PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER [612127]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIIN ȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
DREPT PUBLIC

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]-NI ȚĂ MARIANA LASCU DAN-NICOLAE

CONSTAN ȚA
2020

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIIN ȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
DREPT PUBLIC

ABUZUL ÎN SERVICIU, ÎNAINTE ȘI DUP Ă DECIZIA C.C.R.

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]-NI ȚĂ MARIANA LASCU DAN-NICOLAE

CONSTAN ȚA
2020

3
CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 4

CAPITOLUL 1. Abuzul în serviciu în România înainte de Decizia
C.C.R. nr.405/2016 …………………………………………………………………………. 5
1.1. Istoricul infrac țiunii de abuz în serviciu în România . ………………………………………. 5
1.2. Caracterizarea Infrac țiunii de abuz în serviciu . ……………………………………………. 8
1.3. Statistic ă dosare și condamn ări înainte de Decizia C.C.R. nr.405/2016…………………… 10

CAPITOLUL 2. Decizia C.C.R. nr. 405/2016 ……………………………………… 13
2.1. Sesizarea excep ției de neconstitu ționalitate………………………………………………… 13
2.2. Admiterea excep ției de neconstitu ționalitate……………………….………………………. 14

CAPITOLUL 3. Abuzul în serviciu în Romania dup ă Decizia C.C.R.
nr.405/2016 ………………………………..…………………………………………………… 16
3.1. Noua interpretare a infrac țiunii de abuz în serviciu ……………….………….…………… 16
3.2. Efectele Deciziei C.C.R.. nr.405/2016 în cazui stica de drept penal din Romania…………. 16
3.3. Controverse privind interpret ări și aplic ări diferite ale Deciziei C.C.R. nr.405/2016 de c ătre
instan țele de judecat ă…………………………………………………………………………..… 19

CAPITOLUL 4. Abuzul în serviciu în alte state din U niunea
European ă…………………………………………………………………………………….. 26
4.1. Diferen țe și asem ănări între infrac țiunile de abuz în serviciu din statele din Uniunea
European ă………………………………………………………………………………………… 26

CONCLUZII ………………………………………………………………………………… 29

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… 30

4
INTRODUCERE
Tema acestei lucr ări este despre infrac țiunea de abuz în serviciu, care se reg ăse ște la art. 297
în noul Cod Penal, aflat în vigoare de la data de 0 1 februarie 2014, la „Titlul V Infrac țiuni de corup ție
și de serviciu”, „Capitolul 2 Infrac țiuni de serviciu” si are urmatoarele prevederi:
„(1) Fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, nu îndepline ște un
act sau îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o pagub ă ori o v ătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane fizice s au ale unei persoane juridice se pedepse ște cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție public ă.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sanc ționeaz ă și fapta func ționarului public care, în exercitarea
atribu țiilor de serviciu, îngr ăde ște exercitarea unui drept al unei persoane ori cree az ă pentru aceasta
o situa ție de inferioritate pe temei de ras ă, na ționalitate, origine etnic ă, limb ă, religie, sex, orientare
sexual ă, apartenen ță politic ă, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă cronic ă necontagioas ă sau infec ție
HIV/SIDA.”
Am ales aceast ă tem ă deoarece infrac țiunea de abuz în serviciu este cea mai frecvent ă
infrac țiune de corup ție din România si face obiectul majoritatii cauzelo r de judecata ce au ca inculpa ți
func ționari publici, iar decizia Cur ții Constitu ționale a României cu nr. 405 din 15 iunie 2016 are un
impact major asupra modului în care prevederile ace stei infrac țiuni sunt interpretate de toate p ărțile
implicate în înf ăptuirea actului de justi ție.
De și decizia C.C.R. este din anul 2016, tema r ămâne de actualitate, deoarece pân ă la data
curent ă, nu exist ă o practica unitara la nivelul instan țelor de judecat ă din România. În urma deciziei
C.C.R., sunt vehiculate 2 (dou ă) ipoteze principale referitoare la impactul aceste ia asupra infrac țiunii
de abuz în serviciu:
Prima ipotez ă sus ține c ă prin decizia C.C.R., infrac țiunea de abuz în serviciu a fost
dezincriminat ă, avand ca efect achitarea inculpa ților și pierderea posibilit ății de a recupera
prejudiciile din toate dosarele ce au ca obiect ace ast ă infrac țiune.
Cea de-a doua ipotez ă sus ține c ă decizia C.C.R. reprezint ă o clarificare necesar ă a unei
formul ări mult prea generale a prevederilor acestei infrac țiuni, deblocând astfel sistemul
administrativ-birocratic.
Aceast ă lucrare î și propune s ă verifice cele dou ă ipoteze și s ă prezinte efectele reale ale
deciziei C.C.R. nr. 405/2016, a șa cum reies ele din practica judiciar ă de dup ă publicare, urm ărind
statisticile și opiniile speciali știlor, și s ă sus țin ă o propunere privind stabilirea unei practici unita re la
nivelul instan țelor de judecat ă din România.

5
CAPITOLUL 1. ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN ROMÂNIA
ÎNAINTE DE DECIZIA C.C.R. NR. 405/2016
1.1. Istoricul infrac țiunii de abuz în serviciu în România
Prima referin ță în normele de drept penal român despre incriminare a unor fapte asimilate
no țiunii generice de abuz în serviciu dateaza din anul 1864, chiar de la începutul dreptului penal
român, în Codul Penal din 1864 1, denumit „Codul lui Cuza”, având izvoare precum Co dul penal
francez (1810) și Codul penal prusian (1859). Codul Cuza consacra p rincipiul legalit ății incrimin ării
și a pedepsei, egalitatea în fa ța legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea,
ci munca silnic ă pe via ță . Infrac țiunile erau clasificate în trei categorii: crime, d elicte și contraven ții.
La Titlul III „Crime și delicte în contra intereselor publice”, Capitolul II „Crime și delicte
comise de func țiunari publici în exerci țiul func țiunii lor”, sunt reglementate infrac țiunile de „abuz de
putere în contra particularilor” și „abuz de autoritate în contra lucrului public”:
Abuz de putere în contra particularilor
„Art. 147 . – Ori-ce func ționar administrativ sau judec ătoresc va abuza de puterea ce-i d ă
calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoan ă a face sau a suferi un act, sau a se ab ține de la
dânsul, se va pedepsi cu închisoare de la o lun ă pân ă la doi ani și se va putea înc ă declara necapabil
de a ocupa func țiuni publice de la un an la trei.
Art. 148. – Ori-ce func ționar care, în exerci țiul sau cu ocaziunea func țiunii sale, va maltrata
prin ofense orale pe o persoan ă, se va pedepsi cu închisoare pân ă la șase luni.
Acel func ționar se va putea înc ă declara incapabil de a ocupa func țiuni publice de la un an
la trei.
Art. 149. – Ori-ce func ționar care, afar ă din cazurile și formele prev ăzute de lege, va aresta
sau va ordona a se aresta o persoan ă, sau care va prelungi într-un mod ilegal ținerea ei la închisoare,
se va pedepsi cu închisoare de la trei luni pân ă la doi ani și se va putea înc ă declara de incapabil,
de la un an pân ă la trei, de a ocupa func țiuni publice.
Dac ă arestarea ilegal ă a ținut mai mult de trei zile, minimul pedepsei va fi de patru luni și se
va declara incapabil de a mai ocupa func țiuni publice de la un an la trei ani.
Dac ă arestarea ilegal ă va ține mai mult de o lun ă, osânda va fi de doi ani închisoare.
În aceste din urm ă 2 cazuri, func ționarul va pierde și dreptul la pensiune.
Art. 150. – Ori-ce func ționar care, în instruc țiunea cauzelor corec ționale ori criminale, va fi
întrebuin țat sau va fi ordonat a se întrebuin ța cazne, spre a sili pe b ănui ți a face m ărturisiri sau
declara țiuni, se va pedepsi cu doi ani închisoare, f ără a se ap ăra prin acesta de alte pedepse mai
mari, pentru lovituri sau r ăniri prev ăzute de lege.
Art. 151. – Ori-ce func ționar administrativ sau judec ătoresc, ori-ce ofi țer de justi ție sau de
poli ție, ori-ce comandant sau agent al for țelor publice, care se va introduce, în a sa calitat e, în
domiciliul unui cet ățean, în contra voin ței acestuia, afar ă din cazurile prev ăzute de lege și f ără

1 https://lege5.ro/App/Document/g42tamju/codul-penal- din-1864

6
formalit ățile ce ea prescrie, se va pedepsi cu închisoare de la cincisprezece zile pân ă la trei luni și
cu o amend ă de la 50 pân ă la 1000 lei), având-se îns ă în vedere aplicarea § 2 de la art. 99.
Ori-ce particular, care, prin amenin ță ri sau mijloace silnice, se va fi introdus în domic iliul
unui cet ățean, se va pedepsi cu închisoare de la cincisprezec e zile pân ă la trei luni și cu amend ă de
la 50 pân ă la 500 lei.
Art. 152. – Ori-ce judec ător sau autoritate judec ătoreasc ă, ori-ce administrator sau
autoritate administrativ ă care, sub pretext de t ăcere sau de nedeslu șire a legii, va denega dreptatea
ce este dator p ărților ce-i vor fi cerut-o, și care va fi st ăruit în denegarea sa, chiar în urm ă de
prevestirile sau ordinele ce va fi primit de la sup eriorii s ăi competen ți, se va putea urm ări și pedepsi
cu amend ă de la 100 pân ă la 1000 lei, și se va declara necapabil de a ocupa func țiuni publice de la
un an pân ă la trei ani.
Art. 153. – Ori-ce func ționar, care va executa o pedeaps ă ce nu a fost pronun țat ă de judecat ă
sau care o execut ă peste m ăsura prev ăzut ă de judecat ă, se va pedepsi cu închisoarea pân ă la doi ani.
Art. 154. – Ori-ce func ționar îns ărcinat cu urm ărirea crimelor sau cu executarea pedepselor
care, cu scop de a sustrage pe un individ de la o p edeaps ă legale, nu va urm ări crima sau delictul,
sau care nu execut ă pedeapsa pronun țat ă, ori execut ă o pedeaps ă mai mic ă decât cea pronun țat ă de
judecat ă, se va pedepsi cu închisoarea pân ă la doi ani sau cu amend ă de la 100 pân ă la 3000 le) și
se va declara incapabil, de la un an pân ă la trei ani, de a ocupa func țiuni publice.
Art. 155. – Ori-ce func ționar care, de la sine, în contra legei, f ără competen ță și f ără a mijloci
o hot ărâre a autorit ății competente, va deposeda pe un particular, se va pedepsi cu închisoarea pân ă
la doi ani și se va declara incapabil de a ocupa func țiuni publice de la un an pân ă la trei ani.
Art. 156. – Ori-ce supresiuni, ori-ce deschidere de scrisori încredin țate la po ștă, f ăcut ă sau
înlesnit ă de vre-un func ționar sau agent al guvernului, ori al administra țiunei po ștelor, se va pedepsi
cu închisoarea pân ă la doi ani și cu amend ă de la 50 pân ă la 500 lei).
Culpabilul se va declara necapabil de a ocupa func țiuni publice de la un an la doi ani.
Art. 157. – Ori-ce func ționar superior care, prin am ăgire, va face pe subordona ții s ăi de a
comite o crim ă sau un delict în exerci țiul func ției lor, sau care, cunoscând asemenea crime sau del icte
din partea subordona ților s ăi, le tolereaz ă, se va pedepsi cu pedeapsa aplicabil ă acelor crime sau
acelor delicte.
Abuz de autoritate în contra lucrului public
Art. 158. – Ori-ce func ționar public, ori-ce agent sau îns ărcinat al guvernului, de ori-ce grad
sau stare, care va cere sau va ordona va face a se cere sau a se ordona mi șcarea sau întrebuin țarea
for ței publice în contra execu țiunei unei legi, în contra percep țiunei unei contribu țiuni legale, sau în
contra execu țiunei unei ordonan țe sau mandat al justi ției, sau în contra ori-c ărui alt ordin a
autorit ății legitime, se va pedepsi cu recluziunea; iar dac ă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a
se și pune în lucrare și a produce efect, pedeapsa va fi maximul recluziun ii.
Art. 159. – Pedeapsa hot ărât ă în articolul de mai sus nu va înceta de a se aplic a la
func ționarul, agentul sau îns ărcinatul ce va fi s ăvâr șit asemenea infrac țiune din ordinea mai marilor
săi, afar ă numai dac ă acest ordin se va fi dat de c ătre acei mai mari, în cazuri de a lor competen ță
și pentru acel care func ționar sau agent era dator s ă arate supunere de ierarhie.

7
Atunci se vor supune la pedeapsa hot ărât ă în acel articol acei mai mari, cari vor fi fost ce i
dintâi a da asemenea ordine.
Art. 160. – Dac ă, în urma acelor ordine sau cereri, vor na ște alte crime supuse la pedepse
mai mari decât cele exprimate la art. 158, aceste p edepse mai mari se vor aplica func ționarilor,
agen ților sau îns ărcina ților culpabili de asemenea ordine sau cereri. ”
În Codul penal din 1936, denumit si Codul Carol al II- lea, publicat în Monitorul Oficial al
României, nr.65 din 18 martie 1936 2, erau incriminate, în Sec țiunea V, abuzul de putere (art. 245),
abuzul de autoritate (art.246) și excesul de putere (art.247):
”Art. 245. – Abuzul de putere
Func ționarul public care, uzurpând o atribu țiune, sau abuzând de puterea sa legal ă, sau
dep ășind limitele competin ței sale, ori nesocotind sau violând formalit ățile prescrise de lege, ori
ab ătându-se în orice alt mod dela îndatoririle inerent e func țiunii sale, s ăvâr șește un act pe care legea
nu-l consider ă infrac țiune, în scopul de a procura cuiva, pe nedrept, vre un folos sau de a-i cauza o
păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de put ere și se pedepse ște cu închisoare corec țional ă
dela 6 luni la 2 ani și interdic ție corec țional ă dela unu la 3 ani.
Aceea și pedeaps ă se aplic ă și atunci când faptul se s ăvâr șește în scopul de a constrânge pe
nedrept o persoan ă, s ă fac ă, s ă omit ă sau s ă sufere ceva.
Tentativa se pedepse ște.”
”Art. 246 Abuzul de autoritate
Func ționarul public care, f ără just motiv, face uz de for ța armat ă, întru cât acest fapt nu ar
constitui o infrac țiune mai grav ă, sau în urma lui nu s'ar fi produs vreo infrac țiune mai grav ă, comite
delictul de abuz de autoritate și se pedepse ște cu închisoare corec țional ă dela unu la 3 ani și
interdic ție corec țional ă dela unu la 3 ani.”
”Art. 247 Excesul de putere
Func ționarul public care, apar ținând unei anumite puteri în stat, face, pe nedrept , acte ce
intr ă în atribu țiile altei puteri, sau prin orice mijloace împiedec ă, z ădărnice ște sau îngreuneaz ă
exercițiul func țiunilor acesteia, comite delictul de exces de puter e și se pedepse ște cu închisoare
corec țional ă dela 6 luni la 2 ani și interdic ție corec țional ă dela unu la 2 ani.”
In Codurile Penale din 1864 si 1936, excesul de put ere era legat de dep ăș irea atribu țiilor
func ției, abuzul de putere, de exercitarea abuziv ă a atribu țiilor func ției, în timp ce abuzul de autoritate
viza folosirea f ără just motiv a for ței publice 3
De asemenea în Codul Penal din 1968 aflat în vigoar e de la 01 ianuarie 1969 pân ă la 31
ianuarie 2014, fiind abrogat prin Legea 187/2012 și înlocuit de Codul Penal 2009, au fost incriminate

2 https://lege5.ro/App/Document/g42doobz/codul-penal- din-1936
3 V. Dongoroz, Siegfid Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodo r, N. Iliescu, C. Bulai, Rodica St ănoiu, V. Ro șca, Explica ții
teoretice ale Codului penal român, vol. IV., Partea Special ă, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucu re ști,
1972, p. 81 – 82.

8
infrac țiunile: abuzul în serviciu contra intereselor perso anelor (art. 246), abuzul în serviciu prin
îngr ădirea unor drepturi (art. 247), abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 298):
„Art. 246. – Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta func ționarului public, care, în exerci țiul atribu țiilor sale de serviciu, cu știin ță , nu
îndepline ște un act ori îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o v ătămare
intereselor legale ale unei persoane se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 247. – Abuzul în serviciu prin îngr ădirea unor drepturi
Îngr ădirea, de c ătre un func ționar public, a folosin ței sau a exerci țiului drepturilor vreunui
cet ățean, ori crearea pentru acesta a unor situa ții de inferioritate pe temei de na ționalitate, ras ă, sex
sau religie, se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 248. – Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Fapta func ționarului public, care, în exerci țiul atribu țiilor sale de serviciu, cu știin ță , nu
îndepline ște un act ori îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o tulburare însemnat ă
bunului mers al unui organ sau al unei institu ții de stat ori al unei alte unit ăți din cele la care se
refer ă art. 145 sau o pagub ă patrimoniului acesteia se pedepse ște cu închisoare de la 6 luni la 5
ani.” 4
Având în vedere cele prezentate mai sus, putem afir ma c ă exist ă precedente legislative în
materia abuzului în serviciu.
În Codul Penal aflat în vigoare, având o denumire s uccint ă, înfrac țiunea „abuzul în serviciu”
reune ște într-o singur ă incriminare faptele de abuz în serviciu contra intereselor pers oanelor, de abuz
în serviciu contra intereselor publice și de abuz în serviciu prin îngr ădirea unor drepturi, fapte
prev ăzute în texte diferite (art.246, art.247 și art.248) în Codul penal din 1969. Infrac țiunea de abuz
în serviciu este definit ă la articolul 297 în noul Cod Penal astfel:
„ (1) Fapta func ționarului public care, în exercitarea atribu țiilor de serviciu, nu îndepline ște
un act sau îl îndepline ște în mod defectuos și prin aceasta cauzeaz ă o pagub ă ori o v ătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei perso ane fizice sau ale unei persoane juridice se
pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție
public ă.
(2) Cu aceea și pedeaps ă se sanc ționeaz ă și fapta func ționarului public care, în exercitarea
atribu țiilor de serviciu, îngr ăde ște exercitarea unui drept al unei persoane ori cree az ă pentru aceasta
o situa ție de inferioritate pe temei de ras ă, na ționalitate, origine etnic ă, limb ă, religie, sex, orientare
sexual ă, apartenen ță politic ă, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă cronic ă necontagioas ă sau infec ție
HIV/SIDA.” 5
1.2. Caracterizarea Infrac țiunii de abuz în serviciu

4 https://lege5.ro/App/Document/heydinrt/codul-penal- din-1968
5 https://legeaz.net/noul-cod-penal/

9
Obiectul juridic este reprezentat de rela țiile sociale care asigur ă buna desf ăș urare a rela țiilor
de serviciu. Infrac țiunea de abuz în serviciu poate avea și un obiect juridic adiacent constând în
rela țiile sociale vizând ocrotirea patrimoniului, atunci când prin comiterea ei se produce un prejudiciu.
Subiectele infrac țiunii:
a) Subiectul activ al infrac țiunii, conform dispozi țiilor art. 297 C. pen, este func ționarul
public, a șa cum este el definit de art. 175 C. pen, dar și persoanele indicate în art. 308 C. pen. O alt ă
condi ție necesar ă pentru angajarea r ăspuderii penale este existen ța unui raport de serviciu, deoarece
fapta trebuie comis ă ”în exercitarea atribu țiilor de serviciu”. Participa ția este posibil ă sub toate
formele, dar în cazul coautoratului trebuie îndepli nite condi țiile prev ăzute de lege pentru subiectul
activ.
b) Subiectul pasiv principal al acestei infrac țiuni este institu ția public ă, autoritatea public ă,
persoana juridic ă, func ționarul public prev ăzut la art. 175, alin. (2) C. pen. Pentru care lucr eaz ă
subiectul activ, deoarece prestigiul, reputa ția acestora au de suferit. Subiectul pasiv adiacen t este
persoana ale c ărei interse legale au fost lezate prin s ăvâr șirea faptei. De exemplu, în situa ția în care
un func ționar public îngr ăde ște exercitarea unui drept al unei persoane pe temei de origine etnic ă,
institu ția în care va fi angajat func ționarul public va fi subiect pasiv principal, iar p ersoana fizic ă ale
cărei interese au fost lezate reprezint ă subiectul pasiv secundar.
Structura și con ținutul juridic al infrac țiunui
A. Situa ția premis ă este reprezentat ă de existen ța unor rela ții de serviciu în cadrul c ărora cel
pu țin subiectul activ trebuie s ă aib ă calitatea de func ționar public, în sensul legii penale, raportat la
art. 175 și art. 308 C. pen. Profesorul Cristina Rotaru sus ține, în mod corect, c ă persoana juridic ă nu
poate r ăspunde penal pentru infrac țiunea de abuz în serviciu, deoarece aceasta presupu ne, a șa cum
am v ăzut, existen ța unor rela ții de serviciu, or persoana juridic ă nu poate exercita atribu ții de serviciu 6.
B. Con ținutul constitutiv al infrac țiunii
Latura obiectiv ă
a) Elementul material al infrac țiunii exist ă numai în m ăsura în care activitatea infrac țional ă se
exercit ă asupra unui bun material, dar acesta va reprezenta un obiect material secundar al infrac țiunii.
b) Urmarea imediat ă a s ăvâr șirii acestei fapte este cauzarea unei pagube ori a unei v ătămări
a drepturilor sau intereselor legitime ale unei per soane fizice sau ale unei persoane juridice.
c) Leg ătura de cauzalitate de ordin fizic între umrarea i mediat ă și înf ăptuirea elementului
material este reprezentat ă de ac țiunea comisiv ă (îndeplinirea în mod defectuos) sau omisiv ă
(neîndeplinirea unui act) prin care se produce o p agub ă sau o v ătămare a drepturilor și intereselor
persoanelor. Leg ătura de cauzalitate duce la modul defectuos de func ționare a serviciului public și a
raporturilor juridice ce se nasc din acesta.
Latura subiectiv ă
a) Vinov ăția. În cazul faptei prev ăzute la alin. (1), vinov ăția trebuie s ă existe sub forma
inten ției directe sau indirecte. Și la nivelul laturii subiective legiuitorul a opera t o modificare formal ă,

6 C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea special ă II, Curs tematic , Editura C. H. Beck, Bucure ști,
2016, p. 271.

10
în sensul c ă a fost eliminat ă sintagma ”cu știin ță ” cuprins ă în textul anterior al infrac țiunii de abuz în
serviciu contra intereselor publice. Renun țarea la aceast ă sintagm ă d ă o mai mare acurate țe textului,
având în vedere c ă în reglementarea anterioar ă utilizarea ei a n ăscut întrebarea dac ă nu cumva forma
de vinov ăție solicitat ă de lege este doar inten ția direct ă (ipotez ă de neacceptat în condi țiile în care
legea sanc ționa comitera acestei fapte și din culp ă prin intermediul infrac țiunii de neglijen ță în
serviciu). În cazul faptei prev ăzute la alin. (2), vinov ăția trebuuie s ă subziste sub forma inten ției
directe, determinat ă de existen ța unui mobil 7.
b) Mobilul și scopul. În cazul variantei de la alin. (2) treb uie ca activitatea infrac țional ă s ă
fie determinat ă de existen ța unui mobil, în sensul c ă îngr ădirea exercit ării unui drept sau crearea unei
situa ții de inferioritate s ă se fac ă pe temei de ras ă, na ționalitate, origine etnic ă, religie, sex, orientare
sexual ă, apartenen ță politic ă, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă cronic ă necontagioas ă sau infec ție
HIV/ SIDA 8.
Modalit ățile infrac țiunii
a) Varianta tip a infrac țiunii de abuz în serviciu este cea prev ăzut ă la art. 297 C.p, alin. (1) și
este înso țit ă de o variant ă asimilat ă în alin. (2).
b) Infrac țiunea prezint ă o variant ă atenuant ă prin raportare la dispozi țiile art. 308 C. pen, prin
care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o t reime.
c) Varianta agravat ă apare prin raportare variantei tip la dispozi țiile art. 13 2 din Legea nr.
78/2000. Chiar Curtea Constitu țional ă a României re ține, în Decizia nr. 405/2016, c ă Legea
nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanc ționarea faptelor de corup ție constituie o
reglementare special ă, derogatorie de la dreptul comun, care instituie m ăsuri de prevenire, descoperire
și sanc ționare a faptelor de corup ție și se aplic ă unei categorii de persoane clar circumstan țiate de
legiuitor înc ă din primul articol al legii. Dispozi ția cuprins ă în art.13 2 din acest act normativ
reprezint ă, astfel cum prevede și titlul sec țiunii din care acesta face parte, o infrac țiune asimilat ă celor
de corup ție, prin modul în care a fost incriminat ă constituind o form ă special ă a infrac țiunii de abuz
în serviciu (parag. 42).
Sanc țiuni – Pedeapsa pentru ambele variante ale infrac țiunii este închisoarea de la 2 la 7 ani
și pedeapsa complementar ă a interzicerii exercit ării de a ocupa o func ție public ă9.
1.3. Statistic ă dosare și condamn ări înainte de Decizia C.C.R. nr.405/2016
Pentru a avea o mai bun ă perspectiv ă asupra efectelor Deciziei C.C.R. trebuie s ă analiz ăm
statistica num ărului de cauze având ca obiect infrac țiunea de abuz în serviciu inainte de decizi. În
acest sens redau mai jos o statistic ă cu date extrase de pe http://www.just.ro/date-statistice/ unde
putem urm ări num ărul de cauze intrate la judecat ă, num ărul de cauze solu ționate și num ărul de
persoane condamnate, în fiecare an, în perioada 201 0-2016:

7 C. Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea special ă II, Curs tematic , Editura C. H. Beck, Bucure ști,
2016, p. 277.
8 Ibidem.
9 Prin OUG nr. 13/2017 s-au redus limitele minime și maxime ale pedepsei ”de la 2 la 7 ani” cu ”de la 6 luni la 3 ani”,
fiind incidente prevederile art.139, alin. (2) din CPP prin care nu se poate dispune m ăsura supravegherii tehnice pentru
infrac țiunile cu pedeapsa maxim ă mai mic ă de 5 ani. Men țion ăm c ă prevederea a fost abrogat ă prin OUG 14/2017 și nu
a produs efecte juridice.

11
Obiect cauze art 248 CP – abuzul în serviciu
contra intereselor publice art 297 NCP –
abuzul în serviciu
AN 2010 Num ăr cauze
intrate 31
– Num ăr Cauze
solu ționate 40
Condamn ări 15
AN 2011 Num ăr cauze
intrate 21
– Num ăr Cauze
solu ționate 28
Condamn ări 23
AN 2012 Num ăr cauze
intrate 26
– Num ăr Cauze
solu ționate 27
Condamn ări 28
AN 2013 Num ăr cauze
intrate 47
– Num ăr Cauze
solu ționate 31
Condamn ări 27
AN 2014 Num ăr cauze
intrate 12 46
Num ăr Cauze
solu ționate 18 14
Condamn ări 34 5
AN 2015 Num ăr cauze
intrate 16 138
Num ăr Cauze
solu ționate 20 44
Condamn ări 7 12
AN 2016 Num ăr cauze
intrate 9 130
Num ăr Cauze
solu ționate 21 90
Condamn ări 2 35
În total, în perioada 2010-2016 au intrat la judeca t ă 154 cauze având ca obiect infrac țiunea de
la art 248 CP – abuzul în serviciu contra intereselor publice, au fost solu ționate 175 cauze și au fost
condamnate 136 persoane, iar în perioada 2014-2016 au intrat la judecata 314 cauze având ca obiect
infrac țiunea de la art 297 NCP – abuzul în serviciu, au fost solu ționate 148 astfel de cauze și au fost
condamnate 52 de persoane:

12
Obiect cauze Num ăr cauze
intrate
Perioada
2010-2016 Num ăr Cauze
solu ționate
Perioada
2010-2016 Total
condamn ări
Perioada 2010-
2016
art 248 CP – abuzul în
serviciu contra intereselor
publice 154 175 136
art 297 NCP – abuzul în
serviciu 314 148 52
Din analiza datelor statistice, putem observa, a șadar, c ă odat ă cu intrarea in vigoare a Noului
Cod Penal in anul 2014 care cuprinde redefinirea in frac țiunii de abuz în serviciu, a crescut vertiginos
num ărul de cauze având ca obiect aceast ă infrac țiune.

13
CAPITOLUL 2. DECIZIA C.C.R. NR. 405/2016

2.1. Sesizarea excep ției de neconstitu ționalitate
În normele de drept penal român, infrac țiunea de abuz în serviciu este prevazut ă la Titlul V al
Codului Penal : „Infrac țiuni de corup ție și de serviciu”, Capitolul II „Infrac țiuni de serviciu”.
Ra ționamentul legiuitorului de a reglementa infrac țiunile de serviciu în Titlul V privind
„infrac țiuni de corup ție” se prezum ă a avea leg ătur ă cu faptul c ă România a aderat la Conven ția
Na țiunilor Unite împotriva corup ției, adoptat ă la New York la 31 octombrie 2003 10 , ratificat ă prin
Legea nr. 365/2004, și care asociaz ă infrac țiunile de corup ție cu ”abuzul în func ții” din perspectiva
subiectului activ comun al infrac țiunilor – ”agentul public” (func ționar public și func ționar public
asimilat în sensul art. 175 și art. 308 C. pen.).
Cu toate acestea, de la intrarea in vigoare a Noulu i Cod Penal, în spa țiul public românesc au
fost puse întreb ări referitoare la legalitatea incrimin ării infrac țiunii de abuz în serviciu , din
perspectiva dispozi țiilor art. 23 alin. (12) din Constitu ție, care instituie principiul legalit ății
încrimin ării și pedepsei, art. 11 alin. (2) din Constitu ție, respectiv art. 20 alin. (2) din Constitu ția
României, care consacr ă prioritatea reglement ărilor interna ționale în raport cu legile interne, în raport
cu împrejurarea c ă tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, precum
și din perspectiva dispozi țiilor art. 7 din Conven ția European ă a Drepturilor Omului, care consacr ă
principiul legalit ății încrimin ării și pedepsei, norm ă care are corespondent în dispozi țiile art. 1, art. 2
din Codul penal.
De asemenea, au fost formulate de c ătre inculpa ți mai multe sesiz ări ale Cur ții Constitu ționale
ale României prin care au fost invocate excep ții de neconstitu ționalitate privind prevederile articolului
297 – abuzul în serviciu. Pân ă la Decizia C.C.R. nr.405/2016, majoritate excep țiilor au fost respinse.
In anul 2016, Alina Bic ă, fost procuror-sef al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism (D.I.I.C.O.T.), judecat ă pentru un abuz în serviciu care ar fi fost
comis în perioada în care era membru al Comisiei pe ntru Stabilirea Desp ăgubirilor, a invocat excep ția
de neconstitu ționalitate in cadrul dosarului in care era judecata la Înalta Curte de Casa ție si Justi ție.
Alina Bica a invocat excep ția de neconstitu ționalitate a articolului 297 din Codul Penal (abuz ul în
serviciu), de și, în calitate de secretar de stat în Ministerul Ju sti ției, ea a condus comisia de elaboare a
noului Cod Penal. Bica acuz ă de neconstitu ționalitate atât formularea actual ă din Codul Penal în
privin ța abuzului în serviciu, cât și varianta agravant ă prev ăzut ă de Legea special ă anticorup ție nr.
78/2000.
Alina Bica acuz ă c ă cele dou ă articole sunt formulate mult prea vag, sunt lipsit e de claritatea
necesar ă pentru ca un func ționar public s ă-și regleze comportamentul astfel încât s ă nu ri ște sanc țiuni
penale. Ea spune c ă modul de redactare a acestor norme conduce "la o i ncertitudine cu privire la
existen ța sau nu a abuzului în serviciu în func ție de modalitatea de interpretare a unor norme de c ătre
procuror sau de c ătre judec ător". 11

10 Disponibil la: https://www.transparency.org.ro/files/File/Legea_36 5_2004.pdf ; accesat la data de 13.11.2017.
11 https://www.economica.net/curtea-constitutionala-j udeca-marti-exceptia-de-neconstitutionalitate-in-ca zul-
abuzului-in-serviciu_120091.html

14
Instan ța Înaltei Cur ți a admis la 1 februarie cererea formulat ă de Alina Bica în dosarul ANRP
și a sesizat Curtea Constitu țional ă cu solu ționarea excep ției de neconstitu ționalitate ale celor dou ă
dispozi ții. C.C.R. a amânat decizia de dou ă ori, probabil având în vedere imensul interes publ ic pentru
aceast ă decizie, de pe 5 mai pe 24 mai si apoi pe 15 iunie .
2.2. Admiterea excep ției de neconstitu ționalitate
În data de 15 iunie 2016, Curtea Constitu țional ă, prin decizia nr. 405, a decis c ă:
1. admite excep ția de neconstitu ționalitate și constat ă c ă dispozi țiile art.246 alin.(1) din Codul
penal din 1969 și ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constit u ționale în m ăsura în care prin
sintagma „îndepline ște în mod defectuos” din cuprinsul acestora se în țelege „îndepline ște prin
înc ălcarea legii”
2. respinge, ca neîntemeiat ă, excep ția de neconstitu ționalitate ridicat ă de aceia și autori în
acelea și dosare și constat ă c ă dispozi țiile art.132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea ,
descoperirea și sanc ționarea faptelor de corup ție sunt constitu ționale în raport de criticile formulate. 12
În considerente, Curtea a ar ătat c ă raportarea organelor judiciare la o sfer ă normativ ă ce
cuprinde, pe lâng ă legi și ordonan țe ale Guvernului, și acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hot ărâri
de guvern, ordine, coduri etice și deontologice, regulamente de organizare intern ă, fi șa postului are
influen ță asupra laturii obiective a infrac țiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la ac țiuni
sau inac țiuni ce definesc elementul material al laturii obie ctive a infrac țiunii, dar care nu sunt
prev ăzute de acte de reglementare primar ă (parag. 59).
Curtea a mai ar ătat c ă dispozi țiile art. 297 C. pen. Folosesc o exprimare general ă, f ără a ar ăta
în mod limitativ ac țiunile sau omisiunile prin care se s ăvâr ște aceast ă infrac țiune. Chiar dac ă, din
punct de vedere practic, o astfel de enumerare limi tativ ă nu este posibil ă prin dispozi țiile care
incrimineaz ă abuzul în serviciu, având în vedere consecin ța pe care regleentarea unei atribu ții de
serviciu o are în materia incrimin ării penale a acestei fapte, neîndeplinirea defectua s ă a unuiact trebuie
analizat ă numai prin raportare la atribu ții de serviciu reglementate expres prin legea prima r ă – legi și
ordonan țe ale Guvernului (parag. 60).
Ilicitul penal este cea mai grav ă form ă de înc ălcare a unor valori sociale, iar consecin țele
aplic ării legii penale sunt din cele mai grave, astfel c ă stabilirea unor garan ții împotriva arbitrariului
prin reglementarea de c ătre legiuitor a unor norme clare și predictibile este obligatorie.
Comportamentul interzis trebuie impus de c ătre legiuitor chiar prin lege (în țeleas ă ca act formal
adoptat de c ătre Parlament, în temeiul art. 73, alin. (1) din Co nstitu ție, precum și ca act material, cu
putere de lege, emis de Guvern, în temeiul deleg ării legislative prev ăzute de art. 115 din Constitu ție,
respectiv ordonan țe și ordonan țe de urgen ță ale Guvernului), neputând fi dedus, eventual, din
ra ționamente ale judec ătorului de natur ă s ă substituie normele juridice (parag. 61).
Este important de observat c ă, de și dispozitivul deciziei se refer ă doar la sintagma
”îndepline ște în mod defectuos” (ca atare, doar la modalitatea elementului material constând în
ac țiune), din considerentele deciziei trezult ă c ă interpret ările date de Curte vizeaz ă ambele modalit ăți
ale elementului material al variantei prev ăzute în alin. (1) al art. 297 (ac țiune și omisiune) 13 .
În varianta reglementat ă în alin. (2), elementul material al infrac țiunii const ă în îngr ădirea
exercit ării unui drept ori crearea unei situa ții de inferioritate pe temei de ras ă, na ționalitate, origine

12 https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2016/06/ decizia_405.pdf
13 A se vedea parag. 60, 61 din DCC nr. 405 din 15 iun ie 2006.

15
etnic ă, limb ă, religie, sex, orientare sexual ă, apartenen ță politic ă, avere, vârst ă, dizabilitate, boal ă
cronic ă necontagioas ă sau infec ție HIV/ SIDA. Elementul material poate fi realizat atât prin ac țiune
(încadrarea unei persoane într-o func ție inferioar ă preg ătirii sale pe temei de sex, acordarea unui
salariu mai mic pe temei de origine etnic ă etc.), cât și prin inac țiune (refuzul de a înscrie o persoan ă
la un concurs pe temeide apartenen ță politic ă, refuzul intern ării unei persoane într-un spital public pe
temei de ras ă etc.).
Curtea a mai subliniat c ă din perspectiva principiului ultima ratio în materie penal ă nu este
suficient s ă se constate c ă faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci aceast ă atingere
trebuie s ă reprezinte un anumit grad de periculozitate, de gr avitate, care s ă justifice sanc țiunea penal ă
(parag. 69). Curtea re ține c ă sarcina aplic ării principiului ultima ratio revine, pe de-o parte,
legiuitorului, iar pe de alt ă parte, organelor judiciare chemate s ă aplice legea. Responsabilitatea de a
reglementa și aplica în acord cu principiul anterior men ționat prevederile privind abuzul în serviciu
ține atât de autoritatea legiuitoare primar ă/ delegat ă (Parlament/ Guvern), cât și de organele judiciare
– Ministerul Public și instan țele judec ătore ști, indiferent dac ă subiectul activ este acuzat conform
unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare (parag. 80).
Un aspect disputat este acela conform c ăruia Curtea re ține c ă infrac țiunea de abuz în serviciu
este o infrac țiune de rezultat, urmarea imediat ă a s ăvâr șirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube
ori a unei v ătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice. Curtea doar constat ă c ă legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pag ubei și nici o
anumită intensitate a v ătămării , ceea ce determin ă instan ța de contencios constitu țional s ă
concluzioneze c ă, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea v ătămării rezultate din
comiterea faptei, aceasta din urm ă, dac ă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive , poate fi
o infrac țiune de abuz în serviciu (parag. 75) .
Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constat ă c ă, în prezent, orice ac țiune sau inac țiune
a persoanei care se circumscrie calit ăților cerute subiectului activ, indiferent de gravit atea faptei
săvâr șite, poate intra în sfera normei de incriminare. Ac east ă constatare determin ă Curtea s ă aib ă
rezerve în a aprecia c ă aceasta a fost voin ța legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constat ă c ă legiuitorul a identificat și reglementat la nivel
legislativ extrapenal pârghiile necesare înl ătur ării consecin țelor unor fapte care, de și, potrivit
reglement ării actuale se pot circumscrie s ăvâr șirii infrac țiunii de abuz în serviciu, nu prezint ă gradul
de intensitate necesar aplic ării unei pedepse penale (parag. 76).

16
CAPITOLUL 3. ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN ROMÂNIA DUP Ă
DECIZIA C.C.R. NR. 405/2016
3.1. Noua interpretare a infrac țiunii de abuz în serviciu
Sfera de incriminare a unei norme penale poate fi r estrâns ă și ca efect al unei decizii CCR.
Prin aceast ă decizie s-a adus o limitare a incrimin ării, s-a restrâns sfera actelor abuzive numai la ce le
care au fost înc ălcate atribu țiile de serviciu stipulate explicit în lege, sco țând astfel din sfera
incrimin ării actele nelegale sau defectuoase care au fost co mise prin înc ălcarea atribu țiilor de serviciu
stipulate în acte normative care nu constituie legi sla ție primar ă.
În absen ța interven ției legiuitorului, conform art. 147 din Constitu ție, în cazul deciziilor
interpretative precum decizia 405/2016, norma penal ă r ămâne în corpul activ al legii și d ă o nou ă
configurare infrac țiunii examinate, conform paragrafului 88 din prezen ta decizie. A șadar, dac ă nu se
re țin a fi înc ălcate norme legale primare (lege, ordonan ță sau ordona ță de urgen ță a Guvernului), fapta
respectiv ă nu mai este considerat ă ca fiind o infrac țiune, fiind aplicat articolul 4 din Noul Cod Penal
(aplicarea legii penale de dezincriminare). Dup ă publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR
405/2016, nici Parlamentul și nici Guvernul nu au intervenit în intervalul de t imp prev ăzut în art. 147
alin. 1 din Constitu ție pentru aducerea textelor art. 297 alin. 1 Noul C od Penal în limitele legii
fundamentale, conform celor stabilite de Curtea Con stitu țional ă.
3.2. Efectele Deciziei C.C.R.. nr.405/2016 în cazui stica de drept penal din Romania
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constitu ție, dispozi țiile din legile în vigoare constatate
neconstitu ționale î și înceteaz ă efectele juridice la 45 de zile de la publicarea d eciziei Cur ții
Constitu ționale dac ă în acest interval legiuitorul nu pune de acord pre vederile neconstitu ționale cu
dispozi țiile Constitu ției. S-a statuat c ă efectele deciziei de admitere a excep ției de
neconstitu ționalitate sunt echivalente abrog ării textului de incriminare, inclusiv dezincrimin ării
acesteia. Constatarea neconstitu ționalit ății unei norme de incriminare, având ca efect
dezincriminarea, poate privi norma în integralitate a sa ori numai anumite variante de incriminare (pri n
constatarea neconstitu ționalit ății unor teze, sintagme din norme care determin ă existen ța unor
variante de incriminare) – ipotez ă în care constatarea neconstitu ționalit ății are ca efect
dezincriminarea acelei variante vizate de decizia C CR, iar nu a tuturor variantelor prev ăzute în norm ă.
În acest caz, dezincriminarea opereaz ă retroactiv, indiferent de data s ăvâr șirii faptei.
Decizia nr. 405/2016 urmeaz ă s ă produc ă efecte juridice în toate cauzele penale aflate pe rolul
organelor judiciare, indiferent de faza sau etapa p rocesual ă în care se g ăsesc.
In concreto, orice acuza ție având ca obiect o fapt ă, despre care se pretinde c ă a înc ălcat
îndatoririle de serviciu, va putea angaja r ăspunderea penal ă a subiectului activ numai dac ă
nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin în c ălcarea legii, în accep țiunea stabilit ă de Curtea
Constitu țional ă în cuprinsul Deciziei nr. 405/2016 (legisla ție primar ă – legi și ordonan țe simple sau
de urgen ță ).
Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoas ă a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi
re ținut ă prin raportare la men țiuni sau obliga ții reg ăsite în hot ărâri ale Guvernului, ordine ale
mini ștrilor, regulamente de organizare și func ționare interne, coduri deontologice, proceduri inte rne,
norme metodologice, fi șe de post etc.
Aceast ă solu ție se impune având în vedere faptul c ă, prin Decizia nr. 405/2016, Curtea
Constitu țional ă a constatat c ă sintagma “îndepline ște în mod defectuos” din cuprinsul dispozi țiilor

17
art. 246 din Codul penal anterior și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal în vigoare nu poate fi
interpretat ă decât în sensul c ă îndeplinirea atribu ției de serviciu se realizeaz ă “ prin înc ălcarea legii “14 .
Cerin ța esen țial ă prin înc ălcarea legii, ata șat ă elementului material al infrac țiunii, este o
condi ție ce ține de tipicitatea infrac țiunii de abuz în serviciu, astfel c ă, nerealizarea acesteia impune
clasarea cauzei, în faza de urm ărire penal ă, sau achitarea, în faza de judecat ă, în temeiul art. 16 alin.
(1) lit. b) teza I C. proc. pen., deoarece fapta im putat ă nu este prev ăzut ă de legea penal ă.
Raportarea conduitei examinate la prescrip ția normativ ă trebuie realizat ă atât în ipoteza
analizei îndeplinirii unui act, cât și în ipoteza neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în
domeniul penal, o inac țiune dobânde ște semnifica ție ilicit ă doar dac ă aceasta reprezint ă o înc ălcare a
unei prevederi legale exprese care oblig ă la un anumit comportament într-o situa ție determinat ă.15
Mutatis mutandis, solu ția clas ării sau achit ării, dup ă caz, se impune și în ceea ce prive ște fapta
prev ăzut ă în art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperi rea și sanc ționarea faptelor
de corup ție, care este o infrac țiune asimilat ă celor de corup ție și, totodat ă, prin modul în care a fost
incriminat ă, reprezint ă o form ă special ă a infrac țiunii de abuz în serviciu.
Din perspectiva clasific ării normelor juridice, art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 este o norm ă de
trimitere, care se completeaz ă cu dispozi țiile art. 297 C. pen. În leg ătur ă cu normele de trimitere, prin
Decizia nr. 82/1995, Curtea Constitu țional ă a statuat c ă trimiterea de la un text de lege la altul, în
cadrul aceluia și act normativ sau din alt act normativ, este un pr ocedeu frecvent utilizat în scopul
realiz ării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dat ă, legiuitorul poate face trimitere
la o alt ă prevedere legal ă, în care sunt stabilite expres anumite prescrip ții normative. Efectul
dispozi ției de trimitere const ă în încorporarea ideal ă a prevederilor la care se face trimiterea în
con ținutul normei care face trimitere. Se produce astfe l o împlinire a con ținutului ideal al normei care
face trimiterea cu prescrip țiile celuilalt text. În lipsa unei atari opera ții, legiuitorul ar fi încadrat,
evident, acest text în forma scris ă a textului care face trimitere.
De altfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 p entru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal: “ atunci când o norm ă penal ă face trimitere la o alt ă norm ă determinat ă, de la
care împrumut ă unul sau mai multe elemente, modificarea normei co mpletatoare atrage și
modificarea normei incomplete “.
Așadar, restrângerea, prin Decizia nr. 405/2016, a sf erei de aplicare a art. 297 C. pen. (norm ă
completatoare în raport cu art. 13 2 din Legea nr. 78/2000), determin ă modificarea (în sensul
restrângerii domeniului de aplicare) art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (norm ă incomplet ă).
b. Consecin țele juridice ale Deciziei nr. 405/2015 în ceea ce p rive ște cauzele penale
solu ționate definitiv la data public ării acesteia în Monitorul Oficial al României
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012: „ Dispozi țiile art. 4 din Codul penal privind
legea penal ă de dezincriminare sunt aplicabile și în situa țiile în care o fapt ă determinat ă, comis ă sub
imperiul legii vechi, nu mai constituie infrac țiune potrivit legii noi datorit ă modific ării elementelor

14 În aceeași decizie se menționează: „Aceasta este s ingura interpretare care poate determina compatibil itatea
normelor penale criticate cu dispozițiile constituț ionale referitoare la claritatea și previzibilitate a legii (a se vedea
mutatis mutandis Decizia nr. 336 din 30 aprilie 201 5, publicată în Monitorul Oficial al României, Part ea I, nr. 342 din 19
mai 2015, paragraful 48). De altfel, Curtea reține că art. 19 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției,
adoptată la New York, menționează expres că, pentru a exista infracțiunea de “abuz de funcții”, agentu l public trebuie
să îndeplinească ori să se abțină să îndeplinească, în exercițiul funcțiilor sale, un act cu încălcare a legii”.
15 Decizia nr. 405/2016.

18
constitutive ale infrac țiunii, inclusiv a formei de vinov ăție, cerut ă de legea nou ă pentru existen ța
infrac țiunii ”.
Este Decizia Cur ții Constitu ționale nr. 405/2016, prin care se restrânge câmpul de aplicare al
normei ce incrimineaz ă abuzul în serviciu, echivalent ă cu o lege nou ă de dezincriminare par țial ă?
În conceptul de lege intr ă actele normative, precum și jurispruden ța obligatorie, întrucât
Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoare de pri ncipiu c ă no țiunea de lege, în lumina Conven ției
europene, înglobeaz ă dreptul de origine atât legislativ ă, cât și jurispruden țial ă.
Potrivit art. 142 alin. (1) din Constitu ție: “ Curtea Constitu țional ă este garantul suprema ției
Constitu ției “.
În temeiul art. 147 alin. (4) teza a doua din Const itu ție: “ De la data public ării, deciziile [Cur ții
Constitu ționale – n.n.] sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor “.
Textul constitu țional citat nu distinge nici în func ție de tipurile de decizii pe care Curtea
Constitu țional ă le pronun ță , nici în func ție de con ținutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzi a
că toate deciziile acestei Cur ți, în întregul lor, sunt general obligatorii.
Curtea Constitu țional ă s-a pronun țat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 847/ 2008, în
cuprinsul c ăreia a re ținut c ă “ decizia de constatare a neconstitu ționalit ății face parte din ordinea
juridic ă normativ ă, prin efectul acesteia prevederea neconstitu țional ă încetându-și aplicarea pentru
viitor “16 .
Tot astfel, prin Decizia Plenului Cur ții Constitu ționale nr. 1/1995 privind obligativitatea
deciziilor sale pronun țate în cadrul controlului de constitu ționalitate, s-a re ținut c ă “ puterea de lucru
judecat ce înso țește actele jurisdic ționale, deci și deciziile Cur ții Constitu ționale, se ata șeaz ă nu
numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijin ă acesta “17
În fine, prin Decizia nr. 1415/2009, Curtea Constit u țional ă a mai statuat c ă “ atât
considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligat orii și se impun cu aceea și for ță
tuturor subiectelor de drept. În consecin ță , atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autorit ățile
și institu țiile publice urmeaz ă, în aplicarea legii criticate, s ă respecte cele stabilite de Curtea
Constitu țional ă în considerentele și dispozitivul prezentei decizii “. 18
Fa ță de natura deciziilor Cur ții Constitu ționale, care au putere echivalent ă legii, în cazul în
care suntem în prezen ța unei cauze definitiv solu ționate, consider ăm c ă sunt incidente dispozi țiile art.
595 alin. (1) C. proc. pen., conform c ărora: „ Când dup ă r ămânerea definitiv ă a hot ărârii (…)
intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac țiune fapta pentru care s-a pronun țat
condamnarea (…) instan ța ia m ăsuri pentru aducerea la îndeplinire (…) a dispozi țiilor art. 4 ”.
Prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constitu țional ă a restrâns în mod substan țial câmpul de
aplicare a normei ce incrimineaz ă abuzul în serviciu, prin eliminarea raport ării la acte normative
infralegale sau la acte interne ale angajatorului.
Pentru a pronun ța decizia de mai sus, Curtea Constitu țional ă a observat realitatea potrivit
căreia, în stabilirea s ăvâr șirii infrac țiunii de abuz în serviciu, organele judiciare au în vedere, pe lâng ă

16 Decizia C.C.R. nr. 847/2008
17 Decizia C.C.R. nr. 1/1995
18 Decizia C.C.R. nr 1415/2009

19
prescrip țiile normative ale legii, și înc ălcarea anumitor obliga ții prev ăzute prin hot ărâri ale
Guvernului, înc ălcarea anumitor ordine de zi pe unitate care preved eau expres activit ățile pe care
trebuia s ă le execute militarii, înc ălcarea eticii și a deontologiei profesionale. Totodat ă, Curtea a
constatat c ă inclusiv doctrina precizeaz ă c ă atribu țiile de serviciu, ca o component ă a stabilirii,
derul ării și încet ării raporturilor de munc ă, sunt caracterizate prin varietate, acestea rezult ând din acte
normative, instruc țiuni sau dispozi ții ale organelor competente (fi șa postului), altele decât
reglement ările penale în vigoare.
Astfel, Curtea a re ținut c ă raportarea organelor judiciare la o sfer ă normativ ă larg ă care
cuprinde, pe lâng ă legi și ordonan țe ale Guvernului, și acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hot ărâri
ale Guvernului, ordine, coduri etice și deontologice, regulamente de organizare intern ă, fi șa postului,
are influen ță asupra laturii obiective a infrac țiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la
ac țiuni sau inac țiuni ce definesc elementul material al laturii obie ctive a infrac țiunii, dar care nu sunt
prev ăzute în acte normative de reglementare primar ă.
Din cele ce preced, rezult ă c ă, prin Decizia nr. 405/2016, latura obiectiv ă a infrac țiunii de
abuz în serviciu a fost reconfigurat ă sub aspectul elementului material, deoarece sfera de inciden ță a
acestuia fost restrâns ă, astfel c ă dispozi țiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. devin aplicab ile într-o astfel
de situa ție.
Conform art. 595 alin. (1) C. proc. pen.: „ Când dup ă r ămânerea definitiv ă a hot ărârii (…)
intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac țiune fapta pentru care s-a pronun țat condamnarea (…)
instan ța ia m ăsuri pentru aducerea la îndeplinire a (…) a dispozi țiilor art. 4 ”.
Reconfigurarea elementului material al infrac țiunii de abuz în serviciu rezult ă, f ără nicio
putin ță de t ăgad ă, din cuprinsul Deciziei nr. 405/2016, paragraful 8 8, unde se stipuleaz ă: „ Curtea
apreciaz ă c ă analiza existen ței infrac țiunii prev ăzute de dispozi țiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000
trebuie s ă se raporteze la dispozi țiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din
Codul penal astfel cum acestea au fost reconfigurat e prin prezenta decizie (s.n.) , dispozi ția respectiv ă
fiind o norm ă incomplet ă”.
Preciz ăm c ă, în cauzele penale pentru care termenul pentru for mularea recursului în casa ție
nu a expirat (30 de zile), este posibil ă exercitarea acestei c ăi extraordinare de atac, fiind incident cazul
de recurs în casa ție prev ăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deo arece hot ărârea definitiv ă de
condamnare vizeaz ă o fapt ă care nu mai este prev ăzut ă de legea penal ă19
3.3. Controverse privind interpret ări și aplic ări diferite ale Deciziei C.C.R. nr.405/2016
de c ătre instan țele de judecat ă
In spa țiul public au fost numeroase controverse privind in terpretarea și aplicarea Deciziei
C.C.R. nr. 405/2016 de c ătre instan țele de judecat ă. Chiar de curând a avut loc în spa țiul public un
schimb de replici între actualul Pre ședinte al Cur țiii Constitu ționale Valer Dorneanu si actualul
procuror-șef al Direc ției Na ționale Anticorup ție:
„În apari țiile publice, procurorul șef al Direc ției Na ționale Anticorup ție, la întrebarea unor
jurnali ști, a identificat unele cauze care au dus la reduce rea activit ății Direc ției Na ționale
Anticorup ție, în ultimii ani.

19 https://www.juridice.ro/449996/scurte-consideratii -in-legatura-cu-decizia-ccr-din-15-iunie-2016-privi toare-la-
infractiunea-de-abuz-in-serviciu.html

20
Printre aceste cauze, au fost enumerate neocuparea unor posturi de procurori cu func ții de
conducere și execu ție, plecarea unor procurori din cadrul Direc ției Na ționale Anticorup ție, ca
urmare a cre șterii vechimii necesare numirii în func ția de procuror al Direc ției Na ționale
Anticorup ție de la 6 la 10 ani, sc ăderea num ărului de sesiz ări din partea institu țiilor statului sau a
persoanelor fizice/juridice private, reducerea comp eten ței materiale a Direc ției etc.
În acela și context, în cadrul unui interviu, cu precizarea, în mod expres, a faptului c ă nu se
atac ă și c ă se respect ă deciziile Cur ții Constitu ționale, au fost identificate drept cauz ă a sc ăderii
num ărului de dosare trimise în judecat ă unele decizii ale Cur ții Constitu ționale a României, cum ar
fi cea care a dus la dezincriminarea par țial ă a infrac țiunii de abuz în serviciu", 20 a transmis, joi,
DNA.
DNA mai arat ă c ă dovada respect ării deciziilor judec ătorilor constitu ționali st ă chiar în
închiderea celor 801 dosare penale și reaminte ște de prejudiciile uria șe pierdute odat ă cu închiderea
lor.
„O dovad ă clar ă a respect ării și aplic ării deciziilor Cur ții Constitu ționale a României de
către procurorii Direc ției Na ționale Anticorup ție sunt și cele 801 solu ții de clasare dispuse în dosare
cu prejudicii reclamate de 1.847.112.887 de lei, 3. 558.434.206 de euro și 10.340.800 de dolari ".
La aceste declara ții in spa țiul public ale procurorului- șef al D.N.A, pre ședintele Cur ții
Constitu ționale a afirmat c ă „DNA trebuie s ă aplice legea și trebuie s ă aplice și deciziile Cur ții
Constitu ționale, nu s ă le comenteze". 21
În practica instan țelor de judecat ă, a fost de notorietate in spa țiul public diferen ța major ă de
interpretare a deciziei C.C.R. de c ătre Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bucure ști. Am identificat
cele dou ă dosare cu obiect de contesta ție la executare, în care instan țele din Cluj și Bucure ști au opinii
diferite cu privire la efectele deciziei C.C.R..
Cazul de la Cluj este cel al fostului primar din co muna Râ șca, Ioan Morar, care a fost
condamnat, în septembrie 2015, la o pedeaps ă de 6 luni închisoare cu suspendare pentru comitere a
infrac țiunii de abuz în serviciu.
În baza deciziei CCR, acesta a atacat pedeapsa și a invocat o decizie a Înaltei Cur ți (nr. 110/A
din 4.04.2017), în care se arat ă c ă decizia CCR prin care norma de incriminare este de clarat ă
neconstitu țional ă ar avea acela și efect ca o lege de dezincriminare (fapta incrimin ând abuzul de
încredere fiind par țial dezincriminat ă) și, ca urmare, ea ar putea fi invocat ă de oricine, chiar din oficiu
și oricând.
Mai întâi, Judec ătoria Huedin i-a respins contesta ția la executare, motivând: ”În ceea ce
prive ște sus ținerea contestatorului c ă Decizia nr. 405/2016 a Cur ții Constitu ționale a României este
asimilat ă cu o lege de dezincriminare, cele decise de instan ța suprem ă nu pot fi însu șite pentru
urm ătoarele considerente. Decizia nr. 405/2016 a CCR es te una de interpretare pe viitor a textului de
lege contestat, nu de eliminare a infrac țiunii din Codul penal. Infrac țiunea este în continuare în codul
penal, având acela și con ținut legal ca înainte de pronun țarea deciziei CCR. Prin urmare, nu se produc
consecințe asupra existen ței normative în ordinea juridic ă a prevederii legale supuse controlului, ci

20 https://romania.europalibera.org/a/dna-ii-raspunde- lui-valer-dorneanu-dupa-ce-a-cerut-sa-aplice-fara-c omentarii-
deciziile-ccr/30652492.html
21 https://romania.europalibera.org/a/dna-ii-raspunde- lui-valer-dorneanu-dupa-ce-a-cerut-sa-aplice-fara-c omentarii-
deciziile-ccr/30652492.html

21
se stabile ște doar, pe cale de interpretare, un unic în țeles constitu țional al dispozi ției respective, a șa
cum statueaz ă paragraful nr. 57 din Decizia 265/2014 a CCR.
Doar autoritatea care incrimineaz ă (stabile ște c ă o fapt ă este infrac țiune) poate s ă
dezincrimineze (s ă elimine fapta din rândul infrac țiunilor) și acestea numai prin lege. Or, art. 595
alin. 1 NCPP se refer ă în mod expres la „legea penal ă nou ă mai favorabil ă”. Curtea Constitu țional ă a
României nu emite legi, ci adopt ă acte jurisdic ționale care fac parte din ordinea normativ ă, nu acte
normative de reglementare primar ă. Cele dou ă tipuri de acte nu sunt echivalente cu privire la
momentul și consecin țele juridice ale aplic ării lor. De aceea, regula comun ă a aplic ării lor pentru
viitor, cunoa ște o excep ție care este de strict ă interpretare și care vizeaz ă – conform voin ței exprese
a legiuitorului constituant – strict legea penal ă mai favorabil ă, nu și decizia Cur ții Constitu ționale.”
Apoi, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penal ă nr. 90/2018 din 16 mai 2018, a ar ătat urm ătoarele:
”Decizia Cur ții Constitu ționale nu poate fi asimilat ă cu o lege penal ă mai favorabil ă. Chiar
făcând abstrac ție de emitentul actului (Curtea Constitu țional ă – Parlamentul/Guvernul, dup ă caz) de
terminologia folosit ă cu privire la aplicarea actului ( Decizia Cur ții produce efecte juridice – legea
intr ă în vigoare ), de con ținutul actului ( act jurisdic țional ce face parte din ordinea normativ ă – act
normativ de reglementare primar ă ) și de motivarea care a stat la baza adopt ării sau emiterii sale (
neconstitu ționalitatea constatat ă prin Decizia Cur ții Constitu ționale este o sanc țiune de drept
constitu țional – adoptarea unei legi penale mai favorabile ține de politica penal ă promovat ă de
legiuitor) – aspecte care, în mod intrinsec, demons treaz ă diferen ța evident ă dintre cele dou ă tipuri de
acte, tot nu se poate realiza o echivalen ță , prin analogie sau prin asimilare, cu privire la m omentul și
consecin țele juridice ale aplic ării actului. În aceast ă privin ță regula este comun ă ( pentru viitor), îns ă
excep ția apare numai în privin ța legii penale (sau contraven ționale) mai favorabile, nu și în privin ța
deciziei Cur ții Constitu ționale. În consecin ță , din moment ce legiuitorul constituant nu a dorit s ă
reglementeze un asemenea efect deciziei Cur ții Constitu ționale, nici legiuitorului organic, ordinar nu
îi este permis ca, în mod indirect, s ă ata șeze un efect ex tunc deciziei instan ței constitu ționale.
Mai mult, se re ține c ă revizuirea unei hot ărâri judec ătore ști nu are drept ra țiune relaxarea
represiunii penale a statului, ci înl ăturarea erorilor judiciare comise cu privire la fap tele re ținute printr-
o hot ărâre judec ătoreasc ă definitiv ă,datorit ă necunoa șterii de c ătre instan ță a unor împrejur ări de care
depindea adoptarea unei hot ărâri conforme cu legea și adev ărul. De aceea, legiuitorul a avut în vedere,
din punct de vedere procedural, aplicarea retroacti v ă a legii penale mai favorabile la art. 595 Cod
procedur ă penal ă. A șadar, nici asimilarea Deciziei Cur ții Constitu ționale cu o lege penal ă mai
favorabil ă sub aspectul consecin țelor juridice pe care le-ar produce asupra condamna tului și al
momentului aplic ării actului nu ar putea intra sub inciden ța revizuirii sau contesta ției la executare,
acestea prin natura lor neputându-se constitui într -un remediu procesual care s ă vizeze aplicarea
retroactiv ă a unui tratament penal mai favorabil, rezultând di ntr-un act, partea ansamblului normativ.
De asemenea, trebuie subliniat c ă în cauzele judecate definitiv pân ă la data public ării deciziei de
admitere a Cur ții Constitu ționale numai revizuirea este singurul și unicul remediu pe care p ărțile îl au
la dispozi ție.
Chiar dac ă norma de incriminare a fost constatat ă ca fiind neconstitu țional ă, hot ărârile
judec ătore ști definitivela data Deciziei Cur ții nu pot fi repuse în discu ție sub aspectul înl ătur ării,
modific ării, stingerii pedepsei în temeiul art. 595 sau art . 598 lit. c și d Cod procedur ă penal ă. Este
rolul legiuitorului ca, în urma deciziei Cur ții, s ă adopte o lege de punere de acord cu aceasta, în
conformitate cu art. 147 alin. 1 din Constitu ție, care s ă cuprind ă solu ția legislativ ă de dezincriminare,
pentru ca subiectele de drept aflate în executarea unei pedepse s ă beneficieze de dispozi țiile art. 4 sau
art. 6 Cod penal, dup ă caz, coroborate cu art. 595 Cod procedur ă penal ă. Art. 595 alin.1 Cod procedur ă
penal ă se refer ă, printre altele, la cazul în care, dup ă r ămânerea definitiv ă a hot ărârii de condamnare,
intervine o lege care nu mai prevede ca infrac țiune fapta, dispozi țiile art. 5 Cod penal vizând situa ția
în care actele normative sau prevederile din aceste a declarate neconstitu ționale, în timpul cât s-au

22
aflat în vigoare, au cuprins dispozi ții legale mai favorabile și care trebuie aplicate ca atare pân ă la
judecarea definitiv ă a cauzei, ceea ce nu este cazul normelor de incrim inare.
Curtea re ține c ă petentul condamnat și-a întemeiat contesta ția la executare atât pe dispozi țiile art. 595
alin. 1 NCPP, cât și pe dispozi țiile art. 598 alin. 1 lit. c) sau lit. d) NCPP. Or, contesta ția la executare
reglementat ă în art. 598 NCPP are ca obiect regimul de executar e a unei hot ărâri penale. Deci, aceast ă
cale nu poate constitui un remediu procesual care s ă vizeze aplicarea retroactiv ă a unui tratament
penal mai favorabil.
În esen ță contestatorul dore ște prin cererea/contesta ția formulat ă restrângerea ilicitului penal,
ceea ce ar presupune efectuarea de c ătre instan ța de executare a unei noi evalu ări a situa ției de fapt
sub dou ă aspecte: pe de o parte prin rediscutarea încadr ării juridice urmare a public ării deciziei CCR,
pe de alt ă parte prin rediscutarea formei de vinov ăție a faptei imputate. Or, acest lucru nu ar putea
avea loc pe calea contesta ției la executare.
Decizia nr. 405/2016 a CCR este una de interpretare pe viitor a textului de lege contestat, nu
de eliminare a infrac țiunii de abuz în serviciu din Codul penal. Infrac țiunea este în continuare în codul
penal, având acela și con ținut legal ca înainte de pronun țarea deciziei CCR. Prin urmare, nu se produc
consecin țe asupra existen ței normative în ordinea juridic ă a prevederii legale supuse controlului, ci
se stabile ște doar, pe cale de interpretare, un unic în țeles constitu țional al dispozi ției respective, a șa
cum statueaz ă paragraful nr. 57 din Decizia 265/2014 a CCR.
Doar autoritatea care incrimineaz ă (stabile ște c ă o fapt ă este infrac țiune) poate s ă
dezincrimineze (s ă elimine fapta din rândul infrac țiunilor) și acestea numai prin lege. Or, art. 595
alin. 1 NCPP se refer ă în mod expres la „legea penal ă nou ă mai favorabil ă”.
Curtea Constitu țional ă a României nu emite legi, ci adopt ă acte jurisdic ționale care fac parte
din ordinea normativ ă, nu acte normative de reglementare primar ă. Cele dou ă tipuri de acte nu sunt
echivalente cu privire la momentul și consecin țele juridice ale aplic ării lor. De aceea, regula comun ă
a aplic ării lor pentru viitor, cunoa ște o excep ție care este de strict ă interpretare și care vizeaz ă –
conform voin ței exprese a legiuitorului constituant – strict leg ea penal ă mai favorabil ă, nu și decizia
Cur ții Constitu ționale. Art. 147 alin. 4 din Constitu ția României statueaz ă c ă deciziile Cur ții
Constitu ționale a României produc efecte doar pentru viitor. Aceasta înseamn ă c ă, începând cu data
public ării în Monitorul Oficial, o decizie CCR se va aplic a în dou ă categorii de cauze: în primul rând,
în cauza în care a fost invocat ă – astfel statueaz ă chiar CCR în paragraful 30 al Deciziei nr. 866/201 5
potrivit c ăruia constatarea neconstitu ționalit ății unui text de lege ca urmare a invoc ării unei excep ții
de neconstitu ționalitate trebuie s ă profite autorilor acesteia; în al doilea rând, ea se va aplica în cauzele
aflate pe rol, a șa cum se statueaz ă la punctul 4 din Decizia CCR nr. 319/2012, potrivi t c ăruia instan țele
judec ătore ști vor aplica deciziile Cur ții Constitu ționale numai în cauzele pendinte, la momentul
public ării acestora, cauze în care dispozi țiile vizate de Curte sunt aplicabile. A șadar, rezult ă c ă
Decizia nr. 405/2016 a Cur ții Constitu ționale a României nu poate produce efecte și în cauzele
solu ționate definitiv la data public ării, în care nu s-a invocat excep ția de neconstitu ționalitate. Din
actele dosarului rezult ă c ă în privin ța petentului, judecata a luat sfâr șit prin pronun țarea deciziei
penale nr. 594/21 aprilie 2016 a Cur ții de Apel Cluj.
Chiar Curta a stabilit în paragrafele 33-34 ale Dec iziei nr. 126/2016, c ă posibilitatea de a
beneficia de efectele unei decizii de admitere este necesar a fi circumscris ă sferei persoanelor care au
declan șat controlul de constitu ționalitate anterior momentului public ării deciziei, adic ă pentru dou ă
categorii de persoane: autorului excep ției de neconstitu ționalitate în cauza în care a fost admis ă
excep ția și, respectiv autorilor aceleia și excep ții invocate anterior public ării deciziei cur ții, în alte
cauze, solu ționate definitiv.

23
De altfel, îns ăși Curtea Constitu țional ă a României a decis c ă deciziile sale nu se aplic ă, când
cauza este definitiv solu ționat ă. Și aceasta pentru c ă, din momentul demar ării procesului și pân ă la
data solu țion ării definitive a cauzei, norma incident ă a beneficiat de o prezum ție de constitu ționalitate,
care nu a fost r ăsturnat ă decât ulterior pronun ță rii hot ărârii prin care s-a tran șat în mod definitiv soarta
litigiului.
Inciden ța deciziei Cur ții Constitu ționale într-o atare cauz ă ar echivala cu atribuirea de efecte
ex tunc actului jurisdic țional al Cur ții. Dac ă decizia Cur ții Constitu ționale ar produce efecte
retroactive, s-ar înc ălca într-un mod nepermis autoritatea de lucru judec at, ceea ce ar afecta principiul
securit ății raporturilor juridice –element fundamental al su prema ției dreptului.
Curtea re ține c ă pe calea contesta ției la executare sau a aplic ării legii mai favorabile nu poate
fi sanc ționat ă pasivitatea legiuitorului care nu a modificat înc ă dispozi țiile art. 297 C.pen. privitoare
la abuzul în serviciu.”
O alt ă interpretare am g ăsit în cazul lui Vasile Banciu – fost director gene ral adjunct al SC
Asigurarea Nationala Romana SA din dosarul fraud ării Transgaz Media ș, în care a fost condamnat și
Dinel Staicu. Dup ă ce Judec ătoria Sectorului 2 Bucure ști i-a respins cererea, instan ța Tribunalului
Bucure ști a decis c ă trebuie rejudecat ă contesta ția la executare.
Motivarea Tribunalul Bucure ști la decizia penal ă nr. 531/C din data de 17 mai 2018:
”Prin Sentin ța penal ă nr. 1199/30.12.2013 a Judec ătoriei Sectorului 2 Bucure ști, definitiv ă
prin decizia penal ă nr. 825/A/10.06.2015 a Cur ții de Apel Bucure ști, inculpatul (contestator în
prezenta cauz ă) Banciu Vasile a fost condamnat la pedeapsa de 3 a ni și 3 luni închisoare pentru
săvâr șirea infrac țiunii de complicitate la abuz în serviciu și pedepsa de 3 ani închisoare pentru
săvâr șirea infrac țiunii de constituire a unui grup infrac țional organizat.
Prin Decizia Cur ții Constitu ționale nr. 405/2016, publicat ă în M.Of. nr. 517/08.07.2016 s-a
statuat „c ă dispozi țiile art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 și ale art.297 alin.(1) din Codul penal
sunt constitu ționale în m ăsura în care prin sintagma „îndepline ște în mod defectuos” din cuprinsul
acestora se în țelege „îndepline ște prin înc ălcarea legii”.
Conform art. 147 alin(1) din Constitu ția României „Dispozi țiile din legile și ordonan țele în
vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconst itu ționale, î și înceteaz ă efectele
juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Cu r ții Constitu ționale dac ă, în acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, dup ă caz, nu pun de acord prevederile neconstitu ționale cu dispozi țiile
Constitu ției. Pe durata acestui termen, dispozi țiile constatate ca fiind neconstitu ționale sunt
suspendate de drept.”
Potrivit art. 595 C.proc.pen., „Când dup ă r ămânerea definitiv ă a hot ărârii de condamnare sau
a hot ărârii prin care s-a aplicat o m ăsur ă educativ ă intervine o lege ce nu mai prevede ca infrac țiune
fapta pentru care s-a pronun țat condamnarea ori o lege care prevede o pedeaps ă sau o m ăsur ă
educativ ă mai u șoar ă decât cea care se execut ă ori urmeaz ă a se executa, instan ța ia m ăsuri pentru
aducerea la îndeplinire, dup ă caz, a dispozi țiilor art. 4 și 6 din Codul penal.”
Conform art. 4 C.pen. „Legea penal ă nu se aplic ă faptelor s ăvâr șite sub legea veche, dac ă nu
mai sunt prev ăzute de legea nou ă. În acest caz, executarea pedepselor, a m ăsurilor educative și a
măsurilor de siguran ță , pronun țate în baza legii vechi, precum și toate consecin țele penale ale
hot ărârilor judec ătore ști privitoare la aceste fapte înceteaz ă prin aplicarea legii noi.”

24
Așadar, în prezenta cauz ă, instan ța re ține c ă motivele pe care și-a întemeiat cererea
contestatorul condamnat vizeaz ă intervenirea unei legi penale de dezincriminare, a stfel c ă urmeaz ă a
analiza prima tez ă a art. 595 C.proc.pen. prin raportare la art. 4 C. pen.
Din aceast ă perspectiv ă, tribunalul consider ă c ă în analiza cererilor, prin prisma dispozi țiilor
art. 595 C.proc.pen., instan ța trebuie s ă stabileasc ă urm ătoarele: -dac ă în cauz ă s-a pronun țat o
hot ărâre penal ă definitiv ă; – dac ă prin hot ărârea definitiv ă s-a dispus condamnarea sau s-a aplicat o
măsur ă educativ ă; dac ă dup ă r ămânerea definitiv ă a hot ărârii a intervenit o lege care nu mai prevede
ca infrac țiune fapta pentru care s-a pronun țat condamnarea.
Astfel, în ceea prive ște primele dou ă condi ții, tribunalul re ține c ă în cauz ă petentul a fost
condamnat prin Sentin ța penal ă nr. 1199/30.12.2013 a Judec ătoriei Sectorului 2 Bucure ști, definitiv ă
prin decizia penal ă nr. 825/A/10.06.2015 a Cur ții de Apel Bucure ști, la o pedeaps ă de 3 ani și 3 luni
închisoare pentru s ăvâr șirea infrac țiunii de complicitate la abuz în serviciu și pedepsa de 3 ani
închisoare pentru s ăvâr șirea infrac țiunii de constituire a unui grup infrac țional organizat.
Cu toate acestea, tribunalul consider ă în dezacord cu prima instan ță c ă în analiza celei de-a
treia condi ții- intervenirea unei legi de dezincriminare, deciz iile Cur ții Constitu ționale pot constitui,
în func ție de dezleg ările date, legi de dezincriminare, în sensul art. 5 95 C.proc.pen.
Cu privire la aceast ă analiz ă, instan ța are în vedere c ă potrivit dispozi țiilor art. 147 alin(1) din
Constitu ția României, în m ăsura în care printr-o decizie a Cur ții Constitu ționale o dispozi ție dintr-o
lege este declarat ă neconstitu țional ă, acea decizie constituie izvor de drept penal, fii nd obligatorie și
opozabil ă erga omnes. Astfel, a șa cum s-a apreciat în doctrina de drept penal, inst an ța re ține c ă, de și
nu creeaz ă norme de incriminare, deciziile Cur ții Constitu ționale, men ționate anterior, au capacitatea
de a scoate din vigoare o norm ă de drept penal.
Deopotriv ă, tribunalul re ține c ă în hot ărârea prealabil ă nr. 6/2017 a Completului pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal ă al Înaltei Cur ți de Casa ție și Justi ție s-a ar ătat c ă
efectele unei decizii a Cur ții Constitu ționale sunt echivalente abrog ării textului de incriminare,
inclusiv dezincrimin ării. Totodat ă, decizia men ționat ă arat ă c ă atunci când fapta anterioar ă a fost
dezincriminat ă, tr ăsătura tipicit ății nu este întrunit ă indiferent dac ă dezincriminarea a operat ca efect
al abrog ării normei sau ca efect al admiterii excep ției de neconstitu ționalitate și al constat ării
neconstitu ționalit ății normei (în acela și sens este și decizia nr. 18/2016 a Completului pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal ă al Înaltei Cur ți de Casa ție și Justi ție). Constatarea
neconstitu ționalit ății unei norme de incriminare, având ca efect dezinc riminarea, precizeaz ă decizia
nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor che stiuni de drept în materie penal ă al Înaltei Cur ți
de Casa ție și Justi ție, „poate privi norma în integralitatea sa ori num ai anumite variante de incriminare
(prin constatarea neconstitu ționalit ății unor teze ale normei de incriminare sau a unor s intagme din
norma de incriminare care determin ă existen ța unor variante de incriminare). În aceast ă ipotez ă,
constatarea neconstitu ționalit ății are ca efect dezincriminarea acelei variante viz ate de decizia
instan ței de contencios constitu țional, iar nu a tuturor variantelor prev ăzute în norma de incriminare”
(decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronun țat ă de Înalta Curte de Casa ție și Justi ție, Sec ția penal ă).
De asemenea, tribunalul re ține c ă în raport de considerentele re ținute de instan ța de control
constitu țional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Înalt a Curte de Casa ție și Justi ție în decizia de
spe ță nr. nr. 179/RC din 26 aprilie 2017 a considerat c ă neîndeplinirea exigen ței conduitei inculpatului
scoate aceast ă conduit ă din sfera ilicitului penal, iar situa țiile în care acuza ția de abuz în serviciu nu
a vizat înc ălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Cur ții Constitu ționale echivaleaz ă cu o lege
de dezincriminare. Consecin ța dezincrimin ării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea
penal ă. A considerat Înalta Curte de Casa ție și Justi ție în decizia men ționat ă c ă prin decizia Cur ții
Constitu ționale anterior evocat ă s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infrac țiunii de abuz

25
în serviciu sub aspectul elementului material, sfer a de inciden ță fiind restrâns ă, sens în care a apreciat
că aceast ă decizie constituie o veritabil ă lege de dezincriminare cu consecin țele ce decurg din
re ținerea inciden ței dispozi țiilor art. 4 C. pen.
Prin urmare, f ăcând o corelare a celor re ținute anterior cu situa ția de fapt și de drept cu care a
fost învestit ă în prezenta cauza, instan ța re ține c ă Decizia nr. 405/2016 a Cur ții Constitu ționale
constituie o lege prin care faptele de abuz în serv iciu, care au fost s ăvâr șite în alt ă modalitate decât
prin înc ălcarea normelor de legisla ție primar ă nu mai sunt prev ăzute ca infrac țiuni.
Așadar, re ținând c ă în termen de 45 de zile, de la publicarea în Monit orul Oficial nr.
517/08.07.2016, Parlamentul nu a pus în acord dispo zi ția legii, declarat ă neconstitu țional ă, cu
Constitu ția, dup ă expirarea acestuia, instan ța consider ă c ă faptele de abuz în serviciu s ăvâr șite altfel
decât prin înc ălcarea normelor de legisla ție primar ă au fost dezincriminate.
Cu toate acestea, relevant de subliniat este c ă pronun țarea Deciziei nr. 405/2016 a Cur ții
Constitu ționale a României nu echivaleaz ă cu dezincriminarea tuturor faptelor de abuz în ser viciu,
astfel c ă în procedura prev ăzut ă de art. 595 C.proc.pen. este necesar a se efectua verificarea concret ă
a situa ției de fapt pentru care s-a dispus condamnarea, res pectiv dac ă în con ținutul concret al faptei
pentru care s-a dispus condamnarea s-a re ținut s ăvâr șirea faptei în alt ă modalitate decât prin
înc ălcarea normelor de legisla ție primar ă.
Revenind asupra hot ărârii a c ărei desfiin țare se solicit ă, tribunalul re ține c ă prima instan ță a
efectuat doar un examen de apreciere a condi ției statuate în art. 595 C.proc.pen., respectiv dac ă o
decizie a Cur ții Constitu ționale poate constitui lege de dezincriminare.
Reanalizând contesta ția cu care a fost învestit, prin prisma sentin ței atacate și a
considerentelor re ținute, apreciind contrar primei instan țe c ă Decizia nr. 405/2016 poate fi apreciat ă
lege de dezincriminare, tribunalul consider ă c ă în cauz ă este necesar ă examinarea în continuare a
faptelor concrete pentru care s-a pronun țat hot ărârea de condamnare, respectiv dac ă neîndeplinirea
sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor d e serviciu s-a s ăvâr șit prin raportare la men țiuni sau
obliga ții reg ăsite în hot ărâri ale Guvernului, ordine ale mini ștrilor, regulamente de organizare și
func ționare interne, coduri deontologice, proceduri inte rne, norme metodologice etc., în esen ță , orice
acte normative infralegale sau documente interne al e angajatorului ori, dimpotriv ă, prin raportare la
legi, ordonan țe ale guvernului sau ordonan țe de urgen ță ale guvernului, aspecte neanalizate de prima
instan ță în cadrul examin ării contesta ției formulate de contestatorul condamnat Banciu Vas ile.”
Astfel, Curtea de Apel Cluj afirm ă ca nu poate asimila decizia cu o lege penal ă mai favorabil ă
în timp ce Tribunalul Bucure ști o apreciaz ă ca lege de dezincriminare, mai favorabil ă, care
retroactiveaz ă.

26
CAPITOLUL 4. ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN ALTE STATE DIN
UNIUNEA EUROPEAN Ă
4.1. Diferen țe și asem ănări între infrac țiunile de abuz în serviciu din statele din Uniunea
European ă
Incriminarea abuzului în serviciu în statele europe ne 22
State care reglementeaz ă abuzul în serviciu constând în existen ța unui “prejudiciu”,
inspirat din modelul sovietic:
Rusia ”Art. 285 – Abuzul de autoritate public ă
Utilizarea de cître func ționar a prerogativelor sale oficiale împotriva inte reselor postului,
indiferent dac ă fapta a fost s ăvâr șit ă din interes pecuniar sau orice alt interes persona l, care a dus
la o înc ălcare substan țial ă a drepturilor și intereselor legitime ale cet ățenilor sau organiza țiilor, a
intereselor protejate prin lege ale societ ății sau ale statului se pedepse ște cu amenda de pân ă la
80.000 de ruble sau salariul sau alte venituri înca sate pe o perioad ă de pân ă la 6 luni, sau privarea
de dreptul de a ocupa anumite func ții sau de a desfasura anumite activit ăți pe o durata de pân ă la 5
ani sau închisoare pe un termen de la 4 la 6 luni s au privarea de libertate pentru o durata de maxim
4 ani. ”
Republica Moldova ”Articolul 327. Abuzul de putere abuzul de serviciu
(1) Folosirea intentionat ă de către o persoan ă public ă situa ției de serviciu, dac ă a cauzat
daune în propor ții considerabile intereselor publice sau drepturil or și intereselor ocrotite de lege
ale persoanelor fizice și juridice, se pedepse ște cu amend ă în mărime de la 650 la 1150 unit ăti
conven ționale sau cu închisoare de pân ă la 3 ani, ambele cazuri cu privarea de dreptul de ocupa
anumite func ții sau de a exercita o anumit ă activitate pe un termen de la 2 la 5 ani .”
Articolul 328. Excesul de putere sau dep ășirea atribu țiilor de serviciu
(1) Săvirsirea de către o persoan ă public ă a unor ac țiuni care dep ăsesc în mod vădit limitele
drepturilor și atribu țiilor acordate prin lege, dac ă a cauzat daune în propor ții considerabile
intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizi ce sau juridice se
pedepse ște cu amend ă în mărime de la 650 la 1150 unit ăti conven ționale sau cu închisoare de pin ă
la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocups anumite func ții de o anumit ă activitate
pe un termen de la 2 la 5 ani.”
State în care abuzul serviciu implic ă inten ția dolosiv ă a func ționarului
Italia
”Art. 323 Titlul – Infrac țiuni administra ției publice → Capitolul – Infrac țiuni ale publici
administra ției publice
Exceptand cazul când fapta nu constituie o infrac țiune mai grav ă, func ționarul public
(art.357) sau cel îns ărcinat cu o func ție publicp (art.358) care, în cadrul func țiilor sau serviciului,

22 ”Studiu comparat privind reglementarea abuzului in serviciu/de putere/autoritate in tari europene”, Uniunea Na țional ă
a Judec ătorilor din România , disponibil la: http://www.unjr.ro/2017/11/09/studiu-comparat-privi nd-reglementarea-
abuzului-in-serviciu-de-putere-autoritate-in-tari-e uropene/ ; accesat la data de 17.11.2017.

27
înc ălcând normele legale sau de regulament, sau omi țând să se ab țin ă unui interes propriu sau al
unei rude apropiate sau în alte cazuri prev ăzute, în mod inten ționat procur ă pentru sine sau pentru
al ții un folos patrimonial necuvenit sau provoac ă altora o injust ă, este pedepsit cu închisoare de la
1 la 4 ani.
Pedeapsa este m ărit ă în cazurile în care avantajul sau paguba au un caracter de o gravitate
mare .”
Definitia infrac țiunii a fost modificat ă în 1997, pentru a cuprinde elemente specifice, în urma
unor acuza ții privind interpretarea și aplicarea extins ă a acestei infrac țiuni, fapt ce a avut drept
consecin ță , în opinia Parlamentului italian, o intruziune gra v ă a puterii judec ătore ști în atribu țiile
exclusive ale puterii executive 23 .
Fiecare element al infrac țiunii trebuie dovedit distinct, pentru a conchide d ac ă sunt sau nu
întrunite elementele constitutive ale infractiunii:
 Calitatea de func ționar public ;
 În exercitarea atribu țiilor sale ;
 Încalcarea unor norme legale scrise prev ăzute de lege și regulamente (prevederea a
fost introdus ă prin legea din 1997, pentru a limita interpretarea infrac țiunii ). Jurisprudenta a
exclus îns ă din no țiunea de lege actele care încalc ă doar dispozi ții administrative, precum normele
disciplinare ( Court of Cassation, Criminal Division VI, decision no. 5531 of 27 March 1996),
norme interne ale administratiei (Criminal Division VI, decision no. 34049 of 20 Feb ruary 2003 )
sau solicit ări pentru licita ții publice ( Criminal Division VI, decision no. 24480 of 12 June 2009 ).
 Folos patrimonial pentru sine sau pentru altul, ori cauzarea unei daune injuste unei alte
persoane: in interpretarea acestei condi ții, doctrina și jurispruden ța au construit teoria asa numitei
«duble ilegalit ăți». Calificarea unui folos patrimonial ca ”injust” 24 presupune c ă acesta este prin el
însu și contrar legii. De exemplu, un func ționar public nu comite infrac țiunea de abuz în serviciu dac ă
abuzul are ca rezultat patrimonial un beneficiu (pe ntru sine sau pentru altul) la care beneficiarul er a
îndrept ățit ca titular individual al unui drept. Situa ția este oarecum similar ă și în cazul daunei, cu
men țiunea c ă aceasta poate fi atât material ă, cât și nepatrimonial ă.
 Intentia: intentia este una calificat ă, dolosiv ă. Cu alte cuvinte, actiunea
func ționarului este determinat ă înc ă de la inceput de scopul calificat de a ob ține un folos sau provoca
o daun ă/v ătămare. Ca atare, nu este suficient ca func ționarul s ă accepte doar posibilitatea producerii
unui folos/daune injuste, și nici doar s ă accepte riscul acesteia, chiar daca i s-ar înf ățișa cu element
de certitudine, ci este necesar ca acest obiectiv s ă fie scopul direct și imediat urm ărit de el 25 .
Austria ”Sectiunea 302 – Abuse of official authority
(1) Un oficial care abuzeaz ă cu stiinta de autoritatea sa de a pune in aplicare legi in nu mele
guvernului, landului, guvernului local cu inten ția de a aduce atingere drepturilor altora se
pedepse ște cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Persoana care comite fapta in exercitarea unor func ții oficiale cu o putere straina sau cu
organiza ții bi/multilaterale va fi pedepsita cu inchisoare d e la 1 la 10 ani. Aceea și pedeapsa se aplica
aceluia care prin infrac țiune cauzeaz ă o paguba de peste 40.000 euro. ”

23 Criminal Liability of Political Decision-Makers: A Comparative Perspective, editat de Frank Zimmerma nn, pag. 145
24 A se vedea decizia Curtii de Casatie nr. 10133 din 15 martie 2015
25 Disponibil la: http://www.giurisprudenzapenale.com/2014/03/12/sul- dolo-intenzionale-nel-reato-di-abuso-dufficio-
cass-pen-108102014/ ; accesat la data de 16.11.2017.

28
În 2011 au fost cercetate 701 cazuri și au fost pronun țate 82 hot ărâri de condamnare.
Bulgaria ”Art. 282
Infractiune este definita ca fiind fapta unui ofici al care incalca sau omita sau isi indeplineasca
atributiile sau autoritatea sa sau care depaseste l imitele acestora , cu scopul de a produce pentru
sine sau pentru altul un folos sau pentru a vatama o alta persoana. ”
Ungaria ”Section 305
Orice functionar public care, cu intentia de a cauza un un dezavantaj injust sau de a procura
un avantaj injust , isi incalca indatoririle oficiale, isi depaseste atributiile sau abuzeaza in alt mod
de pozitia sa, se pedepseste cu inchisoarea de pana la 3 ani.”
În 2015 au fost cercetate 168 de infrac țiuni de abuz in serviciu, iar in 2016 au fost cerce tate
242 astfel de infractiuni.
State in care abuzul in serviciu este reglementat p rin incriminarea unor infractiuni
specifice
Fran ța ”Sec țiunea 1 : Despre abuzurile de autoritate orientate împotriva administra ției
Articolul 432-1 Fapta prin care o persoan ă depozitar ă a autorit ății publice, ac ționând în
exercitarea func țiilor sale, ia m ăsuri destinate împiedic ării execu ției legii se pedepse ște cu cinci ani
închisoare și cu amenda de 75.000 euro.
Articolul 432-2 Infrac țiunea prev ăzut ă la articolul 432-1 se pedepse ște cu zece ani închisoare
și cu amenda de 150000 euro dac ă a fost urmat ă de efect.”
Prin lege, în sensul textului precitat, se în țelege doar normele votate de forul legislativ,
indiferent de tipul lor: legi, tratate interna ționale semnate și ratificate de Fran ța, precum și circulare
și regulamente publice.
Este important de subliniat c ă, în cadrul misiunilor vizând implementarea de c ătre statele
semnatare a Conven ției de la New York, in ceea ce prive ște articolului 19 (cel vizând abuzul în
serviciu), Fran ța a indicat c ă implementarea în legisla ția francez ă s-a făcut prin modul de
incriminare a infrac țiunilor de corup ție în general, componen țele legate de exercitarea abuziv ă a
func ției reg ăsindu-se în definirea mai multor infrac țiuni 26 .
Germania : Nu e incriminat distinct abuzul în serviciu. Germ ania a ales un sistem de
incriminare cu foarte multe infrac țiuni, cu grad de generalitate redus.
Olanda: In privinta implement ării articolului 19 din Conven ția de la New York, Olanda a
considerat c ă aceasta este acoperit ă printr-o definire larg ă a diverselor forme de corup ție, precum și
a unor infrac țiuni contra patrimoniului, nefiind necesar ă o defini ție distinct ă.

26 Disponibil la: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Count ryVisitFinalReports/France_Report _FR.pdf ,
accesat la data de 16.11.2017, pag 28-29.

29
CONCLUZII
În legisla ția penal ă a statelor europene semnatare ale Conven ției de la New York împotriva
corup ției, abuzul în serviciu ori este definit vag, ori u rm ări imediate ale infrac țiunii sunt deja reg ăsite
în altele existente. Avem, de asemenea, state precu m Italia, Ungaria și Portugalia unde constituie
săvâr șirea infrac țiunii de abuz în serviciu și înc ălcarea de regulamente, ordine și alte acte
administrative cu caracter normativ. Nicio infrac țiune de abuz în serviciu dintre cele existente nu
prevede un prag valoric minim de la care fapta se c onsider ă c ă a adus un prejudiciu patrimonial și
constituie infrac țiune. În ceea ce prive ște subiectul activ al infrac țiunii, în majoritatea textelor
incriminatoare se vorbe ște despre ”func ționarul public” sau ”agentul public”, ca persoan ă ce
desf ășoar ă, permanent sau temporar, un serviciu de interes pu blic, o func ție de demnitate public ă,
exercit ă atribu ții și responsabilit ăți în scopul îndeplinirii prerogativelor legislative , executive și
judec ătore ști sau exercit ă atribu ții în leg ătur ă cu un serviciu public.
Decizia Cur ții Constitu ționale nr. 405/2016 trebuie s ă produc ă efecte juridice în toate cauzele
penale aflate pe rolul organelor judiciare, indifer ent de faza sau etapa procesual ă în care se g ăsesc.
Practic, orice acuza ție având ca obiect o fapt ă prin care sunt înc ălcate îndatoririle de serviciu va putea
angaja r ăspunderea penal ă a subiectului activ numai dac ă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc
prin înc ălcarea legii, în accep țiunea stabilit ă de Curtea Constitu țional ă în cuprinsul Deciziei nr.
405/2016 (legisla ție primar ă – legi și ordonan țe simple sau de urgen ță ).
Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoas ă a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi
re ținut ă prin raportare la men țiuni sau obliga ții reg ăsite în hot ărâri ale Guvernului, ordine ale
mini ștrilor, regulamente de organizare și func ționare interne, coduri deontologice, proceduri inte rne,
norme metodologice etc. Este vorba despre acte norm ative infralegale sau despre documente interne
ale angajatorului.
Cerin ța esen țial ă prin înc ălcarea legii, ata șat ă elementului material al infrac țiunii, este o
condi ție ce ține de tipicitatea infrac țiunii de abuz în serviciu, astfel c ă, nerealizarea acesteia impune
clasarea cauzei, în faza de urm ărire penal ă, sau achitarea, în faza de judecat ă, în temeiul art. 16 alin.
(1) lit. b) teza I C. proc. pen., deoarece fapta im putat ă nu este prev ăzut ă de legea penal ă.
Din considerentele mai sus reproduse, de și nu rezult ă în mod cert c ă instan ța de contencios
constitu țional oblig ă legiuitorul s ă schimbe într-un anumit fel con ținutul normei ce incrimineaz ă
abuzul în serviciu, se desprinde ideea c ă acesta trebuie reconfigurat. Aceast ă reconfigurare se poate
face in una din urmatoarele dou ă direc ții:
Prima direc ție este cea de redefinire de catre legiuitor a elem entelor constitutive ale
infrac țiunii de abuz în serviciu, prin stabilirea unui pra g valoric pentru pagubele produse prin fapta
abuziv ă, precizarea unui anumit grad de intensitate a v ătămării și, implicit, prin reevaluarea
sanc țiunilor penale aplicabile si reducerea acestora.
Cea de-a doua direc ție este includerea unor infrac țiuni distincte pentru func ționarii publici, in
Codul Administrativ adoptat prin OUG 57/2019 sau în fiecare lege special ă (cum ar fi Legea
Achizi țiilor Publice unde erau cele mai multe fapte cercet ate pentru infrac țiunea de abuz în serviciu
înainte de decizia C.C.R.), care sa acopere cele ma i frecvente infrac țiuni de abuz în serviciu care au
fost dezincriminate pentru ca încalc ă atribu ții de serviciu care nu sunt prev ăzute in legisla ția primar ă.
Având în vedere contextul actual precum și prejudiciile enorme cauzate de fapte ce nu se mai
încadreaza la infrac țiunea de abuz în serviciu, consider ca cea de-a dou a direc ție prezentata este cea
mai indicat ă.

30

BIBLIOGRAFIE
Cărți, tratate, cursuri, monografii:
Dongoroz V., Siegfid Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodo r, N. Iliescu, C. Bulai, Rodica St ănoiu,
V. Ro șca, Explica ții teoretice ale Codului penal român, vol. IV., Par tea Special ă, Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, Bucure ști, 1972;
Rotaru C., A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea special ă II, Curs tematic , Editura
C. H. Beck, Bucure ști, 2016;
Zimmerman Frank, Criminal Liability of Political De cision-Makers: A Comparative
Perspective, anul 2017;
Legisla ție:
Codul Penal din 1864;
Codul Penal din 1936;
Codul Penal din 1968:
Decizia Curtii de Casatie nr. 10133 din 15 martie 2 015;
Decizia C.C.R. nr. 1/1995;
Decizia C.C.R. nr. 405/2006;
Decizia C.C.R. nr. 847/2008;
Decizia C.C.R. nr. 1415/2009;
Decizia C.C.R. nr. 336/2015;
Decizia C.C.R. nr. 405/2016;
Legea 365/2004 pentru ratificarea Conven ției Na țiunilor Unite împotriva corup ției;
Noul Cod Penal;
Resurse web:
https://www.economica.net/curtea-constitutionala-ju deca-marti-exceptia-de-
neconstitutionalitate-in-cazul-abuzului-in-serviciu _120091.html
https://www.juridice.ro/449996/scurte-consideratii- in-legatura-cu-decizia-ccr-din-15-iunie-
2016-privitoare-la-infractiunea-de-abuz-in-serviciu .html

31
https://romania.europalibera.org/a/dna-ii-raspunde- lui-valer-dorneanu-dupa-ce-a-cerut-sa-
aplice-fara-comentarii-deciziile-ccr/30652492.html
”Studiu comparat privind reglementarea abuzului in serviciu/de putere/autoritate in tari
europene”, Uniunea Na țional ă a Judec ătorilor din România, disponibil la:
http://www.unjr.ro/2017/11/09/studiu-comparat-privi nd-reglementarea-abuzului-in-serviciu-de-
putere-autoritate-in-tari-europene/;
http://www.giurisprudenzapenale.com/2014/03/12/sul- dolo-intenzionale-nel-reato-di-abuso-
dufficio-cass-pen-108102014/;
http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Count ryVisitFinalReports/France_Repor
t _FR.pdf