Politica externă a României văzută prin campaniile electorale pentru președinție 1990 -1996 Coordonator științific : Prof. Marcela S ălăgean… [612173]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI ”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOS OFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ
ISTORIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Prof. Marcela S ălăgean

Absolvent: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI ”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOS OFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE
ȘI ISTORIE CONTEMPORANĂ
ISTORIE

Politica externă a României văzută
prin campaniile electorale pentru
președinție 1990 -1996

Coordonator științific :
Prof. Marcela S ălăgean

Absolvent: [anonimizat]
2020

Cuprins:
1. Introducere
1.1. Scopul și obiectivele lucrării
1.2. Motivația alegerii temei
1.3. Încadrarea temei în literatura de specialitate
1.4. Metodologia cercetării
2. Contextul Internațional
3. Campania electorală din 1990. Politica externă 1990 -1992
3.1. Candidați. Programe electorale.
3.2. Politica externă 1990 -1992
3.2.1. Relațiile cu vecinii
3.3. Concluzii
4. Campania electorală din 1992. Politica externă 1992 -1996
4.1. Candidați. Programe electorale
4.1.1. Dezbateri
4.2. Politica externă 1992 -1996.
4.2.1. Direcții generale
4.2.2. Relațiile cu NATO și Statele Unite
4.2.3. Uniunea Europeană
4.2.4. Relațiile cu vecinii
4.3. Concluzii
5. Viziuni post -1996

Lista abrevierilor
CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
CDR – Convenția Democratică din România
CE – Comunitatea Europeană
CFSN – Consiliul Frontului Salvării Naționale
CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Națională
CSI – Comunitatea Statelor Independente
FDSN – Frontul De mocrat al Salvării Naționale
FSN – Frontul Salvării Naționale
NATO – Tratatul Organizației Nord -Atlantice
OCEMN – Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PNL – Partidul Național Liberal
PNȚCD – Partidul Naționa l Țărănesc Creștin -Democrat
PUNR – Partidul Unității Naționale din România
UDMR – Uniunea Democrată Maghiară din România
UE – Uniunea Europeană
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

1

1 Introducere
În urma evenimentelor din anul 1989, care au dus în final la căderea “Cortinei de
Fier”, prăbușirea sistemului internanațional și instaurarea democrațiilor în Europa de Est,
inclusiv România, doresc să explic politica externă a României în acest nou context
democr atic, înconjurat de un nou proces electoral și de noile realități din contextul
internațional.

1.1 Scopul și obiectivele lucrării

De la sfârșitul Revoluției din 1989, în noul context internațional creat, România avea
nevoie ca obiectivele sale în materie de politică externă să fie redefinite. Lucrarea își propune
să analizeze politica externă a României din perioada 1990 -1996 prin viziunea candidaților
din campaniile electorale pentru alegerile prezidențiale. Din punctul meu de vedere analiza
perioadei respec tive ne va oferi șansa de a clarifica motivațiile politcii externe a României
din această perioada, fiind un subiect parțial studiat din cauza nepopularității subiectului
politcii externe din primele campanii electorale organizate după anul 1989.
Această perioadă este caracterizată de evenimente cu un impact internațional major
și este reprezentativă pentru studiul nostru, privind evoluția politicii externe în aceste
schimbări politice. Nu vor fi neglijate nici procesele de aderare la structurile europene,
precum NATO și Uniunea Europeană. Vor fi explicate fundamentele politcii externe
conduse de România și schimbările provocate de acțiunile factorilor decizionali.

1.2 Motivația alegeri i temei

Am ales să studiez politica externă a României datorită afinității mele față de țara de
proveniență , poziția geografică a acesteia și potențialul geopolitic pe care îl poate atinge,
mai ales în cadrul Alianței Nord -Atlantice și Uniunea Europeană. România are o tradiție

2
istorică bogată și relații vechi cu statel e europene, având o legătura istorică cu Occidentul,
dar și cu statele vecine sau cele din Est, cum ar fi Rusia sau Moldova.
M-a interesat foarte mult modul cum au reacționat factorii decizionali de la București
în timpul unor evenimente importante din is toria României, iar acest lucru mi -a stârnit
interesul de a cerceta motivațiile acestora și de a înțelege și explica mai bine raționamentul
din spatele deciziilor privind politica externă.

1.3 Încadrarea temei în literatura de specialitate

În privința abordă rilor istorice a subiectului nu exista numeroase studii făcute pe
acest subiect. În privința problematicii campaniilor electorale, Marius Mureșan în lucrarea
sa “Destinația Cotroceni. Alegeri prezidențiale în România 1990 -2014”, analizează
îndeaproape prog ramele electorale ale candidaților regâsindu -se și aici temele de politică
externă din acea perioadă. Implicația factorilor externi și direcțiile de politică externă sunt
analizate și de către Florin Abraham, respectiv Ruxandra Ivan, însă abordarea acestor a este
una generală. Studiul de față oferind o perspectivă din poziția liderilor și a programelor
acestora. S-au făcut și studii în ceea ce privește relațiile României cu vecinii din această
perioadă, un exemplu fiind autorul Nikolaos Tzifakis . Gabriel And reescu și Valentin Stan
sunt specialiști care analizează conceptele și motivațiile din perspectiva internațională a
politicii externe a României și oferă o viziune diferită privind percepția politicilor conduse
de România în această perioadă.

1.4 Metodologia cercetării

Această teză de licență își are spectrul de cercetare în zona Istoriei Relațiilor
Internaționale din secolul al XX -lea. Acoperind o perioadă recentă din istorie, poate fi
considerat un studiu de caz pe politica externă a României. Se va folosi analiza calitiativă,
care va permite conducerea unei analize mai flexibile fără a avea perspective limitate sau
predeterminate. Această abordare este caracterizată prin folosirea diferitelor metode :
interviuri, materiale de arhiv ă, colecție de documente, a nalize de document, articole din
ziare.

3
Vor fi folosite pentru cercetare, ziarele mari din perioada , precum “Adev ărul” sau
“România liberă”, colec ții de documente din jurnale în limba engleză, “Romanian Journal
of International Affairs”, interviuri cu per sonaje ce au ocupat funcții politice cu un caracter
decizional privind politica externă. Ca surse primare, putem cataloga și cărțile scrise de
candidații la funcția de președinte. Pe lânga acestea, s -au folosit și surse secundare, studii și
lucrări general e din literatura de specialitate. Însă, trebuie să luam în calcul și studiile din
celelalte discipline, care se interesectează cu istoria, precum geopolitca sau sociologia.

2 Contextul internațional

Evenimentele de la finalul anilor ’80 au dus la sf ârșitul regimurilor comuniste în
Europa de Est, implicit în România. Regim ul dictatorial condus de Nicolae Ceaușescu a
cunoscut o lungă perioadă de izolare diplomatică, din prisma unor decizii politice pe p lan
extern, dar și intern. Perioada trebuie descrisă pentru a înțelege mai bine situația României
și acțiunile actorilor politici de dupa anul 1989.
La debutul său , în anul 1965, regimul lui Nicolae Ceaușescu a condus o politica
externă deschisă, de apropi ere față de comunitatea internațională, prin care a vrut să își arate
independența față de U.R.S.S., dar și deschiderea largă față de statele din occident. Mai multe
decizii și acțiuni pe plan extern au reliefat această atitudine a noului regim, printre ca re și
relația României cu Tratatul de la Varșovia, în care statul român se va implica din ce în ce
mai puțin prin atitudinea autonomă pe care o adoptă față de Uniunea Sovietică.1 Această
atitudine independentă s -a manifestat și în cazul invaziei Cehoslov aciei din anul 1968, la
care România nu a participat – o acțiune ce a impresionat opinia publică din străinătate și l –
a adus pe Ceaușescu într -un peisaj central al lumii socialiste, impresionând occidentul.2
Până la mijlocul anilor ’70, Rom ânia și -a conti nuat politica externă deschisă, astfel,
a reușit să încheie acorduri cu organizații economice internaționale ca Fondul Monetar
Internațional și Acordul General pentru Tarife și Comerț. România s -a bucurat și de vizitele

1 Dennis Deletant, New Evidence on Romania and the Warsaw Pact 1955 -1989, disponibil la :
https://www.wilsoncenter.org/publication/new -evidence -romania -and-the-warsaw -pact-1955 -1989
2 Marcela S ălăgean, Introducere in istoria contemporană a României , Cluj -Napoca, Presa
Universitară Clujeană, 2013, p.138.

4
unor lideri prestigioși, precum Char les de Gaulle (1968) și Richard Nixon (1969) . Această
perioadă de “dezghe ț”, ini țiată de Gheorghe -Gheorghiu Dej și continuată de Nicolae
Ceaușescu, va înceta odată cu dorința celui din urmă de a a -și instaura un regim de dictatură.
Regimul dictatorial a lui Nicolae Ceaușescu a fost analizat îndeaproape de mai mulți
specialiști, printre care și Vladimir Tismaneanu, care a fost președintele comisiei ce a
întocmit raportul final privind analiza dictaturii ceaușiste.3 Autorul vorbește despre
instaurarea unui “stalinism na țional ”, bazat pe politici represive și pe un control masiv asupra
societății printr -un instrument specific – Securitatea.4 Ceaușescu a jucat cartea politicilor
naționaliste, șovine, violând în repetate rânduri drepturile omulu i, un subiect ce a atras
atenția și a adus îngrijorarea opiniei publice internaționale.
La sfârșitul anilor ’70, popularitatea lui Ceau șescu a scăzut drastic, iar din acest punct
de vedere, în domeniul relațiilor internaționale și a politcii externe se man ifesta o izolare
progresivă. Pe lângă aceste lucruri, regimul era contestat și din exterior, dar au apărut mișcări
de disidență și în interiorul țării.
Această izolare pe plan internațional s -a adâncit în anii ’80. Dificult ățile economice
din această perio adă s -au agravat și din cauza politicilor financiare ale dictatorului, care
dorea să achite în grabă datoria externă a țării. Această acțiune a presupus luarea unor
anumite măsuri drastice pe plan intern (raționalizarea alimentelor, energiei, apei etc.), s oluții
ce au deranjat opinia publică străină și au deraiat România din comunitatea internațională.
S-a creat o situație catastrofală, care a generat mișcări de disidență la mai multe niveluri,
inclusiv în interiorul aparatului de partid.
Pe plan internațio nal, venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov va produce imense
schimbări prin politicile sale glasnost și perestroika, care sunt considerate de mai mulți
experți unele dintre cauzele prăbușirii regimurilor comuniste. Transparență și restructurare,
două co ncepte, care se completau unul pe altul, dupa spusele liderului rus . Însă aceste noi

3 CPADCR, Raport final , București, 2006, disponibil la:
http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport_final_ CPADCR.pdf
1 4 Vladimir Tism ăneanu, Understanding National Communism : A Comparative Approach to the
History of Romanian Communism , disponbil la: https://www.wilsoncenter.org/publication/25 -understanding –
national -stalinism -comparative -approach -to-the-history -romania n

5
reforme nu au fost văzute de Ceaușescu ca fiind folositoare construirii socialismului. Astfel,
relațiile dintre cele două state au avut o evoluție tensionată.
În timp ce în tot Estul Europei, regimurile comuniste au fost cuprinse de un val de
reforme, România a rămas complet izolată, din pricina politicilor conduse de Nicolae
Ceaușescu, care era reticent în privința reformei, astfel, acesta a făcut din România, în
preajma anului 1989, singurul stat anti -reformă din blocul comunist. Deși, datoria externă a
fost achitată complet la începutul anului 1989 , măsurile luate pentru desăvârșirea acesteia au
cauzat cons ecințe devastatoare pentru regimul dictatorul ui care a condus Rom ânia timp de
aproape 25 de ani . România s -a confruntat cu probleme economice grave în această perioadă,
problematica datoriei externe, dar pe lângă acestea și problemele privind legitimitatea lui
Ceaușescu. Regimul acestuia a devenit din ce în ce mai conte stat, ca urmare au apărut tot
mai multe mișcări de disidență 5. Însă regimul a fost contestat și de către democrațiile din
Vest, astfel la finalul Revoluției din 1989, România era un stat complet izolat, fără relații în
afara blocului comunist , care a fos t recent destructurat.
România intra într -o perioada de tranziție , înfruntându -se cu probleme interne (starea
economiei ; aparatul institu țional al statului ), dar și externe (legitimitate pe plan internațional ;
clarificarea unei direc ții). În urma vidului p olitic lăsat de Revoluția din Decembrie 1989, un
nou organism politic a preluat responsabilitatea de a conduce România, provizoriu, până la
următoarele alegeri. Consiliul Frontului Salvării Naționale își asuma puterea și
responsabilitatea de a conduce Româ nia spr e comunitatea occidentală, urmând calea unei
democrații “originale”, 6 termen folosit foarte des de Ion Iliescu, unul dintre liderii F.S.N. și
viitor candidat la alegerile prezidențiale.
Lunile în care țara a fost administrată de provizoratul C.F.S.N. au fost pline de
tensiuni sociale, politice și economice. Au fost mai multe momente în care situația internă
putea exploda, cele mai multe începând de la manifestații de stradă, ajungându -se la
descinderi ale min erilor (mineriadele din 29 ianuarie și 12 februarie), chemați de liderii
F.S.N. pentru a calma spiritele pe străzile din capitală.7 Momentul critic al acestor tensiuni
l-au marcat conflictele inter -etnice de la Târgu -Mureș, din martie 1990 , care au creat tensiuni

5 Florin Abraham, Transformarea României: 1989 -2006 . Rolul factorilor externi , Institutul Na țional
pentru Studierea Totalitarismului, București, 2006, p. 59
6 Ioana Literat, Original democracy. A rhetorical analysis of Romanian post -revolutionary politi cal
discourse and the University Square protest of June 1990, în “Central European Journal of Communication”,
Vol. 5, No.1(8), spring 2012, p.29.
7 Marius Mureșan, Destinația Cotroceni. Alegeri prezidențiale în România 1990 -2014 , Casa Cărții
de Știință, 20 19, p.21.

6
între autoritățile române și cele din Ungaria, dar au atras și atenția opiniei publice
internaționale . Problema minorităților va reprezenta un factor important în procesul de
integrare în comunitatea europeană.8 Însă, cele mai multe manifestații au avut loc între
opoziție (protestatarii, partidele istorice) și putere, care era reprezentată de Iliescu și F.S.N.
Acestea au izbucnit odată cu intenția F.S.N. de a candida la următoarele alege ri, în ciuda
faptului ca liderii organismului au declarat la finalul Revoluției că se vor ocupa doar de
administrarea statului până la alegeri. Astfel, a început o competiție electorală inegală,
F.S.N. -ul deținând un avantaj considerabil prin controlul principalelor mijloace de
comunicare și funcții ale aparatului d e stat.9 S-au iscat mai multe proteste prin țară, acestea
conturându -se în jurul Proclamației de la Timișoara.10 Punctul 8 prevedea interzicerea pe o
anumită perioadă de timp a dreptului de a candida la alegeri pe orice listă, persoanelor ce au
fost ofțer i de securitate sau activiști de partid în perioada comunistă.

3 Campania electorală din 1990. Politica externă a României 1990 –
1992.

Alegerile prezidențiale și parlamentare erau programate pentru data de 20 mai.11
Acestea erau primele a l e g e ri libere, cu caracter democratic, dupa aproape o jumătate de
secol sub comunism (ultimele alegeri libere au avut loc în anul 1937). Rom ânia funcționa pe
baza unor decre te-lege, în lipsa unei Constituții, astfel s -a elaborat o le ge electorală, care a
oferit baza legislativă pentru alegerea Președintelui, dar și a Parlamentului .12 Odată cu
publicarea acestui decret -lege, a reieșit și faptul ca persoanele cu decizie politică au optat
pentru un sistem constituțional semi -prezidențial , după modelul francez. Astfel, puterea
executivă este împărțită între Guvern și Președinte, cel din urmă având rolul unui mediator

8 Valentin Stan, Nationalism and European Security. Romania ’s Euro -Atlantic Integration .
Bucure ști, 1995, Centrul pentru Studii Internaționale
9 Ioana Literat, op.cit., p.29.
10 “Proclama ția de la Timișoara ” în Enciclopedia României, disponibil la :
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Proclama%C5%A3ia_de_la_Timi%C5%9Foara
11 Decret privind stabilirea datei pentru alegerea Parlamentului și a Președin telui României, în
“Adev ărul în libertate ”(Adev ărul de Cluj), An II, nr. 74, 20 mar. 1990. Disponibil la :
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789 /65017/1/BCUCLUJ_FP_PIV2093_1990_002_0074.pdf
12 Decret -lege nr. 92 din 14 mar. 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României,
în “Monitorul Oficial”, nr. 35/18 mar. 1990. Disponibil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=7528

7
între puterile statului, iar ca orice șef de stat, acesta are atribuții și în politica externă13. În
acest domeniu stipuland u-se o triangulație între trei oameni politici, Președintele, Prim –
ministrul și ministrul Afacerilor Externe.
Durata campaniei el ectorale era fixată pentru 60 de zile (Articolul 12), începând cu
19 martie (în mod oficial a început la 20 martie) . România, co mparată cu celelalte țări din
fostul bloc comunist este singura care a optat pentru alegerea funcției de președinte încă de
la primele alegeri libere, de după Revoluție. Pentru alegerile din 20 mai , în urma procesului
de strângere a semnăturilor necesare ( pragul de 100.000), și-au depus candidatura la Biroul
Electoral Central, trei candidați, Ion Iliescu din partea F.S.N., Ion Rațiu din partea P.N.Ț –
C.D. și Radu Câmpeanu din partea P.N.L.14 În continuare, ne interesează programele de
campanie electorale ale acestora și a pa rtidelor pe care le reprezintă, mai exact opțiunile de
politică externă, dar și temele de politică internă car e se intersectează cu problematica din
afacerile străine. După ce voi expune programele electorale, dezbaterile pe temele relevante,
voi contextualiza ideile la nivel internațional cu evenimentele întamplate.

3.1 Candidați. Programe electorale

Foarte interesant este faptul că în campania electorală din anul 1990, tema de politică
externă nu a prezentat un mare interes pentru candidați și partidele politice, deși printre
atribuțiile principale ale funcției de președinte este menționată și politica externă. Totuși, se
pot observa unele alinieri ale candidaților, mai ales a celor care r eprezentau “partidele
istorice” ( P.N.L. și P.N.Ț -C.D.).
La sfârșitul lunii martie 1990, se confirma candidatura lui Radu Câmpeanu la
alegerile prezidențiale din 20 mai 1990. Acesta a fost deținut politic în perioada 1947 -1956,
iar în 1973 a emigrat în Fra nța, unde a fost activ în presa locală, fiind un susținător al
dreptului la libertate.15

13 Lavinia Stan and Diane Vancea, Post-Communist Romania at Twenty Five , p.194
14 Marius Mureșan , op.cit ., p.24
15 Marius Mureșan , op.cit ., p.49

8
Programul adoptat de liberali, poate fi caracterizat ca fiind unul moderat. Ac esta
propune o tran ziție mai moderată spre democrație, dar și spre “Casa comun ă europeană ”16.
În aceasta privință, punctele ce privesc politica externă din programul electoral al P.N.L.
stipulează o integrare treptată în structurile occidentale, respectând angajamentele pe care
România le avea atunci, majoritatea fiind cu fostele țări satelit ale U.R.S.S., membre ale
Pactului de la Varșovia. Conform programului P.N.L., direcția politicii externe trebuia să fie
dezvoltată în primul rând prin stabilirea unor legături, parteneriate cu statele vecine, dar și
cu reluarea înțelegerilor cu sta tele din Occident.17
Tot un “partid istoric” este și Partidul Național Țărănesc, reînființat sub valorile
creștin -democrației, avându -l președinte pe Corneliu Coposu. Însă, PNȚCD este singurul
partid, care nu îl va avea pe liderul partidului, drept candid at la funcția de președinte. Pentru
alegerile din mai 1990, Ion Rațiu a fost desemnat candidatul PNȚ CD, susținu t și de alte
partide politice ( Uniunea Democrat Creștină, Partidul Național Român și Uniunea
Republicană)18.19 Ion Rațiu a fost un avocat, jurnal ist, politician , membru P.N.Ț în perioada
interbelică, care a locuit în perioada 1940 -1990 în Marea Britanie. A înființat Fundația Rațiu
și Uniunea Mondială a Românilor Liberi, iar după revenirea în țară a pus bazele z iarului
Cotidianul.20
În comparație c u programul P.N.L., traiectoria României privind politica exte rnă, în
concepția liderilor PNȚ CD este c lar îndreptată spre Occident, în același timp fiind evidentă
alegerea de îndepărtare față de U.R.S.S. Ion Rațiu s -a bazat pe legăturile sale pe care le -a
avea în Occident, evocând în repetate rânduri relațiile bune pe care le avea cu lideri
importanți din Vest (Jimmy Carter, Ma rgaret Thatcher). 21 Programul PNȚ CD susține și
necesitatea privatizării unor ramuri economice importante în România, după modelul țărilor
occidentale.22

16 Corneliu Achim, Petru Clej, Opțiuni electorale – Partidul Național Liberal, în “Rom ânia liberă ”,
Anul XLVIII, Nr. 14121 (Serie nou ă Nr. 87) 4 apr. 1990, p.3
17 Programul Partidului Național Liberal , în “Liberalul”, Anul XLIV, Nr. 3, 27 ian. 1990, p.1
18 M. Mureșan, op.cit., p.37
19 Ion Rațiu, Note zilnice. În fine, acasă , Ed. Univers, București, 1999, p.144
20 Profilul lui Ion Rațiu, valabil la :
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=270&cam=2&leg=1992&idl=4&pag=0&fbclid=IwA
R02gzScsU7YpKVZvgSZd_cTxaCjKHM9yQyHfpBjmSAFxdzInEaRbEK0p_U
21 Ion Ra țiu, op.cit., p.135
22 Un om în care puteți ave a încredere. Domnul Ion Rațiu candidat la președinție, în “Dreptatea”,
Anul XX, (Seria a IV -a nr.61) 19 apr. 1990, p.1

9
Ion Iliescu ocupa în momentul campaniei electorale funcția de președinte a
Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și era liderul Frontului Salvării Naționale. A
urmat studiile la Moscova, iar de profesie este inginer. Pe parcursul perioadei comuniste a
ocupat mai multe poziții în cadrul Partidul Comunist Român, făcând parte la un moment dat
din cercul apropiat al familiei Ceaușescu.23
La începutul lunii aprilie 1990, a fost adoptată Platforma -program a FSN, dar și
confirma rea candidaturii lui Ion Iliescu la funcția de președinte. În cele două puncte dedicate
domeniului politicii externe, putem observa o atitudine evazivă în ceea ce privește asumarea
unei directive clare în ceea ce privește viitorul României în relațiile int ernaționale. “O
politică externă de largă deschidere spre lume, de bună vecinătate, de pace și prietenie cu
toate popoarele ”, printre acestea incluz ându -se și U.R.S.S 24. Acesta a fost și unul dintre
motivele din cauza căruia, PNȚ CD și -a declarat opoziția față de FSN și candidatul Ion
Iliescu, pe lângă diferențele de viziune în materie de politici socio -economice.
Cele mai multe confruntări, dezbateri și schimburi de replici a u avut loc între
candidații PNȚ CD și FSN, existând o competiție publică între cei doi, încă din luna ianuarie
a anului 1990, moment în care FSN a decis să participe la alergerile din luna mai. Ion Rațiu
a răspuns, în urma acestei decizii, că participarea FSN la alegeri va afecta procesul
democratic al acestora, un fapt vizibil și pentru țările din Vest. Astfel, această decizie va
afecta imaginea României și va avea consecințe negative pe termen lung. Iliescu a răspuns
prin reiterarea ideii de “democra ție originală ” și prin enunțarea faptului că România trebuie
să aibă criteriile ei propr ii, în vederea judecării lucrurilor, și nu trebuie să se ghideze după
niște direcții impuse de alte state.25 26
Pe cealaltă parte, Radu Câmpeanu, membru al CPUN, a evitat „clinciurile ” electorale
cu ceilalți candidați, prin conducerea unei campanii electorale mo derate.
Un moment important din campania electorală pentru alegerile prezidențiale l -a
reprezentat Dezbaterea televizată la Televiziunea Română din data de 17 mai. Cei trei
candidați s -au întâlnit față în față, având o discuție legată de cele mai importante teme din
campania electorală. Din stenograma dezbaterii televizate, putem constata poziționarea

23 Encilopedia Britannica, Iliescu , valabil la: https://www.britannica.co m/biography/Ion -Iliescu
24 Anne Jug ănaru, Alexandru Radu, FSN – Un paradox politic (1989 -1992). România
postcomunistă. O istorie partidelor politice în interviuri și documente , Volumul I, Ed. Pro Universitară, p.53
25 Ioana Literat, op.cit., p.30.
26 I. Iliescu, Momente de istorie , Editura Enciclopedica, 1995, București, p. 46

10
candidaților privind politica externă. În cazul lui Ion Iliescu, poziția râmâne neclară , fiindcă
România continua să fie aliat al U.R.S.S. și membră al organizației militare a Tratatului de
la Varșovia, în același timp evocând o dorință de a apă rea ca o țară dispusă la o largă
deschidere și reformare pe scena europeană. Ion Rațiu a precizat, în cadrul acestei dezbate ri,
nevoia României de a se orienta cât mai repede spre Vest, din nevoia resurselor financiare și
ajutorul economic pe care îl pot oferi statele occidentale. Legat de tema economică, care se
intersectează cu modelul de dezvoltare ales de România, Ion Ilies cu este adeptul unei
reforme graduale a economiei, prin etape, care va duce la transformarea sistemului economic
după model occidental. Dacă din punct de vedere politic, renunțarea la valorile
comunismului era ireversibilă, în domeniul economiei, Iliescu s ugerează păstrarea unor
elemente colectiviste, precum cooperativele. Ceilalți candidați își exprima opinia de a se
rupe total de val orile comuniste și orientarea că tre modelele din Vest.27
Alegerile prezidențiale din “Duminica Orbului” au fost c âștigate ca tegoric de către
Ion Iliescu, cu un procentaj de 85,07%. Victoria detașată a lui Ion Ilie scu a întâlnit așteptările
opiniei publice. În urma sondajelor realizate înainte de alegeri, Iliescu era favorit în fața
candidaților din opoziție, pentru câștigarea c ompetiției electorale. Popularitatea și discursul
adaptat la nevoile societății l -au propulsat pe Iliescu în funcția de președinte al României.

3.2 Politica externă 1990 -1992

Cu ocazia inaugurării lui Ion Iliescu în funcția de președinte al României, acesta a
prezentat un discurs în care stipula nevoia procesului de democratizare și necesit atea
integrării României în comunitatea europeană, reiterând ideile de “libertate, pluralism,
demnitate, prosperitate, drepturile omului ”28. În același an , Ion Iliesc u a ținut un discurs la
Paris, în cadrul Conferinței de Securitate și Cooperare în Europa. Acest discurs prezintă niște
idei interesante despre politica externă a României și despre gân direa liderilor

27 Stenograma dezbaterii televizate din 17 mai 1990 de la Televiziunea Română, în “Adev ărul”,
Anul I, nr. 120, 19 mai 1990.
28 Domnița Ștefănescu, Cinci ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor 1989 -1994 ,
Ed. Mașina de scris, 1995, p. 88

11
români :“Politica extern ă a României este concentrată pe axiome inalterabile : cooperare,
înțelegere și respect reciproc, și adeziune la principiile dreptului internațional ”.29
Prima prioritate a administrației lui Iliescu a fost deschiderea României către lume,
cum a stipulat în articolele 9 și 10 din declarația CFSN, publicată imediat după Revoluție și
cum a repetat în mai multe rânduri în campania elect orală pentru alegerile din mai.30
Președintele României va căuta o soluție pentru a scoate țara din izolarea internațională prin
orice mod posibil. Dar și din ca uza educației marxist -leniniste, moștenirea politicii lui
Ceaușescu, liderii români vor ezita să își asume o poziție clară privind relația cu U.R.S.S.
(din 1991 Rusia), dând naștere unei combinații mixte dintre o atitudine izolaționistă și o
perspectivă de largă deschidere și reformare ca o țară europeană. Cu discursuri și acțiuni
instrumentale, statul român va căuta să fie văzut ca un stat european. România va fi între
aceste două poziții pentru mult timp din această perioadă și va căuta să adere la struct urile
europene, Uniunea Europeană, respectiv N.A.T.O. din motive economice și strategice, de
asemenea pentru a rezol va conflictele cu țările vecine din cauza constrângerilor celor două
organizații. Politica internă va avea un impact major asupra accederii României la structurile
europene, la fel cum procesul accederii va avea un impact considerabil asupra politcii interne
a statului român. În anul 1990, România avea două probleme politice importante : interne și
externe, care erau în legătură cu situația economică internă dezastruoasă. De aceea, putem
înțelege de ce tema economică din campania electorală a prezentat un interes major pentru
opinia pub lică. Modalitatea de dezvoltare aleasă avea să influențeze considerabil viața
românilor.
România nu avea o imag ine bună pe scena internațională, iar după cum vom vedea,
politica externă a României va fi pusă în situații dificile. Imaginea negativă este rezultatul
unor politicii interne (situația minorităților, de exemplu), dar și politica externă condusă de
liderii FSN din această perioadă contribuie la o dezvoltare mai încetinită în relațiile
internaționale.
În domeniul politcii interne nu doar situația minorităților a atras atenția opiniei
publice internaționale, ci și modul cum se aplică democrația, controlul guv ernului de fosta
nomenclatură comunistă, dar și reacțiile puternice ale autorităților privind problema

29 Tinu Dumitru, Discursul pr eședintelui României la reuniunea la nivel înalt de la Paris C.S.C.E.,
în “Adev ărul”, Anul I, nr. 239, 21 noi. 1990
30 Comunicatul Consiliului F.S.N. în Revi sta “Historia”, valabil la:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/comunicatul -catre -tara-al-consiliului -f-s-n-din-22-decembrie –
1989

12
minorităților sau intervențiile asupra protestelor societății civile (mineriadele).31 Toate
aceastea au creat o imagine nedemocratică a statului român față de comunitatea
internațională.
Atitudinea polit icii externe adoptate față de U.R.S.S și Republica Yugoslavă ( în
perioada exilării din comunitatea internațională) a pus România într -o situație ambiguă, care
a dus la respingere din partea Occidentului. România era izolată chiar și de statele din Europa
Est-Centrală, din cauza inactivității în cadrul CAER și Tratatului de la Varșovia din timpul
perioadei comuniste. Însă, și din cauza atitu dinilor față de minorități. Un rezultat al acestor
politici a fost refuzarea accederii României în grupul de la Vișegrad, în anul 1991.32 În
februarie 1991, Petre Roman prim -ministrul României de atunci a trimis o scrisoare
omologului său din partea Ungari ei, care privea acceptarea României la consultările de la
Vișegrad. Acolo urma să se discute încheierea unui acord politic, economic și cultural între
statele prezente, însă Petre Roman a fost refuzat. 33
Factorii decizionalii din România au ezitat să alea gă o poziție între Est și Vest. Dar
un acord a fost semnat între Uniunea Sovietică și România în aprilie 199134, în ciuda faptului
că regimurile comuniste s -au prăbușit în Europa de Est, iar URSS se afla într -o diminuare
structurală . Nici un stat din Europ a Est -Centrală sau din Balcani nu a semnat un astfel de
tratat cu URSS. Trebuie să menționăm faptul că URSS a avut o politică externă activă, chiar
și în perioada 1989 -1991 și în ciuda pierderii influenței în zonă nu a lăsat orice lucru la voia
întâmplării . După cum am văzut în cazul Lituaniei și intervenția armatei sovietice în Vilinius
în timpul Revoluției pentru independență. În orice caz, “Tratatul de prietenie” cu Uniunea
Sovietic ă a afectat evoluția relațiilor României cu statele occidentale și a înce tinit integrarea
în structurile europene.

3.2.1 Relațiile cu vecinii

Yugoslavia

31 Ioana Literat, op.cit., p.32
32 Grupul de la Vișegrad este o alianță politică și culturală între Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia
(în 1991 Cehoslovacia nu era dizolvată)
33 Domnița Ștefănescu, op.cit., p. 127.
34 Ibidem ., p. 137 -138

13
Imagine a României a mai fost, oarecum, afectată (față de statele din Vest) odată cu
momentul poziționării față de situația din Republica Yugoslavă. Războiul a început pe 26
iunie 1991 și a continuat până în 1995, când s -a semnat Pacea de la Daytona. În septembrie
1991 s -a decis aplicarea unui embargo asupra sârbilor, iar România l-a aplicat în mod oficial.
Însă, la granițe situația a devenit mai permeabilă, în sensul că populația română a sprijinit -o
pe cea iugoslavă, prin alimente și carburanți. România a ră mas neutră în conflict, dar a
sprijinit ilegal Serbia, în mare parte din motive economice. Totuși, România a sprijinit
decizia Națiunilor Unite, deși aceasta a suferit pierderi de aproximativ 7 -8 miliarde dolari,
în urma sancțiunilor impuse.35 36 Iar pe lângă acestea, ridicarea nivelului corupției și a pieței
negre s -a resimți t printre români. În plus, România trebuia să facă față fluxului de refugiați,
ce veneau din Nordul Serbiei.37 De precizat faptul că România era membru nepermanent în
Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din ianuarie 1990 și președinte al
Consiliului la acea vreme. Astfel, România s -a folosit de această oportunitate de a se afirmă
pe scena internațională ca un actor normal cu aceeași valoare ca celelalte state democratice.
În acel moment, România părea să se fi întors înapoi în anii ’70, când statul român se folosea
de platforma ONU pentru a -și promova politica externă.38
În ceea ce privește relațiile cu ceilalți vecini ai României au existat câteva chestiuni
ce trebuiau clarificate, după evenimentele din 1989. Cu scopul de a normaliza si tuația în
zonă și a oferi un cadru de stabilitate discuțiilor, disputele teritoriale și problema
minorităților ( în cazul Ungariei și Ucrainei) trebuiau rezolvate.
Bulgaria
În cazul Bulgariei , problemele s -au rezolvat fără disensiuni , datorită faptului că nu
existau pretenții teritoriale asupra teritoriului pierdut de România în 1940 (Cadrilaterul) , iar
în această privință România c u Bulgari a au semnat în ianuarie 1992, un Tratat de prietenie,
cooperare și bună v ecinătate și au decis să ajungă la un compr omis privind situația ce le
înconjura.39 S-au restaurat relațiile pragmatice, de o relativă prietenie între cele două entități.

35 Nikolaos Tzifakis, The Yugoslavs Wars Implactions on Romanian Security , Southeast European
Politics, 2001, Vol. 2., nr. 1, p.51
36 P. Ioan Mircea, Romania and The Yugoslav Conflict , European Security, 1994, vol. 3, nr. 1, p.157
37 Nikolaos Tzifakis, op.cit., p. 50
38 Robert Weiner, Romanian Foreign Policy an d United Nations , New York, Praeger Publisher
Divison, 1984, p.5
39 Tratat de prietenie, cooperare și bună vecinătate cu Bulgaria, valabil la :
http://www.dri.gov.ro/en/lege -nr-741992 -pentru -ratificarea -tratatului -de-prietenie -colaborare -si-buna –
vecinatate -dintre -romania -si-republica -bulgaria/

14
Cele două state vor urma traiectorii aproape identice spre integrarea în structurile europene
și vor avea abordări asemânătoare în privința stabilității regionale.40
Ungaria
Ceva mai co mplicată a fost situația cu Ungaria și Ucraina. Înainte de debutul
campaniei electorale, în luna martie, au avut loc conflictele inter -etnice de la Târgu -Mureș.41
Acestea au ridicat tensiuni le între România și Ungaria, privind modul cum este tratată
minoritatea maghiară de către autoritățile române. În timpul campaniei, Ion Iliescu a promis
o atenție mai mare minorităților, oferindu -le un cadru legislativ mai avantajos pentru
integrarea corectă în societate42, în ciuda faptului ca autoritatea guvernamentală a luat o
poziție de forță vis -a-vis de această situație.
Este clar faptul ca cele două țări avea u în acel moment diferențele lor , dar le-au avut
și de-a lungul timpului. Nu este necesar să ne readucem aminte, pentru că subiectul
Transilvaniei și a minorităților este unul cunoscut publicului. Totuși est e de menționat faptul
că aceste incidente în materie de politică internă, vor afecta relațiile bilaterale dintre cele
două state și vor încetini efortul acestora de a accede la structurile europene.
După evenimentele din ’89, minoritatea maghiara din Român ia s-a organizat într -o
organizație politcă, care să îi reprezinte interesele culturale și să îi apere valorile culturale și
identitare. Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) va căuta ajutor pentru
acțiunile sale și îl va găsi în guvernul de la Bud apesta. Cum am menționat mai sus, începutul
democrației post -decembriste din România s -a împiedicat de problema minorității maghiare.
Conflictul de la Târgu -Mureș a dus la un conflict deschis între guvernul maghiar și cel de la
București, privind problema minorităților. Declarațiile lui Ion Iliescu, care spunea că acest
conflict a fost declanșat de către un grup extremist venit din afara țării au ridicat tensiunile
dintre cele două țări la un nou nivel.
România a făcut eforturi considerabile pentru a stabi liza relațiile cu Ungaria. Astfel,
în mai 1991 se va semna un acord bilateral între cele două state priv ind spațiul aerian (Cer
deschis). 43Acest regim de “Cer deschis” va fi implementat cu succes și va încuraja

40 Background Note. Bulgaria , U.S. Department of Stat e, 2009, valabil la : https://2009 –
2017.state.gov/outofdate/bgn/bulgaria/143391.htm
41 Declara ția Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (cu privire la evenimentele de la Târgu
Mureș), în “Adev ărul de Cluj ”, An II, nr. 75, 21 mar. 1990.
42 Anne Jug ănaru, Alexandru Radu, op.cit., p.52
43 Acord din 11 mai 1991 între Guvernul României și Guvernul Republicii Ungariei privind
stabilirea unui regi m de Cer Deschis , Bucure ști, Romania.

15
deschiderea reciproca a fiecărei părți, spor ind predictibilitatea activității militare și întârind
încrederea între cele două țări. România și Ungaria au fost primele țări care au implementat
un regim de “Cer Deschis” cu succes, care va servi drept model pentru urm ătoarele acorduri
de acest tip.44 Cele două state au făcut un prim pas, în vederea unei “reconcilieri” necesare
pentru a accede la structurile europene, în special N.A.T.O., organizație ce nu permitea
accederea statelor dacă nu își rezolvau conflictele dintre ele, pentru a nu pune în perico l
securitatea și credibilitatea alianței.
Ucraina
Relația din perioada 1990 -1992 cu Ucraina va fi influențată de trecutul istoric,
orientarea politicii externe și a factorilor externi în context geopolitc și presiunea
organizațiilor internaționale.45 Pe lângă acești factori importanți, existau problemele
specifice, anume chestiunea granițelor ( Bucovina de Nord ș i Sudul Basarabiei) și a
minorităților. Relația dintre cele două state poate fi caracterizată ca “o ciudat ă combinație
de suspiciune și pragmatism politic.46 În perioada 1992 -1995 negocierile dintre cele două
state nu au dus la o evoluție în relațiile bila terale și din cauza susținerii Republicii Moldovei
de către România în conflictele violente cu care se confrunta.

Republica Moldova
În 1991 situația a evoluat drastic odată cu disoluția Uniunii Sovietice. Tratatul semnat
în aprilie 1991 cu URSS de către România a rămas neratificat odată cu desființarea Uniunii
Sovietice, însă acesta a pătat imaginea României în Occident și nu a servit scopurilor statului
român. Pe lângă acestea, tratatul a avut și consicențe asupra relației cu Republica Socialistă
Moldova, care devenea independentă în 1991 – Republica Moldova și intra în Comunitatea
Statelor Independente (CSI) în același an .47 Problema râmânerii Republicii Moldova sub

44 Kevin C. Hutcheson, Entry Into Force of The Treaty on Open Skies; And The Future of
Cooperative Aeriel Observation as a Confidence and Security Building Measure, Weatherhead Center for
International Affairs, 2001, p. 41-48
45 Ruxandra Ivan , Patterns of Cooperation and Conflict: Romanian -Ukrainian Bilateral Relations,
1992 – 2006 , prezentat la conferința internațională The New Frontiers of Europe: International, inter -ethnic
and inter-confessional relations, Cluj, Universitatea Babeș -Bolyai, 6 -8 aprilie 2006
46 Gabriel Popescu, Transborder State Reterritorialization in Eastern Europe: The Lower Danube
Euroregion, Ph.D., Departament of Geography, The Florida State University, 2006, p.195
47 Ratificarea deciziei aderării Moldovei la CSI a fost făcută abia în 1994.

16
umbrela Rusiei în CSI, a reprezentat un interes pentru politca externă a României. Intr -un
mod sau altul, obiectivul politicii externe față de Rep. Moldova era integrarea teritoriului
acesteia în statul român, iar situația creată de dizolvarea U RSS a adus în față această
oportunitate pentru România. Cum tratatul Ribbentrop -Molotov a fost denunțat în
Parlamentul României la 24 iunie 1991, reunificarea acestor teritorii era un obiectiv dorit de
major itatea populației48. Acel m oment a reprezentat o opțiune viabilă de reunificare după
model german, conform considerentelor lui Adrian Năstase, ministrul de externe de atunci .
49 Prăbușirea comunismului, a URSS și proclamarea independenței Moldovei au fost
considerate premise pentru consituirea acestei reunificări.50 În ciuda faptului ca Tratatul
Ribbentrop -Molotov a fost denunțat de România, liderii țării erau atașați de granițele stabilite
de tratatele internaționale, iar alterarea oricărei granițe ar fi pus o contră împotriva stabilității
și securității continentului european. Procesul reapropierii României către vechiul teritoriu a
fost blocat și d e frica reacției Rusiei, aceasta având un interes în acea zonă.

3.3 Concluzii

Pe parcursul primului mandat de președinte a lui Ion Iliescu, România a ezitat să își
asume o poziție clară în ceea ce privește politica externă, oscilând, chiar având tendințe spre
o orientare Estică (Tratatul cu URSS 5 apr. 1991). Această orientare vine și din preferințele
personale ale lui Ion Ili escu, care a fost educat în stilul marxist -leninist, întreaga lui carieră
politică de atunci fiind cuprinsă în sistemul comunist. Această ezitare a putut fi observată
încă din campania electorală pentru alegerile din mai, în cadrul mai multor interviuri și
dezbateri. Trebuie să luăm în considerare și situația internațională de atunci, 1990 -1992,
astfel atitudinea României poate fi explicată și prin faptul ca URSS/Rusia râmâne o
adevărată putere în zonă, până la finalizarea procesului de dezmembrare a Uniuni i.51 Și
“visul” de a alipii teritoriul dintre Prut și Nistru României a contribuit la această perspectivă
în politca externă. Factorii decizionali de la București au ezitat să facă sacrificiile politice
necesare pentru a realiza o schimbare în sistemul pol itic.

48 Gabriel Andreescu , Valentin Stan, Renate Weber, Raporturile României cu Republica Moldova ,
Centru pentru Studii Interna ționale, București, 1994.
49 În viitor o unificare dup ă model german , în “Rom ânia Liberă ”, 9 august, 1991.
50 Gabriel Andreescu , Valentin Stan, Renate Weber, op.cit.
51 URSS se dizolva la data 26 decembrie 1991.

17
După declarațiile FSN , deducem că scopul era de a ieși din izolarea internațională,
România a fost destul de activă prin Organizațiile Internaționale – ONU, NATO, UE,
OCEMN, etc. În plus, s -a pus accent și pe discuții active cu marile puteri (S.U.A. , Rusia),
puteri economice (Japonia), dar și cu parteneri istorici, din America Latină. Din acest punct
de vedere, România a avut succes, întorcându -se pe scena internațională și jucând un rol
activ.
Odată cu dezmembrarea organizației Tratatului de la Var șovia și a Uniunii Sovietice,
pentru liderii României singura direcție era Vestul și încadrarea statului român în structurile
europene de colaborare economică și strategică. Și politica statelor occidentale a trebuit re –
evaluată, după aceste evenimente. S -a decis o extindere a alianței Nord Atlantice spre Est,
iar în această privință s -au făcut pașii necesari, pentru integrarea statelor ex -comuniste.
Liderii români au statuat de mai multe ori dorința de a integra România în aceste structuri,
însă au fost ob servate, nu de puține ori, schimbări de discursuri.
Principiul bunei vecinătăți a avut o contribuție semnificativă în asigurarea securității
regionale, fiind un factor important pentru statele ce doresc să se integreze în NATO sau UE.
Politica externă a Ro mâniei se v a conce ntra în perioada aceasta pe întărirea relațiilor
bilaterale cu vecinii și pe evitarea conflictelor etnice.
Așadar, după Revoluție, politica externă a României dă semnale contradictorii față
de poziția reală a țării, între Vest și Est. Deș i, discursul liderilor români exemplifică tradiția
europeană a României, înclinația politcii externe se îndreaptă mai mult spre Est, contrar
retoricii acestora. Abia din 1993, după epuizarea soluțiilor, vom vedea o schimbare în
atitudinea clasei politice c e deținea puterea și o orientare mai clară spre Vest.

4 Campania electoral ă din 1992. Politica externă 1992 -1996

În perioada 1990 -1992, România a făcut pașii necesari pentru ieșirea din izolarea
internațională în care se regăsea la sfârșitul Revoluției din 1989. Procesul de democratizare
a țării era în curs de aplicare, iar România trebuia să recâștige încrederea comunității
internaționale prin introducerea și respectarea practicilor democratice. Rezolvarea
problemelor interne a fost un obiectiv primordial al celor două guvernări din această perioada
(guvernele Roman și Stolojan). România trebuia să arate pe scena europeană ca un stat care

18
respectă drepturile omului și cele a minorităților, în vederea orientării și integrării acesteia
spre structurile econom ice și strategice.
Alegerile pentru funcția de președinte din anul 1992 s -au făcut în baza noii
Constituții, adoptate în anul 199152 și în cadrul unei noi legi electorale53, fără modificări
consistente față de cea precedentă.54 În comparație cu campania electorală din 1990, cea din
1992 va avea o durată de o lună de zile, iar numărul candidaților se va dubla. Data alegerilor
era setată pentru 27 septembrie 1992. Astfel, în cursa electorală pentru funcția de președinte
se vor îns crie șase candidați. Dintre aceștia, conform sondajelor de opinie, trei candidați se
vor detașa. Ion Iliescu, președintele în funcție și liderul Frontului Democrat al Salvării
Naționale – FDSN (partidul fondat după sciziunea de FSN -ul condus de Petre Roma n), Emil
Constatinescu, candidatul Convenției Democrate Române (o alianță de partide politice) și
Gheorghe Funar, candidatul Partidului Unității Naționale din România. Pe lângă aceștia, au
mai participat la alegerile prezidențiale din 1992 : Caius. T. Drago mir (FSN) , Ioan M ânzatu
(Partidul Republican) și Mircea Druc (independent) .55
În continuare, după același model din capitolul precedent, vom analiza platformele
electorale, ale candidaților pentru funcția de președinte, concentrându -ne pe candidații
princi pali, care vor avea un impact semni ficativ asupra viitorului României, anume Ion
Iliescu și Emil Constantinescu. Nu voi trece cu vedere a campaniile celorlalți candidați, care
ne vor oferi alte viziun i privind direcțiile de politică externă pe care putea să le aleagă
România. Față de campania electorală din anul 1990, tema politicii externe a fost mult mai
prezentă în programele, interviurile și dezbaterile din campania pentru alegerile prezidențiale
din 1992.

4.1 Candidați. Programe electorale

Cel mai popular candidat, președintele în funcție, Ion Iliescu va candida din partea
FDSN. Primul mandat al acestuia, care a durat doi ani de zile, a fost marcat de mai multe

52 Constituția României din 1991 , disponibil la :
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1253
53 Legea nr. 69 din 15 iulie 1992 pentru alegerea Președintelui României, disponibil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=7188
54 M. Mureșan, op.cit., p. 67
55 Ibidem , p. 68

19
controverse, care i -au pătat imaginea : Mineriadele din 1990 și 1991, atitudinea f ață de
minoritatea maghiară, dar și semnarea Tratatului cu Uniunea Sovietică. Abia după două
decenii, Ion I liescu a oferit o explicație politică cu privire la semnarea Tratatului de la
Moscova și motivațiile din spatele încheierii acordului . “Ideea de fond a Tratatului era
dezideologizarea relațiilor cu URSS, ideologizare care stătea la baza vechiului Tratat. Noul
Tratat avea la bază principiile dreptului internațional, reflectând noile realități de pe
continent, după încetarea Războiului Rece. Aceste principii se regăsesc în toate Tratatele
semnate de România, după 1989, atât cu vecinii, cât și cu țările din Occident.” declar a Ion
Iliescu pentru Revista “Historia ”.56
În data de 10 august 1992 era publicată Platforma -program a Președintelui în
exercițiu. Un capitol întreg îi este dedicat politicii externe, unde spre deosebire de programul
electoral din campania precedentă (1990), aici se menționează clar o deschidere spre
Occident și chiar se stipulează ca obiectiv integrarea în structurile europ ene.57
“Atacurile” din campania electoral ă au fost desfășurate, de data aceasta, mai mult în
mediul presei, prin declarații și interviuri. Ion Iliescu, deși a enunțat o deschidere spre
comunitatea europeană, declară într -un interviu că România nu ar trebui să se aștepte la
ajutor economic din partea acestor țări, iar că refacerea economiei trebuie soluționată prin
politici interne.58
Principalul contra -candidat a lui Ion Iliescu pentru funcția de președinte, din
campania electorală din anul 1992, a fo st Emil Constatinescu. Acesta s -a născut în anul 1939,
la Tighina (Rep. Moldova). Liceul l -a terminat la Pitești, apoi a studiat Dreptul și Geologia
la Universitatea din București . Un profesor de prestigiu, care în anul 1992 va deveni Rector
al Universităț ii din București.59 Va fi desemnat prin vot, drept candidatul alianței CDR la
alegerile prezidențiale din anul 1992.60
Viziunea candidatului CDR privind politica externă era una pro -occidentală, o
chestiune observată prin interviuri, dezbateri, afișe elect orale ( Statuia Libertății pe afișul

56 Ion Iliescu răspunde la numărul Revistei “Historia”, Puciul care a lichidat URSS, disponibil la :
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/artico l/ion-iliescu -reactioneaza -nu-le-datorez -nimic -nici-
presedintelui -gorbaciov -nici-fostei -urss
57 Cred în schimbarea în bine a României, în “Adev ărul”, nr. 163, 10 august, 1992, p.5
58 Sergiu Andon, Președintele -candidat râmâne totuși optimist – Interviu cu dl . Ion Iliescu, în
“Adev ărul”, nr. 195, 16 sept. 1992.
59 Biografia Prof. Dr. Emil Constantinescu , valabil la:
http://www.constantinescu.ro/en/biografie.htm
60 M. Mureșan, op.cit., p. 79

20
CDR), dar și prin unele vizite în Vest, cum precizează candidatul într -o lucrare de a sa.61 O
strategie a CDR (propusă de Corneliu Coposu) de a promova candidatul în lumea europeană
au fost câteva vizite în cinci capitale europene (Paris, Londra, Bruxelles, Haga, Bonn) înainte
de campania electorală.
Acesta a abordat de -a lungul campaniei electo rale și problema minorităților, care încă
râmânea un subiect de dezbatere și de interes din partea opiniei internaționale, privind
situația etnicilor maghiari din România. Într -o prima fază, prin Proclamația de la Cluj62,
Constantinescu a făcut diferența d intre extremiștii maghiarii și maghiarii din Transilvania,
aceștia fiind “marii du șmani ai neamului ”, împreună cu foștii comuniști. A elocvat nevoia
de unitate între români și maghiari, pentru a respinge orice manifestare de șovinism sau
extremism. Spre fi nalul campaniei, într -un interviu cu Constantin Lupu, candidatul CDR va
expune principiul nediscriminării minorităților, acestea “s ă se bucure de aceleași drepturi de
care se bucură populația românească ” 63.
Legat de viziunile de politică externă a celorla lți candidați, putem observa
popularitatea unui curent naționalist român, prin ima ginea liderului PUNR, Gheorghe Funar.
Acesta va fi și candidatul desemnat pentru alegerile prezidențiale din septembrie 1992. Un
obiectiv în materie de politică externă, expus în programul său, este revenirea la status quo –
ul din anul 1918, din punct de vedere teritorial. Dezvoltarea relațiilor cu românii din afara
granițelor, apropierea de țările din comunitatea europeană, statele vecine, țările puternice,
dar și cele din lumea a treia se regăseau prin alte ținte în politica externă. Acesta a fost
considerat un personaj controversat, din cauza declarațiilor radicale, în special la adresa
comunității maghiare. Legat de problema minorității maghiare, acesta a avut m ai multe
“episoade” , care pot fi regăsite în lucrarea lui Marius Mureșan. În esență, discursul
candidatului privind problema maghiară poate fi considerat naționalist, cu elemente șovine,
care provoacă tensiuni și divizări între românii și maghiarii din Tra nsilvania, o chestiune ce
ar aduce instabilitate în zonă și ar păta imaginea României pe plan extern.

61 Emil Constantinescu, Timpul dărâmării, timpul zidirii. Vol I. Cele două fețe ale zidului , Ed.
Universalia, București, 2002, p. 399
62 Proclamația de la Cluj prezentată în numele Conveției Democratice din România de Emil
Constantinescu candidat la președenți a României – Cluj, 12 sep. 1992, în “Adevărul”, nr. 199, 21 sept. 1992,
p. 3.
63 Constantin Lupu, Voi fi un pr eședinte al celor ce m -au ales, dar în special al celor ce nu m -au
ales – interviu cu dl. Emil Constantinescu, candidat din partea Convenție Democr atice din România la
președinție, în “Ade vărul ”, nr. 194, 15 sept. 1992, p. 1.

21
Caius. T. Dragomir, candidatul FSN la alegerile prezidențiale din septembrie, oferă
o viziune pro -europe ană și de apropiere față de Republica Moldova. Nec esitatea integrării
în structurile internaționale, din motive de securitate și inițierea unor acțiuni pentru
reintegrarea teritoriului de peste Prut sunt obiectivele principale ale politicii externe, în
viziunea reprezentantului FSN. Într -un interviu reali zat de Peter Sragher și Adrian Ursu,
Caius T. Dragomir susține importanța relațiilor cu Statele Unite și Franța, din punct de
vedere strategic. 64
Partidul Republican a fost reprezentat în alegerile prezidențiale de către Ioan
Mânzatu, un personaj din med iul academic. Legat de polit ica externă a administrației din
perioada 1990 -1992 și -a exprimat neumulțumirea deciziei legate de acordul cu URSS și
implicațiile pe care le -a avut în vederea unei posibile unificări a Moldovei cu România. În
viziunea sa despre relațiile cu alte țări din comunitatea europeană , I. Mânzatu declară că
situația internațională oferă un cadru doar pentru relații avan tajoase de fiecare parte, iar
opțiunea de a aderara la un sistem de alianță tradițional este exclusă.65
Mircea Druc, fost prim -ministru al Republicii Moldova (1990 -1991), a candidat în
calitate de independent. Acesta a avut, după cum se poate aștepta, o platforma electorală cu
un mesaj unionist66. Însă, nu a avut un impact considerabil asupra societății.

4.1.1 Dezbateri

Mediul presei a fost acaparat de principalii candidați la președinție, iar dezbaterile și
confruntările dintre cei doi candidați au fost foarte prezente în ziarele vremii. Temele cele
mai aprins e au fost problema minorităților și activitatea administrației în perioada 1990 -1992
(cele dintre care au relevență pentru cercetarea prezentă). De exemplu, apartenența UDMR
la alianța CDR a provocat reacția mai multor formațiuni, printre care FDSN și PUNR , care
nu au ezitat să critice și să deschidă din nou problemele delicate, privind conflictele dintre
maghiar și români. O altă acuzație de care nu a fost lipistă CDR a fost o posibilă legătură cu

64 Peter Sragher, Adrian Ursu, Cred cu fermitate în capitalism – interviu cu dl. Caius Traian
Dragomir, candidat din partea FSN la președinție, în “Adev ărul”, nr. 191, 11 sept. 1 992, p. 1.
65 Smaranda Oțeanu -Bunca, Silviu Achim, Sunt un antipolitician – Interviu cu dl. Ioan M ânzatu,
președintele Partidului Republican, candidat la președinția României, în “Adev ărul”, nr. 197, 18 sept. 1992,
p. 5
66 România are nevoie de un președinte independent și echidistant, în “Adev ărul”, nr. 198, 20 sept.
1992, p. 1

22
guvernul de la Budapesta, UDMR -ul servind ca intermediar în această relație.67 Putem
observa cât de importantă a fost problema minorității maghiare și în această campanie
electorală. Una dintre principalele acuzații la adresa lui Emil Constantinescu și a Convenției
Democratice. Încă o chestiune de care a fost acuzat Constantinescu a fost faptul că era mai
interesat de ce se întâmplă în exterior (Occident) decât ce se întâmplă în țară 68 (Vizitele din
capitalele europene și cea din Statele Unite). Însă aceste vizite, cum am menționat, au fost
făcute înainte de campania electorală.
Bineînțeles, s -au organizat și dezbateri televizate, ca de altfel cum s -a întâmplat și în
campania precedentă. Deoarece România nu prezenta încredere, privind problema
minorităților, iar imaginea ei a fost pătată pe plan internațional, aceasta a fost una dintre
temele relevante ale dezbaterilor. Constantinescu (CDR) și Caius T. Dragomir (FSN) au
căzut de acord că tensiunile dintre cele două comunități au fost iscate de miș cări extremiste,
de fiecare parte, în schimb, reprezentantul PUNR, Gh. Funar a aruncat vina pe minoritatea
maghiară, pentru tot ce s -a întâmplat.69
Primul tur a fost câștigat de Ion Iliescu, cu un procent de 47,34%, urmat de Emil
Constantinescu cu 31,24%. Cei doi s -au detașat clar față de ceilalți candidați, iar următoarea
perioadă se va baza pe o campanie intensă pentru a căștiga voturile acestora. Campania din
turul II se va încheia cu o dezbatere directă între cei doi candidați. Legat de politica externă
din perioada 1990 -1992, Emil Constantinescu a criticat poziționarea României, care s -a
îndreptat l -a început mai mult spre Est . La această afirmație, Ion Iliescu a răspuns foarte
succint că decizia privind poziționarea pe plan internațional a depins de co ntextul extern,
care l -a determinat să adopte o politică de bună -vecinătate cu toate țările, fie ele din Vest sau
Est. 70 În urma cursei electorale și rezultatul turului al doilea al alegerilor prezidențiale a
marcat victoria președintelui în exercițiu, Io n Iliescu. Acesta a obținut un procent de 61,43%,
față de oponentul său, Emil Constantinescu, care a obținut doar 38,57% din voturi.
Dacă putem elabora o concluzie parțială, putem spune că din punct de vedere al
orientării în materie de politică externă, m ajoritatea candidaților erau îndreptați spre

67 Andrei Alexandru, Campania electorală – Ion Iliescu, în “Adev ărul”, nr. 187, 7 sept. 1992, p. 3
68 Roxana Iordache, Iliescu, nu uita, România -i țara ta! (Nu Rusia?, Nu Rusia?), în “România
liberă ”, Anul I, Nr. 14785, 21 sept. 1992, p. 3
69 M. Mureșan, op.cit., p. 100
70 Ibidem, p. 106

23
comunitatea euro -atlantică, acceptând noile realități din contextul internațional , chiar dacă
existau unele afinități personale contrar acestei direcții.

4.2 Politica externă 1992 -1996

4.2.1 Direcții generale

Pe parcu rsul acestei perioade, România își va defin itiva direcțiile de politică externă,
evoluând de la o stare de izolare internațională, spre o stare de oscialții între Vest și Est, ca
mai apoi să își îndrepte eforturile spre integrarea în structurile euro -atlantice. În anul 1993,
Președintele Ion Iliescu a adresat o scrisoare de intenție de a aplica la Organizația Nord –
Atlantică. În acest document, Iliescu stipulează importanța mare pe care o avea NATO
pentru România și că “obiectivul final al cooper ării dintre România și NATO este integrarea
în structur ile alianței, ca membru cu drepturi depline ” 71. Aminte ște că Alianța este crucială
pentru România și celelalte state din zonă deoarece poate garanta securitatea în contextul
internațional instabil și plin de amenințări. Acesta subliniază și eforturile făcute de România
cu scopul de a întării relațiile cu țările vecine și de a continua procesul de democratizare a
statului român. Acesta a pus accentul pe poziția geo -strategică a României în regiune și
potențialul politic, economic și militar pe care îl poate atinge. Dar și -a exprimat și temerile
față de un eventual boicot al “foștilor aliați ” 72 din cadrul Tratatului de la Var șovia, care ar
putea a mâna integrarea și că ar trebui ca Alianță să privească această zonă (Centrală și de
Sud-Est) ca una unitară.73
În teorie, România după căderea comunismului avea șansa de a -și crea propria
politică externă independentă. Dar după cum observăm, prin dorința integrării în alianță și
în Uniunea Europeană, cum am explicat și o voi face în continuare, acest lucru nu va fi
posibil, existând o necesitate de adaptare a politicii externe. În continuare, România va face
pașii necesari integrării în structurile europene, aderând în octombrie 1993 la Consiliul

71 Ion Iliescu, Letter of Application on NATO Membership from the President of Romania to the
Secretary General of NATO, Romanian Journal of International Affairs, 1993, vol. III, nr. 2
72 Ibidem.
73 Ibidem.

24
Europei 74. Va semna Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale
Omului, în cadrul Summit -ului de la Viena 75
Tot președintele Ion Iliescu, în cadrul unei conferințe de presă din octombrie 199476,
a prezentat politica externă a Român iei. Acesta insistă pe faptul că politica externă a
României este o con tinuitate a ceea ce a fost definit în anul 1989 în cadrul programului
Revoluționar. Pe scurt, evoluția politicii externe a României a început prin ieșirea din
izolarea internațională prin confr untarea cu probleme internaționa le din cadrul comunității
internaționale. Conform acestuia “Prezența noastră la Adunarea Generală a Organizației
Națiunilor Unite și la Adunarea parlamentară a constituit un prilej de reafirmare a opțiunilor
fundamentale de politică externă ale Rom âniei și de expunere a pozițiilor țării noastre în
probleme actuale ale vieții internaționale, atât pe plan continental, cât și pe plan mondial”77.
Acesta pun e accentul pe participarea activ ă în cadrul Adunării Generale ONU și
îmbunătățirea relațiilor româno -america ne. Tot în cadrul acestei conferințe de presă,
președintelui României îi este adresată o întrebare, de către Mihai Băcanu, legată de relațiile
cu Rusia. Iliescu răspunde ca este interesat de dezvoltarea unor relații cu Rusia, mai ales din
punct de vedere e conomic, dar spune și faptul că nu doar România e interesată, ci și țări ca
SUA sau Japonia. Menționează ca Ungaria “are relații de vreo zece ori mai mari decât noi
cu Rusia ”78, fiind cel mai mare parte ner din zonă al Rusiei. Acesta este de părere că Rusia
râmâne un stat puternic în zonă, cu o influență considerabilă care poate afecta oricând
echilibrul. Tot el consideră că orice relație economică este bună pentru România. Dar în
opinia sa românii nu doresc să fie “sclavii, subordonații oricărei al te puteri economice ”79.
“Noi nu vrem să facem, din acest punct de vedere, nici un fel de politică pro -Est sau pro –
Vest, pro -rusă sau pro -germană sau pro -americană ”80, declar ă el. Ca urmare a acestor
declarații, putem sublinia faptul că politica externă a R omâniei vrea să fie independentă,
poate chiar cum a fost în timpul dictatorului Nicolae Ceaușescu, între răscruci, între Vest și
Est, între țări democratice sau nedemocratice, între economii dezvoltate sau nedezvoltate.
Acesta reafirmă în cadrul conferințe i că prioritatea politicii externe a României pe planurile

74 Aderarea României la Consiliul Europei , valabil la site -ul MAE : https://coe.mae.ro/node/1252
75 Idem.
76 Departamentul de comunicări publice, Conferința de presă a domnului Ion Iliescu, Președintele
României , București, 11 oct. 1994, valabil la :
http://old.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date_arhiva&id=153&_PRID=arh
77 Ibidem.
78 Ibidem.
79 Ibidem.
80 Ibidem.

25
economice, de securitate și politice o reprezintă spațiul european , euro -atlantic și Statele
Unite pentru că “este o constant ă și o necesitate, în perioada actuală. ”81
Putem observa că se urmează programul din campania e lectorală, pe o direcție trasată
cu scopul integrării în structurile euro -atlantice. Însă, râman acele tendințe de a urma un
model propriu, “o democra ție originală ” cum am men ționat în capitolul legat de perioada
1990 -1992. Însă, nu putem spune că Ion Iliescu este un pro -occidental în această fază, în
comparație cu reprezentatul dreptei, Emil Constantinescu.

4.2.2 Relațiile cu NATO și Statele Unite

În această perioadă, Ion Iliescu a decis, după o perioadă de ezitare, să transforme
apartenența României la cele două structuri, NATO și Uniunea Europeană în fundația
politicii sale externe. Deci, putem vedea o schimbare în politica externa condusă de Ion
Iliescu și administrația sa. Mai mulți factori cheie au contribuit la ace astă schimbare, în
opinia Alinei Georgescu , care analizează acest subiect în lucrarea sa.82 Pe scurt, factorii
domestici și cei internaționali au influențat factorii decizionali, care vor afecta procesul de
decizie, producându -se schimbarea de politica externă. În cazul României, e vorba de un
grup decizional care interacționează, influențat de societatea civilă, condus de un președinte.
Unul dintre acești factori a fost securitatea. Instabilitățile din zonă și nesiguranța cu
care era văzuta Rusia, a determinat folosirea instrumentului cunoscut ca balanța de putere în
relațiile internaționale. Ro mânia va echilibra situația prin orientarea către NATO și Statele
Unite. 83 România și Statele Unite au în comun o sursă de amenințare, emergența influenței
Rusiei, iar în aceeași idee, cu NATO, România are în comun sursa de amenințare
reprezentată de zone le de instabilitate din Balcani și Marea Neagră.
Primul contact al României cu NATO de după anul 1989 este o scrisoare a prim –
ministrului Petre Roman adresată Secretarului General al NATO pe 26 iulie 1990, prin care –
l invita pe acesta din urma la o vizită în România pentru a discuta despre cooperarea dintre

81 Ibidem.
82 Alina -Alexandra Georgescu, Romanian Foreign Policy Change : From Isolation to Dependence
(1989 -2004), 2004, Londra, London School of Economics – Department of Foreign International Relations,
p. 15.
83 NATO și SUA pot fi văzute ca fiind aceleași în această perioadă, datorită puterii și contribuției
SUA în această or ganizație ca factor decizonal.

26
România și NATO.84 La Adunarea Generale a ONU, din 23 septembrie 1992, Adrian
Năstase (ministrul de externe de la acea vreme) afirmă ca aderarea la NATO este un interes
constant al României, reprezentând un obiectiv important al politicii externe conduse de
administrația curentă. Pentru a consolida relația cu NATO, România va deschide un centru
Euro -Atlantic, în București. La inaugararea acestui centru, Adrian Năstase va specifică că
obiectivul final al R omâniei este de a adera la NATO.85
În fine, după cum am precizat aplicația României pentru integrarea în structurile
NATO a venit abia în anul 1993. Existau anumite probleme, privind candidatura României :
lipsa grani țelor directe între România și NATO, dar și disputele cu țările vecine (Ungaria și
Ucraina). Obstacolele erau serioase și din cauza opunerii Rusiei în vederea unei extinderi
spre Est a organizației.86 În octombrie 1993, Iliescu, era de părere că NATO era singura
organizație capabilă de a asigura stabilitatea pe continentul european și de a garanta valorile
democrației. Acesta reafirmă dorința României de a participa cât mai activ la securitatea și
stablitatea regiunii.87
Scopul NATO era “de a ține rușii afară, americanii înăuntru, și ger manii la pământ ”88
după spusele primului Secretar -General al NATO, Lordul Ismay. Cum URSS s -a dizolvat,
NATO avea nevoie de o nouă orientare, iar SUA fiind factor decizional și o super -putere s –
a folosit de această organizație în politica externă. SUA avea nevoie de aliați stabili în zonele
fost comuniste, iar România avea nevoie de aliați puternici. Relațiile româno -americane
post-decembriste au fost reluate în anul 1993, după reforma guvernului Stolojan și noile
alegeri din anul 1992. Din această peri oadă, relațiile dintre cele două state încep să se
îmbunătățească , iar în anul 1993 clauza națiunii celei mai favorizate va fi reactivată. În
perioada următoare, post -1996, când politicile României vor devenii cu adevărat pro –
occidentale, cooperarea dintre cele două state se va aprofunda în mai multe domenii,
România devenind un partener strategic în regiune și în lume pentru Statele Unite.89

84 NATO, 70 de ani : Rom ânia și NATO. Aderare și relații, în “Financial Intelligence”, 29 mar. 2019,
valabil la: https://finan cialintelligence.ro/nato -70-de-ani-romania -si-nato-aderare -si-relatii/
85 Carta Albă : Rom ânia-NATO, București, Ed. Romcartexim, 1996, p. 57 -61
86 Michael Rühle, NATO Enlargament and Russia: myths and realities, în “NATO Review”, 1 iul.
2014, valabil la: https://www.nato.int/docu/review/articles/2014/07/01/nato -enlargement -and-russia -myths –
and-realities/index.html
87 Ion Iliescu, România in Europe and the World , București, Foreign Language Press, 1994, p. 23 -24
88 David Reynolds, The Origins of Cold War in Europe : International Perspectives , Yale University
Press, New Haven, London, 1994, p. 13 .
89 Sărbătorirea a 125 de ani relații diplomatice româno -americane , American Cultural Center,
București Feb. 2006, p. 8 -12.

27

4.2.3 Uniunea Europeană

Primii pași ai României în Comunitatea Europeană, de du pă Revoluție, au fost destul
de greoi. Av ând probleme serioase și cu agenda Uniunii Europene, privind respctarea
drepturilor cetățenești sau întârzierea reformelor economice. România trebuia să creeze toate
condițiile necesare pentru a stabiliza economia, a reduce inflația și deficitul bugetar, p recum
și a se deschide spre comerțul exterior.90 Problemele interne (mineriadele, problema
minorităților ) au încetinit contactul cu Comunitatea Europeană România va face eforturi
serioase pentru a completa procesul de accedere la Uniunea Europeană, iar în această
perioadă va trebui să reconstruiască imaginea țării, prin : demonstrarea c ă este o țară cu
adevărat democratică și să dovedească că este capabilă să facă reformele necesare spre o
economie de piață liberă.
Primele eforturi au fost făcute de guvernul Stolojan ( 16 octombrie 1991 -19
noiembrie 1992), prin crearea unui comitet interministe rial, pentru a relațio na cu
Comunitatea Europeană. Acest comitet avea obiectivul de a construi relații între România și
C.E. și de a negocia un acord de asociație.91 Acest comitet va funcționa până în anul 1995,
când România va aplica oficial pentru accederea la Uniunea Europeană. România va semn a
un Acord European de A sociere în anul 1993 , iar de atunci va fi implicată în mai multe
mecanisme din această “relație structurală”.92
Anul 1995 a reprezentat pentru România începutul restructurării și reformării cu
scopul de a deveni eligibilă pentru apartenența la Uniunea Euro peană, conform lui Gheorghi
Prisacaru, Șeful Departamentului pentru Integrare Europeană.93. În fine, concentrându -ne pe
politica externă urmată de liderii români legată de accederea la Uniunea Europeană, o

90 Mihail Ionescu (coord.), România -Uniunea Europeană : Cronologie 1989 -2005, Bucure ști,
Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, Ed. Militară, 2006, p. 52.
91 Guvernul României, Hotărârea nr. 1 din 4 ianuarie 1992 privind unele masuri referitoare la
negocierea acordului de asociere a Romaniei la Comunitatile Europene (C.E.) si la intensificarea cooperarii
cu tari le Asociatiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.), București, Monitorul Oficial, valabil la:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=11942
92 David Phinemore, Romania and the European Union : From Marginalisation to Inclusion? ,
Hellenic Observatory, European Institute, 2003, London School of Economics, p. 7
93 Gheorghi Priscaru, The National Strategy Preparing Romania ’s Accesion to the European Union ,
Romanian Jou rnal of International Affairs, 1996, vol. II, no. 4., p. 33

28
direcție clară va fi trasată la Snagov, în anul 1995. Declarația de la Snagov 94 semnifică faptul
că accederea la U.E. a devenit o prioritate națională, privind politica externă, pentru clasa
politcă din România. Strategia Națională pentru aderarea României la Uniunea Europeană a
fost semnată la 2 iunie 1995. În data de 22 iunie, 1995, Nicolae Văcăroiu, prim -ministru la
acea vreme (19 noiembrie 1992 -11 decembrie 1996) a trimis Președintelui Consiliului
Uniunii Europene aplicația României pentru aderarea la U.E.95 Candidatura României a fost
acompaniată de documentul ce privea “Strategia Națională pentru aderarea României la
Uniunea Eur opeană”. Consiliul Uniunii Europene va evalua aplicația României pentru
aderarea la Uniunea Europeană, pentru a decide dacă România întâlnește condițiile pentru
aderare, așa cum au fost ele stipulate la Copenhaga în 1993. Condițiile politice menționate
atunci au fost garantarea stabilității a instituțiilor democratice, statul de drept, drepturile
omului, respectul și protejarea minorităților. Pe lângă acestea, exista și criteriul economic,
care trebuia să fie aliniat cu o economie de piață funcțională, capa bilă să facă față cu
presiunile competivității și forțele pieței din cadrul Uniunii. Însă, raportul Consiliului
Uniunii Europene din iulie 1997, nu a fost favorabil, din cauza neîndeplinirii condițiilor
stipulate mai sus, în ciuda unor progrese considerabi le.96 Pe lângă condițiile de la
Copenhaga, România va trebui să îndeplinească și noile condiții stabilite la Consiliul
European de la Madrid, din anul 1995. Acestea prevedeau întărirea capacității administrative
pentru a implementa măsuri în concordanță cu obiec tivele Uniunii. Explicat mai simplu,
România trebuia să facă demersuri pentru a avea instituții similare, după structura
Europeană. România va începe procesul de negociere pentru aderare la Uniunea Europeană
abia în anul 2000.97
În martie 1995, Nicolae Văc ăroiu va înființa Comitetul Interministerial pentru
Integrare Europeană98. A fost creat un Departament pentru Integrare Europeană, sub
conducerea prim -ministrului, a cărui obiectiv principal era coordonarea și redactarea
politi cilor de integrare pentru Int egrare Europeană în cadrul ministerelor și instituțiilor

94 Declarația de la Snagov a fost semnată de Președinte și liderii partidelor politice la 21 iunie 1995,
valabil la: http://old.p residency.ro/pdf/date_arhiva/370_ro.pdf
95 Chronology of Romania -UE relations, valabil la :
http://ue.mae.ro/sites/ue.mae.ro/files/pdf%60s/chronology_romania_ue.pdf
96 European Commission, Commission Opinion on Romania’s Application for membership of
European Union: Introduction and Conclusion , European Commission, Brussels, 15 iul. 1997, valabil la:
https://op.europa.eu/en/publication -detail/ -/publication/1a2a76c3 -ce04 -4176 -9a70 -be6379679d22/language –
en
97 Dana Rem, Des Gasper, Romania’s Accesion to the European Union: discourses at policy –
,program -, and project -levels in the justices sector, 2008, Insitute of Social Studies, p. 5
98 Guvernul României, HOTĂRÎRE Nr. 140 din 9 martie 1995 privind constituirea și funcționarea
Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană, în “Monitorul Oficial”, nr. 51, 20 mar. 1995.

29
specializate din administrația centrală și locală.99 Pe scurt, România a instituit niște inițiative
și structuri, pentru a se pregăti de aderarea la U.E.
Fără ambiguități, Teodor Meleșcanu, ministrul de externe al României, reafirmă în
anul 1996 că accederea României la Uniunea Europeană este un obiectiv ve ritabil pentru
societatea românească , “care corespunde cu interesul național”.100 Pe scurt, strategia
României va fi să fie văzută ca o țară europeană și va fi aplicată cu scopul de a accede cât
mai repede la U.E. Astfel, în strategia prevăzută, “relațiile cu țările din Europa Centrală vor
fi o prioritate pentru pol itica externă a Româ niei”101.
Pentru a ajuta la aderarea în cadrul Uniunii Europene, și pentru era o condiție
obligatorie impusa de U.E., dar și de NATO, România a consumat mult timp și energie în
încercarea rezolvării conflictelor și de a avea o colaborare mai bună cu țările vecine.
România va încerca să rezolve conflictele cu vecinii într -o manieră pașnică, prin negocieri
și semnări de tratate bilaterale. Va fi un proces care va lua timp, dar rezultatele se vor alinia
cu regulile impuse de Uniunea Europeană. Reiterăm faptul c ă, România avea o situație
conflictuală cu un stat considerat central -european – Ungaria. Dar existau tensiuni și în
partea de Est, cu Moldova și Ucraina.

4.2.4 Relațiile cu vecinii

Ungaria
Acest aspect al politicii externe este foarte important pentru obiectivele
internaționale ale României. Politicile de “bun ă-vecinătate ” au fost elocvate încă de la
începutul anului 1990, în campania electorală și în timpul administrației președintelui
Iliescu. Însă, progrese reale s -au făcut abia după reorientarea României spre Occident cu
scopul de a se integra în structurile comunității europene.
Între România și Ungaria, primul pas spre reconciliere a fost semnarea Tratatului de
Regim de Cer deschis din anul 1991, un subiect ce a fost tratat în capitolul referitor la
perioada 1990 -1992 – Relațiile cu vecinii. Implementarea cu succes a acestui tratat a permis

99 Ibidem.
100 Teodor Mele șcanu, The Accession to the European Union : The Fundamental Option of
Romania’s Foreign Policy, Romanian Journal of International Affairs, 1996, vol II., no. 4, p. 25.
101 Ibidem, p. 27.

30
trecerea la o altă etapă privind relațiile româno -maghiare. Existau presiuni pe ambele state,
din punctul de vedere al aderării la NATO și U.E., din cauza condițiilor impuse de către cele
două organizații pentru apartenența în cadrul acestora. Niciunul dintre state nu avea vreo
șansă dacă nu își rezolvau diferențele. Cum am menționat înainte, unul dint re criteriile de
aderare la NATO era rezolvarea disputelor într -o manieră pașnică și structurată, care să nu
perturbe stabilitatea alianței. Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu a oferit o replică foarte
sinceră, legat de acest aspect, când a declarat la București faptul că fără un acord între
România și Ungaria, ușa României spre intrarea în NATO va fi pur și simplu închisă. După
un timp, România va începe să construiască o abordare bazată pe colaborare cu guvernul de
la Budapesta, precum și cu minoritat ea maghiară. Astfel, România și -a propus o atitudine
pozitivă față de vecini prin rezolvarea conflictelor pe cale pașnica, prin negocieri. În
septembrie 1996, la Timișoara, se va semna un Tratat de înțelegere, cooperare și bună –
vecinătate între România și Republica Ungară.102 103 Acest tratat reprezintă un mare
eveniment și un pas înainte în relațiile dintre aceste două țări, dar și în vederea intrării în
NATO și U.E. În urma unei vizite la București, președintele Ungariei, Arpad Goncz, a
asigurat România de suportul țării sale pentru aderarea la NATO și U.E.104 Printre alte
lucruri, pactul semnat prevedea ca cele două țări nu au nici o pretenție teritorială și sublinia
respectarea drepturile minorităților naționale conform standardelor europene. Trebuie
preciz at că în aceeași perioada Emil Constantinescu câștiga alegerile prezidențiale cu
ajutorul unei coaliții care era susținută și de reprezentanții minorității maghiare .105 În
guvernul lui Victor Ciorbea au fost integrați “reprezenta nți politici ai minorității
maghiare”106, care au facilitat relațiile dintre cele dou ă țări. Indiferent de relația UDMR cu
clasa politică din România, trebuie luat în considerare că această grupare a fost membra CDR
până în februarie 1995, ieșind din alianță pentru a a -și urmării interesele proprii.
După cum putem observa, integrarea Nord -Atlanti că și Europeană a fost un
mecanism de declanșare pentru ambele state în vederea realizării unui anumit consens

102 Adrian Năstase, Dimensiunil e politicii externe în tratatele României. Evidență cronologică și
clasificare pe domenii. 1990 -2005 , București, Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2005, p. 213
103 Lege nr. 113/1996 pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate
dintre România și Republica Ungară, semnat la Timișoara la 16 septembrie 1996 , în “Monitorul Oficial”, 16
oct. 1996, valabil la: http://www.dri.gov.ro/en/lege -nr-1131996 -pentru -ratificarea -tratatului -de-intelegere –
cooperare -si-buna -vecinatate -dintre -romania -si-republica -ungara -semnat -la-timis oara-la-16-septembrie –
1996/
104 Mihail Ionescu, op.cit, p. 172
105 Emil Constantinescu va fi susținut în turul al II -lea al alegerilor prezidențiale, pe lânga alte
partide și de UDMR.
106 Adrian Severin, Romania : A Factor of Equilibrium and Stability in Central and Eastern Europe,
Romanian Journal of International Affairs, 1997, vol. III, nr. 2, p. 9.

31
referitor la diferențele dintre acestea, într -o manieră pașnică, respectând agenda și regulile
NATO sau a U.E.
Republica Moldova
România a înche iat în 1991 Tratatului de prietenie cu URSS, acțiune ce a încetinit
întărirea relațiilor dintre România și Republica Moldova. În opinia mai multor autori,
“comportamentul regimului na ționalist de la București până în 1996 a trezit suspiciunile
Vestului faț ă de atitudinea României îndreptată spre vecinii săi ”107, inclusiv Moldova privind
chestiunea unificării.
Din anul 1993, a în ceput o ușoară distanțare a Republicii Moldova față de Ro mânia,
iar entuziasmul inițial se va tempera . Noua Constituție adoptată în anul 1994 va folosi
termenul de “limba moldoveneasc ă”, în loc de “limba rom ână”. Moldova a oscilat între
atitudinile de formare a unei idendități românești în relație cu România și a unei identități
moldovenești în relație cu Rusia. Vor alege în formarea unei identități moldovenești
separate. Din 1994, relațiile moldo -române vor deveni din ce în ce mai tensionate. De
exemplu, în urma aderării Moldvei la CSI, Camera Deputatițor a Parlamentului României
va adopta o Declarație de protest împotriva de ciziei Parlamentului din Chișinău, în care
putem observa opinia clasei politice : “locul natural al fra ților noștri de peste Prut este fără
îndoială cu împreună cu noi, în marea familie a națiunilor europene, ci nu ca parte din
structura Eurasiatică ”108.
Ucraina
România a fost împinsă, într -un fel, de procesul de integrare în NATO, a cărui
condiții prevedea normalizarea relațiilor cu vecinii. Negocierile cu Ucraina au fost foarte
îndelungate, iar un Tratat de bună -vecinătate și cooperare între cele două st ate va fi semna t
abia în timpul președi nției lui Emil Constantinescu, pe 30 iunie 1997. Odată cu semnarea
acestui tratat pe 10 ani, România abandona revendicările teritoriale în Nordul Bucovinei,
Ținutul Herței, Nordul și Sudul Basarabiei. România s -a asig urat că guvernul ucrainean nu
se va opune aderării României la NATO109, chiar dacă Rusia nu împărtășește aceeași opinie.

107 Gabriel Andreescu, Bau Violetta, Gabriela Chiorean, The New Schenger Border and Its Impact
on the Romanian -Mold avian relations. Actual implications of the secured border at the political, social,
economic and operational levels, Bucharest, Institute for Public Policy, 2002, p. 31.
108 Gabriel Andreescu, Bau Violetta, Gabriella Chiorean, op. cit., p. 30.
109 Mihail Ionescu, op.cit., p. 136

32
Relațiile bilaterale din perioada 1992 -1995, între cele două state , nu au avut o
evoluție constructivă și nu au adus niciun rezultat, ex istând numeroase divergențe și nici o
tendință de compromis. De asemnea, între 1992 -1997 România a susținut Moldova în
conflictele interne din Pridnestrovie, iar Ucraina a trecut de partea separatiștilor ruși. Abia
cu venirea lui Constantinescu în funcție și după presiunile NATO, România va ajunge la un
compromis cu Ucraina și va semna un tratat.
Yugoslavia și Bulgaria
Cu Yugoslavia și Bulgaria nu au existat complicații, în materie de politică externă.
În cazul Bulgariei, cum am menționat, s -a semnat un Tra tat de bună -vecinătate și nu au
existat revendicări teritoriale. Pe lângă acestea, va exista o colaborare strânsă între cele două
în vederea asigurării stabilității regionale și aderarea la structurile europene. Iar în ceea ce
privește Yugoslavia, nu este un secret că România a ajutat poporul sârb în conflictul intern
care îl măcina. În anul 1996, va fi semnat la Belgrad un Tratat între președinții României și
Republicii Federală Yugoslavia.110

4.3 Concluzii

Mandatul prezidențial a lui Ion Iliescu s -a termina t în decembrie 1996, acesta urmând
să fie înlocuit la Palatul Cotroceni, de către Emil Constantinescu. Perioada în care România
a fost condusă de către Ion Iliescu (1990 -1996) a fost nelipsită de controverse și schimbări
de direcție în ceea ce privește dir ecțiile de politică externă. Acesta a condus România în
tranziția de la dictatură la democrație, și în cele din urmă, din anul 1993 a decis reorientarea
României spre Occident cu obiectivul final de a se integra în structurile europene, NATO și
Uniunea Eur opeană. După cum a m observat, politica internă a avut un impact major asupra
politcii externe și imaginii României. Reformele administrative și economice au fost
necesare în ceea ce privește evoluția relațiilor cu statele europene.
România avea nevoie să își rezolve problemele cu statele vecine, pentru a face pașii
necesari de a evolua în procesul integrării în U.E., iar liderii români au înțeles această
chestiune și au făcut demersurile necesare , încheiând acorduri și tratate.

110 Adrian Năstase, op.cit., p. 213.

33
Pe baza atitudinii dihotomice a României, o parte se îndrepta spre modelul din Vest,
iar cealaltă spre modelul nativ. În final, România a ales modelul occidental, însă după cum
am observat, modelul nativ a împins România de a cocheta cu Estul. După acea perioada de
ezitare, din perioada 1990 -1992, Ion Iliescu a decis orientarea spre Vest, prin transformarea
apartenenței la NATO și U.E., în obiectivele principale ale politcii externe, toate eforturile
fiind îndreptate spre integrarea în aceste două structuri. Dacă la începutu l anilor 90’
atitudinea lui Ion Iliescu era ezitantă, între Est și Vest, poate chiar mai aproape de Rusia, la
sfârșitul a nului 1996, îi putem cataloga politca externă ca fiind mai degrabă una pro -Vest.

5 Viziuni post -1996

Emil Constantinescu a preluat fu ncția de președinte după alegerile din 1996. Acesta
promite poporului român pe durata campaniei electorale, cum a făcut -o în repetate rânduri
și în anul 1992, că va aduce o stabilitate democratică, prosperitate economică și nu în ultimul
rând, integrarea î n spațiul European și Nord -Atlantic. Promisiuni ce au reprezentat obiectivul
principal al mandatului președintelui Emil Constantinescu. Aceste alegeri au fost câștigate,
în premieră, de către opoziție, de alianța CDR. Dreapta a ajuns la putere, iar aceasta este și
una din dovezile care arată funcționabilitatea procesului democratic în România
Imediat, noul guvern a adoptat o politcă externă puternic caracterizată ca fiind pro –
Vest. Tot foarte repede, s -au inițiat contacte diplomatice pentru a îmbunătății im aginea
României în cercurile europene. Intrarea în NATO și Uniunea Europeană au fost declarate
obiectivele prioritare ale politicii externe. Cu aceste obiective în minte, România a căutat să
își îmbunătățească relațiile cu vecinii, semnând în acest scop ma i multe tratate pentru a -și
continua colaborarea. Constantinescu nu a uitat să crească vizibilitatea României în
organizațiile internaționale și regionale, acest lucru fiind recompensat cu vizitele unor
oficiali și lideri de țări. Printre care îi menționăm pe președintele Franței, Jacques Chirac,
președintele Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton și Papa Ioan Paul al II -lea, fiind primul
papă ce vizitează România în 1.000 de ani.
Președintele Emil Constantinescu spune în discursul său de la întâlnirea c u Consiliul
Nord -Atlantic din 4 februarie 1997 că “mesajul esen țial de transmis este dorința fermă a

34
românilor de a se integra în structura Nord -Atlantică, de îndată ce porțile organizației vor fi
deschise pentru a primii state noi ”111. Pentru președintele Constantinescu, singura cale de a
garanta democrația, de a face reforme și de a dezvolta România este integrarea în spațiul
european și Nord -Atlantic. Cum acesta precizează “singurul mare remediu pentru Rom ânia
este integrarea ”112. La fel ca administra ția precedentă, Constantinescu subliniază faptul că
ambele părți vor beneficia de de integrarea României în spațiul european și Nord -Atlantic.
Spune că “Rom ânia va aduce o experință care în același timp e complexă ”113. Putem observa
din declarațiile acestuia că viziunile lui Constatinescu de politică externă se bazează pe
interdependență, pe lângă faptul ca este un pro -Occidental convins.
Adrian Severin, ministrul Afacerilor Externe, pune accentul pe rolul jucat de Alianța
Nord -Atlantică și Comunitate a Europeană în evenimentele din timpul Războiului Rece .
Organizații care au ajutat la menținerea și asigurarea securității, prosperității și a stabilității
în partea vestică de continent. De aceea, el le consideră singurele organizații viabile și cu
“struc turi eficiente în această măsură ”.114
Cu toate acestea, după o perioadă în care reformele s -au mișcat foart e încet, fiind
abordată o metodă graduală de dezvoltare, va începe o perioada de implementări de reforme,
mai ale s în domeniul economic. România se îndrepta cu pași mărunți, dar siguri, spre
comunitatea europeană.

Concluzii finale

Pe parcursul campaniilor electorale pentru funcția de p reședinte al României, vom
observa numeroase viziuni privind direcțiile de politică externă. În funcție de situația
internațională am putut observa schimbările de atitudini și discursuri a liderilor politici. Pe
lângă acestea, de precizat cât de important este factorul decizional în elaborarea unei politici
externe, și cons ecințele pe care le au acțiunile liderilor pe parcursul acestei perioade.

111 Emil Constatinescu, Discurs al E.S. Emil Constatinescu, Pre ședintele României, către Consiuliul
Nord -Atlantic, Ibidem, vol III., no. 2, p. 3
112 Ibidem., p. 4
113 Ibidem, p. 3.
114 Adrian Sever in, op. cit ., p. 7

35
România a avut un traseu mai atipic , mai lent, privind implementarea democrației și alegerea
unei politici extern e clare.
România a trimis multe semnale contradictorii prin politica sa externă, pentru ca la
început, “Rom ânia a avut un început ezitant în remodelarea politcii externe și de securitate
de după Revoluția din 1989. Între 1990 -1993, au adoptat chiar posturi pro-Est”115.
În perioada următoare eforturile României s -au concentrat asupra dezvoltării
relațiilor bilaterale cu țările vecine și cele din spațiul european. Rezolvarea problemelor
minorităților și clarificarea unor probleme teritoriale erau necesare pent ru aderarea la
structurile europene. România trebuia să fie văzută ca o țară democratică europeană, stabilă,
pregătită să facă față competivității economice din comunitatea europeană și contribuției
strategice în cadrul NATO.
În ceea ce privește obiectivul cercetării, care în opinia mea a fost atins în cele mai
multe puncte. Au existat unele limite, fiind o perioadă recentă din istorie nu a fost atât de
abordată, sursele fiind destul de puține. De precizat și Legea Arhivelor, c are nu permite
cercetarea unor documente, doar după 30 de ani de la emitere. Politica externă nu a fost o
tema atât de dezbătută la începutul democrației post -decembriste, opiniile fiind și în această
privință puține.
M-am rezumat la această perioadă, fii ndcă din anul 1996 începe se produce o
“ruptură” a politcii externe a României îndreptată în totalitate spre Vest, iar în această
privință ar putea exista o cercetare separată. O posibilă aprofundare ar fi bazată pe procesul
integrării în NATO și U.E., în viziunea clasei politice.

115 Zoltan Barany, The Future of NATO Expansion: Four Case Studies, Cambridge University Press,
United Kingdom, 2003, p. 140.

36

Bibliografie :
I. Surse primare : “Adev ărul de Cluj” , “Monitorul Oficial ”, “Rom ânia
liberă ”, “Adevărul ”, “Liberalul ”, “Dreptatea ”, Revista “Historia”,
“Romanian Journal of International Affairs ”, “Financial Intelligence ”,
Enciclopedia “Britannica”; Legisla ția (legi electorale, Constituția)

II. Surse secundare:

1. Abraham, Florin, Transformarea României: 1989 -2006 . Rolul factorilor
externi , Institutul Na țional pentru Studierea Totalitarismului, București, 2006
2. Andreescu, Gabriel. Stan, Valentin. Weber, Renate, Raporturile României cu
Republica Moldova , Centru pentru Studii Interna ționale, București, 1994
3. Andreescu, Gabriel. Bau, Violetta. Chiorean, Gabriela , The New Schenger
Border and Its Impact on the Romanian -Moldavian relations. Actual
implications of the secured border at the political, social, economic and
operational levels, Bucharest, Institute for Public Policy, 2002
4. Bárány, Zoltan, The Future of NATO Expansion: Four Case Studies,
Cambridge University P ress, United Kingdom, 2003
5. Carta Albă : Rom ânia-NATO, București, Ed. Romcartexim, 1996

37
6. Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România ,
Raport final , București, 2006
7. Constantinescu, Emil , Timpul dărâmării, timpul zidirii. Vol I. Cele două fețe
ale zidului , Ed. Universalia, București, 2002
8. Deletant, Dennis, New Evidence on Romania and the Warsaw Pact 1955 –
1989, disponibil la : https://www.wilsoncenter.org/publication/new –
evidence -romania -and-the-warsaw -pact-1955 -1989
9. Enciclopedia României , disponiblă la : https://enciclopediaromaniei.ro/
10. Georgescu , Alina -Alexandra, Romanian Foreig n Policy Change : From
Isolation to Dependence (1989 -2004), 2004, Londra, London School of
Economics – Department of Foreign International Relations
11. Hutcheson, Kevin, Entry Into Force of The Treaty on Open Skies; And The
Future of Cooperative Aeriel Observa tion as a Confidence and Security
Building Measure, Weatherhead Center for International Affairs, 2001
12. Iliescu, Ion , România in Europe and the World , București, Foreign Language
Press, 1994
13. Iliescu, Ion , Momente de istorie , Editura Enciclopedica, 1995, Buc urești
14. Ionescu, Mihail (coord.), România -Uniunea Europeană : Cronologie 1989 –
2005, Bucure ști, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie
Militară, Ed. Militară
15. Ivan, Ruxandra , Patterns of Cooperation and Conflict: Romanian -Ukrainian
Bilateral Relations, 1992 – 2006 , prezentat la conferința internațională The
New Frontiers of Europe: International, inter -ethnic and inter -confessional
relations, Cluj, Universitatea Babeș -Bolyai, 6 -8 aprilie 2006
16. Jugănaru Anne, Radu Al exandru , FSN – Un paradox politic (1989 -1992).
România postcomunistă. O istorie partidelor politice în interviuri și
documente , Volumul I, Ed. Pro Universitară
17. Literat, Ioana , Original democracy. A rhetorical analysis of Romanian post –
revolutionary political discourse and the University Square protest of June
1990, în “Central European Journal of Communication”, Vol. 5, No.1(8),
spring 2012
18. Mureșan, Marius , Destinația Cotroceni. Alegeri prezidențiale în România
1990 -2014 , Casa Cărții de Știință, 2019

38
19. Năstase, Adrian , Dimensiunile politicii externe în tratatele României.
Evidență cronologică și clasificare pe domenii. 1990 -2005 , București, Regia
Autonomă Monitorul Oficial, 2005
20. Pascu, Ioan Mircea, Romania and The Yugoslav Conflict , European Security,
1994, vol. 3, nr. 1
21. Phinemore, David, Romania and the European Union : From Marginalisation
to Inclusion? , Hellenic Observatory, European Institute, 2003, London
School of Economics
22. Popescu, Gabriel, Transborder State Reterritorialization in Eastern Europe:
The Lower Danube Euroregion, Ph.D., Departament of Geography, The
Florida State University, 2006
23. Rațiu , Ion, Note zilnice. În fine, acasă , Ed. Univers, București, 1999
24. Rem, Dana. Gasp er, Des , Romania’s Accesion to the European Union:
discourses at policy -,program -, and project -levels in the justices sector,
2008, Insitute of Social Studies
25. Reynolds, David , The Origins of Cold War in Europe : International
Perspectives , Yale University Press, New Haven, London, 1994
26. Rühle, Michael , NATO Enlargament and Russia: myths and realities, în
“NATO Review”, 1 iul. 2014
27. Sălăgean , Marcela, Introducere in istoria contemporană a României , Cluj –
Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2013
28. Sărbătorirea a 125 de ani relații diplomatice româno -americane , American
Cultural Center, București , Februarie, 2006
29. Stan, Lavinia. Vancea Diane, Post-Communist Romania at Twenty Five
30. Stan, Valentin , Nationalism and European Security. Romania ’s Euro –
Atlantic Integration , Bucure ști, 1995, Centrul pentru Studii Internaționale
31. Ștefănescu, Domnița , Cinci ani din istoria României. O cronologie a
evenimentelor 1989 -1994 , Ed. Mașina de scris, 1995
32. Tismăneanu, Vladimir , Understanding National Communism : A
Comparative Approach to the History of Romanian Communism
33. Tzifakis, Nikolaos, The Yugoslavs Wars Implactions on Romanian Security ,
Southeast European Politics, 2001, Vol. 2., nr. 1
34. Weiner, Robert, Romanian Foreign Policy and United Nations , New York,
Praeger Publisher Divison, 1984