REZISTENȚA PRIN MIJLOACE AFERENTE JOCULUI DE RUGBY -TAG LA NIVELUL ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZI AL Coordonator științific: Conf .univ.dr Dan BADEA… [612213]
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Conf.univ.dr Dan BADEA
Absolvent: [anonimizat]
2017
1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT
DEZVOLTAREA CALI TĂȚII MOTRICE
REZISTENȚA PRIN MIJLOACE AFERENTE
JOCULUI DE RUGBY -TAG LA NIVELUL
ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZI AL
Coordonator științific:
Conf .univ.dr Dan BADEA
Absolvent: [anonimizat]
2017
2
MOTT O: ,,Să mergi până la capăt nu înseamnă doar să rezisti, ci
să te lași dus ”.
( Albert Camus )
3
PLANUL LUCRĂRII
Capitolul 1 Fundamentarea teoretică a lucrării ………………………………. …………………… .pag.6
1.1.Particularitățile motrice și morfofunționale ale elevilor din ciclul gimn azial.. ..pag.6
1.1.1 Legile creșterii………………………………….. …………… ………………….. …pag.7
1.1.2 Etapele dezvoltării organismului uman.De zvoltarea și creșterea… ..pag.8
1.1.3 Activitatea motrică și ritmul de dezvoltare la copii și adolescenți. …pag.13
1.2.Definiția conceptului de calitate motrică și
rezistență… ………………………………………………………… …………. ……………………. pag.14
1.2.1 Dezvoltarea calităților motrice -factor favorizant pentru creșterea
capacității de efort al școlarilor din ciclul gimnazial…………… …………………….pag.15
1.2.2 Date privind efortul și capacitatea fizică…………… …………………… ..pag.19
1.2.3 Metodologia dezvoltării rezistenței………………….. ………………….. …pag.21
1.3.Descrierea particularităților joc ului de rugby -tag la nivelul ciclului gimnazial. pag.23
Capitolul 2 Demersul metodologic al lucrării ………………………………… ……………………..pag.26
2.1. Premisele, scopul, ipoteza, sarcinile cercetării, metod ele cercetării……… …pag.26
2.2. Prezentarea condițiilor și a participanților cercetării…….. ……………………. ..pag.27
2.3. Metodele și mijloacele cercetării………………………………… …………………… ..pag.28
2.4. Prezentarea ansamblului mi jloacelor utilizate în cadru l cercetării…………. .pag.31
2.5. Programarea și planificarea cercetării…………………………. …………………… …pag.32
Capitolul 3 Prelucrarea Și Interpretarea Datelor. Rezultatele Cercetării ………… ……pag.34
3.1. Datele obținute în urma testărilor……………………………….. …………………….. pag.3 4
3.2. Interpretarea datelor…………………………………………………. ……………………..pag.38
Capitolul 4 Concluzii …………………………………………………………………………………….. …….pag.43
Bibliografie ………………………………………………………………………………….. ……………………..pa g.46
4
INTRODUCERE
Prezenta lucrare, intitulată Dezvoltarea calității motrice rezistența prin mijloace
aferente jocului de rugby -tag la nivelul ciclului gimnazial , încearcă să îmbogățească terenul
destul de arid al lucrărilor de specialitate care tratează acest foarte diver s joc sportiv, numit
rugby -tag. Ea se adresează unei sfere largi de cititori interesați de fenomenul rugby -tag, ca și
activitate fizică care se adresează băieților, fetelor sau echipelor mixte în educație fizică și sport.
Modernizarea permanentă a activi tății de educație fizică și sport în școală impune gasirea
unor noi metode, procedee și mijloace prin care să acționeze în practică, precum și
perfecționarea continuă a celor existente, a celor așa -zise clasice, tradiționale, în baza noilor
obiective ce st au în fața acestui obiect de învățământ.
În concordanță cu această sarcină, de mare importanță pentru educația fizică și sportul
din școală, am elaborat prezenta lucrare, care vizează demonstrarea capacității acestui j oc
sportiv ca fiind unul care constă într-o activitate fizică rapidă, fără contact direct cu adversarul ,
util și care se mulează perfect pe cerințele de dezvoltare a deprinderilor, perfecționării calităților
motrice sau șlefuirea unor trăsături de caracter indispensabile indivizilor.
Lucrar ea urmărește în prima parte, să definească particularitățile elevilor din ciclul
gimnazial, continuă prin dezvoltarea noțiunii de calitate motrică rezistența,să prezinte unele
caracteristici specifice acționării în scopul dezvoltării acesteia și să recoman de unele soluții
metodice pentru o mai bună integrare a acestei preocupări în structura lecției de educație fizică,
în scopul măririi eficacității sale.
Tot referitor la acționarea în educație fizică și sport, menționăm faptul că în orice școală,
chiar și în cele care nu dispun de o bază materială deosebită, pe orice vreme, dezvoltarea
calităților motrice se poate realiza la nivelul cerințelor programelor școlare. Este nevoie doar de
preocupare și imaginație din partea profesorului pentru confecționarea, c u ajutorul elevilor, a
unor aparate simple sau improvizate (hantene, haltere, saci cu nisip, bastoane, bară, tag –
uri,eșarfe pentru rugby -tab etc.) sau în trasarea unor spații în care să se desfășoare activitatea.
Rugby -ul-tag nefiind un joc sportiv care să necesite investiții substanțiale sau achiziții greu de
realizat ne da speranța că acest minunat joc poate deveni un mijloc de dezvoltare aproape perfect
din punct de vedere al raportului dintre calitate și costuri în educația fizică școlară. Trebuie să
ne convingem noi, în primul rând, că dezvoltarea calităților motrice se poate realiza în orice
5
condiții și suntem siguri că locul scuzelor, al justificărilor îl va ocupa o activitate creatoare și
susținută.
De asemenea se vor descrie particularitățile jocu lui de rugby -tag la nivelul ciclului
gimnazial prin prezentarea principalelor caracteristici ale sistemelor de acționare pentru
dezvoltarea lor, ținându -se seama de specificul activității școlare de educație fizică și sport,
specific ce ne -a impus raportar ea, în permanență, acestora la nivelul de pregătire a elevilor, din
diferite clase din ciclul gimnazial, la volumul activității ce se poate realiza în diferite etape de
școlarizare și la condițiile materiale. Aceste aspecte și ineditul problematicii specif ice ne -au
determinat să ne oprim, în unele cazuri, numai la formularea unor recomandări de principiu, fără
a intra în amanunte, fără a da rețete, lăsând la latitudinea profesorilor posibilitatea de a stabili și
folosi acele soluții care corespund cel mai b ine condițiilor în care își desfășoară activitatea.
De un real folos în elaborarea lucrării ne -a fost experiența dobândită de unii profesori de
educație fizică și antrenori din țara noastră în privința dezvoltării calităților motrice, precum și
întreaga l iteratura de specialitate referitoare, cu precădere, la modul de abordare al dezvoltării
calităților motrice, literatură în care s -au clarificat până acum multe aspecte și s -au determinat,
cu suficientă exactitate, efectele fiecărei metode sau procedeu, te hnologia folosirii lor în diferite
ramuri de sport.
Sperăm ca prin această lucrare să contribuim la îmbogățirea literaturii de specialitate din
domeniul educației fizice și sportului în școală și să sprijinum, pe această cale, activitatea
colegilor noștr i.
6
Capitolul 1 Fundamentarea teoretică și conceptuală a lucrării
1.1.Particularitățile motrice și morfofunționale ale elevilor din ciclul gimnazial
Pentru a cunoaște comportamentul copilului există procedee diverse pentru evaluarea
dezvoltării s ale fizice, senzoriale și psihice. Pediatrul trebuie să cunoască modul în care,
ecologic ori prin experiență individuală, copilul este pregătit pentru competențele sale viitoare.
Un rol deosebit alături de sociolog, psiholog, logoped etc., în modelarea cal ităților
(aptitudinilor) copilului îl au de asemenea și profesorii cu care școlarii vin în contact. Aceștia
sunt adesea întrebați de către părinți, care observă niște aptitudini mai deosebite ale copilului
lor, în ce ritm și cu ce intensitate pot fi puse î n valoare aceste aptitudini fizice sau intelectuale.
Trebuie avute în vedere cel puțin trei principii : respectarea ritmului cronobiologic al
formării deprinderilor și aptitudinilor; punerea în valoare până la limita superioară a
posibilităților ; valorifi carea acestor aptitudini în condițiile cunoașterii integrale a
comportamenului fizic, psiho -intelectual și social al copilului. 1
Ritmul cronobiologic al apariției acestor aptitudini este binecunoscut: aptitudinile apar
la o anumită vârstă, cam aceeași la toți școlarii normal dezvoltați, existând totuși și variații
individuale și oscilații la același individ, de care trebuie să ținem cont.
În al doilea rând, aprecierea inexactă a limitei superioare a posibilităților poate genera fie
subsolicitare, deci pri varea școlarului de a obține o performanță superioară, fie suprasolicitarea
care, mai devreme sau mai târziu, la oboseală, va duce la reacții negative sau accidentare.
În final, cunoșterea comportamentului este indispensabilă pentru că orice aptitudine se valorifică
pe un fond de dezvoltare fizică, într -un tot psiho -intelectual și într -un cadru social de care trebuie
să se țină seama. 2
1 Demeter, A., (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare, Editura Stadion, București, p.18
2 Guyton, A. C., (1996) Fiziologie, Editura Medicală Amaltea, București, p.25
7
1.1.1 Legile creșterii
În continuare vom prezenta legile creșterii și o serie de factori ce influențează creșterea
și dezvoltarea adoptate de autori ai literaturii de specialitate. (Predescu, C., Popescu, A.D.,
2011).
Creșterea organismului se desfășoară conform următoarelor legi:
1. Legea alternanței: segmentele corpului nu cresc toate în aceleași timp, ci alternativ.
2. Legea proporțiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei există un anumit ritm de creștere
(mai accelerată până la 0 -3 ani, mai lentă între 5 -7 ani, iar în prima fază pubertară (11 -12 ani la
fete și 12 -13 ani la băieți) se instalează modificările morfo -funcți onale care transformă copilul
în tânărul de mâine, cu repercusiuni adânci în ceea ce privește constituția fizică, determinând
întreaga dezvoltare somato -funcțională și psihică a copilului.
3. Legea proporțiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei există un anumit ritm de creștere
acumulativă, diferențierea este redusă, și invers.
4. Legea creșterii inegale: fiecare segment al corpului are propriul său ritm de creștere . 3
Modul în care factorii aceștia influențează dezvoltarea organismului școlarului depind
de intensitatea și durata lor de acțiune, ca și vârsta la care se acționează. Cele mai sensibile
perioade fiind cele în care procesul de creștere este cel mai rapid (primele săptămâni, primele
luni, primii ani de viață, pubertatea ).
Majoritatea autorilor clas ifică factorii care influențează dezvoltarea organismului uman
în două categorii, și anume factori exogeni și factori endogeni.
Factorii exogeni sunt reprezentați de : Alimentație , influențează creșterea încă din
timpul vieții intrauterine. Deficiențele î n dieta mamei se vor repercuta asupra stării de nutriție a
fătului. În contrast cu subalimentația, supraalimentația precoce va favoriza apariția obezității.
Mediul geografic influențează creșterea prin condițiile de microclimat: aer, soare, lumină,
tempera tură, umiditate, presiune atmosferică, raze ultraviolete. Cele mai mari efecte sunt în
primii 5 ani de viață. De asemenea, climatul excesiv se asociază cu o talie mică, pe când climatul
temperat pare să favorizeze dezvoltării în lungime. Din perspectiva an otimpurilor, fieare copil
are un ritm sezonier propriu de dezvoltare. Factorii socio -economici influențează creșterea
3 Predes cu, C., Popescu, A.C., (2011) Fiziologia efortului la copii și juniori, Editura Discobolul,București,
pp.6,15
8
staturo -posturală (condiție sanitară, morbilitatea infecțioasă și parazitară, alimentația, locuința,
stresul, profesia părinților, dinamic a socială, situația financiară). Exercițiile fizice se aplică încă
din primul an de viață, sub forma masajelor, apoi gimnasticii pentru sugar, iar pe măsură ce
corpul crește, a unui sport adecvat posibilităților lui. Factorii educativi -afectivi prin climat ul
familiei, optimism pot contribui la un ritm de dezvoltare întârziat sau normal. Noxele chimice,
radiații, diverse traumatisme , pot influența negativ creșterea copilului și dezvoltarea. Pot avea
efecte limitative în dezvoltarea copilului.
Factorii endog eni sunt reprezentați de : Factorii genetici . Ereditatea condiționează în
mare măsură talia definitivă și dimensiunile copiilor la diferite vârste. Copiii cu talie mare
provin din părinți care au și ei talie mare. Facorii genetici au un rol major asupra in teligenței,
fapt dovedit de gemenii monozigoți crescuți separat, în dondiții diferite de mediu, și care au
același coeficient intelectual. Ceilalți factori endogeni sunt reprezentați de factorii hormonali ,
tiroida, suprarenalele, paratiroidele, glandele s exuale. 4
1.1.2 Etapele dezvoltării organismului uman.Dezvoltarea și creșterea
Fazele de dezvoltare sunt perioade din viața școlarului și adolescentului distinctive unele
în raport cu celelalte, prin particularități morfologice, fiziologice și psihice, d ictate de evoluția
componentelor somatice și vegetative ale organismului .
Demeter A., a efectuat o sinteză a clasificărilor etapelor de dezvoltare a copiilor și luând
în considerare capacitatea reală de efort și adaptabilitatea organismului la cerințele co mplexe
ale efortului din lecția de educație fizică și în cadrul activității sportive, are în vedere nu atât
vârsta cronologică, cât pe cea fiziologică. El împarte vârsta școlară în 3 perioade: antepubertară,
pubertară și postpubertară.
În această clasific are se are în vedere în principal pubertatea, evenimentul major
fiziologic și psihic, care aduce transformări și modificări psiho -fiziologice evidențiate la nivelul
sferei somatice, a constituției fizice și a celei funcționale. Clasificarea răspunde cerinț elor
sistemului de educație fizică și sport, unde capacitatea de efort și randamentul sportiv sunt
determinate de vârsta fiziologică.
4 Bota, C., (2000), Fiziologie, Editura Globus, București, p.33
9
Conceptul de vârstă este folosit în literatura de specialitate cu sensuri diferite. Se
distinge: vârsta cronologică, vârst a biologică, vârsta funcțională și vârsta psihologică conform
lui Singer, 1981.5
,,Vârsta cronologică se referă la data calendaristică, vârstă cu valoare statistică. Vârasta
biologică este vârsta pe care o are organismul, o prezintă pe baza calităților bi ologice ale
țesuturilor sale comparate cu valorile normale. Vârsta psihologică este bazată pe capacitatea de
adaptare individuală, pe reacțiile subiective și pe imaginea de sine a unui individ. Vârasta
funcțională este considerată de cercetători, a fi vârs ta reală, care include pe cele enumerate ”. 6
Din multitudinea de clasificări care iau în considerare criteriile biologice și social –
educative, o vom prezenta pe cea a lui Weineck 1994, care poate fi un ghid general în care
schimbările sunt adaptabile și su puse unor variații individuale.
Tabel 1.1 Clasificarea vârstelor de creștere (Weineck, 1994)7
Stadiul de dezvoltare Vârsta cronologică (ani)
Nou născut 0-1
Prima copilărie 1-3
Vârsta preșcolară 3-6/7
Vârsta școlară timpurie(mică) 6/7-10
Vârsta școlar ă tardivă(mijlocie) 10 ani până la începutul pubertății
Pubertate (Fete 11/12 – Băieți 12/13)
Prima fază pubertară Fete 11/12 -13-14
Băieți 12/13 -14/15
A doua fază pubertară (adolescența) Fete 13/14 – 17/18
Băieți 14/15 – 18/19
Vârasta adultă Peste 17/18 fetele și 18/19 băieții
Aprecierea stadiului de dezvoltare a școlarilor trebuie să țină cont de aspectele
morfologice, dar să analizeze, în egală măsură, și nivelul funcțional al diferitelor organe, aparate
5 Epuran, M., (1994) Metodologia pregătirii psihologice în sport, Editura A.N.E.F. S.,București, p.38
6 Mitrache, G., Bejan, R., (2011) Dezvoltarea motrică și psihomotrică a copiilor de 7 -11 ani, Editura Discobolul,
București, p.21
7 Predescu, C., Popescu, A.C., (2011) Fiziologia efortului la copii și juniori, Editura Discobolul,Bucureșt i, p.9
10
și sisteme ale organismului, capacitatea de ef ort, adaptabilitatea la cerințele mereu schimbătoare
ale mediului fizic și social, întreg potențialul biologic .
Pentru o mai bun ă înțelegere a celor ce urmează trebuie să definim pe scurt și să
diferențiem noțiunile de creștere si dezvoltare, noțiuni care uneori sunt eronat confundate.
Creșterea reprezintă mărirea dimensiunilor organelor, a segmentelor corpului, a
greutății și a volumului acestora. Această creștere este realizată prin multiplicare celulară. Ea
exprimă o valoare cantitativă măsurabilă. Creșt erea este subordonată dezvoltării. Procesul de
diferențiere este reprezentată de diversificarea calitativă a structurilor și include ideea de
progres. Diferențierea constă în aspectul morfologic, biochimic, fiziologic, toate strâns legate
între ele.
Dezvo ltarea reprezintă suma proceselor de creștere și diferențiere a organismului, care
duc în final la dimensiunea, forma și funcția definitivă (Kellen și Wiskon, 1977). 8
Una dintre caracteristicile fundamentale ale copiilor și adolescenților este prezența
procesului de creștere și diferențiere când organismul lor suferă încă un mare număr de
transformări atât fiziologice, cât și psihice, psihosociale, cu influențe uimitoare asupra activității
lor fizice, sportive și a capacității de efort.
,,Dezvoltarea și cr eșterea copiilor nu se desfășoară într -un ritm uniform, ci cu perioade
de încetinire a creșterii cu durate variabile, în raport de vârstă, condiții de viață și particularități
individuale ereditare.În cursul dezvoltării morfo -funcționale perioadele de dezv oltare mai lentă
sunt urmate de perioade de crștere rapidă, realizând unele salturi ”.9
La finele perioadei de creștere, copilul ajunge la maturizarea somato -vegetativă, dar
până atunci el nu poate fi considerat un adult mic, deci, pe cale de consecință, f ormarea și
modelarea sa nu se realizează după modele reduse,copiate după cele ale sportivilor adulți.
De asemenea, profesorul de educație fizică trebuie să cunoască legile creșterii
staturoponderale . Procesul de creștere nu este unul întâmplator, ci se des fășoară după legi
generale:
,, Creșterea staturoponderală este un proces continuu care durează de la naștere până la
finalizarea ei. Ritmul creșterii este mai accentuat și intens în primul an de viață, iar treptat cu
8 Bota, C., (2002) Fiziologie generală: aplicații la efortul fizic, Editura Medicală, București, p.19
9 Predescu, C., Popescu, A.C., (2011) Fiziologia efortului la copii și juniori, Editura Discobolul,București, p. 11
11
vârsta scade, urmând să se mai accent ueze din nou la începutul perioadei de pubertate, dar fără
să egaleze ritmul primului an de viață. Creșterea segmentelor corpului (cap, trunchi, membre)
are un ritm propriu. Creșterea diferă în funcție de gen. Procesul de creștere pubertar se instalează
mai precoce la fete, iar indicii lor staturoponderali îi depășesc pe cei ai băieților, pentru o scurtă
perioadă, după care acest fenomen se instalează la băieți și fac ca aceștia să prezinte valori
crescute ale taliei și greutății la vârsta adultă. Ritmul de creștere prezintă oscilații sezoniere,
iarna ritmul este relativ uniform, vara creșterea staturală este mai evidentă ”.10
Pentru optimizarea dezvoltării corporale și sportive a școlarilor este imperios necesară
cunoașterea particularităților morfologice, f uncționale și psihice ale fiecărei etape din perioadele
de creștere și dezvoltare. În continuare vom prezenta stadiile după Weineck care se suprapun pe
perioada gimnazială a copiilor, și anume vârsta școlară mijlocie și prima fază a pubertății .
Vârsta șc olară mijlocie ( al doilea stadiu școlar) cuprinde copiii în vârstă de 10 ani și
până la apariția pubertății.
Înălțimea și greutatea sunt încă relative reduse, dar se constată o armonie a proporțiilor
și o creștere a forței musculare, caracteristică soma tică care îi permite școlarului să manifeste
un bun nivel al stăpânirii corporale. La acestă vârstă analizatorii ating dimensiunile și
maturizarea morfologică și funcțională a adultului. Acest fapt, ajutat și de o mare plasticitate
corticală, permite profe sorului de educație fizică ca, folosind procedee de pregătire adaptate, să
facă posibilă stăpânirea unor deprinderi, acte mortice, executate în condiții spațio -temporale de
mare dificultate.11
Nevoia de mișcare este încă foarte mare la această vârstă, iar motricitatea foarte bine
evidențiată se datorează particularității, prezente în general la vârsta de creștere, și anume
dominanța impulsurilor motorii cerebrale, ca și acea constrângere care rezultă din mișcare și
care este subiectiv mai puțin resimțită la copil decât la adult (Bar-Or, 1982 ).12 Această etapă
este considerate cea mai bună pentru aprofundare, învățare de noi deprinderi, însă această
capacitate de învățare excepțională trebuie să fie exploatată pentru învățarea și fixarea
10 Predescu, C., (2009) Fiziolog ia sistemelor funcționale vegetative, Editura Moroșan, București, p.27
11 Predescu, C., Popescu, A.C., (2011) Fiziologia efortului la copii și juniori, Editura Discobolul,București, p. 14
12 Bar-Or, O. (1982) Physiologic Characteristics of the Exercising Chil d, Vth Annual Congress of the Brasilian
College of Sports Sciences. Salvador, Brasil.
12
deprinderilor motrice corecte, precise. Aceste reglări și coordonări interneuronale și neuro –
musculare superioare vor servi viitoarelor performanțe.
Prima fază a pubertății. Aceasta debutează la fete la 11 -12 ani, iar la băieți la 12 -13
ani și durează până la 13 -14 ani și resp ective 14 -15 ani, fiind considerate a doua fază a
maturizării morologice. Caracteristica acestei etape este instalarea modificărilor morfo –
funționale care transformă copilul în tânărul de mâine, accentuându -se dimorfismul sexual.
Pubertatea, fiind evenime ntul major, esențial din punct de vedere fiziologic și psihic,
aduce transformări psihofiziologice cu repercusiuni adânci în ceea ce privește constituția fizică
și determină întreaga dezvoltare somatică și funcțională a școlarului.
În faza inițială a pub ertății se evidențiază un puseu de creștere ce modifică statura și
greutatea mai rapid și mai pregnant la fete în comparație cu băieții. Astfel, la 10 -13 ani fetele au
o talie mai mare și au o greutate corporală mai mare în comparație cu băieții de aceeași vârstă ,
pentru ca mai târziu băieții să depășească definitive fetele în talie și greutate. În perioada de
pubertate, secreția de testosterone este mult mărită la băieți (de 10 ori față de antepubertari) și
este responsabilă, prin caracteristica sa puterni c anabolizantă proteic, de creșterea masei
musculare de la 27% la 41 -42%.13
Ritmul accelerat de creștere din această perioadă privește atât creșterea și dezvoltarea
organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, cât și a celei vegetative.
,,Din acest punct de vedere, toate organelle și aparatele pot fi împărțite în trei categorii:
1) Organe și aparate cu o creștere rapidă în perioada pubertară (aparat locomotor, respirator,
vase), 2) Organe și aparate cu dezvoltare explozivă (organe genitale), 3) Organe care cresc până
la pubertate și apoi involuează (organe limfoide, timus, epifiza). “14
Creierul școlarilor la această vârstă este de 1400 -1500g, față de 1100 -1200g la 6 ani, iar
din punct de vedere funțional, sistemul nervos central se caracterizea ză prin plasticitatea mare,
care se păstează și la vârsta pubertății, dominând excitația și tendința de iradiere a acesteia,
datorită slabei inhibiții corticale, labilității psihice alimentare și instabilității hormonale.
13 Predescu, C., Popescu, A.C., (2011) Fiziologia efortului la copii și juniori, Editura Discobolul,București, p .15
14 Predescu, C., (2009) Fiziologia sistemelor funcțion ale vegetative, Editura Moroșan, București, p.30
13
Aceste caracteristici ale SNC (Si stemului Nervos Central) influențează în mod direct
viteza de formare și stabilitate a deprinderilor motrice, favorizând apariția oboselii, slăbind într –
o oarecare măsură voința și perseverența școlarilor.
Odată ajunși în perioada pubertății, interesul pe ntru activitate motrică scade simțitor. De
aceea, la unii școlari, lipsa de mișcare cumulată cu o alimentație bogată caloric peste limita
normală, duce la instalarea obezității și la o evoluție lentă a procesului de maturizare sexuală la
puberi.
De asemen ea apare detașarea de influența parentală, ce se accentuează, comportament
critic, dorința de autonomie și asumarea propriilor responsabilități, caracteristice copiilor din
perioada pubertară. Aceste caracteristici deosebit de importante trebuie înțelese d e profesorul
de educație fizică și sport, care va coopera activ în organizarea activității didactice cu acești
școlari iar predarea factorilor determinanți ai condiției fizice poate fi maximă la această vârstă.
Orice greșeală ce se referă la sarcinile de lecție de educație fizică și al raportului
profesor -adolescent școlar, poate constitui o primă cauză a abandonului activității sportive.
1.1.3 Activitatea motrică și ritmul de dezvoltare la copii și adolescenți
,,Îndeosebi la copii și la adolescenți, aflați î ncă în curs de creștere, stimulii motrici sunt
indispensabili pentru o dezvoltare generală a capacităților fizice, cu consecințe asupra integrării
psiho -sociale a copilului și adolescentului din categoria respectivă de vârstă: copilul care nu
este la fel d e îndemânatic ca și colegii săi de clasă la jocul cu mingea, în practicarea patinajului
cu rotile sau la mersul cu bicicleta, devine o povară pentru grup și ajunge să fie neglijat sau
dat la o parte de aceștia. ”(Hurlock,1972 :122; Dordel,1982:107)15
Datorită faptului că talia și capacitatea funcțională a organelor importante pentru
performanța fizică depinde în proporție de 60 -70% de factorii genetici și 30 -40% de calitatea și
cantitatea solicitărilor specifice, numai o solicitare musculară adecvată poate per mite să se
ajungă la evoluția maximă a posibilităților școlarului sau adolescentului. Fiecare organ
reacționează la o subutilizare , nu numai prin sensibilitate la boală, ci și printr -o diminuare
crescăndă a posibilităților sale de compensare. Sedentarismul reprezintă problema numărul unu
15 Hurlock, 1973, Journal of Marriage and Family, Vol.35,No.4,Published by National Council on Family
Relations, pp.759 -761
14
pentru organismele în curs de creștere. În favoarea sedentarismului pune umărul și societatea
industrializată, inclusiv la copii, adevăr demonstrat de rezultatele studiilor statistice:
,,Conform statisticilor, 50 -60% dintre școlarii și elevii între 8 și 18 ani prezintă
deficiențe ale posturii, 30% prezintă un surplus de greutate, 20 -25% deficiențe ale sistemului
cardio -vascular ” (Hettinger,1980:596; Wasmund -Bodenstedt/Braun,1983:16 -18).16
În locul activităților motrice zilnic e se află mai ales activități motrice pasive – școlarii
de 11 -12 ani ajung până la 22 ore de vizionare TV pe săptămână, care favorizează apariția bolilor
tipice cardiovasculare degenerative, caracteristice țărilor industrializate.
Același lucru se întâmplă și în cazul obezității , despre am menționat deja. Obezitatea
apare prea devreme și se dezvoltă rapid. Ținând cont de valorile ideale ale raportului greutate –
statură, 3% dintre elevi sunt clasați ca obezi la intrarea la școală, dar după doi ani se ajunge l a
un procent de 22%, adică 1 școlar din 5 este obez.
Educația școlară acționează, prin urmare, ca un factor de condiționare, în sensul unei
inhibiții motrice cronice.
1.2 Definirea conceptului de calitate motrică și rezistență
Realizarea obiectivelor educaț iei fizice școlare este posibilă doar dacă se urmărește în mod
sistematic – lecție de lecție, semestrial, anual și pe durata unui întreg ciclu de școlarizare a
elevilor, desă vârșirea unor finalități de cea mai mare importanță pentru instruirea motrică și
educația acestora, cum ar fi: dezvoltarea calităților motrice , însușirea unui sistem de
cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice concretizate în programe școlare, valorificarea
influențelor exercițiului fizic în sprijinul realizării obiectivelor generale ale învățământului,
contribuind astfel, la întregirea personalității elevilor, contribuind într -o măsură suficient de
mare pentru realizarea acesteia. 17
Acțiunile motrice se real izează în principal, pe seama câtorva calități motrice de bază și
anume: vite ză, capacități coordinative, forță, rezistență și suplețe -mobilitate, precum și pe
seama formelor de manifestare a acestora.
16 Weineck, J., 1980, Sportbiologie, Published by Perimed Verlag, Krukow,Germany, p.5 96.
17 Mitra, Gh., Mogoș, A., 1977, Dezvoltarea calităților motrice, Editura Sport -Turism, București, p.9
15
În prezent, în procesul de pregătire fizică a elevilor , dezvoltarea calităților motrice
continuă să constituie încă o latură secund ară a preocupărilor unui număr destul de mare de
cadre didactice.
Numeroși specialiști, precum și practica sportivă confirmă faptul că nivelul de dezvoltare
a calităților motrice determină, într -o măsură foarte mare, îndeplinirea cerințelor prevăzute de
programa școlară privind dobândirea și perfecționarea sistemului de cunoștințe, priceperi și
deprinderi motrice la elevi. Pentru susținerea acestui aspect important în orientarea conținutului
educației fizice școlare putem porni prin a analiza următorul exem plu. Pasarea balonului într –
un joc bilateral se poate executa corect din punct de vedere tehnic, dar ineficient, neavând forț a
și viteza necesare; mai puțin corect dar puternic și relativ precis, sau foarte corect, foarte puternic
și foarte precis,deci foa rte eficient. Pentru dobândirea parametrilor specifici ultimului mod de
execuție, ne putem da seama ușor, că nu este posibil doar acționând asupra tehnicii jocului de
rugby -tag ci acționând asupra dezvoltării forței generale și a brațului în special, a dez voltării
vitezei de execuție, a preciziei în execuție, care , toate, într -un ansamblu cu ponderi diferite,
determină perfecționarea tehnicii și a eficienței procedeului respectiv.
,,Calităților motrice le sunt proprii unii parametrii prin intermediul căror a se pot determina
valoarea și contribuția fiecăreia la realizarea diferitelor acțiuni motrice. Astfel, pentru
determinarea valorii forței se utilizează ca parametru etalon – încărcătura , pentru viteză –
repeziciunea mișcărilor , pentru rezistență -durata acți unii, iar pentru îndemânare –
complexitatea și precizia acțiunii. ”18
1.2.1 Dezvoltarea calităților motrice -factor favorizant pentru creșterea capacității
de efort al școlarilor din ciclul gimnazial
Unul din factorii principali în desfășurarea multor acti vități profesionale, cotidiene sau
pentru obținerea unor performanțe sportive superioare îl constituie capacitatea de efort.
,,Aceasta se referă la posibilitatea organismului de a presta o activitate fizică în principal, un
timp cât mai îndelungat. Capacit atea de efort se dobândește, în special, în cadrul unui proces de
instruire care urmărește dezvoltarea calităților motrice -forță,viteză, rezistență, perfecționarea
18 Mitra, Gh., Mogoș, A., 1977, Dezvoltarea calităților motrice, Editura Sport -Turism, București, p.12
16
acestora determinând și adaptarea organelor, funțiilor și sistemelor organismului la un nivel
superior de solicitare.”19
Capacitatea de efort a organismului are influențe benefice nu doar în activitatea sportive
de performanță, ci și asupra activității psihice, iar în activitatea școlarilor aceasta ocupă peste
70% din timpul de muncă.
Numeroși pr ofesori de educație fizică și sport, acționând timp de cel puțin un an școlar
(2 semestre), lecție de lecție, cu clasele lor asupra dezvoltării rezistenței și utilizând ca parametrii
principali pentru orientarea conținutului activității, prevederile sistem ului unitar de dezvoltare
fizică a școlarilor (800 m fete și 1000 m băieți), s -au înregistrat valori superioare privind
capacitatea de efort după programul respectiv și verificarea făcându -se prin intermediul testului
Ruffier, a cărui formula de calcul și interpretare o vom prezenta în capitolul următor.
De asemenea, obiectivizarea procesului de instruire la generarea unor modalități de
apreciere cantitativă și calitativă a progreselor reprezintă un aspect important în derularea
acestui proces . Pe baza ac estora se pot evalua metodele, procedeele și mijloacele utilizate.
Acest obiectivism al procesului de dezvoltare a calităților motrice pretinde profesorului
de educație fizică: să cunoască nivelul de pregătire a elevilor, de la ce stadiu pornește, să
stabilească probe și norme specifice calității motrice rezistența și să le aplice periodic în
activitatea elevilor (la început de an școlar, la sfârșit de semestru, la sfârșit de an școlar), să
elaboreze structure de exerciții folosite pentru realizarea obiect ivului, să aprecieze periodic prin
probe și norme valoarea sistemelor de acționare utilizate pentru dezvoltarea calității motrice
rezistența conform modelului generat. Un alt aspect important este acela de a ține evidența
precisă a tuturor datelor obținute și să o utilizeze pentru aprecierea critică a activității sale. Se
are în vedere cautarea continua pentru a găsi cele mai eficiente mijloace și forme de organizare
a activității și pentru a asigura randamentul sporit necesar în îndeplinirea obiectivelor
planificate.20
Utilizarea deprinderilor motrice de bază și a procedeelor tehnice specifice diferitelor
ramuri de sport cu modificarea dominanței lor.
19 Demeter, A., 1970, Fiziologia educației fizice și sportului, Editura Stadion,București, p.52
20 Centrul de cercetări științifice în domeniul educației fizice și sportului, 1971, Sinteze privind metodologia
dezvoltării forței,vitezei,rezistenței și îndemânării
17
Efectuarea unui exercițiu fizic, a unei acțiuni motrice urmărește un anumit scop. Acesta
se realizează fie pentru a învăța o deprindere motrică, pentru consolidarea sau perfecționarea ei
sau pentru desfășurarea unei întreceri sau a unui joc. Spunem că dominant exercițiilor se referă
în această situație la instruirea elevilor pentru învățarea respectivei deprin deri. Dar aceasta nu
este însă singura dominant care se poate imprima unui exercițiu fizic. Același exercițiu fizic prin
care se urmaresc aspect de învățare sau consolidare, poate fi folosit și pentru dezvoltarea unei
calități motrice sau a unei forme de m anifestare a acesteia. În continare vom enumera elementele
prin care se poate deosebi o dominant de alta, imprimată aceluiași exercițiu fizic:,, ritmul sau
tempoul, amplitudinea mișcării, greutatea și dimensiunile obiectului cu care se execute acțiunea
motrică, dimensiunile terenului, numărul de repetări globale sau cel în cadrul unei execuții,
durata execuției, durata pauzelor dintre repetări, procedeele metodice utilizate etc.”21
Modul în care se jonglează cu aceste elemente în executarea unei acțiuni motr ice
determină dominant acesteia, eficiența ei în realizarea obiectivului propus.
Pentru a înțelege mai bine acest aspect important în dirijarea procesului de instruire a
școlarilor, încercăm să exemplificăm: Pasarea balonului de rugby , procedeu tehnic fre cvent
folosit în cadrul lecțiilor de educație fizică cu temă de lecție rugby -tag se poate utiliza pentru
învățarea și consolidarea acestui procedeu în vederea realizării unor structuri de joc ulterioare
sau chiar în jocul bilateral, dar în acest caz domina nt o constituie însușirea tehnicii și în parallel
se realizează și dezvoltarea îndemânării . O a doua dominant ar fi dezvoltarea vitezei de execuție
și de repetiție, forme de manifestare ale vitezei, daca numărul de repetări crește mereu în cadrul
aceleiaș i unități de timp, dezvoltarea vitezei de reacție, o altă formă de manifestare a vitezei,
dacă execuțiile se efectuează din poziții derivate ale pozițiilor fundamentale (pe genunchi, culcat
înainte,stând pe un picior etc), dezvoltarea forței brațelor se po ate realiza utilizând aceleași
procedeu tehnic, dacă în locul mingii de rugby se folosesc obiecte de aceeași formă, dar
îngreuiate (mingi umplute). Dezvoltarea rezistenței generale se va dezvolta dacă procedeul se
execute între doi elevi, în continua mișca re, cu schimbări de ritm, pe o anumită distanță sau
durată de timp (atenție la durata pauzelor dintre repetări și tempoul de deplasare).De asemenea
se dezvoltă dacă procedeul se execute pe distanțe și cu tempouri bine stabilite.
21 Florescu, C. și colab., 1969, Metodica dez voltării calităților motrice, Editura C.N.E.F.S, București, p.33
18
,,După modelul exemplelor oferite, se pot elabora multe alte mijloace, folosind diverse
deprinderi motrice de bază sau specifice unei ramuri de sport prevăzute de programa școlară. În
toate cazurile, însă, se impune respectarea unei reguli foarte importante, și anume:
Deprinderile motrice de bază și procedeele tehnice se pot folosi pentru dezvoltarea
calităților motrice prin modificarea dominantei, numai după ce elevii și -au însușit mecanismul
de bază al acestora.”22
Vârsta mijlocie (10 -14 ani) este vârsta la care elevii înregistreaz ă progrese deosebite în
ceea ce privește motricitatea. Inicii care definesc viteza, coordonarea și rezistența aerobă cresc
rapid. Această vârstă este marcată de un interes deosebit al elevilor pentru activitatea sportivă,
interes care trebuie fructificat î n dezvoltarea lor fizică și psihică.
La acestă vârstă, în activitatea destinată dezvoltării calităților motrice se va acorda o
atenție importantă gradării efortului în dezvoltarea forței și vitezei în regim de rezistență.
Exercițiile de forță se recomandă a fi utilizate cu intensitate medie și submaximală datorită
procesului încă neîncheiat de consolidare a aparatului locomotor. La fel și în cazul exercițiilor
de viteză în regim de rezistență, folosindu -se cu atenție, deoarece funcțiile aparatelor circulato r
și respirator nu au atins nivelul maxim de dezvoltare.
Forța și rezistența, clități motrice ușor perfectibile, se pot educa sistematic de la vârsta
de 9 -10 ani, având o evoluție ascendentă și posibilități maxime de perfecționare după
maturizarea organism ului.
Cât ceea ce privește planificarea dezvoltării calităților motrice , trebuie ca acestea să se
realizeze în funcție de obiectivele școlare. În cazul nostru în rezistență se va acționa în mod
continuu, asupra dezvoltării calității motrice, pe durata într egului an școlar și în mod prioritar
în anumite perioade ale acestuia. Această calitate motrică se poate dezvolta prioritar în diferite
etape ale anului școlar, fără a fi neglijate complet în celelalte. Spre exemplu, putem înlocui
alergarea de rezistență c u mărirea duratei de execuție a altor acțiuni motrice din arsenalul motric
al rugby -tag ce se efectuează cu precădere în sala de educație fizică, utilizând circuite cu reglarea
exactă a efortului, a pauzelor.
22 Mitra, Gh., Mogoș, A., 1977, Dezvoltarea calităților motrice, Editura Sport -Turism, București, p.23
19
1.2.2 Date privind efortul și capacitatea fiz ică
Unul din factorii de bază pentru realizarea multora dintre acțiunile motrice îl constituie
capacitatea de efort , prin care se înțelege ,,capacitatea organismului de a presta un lucru
mecanic cât mai crescut și a -l menține un timp cât mai îndelungat ”.23
În timpul efortului organismal consumă cantități mai mici sau mai mari de oxigen, care
au menirea să contribuie decisive la refacerea substratului energetic. În funcție de acoperirea
integral sau parțială a cerințelor de oxigen într -un efort fizic dat, ac esta devine predominant
aerob sau anaerob.
,,Eforturile aerobe sunt caracterizate printr -o intensitate a efortului mică, medie sau
submaximală, în care cerința de oxigen se găsește într -un echilibru real cu aportul de oxigen.
Acest lucru asigură refacerea substratului energetic, pe măsura consumării sale.Rata aerobă a
efortului este invers proporțională cu intensitatea lui. Eforturile anaerobe sunt caracterizate
printr -o intensitate deosebit de mare, în care cerința de oxigen a organismului depășește aportu l
de oxigen asigurat de sistemul cardio -respirator.Aceste eforturi au loc în condițiile unui deficit
de oxigen, ducând la epuizarea substratului energetic, la acumularea de acid lactic, peste limitele
normale și epuizarea grupei, sau grupelor musculare res pective. Deficitul de oxigen (datoria
anaerobă) se achită după terminarea efortului.Rata anaerobă a unui efort anaerob este direct
proportional cu intensitatea efortului.” 24
Pentru a înțelege mai bine cum trebuie să structurăm efortul în lecția de educație fizică
și prin mijloacele rugby -ului-tag să influențăm calitatea motrică rezistența și capacitatea de efort
a școlarilor menționăm următoarele aspecte.
Eforturile ciclice maximale sub 2 minute sunt predominant aerobe.Eforturile ciclice
maximale care depăș esc 3 minute sunt predominant aerobe. Cu cât durata lor crește , implicit
intensitatea scade, rata aerobă crește. De exemplu, o alergare de 10 000 m reprezintă 95% efort
aerob și 5% efort anaerob. Efortul în cadrul acțiunilor motrice ciclice( în special al jocurilor
sportive) este de natură mixtă, eforturile aerobe și anaerobe se succed la intervale neregulate.
În literature de specialitate rezistența este definite sub multiple formulări, toate
comprimând și exprimând aceleași idei. Astfel, V.M. Zațiorski definește rezistența,
23 Demeter, A., 1979, Fiziologia și biochimia educației fizice și sportului, IEFS, Bucureș ti, p.18
24 Dragnea, A., 1996, Antrenamentul sportive, Editura Didactic ă și Pedagogică, București, p.34
20
,,capacitatea de a efectua timp îndelungat o activitate oarecare fără a reduce eficacitatea ei ”.25
De asemenea A. Demeter afirmă că rezistența reprezintă ,,menținerea capacității de lucru în
timpul unor eforturi de lungă durată, prin î nvingerea fenomenului de oboseală și printr -un tempo
ridicat al restabilirii organismului după o activitate obositoare”.26
Relația factorilor care determină rezistența este : durate efortului -eficacitatea acțiunii
motrice -refacerea organismului după efort.
Principalul factor limitativ care îngrădește manifestarea rezistenței un timp mai
îndelungat este fenomenul de oboselă, care este caracterizat prin ,,scăderea temporară a
capacității de lucru a organismului, prin creșterea dificultăților sau prin imposibil itatea de a
continua efortul(activitatea motrică) dat cu aceeași intensitate, ritm, amplitudine, precizie și
randament etc”.27
Oboseala este cauzată de slaba adaptare a organismului la efort, de diminuarea activității
centrilor nervoși superiori care coordo nează capacitatea de lucru a mușchilor și în special a
funcțiilor circulatorii și respiratorii.
Ca urmare, doar efortul efectuat până la oboseală și încercările de a o învinge pot grabi
procesul de dezvoltare a rezistenței.
În continuare vom prezenta forme de manifestare ale calității motrice rezistența.
Rezistența generală , care ne intereseaza direct în studiul nostru, reprezintă ,,capacitatea
organismului de a executa timp îndelungat acțiuni motrice care angrenează circa 70% din
grupele musculare și impun e solicitări mari sistemelor nervos central, cardiovascular și
respirator ”.28
Rezistența special sau specifică se referă la aspect particularizate ale rezistenței, necesare
anumitor profesii sau ramuri sportive. Rezistența specific nu trebuie redusă doar la capacitatea
organismului de a lupta contra oboselii, ci și la a executa cât mai eficient și correct acțiuni
motrice precise.
25 Zațiorski, V.M., 1958, Calitățile fizice ale sportivului, Editura U.C.F.S., București, p.73
26 Demeter, A., 1970, Fiziologia educației fizice și sportul ui, Editura Stadion,București, p.84
27 Dietrich, M., 1989, Oboseala și controlul antrenamentului, Roma Scuola dello Sport,vol.VIII, p.101.
28 Astrand, P.O., 1992, Endurance in sport, The Enciclopedy of Sports Medicine, p.89
21
Deducem cu ușurință că, în condițiile celor 2 ore de educație fizică pe saptămână,
repartizate în diferite momente ale zilei de șc oală, desfășurate în condiții diverse și cu un număr
relative mare de elevi, nu se pot realiza valori ale rezistenței generale proprii sportului de
performanță și cu atât mai puțin valorile rezistenței specifice. Cu toate acestea, pentru că
rezistența repr ezintă o calitate foarte necesară elevilor în activitatea școlară, precum și în cea
profesională ulterioară, în limita timpului aferent educației fizice, trebuie găsite soluții pentru
dezvoltarea ei.
Ca noțiunile să fie cât mai în concordanță cu valoarea a ctivității pe care o exprimă și mai
ales cu eficiența ei, ne gândim că pentru cee ace se poate realiza la nivelul timpului aferent
educației fizice școlare, putem, ca alături de rezistența generală (termen specific
antrenamentului sportiv ), să folosim term enul de rezistență utilă, rezistență dobândită de școlar,
ca urmare a practicării exercițiilor fizice în mod organizat, aceasta fiindu -i necesară în primul
rând activității sale profesionale și în al doilea rând celei sportive.29
Așadar în lucrarea de față ne interesează direct următoarele forme de manifestare:
Rezistența de durată medie (2 -8 minute) și Rezistența de durată lungă (8 -10 minute), forme de
manifestare pe care vom încerca să le adaptăm mijloacelor de rugby -tag pentru dezvoltarea
calității motri ce Rezistența.
1.2.3 Metodologia dezvoltării rezistenței
În toate programele școlare de educație fizică, începând cu ciclul primar, gimnazial și
până la cel liceal, rezistența apare ca obiectiv intructiv -educativ , formulat ca cerință în raport
cu clasa (anul d e studiu), așadar cu vârsta școlarilor.
În continuare vom menționa că în ciclul gimnazial, dezvoltarea rezistenței se realizează
prin eforturi de durată, în ritm uniform, prin stimularea dezvoltării capacității respiratorii. Abia
în anul terminal al gimnaz iului se are în vedere dezvoltarea rezistenței prin tempouri variate,
aspect ce ține de perfecționarea rezistenței în eforturi repetate în tempouri uniforme și variate.30
29 Mitra, Gh., Mogoș, Al., 1970, Di namica efortului în lecția de educație fizică, În: Rev. Educație fizică și sport,
nr.3, p.77
30 Mitra, Gh., Mogoș, Al., 1970, Dinamica efortului în lecția de educație fizică, În: Rev. Educație fizică și sport,
nr.3, p.165
22
În procesul de perfecționare a acestei calități motrice se folosesc, de regulă, metode în
care predomină eforturile ce se bazează pe contracții musculare izotonice, izometrice și mixte.
Raportând aceste metode și procedee la specificitatea activității școlare, menționăm următoarele
metode: Metoda bazată pe variația volumului (eforturi unfir ome-continue , eforturi repetate),
metoda pe care o vom utiliza în experimentul nostru ulterior, metoda bazată pe variația
intensității ( eforturi variabile și eforturi progresive), și metoda bazată pe variația volumului și
intensității ( metoda efortului pe intervale).
Metoda eforturilor uniforme , este specifică dezvoltării rezistenței generale, a capacității
de efort aerob , aspect care ne interesează în studiul de față. Metoda se caracterizează prin efort
uniformizat, prin continuitate și durata acestei a. Elementul unic de progresie îl reprezintă
creșterea duratei (timpului de execuție, distanței, numărului de repetări etc) efortului cu
menținerea intensității pe parcursul acestuia.
După părerea specialiștilor această metodă este ușor de aplicat în acti vitatea de educație
fizică școlară, obținându -se rezultate notabile.
Un motiv pentru care nu am ales spre exemplu Metoda antrenamentului cu intervale este
deoarece în cadrul acestei metode, la repetarea unor procedee tehnice din jocurile sportive
(izolate sau combinate în cadrul unor structuri), accentul cade mai puțin pe corectitudinea
execuției (elemente de amănunt), și mai mult pe realizarea unei frecvențe a execuției capabile
ca într -o unitate de timp să determine o creștere a frecvenței cardiace (FC) la 170 -180 pulsații
pe minut . Astfel, pentru o mai bună însușire a deprinderilor specifice jocului de rugby -tag am
considerat că metoda eforturilor unforme este mult mai convenabilă pentru școlarii claselor de
gimnaziu.
Așa cum am mai menționat, rezistența este o calitate motrică perfectibilă și care se
păstrează un timp îndelungat în apropierea valorilor maxime atinse. Însă dezvoltarea acestei
calități motrice presupune respectarea câtorva reguli de bază, și anume: Continuitatea –
presupune planificarea pe semestre, an școlar și chiar pe cicluri (gimnazial). Programarea
întâmplatoare sau sporadică neavând efecte benefice asupra acestei calități. Variația volumului
efortului , în acest sens profesorul de edcație fizică trebuie să cunoască particularitățile
colectivelor cu care lucrează și să aibe în vedere cerințe le programei școlare astfel încâ t
sensibilul raport între volum și intensitate să creeze un progres și nu un regres sau stagnare.
Creșterea continuă este un element hotărâtor de asemenea deoarece apl icarea unui stimul scăzut
23
unui colectiv cu potențial care a ajuns la un nivel bun reprezintă subsolicitare și nu produce nici
un fel de adaptare benefică din punct de vedere funcțional sau muscular. Aprecierea continuă a
progreselor, se referă la evidența continuă a metodelor, procedeelor și mijloacelor utilizate de
către profesor , cu scopul de a supraveghea activitatea, verificarea progreselor pentru acționarea
corectă conformă cu obiectivele inițiale.
1.3 Descrierea particularităților jocului de rugby -tag la nivelul ciclului gimnazial
,,Rugby -ul este o activitate fizică rapidă, fără contact direct cu adversarul, care se
adresează băieților, fetelor sau echipelor mixte. Fiind o combinație între distracție și energia
dată de mișcare, rugby -tag este acum versiu nea oficială a rugby -ului pentru grupele de
școlari. ”31
Posesia balonului este foarte schimbătoare, se face trecerea rapidă de la atac la apărare și
face ca acest sport să cultive și să le dezvolte școlarilor o serie de însușiri motrice. Cooperarea,
integra rea și determinarea, alături de responsabilitatea colectivă și individual, sunt elementele –
cheie în jocul de rugby -tag.
Cureaua tag. Este cureaua purtată în jurul taliei, de care sunt atașate două eșarfe (tag -uri)
din material viu colorat, prinse de curea prin sistemul ,,arici ” .Eșarfele sunt prinse într -o parte
și în alta, pe șolduri. Cureaua cu cele două eșarfe se poartă peste tricou, care se bagă în șort sau
pantalon. Echipele se deosebesc după culoarea tagurilor.
Regulamentul prevede ca cele două echipe să vor avea număr egal de jucători: nu mai
mult de 7 pentru meci bilateral dar pentru lecția de educație fizică putem forma echipe și de 5
sau 6 jucători. Schimbările în timpul meciului se vor efectua doar atunci când balonul este
,,mort ” sau la pauză. Durata jocului , două reprize a câte 10 minute, cu pauză de 2 -3 minut, însă
având în vedere dezvoltarea rezistenței elevii vor juca și meciuri cu număr mai mare de reprize.
Dimensiunile terenului în lecția de educație fizică pot varia față de cele standard a le
regulamentului 60 m lungime și 30 lățime cu condiția să existe suficient loc pentru alergare și
să nu prezinte pe marginile terenului pericole de accidentare. Terenul va fi delimitat cu jaloane
sau copete de antrenament (marginea terenului, terenul de ț intă). Încercarea , scopul jocului este
31 Ghițescu, G., Badea, D., Grigore, G., 2011, Jocuri sportive(streetball, rugby, tenis cu piciorul, fotbal în sală),
Editura Discobolul, p.86
24
înscrierea cât mai multor încercări prin culcarea balonului în terenul de țintă, marcând și
obținând puncte. Când jocul se desfășoară pe suprafețe precum beton, sau când terenul de țintă
este îngust, eseul se execut ă doar prin trecerea jucătorului, cu balonul în ambele mâini, în terenul
de țintă, fără a -l pune jos. Rugby -tag se joacă numai în picioare. Dacă balonul este scăpat în
terenul de țintă, încercarea nu este acordată și se dă lovitură liberă celeilalte echipe.
Pasarea balonului se va face spre axele laterale și înapoi prin aer, nu înmânat unui jucător
astfel, prin pasă în spate, pasă la nivel. De asemenea nu este permisă pasarea înainte, scăparea
balonului înainte spre linia de țintă a adversarului, smulgerea b alonului din brațele purtătorului.
Tag este atunci când una dintre cele două eșarfe atașate de centura jucătorului cu balon este
smulsă. Doar jucătorul cu balonul trebuie atins (tag). Jucătorul purtător de balon poate alerga,
schimba direcția de deplasare, dar nu poate să își folosească mâinile pentru a -și apăra eșarfa(tag –
ul). Daca unui jucător îi lipsește o eșarfă atunci este jucător ,,mort ”, nu poate participa la joc
până nu își atașază eșarfa/eșarfele. Nu este permisă smulgerea centurii fără a avea balo nul, astfel
acordându -se lovitură de pedeapsă împotriva celui care face infracțiunea. Când unui jucător îi
este smulsă eșarfa, el trebuie să paseze imediat, în maximum 2 -3 secunde, rămânând pe loc.
După ce pasează jucătorul rămas fără eșarfă trebuie să o r ecupereze de la adversar pentru a intra
în joc. De asemenea adversarul trebuie să i -o înmâneze și nu să i -o arunce. Jucătorul care smulge
eșarfa unui adversar trebuie să se oprească, ținând eșarfa sus, și să strige ,,atins ” sau ,,tag’’.
Regula de bază este : 1-eșarfă luată , 2 -balon pasat, 3 -eșarfă înapoiată, 4 -eșarfă pusă la loc.
Principiile jocului. În atac, jucătorul trebuie să aibă balonul în ambele mâini și să alerge
mereu înainte, în jurul său fiind parteneri care așteaptă pasa lui. Acesta nu poate ut iliza mâna
pentru a îndepărta adversarii. El trebuie să pătrundă în spațiile libere din apărare, iar dacă nu
poate pătrunde în spații, trebuie să paseze. Jucătorul din apărare trebuie să alerge spre purtătorul
de balon pentru a micșora distanța dintre adv ersar și linia de țintă. Singurul contact care este
permis de regulament este acela de a smulge eșarfa(tagul), oricare altul se penalizează cu
lovitură liberă de pedeapsă.
Jocul la pământ. Se joacă doar în picioare. Dacă mingea este scăpată, jucătorii nu t rebuie
să se arunce pe balon pentru a îl recupera. Daca balonul este pasat corect, iar jucătorul cade la
pământ, jocul poate continua. Dacă balonul pasat iese în margine, se acordă o lovitură liberă
echipei adverse pe locul pe unde balonul a părăsit terenu l.
Loviturile de picior. La rugby -tag aceste lovituri nu sunt permise.
25
Avantajul. Pentru a nu se opri jocul la fiecare infracțiune, arbitrul acordă avantaj echipei
adverse dacă există o șansă de a beneficia de un avantaj, din punct de vedere tactic sau ter itorial.
Avantajul nu trebuie acordat în cazul jocului periculos sau o împiedicare suspectă.
Securitatea jucătorilor. Deși este un joc non -contact, este recomandat ca școlarii să
utilizeze proteze dentare, genunchiere, cotiere, atunci când suprafața de joc este dură (beton).
Conform programei școlare în vigoare, rugby -tag prevede axarea pe învățarea –
consolidarea deprinderilor specifice în clasele V -VI, cu accent pe purtarea balonului, prinderea
și pasarea acestuia, acțiuni individuale și cunoștințe cu priv ire la regulamentul de joc urmând ca
în clasele VII -VIII acestea să fie perfecționate și să includă mai multe acțiuni colective de atac
pe baza elementelor tehnice consolidate în clasele inferioare.
26
CAPITOLUL 2 DEMERSUL METODOLOGIC AL LUCRĂRII
2.1 Premisele, scopul, ipoteza, sarcinile cercetării, metodele cercetării
Premisele cercetării.
În demersul nostru științific am pornit de la premisa că utilizarea mijloacelor rugby -tag
adecvate particularităților elevilor claselor gimnaziale , poate influența pozitiv d ezvoltarea
rezistenței generale.
Scopul cercetării.
Scopul prezentului studiu e reprezentat de:
• Identificarea unui program care să cuprindă sisteme de acționare specifice pentru
dezvoltarea rezistenței în cazul școlarilor ciclul ui gimnazial
• Demonstrarea eficacității mijloacelor de rugby -tag în dezvoltarea calității motrice
rezistența adresate elevilor de gimnaziu
Obiectivele cercetării.
• Elaborare unui program optim de dezvoltare a rezistenței elevilor de gimnaziu
prin mijloacele rugby -tag
• Identificarea metodelor și mijloacelor de dezvoltare a rezistenței generale
adecvate
Sarcinile cercetării.
• Studierea literaturii de specialitate
• Stabilirea eșantionului de participanți
• Elabo rarea programului cu mijloace rugby -tag
• Testarea iniți ală
• Aplicarea programului de în lecția de educație fizică
• Testarea finală
• Prelucrarea și interpretarea datelor
• Elaborarea concluziilor
27
Ipotezele cercetării.
Dacă se va interveni cu un program de mijloace aferente jocului de rugby -tag, adecvat
particular ităților el evilor de ciclu gimnazial se vor constata ameliorări la nivelul rezistenței
generale.
Utilizarea mijloacelor aferente jocului de rugby -tag pot determina dezvoltarea fitnessului
de bază al elevilor din ciclul gimnazial (a capacității de efort și a adaptării la efort) .
Metode de cercetare.
În lucrarea de față vom utiliza următoarele metode de cercetare:
– Metoda studiului bibliografic – prin cercetarea literaturii de specialitate;
– Metoda experimentului – se vor constitui două gru puri (grup experime ntal și grup
de control) iar pe programul cu mijloace aferente rugby -tag se v a aplica grupului
de experiment. Ulterior, pe baza evaluărilor finale se vor compara rezultatele celor
două grupuri.
– Metoda statistico -matematică – studiul cantitativ și calitativ ale rezultatelor
obținute de cele două grupuri.
– Metoda grafică și statistică – va presupune acțiuni de proiectare și organizare,
prelucrare și analiză -interpretare a datelor statistice specifice.
2.2 Participanții și locul de desfășurare al experimentulu i
Locul de desfășurare al experimentului nostru a avut loc la Școala cu program sportiv
Focșani care are ca specializări următoarele discipline sportive: Fot bal, Handbal, Volei, Rugby –
Tag, Baschet, Judo și Dans .
Spațiul de desfășurare a fost Stadionul ,,2 3 August ” din Focșani.
Pentru acest studiu au fost selecționați elevii clasei a VII -a B, 26 la număr, din cadrul
Școlii Gimnaziale cu program sportiv Focșani, participarea acestora constituind un act voluntar
și conștient. Toți componenții clasei VII B sunt apți pentru efort fizic și fără accidentări.
Menționăm f aptul că nici un elev din cei 26 selecționați nu suferă de obezitate sau
supraponderabilitate și au posturi fizice corecte.
Perioada în care s -a susținut experimentul a cuprins primele 10 săptămâni a le primul ui
semestru (12 se ptembrie 2016 – 25 noiembrie 2016 ), în săptămâna 12 -16 septembrie 2016
susținându -se evaluările inițiale iar în săptămâna 21 -25 noiembrie 2016 săptămâna în care au
28
fost efectuate probele finale: alergare de rezistență 4 minute și testul Ruffier (zile distincte,
pentru a nu influența rezultatele capacității de efort).
2.3 Metodele și mijloacele cercetării
În continuare vom prezenta metodele utilizate în cercetarea noastră științifică, metode
ce ne -au ajutat să înregistrăm date le și să le prelucrăm în vederea interpretării lor ulterioare.
Metoda matematică constă în studiul cantitativ dar și calitativ. Aceasta ne -a sigurat
avantaje precum : precizia semnificațiilor, posibilitatea testării, posibilitatea formulării
ipotezelor și capacitatea de predicție.
Metoda statistică este definită ca totalitatea proceselor și tehnicilor de observare, calcul
și interpretare statistică ce produc informația statistică, foarte importantă în demersul nostru
științific. Cu ajutorul ei am fost ca pabili să culegem date, să prelucrăm datele și de asemenea să
le interpretăm.32
În lucrarea de față am utilizat aceste două metode menționate anterior pentru a înregistra
date referitoare la rezultatele școlarilor clasei a VII (grupului experimental) la p robele care fac
tema experimentului nostru științific.
Metoda de evaluare utilizată în studiul de față
Rezultatele au fost obținute pe baza probelor de Alergare de durată (4 minute) pentru
înregistrarea performanțelor inițiale și finale ale școlarilor g rupului experimental. Acestea au
vizat rezistența generală. De asemenea ne -a interesat și să observăm evoluția fitnessului de bază
(capacitatea de efort) a elevilor clasei a VII -a după ce programul cu mijloace aferente rugby -tag
a fost aplicat acest ui grup . Evaluarea a fost efectuată la finele programului și rezultatele
comparate cu ale unui grup de control pe care nu s -a aplicat un astfel de program.
Proba de alergare de durată (4 minute) s-a desfășu arat pe un teren plat, în pluton,
fiecare elev a alergat în tempoul personal, alergarea a fost continuă , fără opriri sau treceri în
mers timp de 4 minute. S -au înregistrat distanțele parcurse de fiecare elev în cele 4 minute de
alergare continuă.
32 Păunescu, M., 2013, Metode de cercetare științifică, Editura Discobolul, pp.24 -25
29
Capacitatea de efort a elevilor din cele două grupuri (experime tal și cel de control) s -a
evaluat pe baza testului Ruffier.
Metodologia de realizare a testului are următoarea desfășurare:
,,Se începe cu o pauză în clinostatism de 5 -6 minute după care se înregistrează frecvența
cardiacă (F.C. t0). Frecvența cardiacă se înregistrează pe 10 sau 15 secunde, apoi se înmulțește
cu 6 sau cu 4 după caz. Apoi se execută 30 de genuflexiuni în 30 secunde (într -un tempo de o
repetare pe o secundă) după care se înregistrează imediat frecvența cardiacă (F.C. t1). Se face o
pauză de un minut după care se înregistrează din nou frecvența cardiacă (F.C. t2). Calculul
indicelui Ruffier (IR) de apreciere a rezistenței la efort constă în suma celor trei valori din care
se scade constanta 200 și se împarte la 10.
IR= [(F.C. t0 + F.C. t1 + F.C. t2 ) – 200]:10
Valorile înregistrate se evaluează după numărul punctelor obținute, puncte care au
următoarea semnificație: Foarte bine – între 0 și 5, Bine între 5,1 și 10, Mediocru între 10,1 și
15, Slab peste 15 “.33
Pentru a demonstra faptul că există o diferență semnificativă între perioada inițială și
perioada de final în ceea ce privește rezistența generală s-a utilizat Testul Wilcoxon pentru
grupul experimental, asfel comparându -se rezultatele inițiale și cele finale.
Deoarece studiul nostr u are un caracter experimental, dorim să prezentăm programul ce
a fost aplicat grupului experimental, dar nu înainte de a prezenta conținutul programei școlare
pentru clasa a VII -a referitor la jocul sportiv rugby -tag, al elementelor ce fac obiectul
mijloa celor noastre.
,,Conținutul elementelor programei clasei a VII -a Rugby -tag, anul II de intruire:
▪ Purtarea balonului cu o mână și cu două mâini din alergare
▪ Prinderea balonului cu două mâini de pe loc și din deplasare
▪ Culegerea balonului de pe sol din aler gare
▪ Pasa de pe loc și din alergare
▪ Pasa încrucișată
▪ Pasa sărită
▪ Pasa cu demi tur
33 Horghidan, V., 1998, Metode de psihodiagnostic, E.D.P., R.A., B ucure ști, p.71
30
▪ Pasa peste umăr
▪ Pasa cârlig
▪ Schimbare de direcție
▪ Fenta
▪ Pivotarea
▪ Poziția colectivă și individuală fundamentală în apărare
▪ Smulgerea centurii de rugby -tag din alergare
▪ Proced ee tehnice de finalizare
▪ Procedee tactice de depășire
▪ Procedee tactice de pătrundere
▪ Intercepția
▪ Închiderea unghiului de apărare
▪ Diferite sisteme de joc: în trepte, om la om și glisant (apărare)
▪ Variante de joc cu temă
▪ Acțiuni tactice colective și individu ale ce vor cuprinde procedee tehnice învățate
▪ Cunoștințe privind regulile de joc ”34
Toate aceste elemente de conținut pot fi adaptate programului nostru pentru dezvoltarea
rezistenței generale dar ne vom axa cu precădere pe următoarele elemente tehnice și t actice :
purtarea balonului din alergare, prinderea balonului cu două mâini din deplasare, culegerea
balonului după sol din alergare, pasa din alergare, pasa încucușată , pasa peste umăr, smulgerea
tag-urilor din alergare, jocul în diferite sisteme de joc c u variante de joc.
Considerăm că aceste elemente se pot adapta mai ușor și sunt mult mai relevante pentru
dezvoltarea calității motrice rezistența, fiind posibilă modificarea parametrilor efortului în
sistemele de acționare utilizate.
34 Anexa nr.2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 3393/28.02.2017, programe.ise.ro/Actuale/Gimnaziu –
2017.aspx , ultima accesare (05.04.2017, ora 13:48)
31
2.4 P lanifica rea lecțiilor de educație fizică cu mijloace aferente rugby -tag
În continuare vom prezenta programul cu mijloace aferente rugby -tag aplicat elevilor
clasei a VII -a. Programul a început în prima săptămână de școală 12 -16 septembrie 2016,
urmând să se desfă șoare în următoarele 10 săptămâni, până în săptămâna 14 -18 noiembrie 2016.
Săptămâna 21 -25 noiembrie 2016 a fost destinată evaluarilor finale.
Tabel 2.2 Sistemul de acționare pentru dezvoltare rezistenței cu mijloace aferente rugby -tag
Săptămâni de școală Conținut
Sisteme de acționare Dozare/tempo/observații
S1. 12 -16 sept. Puratarea balonului, smulgerea
tagului din deplasare 4 serii – 5
repetări(5x40m=200m), pauză
pasivă 90 ’’ , tempo 1 /4.
S2. 19 -23 sept. Purtarea balonului, smulgerea
tagului din depla sare 5 serii – 5
repetări(5x40m=200m), pauză
pasivă 90 ’’ , tempo 2/4.
S3. 26 -30 sept. Prinderea și pasarea balonului
din deplasare, joc bilateral 5 serii – 5
repetări(5x40m=200m), pauză
pasivă 60 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 3 reprize (8
minute)
S4. 3-7 oct. Prinderea și pasarea balonului
din deplasare, joc bilateral 5 serii – 5
repetări(5x40m=200m), pauză
pasivă 60 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 3 reprize (8
minute)
S5. 10 -14 oct. Pasa încucișată și joc cu temă 5 serii – 5
repetări(6x40m=24 0m), pa uză
pasivă 90 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 4 reprize ( 7
minute)
S6. 17 -21 oct. Pasa încucișată și joc cu temă 5 serii – 5
repetări(6x40m=24 0m), pauză
pasivă 60 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 4 reprize ( 8
minute)
S7. 24 -28 oct. Pasa redublată și j oc cu temă 5 serii – 5
repetări(7x40m=280m), pauză
pasivă 90 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 4 reprize ( 7
minute)
32
S8. 31 -4 noi Pasa redublată și joc cu temă 5 serii – 5
repetări(7x40m=280m), pauză
pasivă 60 ’’ , tempo 2/4.
Jocul bilateral – 4 reprize ( 7
minute)
S9. 7 -11 noi Joc bila teral cu diverse teme
(punctul se acordă doar din
pasa încucișată sau redublată,
sau diverse punctaje la fiecare
tip de acțiune) Joc bilateral cu reprize multiple
, 3 x 10 min pauză 2 min.
S10. 14 -18 noi Joc bila teral cu div erse teme
(punctul se acordă doar din
pasa încucișată sau redublată,
sau diverse punctaje la fiecare
tip de acțiune) Joc bilateral cu reprize multiple
, 4 x 10 min pauză 1 min.
S11. 21 -25 noi Evaluare rezistență Alergare 4 minute, cu
înregistrarea distanț elor parcurse
în acest timp.
Astfel , elevilor clasei a VII -a li s -a aplicat un program judicios elaborat în conformitate
cu particulaitățile lor fizice ale vârstei. Programul a fost structurat pe 10 săptămâni de la
începutul semestrului I (12 septembrie ) până în săptămâna a 10 -a (21 -25 noiembrie).
Programul a conținut exclusiv mijloace aferente jocului de rugby -tag. De asemenea acesta
a fost elaborat astfel încât volumul de lucru, tempoul și complexitatea efortului să crească în
conformitate cu princip iile educației fizice , de la ușor la greu, de la simplu la compelx și de la
cunoscut la necunoscut. Efortul în cadrul lecțiilor a fost unul în totalitate aerob. Înțelegând
particularitățile de efort ale acestei vârste, am conceput acest program astfel înc ât lecțiile să nu
fie foarte lungi și intense pentru a nu risca o neadaptare a acestora la specificul efortului.
2.5. Designul experimental. Elemente de statistică descriptivă
În demersul lucrării noastre vom utiliza designul experimental dar care va ap ela și la
un complex folosind metode descriptive prin care vom evalua,măsura, aprecia caracteristicile
acestui proces. Metodele utilizate sunt Metoda Experimentului, Metoda statistico -matematică
(pentru prelucrarea datelor cantitative), Metoda tehnică graf ică . Tipul cercetării este unul
experimental, cercetătorul intervenind,provocând apariția unor reacții. Caracteristica cercetării
este dată de faptul că are un caracter riguros matematic al metodelor cu cele două eșantioane,
33
fermă și permite controlul rez ultatelor și generalizarea lor. Scopul este de a descrie evol uția unui
proces de dezvoltare a rezistenței generale prin intermediul mijloacelor rugby -tag. De asemenea
cercetarea are o abordare explicativă care urmărește să facă înțeleasă cauza apariției pr ocesului
de dezvoltare a rezistenței și fitnessului general folosind metoda experimentală.
Selecția participanțiolor (școlarilor) a fost nonrandomizată cu elevi ce practică înotul în
cadrul școlii de proveniență, acesta reprezentând criteriul de selecție p reliminară în sine pentru
constituirea grupului experimental.
Variabila independentă a procesului nostru este reprezentată de programul de pregătire
prin mijloacele aferente rugby -tag. Prog ramul are în vedere un conținut conceput prin creșterea
volumului, intensității, complexității pentru grupul experimental. Această variabilă trebuie să
scoată în evidență efectele asupra variabilelor dependente , și anume progresul în rezistența
generală și a fitnessului general , formei fizice, în f inal demonstrandu -se su perioară în
comparație cu a unor copii ce nu au avut parte de același program.
Plecând de la acești indici va fi întocmit programul de pregătire pentru cele două grupe
consultând de asemenea structura anului școlar 2016 -2017 elaborat de Ministerul Educați ei
Naționale35 ținând seama de perioadele cu activitate școlara și anume între 12 septembrie 2016
și 2 iunie ( din motive de organizare ale studiului experimentul se va finaliza până la 1 mai
2017), perioadele legale de vacanță ale ciclului primar care sunt programate astfel: vacanța de
iarnă (24 decembrie 2016 – 8 ianuarie 2017), vacanță intersemestrială (4 -12 februarie 2017),
vacanța de primăvară (19 – 30 aprilie 2017) și vacanța de vară (17 iunie – 10 septembrie
2017). Programul lecțiilor de înot nu se v or schimba pe parcursul programului ,, Școala altfel” .
Conform perioadei cu activitate școlară excluzând perioadele de va canță vom avea la dispozitie
10 săptămâni efe ctive pentru pregătirea celor 22 de șco lari din experimentul nostru, această
perioadă fi ind începutul semestrul ui I.
35 www.edu.ro/cursurile -anului -școlar -2016 -2017 -încep -luni-12-septembrie -2016 ( ultima accesare 19.04.2017,
ora 16:00).
34
CAPITOLUL III PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
3.1 Prezentarea datelor. Rezultatele obținute la evaluări – testări după finalizarea
programului de pregătire
În continuare vom prezenta valorile rezultatelor înregistra te de grupul experimental
(clasa VII -a) la proba de alergare de rezistență pe 4 minute efectuate înaintea programului
respectiv după încheierea programului de dezvoltare a rezistenței cu mijloace rugby -tag.
Tabel 3.3. Rezultatele la proba de alergare de r ezistență înainte și după program al băieților din grupul
experimental
Nr. Elev Rezultat inițial Alergare de
rezistență (4 minute) (m) Rezultat final Alergare de
rezistență (4 minute) (m) Diferență între cele două
rezultate (m)
1. 924 1004 80
2. 940 1025 85
3. 991 1136 145
4. 984 1105 121
5. 1001 1254 253
6. 1011 1122 111
7. 990 1208 218
8. 979 1179 200
9. 921 1066 145
10. 969 1101 132
11. 970 1075 105
12. 1008 1095 87
13. 1010 1079 69
14. 955 1054 99
15. 967 1071 104
16. 983 1144 161
Medie Medie băieți – 975,2 m Medie băieți – 1107,3 m Diferență băieți – 132,1 m
35
Tabel 3.4. Rezultatele la proba de alergare de rezistență înainte și după program al fetelor din grupul
experimental
Nr. elevă Rezultat inițial Alergare de
rezistență (4 minute) (m) Rezultat final Alergare de
rezistență (4 minute) (m) Diferență între cele două
rezultate (m)
1. 678 755 97
2. 705 778 73
3. 729 805 76
4. 755 829 74
5. 768 845 77
6. 788 859 71
7. 795 878 83
8. 805 901 96
9. 815 908 93
10. 821 928 107
Medie Medie fete – 765,9 m Medie fete – 848.6 m Diferență fete – 82,7 m
În urma înregistrării acestor indici , am observat o creștere a randamentului materializat
în metrii parcurși în plus la băieți în medie de 132,2 metrii iar la fete o medie de 84,7 metrii.
Diferențele s -au înregistrat în aproximativ 3 luni calendaristice.
Tabel 3.5 Rezultatele capacității de efort înainte și după aplicarea programului (băieți)
Nr. elev Rezultatul inițial la
testul Ruffier Rezultatul final la
testul Ruffier Diferența între cele
două rezultate
1. 6,88 4,95 1,93
2. 6,75 4,91 1,84
3. 6,51 3,73 2,78
4. 5,99 2,98 3,01
5. 2,92 -0,44 3,36
6. 7,56 4,28 3,28
7. 3,12 -0,12 3,24
8. 4,01 -0,08 4,09
9. 8,05 4,05 4
36
10. 6,66 3,84 2,82
11. 6,89 4,89 2
12. 8,98 5,88 3,1
13. 9,22 6,21 3,1
14. 8,21 5,97 2,24
15. 8,64 5,12 3,52
16. 5,44 3,86 1,58
Medie băieți 6,18 3,75 2,43
Tabel 3.6 Rezultatele capacității de efort înainte și după aplicarea programului (fete)
Nr. elevă Rezultatul inițial la
testul Ruffier Rezultatul final la
testul Ruffier Diferența între cele
două rezultate
1. 6,28 4,88 1,4
2. 6,84 4,98 1,86
3. 7,10 4,92 2,18
4. 7,02 4,94 2,08
5. 7,28 4,95 2,33
6. 8,11 5,02 3,09
7. 6,44 3,86 2,58
8. 5,98 3,99 1,99
9. 5,99 4,55 1,44
10. 6,05 3,31 2,74
Medie fete 6,70 4,54 2,16
Tabel 3. 7 Indicatori ai adaptării organismului la efort pentru băieții din grupul experimental
Nr. Elev Indice Ruffier –
Dickson la
evaluarea inițială Indice Ruffier –
Dickson la
evaluarea finală Diferență între
cele două
rezultate
1 3,5 2,9 0,6
2 3,6 2,95 0,65
3 3,65 2,88 0,77
37
4 3,55 2,55 1
5 2,85 1,15 1,7
6 4,05 2,97 1,08
7 3,05 1,12 1,93
8 2,80 1,10 0,96
9 3,85 2,89 0,96
10 3 1,95 1,05
11 3,88 2,86 1,02
12 4,33 3,05 1,28
13 4,99 3,66 1,33
14 5,05 3,78 1,27
15 5,12 3,69 1,43
16 3,87 2,08 1,79
Tabel 3.8 Indicatori ai adaptării organismului la efort pentru fetele din grupul experimental
Nr. elevă Indice Ruffier –
Dickson la
evaluarea
inițială Indice Ruffier –
Dickson la
evaluarea finală Diferență între
cele două
rezultate
1 3,55 2,92 0,63
2 3,28 2,99 0,29
3 3,95 2,91 1,04
4 4,05 2,90 1,15
5 4,08 2,93 1,15
6 5,09 3,14 1,95
7 4,20 2,10 2,1
8 3,80 2,60 1,2
9 3,59 2,90 0,69
10 3,44 2,75 0,69
38
În continuare vom prezenta Mediana (Me), valoarea centrală, care împarte seria de
distribuție în două jumătăți egale pentru determinarea ulterioară a reprezentativității diferențelor
între indicii obținuți la pri ma evaluare și respectiv a doua în cazul probei de alergare respectiv
indicilor Ruffier și Ruffier -Dickson.
Tabel 3. 9. Mediane le rezultatelor obținute
Alergare de rezistență Băieți – 981,5 m înainte și 1103,3 m după
program
Fete – 778 m înainte și 852 m după program
Ruffier băieți 4,16
Ruffier fete 4,90
Ruffier -Dickson băieți 2,88
Ruffier -Dickson fete 2,91
39
3.2 Interpretarea datelor
Pentru început vom analiza valorile cele mai importante pentru studiul nostru,
înregistrate de grupul experimental și anume cele înregistrate în urma evaluării rezistenței
generale prin proba de alergare pe 4 minute.
Grafic 3.1. Media rezultatelor inițiale și finale la proba de al ergare 4 minute la băieți
Distanță evaluare
inițialăDistanță
evaluarea finală
Distanță evaluare inițială (m) 975.2
Distanță evaluare finală(m) 1107.39009501000105011001150Media rezultatelor inițiale și finale -băieți
Distanță evaluare inițială (m) Distanță evaluare finală(m)
40
Grafic 3.2 . Media rezultatelor inițiale și finale la proba de alergare 4 minute la fete
Pentru a demonstra și mai bine progresul înregistrat în graficul următor vom compara
medianele(Me), valorile centrale pentru ambele ev aluări ale grupului.
Grafic 3.3 . Medianele rezultatelor inițiale și finale la proba de alergare 4 minute – băieți Distanța medie
evaluare inițialăDistanța medie
evaluare finală
Rezultat evaluare inițială(m) 765.2
Rezultat evaluare finală (m) 848.6765.2848.6
720740760780800820840860Media rezultatelor inițiale și finale -fete
Rezultat evaluare inițială(m) Rezultat evaluare finală (m)
Medianele rezultatelor inițiale și finale băieți
Mediana distanței inițiale (m) 982
Mediana distanței finale (m) 1111.59821111.5
9009501000105011001150Mediana rezultatelor inițiale și finale -băieți (valoarea
centrală)
41
Grafic 3. 4. Medianele rezultatelor inițiale și finale la proba de alergare 4 minute – fete
Din graficul 3.1. reiese faptul că băieții din grupul e xperimental a u înregistrat un progres
evident din punct de vedere al rezistenței generale, evaluat prin proba de alergare, finalizând cu
un progres al distanței de alergare cu o medie de 1107,7 m față de cea inițială de 975,2 m.
De asemenea din graficul 3.2. observăm progresul fetelor în ceea ce privește distanța
parcursă la proba finală de 848,6 m față de cea inițială de 765,2 m.
Graficul 3.3. întărește această concluzie prin valorile rezultatului medianei băieților de
1111,5 m față de mediana inițială de 982 m. De asemenea și valorile fetelor în ceea ce privește
mediana rezultatelor înregistrează un progres (graficul 3.4) , mediana finală fiind 852 m față de
cea inițială de 778 m.
În continuare vă prezentăm și indicii rezultați din testul de capacitate de efort după
parcurgerea programului de dezvoltare a rezistenței prin mijloace aferente jocului de rugby -tag. Medianele rezultatelor inițiale și finale fete
Mediana distanței inițiale(m) 778
Mediana distanței finale(m) 852778852
740760780800820840860Mediana rezultatelor inițiale și finale -fete (valoarea
centrală)
42
Grafic 3.5. Ponderea indicilor Ruffier (capacitate de efort) – băieți
Grafic 3. 6. Ponderea indicilor Ruffier (capacitate de efort) – fete
Foarte
bine
19%
Bine
56%
Mediu
25%
Satisfăcător
0%
Nesatisfăcător
0%Indici Ruffier băieți
Foarte bine Bine Mediu Satisfăcător Nesatisfăcător
0%
80%
20%
0%
0%Indici Ruffier fete
Foarte bine Bine Mediu Satifăcător Nesatisfăcător
43
Următorii indicatori prezentați sunt indicii Ruffier -Dickson care ar ată adaptarea la efort
al organismului elevilor din studiul nostru.
Grafic 3. 7. Ponderea indicilor Ruffier -Dickson (adaptării organismului la efort) – băieți
Grafic 3. 8. Ponderea indicilor Ruffier -Dickson (adaptării organismului la efort) – fete
Formă excelentă
75%
Formă bună -medie
25%
Formă slabă
0%Indici Ruffier -Dickson băieți
Formă excelentă Formă bună-medie Formă slabă
Formă
excelentă
90%
Formă bună -medie
10%
Formă slabă
0% Indicii Ruffier -Dickson fete
Formă excelentă Formă bună-medie Formă slabă
44
Din graficele prezentate mai sus putem observa deosebita capacitate de efort al elevlilor
pe care s -a aplicat programul cu mijloace rugby -tag. 75% din băieți au înregistrat capacitate de
efort minim Bună conform clasificării Ruffier și 80% din fete. De asemen ea este important să
specificăm faptul că nici o fată și nici un băiat al clasei a VII -a nu a înregistrat o valoare a
fitnessului mai mică de Mediu, ceea ce ne face să credem cu tărie faptul că procedeele de
dezvoltare a rezistenței generale merg foarte bi ne împreună cu mijloacele aferente jocului de
rugby -tag.
Și în cazul adaptării organismului la efort conform indicilor Ruffier -Dickson calculate
pe baza acelorași valori s-au înregistrat rezultate remarcante. 75% din băieți au înregistrat o
formă excelent ă și 90% dintre fete.
De asemenea cum am specificat și în capitolul cu metodele de cercetare, am aplicat
Testul Wilcoxon pe baza rezultatelor băieților obținute la evaluările probei de alergare de
rezistență pe 4 minute.
Întrucât valoarea calculată T(0) este mai mică sau egală decât valoarea critică tabelară
(30) pentru N=16 , p=0,05, se respinge ipoteza de nul și se acceptă ipoteza cercetării. Există o
diferență semnificativă între valoarea inițială (ME=982) și valoarea finală (ME=1111,5).Testul
Wilcoxo n a fost calculat pe baza rangurilor pozitive iar R1 a fost atribuit celei mai mari valori
(cea mai mare distanță alergată de un băiat).
45
Capitolul IV CONCLUZII
Se mai pot aprecia și alți indicatori referitori la dezvoltarea fizică a școl arilor prin
intermediul rugby -tag școlar și de asemenea se mai pot preciza multe despre acest subiect, poate
în cadrul tezei de dizertație va avea o desfășurare mai amplă, însă în această lucrare am avut
tendința de a arăta și demonstra influența mijloacelor aferente jocului de rugby -tag asupra
școlarilor de gimnaziu din perspectiva calității motrice rezistența și a adaptării la efort . Un lucru
este cert, după studierea literaturii de specialitate putem afirma cu certitudine că rugby -tah ca și
modalitate de pr acticare a exercițiului fizic, un mod de practicare conștient și activ reprezintă
un succes garantat pentru dezvoltarea rezistenței generale a celor ce o practică la vârsta școlară.
Lucrarea de față și -a propus să sintetizeze o seamă de cunoștințe metodic e și
organizatorice, acumulate în practica ultimilor ani, fundamentate științific ca urmare a unor
studii teoretice, cunoștințe a căror aplicare în practică au condiționat calitatea procesului
instuctiv -educativ ș i implicit a dezvoltării calității motrice rezistența.
Scopul propus de această lucrare a fost de a aduce la cunoștință tuturor oamenilor,
posibilitățile și finalitățile benefice oferite de această disciplină sportivă în plan fizic (somatic
și funcțional), sociale și din punct de vedere a formei f izice/adaptabilității la efort a copiilor în
urma parcurgerii unui program conștient elaborat.
În primul capitol am subliniat aspectele importante referitoare la comportamentul
copilului de vârstă școlară, ritmul cronobiologic al apariției aptitudinilor, legile creșterii cu
precizarea ritmului lent de creștere în perioada 10 -14 ani, etapele dezvoltării organismului uman
și nu în ultimul rând particularitățile fizice și neuropsihice ale copilului de vârstă școlară de
gimnaziu . Am realizat și o delimitare ce se impunea, între conceptul de creștere și dezvoltare a
organismului uman, aspect înțeles deseori ca fiind același lucru, cu toate că am oferit argumente
plauzibile și bine fundamentate științific referitor la creștere, care este subordonată dezvoltării.
De asemenea am adus o serie de principii și regului metodice ce trebuie respectate în
educația fizică școlară și am atras atenția asupra modului de aplicare a acestora în practica
domeniului pentru a obține rezultatele dorite. Tot în acest sens am sublini at faptul că școlarul
de vârsă 10 -14 ani este într -o perioadă cu pusee de creștere și tot precesul trebuie adaptat
capacităților și posibilităților lui astfel încât parcursul unui astfel de program să nu ne conducă
spre finalități dezastruoase sau dezamăgi toare din punct de vedere al sănătății fizice sau psihice.
46
În capitolul doi, am definit și specificat premisele, scopul, obiectivele, sarcinile,
ipotezele și metodele de cercetare. Astfel, în lucrarea de față am plecat de la premisa că
mijloacele aferente jocului de rugby -tag la vârsta șco lară de gimnaziu poate aduce cu sine ca
rezultate benefice, o dezvoltare a rezistenței generale și a capacității de efo rt a copiilor ce
practică rugby -tag la vârsta școlară de gimnaziu în lecțiile de educație fizică. Scop ul a fost
reprezentat de sublinierea rolului educației fizice ș colare prin intermediul rugby -tag în
dezvoltarea calității motrice rezistența a copiilor ce îl practică. Obiectivele cercetării au constat
în: evidențierea unui program optim de dezvoltare a re zistenței elevilor de gimnaziu prin
mijloacele rugby -tag și identificarea metodelor și mijloacelor de dezvoltare a rezistenței
generale adecvate. Sarcina cercetării a constituit -o studierea literaturii de specialitate , stabilirea
eșantionului de participan ți, elaborarea programului cu mijloace rugby -tag,testarea
inițială ,aplicarea programului de în lecția de educație fizică ,testarea finală ,prelucrarea și
interpretarea datelor și elaborarea concluziilor .
În studiul de față am plecat de la următoarele premise : dacă se va interveni cu un program
de mijloace aferente jocului de rugby -tag, adecvat particularităților elevilor de ciclu gimnazial
se pot constata ameliorări la nivelul rezistenței generale și utilizarea mijloacelor aferente jocului
de rugby -tag poate determina dezvoltarea fitnessului de bază al elevilor din ciclul gimnazial (a
capacității de efort și a adaptării la efort) . Aceste premise au fost pe deplin demonstrate, dovadă
fiind rezultatele obținute în cadrul evaluării finale, unde toți elevii au în registrat o rezistență
superioară și o adaptare la efort peste limitele inițiale. Datorită faptului că studiul nostru a avut
și un caracter experimental, am prezentat un program, elaborat și parcurs de grupul experimental
care să fie întocmai cu datele șco lare, cu programul calendaristic și competențele finale dorite.
Prin prelucrarea datelor obținute la finalul evaluărilor, am demonstrat ipotezele cercetării
obținând indici superiori pentru grupul experimental atât în plan ul calității motrice rezistența c ât
a indicilor de fitness și adaptare la efort.
Dorim ca în finalul acestei lucrări, în care am dezbătut problemele acti vității de practicare a
rugby -tag, să subliniem câteva aspecte care ni se par deosebit de impor tante. Recomandăm ca
antrenorii și profes orii de educați e fizică de la centrele de inițiere să încerce să privească realist
activitatea, pentru a concepe o strategie ef icientă de practicare nu doar a rubgy -tag ci si a
întregului fenomen rugby . În acest sens pentru viitor trebuie să delimităm mai exact aspecte
precum:
47
• învățarea rugby -tag de către copii și tineret, să fie privit mai ales prin prisma atingerii
obiectivului social, evitarea accidentelor, întărirea sănătății;
• în procesul de instruire să se urmărească 2 etape mari: etapa când domina ca racterul
formativ (până în jurul vârste de 10 ani la fete și 11 ani la băieți) și etapa când instruirea
capătă caracter prospectiv și prelucrarea spcializată a organismului pentru susținerea
eforturilor specifice conținute d e probele de concurs oficial.
• procesul de adaptare la specificitatea efortului să beneficieze de aportul exercițiilor
aerobe care vor determina o creștere evidentă a volumului general de lucru, ceea ce nu
trebuie să fie înțeles ca și intensitatea (volumul acesteia) poate crește proporți onal cu
volumul general de practicare a rugbyului ;
• procesul d e formare a viitorilor practicanți de rugby să pornească de la practicarea
consecventă a principiului multilarității, practicarea singulară a rugbyului nefiind în
masură să asigure acest obiectiv dominant;
• orice modificare de concepție sau orientare metodică să aibă în vedere necesitatea
imperioasă de a găsi formula, cadrul oraganizatoric nou, adecvat, care să sprijine
întreaga activitate;
• funcționalitatea bazelor de antrenament trebuie aduse la un nivel ridicat pentru a putea
pune la dispoziție condiții de pregătire optime pentru viitorii practicanți ai rugbyului .
Toate aceste probleme corect rezolvate vor reuși să concure la atingerea a două mari
deziderate ale succesul ui dezvoltării fizice : spori rea bazei de selecție prin practicarea a cât mai
multor copii a rugby -tag și ulterior rubgy în 7,13 sau 15 și stabilirea vârstei când eforturile mai
intense, eventual cu încărcătură mare pot fi suportate de organismul tânărului, evitandu -se astfel
fenomenu l de supraantrenament și consecințele sale – plafonar ea precoce a tinerilor atât în sfera
fizică cât și în cea psihică.
Astfel sper ca prin această lucrare am reușit să demonstrez pe cât de importantă este
problema dată, ce impact are ea asupra copiilor d e vârstă școlară a gimnaziului ce practică
rugby -tag, iar cel mai important lucru, cum poate un om utiliza toate aceste informații în
interesele proprii, în dezvoltarea sa ca entitate bio -psiho -socială.
48
BIBLIOGRAFIE
1. Bota, C., Fiziologia educației fizi ce și sportului, (1993), Editura Ministerului Tineretului
și Sportului, București
2. Bota, C., Fiziologie, (2000), Editura Globus, București
3. Bota,C., Fiziologie general ă:aplicații la efortul fizic, (2002), Editura Medicală.
București
4. Cârstea, G., Didactica ed ucației fizice, (2001), A.N.E.F.S., București
5. Cordun, M., Kinantropometrie, (2009), Editura CD Press, București
6. Demeter,A., Bazele fiziologice ale educației școlare, (1974), Editura Stadion,București
7. Dragnea, A., Măsurarea și evaluarea în educație fizică ș i sport, (1991), Editura Sport –
Turistm,București
8. Dragnea, A., Teoria activităților motrice, (2000), Editura Didactică și Pedagogică,
București
9. Drăgan, I., Practica medicinii sportive, (1989), Editura Medicală, București
10. Epuran, M., Psihologia sportului, (1968), Editura CNEFS,București
11. Gandelsman, A.B., Fundamentarea fiziologică a antrenamentului,București, (1973),
Editura Stadion
12. Guyton, A.C., Fiziologie, (1996), Editura Medical ă Amaltea, București
13. Horghidan, V., Metode de psihodiagnostic, (1998), E.D.P., R .A., Bucure ști
14. Mitra, G., Mogoș, A., Dezvoltarea calităților motrice, (1977), Editura Sport -Turistm,
București
15. Popescu, A.D., Predescu, C., Fiziologie – Lucrări practice de fiziologie și fiziologia
efortului, (2009), Editura Moroșan, București
16. Predescu C., Popescu A.D., Fiziologia efortului la copii și juniori, (2011), Editura
Discobolul,București
17. Predescu, C., Fiziologia sistemelor funcționale vegetative, (2009), Editura Moroșan,
București
18. Scarlat, E., Lecția de educație fizică, (1981), Editura Sport -Turis m, București
19. Șerbănoiu, S., Tudor, V., Teoria și metodica educației fizice și sportului, Curs universitar
49
20. www.edu.ro/cursurile -anului -școlar -2016 -2017 -încep -luni-12-septembrie -2016 ( ultima
accesare 19.04.2017, ora 16:00)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: REZISTENȚA PRIN MIJLOACE AFERENTE JOCULUI DE RUGBY -TAG LA NIVELUL ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZI AL Coordonator științific: Conf .univ.dr Dan BADEA… [612213] (ID: 612213)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.