dacă da, sunteți decis/decisă asupra profilului/specializării pe ca re o veți urma?
□ Da
□ Nu
3. Pentru a vă sprijini în deciziile legate de viitorul educațional/profesional, la cine
apelați pentru sfaturi?
□ Părinții
□ Cercul de prieteni/colegi
□ Profesorii de la clasă
□ Consilierul/psihologul școlar
□ Dirigintele cla sei la ora de consiliere și orientare
□ La nimeni altcineva, decat la mine
□ Altcineva, cine : …………………………………………………………………………………………….. …………….
4. În școala în care învățați există u n cabinet de consiliere școlară unde puteți discuta
despre deciziile privind cariera?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
5. Ați apelat până acum la servicii de consiliere școlară și orientare privind cariera?
□ Da

36
□ Nu
6. Vă gândiți să apelați în viitor la astfel de servi cii?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
7. Ce surse de informații credeți că sunt utile în alegerea profilului/specializării sau a
unui loc de muncă? Puteti bifa una sau mai multe opțiuni.

□ Vizitele în diferite companii/firme/univerități
□ Experiența din cadrul volun tariatului
□ Proiectele realizate la clasă cu referire la orientarea școlară și profesională
□ Stagiile de practică
□ Cărtile de specialitate
□ Sit-urile de specialitate
Altele:………………………………………………………………… ……………………………………………………………
8. În ce măsură școala vă ajută în luarea unei decizii legate de traseul
educațional/profesional?

□ mică măsura
□ așa și așa
□ mare măsură
□ în foarte mare măsură
9. Menționați 2 acțiuni care credeți că ar trebui desfășurarte de școală pentru
consilierea elevilor privind orientarea școlară și profesională
………………………………………………………………………………… …………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………
……………………………………………………… ……………………………………………………………………..
10. Vârta

11. Genul
□ Masculin
□ Feminin

37
4.2 Metodologia cercetării

Decizia privind traseul educațional și profesional este o cerință importantă la nivelul
elevilor din clasele superioare de liceu, pentru a preveni slaba inserție pe piața muncii și
insatisfacția în muncă.
Planificarea în carieră are în vedere creșterea deprinderilor de luare a deciziilor și
definirea, înțelegerea și utilizarea info rmațiilor specifice diferitelor alternative.
Alegerea unei soluții de orientare școlară sau profesională din mai multe variante
posibile, poate valorifica potențialul existent sau poate duce pe un drum greșit, un drum spre un
eșec profesional sau social.
A lua decizii în carieră fără nici un sprijin exterior este un proces dificil, mai ales dacă
persoana se află la început de drum, fiind adesea asociată cu alegeri greșite, ezitări, abandon,
amânare.
Un proces de decizie echilibrat presupune explorarea info rmațiilor disponibile din surse
interne, externe și alegerea celei mai bune alternative.
Prin această cercetare am dorit să aflu sursele de informare și influențele exercitate asupra
elevilor din clasele superioare de liceu în ceea ce privește traseul educ ațional și profesional.
Sintetic, problema de cercetare a fost exprimată sub forma a două întrebări:
1. Există o relație între canalele de informare, accesul la informație și luarea deciziei?
2. Accersul la informații îi fac să fie mai deciși cu privire la viito rul lor?
Baza studiului acestei lucrări a constitut -o utilizarea a două metode: analiza de
documente și chestionarul.
Aceste aspecte au fost analizate prin parcurgerea diferitelor studii, reviste de specialitate,
cărți și ghiduri elaborate care să îndrume profesorii diriginți și consilierul școlar în demersul lor.
Analiza de documente este o metodă folosită pentru verificarea și completarea datelor
obținute prin alte metode.
Avantajele acestei metode:
– este mult mai ieftină
– se poate acoperi o arie geogr afică sau temporală mai mare
– se poate face studii la un nivel național cu un buget mic
Dezavantajele metodei sunt:
– documentele au fost întocmite cu alte scopuri decât cele ale cercetării noastre. De aceea
se poate întâmpla să avem la dispoziție doar o parte din informația de care avem nevoie și într -un
format care s -ar putea să nu fie cel dorit.
– informațiile despre modul în care au fost întocmite documentele este în general redusă

38
– documentele sunt la fel de bune ca și cei care le -au produs – putând reflecta în mod
incorect, incomplet sau subiectiv fenomenul prezentat.
Această lucrare a continuat cu aplicarea unui chestionar pentru a afla influențele și
ajutorul pe care îl au elevii din clasele superioare de liceu pentru luarea deciziilor cu privire la
continuarea traseului educațional/profesional.
Chestionarul a fost alcătuit dintr -o serie de 9 itemi închiși/semiînchiși, scopul acestora a
constat în abordarea diferitelor aspecte cu privire la intenția după absolvirea liceului, influențele
privind lua rea unei decizii privind cariera, surse de informare, si un item deschis prin care am
solicitat prezentarea a două exemple prin care școala poate să ajute mai mult cu privire la luarea
deciziei de carieră. Pe de altă parte am vrut să aflu dacă în școală ex istă un cabinet de consiliere
și orientare și dacă elevii apelează la aceste servicii pentru ajutor în luarea deciziilor privind
cariera.
Chestionarul a fost administrat în format clasic, hârtie -creion, făcând interpretarea acestor
date mai greoaie și cu u n timp de prelucrare mai mare.
Datele colectate cu ajutorul chestionarului au fost prelucrate în programul Excel 2007,
din Pachetul Microsoft Office.
În urma centralizării răspunsurilor din chestionar s -a trecut la interpretarea datelor cu
ajutorul grafice lor.
„Indiferent dacă este vorba de un sondaj de opinie publică, de o anchetă socială sau de o
cercetare de teren, chestionarul se dovedește a fi una din tehnicile cele mai fregvent utilizate în
științele socio -umane” (Chelcea, 2001)
„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de
investigare constând într -un ansamblu de întrebări scrie și eventual imagini grafice, ordonate
logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de a nchetă sau prin
autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris”. (Chelcea, 2001)
În general chestionare includ două părți:
1. partea introductivă – propune o motiva re a necesității aplicării chestionarului (se
precizează sintetic scopul și obiectivul cercetării, precum și cine a inițiat cercetarea; de
asemenea, se fac recomandările necesare referitoare la modul de completare a chestionarului)
2. întrebările propiu -zise – în funcție de obiectul cercetării, tehnică de anchetă, finalitatea
propusă, resursele materiale și de timp; chestionarele pot include de la 2 -3 întrebări la 2 -300 (în
acest caz, chestionarul poate fi administrat în cadrul a două sau mai multe întâlnir i) (Neacsu &
Caprioara, 2015)

39
În utilizarea chestionarului că metodă de cercetare științifică este important să se respecte
anumite cerințe, în special în alcătuirea itemilor întrebări:
– problemele de cercetat să se delimiteze foarte clar și prezentate detaliat
– să se operaționalizeze explicit conceptele cu care se lucrează; exemple
– întrebările să fie în concordanță cu tema, variabilele și ipotezele cercetării
– interebarile să fie formulate clar și concis, util izându -se un limbaj accesibil;
– întrebările să nu sugereze răspunsuri
– să fie respectate particularitățile de vârstă, profesie și alte particularități ale subiecților
chestionați, numiți și respondenți (Neacsu & Capri oara, 2015)
Elaborarea chestionarului parcurge cateva etape:
– precizarea problemei de studiat si a obiectivelor urmarite
– alegerea subiectilor de chestionat
– elaborarea chestionarului ( gen, vartsa, profesie, statit, situatie familiala, conditii de
viata fa miliala, nivelul studiilor, orientare religioasa), intrebari.
– realizarea unui studiu -pilot sau pretestarea chestionarului – se realizeaza pe un numar
variabil de subiecti (intre 10 si 30) si are in vedere analiza termenilor, semnificatia
acestora pentru su biect, sistemul de codare, analiza validitatii si fidelitatii
chestionarului.
– revizuirea chestionarului – reformularea intrebarilor, excluderea unora
– realizarea anchetei prin interogarea subiectilor
– analiza si prelucrarea statistica a datelor obtinute.
Limi tele chestionarului sunt date de dificultatea de a surprinde motivele pentru care
subiectii opteaza pentru o categorie sau alta de raspuns. Insa, volumul mare de subiecti,
cantitatea mare de informatii constituie avantaje evidente ale chestionarului.

40
4.3 Prelucrarea și analiza datelor din cercetare

Chestionarul de identificarea modului în care elevii de liceiu iau decizii privind cariera

Fig. 3 Vâ rsta

Vârsta respondenților a fost cuprinsă între 17 și 20 de ani, respectiv o pondere de 65%
pentru cei cu vârsta de 18 ani, 33% – 17 ani și 2% – 20 de ani. Răspunsuri mai multe am primit
de la cei din clasa a XII -a, de aceea și numărul mai mare cuprins la vârsta de 18 ani.

Fig. 4 Intențiile de continuare a studiilor
Chestionați cu privire la inten ția pe care o au după terminarea absolvire, elevii au avut ca
opțiuni continuarea sau nu a studiilor. Analizând răspunsurile se constatăm faptul că 80% vor să
continue studiile pe când 20% nu intenționează acest lucru.

33%
65% 2% Vârsta
17
18
20
80% 20% Intentionați să vă continuați studiile?
Da
Nu

41

Fig .5 Distribuția pe gen a inten țiilor de continuare a studiilor

Comparând intenția după absolvire reiese o pondere de 54% fete și 46% băieți. Printre
cei care nu au dorit să continue studiile ponderea între băieți și fete a fost egală – 10%.

Fig. 6 Decizia cu privire la profilul /specialitatea pe care o vor urma
Printre cei care au optat pentru continuarea studiilor 75% au declarat că sunt deciși cu
privire la profilul/specialitatea pe care o vor urma, pe când 25% care au răspuns că nu știu
deocamdată ce vor să facă.

19
16
5 5
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
Fete Baieti
Da Nu
75% 25% Daca da, sunteți decis asupra profilului/specialit atea pe care o
veți urma?
Da
Nu

42

Fig. 7 Sprijinul în luarea deciziilor
La întrebarea la cine apelează pentru sfaturi în sprijinirea deciziilor legate de viitorul
educațional/profesional a reieșit că elevii din eșationul utilizat apelează la mai multe surse în
același timp. Familia în continua re are ponderea cea mai mare ceea ce confirmă diferitele studii
făcute care afirmă că familia este pe primul loc atunci când vine vorba de luarea unei decizii
privind viitorul la adolescenți. Ceea ce a reieși în continuare este curios, deoarece ponderea
prietenilor este foarte mică la egalitate cu consilierul școlar, pe când profesorii de la clasă au o
pondere foarte ridicată, la egalitate cu dirigintele la ora de dirigenție.
O altă parte controversată din punctul meu de vedere, este faptul că mulți dintr e ei au
bifat faptul că nu apelează la nimeni pentru sfaturi, iau singuri decizii legate de viitorul lor.
Printre cei care au răspuns că nu apelează la nimeni 80% sunt fete în comparație cu 20%
băieți. Un singur respondent a adăugat că se sfătuiește cu p rietena cu privire la viitor.

33
8 21
8 22
12
1
0 5 10 15 20 25 30 35
Pentru a vă sprijinii în deciziile legate de viitorul educational/profesional, la cine apelați pentru sfaturi?
Familia Cercul de prieteni
Profesorii de la școală Consilierul/psihologul școlar
Dirigintele clasei la ora de dirigenție La nimeni altcineva, decât la mine
Altcineva

43

Fig. 8 Cabinet de consiliere școlară în liceu l fregventat

Întrebații fiind dacă există un cabinet de consiliere școlară unde să poată discuta despre
deciziile legate de carieră 64% au răspuns afirmativ, 11% că nu exi stă iar 25 % că nu știu de
existența unui astfel de cabinet.

Fig. 9 Apelarea la srviciile de consiliere și orientare privind cariera

În ce privește faptul dacă au apelat până acum la serviciile de consiliere și orientare
privind cariera 68% au răspun s că nu au apelat niciodată în comparație cu 32% care au răspuns
că au trecut pragul unui astfel de cabinet.
64% 11% 25% În școala în care invățați există un cabinet de consiliere scolară
unde puteti discuta despre deciziile privind cariera?
Da
Nu
Nu stiu
32%
68% Ati apelat pana acum la serviciile de consiliere
scolara si orientare privind cariera?
Da
Nu

44

Fig. 10 Dacă doresc să apeleze în viitor

De asemenea au fost întrebați dacă pe viitor se gândesc să apeleze la astfel de servicii.
Din rezultate le obținute a reieșit faptul că 59% dintre respondenți se gândesc să apeleze, 16% nu
doresc să facă acest lucru, iar un procent de 25% a răspuns că nu știu.

Fig. 11 Surse de informare considerate utile în luarea deciziei de carieră

În ce privește sur sele de informații considerate utile pentru ai ajuta în luarea unei decizii,
cea mai mare pondere a avut -o stagiile de practică, urmate de vizite în
companii/firme/universități, sit -urile de specialitate, proiectele la școală și pe ultimul loc
voluntariatu l.

59% 16% 25% Va ganditi sa apelati in viitor la astfel de servicii?
Da
Nu
Nu stiu
Ce surse de informare sunt utile in alegerea profilului/specializarii sau a
unui loc de munca?
Vizite la
companii/firme/universitati 21
Voluntariat 11
Proiectele la scoala 13
Stagiile de practica 30
Cartile de specialitate 8
Sit-urile de specialitate 19 0 5 10 15 20 25 30 35

45

Fig. 12 Acțiunile pe care școala ar trebui să le inteprindă

Ultima întrebare a fost deschisă și a necesitat un răspuns din partea respondenților.
Aici totul a fost surprinzător, din punctul meu de vedere. Elevii simt că nu sunt ajutați
suficient de către școală și asta se vede în răspunsurile libere date. Chiar dacă unii dintre ei nu au
completat această parte a chestionarului sau au răspuns că nu știu, cei care au răspuns au dat mai
multe opțiuni, în condițiile în care am specificat că am nevoie de două exemple.
Cea mai mare acțiune pe care o doresc din partea școlii este comunicarea la ora de
dirigenție și ore de dirigenție cu informare profesională. În continuare elevii nu au suficiente
informații din partea școlii, cea care ar trebui să fie prima care să ajute în această direcție.
Elevii mai au nevoie de documente informative pe care nu le primesc din partea școlii și
simt nevoia unei colaborări mai stânse între profesori și părinți.
De asemenea își doresc acțiuni de orientare în carieră în afara școlii și vizite în scopuri de
informare profesională.

Colaborarea profesorilor cu elevii și părinții
Chestionare de autocunoaștere
Comunicare la orele de dirigenție
Vizite în scopuri de informare profesională
Documente informative: broșuri, pliante
Acțiuni de orientare în carieră în afara clasei
Activități de susținere a elevilor pentru carieră

46
4.4 Concluzii

Chestionarul aplicat unui număr de 44 de elevi din clasele a XI -a și a XII -a de liceu din
cadrul Colegiului „Spiru Haret” UCECOM, liceu cu profil de prestări servicii, estre alcătu it din
11 itemi distribuiți î n așa fel încât să ușureze răspunsul și să mă ajute să aflu care sunt factorii
care ajută sau influențează luarea deciziei privind continuarea traseului educațional/profesional .
În acest sens sau formulat 10 întrebări închise , cu variante prestabilite de răspuns și o
întrebare deschisă oferind respondenților posibilitatea de a -și exprima liber părerea în legătură cu
acțiunile pe care le doresc din partea școlii pentru ai ajuta în luarea unei decizii legate de carieră.
Întrebp ările au fost formulate de așa natură încât să nu necesite un timp prea mare pentru
completarea lui, în mare parte fiind întrebări cu o singură variantă de răspuns: da, nu, nu știu și
două întrebări cu mai multe variante de răspuns posibile.
Chestionarul a debutat cu întrebarea legată de continuarea sau nu a studiilor după
absolvirea liceului. Un procent de 80% a răspuns că vor sa -și continue studiile pe când restul de
20% nu intenționează acest lucru.
În continuare au fost întrebați dacă sunt deciși cu privire la profilul/specialiatea pe care o
vor uma. 75% dintre respondenți au spus că sunt deciși iar restul de 25% că nu s -au decis ăn
legătură cu acest lucru.
Pentrun a se sprijini în deciziile legate de viitorul educașional/profesional, elevii
chestiona ți au răspuns că își iau informațiile din mai multe surse, înainte de a lua o decizie.
Familia este pe primul loc, urmat de profesorii de la școală și dirigintele, cercul de
prieteni având o pondere foarte mică, mai mare fiind ponderea celor care declară c a nu apelează
la nimeni altcineva, decât la propia persoană.
Literatura de specialitate și studiiler efectuate arată că cercul de prieteni și familia sunt
cei care au cea mai mare influență în rândul adolescenților, de aceea sunt foarte surprinsă de
rezul tatele care au ieșit din acest chestionar, lucru care mă face să cred că datorită faptului că
acest chestionar a fost administrat la clasă de către profesorul diriginte a influențat foarte mult
răspunsurile din partea elevilor, chiar dacă acestre chestiona re erau anonime.

47
Capitolul 5. Concluzii și recomandări

Suntem suma a legerilor pe care le -am făcut pâ nă în momentul de față și a celor pe care le
vom face în continuare.
Construirea unei cariere profesionale este un demers pe care îl facem de -a lung ul vieții,
începând de timpuriu cu traseul educațional și contunuând cu cel profesional.
Cariera nu înseamnă prestigiu și câștiguri, ci este echilibrul între lucrurile care contează
pentru noi, indiferent de profesia pe care o avem.
Fiecare este bun sau ce l mai bun ântr -un anumit domeniu. Dacă descoperi la ce te pricepi
cel mai bine, deja este făcut primul pas spre împlinire și succes.
O decizie și un plan bun de carieră cresc șansele de reușită. Alegerea carierei nu este un
proces ireversibil. Oamenii de s ucces, indiferent de domeniu, pregătesc mult timp pentru
pregătire și planificare decât cei care au mai puțin succes.
Educația elevilor în alegerea carierei este, în esență, un aspect principal al educației
generale pe care o asigură școala.
Schimbărilr ca re au loc în societatea contemporană contribuie evident și asupra
domeniului de alegere a carierei.
În învățământul preuniversitat informațiile cu privire la orientarea școlară și profesională
sunt prezentate doar segvențial, în cadrul orelor de dirigenție și educașie civică.

48
Bibliografie

1. Allan, B. A., Owens, R. L., & Duffy, R. D. (2016). Generation Me or Meaning? Exploring
Meaningful Work in College Students and Career Couselors. Journal of Career
Development , 1-14.
2. Băban, A. (2001). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere. Cluj: Ardealul.
3. Bolles, R. N. (2013). Ce culoare are parașuta ta? București: Publica.
4. Braunstein -Bercovitz, H., & Lipshits -Braziler, Y. (20 17). Career -Planing Beliefs as Predictors
of Intentios to Seek Career Counseling. Journal of Career Assessment, Vol.25(2) , 352 –
368.
5. Bravo, J., Seibert, S. E., Kraimer, M. L., Wayne, S. J., & Liden, R. C. (2015). Measuring
Career Orientations in the Era of the Boundaryless Career. Journal of Career Assessment ,
1-24.
6. Brighouse, H., Loeb, S., & Swift, A. (2016). Educational goods and values: A framework for
decision makers. Vol 14(1). Theory and Reasearch in Education , 3-25.
7. Brown, D. a. (2002). Caree r choice and development 4th Edițion. San Francisco: Jossey -Bass
8. Butoi, C. L., & Platon, C. (2012, 03 20).
http//revistadeasistentaeducationala.blogspot.ro/2012/03/decizia -de-cariera -si-factorii –
care.html. Preluat pe 16.01.2017 , de pe Revista de asiste ntă educatională.
9. Carberry, K., Cheese, P., Husbands, C., Keep, E., Lauder, H., Pollard, D., . . . Unwin, L.
(2015). How should our schools respond to the demands of the twenty first century
labour market? Eight perspectives. London: Education and Emplo yers Taskforce.
10. Chelcea, S. (2001). Tehnici de cercetare sociologica. Bucuresti: cominicare.ro.
11. Cheung, R., & Jin, Q. (2016). Impact of Career Exploration Course on Career Decision
Making, Adaptability and Relational Support in Hong Kong. Journal o f Career
Assessment Vol. 24(3) , 481 -496.
12. CJRAE Iași. (2016). Orientarea carierei, perspective europene. Ghid metodologic pentru
cadrele didactice. Iași: Editura Stef.

13. Constantin Roșca, M. V. (2005). Resurse Umane. Management și gestiune. Bucureșt i:
Editura Economică.
14. Dumitru, I. (2008). Consilierea psihopedagogică: baze teoretice și sugestii practice. Iași:
Pollirom.

49
15. Ebner, K., Thirle, L., Spurk, D., & Kauffeld, S. (2016). Validation of the Germam Career
Decision -Making Profile -An Update 1 2-Factor Version. Journal of Career Assessment ,
1-26.
16. Encher, E. A., Nielson, T. R., & Kading, W. (2017). Causes of Career -Defining Moments:
Development of a Typology. Journal of Career Development, Vol.44(2) , 110 -126.
17. Falco, L. D. (2016). The Scho ol Couselor and SREAN Career Development. Journal of
Career Development , 1-16.
18. Florea, A. -N., & Surlea, C. -N. (2012). Consiliere și orientare. București: Arves.
19. Fouad, N. A., Kim, S. -y., Ghosh, A., Chang, W. -h., & Figueiredo, C. (2016). Family
Influence on Career Decision Making: Validation in India and the United States. Journal
of Career Assessment Vol.24(1) , 197 -2012.
20. Georgeta Pânișoară, I. -O. P. (2005). Managementul resurselor umane. Iași: Polirom.
21. Hansen, E. (2006). Career guidance – A resourse handbook for low and middle -income
countries. Geneva: Internațional Labor Organizațion.
22. Hansen, J. M., Jackson, A. P., & Pedersen, T. R. (2016). Career Development Courses and
Educational Outcomes: Do Career Courses Make a Difference? Journal of Career
Development , 1-15.
23. Hatch, T., Poyton, T. A., & Perusse, R. (2015, April -June). Comparison Findings of School
Counselor Belief About ASCA National Model School Counseling Program Components
Using the SCPCS. SAGE Open April -June , 1-10.
24. Hines, E. M., Moore III, J. L., Mayers, R. M., Harris, P. C., Vega, D., & All, &. (2017).
Making Student Achivement a Priority: The Rol of School Counselors in Turnaround
School. Urban Educations , 1-22.
25. Hornal, A. M., & Mitchell Garza, R. L. (2016). Chang ing Times, Complex Decisions:
Presidential Values and Decision Making. Community College Review Vol 44(2) , 119 –
134.
26. Ilie, M. (2013). Contribuția consilierii educaționale la dezvoltarea personalității copiilor de
vârstă preșcolară. București: Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
27. Ioan, N., & Daniela, C. (2015). Cercetarea in știintele educației. Ghid metodologic –
operational. Aplicații. Bucuresti: Editura Universitară.
28. ISJ Iași, CJAPP Iași. (2008). Ghid metodologic de orientare școlară și profesională nr.20.
Iași: Spru Haret.
29. Jigău, M. (2003). Cosilierea carierei adulților. București: Institutul de Științe ale Educației.
30. Jung, J. Y. (2017). Occupational/Career Decision -Making Thought Processes of Adolescents
of High Intellectual Ability. Jornal for the Education of the Gifted Vol.40(I) , 50-78.

50
31. Kashefpakdel, E. T., & Percy, C. (2016). Career education that works: an economic analisis
using the British Cohort Study. Journal of Education and Work , 1-19.
32. Katamneni, N., Dharma lingam, K., Tate, J. M., Perlman, B. L., Majmudar, C. R., & Shada,
N. (2016). dreaming Big: Understanding the Current Context of academic and Career
Decision -Making for Undocumented Students. Journal of Career Development Vol.
43(6) , 483 -497.
33. Lăcătuș, V. (2000). Orientarea școlară și profesională, Vol.I, Teorie și metode. Cluj-Napoca:
Editura Napoca Star.
34. Lipshits -Braziler, Y., Tatar, M., & Gati, I. (2016). The Effectiveness of Strategies for Coping
With Career Indecision: Young Adults and Career Co unselors Percentions. Journal of
Career Development , 1-16.
35. Lițoiu, N. (2015). Career counseling – the solution for bridging the gap between education
and labour market. Journal of Educational Sciences & Psyhology Vol. V Nr.1 , 66-77.
36. Lițoiu, N. (20 15). Ghid practic de orientare și consiliereprofesională. București: Politehnica
Press.
37. Logofătu (Stărică), E. C. (2011). Consilierea adolescenților indeciși în alegerea carierei.
București: Facultatea de Psihologie.
38. Luca 2002 apud Apostu (Guranda) , M. (2011). Teză de doctorat – Factorii care influențează
procedul de luare a deciziei în carieră la adolescenți și la adulți. București: Facultatea de
psihologie și Științele educației.
39. Malcom Martin, T. J. (2008). Practica de personal. București: CO DECS.
40. McMahon, M., Warson, M., & Patton, W. (2015). The Systems Theory Framework of career
development: Applocation to career counselling and career assessment. Australian
Journal of Career Development Vol.24(3) , 148 -156.
41. M.E.C.T.S. -M.M.F.P.S. (201 2). Anexa II la Ordinul comun M.E.C.T.S. – M.M.F.P.S.
nr.4469/12.06.2012nr.1804/03.07.2012. București: M.E.C.T.S.
42. Milconiu, D. -A. (2015). Teză de doctorat – Planificarea cartierei elevilor respinși la
examenul de bacalaureat. București: Facultatea de Ps ihologie și Științele Educației.
43. Neacsu, I., & Caprioara, D. (2015). Cercetarea in stiintele educatiei. Ghid metodologic –
operational. Aplicatii. Bucuresti: Editura Universitara.
44. Negovan, V. (2010). Psihologia carierei. Bucuresti: Editura Universala .
45. Nelson -Jones, R. (2014). Manual de consiliere. Invata ce sa spui ca sa ajuti! Bucuresti:
Editura Trei.
46. Niles, S. G., & Harrison -Bowlsbey, J. (2015). Intervenții în dezvoltarea carierei în secolul
21. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

51
47. Olle, C. D., & Fouad, N. A. (2015). Parental Support, Crutical Consciousness, and Agency in
Career Decision Making for Urban Students. Journal of Career Assessment Vol.23(4) ,
533-544.
48. Păuș, V. A. (2006). Comunicare și resurse umane. Iași: Polirom.
49. Szilagyi, A. (2 008). Manualul consultantului în carieră. Iași: Institutul European.
50. Șerbănescu, A. (2005). Cum se scrie un text. Iași: Polirom.
51.Tăsica, L. (2003). Delimitări conceptuale în consilierea carierei adulților. În M. Jigâu,
Consilierea carierei adulților (p. 45). București: Institutul de Științe ale Educației.
52. Tomșa, G. (1999). Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi. București: Viața Românească.
53. UNESCO . (2002). Technical and Vocational Education and Training in the Twenty First
Century.
54. Vertsberger, D., & Gati, I. (2016). Career Decision -Making Dofficuties and Help -Seeking
Among Israeli Young Adults. Journal of Career Development Vol.43(2) , 145 -159.
55. Visher, M. G. (2015). New Pathways to Careers and College: Examples, Evidence and
Prospects. New York: MDRC.
56. Whiston, S. C., Rossier, J., & Baron Hernandez, P. M. (2016). The Working Alliance in
Career Counseling: A systematic Overviw. Journal of Career Assessment Vol (24)4 , 591 –
604.
57. Zunker, V. G. (2012). Career Counnseling – A hol istic approach. Canada: Brooks/Cole
Cengage Learning.