Valen ele mitice ale berzei ț [612138]

Valen ele mitice ale berzei ț
(Barza care sacralizează gospodăria)
De ce în copilărie ni se spune că berzele aduc copii? Am auzit de multe ori de la bunica
diverse pove ti despre berze, dar, crescând, nu le-am mai acordat nicio importan ă. Mi se părea ș ț
absolut imposibil ca o simplă barză să aibă grijă de locuin a noastră sau să poarte în cioc un copil ț
pe care să îl dăruiască mai apoi părin ilor. Pornind de la fundamentele diferitelor culturi i ț ș
observând descrierea berzelor în mai multe mitologii, am aflat însă că barza este un animal cu
valen e mitice, situat adesea la grani a dintre natură (prin apartenen a ei la regnul animal) i ț ț ț ș
cultură (a ezarea animalului sălbatic în sfera gospodăriei). Unul dintre motivele asocierii berzei ș
cu adusul copiilor poate fi faptul că, acum mult timp, femeile care nu puteau să aibă copii
culegeau o plantă numită „ciocul berzei”, cu flori albastre, având forma ciocului de barză, cu
care erau descântate pentru a putea avea copii.
Diver i cercetători spun că legenda berzei î i are originile în mitologia greacă, unde berzele ș ș
erau asociate cu furatul copiilor datorită mitului potrivit căruia zei a Hera i-a transformat una ț ș
dintre rivale într-o barză, femeia transformată încercând mai apoi să îi fure fiul. În mitologia
romană, barza era pasărea sacra a zei ei Venus, simbol al norocului, fertilită ii i dragostei, de ț ț ș
unde putem deduce o primă prezentare antitetică a acestui animal. Încercând să explicăm acest
nume în mai multe culturi, descoperim că în Grecia antică una dintre legi numita „Pelargonia”
obliga copii să aibă grijă de părin ii lor când ace tia ajungeau la bătrâne e, numele legii fiind ț ș ț
derivat din cuvântul grecesc „pelargos” care înseamnă „berze”. În ebraică, numele berzei se
poate traduce prin „mamă bună”. Putem asocia aceste semnifica ii cu cercetările oamenilor de ț
tiin ă care au constatat că berzele au grijă de puii lor mult timp după ce ace tia încep să zboare,ș ț ș
de unde deducem simbolistica berzei ca ocrotitoare a copiilor, dar i simbol al grijii pe care le-o ș
poartă părin ii copiilor lor. țAsociată cu acest simbol protectiv, potrivit etnologilor, barza este
printre pu inele vie uitoare prielnice gospodăriei, având func ie apotropaică. ț ț ț

Din acest punct de vedere, barza are în mitologie aceea i func ie cu cea a arpelui casei ș ț ș
care este un protector al locuin ei, atât el cât i barza fiind alter-egouri mitice ale casei, dar i ale ț ș ș
întregului neam, ca adevăra i păstrători ai beneficului asupra locuitorilor din casa respectivă. ț
Această asemănare între cele două animale cu valen e mitologice î i are originea în povestea ț ș
populară pe care o regăsim în „Legende populare române ti” ș1, unde arpele i barza î i dispută ș ș ș
rolul i întâietatea în ceea ce prive te apărarea gospodăriei. De obicei berzele aleg să î i facă cuib ș ș ș
pe acoperi urile caselor oamenilor i, credin ele populare spun că apără casa de animalele de ș ș ț
pradă,de diverse pericole, apără ogoarele de furtuni, ea aducând, după cum ne spun Ion Mu lea i ș ș
Ovidiu Bîrlea „noroc casei unde î i face cuibul” ș2.
În gândirea populară, această a ezare a cuibului berzei pe acoperi are la bază ideea de ș ș
ospitalitate a ăranului care găzduie te un musafir venit din ări îndepărtate i care nu e un animal ț ș ț ș
obi nuit, ci de rang înalt. În schimbul acestei găzduiri, barza îi dă gospodarului o parte dinș
sacralitatea adunată de ea în călătorie, câte ceva din toate lumile pe care le-a cunoscut. Astfel ea
î i câ tigă pe merit acces în spa iul ăranului i „îmbunează gospodarul”ș ș ț ț ș3. Rela ia dintre om i ț ș
barză nu este îndreptată într-o singură direc ie, ci se bazează pe o reciprocitate permanentă. Ca ț
răsplată pentru această găzduire, barza aruncă un pui din cuib în dar pentru casa la care i-a făcut ș
cuib, după cum ne spune i Mihai Coman „dau vamă pământului pentru traiul i via a lor” ș ș ț4. În
schimbul acestui dar, omul trebuie să aibă grijă de cuibul berzei pentru a-i câ tiga bunăvoin a. ș ț
După spusele lui Ion Mu lea i a lui Ovidiu Bîrlea „i se respectă cuibul, căci e pasăre ș ș
răzbunătoare. Dacă-i strici cuibul, o necăje ti sau o omori, te blestemă, moare cineva din casă ș
sau dă foc casei”5. Această credin ă populară este întâlnită i în zonele rurale din Moldova, ț ș
bătrânii spunând că dacă strică cineva un cuib de barză toată casa îi va lua foc. Observăm astfel
1 T ony Brill, Legende populare rom ânești, București, ed. Minerva, 1981.
2 Ion Mușlea și Ovidiu Bîrlea, Tipologia folclorului , București, edit. Minerva,
1970, p. 300.
3 Ibidem, p. 301.
4 Mihai Coman, Bestiarul mitologic românesc , București, edit. Fundației
Culturale Române, 1996, p. 103.
5 Ion Mușlea și Ovidiu Bîrlea, op. cit., p. 300.

conexiunea deosebită care se formează între cuibul berzei i casa omului, legătura dintre om i ș ș
barză fiind bazată pe respect i protec ie reciprocă, unii gospodari punând barza pe acela i plan ș ț ș
cu o fiin ă umană. ț
Această perspectivă din care barza e privită ca având valen e umane are la origine mai multe ț
legende populare pe care le găsim i în „Ornitologia poporană română” ș6. O legendă din Bucovina
ne vorbe te despre doi fra i care, după moartea părin ilor, se ceartă pentru avere i pleacă în lume ș ț ț ș
pe drumuri separate. Unul dintre ei, cel considerat mai prost, ajunge ucenicul unei babe
vrăjitoare care îl înva ă diferite vrăji pentru a transforma oamenii în berze. Într-o zi când bătrâna ț
era plecată, tânărul nu poate învinge curiozitatea i roste te o vrajă care îl transformă în barză, ș ș
uitând descântecul care desface vraja: „a fost dintru început omu, de aceea are el gâtu i ș
picioarele lungi i totu de aceea î i face cuibul mai multu pe acoperemintele caselor omene ti” ș ș ș7.
O altă legendă de inspira ie cre tină poveste te că Dumnezeu i Sfântul Petru au ie it într-o zi la ț ș ș ș ș
plimbare i au fost înconjura i de animale. Sfântul Petru i-a spus atunci lui Dumnezeu că ar ș ț
trebui să cure e pământul de aceste vietă i pentru ca oamenii să aibă mai multă lini te. Astfel, ț ț ș
Dumnezeu a pus toate animalele într-un sac i a dat sacul primului om care i-a ie it în cale, ș ș
spunându-i să îl desfacă pe malul mării, nu înainte. Omul nu a ascultat sfatul lui Dumnezeu i, ca ș
pedeapsă, este tranformat în barză până când va reu i să adune toate animalele în acela i sac. ș ș
Pe lângă această idee a berzei care a fost fiin ă umană, oamenii respectă berzele pentru că ț
sunt primele care vestesc venirea primăverii. Conform calendarului tradi ional zilele dedicate ț
berzei sunt între 4 i 6 martie, ea fiind mesagerul reînoirii naturii i a sfâr itului iernii. Barza ș ș ș
apare ca o fiin ă augurală care trăie te pe lângă om i nu se pierde în depărtare a a cum face ț ș ș ș
cocorul, nici nu se retrage în pădure a a cum fac mierla i cucul. Impresionată de acest lucru, ș ș
mentalitatea populară a poten at sacralitatea berzei, asociindu-o cu un animal sfânt, cu valen e ț ț
duble: animal în lumea oamenilor i om în cealaltă lume. În „Bestiarul mitologic românesc” ș
vedem ca o trăsătură comună cu omul a a numitul „doliu” pe care îl poartă berzele. Se spune că ș
unele berze sunt negre datorită faptului că „s-au cernit” când le-a murit so ul, ele identificându-se ț
cu doliul la fel cum se identifică i omul rămas văduv. Barza rămasă singură se deosebe te de ș ș
6 Simion Florea Marian, Ornitologia poporană română , vol. II, Cernăuți,
Tipografia R.Eckhardt, 1883.
7 Ibidem, p. 323.

alte păsări cărora le moare perechea (de exemplu: turturica î i arată prin comportament jalea ș
exterioară i dorin a de moarte), ceea ce arată o diferen ă de statut între barza care este asimilată ș ț ț
gospodăriei i alte păsări care apar in exclusive naturii. ș ț
Astfel, barza este un animal cu numeroase valen e mitice, care îl protejează pe gospodar ț
doar dacă acesta, la rândul lui, o protejează. Casa pe acoperi ul căreia se asează o barză este ș
considerată curată i, de aceea, barza îl protejează pe stăpânul ei, dar i întreaga lui gospodărie. ș ș
Grija deosebită pe care o au i astăzi oamenii fa ă de cuibul unei berze ne face să credem că ș ț
există într-adevăr o legătură specială între om i acest animal i că tot ceea ce se spune despre ș ș
barză nu sunt doar legende. De i astăzi copiii nu mai cred în veridicitatea acestor pove ti despre ș ș
berze, suntem datori să ducem mai departe legendele i tradi iile pe care bunicii no trii ni le ș ț ș
transmit pentru a perpetua această legătură între om i natură, astfel încât ea să nu dispară ș
vreodată.
Bibliografie:
Brill, Tony, Legende populare române ti ș, Bucure ti, edit Minerva, 1981. ș
Coman, Mihai, Bestiarul mitologic românesc , Bucure ti, ed. Funda iei Culturale Române, ș ț
1996.
Mu lea, Ion, Bîrlea, Ovidiu, ș Tipologia folclorului , Bucure ti, edit. Minerva, 1970. ș
Simion Florea, Marian, Ornitologia poporană română , vol. II, Cernău i, Tipografia ț
R.Eckhardt, 1883.
Eseu realizat de: Dumbravă Ica Roxana
Curs op ional de etnologie ț