Specializare: Asistență Socială [612227]

1
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice
Specializare: Asistență Socială

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
PROTECȚIA SOCIALĂ A COPILULUI
PROVENIT DIN FAMILII SĂRACE

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. dr. NINA MIHALACHE. TICA DANIELA

Iași, 2019

CUPRINS

2
CAPITOLUL I
1.Noțiuni introductive.
➢ Defin iția copilului și a copilăriei în legislația internă și supranațională.
➢ Istoricul dreptului european al copilului.
➢ Definiția copilului în doctrină.
2. Drepturile copilului și particularitățile drepturilor copilului.
3. Dreptul european al copilului și Conv enția ONU cu privire la drepturile
copilului în funție de natura lor.
4.Sistemul legal de protecție a drepturilor copilului în România.

CAPITOLUL II
1.Mediul familial și îngrijirea alternativă.
➢ Asistența Parentală Prof esionistă.
2.Sănătatea si bunăstarea copilului.
➢ Bunăstarea copilului din mediu rural.
➢ Sănătate și nutriție.
3.Educație și activități recreative.
4.Rolul familiei în educația copilului.

CAPITOLUL III
1.Protecția copilului aflat în dificultate.
➢ Protecția și asistența acordată.
2. Accesul copii lor la servicii de îngrijire și educație – un drept și un mijloc de a
ieși din sărăcie.
3. Inegalitatea – o cauză principală a sărăciei și excluziunii sociale.
4. Forme de ocrotire a copilului aflat în dificultate.
5.CO NCLUZII.
CAPITOLUL IV

3

1. Motivarea a legerii temei de cercetare.
2. Designul cercetării.
2.1. Perspectiva teoretică utilizată.
2.2. Scopul și obiectivele cercetării.
2.3. Întrebările generale și specifice ale cercetării .
2.4. Temele principale urmărite.
2.5. Demersul metodologic.
2.6. Eșanți onarea și descrierea grupului țintă.
2.7. Colectarea datelor prin interviu.
2.8. Etica cercetării.
3. Rezultatele c ercetării.
3.1. Analiza și interpretarea datelor colectate.
3.2.Limite, provocări și beneficii ale cercetării.
4. Concluzii.

BIBLIOGRA FIE
WEBOGRAFIE

4
CAPITOLUL I

1.Noțiuni introductive.

➢ Definiția copilului și a copilăriei în legislația internă și supranațională.

Definirea exacta a termenului de copil are impotanță practică prin prisma faptului că
anumite dipoziții legale ce reglem entează instituții juridice cu aplicare în materia protecției
copilului stabilesc măsuri în funcție de vârsta sau anumite elemente ale statutului civil, cu mar
fi:
➢ Starea de sănătate,
➢ Statutul civil,
➢ Antrenarea răspunderii în dreptul penal.
Calificarea p ersoanei fizice ca adult sau copil este determinată de analiza capacității
civile și a perso nalității juridice mai ales pe fondul noilor reglementări impunse de Codul civil
actual. ( Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. Nr. 511 din iulie 2009, republicat ă în M. Of.
nr. 505 din 15 iulie 2011, modificată prin Legea nr. 60/2012.) .
Din punt de vede re etimologic, termenul de „copil” vine de la latinescul infans înseamnă
„care nu vorbește”. Infans latin era ceea ce acum numim un copil mic de vârstă. Astăzi term enul
de copil are un sens mult mai larg, fiind definit de Convenț ia Organizației Națiunilor Unite.
Astfel Convenția definește in art. 1 copilul ca fiind „orice ființă umană sub vârsta de 18 ani,
exceptând cazurile când legea aplicabilă copilului stabilește limita majoratului sub această
vârstă.(Andreea Drăghici, 2013, pp. 9 -10).
În același sens s e pronunță și art. 4 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și
promovarea drepturilor copilului, care definește copilul ca fiind „acea persoană care nu a
împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile l egii”.
Prin urmare, rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ doua condiții, anume: persoana să nu fi
împlinit vîrsta de 18 ani și persoana să nu fi dobândit capacit ate de exercițiu. Conform art. 38
alin. (2) C. Civ., persoana devine majoră la îm plinirea vâ rstei de 18 ani.
Regula inserată în art. 38 alin. (2) C. Civ comportă și excepții în sensul în care ne
interesează, și anume pierderea statutului de minor înainte de dobândirea majoratului.
Excepțiile sunt prevăzute prin lege. Astfel, Codul civil se refer ă, pe de o parte, la dobândirea

5
capacității depline de exercițiu ca urmare a încheierii de către un minor a unei căsătorii (art.
39), iar, pe de altă parte, ca urma re a încuviințării de cătreinstanța de tutelă (art. 40). Putem
afirma că excepțiile pot avea ca sursă fie legea ( sau actul căsătoriei), fie hotărârea
judecătorescă. În primul caz se vorbește despre emanciparea minorului prin actul de căsătorie,
iar în al doilea caz despre emanciparea minorului prin ordin judecătoresc.
Embrionul dispune de asemen ea de dreptul la respect, datorat oricărei ființe umane (de
altfel, în acest sens se pronunță și în Curtea Europenă a Drepturilor Omului). De asemenea, în
doctrina fraceză se discută despre recunoașterea dreptului la viața privată a embrionului.(
Drăghici, 2013, pp. 11 -12)
În concluzie, embrionul uman sau fetusul este o ființă în devenire, legată până la naștere
de corpul mamei sale. Fără a fi o „persoană” până în mo mentul nașterii, embrionul uman nu are
peronalitate juridică distinctă de cea a mamei sale, chiar dacă din analiza anterioară reiese că
legea îi recunoaște condiționat, în anumite împrejurări, drepturi patrimoniale sau
nepatrimoniale.
Cu alte cuvinte, embr ionul uman nu are existență juridică și nu este subiect de drept
decât din momentul în care acesta se naste viu.

➢ Istoricul dreptului european al copilului.

Cea mai mare parte a dreptului european al copilului a fost elaborată de UE și CoE. Pe
lângă ONU e xistă și alte instituții internaționale, ca de exemplu Conferința de la Haga de drept
intern ațional privat, care au adoptat acte juridice importante ce sunt în continuare utilizate la
elaborarea dreptului european. Deși aceste cadre internaționale au funcț ionat separat unul de
altul, încep să se contureze din ce în ce mai multe legături între ele . Cooperarea
interinstituțională este deosebit de puternică în special între CoE și UE.
În trecut, drepturile copilului au fost abordate în mod fragmentar în UE. Le gislația avea
ca scop principal reglementarea aspectelor unor inițiative economice și politi ce mai vaste care
afectau în mod specific copiii, de exemplu în domeniul protecției consumatorului și al liberei
circulații a persoanelor. Însă în ultima perioadă d repturile copilului au fost abordate ca parte
a unei agende UE mai co – ordonate, pe baza a trei etape majore.
• introducerea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
• intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009;

6
• adopt area Comunicării Comisiei Europene cu privire la locul special al copii – lor în
acțiunile externe ale UE și a Orientărilor Consiliului UE pentru promo – varea și protecția
drepturilor copilului.
Prima etapă majoră a fost introducerea Cartei drepturilor fund amentale a UE în
anul 2000. După intrarea în vigoare a Tratatu lui de la Lisabona , la 1 decem – brie 2009, Carta se
bucură de același statut juridic ca tratatele UE [articolul 6 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE)]. Aceasta obligă Uniunea și statele membre să protejeze drepturile consacrate
în cartă atunci când pun în aplicare dreptul UE. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene conține primele mențiuni detaliate referitoare la drepturile copilului la nivelul
constituțional al UE, de exemplu prin recunoașterea dreptului copiilor de a urma gratuit
învățământul obligatori u [articolul 14 alineatul (2)], prin interzicerea discriminării din diferite
motive, printre care și vârsta (articolul 21) și prin interzicerea muncii care exploa – tează copiii
(articolul 32). Un aspect seminificativ este faptul ca in cartă există o dispoz iție specială
referitoare la drepturile copiilor (articolul 24). Această pre – vedere identifică trei principii
fundamentale privind drepturile copiilor, și anume dreptul de a -și exprima în mod liber opinia
în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate [ articolul 24 alineatul (1)], dreptul ca interesul
superior al copilului să t primeze în toate acțiunile referitoare la copii [articolul 24 alineatul (2)]
și dreptul de a întreț ine cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți
[articolul 24 alineatul (3)].
A doua etapă majoră a fost Tratatul de la Lisabona, care, după cum s -a menționat mai
sus, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Acest act a adus imp ortante schimbări
instituționale, procedurale și constituționale în UE, prin mod ificarea TUE și a fostului Tratat de
instituire a Comunității Europene [în prezent Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE)]. Aceste modificări au dus la creș – terea potențialului UE de promovare
a drepturilor copilului, nu în ultimul rând pri n identificarea „protecției drepturilor copilului” ca
obiectiv general declarat al Uniunii [articolul 3 alineatul (3) din TUE] și ca aspect important al
politicii UE privind re lațiile externe [articolul 3 alineatul (5) din TUE]. În TFUE se regăsesc și
alte dispoziții specifice referitoare la copii, care permit UE să adopte măsuri le – gislative menite
să combată exploatarea sexuală și traficul de persoane [artico – lul 79 alineatu l (2) litera (d) și
articolul 83 alineatul (1)].
Cea de -a treia etapă majoră s -a produs la un nivel mai strategic – cel al politici – lor,
inițial în contextul agendei de cooperare externă a UE și ulterior în relație cu anumite probleme
interne. Mai exact, Consiliul UE a adoptat „Orientările Uniunii Europene pentru promovarea și
protec ția drepturilor copilului”, iar Comisia Europeană a adoptat Comunicarea intitulată Copiii

7
ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene în scopul integrării dr epturilor
copilului în toate activitățile desfășurate de UE cu statele din afara sa. În mod similar, în 2011
Comisia Europeană a adoptat Agenda UE privind drepturile copilului, care stabi – lește
prioritățile fundamentale în materie de dezvoltare a dreptulu i și politicilor privind drepturile
copilului pe teritoriul statelor membre ale UE. Agenda a in- clus și o analiză a proceselor
legislative cu relevanță pentru protecția copilului, cum ar fi adoptarea menționată anterior
a directivei privind drepturile vic timelor.

➢ Definiția copilului în doctrină.

O definiție doctrinară, care ni se pare mai cuprizătoare, dată noțiunii de copil este
următoarea: „prin copil se înțelege orice persoană care, în temeiul legislației țării sale, nu a
ajuns încă la vârsta cerută pentru a -și asuma responsabilitatea actelor sale într -un domeniu
determinat”.
Vârsta legală a majoratului diferă de la o țară la alta, în unele situații în funcție de sex
sau de alte instituții juridice importante, cum ar fi căsătoria, dreptul la vot, ca pacitatea de a
controla etc. Atat legislația internă cât și cea internațional ă pornește de la recunoașterea
copilului ca și persoană, în această calitate recunoscându -i acestuia toate drepturile de natură
civilă, economică, culturală, politică și socială, așa cum rezultă din tipologia drepturilor
consacrate de Convenția internațion ală privind drepturile copilului. Recunoașterea acestor
drepturi este însă condiționată în anumite cazuri de împlinirea unei anumite vârste.
Astfel, din punct de vedere al drept ului unional al muncii, Directiva Consiliului Europei
nr. 94/33.CE din 22 iun ie 1944 privind protecția tinerilor la locul de muncă consacră, printre
altele, ca periodizarea vârstei persoanei tinere, în scopul integrării mai eficiente în viața
socioprofesio nală a adulților, poate fi reconsiderată față de formularea ei clasică, și an ume:
➢ Prin copil se înțelege orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă
obiectul școlarizării obligatorii impusă de legislația națională,
➢ Prin adolescent se în țelege orice tânăr în vârstă de la 15 ani la 18 ani care face încă
obiectul ș colarizării obligatorii impusă de legislația națională,
➢ Prin tânăr se înțelege orice persoană în vârstă de până la 28 ani,( Drăghici, 2013, p.22)
În funcțiile de nevoile specifice si particularitățile împrejurări lor în care se află, sunt
identificat e în legislația națională mai multe categorii de copii :
➢ Copil aflat în dificultate, adică acel copil a cărui dezvoltare sau integritate fizică sau
morală este pecetluită,

8
➢ Copil maltratat , acel copil victimă a unor violențe fizice,abuzuri sexuale, acte de
cruzime mentală sau a unei negrijări severe, având în vedere consecințe grave asupra
dezvoltării sale fizice și psihice,
➢ Copil în situație de risc, adică acel copil care trăiește in condi ții de viață care riscă să îi
pericliteze sănătatea fizică și ment ală, dezvoltarea morală sau educația, securitatea, fără
a fi însă în situație de maltratare,
➢ Copil al străzii, acel copil care a pierdut orice contact cu membrii familiei sau cu
instituțiile de protecție și care trăiește în strada,
➢ Copil în stradă, acel copil care are o legătură ocazională cu familia de oigine și care
devine ocazional o parte integrantă a subculturii de stradă,
➢ Copil delicvent, adică acel copil care se face vinovat de săvârși rea unor fapte care intră
sub incidența legii penale,
➢ Copil public, copilul aflat în îngrijirea organelor statale specializate,
➢ Copil din căsătorie, acel copil conceput și născut în timpul căsătoriei,
➢ Copil din afara căsătoriei, etc.
În concluzie, noțiunil e de copil și protecți a copilului fac obiect de studiu pentr u mai multe
discipline, de unde rezultă clar că protecția copilului reprezintă azi o preocupare primordială a
statului.( Drăghici, 2013, pp. 22 -23)
Ca noțiune juridică, s -a afirmat că protecția co pilului reprezintă un pachet de măsuri de
protec ție, asistență și apărare preconizat de stat și pus în aplicare de organismele sale
specializate cu ajutorul factorilor sociali (organizații neguvernamentale) în vederea asigurării
unui trai decent pentru fii nța umană, constând în dezvoltarea sa armonioasă.(H. Schaub, K.C.
Zenke, 2001, p. 233.)

9
2.Drepturile copilului și particularitățile drepturilor copilului.

Această noțiune trebuie înțeleasă mai întâi ca un drept aplicabil copilului din moment ce s-
a conturat o legislație specifică care consacră expres depturile și libertățile acestuia, mijloacele
juridice de ocrotire și autoritățile responsabile a asigura supremația interesului superior. Un
drept al copilului a existat întotdeauna, chiar dacă în anumite momente acesta era compus din
regli juridice care vizau mai mult raporturile dintre părinți și copii prin prisma drepturilor
recunoscute de lege părinților.( Drăghici, 2013, p: 97)
În preambulul Convenției cu privire la drepturile copilului se prec izează: „ ..din cauza lipsei
sale de matur itate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de o protecție și de îngrijire specială,
și, în mod deosebit, de o protecție juridică adecvată, înainte și după naștere”.
Legea nr. 272.2004 afirmă obligația autorit ăților publice, a organismelor private aut orizate,
precum și a persoanelor fizice persoanelor juridice responsabile de protecția copilului de a
respecta, de a promova și de a garanta „drepturile copilului stabilite prin Convenție și lege, în
concordanță cu prevederile Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și ale celorlante
acte internaționale în materie, la care România este parte” și „ principiul interesului superior al
copilului”.
Ca și Convenția ONU, legea internă reușește să acopere în mare parte toate categoriile de
drepturi. Legea grupezază drepturile copilului în patru secțiuni principale, respectiv – drepturile
și libertățile civile (secțiunea 1 a capitolului II din Legea nr. 272/ 2004), drepturile privitoare la
mediul familial și îngrijir ea alternativă (secțiunea a2 -a), drepturil e privitoare la bunăstarea
copilului ( secțiunea a3 -a) și dreptul copilului la educație și activități recreative și culturale (
secțiunea a4 -a). De asemenea patru capitole disctintive din lege tratează protecția co pilului aflat
în diverse situații:
• Situaț ia copilului lipsit de ocrotire părintească,
• Situația copiilor refugiați,
• Protecția copilului care a săvârșit fapte penale și nu răspunde penal,
• Protecția copilului împotriva exploatării economice,
• Protecția copilu lui împotriva ră pirii sau altor forme de trafic.
Deși Legea nr. 272/2004 reprezintă actul normativ principal în materie, dispozitii care
completează acest domeniu se regăsesc și în alte acte normative ( Codul Civil). Toate drepturile
copilului au aceeași i mportanță, deși este cert că unele dreptu ri depind ăn realizarea lor de altele
(cum ar fi de exemplu, faptul că drepturile economice și sociale concură la realizarea dreptului

10
la educație, dreptului la identitate, drept cu un conținut complex, implică și d reptul copilului de
a-și cunoaște părinți i șo de a fi îngrijit și educat de aceștea), alcătuind un tot unitar. Participarea
activă a copilului la viața socio -juridică și recunoașterea crescândă a autonomiei sale s -a realizat
prin consacrarea și recunoașter ea drepturilor și libertăților civile.
Consacrate în secțiunea 1 a Capitolului II din Legea nr. 272/2004, în categoria
drepturilor și libertăților civile sunt incluse : dreptul la identitate, libertatea de exprimare,
libertatea de gândire, conștiință și rel igie, dreptul la asociere, dreptul de pet iționare, dreptul la
respectarea personalității și individualității, dreptul copilului la respectarea imaginii publice și
a viețiisale private, intime și de familie, dreptul de petiționare. Toate aceste drepturi și libertăți
civile recunoscute copilului at ât în legislația internațională, cât și în legislația internă, definesc
un nou statut al acestuia, recunoscând astfel copilul ca ființă independentă, autonomă, ca
persoană cu drepturi și libetăți fundamentale, cu op inii, nevoi și sentimente proprii. Prin u rmare,
legiuitorul, prin consacrarea legală a acestor drepturi și libertăți civile, îl transformă pe copil
intr-un participant activ la viața socio -juridică. ( Drăghici, 2013, p. 99)

3.Dreptul european al copilului și Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului în funție de natura lor.

Articolul 1.
În sensul prezentei Convenții, prin copil se înțelege orice ființă umană sub vârsta de 18
ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabilește limi ta majoratului sub
această vârstă.
Articolul 3.
1. În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială
publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele
legislative, interesel e copilului vor prevala.
2. Statele părți se obligă să asigure copilului protecția și îngrijirea necesare în vederea
asigurării bunăstării sale, ținând seama de drepturile și obligațiile părinților săi, ale
reprezentanților săi legali sau ale altor persoa ne cărora acesta le -a fost încredințat în mod legal,
și în acest scop vor lua toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare.
3. Statele părți vor veghea ca instituțiile, serviciile și așezămintele care răspund de
protecția și îngrijirea cop iilor să respecte standarde le stabilite de autoritățile competente, în

11
special cele referitoare la securitate și sănătate, la numărul și calificarea personalului din aceste
instituții, precum și la asigurarea unei supravegheri competente.
ARTICOLUL 4
Statele părți se angajează să i a toate măsurile legislative, administrative și de orice altă
natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute în prezenta Convenție.
În cazul drepturilor economice, sociale și culturale statele părți se o bligă să adopte aceste
măsu ri, fără a precupeți resursele de care dispun și, dacă este cazul, în cadrul cooperării
internaționale.
ARTICOLUL 9
1. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva
voinței acestora, exce ptând situația în care auto ritățile competente decid, sub rezerva revizuirii
judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare este în
interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri pa rticulare
cum ar fi, de exe mplu, în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care
părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință a
copilului.
2. În toate cazurile prevăzute la paragrafu l 1 din prezentul articol t oate părțile interesate
trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a -și face cunoscute punctele de
vedere.
3. Statele părți vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de
unul din tre ei de a întreține relaț ii personale și contacte directe cu cei doi părinții ai săi, în mod
regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Când separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, prec um detenția,
închisoarea, e xilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauză, survenită în
timpul detenției) ambilor părinți sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la
cerere, părinților, copilului sau, după caz, unui alt membru al familiei informațiile esențiale
despre locul unde se găsesc membrul sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea
acestor informații ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părți vor veghea, de
asemenea, ca prezentar ea unei astfel de cereri să nu antreneze prin ea însăși consecințe
dăunătoare pentru persoana sau persoanele interesate.
ARTICOLUL 19
1. Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative
corespunzătoare, în vederea pro tejării copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare
sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare,

12
inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei, a
reprezentantului ori reprezenta nților legali sau a oricărei persoane căreia i -a fost încredințat.
2. Aceste măsuri de protecție vor cuprinde, după caz, proceduri eficiente pentru
stabilirea de programe sociale care să asigure sprijinul necesar copilului și ce lor cărora le -a fost
încred ințat, precum și pentru instituirea altor forme de prevenire și pentru identificarea,
denunțarea, acționarea în instanță, anchetarea, tratarea și urmărirea cazurilor de rele tratamente
aplicate copilului, descrise mai sus, și, da că este necesar, a procedur ilor de implicare judiciară.
ARTICOLUL 29
1. Statele părți sunt de acord că educația copilului trebuie să urmărească:
a) dezvoltarea plenară a personalității, a vocațiilor și a aptitudinilor mentale și fizice ale
copilului;
b) cultivarea respectului p entru drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și
pentru principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite;
c) educarea copilului în spiritul respectului față de părinții săi, față de limba sa, de
identitatea și valo rile sale culturale, față de valorile naționale ale țării în care acesta locuiește,
ale țării de origine, precum și față de civilizații diferite de a sa;
d) pregătirea copilului să își asume responsabilitățile vieții într -o societate liberă, într –
un spiri t de înțel egere, de pace, de toleranță, de egalitate între sexe și prietenie între toate
popoarele și grupurile etnice, naționale și religioase și cu persoanele de origine autohtonă;
e) educarea copilului în spiritul respectului față de mediul natural.
2. Nici o d ispoziție din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretată de o manieră
care să aducă atingere libertății persoanelor fizice sau juridice de a crea și conduce instituții de
învățământ, cu condiția ca principiile enunțate în paragraful 1 al preze ntului articol să fie
respectate și ca educația dată în aceste instituții să respecte normele minimale prescrise de stat.
ARTICOLUL 37
Statele părți vor veghea ca:
a) nici un copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude , inumane
sau degradante. Pedeapsa capitală sau închisoarea pe viață fără posibilitatea de a fi eliberat nu
va fi pronunțată pentru infracțiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani;
b) nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arb itrar. Are starea,
deținerea sau întemnițarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea și nu va fi decât o măsură
extremă și cât mai scurtă posibil;
c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie și cu respectul cuvenit demnității
umane și d e o manier ă care să țină seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. Astfel, orice copil

13
privat de libertate va fi separat de adulți, cu excepția cazurilor în care se apreciază ca fiind în
interesul major al copilului să nu se procedeze astfel, și va avea d reptul de a menține contactul
cu familia sa prin corespondență și vizite, în afara unor cazuri excepționale;
d) copiii privați de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistență juridică sau
la orice altă asistență corespunzătoare, precum și dreptul de a contesta legalitatea privării lor de
libertate, în fața unui tribunal sau a unei alte autorități competente, independente și imparțiale,
și dreptul la judecarea în procedură de urgență a cazului respectiv.

4.Sistemul legal de protecție a dre pturilor c opilului în România.

Pâna în anul 1997, sistemul de protectie a copilului era un sistem centralizat.
Responsabilitatea apartinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale.
Institutionalizarea reprezenta singura solutie pentru tot i copiii aflati în dificultate. Institutiile
pentru copiii mici si pentru cei cu handicap ofereau servicii strict medicale iar institutiile pentru
copiii de vârsta scolara si pentru cei aflati în internatele unitatilor de învatamânt special ofereau
servici i strict educationale. Institutiile de protectie protejau un numar mare de copii si, mai mult
decât atât, erau amplasate în zone izolate. Anul 1997 reprezinta începutul procesului de reforma
semnificativa a sistemului de protectie a copilului.
Un prim pas realizat a fost schimbarea cadrului legislativ, prin crearea serviciilor
descentralizate si începerea implementarii conceptului de responsabilitate parinteasca si a
comunitatii locale în cresterea si educarea copiilor, statul având rol subsidiar. Prin adop tarea si
aplicarea lor practica, Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la adoptie si Ordinanta de
Urgenta nr.26/1997 cu privire la protectia copilului aflat în dificultate pot fi considerate pietre
de hotar în domeniul protectiei drepturilor copilului în România si primele aplicari practice ale
Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, precum si a altor documente internationale
ratificate de România.
Eforturile sustinute întreprinse atât la nivel central cât si la nivel local de structurile
responsabile au facut din începutul anului 2001 momentul de schimbare radicala a politicii de
protectie a copilului aflat în dificultate si a adoptiei. Având ca principale elemente de reper
pentru interventie Programul de Guvernare si Strategia Guvernamental a în domeniul protectiei
copilului în dificultate (2001 -2004), Guvernul României a demonstrat, prin masurile legislative,
administrative si financiare întreprinse pe parcursul acestei perioade, angajamentul de a rezolva
problema copiilor institutionalizati . Strategia propunea adoptarea unui numar mare de reforme

14
radicale care sa aduca România la standardele internationale de protectie a copilului, punîndu –
se accent pe transformarea sistemului "institutionalizat" într -unul " de tip familial". Cele trei
tipur i de activitate ce fac obiectul strategiei guvernamentale sunt:
1. Aducerea sistemului de protectie a copilului din România la standardele Conventiei
Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prin îmbunatatirea, completarea si
armonizarea legilo r românești,
2. Prevenirea separarii copiilor de familiile lor, prin dezvoltarea unor servicii de sprijin
acordat familiilor nevoiase,
3. Restructurarea si inchiderea centrelor de plasament de mari.
Unul din dezideratele strategiei a fost scoaterea copiilor din institutiile de tip vechi si
readucerea lor alaturi de parintii lor, sau plasarea în cadrul familiei extinse (pîna la rudele de
gradul IV). În cazurile în care acest lucru nu a fost posibil, solutia este de a -i plasa într -un
serviciu alternativ bazat pe conceptul de îngrijire de "tip familial", în care sunt implicati asistenti
maternali, apartamente sociale sau solutia adoptiei nationale. Foarte multi copii din sistemul de
ocrotire sunt acum adolescenti ceea ce face ca procesul reintegrarii lor în medi i de tip familial
sa fie destul de dificil. În 2004, 77% din copiii aflati în sistemul de protectie aveau vîrste
cuprinse între 10 si 17 ani. Activitatea de elaborare a noului pachet legislativ in domeniul
protectiei copilui a fost initiata în luna mai 200 2 si a presupus consultari cu toti partenerii
sistemului de protectie a copilului si cu toti specialistii din cadrul sistemului. Pachetul legislativ
a intrat in vigoare 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte normative:
• Legea nr.272/2004privind protectia si p romovarea drepturilor copilului (MO,
nr.557/23.06.2004);
• Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO, nr.557/23.06.2004 );
• Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman
pentru Adoptii (M O, nr.557 /23.06.2004 );
• Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/ 2001 privind
infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (M O, nr.557/23.06.2004
);
Prin elaborarea acestui nou set de legi s -a dorit instaura rea unei stari de normalitate si
responsabilizare a familiei naturale precum si centrarea atentiei acesteia catre copil.
(http://www.drepturilecopiilor.ro/overview_development.htm , accesat în data de 17.04.2018,
ora 15.45)

15
CAPITOLUL II

1.Mediul familial și îngrijirea alternativă

Istoria vietii familiilor are atât continuitate, cât si discontinuitate prin conectarea
generațională, iar schimbarea tinde sa fie mai degraba graduala decât dramatica; desi modelele
familiale sunt diferite si se schimba de la o societate la alta, totusi, institutia familiei ramâne
stabila . Majoritatea cercetatorilor admit ca pe masura evolutiei societatii, raporturile parinti –
copiii sunt tot ma i mult definite printr -o dimensiune emotionala si ca interesul pari ntilor pentru
educatia copiilor creste . Mihailescu sesizeaza ca familiile din societatile contemporane au
suportat în ultimele decenii transformari profunde, atât de importante încât si te rmenul de
"familie" a devenit tot mai ambiguu, el tinzând sa acoper e astazi realitati diferite de cele
caracteristice generatiilor precedente. Dinamismul structurii si functiilor familiei poate parea
multora surprinzator. Opinia curenta, preluata si în dis cursul politic si stiintific, afirma ca
familia este cea mai fidela pastratoare a traditiilor, a valorilor nationale. Contrar acestor opinii,
familia este mai putin "depozitara" si mai curând "barometrul" al schimbarilor
sociale.( Negrenu, Io nescu , 2006, p:8)
În societatea contemporana, functiile ce revin familiei apar as tfel:
• functia biologic -sexuala;
• functia de procreare – care asigura continuitatea speciei;
• functia economica – asigurarea unor conditii de ordin material ale familiei;
• functia psihoafe ctiva – un climat familial pozitiv care asigura membrilor sai
posibili tatea recrearii si reconfortarii;
• functia educationala – pe care parintii o exercita prin influenta directa
(actiuni mai mult sau mai putin organizate, dirijate, cu me tode educative)
sau prin influenta indirecta (modele de conduita, climatul psihosocial
familial). În cadrul functiei educationale a familiei – se pot decela anumite
dimensiuni: instructionalformativa; psihosociala; social -integrativa;
cultural -formativa.
În opinia unor au tori functia socializatoare a urmat, în timp, o traiectorie descendent a,
deoarece societatea a dezvoltat un sistem de gradinite, scoli care au preluat aceasta

16
responsabilitate. Alti autori considera ca, pe masura evolutiei societatii, interesul parintilor
pentru educatia copiilor creste.
Bunăstarea copilului este un domeniu care i -a interesat pe toți oamenii pe parcursul mai
multor secole, punându -se mai mare accent în secolul XIX -lea, când forțele erau concentrate
asupra protejării copiilor de părinții vio lenți sau săraci, plasându -și cop iii într -o formă de
instituție sa u alta. Reformele trebuie să se concentreze asupra unui sistem de servicii care să
satisfacă toate nevoile copiilor, să -i protejeze pe cei vulnerabili precum sunt copiii aflați în
situații d ificile, să le ofere șansa de a -și dezvolta în totalitate capacită țile și să le permită să
participe la deciziile cheie care îi privesc iar asistența parentală profesionistă reprezintă o cale
de succes în acest sens. Familia reprezintă cea mai importantă „ curea de transmisie” a normelor
culturale din generație în generație, spunea R. K. Merton. Drepturile civile ale copilului încep
din familie. Familia este un agent fundamental pentru conștientizarea importanței drepturilor
omului și respectarea acestora, p recum și a valorilor umanității, a identității și tradiției cultur ale
proprii sau ale altor civilizații. În acest sens, stabilirea unui echilibru între autoritatea
părintească și aplicarea drepturilor copilului, inclusiv a dreptului la libera exprimare, ca re
reprezintă o necesitate ce tre buie îndeplinită prin toate metod ele posibile.
În ultimii ani, datorită situației social -economice precare apar tot mai mulți copii în
dificultate (copii în situații de risc). Categoria copiilor aflați în dificultate se ext inde și include
copii plasați în instituții de ocrotire, copii răm ași fără ocrotire părintească, copii cu dezabilități,
copii abandonați, copii ai străzii, copii în conflict cu legea, etc. Cu părere de rău, acești copii
sunt lipsiți de mediul familial, din diverse motive, bine cunoscute d e către specialiștii din
domeniul asistențial și anume: sărăcia, emigrarea părinților, decăderea din drepturi părintești
sau abandonul maternal. Conform ultimilor date statistici oficiale oferite de Ministerului
Muncii, Pro tecției Sociale și Familiei în an ul 2014 au fost luați la evidență 3326 copii rămași
fără îngrijire părintească. Printre principalele motive de stabilire a statutului de copil rămas fără
îngrijire părintească este plecarea peste hotare a unicului sau ambil or părinți (44,8% din copii),
decăderea din drepturi părintești (1 7,1%) și alte motive cum ar fi: lipsa condițiilor de trai,
neîndeplinirea obligațiilor părintești sau părinți țintuiți la pat/ grad sever de dizabilitate (20%),
etc. Copiilor rămași fără îng rijire părintească în cele mai de se cazuri li s -au aplicat forme d e
protecție familială, în special integrarea în familii extinse (58%), dar și plasarea în instituții de
tip rezidențial – 13,6%.( Biroul Național de Statistică , Tipografia Centrală, 2015)

17

Tabel . Fluctuația intrări -ieșiri pe centre de plasament (ian uarie – decembrie 2016)
NNr.
crt. Centrul de plasament Existent la 1
ian. 2016 Intrări Intrari prin
transfer Ieșiri Iesiri prin
transfer Existent la 31
dec 2016
1 CSC Sf. Andrei 82 69 83 1 67
2 CSC Bucium 112 26 19 119
3 CS Veniamin Costache 108 18 1 31 96
4 CRCH Galata 62 7 2 67
5 CSC Bogdana 115 10 12 113
6 CSC M Sadoveanu Pașcani 58 30 10 78
7 CP I Holban 185 19 65 139
8 CP CA Rosetti 152 21 27 146
9 CSSC Tg Frumos 182 12 56 138
10 CSC Sf. Nicolae Pașcani 33 4 5 32
11 Modul Reabilitare Comportamentală
din cadrul CPRU 12 19 11 20
12 CF Verseni 29 3 0 32
TOTAL 1130 238 1 321 1 1047
(https://www.dasiasi.ro/raport -privind -activitatea -directiei -generale -de-asistenta -sociala -si-protectia -copilului –
2016 –dtl-165364.html ) accesat la data de 09.01.2019, ora 11.12.

➢ Asistența Parentală Profesionistă.
Un Asistent Parental P rofesionist asigura la domiciliul său îngrijirea, creșterea și educarea
temporară a copilului. Serviciul de Asistența Parentală Profesionistă este una dintre cele mai
bune soluții pentru copiii separați de familia lor naturală. Asistența Parentală Profesio nistă
(APP) este un serviciu social, care oferă copilului îngri jire familială substitutivă în familia
asistentului parental profesionist, în baza delimitării între autoritatea locală și asistentul parental
profesionist a drepturilor și obligațiilor referit or la protecția drepturilor și intereselor legale ale
copilului . Pentru copiii separați de familia lor naturală, acest serviciu de asistență este una dintre
cele mai bune soluții, doar în aceste familii el este îngrijit, educat. APP este un serviciu social
specializat, care oferă copiilor îngrijire familială substitut ivă în familia unui asistent parental
profesionist. Asistentul parental profesionist este angajatul Serviciului de asistență parentală
profesionistă, care asigură la domiciliul său îngrijirea ș i educarea copilului pentru o perioadă

18
determinată de timp. Sco pul APP este de a oferi copilului îngrijire într -un mediu familial
substitutiv pentru o perioadă determinată de timp.
În familia asistentului parental profesionist pot fi plasați în același tim p până la trei copii,
excepție constituind plasarea împreună a fraților și surorilor, când numărul copiilor plasați în
familia asistentului parental profesionist poate fi majorat până la 4 copii. Cu toate că familia
asistentului parental profesionist oferă copiilor în situații de risc căldura familială și toate cele
necesare pentru o creștere și dezvoltare armonioasă a copilului, totuși acești părinți pot
întâmpina unele dificultăți. Rezultatele unui studiu realizat de noi ne permite să evidențiem
problemel e și dificultățile cu care se confruntă familiile de asistenți parentali profesioniști și
anume: probleme de relaționare și comunicare cu copiii, probleme de integrare familială și
socială a copilului, probleme de sănătate și probleme comportamentale a cop ilului.
Responsabilitatea părinților de a asigura copilului un nivel de viata adecvat si datoria
statului de a asigura ca aceasta responsabilitate sa fie realizabila si apoi realizata, la nevoie prin
recuperarea pensiei alime

2.Sanatatea si bunastarea cop ilului.

IntrBunăstarea copilului , ca un domeniu de specialitate al asistentei sociale, a devenit
mult mai complex decât in secolul al XIX -lea, când forțele erau concentrate pe “salvarea”
copiilor de părinți săraci sau violenți, plasându -i pe acești copii in instituții de un tip sau altul.
In timp, politici le si practicile in domeniul bunăstării copilului au dezvoltat un model (patern)
care a evoluat gradual. Bunăstarea copilului a devenit o forța dominanta si influenta in
dezvoltarea profesiei de asistenta sociala. Schimbările sociale rapide din ultimule de cenii au
determinat un proces de inovație si adaptare a servicilor oferite de agențiile pentru ocrotirea
copilului si familiei. Aceste noi cerințe reflecta îngrijorarea publica in legătura cu statutul
familiei puternic perturbat de efectele unor noi schimb ări sociale, industriale si economice
produse intr -un ritm foarte rapid. (Bădescu, 2006 – 2007, p :4)
Scopul primar al sectorului de bunăstare sociala este sa consolideze/susțină viata de familie si
in fam ilie a copilului. In cadrul bunăstării sociale, bună starea copilului, in relația cu copilul are
un rol dublu: furnizarea de servicii primare directe, adresate copiilor cu nevoi speciale
susținerea si elaborarea unei politici pentru bunăstarea tuturor copii lor. Bunăstarea copilului
continua sa fie unul dintr e domeniile din cadrul bunăstării sociale in care asistenta sociala este
profesiunea dominanta. Mai mult decât multe alte agenții/instituții sociale, instituțiile pentru

19
bunăstarea copilului sunt/sau treb uie sa fie dotate si administrate de asistenți socia li care sa fie
conduși de filozofia ca cea mai buna cale de a ajuta copiii este aceea de a sprijini, de a consolida
si de a suplimenta eforturile familiilor. Intervențiile asistenților sociali in familie trebuie făcute
cu foarte multa grija pentru a evita acele acțiuni care ar putea slabi familia naturala. ( Stănescu ,
2006 – 2007, pp :4-5).

➢ Bunăstarea copilului din mediul rural.

Cercetarea a evaluat mai multe aspecte privind calitatea vieții copiilor din mediul rural,
punând accent pe nevoile de bază, precum hrana, locuirea în condiții bune, siguranță, relații de
susținere din partea familiei. În plus, studiul descrie modul în care contextul gospodăriei s -a
schimbat în timp de criză și efectel e acestei schimbări asupra copiilor, protecția copii lor atunci
când au loc dezastre naturale, precum și nivelul de implicare și participare a copiilor în
comunitate. În ultima partea a acestui capitol sunt prezentate rezultatele evaluării confortului
psiho logic al copiilor, obținute prin aplicarea unui test de aptitudini. ( Stănescu , 2012, p :58)

➢ Sănătate și nutriție.

Cercetarea a evaluat câteva atribute fizice și de sănătate a copiilor, nivelul de informare
și implicare a părinților în problemele legate de nutriție, starea de sănătate și dezvoltare a
copiilor, facilitățile sanitare existente în gospodărie, accesul la s ervicii medicale și gradul de
satisfacție al adulților din gospodărie față de acestea. Cei mai mulți dintre indicatorii care
estimează accesul copiilor la servicii de sănătat e și calitatea nutriției nu sunt influențați de
plecarea unui membru al gospodărie i în străinătate. Sunt însă două excepții. Astfel, plecarea are
un efect pozitiv asupra șansei de a avea analize medicale: proporția este de 29% în gospodăriile
cu un membru plecat, față de 18% în rândul celor care nu au pe nimeni plecat32. Datele nu
oferă suficiente informații despre determinanții acestei diferențe. Ar putea să fie vorba despre
resurse materiale sporite în cazul familiilor de migranți, dar și de adoptarea unu i model diferit
de prevenție și tratament, ce are ca scop minimizarea riscului uno r complicații medicale
ulterioare, mai greu de gestionat cu un părinte absent. Cei care migrează tind să fie mai activi
și mai deschiși adoptării de practici noi decât ceilal ți oameni din rural, iar locuirea în altă țară
le oferă ocazia de a învăța noi com portamente. În același timp, evaluările tratamentului medical

20
la oraș sunt mai puțin pozitive în cazul persoanelor care au un membru din gospodărie plecat la
muncă în străină tate.( Stănescu, 2012, p :76)

3.Educatie si activitati recreative.

Accesul copiilor la sistemul de educație a fost măsurat prin intermediul unei serii de
indicatori ce includ estimări ale proporției copiilor înscriși și care frecventează diferitele forme
de învățământ, modalitățile de acces la școală, grădiniță sau creșă din punct de vedere al
timpului și mijloacelor de transport și al motivației pentru participarea la diversele forme de
educație formală.
Educatia influenteaz a dezvoltarea si formarea personalitatii. Este foarte important ca înca de
la cele mai fragede v ârste sa se puna accent pe educatia copilului. Copilul are dreptul de a primi
o educatie în conditii nediscriminatorii, potrivit aptitudinilor si personalitati i sale. Statele parti
recunosc dreptul copilului la educatie si în vederea asigurarii exercitari i acestui drept în mod
progresiv s i pe baza egalitatii de sanse în special:
• vor face învatamântul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;
• vor încuraja dif erite forme de învatamânt secundar, le vor face deschise s i accesibile
oricarui copil si vor lua masuri corespunzatoare, cum sunt instituirea gratuitatii
învatamântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie ;
• vor asigura tuturor accesul la î nvatamântul superior în functie de capacitatea fiecaruia,
prin toate mijloacele adecvate;
• vor fac e deschise si accesibile tuturor copiilor informarea si orientarea scolara si
profesionala;
• vor lua masuri pentru a încuraja frecventarea scolii cu regularita te si reducerea ratei de
abandonare a scolii.
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoar e pentru a asigura aplicarea disciplinei scolare
într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana. Vor promova si încuraja
cooperarea internation ala în domeniul educatiei mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea
ignorantei s i analfabe tismului în lume si de a facilita accesul la cunos tinte stiintifice si tehnice
si la metode de învatamânt moderne. Educatia copiilor urmareste urmatoarele: de zvoltarea
personalitatii, a aptitudinilor mentale si fizice, educarea respectului fata de parinti , de identitatea

21
si valorile sale culturale, etnice, precum educarea respectului fata de persoane, alte civilizatii.
Prin educatie copilul trebuie pregatit sa fie responsabil, întelegator, sa traiasca în societate în
spiritul pacii si al prieteniei, educa rea lui în spiritul respectului fata de mediul natural. ( Iovu,
2012, pp :44-45)
Trebuie respectate si drepturile co pilului cu privire la odihna si vacanta, drepturile
acestuia de a practica activitati recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viata artistica
si culturala. Autoritatile publice trebuie sa asigure mijloace adecvate de petrecere a timpului
liber si de desfasurare a activitatilor recreative, artistice si culturale în conditii de egalitat e.

4.Rolul familiei în educatia copilului.

Copilul mic, dupa naștere este înconjurat de familie, care devine astfel primul și cel mai
important factor educațional al copilului. Rolul familiei în zilele noastre s -a schimbat. Odata cu
proclamarea emancipaț iei feminine a scăzut valoarea maternității. Femeile nu se mai străduiesc
să devina mame ci, în interesul carierei, îsi umple mintea, inima și timpul cu "cunoștințe" și
daca sunt în asteptarea unui copil se confrunta cu propriul conflict: Cariera sau
mate rnitate? Din pacate de multe ori alegerea este influențată de drepturile femeilor la
"egalitate" și "libertate" și copilașii, embrionii nenăcuți sunt av ortați, uciși. Lumea acestor
oameni nenăscuți devine tot mai mare și mai mare. Guvernul estimează că an ual se efectuează
între 12.000 si 13.000 de avorturi. Cifrele sugereaza faptul că una din nouă sarcini se încheie
cu un avort.
Daca totusi copilul se naș te, lipsesc legăturile corporale, de exemplu timpul alăptării se
scurtează sau lipsește în totalitate.C ercetarile psihologice au aratat că la cei mai multi
adolescenți antisociali și adulți infractori, în majoritate se află cei care au crescut ori fără mam a
ori fara iubire de mama. Apartenența la mama apare ca o necesitate de siguranță pentru copilul
nou nă scut, iar lipsa ei provoacă nesiguranța și tensiune.
Nu numai rolul mamei ci și al tatălui s -a schimbat. În zilele noastre sunt mulți " tați în
umbra ", care doar cu trupul sunt prezenți în familie: se uită la televizor, citesc ziarul sau dorm
și în situatii de criză bat cu pumnul în masă, îngrozind copiii si familia. Sunt si tați, care din
cauze financiare, pentru binele familiei accepta mai multe locuri de muncă și lucrează toată
ziua. Acești tați sunt mai conștienți mai responsabili, dar responsabilitatea lor de multe ori este
ghidată din necesitate financiară. Psihanalistul Mitscherlich spune că societatea europeană este
o societate fară tata, -divorțuri, copii născuți în afara căsătoriei – adică mulți copii nu -și cunosc

22
tatăl, eventual din vedere și nu au p osibilitatea de a cunoaște ce este " barbatul ". Exemplul
patern nu -l vede nici la grădiniță, mai rar în scoala primară și idealul îl alege din televizor,
eventual lecturi, unde bărbați puternici prin constitutie, cu forța rezolva situațiile de conflict ,
exemplu: Rambo, Superman, etc.
Pentru copil are o importanță majoră dezvoltarea spirituală în familie. Parinții, deoarece
au dat viața copiilor lor, au obligația de a -i educa, și de aceea trebuie considerați primii și
principalii lor educatori. Această fu ncție educativă a lor este atât de importantă încât, acolo
unde lipsește, cu greu poate fi suplinită. Familia este, așadar, prima școală a virtuțiilor so ciale
de care nici o societate nu se poate lipsi. Viziunea sănătoasă asupra copilului și educația moral ă
corectă se poate asigura numai atunci dacă părinții în cadrul căsătoriei construiesc educarea
copilului pe sentimentul de încredere și siguranță într -o iubire reciprocă, care asigură armonia
familiei. . ( Balahur , 2001, pp :6-7)
Cercetări recente asupra dezvoltării creierului uman au demonstrat că parinții sunt într –
adevăr primii " profesori " ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac sau nu fac în mod obișnuit se
va regăsi mai târziu și în obiceiuri le copiilor. De exemplu, copilul căruia i se citesc în mod
curent povești va dovedi mai târziu un interes mai mare pentru citit. Din păca te însa, nu prea
mulți părinți îți fac timp pentru a le citi copiilor povești în fiecare zi. ( Balahur , 2001, pp :6-7)
Dupa primii trei ani de viață, creierul copilului ajunge pâna la 90% din greut atea unui
creier de adult, așa că nu -i de mirare că în acești trei ani copilul își dezvoltă capacitatea de
învățare.
Atunci când părinții le vorbesc, le cântă sau le citesc copiilor, creierul este realmente
"pe receptie ",adică se creează legături noi între celulele nervoase, iar legăturile vechi se
întăresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie susținut nu numai printr -o alimentație
adecvată copiilor ci și printr -o buna stimulare a simțurilor (auz, vaz etc.). Atitudinea pozitivă a
părintilor față de literatură și de citit în sine este de asemenea un factor ajutător în procesul de
învățare, chiar și numai prin ent uziasmul arătat de părinți pentru cărți. Copiii care își văd părinții
citind cu plăcere vor învăța astfel că cititul este ceva distractiv și vor fi mai târziu receptivi la
învățarea lui în școala.
Orice părinte trebuie să înțeleagă că joaca este de fapt " munca " copilului, iar învățarea
este mai ușoară cu ajutorul jocului. Doctorii încurajează cititul poveștilor de către părinți, ca pe
o ade vărată metodă de stabilire a legăturilor dintre părinte și copil. În plus, cititul poveștilor
sau răsfoirea împreuna a unei cărți cu poze pentru copii dă prilejul petrecerii unor clipe fericite
împreună cu copiii. Părinții nu sunt însă singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales
dacă programul lor este încarcat. Bunicii sau orice altă persoană care se ocupă de copil îi pot

23
citi acestuia sau chiar să -i spună povești. Deși există un mare număr de programe de televiziune
destinate copiilor, s -a dov edit că vocabularul folosit în astfel de emisiuni este mult mai redus
comparativ cu cel dintr -o carte cu povești obișnu ită. În plus, timpul petrecut de un copil la
televizor într -o zi este echivalent cu timpul alocat într -o saptamână cititului de plăcere. În
consecință este bine ca cititul și uitatul la televizor să fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici
mai ales în favoarea cititului. Chiar și în cazul în care există programe educative pentru copii la
televizor, din păcate nu toți părinții optează p entru acestea. ( Negoescu , 2013, pp :65- 67)

24
CAPITOLUL III

1.Protectia copilului afl at in dificultate.

In intelesul legii pe care o avem in vedere, copilul se afla in dificultate daca dezvoltarea,
securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala este periclitata. Potrivit textului, se pot distinge
doua situatii: ( Filipescu , 1997, pp :121)
a) copiii a caror dezvoltare fizica si morala, le este primejduita deoarece parintii nu -si
indeplinesc in mod corespunzator drepturile si indatoririle lor cu privire la persoana
copilului, facandu -se viinovati de n eglijenta in exercitarea ocrotirii parintesti, dar
fara caracter de gravitate ori abuz.
Copilul se afla in situatia de a fi ameni ntat in dezvoltarea sa fizica si intelectuala, si in
urmatoarele cazuri: – Parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pus i sub interdictie, disparuti
sau decazuti din drepturi,
– Copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila,
– Instanta judecatoreasca nu a hotarat incredintarea copilului unei persoane sau
familii, in conditiile legii, d esi trebuia incredintat.

b) copii a caror integritate sau securitate, fizica sau morala, este periclitata, deoarece
sunt lipsiti de ocrotirea parinteasca pentru aceleasi motive ca si in cazul copiilor din
prima situatie. ( Filipescu , 1997, pp :121-122)

➢ Protectia si asistenta acordata .

Copilul alat in dificultate se bucura de protectie si de asistenta in realizarea deplina si
in exercitarea corespunzatoare a drepturilor sale, in conditiile Ordonantei de urgenta
nr.26/ 1997(art 2). Responabilitatea de a asigura copilului protectie si asitenta in realizarea
drepturilor si in exercitarea drepturil or revine, in primul rand colectivitatii in care face parte
(art.3 alin.1). Statul sprijina colectivitatea locala din care face parte copilul, in indeplinirea
obligatiilor care decurg din aceasta responsabilitate.( art.3 alin.2). ( Filipescu, 1997, pp :122)

25
Masurile de protectia a copilului aflat in dificultate se stabilesc de Consiliul jude tean,
respectiv consiile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, aceste autoritati asigura,
totodata, aplicarea corespunz atoare a masurilor de protectie.(art.4 alin.1)
Copilul declarat judecatoreste abandonat (Legea nr.47 din 7 iulie 1993) Parintel e care
se dezintereseaza, in mod vadit, o perioada mai mare de sase luni de copilul sau aflat in ingrijirea
unei persoane fizice sau persoane juridice poate fi declarat abandonat prin hotarare
judecatorasca.
Legea prevede procedura de urmat pentru declarar ea abandonului. In cazul abandonului
declarat, instanta delega exercitiul drepturilor parintesti unei institutii publice sau pri vate
autorizate. Masurile de protectie prevazute de art.7 din Ordonanta de urgenta nr26/1997 se iau
si fata de copilul declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca. ( Filipescu , 1997, pp :123)

2. Accesul copiilor la servicii de îngrijire și educație – un drept și un
mijloc de a ieși din sărăcie.

Accesul egal la servicii de îngrijire a co pilului accesibile și complete, precum și la
învățământ gratuit și de înaltă calitate este esențial pentru a garanta oportunităț i egale și pentru
a întrerupe cercul vicios al sărăciei (Convenția ONU, articolele 28 și 29). Primii ani de viață,
de la naștere și până la înscrierea în învățământul obligatoriu, sunt cruciali pentru dezvoltarea
unui copil. Sunt anii în care încep să se f ormeze capacitățile și aptitudinile care durează o viață
întreagă. Accesul la servicii de îngrijire și educație formală este ese nțial pentru a implementa
drepturile copilului și pentru a -i oferi copilului oportunitățile necesare care să conducă la
asigurar ea venitului în viața de adult. Totodată, accesul copilului la servicii de îngrijire
accesibile și complete, precum și la învăță mânt de calitate și gratuit le permite părinților să
participe la piața muncii. ( Radu, Smith, 2014, pp :16-17)
Calitatea serviciilor de îngrijire și educație timpurie a copilului este la fel de importantă
ca și gradu l de acoperire. Important este inclusiv numărul de ore oferite de aceste servicii. Multe
țări din Europa înregistrează rate de a coperire ridicate, însă pun la dispoziție servicii de îngrijire
pentru copii de una până la 29 de ore pe săptămână. Acest lucru afectează nu doar calitatea, ci
și posibilitățile de participare în muncă ale părinților. În general, la nivelul Europei, datele
referitoare la calitatea serviciilor de îngrijire pentru copii sunt puține. Tot reduse sunt și
informațiile privind formările ș i calificările personalului, raportul dintre numărul de copii care
revine unui îngrijitor sau rata de integrare ulterioară în si stemul educațional. Acest aspect este

26
îngrijorător, având în vedere creșterea gradului de acoperire în perioada 2008 –2011 pentru care
nu există informații disponibile referitoare la calitatea serviciilor de îngrijire acordate. În mod
similar, o acoperire m ai sporită nu se asociază neapărat cu servicii de îngrijire accesibile din
punct de vedere financiar. În multe țări europene, co piii care provin din familii sărace au cele
mai mici șanse să beneficieze de serviciile de îngrijire. Acestea pot include famili i cu părinți
care muncesc rar sau deloc, familii de migranți sau minorități etnice (de ex., romi, nomazi), sau
au primit doar ed ucația primară sau gimnazială. ( Radu, Smith , 2014, pp :18-19)
Un studiu realizat de Salva ți Copiii România a descoperit că, pentru a acoperi
cheltuielile legate de educația copilului (excluzând plata personalul școlii ), părinții trebuie să
cheltuiască o sumă care este de o dată și jumătate de ori mai mare decât suma alocată de către
stat pentr u educația unui copil.42 Deși învățământul obligatoriu este, în teorie, gratuit, părinții
trebuie să plătească pentru meditații suplimentare, materiale (precum manuale, creioane, cretă
și alte materiale didactice), transport, renovarea și întreținerea școl ilor, echipamente sportive
sau personal de pază privat. Aceste „costuri ascunse” creează un dezavantaj clar pentru copiii
ai căr or familii nu își permit să plătească, ceea ce poate conduce la neînscriere sau abandon
școlar.
Lipsa locuinței și excluziunea de la locuință reprezintă una dintre formele extreme de
sărăcie și precaritate, care s -a extins în ultimii ani. Lipsa combustibi lilor, care riscă să lase
gospodăriile nu numai fără încălzire sau reducere a temperaturii dar și fără apă caldă, lumină și
alte necesități domestice esențiale, reprezintă o altă manifestare a precarității severe.
Excluziunea fi nanciară care provine din l ipsa accesului la servicii bancare de bază, precum și
gradul înalt de îndatorare, agravat de recenta criză, pot reprezenta și el e obstacole în calea găsirii
unui loc de muncă și pot duce, astfel, la marginalizare persistentă și la sărăcie. De asemenea,
criza economică a subliniat expunerea ridicată la riscuri sociale a populației migrante, adesea
prima afectată într -un context de ș omaj sporit. În primul trimestru al anului 2010, șomajul
pentru cetățeni străini a depășit 21 %. Pentru această populație, pierd erea locului de muncă se
adaugă adesea la lipsa accesului la rețelele de securitate socială. Anumite minorități etnice, între
care romii (aproximativ 10 -12 milioane de persoane în Europa) reprezintă grupul cel mai
numeros, sunt afectate în mod disproporțio nat de o precaritate multiplă. ( Radu , Smith , 2014,
pp:17-18)
Asistența medicală din cad rul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România
este furnizată în mod gratuit pentru toți copiii până la vârsta de 1 8 ani (adică până la absolvirea
învățământului secundar). Nu există niciun fel de costuri medicale pentru copii, școlile dispun
de cabinete medicale care asigură acordarea primului ajutor și se ocupă de campanii de

27
vaccinare, iar majoritatea medicamentelor sunt furnizate la prețuri mici sau în mod gratuit. Până
în 2005, mortalitatea infantilă a scăzut la 15 decese în cursul primulu i an de la naștere per 1 000
de copii născuți vii. Acest număr este încă ridicat prin comparație cu statele membre ale UE
(pentr u care media este mai mică de șase decese infantile). ( Radu, Smith , 2014, pp :19-20)

3. Inegalitatea – o cauză principală a sărăciei și excluziunii sociale.

Cel mai frapant aspect al inegalității este discriminarea cu care se confruntă copiii din
simplul motiv că sunt copii. În timp ce un adult este expus riscului de a cădea temporar în
sărăcie sau excluziune socială fără consecințe majore pe termen lung, pentru copii, efectele
negative ale sărăciei temporare pot du ra o viață întreagă. La nivelul țărilor europene se constată
o relație puternică între riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor și nivelul de
educație al părinților. Aceste inegalități nu reflectă nepăsare din partea părinților cu un niv el de
educație mai scăzut, ci doar că părinții cu un nivel de educație mai ridicat câștigă în mod normal
mai mult. Un nivel de e ducație mai scăzut înseamnă de multe ori un venit disponibil mai mic
provenind din salarii sau remunerații. Întrucât condițiile în care trăiesc copiii depind deseori de
contextul familial, o lipsă a educației poate reprezenta un factor de risc major de săr ăcie si
excluziune socială. Copiii ai căror părinți au un nivel de educație mai scăzut (pre -primar,
primar, sau secundar inferio r) sunt mai vulnerabili la sărăcie sau excluziune socială, comparativ
cu cei ai căror părinți au primit o educație la nivel mai înalt (secundar superior și post -liceal,
sau universitar). Din 2008, această vulnerabilitate se află în creștere. Copiii ai căro r părinți au
un nivel de educație mai scăzut (pre -primar, primar sau gimnazial) sunt mai vulnerabili la
sărăcie sau excluziune s ocială, comparativ cu cei ai căror părinți au primit o educație la nivel
mai ridicat (secundar superior și post -liceal, sau univ ersitar). ( Radu, Smith , 2014, pp :10-11)
Componența gospodăriei este un alt factor ce in fluențează măsura în care copilul din
acea familie este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială. Se asociază cu un nive l ridicat
de risc de sărăcie în rândul copiilor din familiile monoparentale, fiind vorba în principal de
femei (49.8% dintre cop iii din familii monoparentale se află în risc de sărăcie sau excluziune
socială, față de 25.2% dintre copiii din familii medii c u copii dependenți), precum și familiile
numeroase alcătuite din doi adulți și cel puțin trei copii dependenți (30% ponderea săr ăciei per
copil). ( Radu, Smith , 2014, pp :13-14)
Sărăcia în sine nu reprezintă în mod ne cesar un motiv suficient pentru ca un copil să fie
exclus din punct de vedere social sau să devină un adult sărac în viitor. Alț i factori cum ar fi

28
instabilitatea familială (cauzată de abuzul de alcool, violența domestică sau condițiile
supraaglomerate de locuit) și educația insuficientă se pot combina cu sărăcia, având ca rezultat
un climat apăsător și negativ pentru bunăstarea și dezvoltarea copilului. (Platforma europeană
de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziune a socială și
teritorială, 2010, pp :9-10)
Datele disponibile arată că rata riscului de sărăcie (punctul limită de: 60 % din venit ul
mediu echivalat după transferurile sociale) pentru România în 2005 a fost foarte asemănătoare
cu rata medie a riscului de săr ăcie din UE pentru categoriile „părinți singuri cu copii în
întreținere”, „doi adulți cu un copil în întreținere” și „doi adulți cu doi copii în întreținere”. Cu
toate acestea, rata pentru „doi adulți cu trei sau mai mulți copii în întreținere” este în mod
semnificativ mai mare (44 % pentru România în comparație cu o medie de 26 % în UE). O
analiză a ratei sărăciei în rândul copiil or, în funcție de ocupația capului familiei (în baza unui
studiu privind bugetul familial din 2004), indică faptul că familiile din zonele rurale în care
capul familiei nu are un statut ocupațional legal (care din motive statistice sunt clasificați ca
agricultori de subzistență sau „muncitori care lucrează pe cont propriu în agricultură”) sunt cel
mai mult expuse riscului de sărăci e extremă.( Cătălin, Z , 2005 , p:10 )

4.Forme de ocrotire a copilului aflat în dificultate.

Noua lege de protectie a copilului (3/197 0) oferea protecie urmatoarelor categorii de
minori (Comanescu. Mihut, Petrescu, 1989, pp :234-235):
a) copii cu parinti decedati, necunoscui, sau în orice alta situaie care duce la instituirea
tutelei, daca acetia nu dispun de bunuri sau alte mijloace mat eriale proprii i nu exista persoane
care sa aiba, potrivit legii, obligaii de întreinere pentru copil;
b) copii care fii nd deficieni, au nevoie de îngrijire speciala ce nu le poate fi asigurata în
familie;
c) copii a caror dezvoltare fizica, morala, intel ectuala sau stare de sanatate este
primejduita în familie;
d) copii care au savârit fapte prevazute de legea penala, dar nu raspund penal sau sunt
expui sa savâreasca asemenea fapte, ori ale caror purtari sunt în pericol sa contribuie la
raspândirea de vi cii sau deprinderi imorale în rândul altor minori.

29
Pentru minorii care nu puteau fi plasati sau încredintati în familii s i minorii cu deficiene,
Comisiile pentru Ocrotirea Minorului puteau decide încredintarea lor pentru cresterea,
educarea, pregatirea sco lara si profesionala în institutii de ocrotire, organizate în subordinea
diferitelor ministere tehnice (Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Învatmântului,
Ministerul Sanataii), în funcie de vârsta, deficiena, grad de handicap, astfel:
•Leag ane pentru copii în vârsta de pâna la 3 ani care necesita protectie în afara familiei
naturale sau pentru minorii cu defi ciente în sectii organizate diferentiat;
•Case de copii pentru prescolari si scolari care necesita protectie în afara familiei
biologi ce; •Grdinite pentru copii deficienti recuperabili în vârsta de peste trei ani pâna
la încadrarea în scoala generala;
• Scoli generale pentru deficienti recuperabili în vârsta scolara (cu excepia celor cu
deficiente locomotorii accentuate);
•Licee de cul tra generala pentru deficientii recuperabili, absolventi ai scolii generale;
• Scoli profesionale pentru deficienti recu perabili, absolveni ai scolii generale sau care
au întrerupt învatmântul obligatoriu sau nu l -au frecventats i au depasit vârsta de 14 ani;
•Licee de specialitate pentru deficienti recuperabili absolveni ai scolii generale;
•Camine scolare pentru deficie nti oligofreni, partial recuperabili care primesc instruire
în limita posibilitatilor intelectuale, precum si pentru deficienti motori cu infirmitati grave care
urmeaza cursurile de cultura generala dupa regimul scolilor din învatamântului de masa;
•Camin e atelier pentru deficienti parial recuperabili în vârsta de peste 16 ani;
•Camine pentru deficienti nerecuperabili care nu pot presta nici un fel de activitate.
Rolul principal în ocrotirea minorului îl are familia, intervenția statului și a
colectivităț ilor locale având un caracter subsidiar, numai în măsura în care protecția copilului
în propria familie nu este posibilă sau nu este în interesul acestuia. În acest caz, instituțiile
specializate ale statului au obligația de a interveni prin măsuri de prot ecție alternativă a copilului
și de a sprijini sau de a prelua integral, prin măsuri cu caracter temporar sau permanent sarcina
ocrotir ii acestuia. (Art. 99 din Legea nr. 272/21.06.2004 prevede că: „Orice copil care este
temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării
intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție a lternativă.”)
Potrivit art. 5 măsurile de protecție specială au un caracter subsidiar, autoritățile
administrației pub lice locale având obligația de a sprijini părinții sau reprezentantul legal al
copilului prin servicii diversificate corespunzător nevoil or copilului. Art. 5 alin.4 prevede că
intervenția statului este complementară: "statul asigură protecția copilului și garantează
respectarea tuturor drepturilor sale", indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie

30
politică sau altă opinie, nați onalitate, apartenență etnică sau origine socială.
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, pres tațiilor și serviciilor
destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților
săi sau a c elui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Potrivit art.51 din lege copilu l beneficiază de protecția specială până la dobândirea
capacității de exercițiu. Ulterior, dacă tânărul își continuă studiile într -o form ă de învățământ
de zi, la cerere se acordă protecția specială pe durata continuării studiilor până la vârsta de 26
de ani.
Art. 51 alin.3 prevede posibilitatea prelungirii măsurii de protecție specială de care a
beneficiat anterior tânărul, până la împlini rea vârstei de 20 de ani, chiar dacă nu își mai continuă
studiile după dobândirea capacității depline de exercițiu. Pre vederile acestui articol se aplică
dacă acesta nu are posibilitatea revenirii în propria familie, în vederea înlesnirii integrării sale
sociale. Aceste dispoziții nu vor fi aplicabile dacă se face dovada că tânărului i s -a oferit un loc
de muncă și/sau loc uință iar acesta le -a refuzat ori le -a pierdut din motive imputabile lui, în
mod succesiv.

31
5.Concluzii.

Copiii sunt cea mai mare resursa umana a oricarei culturi. Modul în care sunt crescuti
contribuie la fomarea conceptiei fundamentale despre ei însisi. Educatia parintilor în ceea ce
prives te comunicarea cu copilul este un element esential în viata de familie si ca în societatea
noastra contemporana este necesara o asemenea interventie. Infomarea si educarea parintilor
pot preveni multe conflicte în viata de familie si pot contribui la respectarea drepturilor
copilului. Pentru a cunoaste mai bine educatia în familie, pentru a cre a o legatura mai apropiata
cu copilul si familia lui sunt necesare aplicarea unor metode de cuno astere bine structurate.
Parintii de multe ori nu pot accepta copilul lor as a cum este el, nu pot accepta
capacitatea lui de retinere, doresc sa fie numai "co pil de 10" fapt ce duce de multe ori la un
copil stresat, plin de retineri, complexe, chinuit. A cesti parinti nu reusesc sa perceapa copilul în
adevarata lui valoare si ajung în aceasta lupta cu copilul lor de doar 5 sau 7 ani într -un conflict,
care exclu de încrederea, siguranta si de multe ori pacea din familie. De multe ori mama, gaseste
un "aliat " în tatal copilului.
Metodele de cunoastere pot ajuta eficient la descoperirea situatiilor conflictuale si pot
veni prin rezultatul lor în ajutorul copilulu i mic care nu este vinovat din cauza ca: tatal lui bea
si îl bate sau parintii sunt concentrati asupra carierei, sunt preocupati mai mult de telenovele si
vicii decât de propriul copil, doresc de la copilul lor imposibilul. Multe mame gândesc astfel:
"copilul meu sa realizeze ceea ce eu nu am reusit sa realizez", "as vrea sa -mi gasesc fericirea în
el", altele vad în copilul lor un "ajutor" în singuratatea lor, fiind divortate.
Sunt mame care au copii cu mici sau mari handicapuri si gândesc asa:" Dumnezeu m -a
batut cu copilul pentru pacatele mele". Parerile sus mentionate oglindesc autocompatimirea
mamelor si tocmai de aceea când copilul lor ajunge într -o colectivitate, le creeaza surprize,
chiar probleme. Atunci ele se simt înselate, parasite, sau unele s e simt rusinate de atitudinea
copilului lor.
În acest studiu am încercat sa aflu multe dintre p oveștile de viață a unor copii cu care
am avut contact prin practica la sediul Salvați copiii, Iași. Copii care provin din familii cu statut
foarte scăzut și re surse financiare egale aproape cu 0, pe lângă alocații.

32

BIBLIOGRAFIE

1.Educația copilului, Negoescu Gabriela Silviu, Craiova, Legis, 2013;
2.Drepturile copiilor, bunăstarea și protecția lor, Iovu Mihai, Cluj -Napoca, Presa Universitară
Cluj-Napoca, 2 012;
3.Bunăstarea copiilor din mediul rural, Bădescu Gabriel, Cluj -Napoca, Risoprint, 2 012;
4.Bunăstarea copilului, Lect. Universitar dr. Alin Stănescu, Universitatea din București, 2006 –
2007;
5.Protecția juridica a drepturilor copilului, Andreea Drăghici , București, Universul Juridic,
2013;
6.Adopția si protecția copilului aflat în dificul tate, Filipescu Ion P, (1927 – 2002), București, All
Educational, 1997;
7.Ființa spirituală a copilului, cunoaștere, ocrotire și îngrijire, Popescu Aurel, Craiova, Olteni a,
1993;
8.Legislația privind protecția copilului, București, MarkLink, 2000;
9.Dreptur ile copilului, viața, educație, sanatate, libertate, fericire, Grigore Ileana, Craiova
Didactică Nova, 2004;
10.România și Convenția cu privire la drepturile copilului r ecomanările Comitetului O.N.U
pentru drepturile copilului, România Guvernul, București, Vanemounde, 2009;
11.Asistența și intervenția socială, Sandu Antonio Ștefan, Iași, Lumeu, 2002;
12.Abolirea pedepsei corporale aplicate copiilor, Council of Europe, 200 8;
13.Protecția drepturilor copilului ca principiu al asitenței sociale, Doina Balahur, Editura All
Beck, 2001;
14.Studiu de caz – metodă de cercetare calitativă, I Bozga, 2010;
15.Metode ce cercetare calitativă în psihologie și științele educației, Ana Mar ia Cazan, Editura
Universitatea Transilvania Brașov, 2014;
16. Cătălin, Z., Sărăcia și riscurile dezvoltării copiilor în România, Academia Română,
Institutul de Cercetare a Calității Vieții, București, 2005;
17. Sărăcia și excluziunea socială a copiilor di n europa, Publicat de Save the Children, 2014;

33
18. Combaterea sărăciei în rândul copiil or și promovarea incluziunii sociale a copiilor, Marieta
Radu, Ian Smith, 2007,
19. Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru europe an
pentru coeziunea socială și teritorială, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europe ne, 2011;
20. Bălăban. A. 2002. P.97,
21. Agrabin. M, Cercetarea calitativă a socialului, Editura Institutului European, Iași. 2004.
22. Wilmshurst, L., „Psihopatologia copilului. Fundamente”, traducere de Pelea Alina, Editura
Polirom, Iași, 2007.
23. . St ănciulescu, E., „Sociologia educației familiale”, Editura Polirom, Iași, 1998.
24. Organizația Salvați Copiii, „Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în
străinătate. Studii și cercetări”, 2015.
25. Gurza, A., și Coroban, C., “Raporturi sociale în sistemul familial”, 2013, Revista Științifică
a Universității de Stat din Moldova, numărul 8.
26. Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu, “Educa ția în familie ”, 2006, București.

34
WEBOGRAFIE

1. http://sspt.md/biblioteca/carti/Mihaela_Ionescu_ -_Educatia_in_familie.pdf
2. https://www.unicef.org/moldova/ CRC_RO.pdf
3.https://www.echr.coe.int/Documents/Handbook_rights_child_RON.pdf
4.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Protectia%20drepturilor%20copilului%20aflat%20in
20dificultate%20in%20Rominia.pdf
5.http://drept.ucv.ro/RSJ /images/articole/2005/RSJ12/0104OanaGhita.pdf
6.http://salvaticopiii -iasi.ro/despre -noi/
7. http://www.drepturilecopiilor. ro/overview_development.htm
8. file:///C:/Users/danie/Downloads/KE3111252ROC.pdf
9. file:///C:/Users/danie/Do wnloads/romania_1_2007_ro.pdf
10. https://www.salvaticopiii.ro/sci -ro/files/12/12926672 -aae6-4bfe-a73d -8f785434cfce.pdf
11. file://C:/Users/danie/Downoad/2004_agabrian -cercetarea_calitativ ă.pdf
12. http://digitalcommons.usu.edu/etd/2460