Tutoring, an alternative to intervention in education [612225]

Tutoring, an alternative to intervention in education
Le tutorat, une alternative à l'intervention en éducation
Tutoratul, o alternativă de intervenție în educație

Conferențiar universitar dr. Carmen Maria CHISIU
Universitatea ,,Lucian Blaga ” din Sbiu
Bulevardul Victoriei nr 10, Sibiu
[anonimizat]

Abstract
It is imperative that teachers make a change in the role they play; a change in the organization of
school learning. It is necessary for them to become teacher -tutors, teachers able to follow the
impact that teaching has on each student: [anonimizat]' success depends on how they approach their new
responsibility. Students must be helped by tutor teachers to engage in a deliberate effort, to take
responsibility for their own learning. W hen students fail to learn, they do not need "more", but
rather something else. (HATTIE, 2012, p. 174)

Il est impératif que les enseignants modifient le rôle qu'ils jouent; un changement dans
l'organisation de l'apprentissage scolaire. Il leur faut deveni r des enseignants -tuteurs, des
enseignants capables de suivre l'impact de l'enseignement sur chaque élève, des enseignants qui
se préoccupent davantage de ce qui est appris que de ce qui est enseigné. La réussite des élèves
dépend de la façon dont ils abor dent leur nouvelle responsabilité. Les étudiants doivent être aidés
par des enseignants -tuteurs à s'engager dans un effort délibéré, à assumer la responsabilité de
leur propre apprentissage. Lorsque les élèves n'apprennent pas, ils n'ont pas besoin de «plu s»,
mais plutôt de quelque chose d'autre. (HATTIE, 2012, p. 174)

E imperativ necesar ca profesorii să facă o schimbare în ceea ce privește rolul pe care și -l asumă. ;
o schimbare în modul de organizare a învățării școlare . E necesar ca ei să devină profeso ri-tutori,
profesori în măsură să urmărească impactul pe care predarea îl are asupra fiecărui elev în parte,
profesori care devin mai preocupați de ce se învață decât ce se predă. Succesul elevilor depinde
de modul de abordare a responsabilității nou asuma te. Elevii trebuie ajutați de profesorii tutori
să se angajeze într -un efort deliberat, să -și asume responsabilitatea propriei învățări. Atunci când
elevii nu reușesc să învețe, nu au nevoie de ,,mai mult”, ci mai degrabă au nevoie de altceva.
(HATTIE, 2012, p. 174)

Keywords: tutor teacher, tutor -colleague, asumare de responsabilitate, remedial learning
Mots -clés: tuteur enseignant, tuteur -collègue, prendre la responsabilité , apprentissage
Cuvinte cheie: profesor tutore, tutore -coleg, taking responsibility , remediere

Introducere
Sunt frecvente situațiile în care elevii nu se simt ajutați de profesori și profesorii nu simt
că pot să -și ajute elevii. Frecvent profesorii mărturisesc că nu știu cum să -și ajute elevii. De ce?
Pentru că profesorii nu au fost pregătiți pentru rolul propu s.

Este o necesitate ca atât în formarea inițială cât și în formarea continuă profesorii să fie
învățați să -și asume rolul de toture, pentru elevii cu care lucrează.
Se așteaptă ca profesorii să devină persoane bine pregătite atât din punct de vedere
științific, cât și psihopedagogic și atitudinal. În calitate de profesori -tutori, este necesar să se
realiz eze o schimbare , la nivelul crezu lui profesional și a modului de relaționare cu elevii.

Așadar, profesorii -tutori:
– vor reflecta asupra comportamentului didactic personal;
– vor utiliza feedbackul primit de la elevi, pentru a -și identifica stilul de predare și
comportamentele care au creat sau pot crea probleme elevilor;
– vor face o analiză amănunțită și sinceră , a propriului stil de predare, cu scopul stabilirii
unei diagnoze și a nevoilor de schimbare, pentru armonizarea la nevoile elevilor;
– vor acționa potrivit ideii că elevii nu pot ieși singuri din starea de „neajuto rare învățată”;
– vor fi la dispoziția elevilor pentru a -i ajuta în acest sens;
– vor ajuta elevii să -și fixeze obiective în propria învățare;
– își vor orienta stilul didactic spre promovarea învățării bazată pe acțiunea și efortul personal
al fiecărui elev;
– vor asigura , frecvent , feedback formativ , fiecărui elev;
– vor participa la întâlniri de grup pentru împărtășirea de bune practici și discuții ale
profesorilor care predau la aceeași clasă;
– vor contribui la stabilirea unor obiective și a unui plan de lucru co mun între: profesori,
directori, elevi și părinți;
– vor acționa conform ideii că pot să fie de ajutor elevilor, acceptând schimbarea rolului, din
profesor care predă în profesor tutore care asigură învățarea pentru fiecare elev (text adaptat
după HATTIE , 2012 sau KOLB, 2014 ).

Ce înseamnă tutorat?
Tutoratul este o relație de formare între o persoană pregătită care acordă sprijin în învățare ,
în formare, în d ezvoltare unei persoane în curs de pregătire sau unui grup mic de indivizi în
formare. Tutoratul diferă de predarea obișnuită, pentru că implică atât tutorele, cât și persoana
tutorată, într -un proces de învățare personalizat și flexibil. Tutorele nu are r olul de a oferi
răspunsuri la probleme, ci de a îndruma elevul în învățare. Scopul îndrumării este de a ajuta elevii
să devină independenți în învățare și să-și sporească motivația pentru activitatea șolară .
Calitatea de tutore oferă ocazia de a contribui la succesul elevilor îndrumați.

De ce tutorat? Profesorul -tutore. Tutori din rândul elevilor
Prin tutorat profesorul intervine, într -o formă personalizată, pentru asigurarea remedier ii
învățării .
Activitățile de remediere, desfășurate de profesorii -tutori, au scopul de a interveni pentru
a evita insuccesul școlar. Profesorii -tutori trebuie să accepte că, în realitate, rămânerile în urmă,
insuccesul școlar pot fi generate de o multitudine de factori : interni (intelectuali sau psihosociali)
și externi, factori școlari sau care țin de familie, și să acționeze în acord cu nevoile elevilor, în
funcție de factorii identificați.
Printr -un studiu, aând ca subiecți 135 profesori și 276 de elevi din licee cu profil tehnologic
a identificat factoii care pot genera insuuces școlar și pe care i-am împărțit în cele trei actegorii:
1. factorii interni, intelectuali sau psihosociali, care pot genera insuccesul școlar sunt:

– nivel scăzut al inteligențe i sau deficiențe senzoriale;
– procese psihice funcționale la un nivel scăzut; instrumental mental sărac;
– lacune mari în cunoștințele anterior însușite și deprinderile intelectuale formate;
– reprezentă ri neadecvate ale activităților școlare, generate de experie nțe neplăcute;
– imaturitatea socio -emoțională; ca exemplu, unii elevi au un nivel intelectual ridicat, dar
slabă toleranță la frustrare ori capacitate redusă de comunicare cu persoane străine. Aceste
caracteristici acționează defavorabil față de factorii intelectuali și pot conduc e la insucces.
În general, se consideră că gradul de maturizare bio-psiho -socială a elevului este un bun
predictor al succesului școlar.
2. factorii școlari care pot genera insuccesul școlar sunt:
– relații socio -afective deficitare, între profesor -elev;
– dozarea inadecvată a efortului cerut, subsolicitare ori suprasoli citare;
– tulburări de relaționare în grupul școlar; frustrări, complexe, climat nefavorabil sau relații
neadecvate între colegi, inclusiv procedee defectuoase din sistemul de apreciere a
rezultatelor elevilor;
– didactogenii (greșeli în educație) ale profesorilor de la clasă;
– formarea inițială și continuă precară a profesorilor; există opinii conform cărora insuccesul
școlar se construiește în școală, ca rezultat al interacțiunii profesor -elevi.
3. factorii care țin de mediul familia l și care se se referă la nivelul de instruire, aspirații,
condiții social economice ale familiei etc. Dacă elevul provine dintr -o familie cu nivel
scăzut de instruire și aspirație , în care există conflicte, fără preocupare pentru activitatea
școlară, uneori, acesta va fi mai puțin motivat să învețe, va avea un nivel scăzut de încredere
în sine, va prezenta instabilitate emoțională, tulburări afective, ceea ce reduce performanța
școlară. Familia, la fel ca școala, ar trebuie să asigure un mediu în care copilul se simte în
siguranță, încurajat, stimulat și apreciat.
Sigur, posibilitatea ca profesorul -tutore să schimbe ceva la nivelul familiei e greu de crezut,
însă poate păstra legătura cu părinții, cooptâdu -i să facă parte din echipa de intervenție pentru
activitățile remediale, pentru a spori gradul de siguranță, securitate și confort psihic al elevilor.
Învățarea trebuie să se desfășoare în condiții de confort psihic, pentru că numai un comportament
de învățare care se încheie cu o stare de siguranță, securitate și satisfacție tinde să se repete, în caz
contrar, dacă starea de nesiguranță, insatisfacție sau lipsa securității persistă, se instituie o conduită
opusă, de respingere a învățării.
Ca urmare, profesorii -tutori au sarcina de a identifica, pentru fiecare elev expus riscului,
factorii care pot genera insuccesul școlar, de a interv eni, personalizat, prin activități de remediere,
încât să diminueze impactul acesto ra asupra dezvoltării și progresului elevilor.
Nu este de neglijat faptul că activitatea de învățare a elevului și realizările sale depind de
profesori și de personalitatea acestora, de disponibilitatea pe care o au față de elevii lor, prin
deschiderea la nou, prin capacitatea de adaptare la nevoile fiecărui elev, de pregătirea pe care o au
pentru a face față rolului de profesor -tutore, pentru a putea interveni prin activitățile remediale.
Profesorul -tutore poate să intervină eficient pentru a asigura reme diere, plecând de la
cunoașterea particularităților, a posibilităților de implicare în activitatea școlară, specifice fiecărui
elev. Pe fondul acestor factori, remedierea rezultatele școlare este susținută de motivație. Chiar
dacă potențialul elevului este scăzut, dacă factorii familiali sunt precari, dacă există motivație,
aceasta generează perseverență, ceea ce face ca elevul să găsească energie pentru un efort susținut,
pentru revenirea în repetate rânduri asupra sarcinilor, pentru alocarea unui timp extins. În felul
acesta, elevul va reuși să ajungă la nivelul minim necesar parcurgerii traseului propus. Prin

activitățile de remediere, prin asumarea rolului de tutore, profesorul are ca sarcină să găsească
sursa de motivație pentru fiecare elev. La îndemân a profesorului -tutore stă motivația de
performanță, pe care o poate trezi cu ocazia reușitelor școlare, ca rezultat al sprijinului oferit , prin
activitățile de remediere, din partea lui, ca profesor -tutore, și din partea colegului -tutore.
În motivația pentru actele de conduită școlară, nivelul de aspirație are un rol important.
Nivelul de aspirație trebuie să fie în concordanță cu posibilitățile elevului. Prin activitățile de
remediere, profesorul -tutore are un rol deosebit în a ajuta elevu l să-și găsească zona proximă a
aspirațiilor în acord cu potențialul acestuia.
Activitatea de tutorat oferă suport, din punct de vedere metodologic, în vederea
îmbunătățirii performanțelor educative, sprijină elevii în organizarea studiului individual și
utilizarea resurselor necesare învățării, oferă sprijin pentru dezvoltarea întregul potențial, în
vederea îmbunătățirii performanțelor școlare.
Rolul profesorului -tutore se regăsește în următoarele sarcini:
– identificare problemelor/nevoilor/particularită ților fiecărui elev;
– facilitarea învățării; selectarea și adaptarea materialelor pentru învățare; accesibilizarea
conținutului ce necesită învățat;
– asigurarea suportului și a motivației personalizate, individuale, pentru învățarea școlară;
– asigurarea supor tului necesar în dobândirea independenței în învățare, în învățarea
autoreglată;
– sprijin pentru autocunoașterea potențialului fiecărui elev, în scopul ajustării nivelul de
aspirație;
– sporirea stimei de sine a elevilor;
– ajutor pentru realizarea unui plan pe rsonal de dezvoltare.
Pe lângă profesorul -tutore, rolul poate fi preluat de un elev coleg , situație în care vorbim
de tutori din rândul elevilor.
Jean-Pol Martin a introdus conceptul învățare -predând, ca apoi să aplice și să cerceteze
această tehnică. Cercetările de la sfârșitul secolului XX, au demonstrat beneficiile pe care le au
ambii parteneri, și tutorele și cole gul asistat. Tutorele exersează ceea ce a învățat (știm că cea mai
mare rată de retenție se produce ,,învățându -i pe alții”), iar cel asistat beneficiază de sprijin: are o
stare de confort psihic, exersează învățarea școlară în grup (fiind satisfăcută nevo ia de afiliere,
conform teoriei și piramidei lui Maslow) , iar nivelul de cunoștințe și vocabularul utilizat de
tutorele -coleg sunt mai apropiate de nivelul celui asistat. Responsabilitatea de a asigura suportul
necesar învățării satisface nevoile de implic are și de recunoaștere socială, este satisfăcută nevoia
umană de a se simți utili. În felul acesta, activitatea primește un plus de sens.
Rolul tutorelui -coleg se regăsește în următoarele sarcini:
– asigurarea suportului afectiv necesar confortului psihic;
– asigurarea suportului necesar pentru motivație în învățarea școlară;
– asigurarea interpretării pentru înțelegerea materialului și facilit area învățării:
– acordarea sprijinului necesar pentru realizarea activităților de grup și a celor individuale;
– antrenarea în activități comune;
– împărtășirea unor experiențele personale, care facilitat învățarea;
– identificarea și analizarea problemele person ale legate de învățare;
– identificarea soluțiilor necesare pentru rezolvarea problemelor legate de învățare.
În activitatea de remediere, tutorele joacă un rol vital și multiplu, în sprijinirea învățării
elevilor.
Simultan, tutorele are mai multe roluri:

1. Tutorele ca ajutor
Funcția tutorelui este de a ajuta elevii să învețe și să găsească demersul pentru a rezolva
independent problema. Tutorii nu dau răspunsuri elevilor, ci îi ajută să găsească răspunsurile la
problemele cu care se confruntă, ajută elevi i să facă pași, către o soluție. Tutorii înțeleg că procesul
de învățare este un proces de înțelegere, aplicare, analiză, sinteză și evaluare.
Pentru a ajuta la implicarea activă în procesul de învățare, tutorii sprijină elevii în realizarea
următorilor p ași:
– cunoașterea tipului de problemă care neceită rezolva re;
– înțelegerea și utilizarea vocabularul specific;
– respectarea și aplicarea principiilor disciplinei;
– acceptarea și valorificarea greșelilor ca modalitate eficientă de a învăța;
– efectuarea muncii în sine;
– verbalizarea a ceea ce au învățat.
2. Tutorele ca „model”
Tutorii demonstrează abilitățile de gândire, de studiu și de rezolvare a problemelor necesare pentru
a învăța informații noi. Deoarece tutorii sunt modele de succes, ei exemplifică comportamente –
model. Aceștia trebuie să evalueze domeniile în care un elev ar putea avea nevoie de asistență
suplimentară și să ofere timpul necesar pentru împărtășirea sfaturilor și strategiile care
funcționează.
În desfășurarea activităților de tutorat, se recomandă asumarea câtorva responsabilități și realizarea
câtorva acțiu ni:
1. Realizarea climatului favorabil
Recomandări:
– Salutați elevii, utilizându -le numele!
– Fiți calmi și prietenoși, stabiliți un ton pozitiv cu un contact vizual și un zâmbet!
– Obiectivul acestui pas este să pregătiți elevii pentru debutul într -o activitate de succes.
2. Analiza problemei și împăr țirea ei în subprobleme
Recomandări:
– Oferiți sprijin elevilor pentru a analiza și a împărți problema în subprobleme!
– Recomandați -le să facă adnotări pe fila de lucru pentru a sugera pașii și etapele rezolvării!
– Încurajați elevii să repete pașii rezolvării problemei!
3. Identificarea proceselor mentale implicate în rezolvarea problemei
Recomandări
– Elevii trebuie să -și clarifice modul de abordare a rezolvării problemei cu care se confruntă.
Ajutați -i să de scopere cum poate să realizeze tipul de sarcină cu care are dificultăți.
– Ajutați elev ii să-și formeze o strategie de învățare!
4. Realizarea unei agende de lucru
Recomandări:
– Discutați cu elevii despre timpul necesar pentru a finaliza fiecare parte a sarcinii!
– Dacă este necesar, ajustați timpul, pentru fiecare elev în parte! Agenda este una flexibilă!
5. Realizarea sarcinilor
Recomandări:
– Încurajați elevul să rezolve fiecare sarcină!
– Interveniți cu lămuriri, sarcini ajutătoare, dar nu întrerupeți gândirea elev ilor!
– Adresați întrebări ajutătoare și acordați timp de răspuns suficient!
– Conduceți îndrumarea, ajutând elev ii să-și construiască propria cunoaștere !

– Amintiți -vă că nu sunteți singura sursă de informație. Elevul trebuie să învețe să utilizeze
resurse diferite: manualul, notițele, exercițiile rezolvate, planșele, experimentele,
internetul; ajutați elev ii să devină abil i în utilizarea lor!
6. Realizarea de către elev i a rezumatului con ținutului învă țat
Recomandări:
– Dați posibilitatea elev ilor să rezume, să repete ceea ce tocmai a u învățat !
– Așteptați ca elevul să termine explicația/rezumarea înainte de a -l întrerupe sau corecta!
– Utilizați acest rezumat pentru a concluziona dacă elev ii au înțeles într -adevăr ceea ce
tocmai ați discutat!
– Dacă este necesar, întoarceți -vă la explicarea sarcinii pentru a clarifica! Rezumând ceea ce
tocmai s -a învățat, permite elev ilor să transfere informațiile din memoria de scurtă durată
la memoria pe termen lung.
7. Repetarea/rezumarea de către elev a procesului de rezolvare a sarcinii de bază
Recomandări:
– Încurajați elev ii să rezume procesul de abordare a tip ului de sarcină!
– Este necesar ca elev ii să rezume demersul rezolutiv așa cum l -au înțeles.
8. Confirmare și feedback
Recomandări:
– Oferiți un feedback imediat și individual, pornind de la obiectivele stabilite și așteptările
exprimate la început!
– Oferiți feedback pentru sarcină, metodă, autoreglare! Confirmați că rezumat ul conținutului
și procesul de gândire sunt corecte! ( HATTIE , 2012, p.242)
– Oferiți o întărire pozitivă! Menționați ce s -a îmbunătățit! Acest lucru îi va convinge pe
elevi că pot face o activitate similară, în mod independent și po t avea succes.
Această abordare consolidează ideea că sarcina necesită realizarea de
pași/etape/subprobleme distincte și sugerează că există o succesiune ce trebuie re spectată, pentru
a le realiza.
Profesorii -tutori și tutor ii din rândul colegilor au rolul de a oferi confortul psihic, condi țiile
educa ționale optime, sprijinul necesar pentru valorificarea poten țialului fiecărui elev, în ciuda
problemele existente.
Tutora tul trebuie să contribuie la încurajarea comunicării, la sporirea încrederii, a
siguranței și securității emoționale în mediul școlar, la cultivarea stimei de sine, la creșterea
motivației pentru învățare, a atracției față de școală, în general, la naștere a bucuriei de a participa
la viața clasei, premise și suport a creșterii performanței școlare.

Bibliografie:
1. CHIȘIU , Carmen Maria , Mentorat și dezvoltare voca țională , Sibiu, Suport de curs,
Ed. Universită ții ,,L. Blaga” din Sibiu , 2015.
2. CONROY , Mary & all , Remedial Education. Dublin , INTO serving Education ,
1994.
3. COSMOVICI , Adrian & IACOB , Iuliana , Psihologie școlară , Iași, Ed. Polirom,
1998 .
4. HATTIE , John , Învățarea vizibilă. Ghid pentru profesori . București , Editura Trei ,
2012.
5. KOLB , David, Experiential Learning: Experience as the Source of Learning and
Development. Second edition. New Jersey , Pearson Education Ink , 2014 .

6. NEACȘU , Ioan , Învățarea academică independentă : ghid metodologic . București ,
Editura Universității din București , 2006.
7. SCHWARTZ , Analice , Remedial Education Programs to Accelerate Learning for
All. GPE Working Paper Series on Learning. No. 11 , 2012.
http://www.dictionary.com/browse/tutoring
http://www.lernen -durch -lehren.de/Material/Publikationen/timm.pdf .