Dizertatie Fratoștițeanu Nou (3) [612124]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
MASTERAT:SECURITATE NAȚIONALĂ ȘI
EURO -ATLANTICĂ

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

TENDINȚE EVOLUTIVE ALE
RĂZBOIULUI HIBRID :
STUDIU DE CAZ UCRAINA

Coordonator științific:
Lector universitar doctor Mihai Ghițulescu

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
CAPITOLUL 1: Evoluții conceptuale recente – definiții. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.1. Evoluții conceptuale din perspectiva istorică și a evoluției conflictului. ………………………….. …………… 8
1.2. Principii de constituire a unei forțe hibride. ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
1.3. Caracteristici ale războiului hibrid. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
CAPITOLUL 2: Modele conceptuale concurente. ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
2.1. Războiul fără limite. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
2.2. Războiul combinat. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 16
2.3. Conflictul de intensitate scăzută. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.4. Războiul asimetric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 17
2.5. Războiul de generația a patra. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 17
CAPITOLUL 3. Studiu de caz: Ucraina. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
3.1. Contextul istoric și politic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 20
3.2. Cadrul politic ce a condus la Euro maidan. ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
3.3. Evoluția politico – militară din Crimeea și Es tul Ucrainei. ………………………….. ………………………….. … 26
3.4. Tactici, tehnici și proceduri folosite în Crimeea și Estul Ucrainei. ………………………….. …………………. 28
3.4.1. Operațiuni informaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
3.4.2. Atacuri cibernetice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 31
3.4.3. Războiul economic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 33
3.4.4. Utilizarea forțelor convenționale, neconvenționale și a tacticilor specifice. ………………………….. 34
3.4.5. Sprijinul rebelilor pro ruși. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 39
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 42
Imaginii, figuri, grafice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 42
Elemente specifice războiului informațional ………………………….. ………………………….. …………………………. 50
Cronologia celor mai importante atacuri cibernetice. ………………………….. ………………………….. …………….. 55
Principalele grupuri militare și paramilitare ce au acționat estul Ucrainei și Crimea în perioada anilor
2014 -2015. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 59

3
Liderii reprezentativi ai grupurilor ce au acționat în estul Ucrainei. ………………………….. ……………………… 60
Locații ale pieselor de artilerie ruse utilizate pentru sprijinul rebelilor. ………………………….. …………………. 61
Armament și echipament folosit de armata rusă în Donbas. ………………………….. ………………………….. ……. 64
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 68

4
INTRODUCERE

În mai puțin de un deceniu, utilizarea tehnicilor de război hibrid s -au extins proporțional ca
urmar e a evoluției tehnologice și remodelării mediului de securitate internațional. Experți în
securitate din SUA, Israel, Marea Britanie, China și Federația Rusă a u evidențiat această formă
relativ nouă de conflict , care pote combina propaganda pe internet, atacuri le cibernetice, presiunea
economică , spionaj ul, acțiuni le militare neregulate și alte eforturi care să urmărească obținerea unor
avantaje strategice, fără declanșarea unui război într-un mod declarat .
Tema aleasă referitoare la conceptul de război hibrid, scoate în evidență evoluțiile recente în
materie evoluție a conflictului pe scena internațion lă. Acesta a fost denumit adeseori „ război de
generație nouă”, „război nelinia r”, „război ambiguu”, „conflict din zon ă gri”, exemplul cel mai
elocvent fiind cel mai bine ilustrat de eforturile guvernului rus de a submina guvernul Ucrainei
printr -o combinație de metode și mijloace , existân d o relativă similitudine a tipologiei conflictului
la sprijinul hibrid american acordat la începutul acestui secol pentru așa -numitele "revoluții de
culoare" , din unele părți ale fostei Uniuni Sovietice și din Peninsula Balcanică. Guvernele și
grupurile teroriste au observat că acest avantaj poate fi folosit chiar și în cazul războiului deschis,
fiind adoptat de către multe țări printre care : Iran, Israel și Coreea de Nord sau de către grupuri
nonstatale, cum ar fi Statul Islamic, Al -Qaeda și Hezbolah , prin utilizarea de strategii „ hibrid e",
pentru a -și atinge obiectivele propuse .
Așa cum s -a spus de multe ori, termenul de "război hibrid" este folosit destul de imprecis ,
încât ar putea fi atașat oricăror combinații de conflicte armate neregulate și regul ate, începând de la
Revoluția Americană cu Armata Contine ntală a lui George Washington, Războaiele Napoleoniene
în care militarii de carieră britanici au contestat controlul france z asupra marilor orașe spaniole ( în
timp ce gherilele spaniole au atacat lin iile lor de comunicaț ii) și nu în ultimul rând cu revolta arabă ,
în care armata britanică a combinat operațiunile convenționale în Palestina cu forțe neregulate sub
controlul operațional britanic1.
Cu toate acestea, în ciuda rădăcinilor sale în istorie, războiul hibrid modern are potențialul
de a transforma calculele strategice ale potențialilor beligeranți datorită implicării diferiților actori
ne statali, prin exploatarea tehnologiei informației și totodată prin proliferarea sistemelor avansate
de arme.

1 Alex Deep, Hybrid War: Old Concept, New Techniques, în „Small War Journal”, 2 Martie 2015; detaliile sunt
disponibile la: http://smallwarsjournal.com/jrnl/art/hybrid -war-old-concept -new-techniques . Accesat la data de
04.06.2018.

5
În secolul al XX -lea, numeroase state printre care și Statele Unite au folosit, cu siguranță,
acțiuni ascunse de către serviciile secrete pentru a influența evenimente și guverne din întreaga
lume, precum Iran2, Chile3 sau Vietnam4, prin acțiuni pe care le putem încadra cu siguranță în
categoria celor hibride.
Obiectivul acestei lucrări este de a identifica principalele caracteristici atribuite războiului
hibrid ce se regăsesc în cazul conflictului din Ucraina și de a identifica pre zența acestora în
principalele definițiii atribuite acestui concept .

2 Malcolm Byrne, CIA Confirms Role in 1953 Iran Coup , în „ The National Security Archive ”, 19 August 2013,
detaliile sunt disponibile la: https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB435 . Accesat la data de 04.06.2018.
3 Peter Kornbluh, U.S. Covert Intervention in Chile: Planning to Block Allende Began Long before September 1970
Election în „The National Security, Archive ”, 2 Mai 2014, detaliile sunt disponibile la:
https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB470/ . Accesat la data de 04.06.2018.
4 John Prados, JFK and the Diem Coup , în „ The National Security, Archive”, 5 Noiembrie, 2003, detaliile sunt
disponibile la: https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB101/index.htm . Accesat la data de 04.06.2018.

6

CAPITOLUL 1 : Evoluții conceptuale recente – definiții .

Termenul actual pentru "război hibrid", a fost introdus în anul 2005, când James N.
Mattis, acum Secretarul Apărării al SUA și cercetătorul Frank Hoffman din cadrul Universității
Naționale de Apărare a SUA, au publicat articolul „ Future Warfare: The Rise o f Hybrid Wars ”,
numindu -l „o combinație de abordări noi – mijloace de război ", ca un element nou în abordarea
teoretică și adaptabilitatea forțelor SUA la un mediu neclar de confruntare5.
Chiar dacă lui Hoffman îi este atribuit conceptul și alți cercetători au formulat definiții
care au avut opinii diferite faț ă de cele ale acestuia. C olonelul John J. McCuen descrie războiul
hibrid ca pe: „o combinație de război simetric și asimetric în care forțele de intervenție desfășoară
operațiuni militare tradiționale împotriva forțelor militare inamice și țintelor, în timp ce trebuie în
mod simultan și decisiv, să obțină controlul populației locale din zona de luptă, securizându -le și
stabilizându -le (operațiuni de stabilitat e)” 6.
La fel ca Hoffman, McCuen recunoaște că războaiele hibride implică o combinație de
capabilităț i simetrice și asimetrice. Cu toate acestea, McCuen acordă o mai mare concentrare asupra
câștigării controlului asupra populației din spațiul de luptă.
Una dintre cele mai recente descrieri militare americane ale războiului hibrid se găsește în
Strategia Militară Națională (NMS) a Statelor Unite din anul 2015. Armata SUA se așteaptă să se
implice în „ conflicte hibride", cuprinse de violență statală și non –statală unde actorii îmbină tehnici,
capabilități și resurse pentru atingerea obiectivului.7
Statele și actorii non -statali pot lucra împreună pentru atingerea obiectivului comun și pot
să angajeze o gamă largă de capabilități .8
Folosirea conflictelor hibride de către statele agresoare „servește la sporirea ambiguității,
la complicarea luării deciziilor și încetinirea coordonării la răspunsuri eficiente” .9
După cum se poate observa, se pune accentul pe forțe regulate și neregulate pentru
îndeplinirea a celuiași obiectiv și totodată prin creșterea capabilităților avansate pentru forțele
neregulate. Graficul din Figura 1.1. ilustrează cum se face diferențierea între conflictele hibride și

5 James N. Mattis, Frank Hoffman, Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars, U.S. Naval Institute , în „Proceedings
Magazine ”, vol. 132, 2005, pp. 1 -2. Detaliile sunt disponibile la:
http://milnewstbay.pbworks.com/f/MattisFourBlockWarUSNINov2005.pdf .
6 John J. McCuen, Hybrid Wars , în „Military Review”, vol. 88, nr 2, 2008, p.108. D etaliile sunt disponibile la:
http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/milreview/mccuen08marapr.pdf .
7 Joint Chiefs of Staff, The National Military Strategy of the United States of America , 2015 , p.4. D etaliile sunt
disponibile la: http://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/Publications/2015_National_Military_Strategy.pdf .
8 Ibidem.
9 Ibidem.

7
celelalte forme de conflict.

Figura 1.1. Continuitatea conflictului.
Sursa: Editată din Joint Chiefs of Staff, The National Military Strategy of the United States of America, 2015 , p.4.
Detaliile sunt disponibile la :
http://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/Publications/2015_National_Military_Strategy.pdf .

Graficul scoate în evidență faptul că există un nou tip de conflict și există o mai mare
probabilitate să se producă în viitor decât o intervenție militară directă. De la atacurile teroriste din
11 septembrie 2001, SUA și aliații săi au desfășurat un război global împotriva terorismului,
concentrat pe înfrângerea terorismului (rețeaua Al -Qaeda, terorismului islamist sau ISIS), având ca
rezultat conceptual faptul că contra -terorismul domină gândirea strategică. Foarte mulți analiști
militari clasifică în mod constan t terorismul drept cea mai mare amenințare la adresa securității
statelor. După ani de conducere a contra -insurgenței și a contra -terorismului în țări precum
Afganistan, Irak, Siria…, în operațiuni ce vizează organizațiile teroriste, aceste experiențe au
influențat foarte puternic conceptul de război hibrid.
Există riscul ca războiul hibrid să devină un nou mod de a explica metodele în care islamiștii
radicali au ales să conducă războiul, mai degrabă decât modul în care se vor desfășura conflictele
viitoare.
Un alt cadru conceptual destul de interesant este prezentat de către Institutul Internațional
pentru Studii Strategice în publicația „Military Balance”, ediția 2015, definind războiul hibrid ca:
„utilizarea instrumentelor militare și nonmilitare într -o campanie integrată, destinată
obțineri elementului surpriză, păstrarea inițiativei și câștigarea atât din punct de vedere psihologic
cât și fizic a avantajelor prin mijloace diplomatice; operații de informații sofisticate și rapide,
operațiuni de război electronic și atacuri cibernetice; ascunse și ocazional prin acțiuni militare

8
deschise, acțiuni de informații; și presiunea economică”10.
După cum se poate observa, se pune accentul pe o mare varietat e de tactici pentru atingerea
obiectivului. Ceea ce este statutează definiția în mod aparte este obținerea unui avantaj psihologic și
folosirea presiunii economice. Aceste elemente au mai fost folosite în istoria a ceea ce numim
„război hibrid” sau în concepte conexe „războiul fără limite”, însă nu au fost incluse în mod
specific în definiția acestuia.
Analiștii militari ruși au oferit deasemenea o interpretare folositoare ca și p erspectivă a
conflictelor viitoare. Seful Statului Major General al Federației Ruse, Valery Gherasimov publica
un articol în februarie 2013 în revista VPK afirmând că războaiele viitoare vor scoate în evidență:
„utilizarea pe scară largă a măsurilor politi ce, economice, informaționale, umanitare și a altor
măsuri nonmilitare, folosite împreună cu utilizarea potențialului de protest al populației”11.
Se poate observa că aceasta nu este o definiție a războiului hibrid, însă are în comun
anumite caracteristici , Gerasimov concentrându -se preponderent pe o utilizare combinată a
influenței politice, economice și a oper ațiunilor informaționale .

1.1. Evoluții conceptuale din perspectiva istorică și a evoluției conflictului.

O analiză cuprinzătoare a exemplelor istorice privind conflictelor hibride indică cu
certitudine faptul că anumite principii durabile ale organizațiilor hibride și războaiele hibride există
și chiar persistă . De exemplu, o atentă observare a modelelor repetitive de motivație i nstituțională și
aplicabilitate tactică pot contribuii la elucidarea unor manifestări specifice acestor forme, ce pot să
ofere o perspectivă asupra logicii unui sistem de război hibrid, permițând astfel formularea unei
teorii. Astfel de teorii, ar putea explica logica ace stor tipare repetitive astfel încât să permită
specialiștilor militari să anticipeze manifestarea și natura comportamentelor hibride viitoare. Chiar
dacă la nivelul unor importante instituții de securitate sunt acceptate consensual aceste forme de
manifest are nespecifice războiului convențional, nu există o formă unanim acceptată la nivel de
înțelegere. Aceștia au atribuit numeroase definiții scenariilor hibride și au oferit descrieri diverse ale
acestora, dar fiecare a fost unic legat de ambele perspective , cea a autoru lui și cel al mediului
specific . Ca și rezultat, nici o definiție sau descriere nu poate fi aplicată ca și model universal
valabil , sau ca având relevanță pentru toate scenariile hibride potențiale, acestea necesitând unele
adaptări pentru a se potrivi modelului. Această lipsă a consensului și o înțelegere redusă a

10 Complex Crises Call for Adaptable and Durable Capabilities, „ The Military Balance ”, vol. 115, nr. 1, 2015, p. 5.
Detaliile sunt disponibile la: https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/04597222.2015.996334?ne .
11 Leonid Bershidsky, Moscow Strategists View World as War Theater, în „ Bloomberg” , 2014 . Detaliile sunt
disponibile la: https://www.bloomberg.com/view/articles/2014 -08-29/moscow -strategists -view -world -as-war-theater .

9
modelelor generale, au limitat capacitatea strategilor militari de a modela doctrinele și mediul
operațional la situații hibride.
Pentru a scoate în evidență specificitatea, carac teristicile și evoluția conflictelor hibride ,
trebuie să scoatem în evidență caracteristicile evolutive și istorice ale războaielor convenționale
specifice teoriei conflictelor. Plecând de la o definiție inițială a conflictului specificată în
Dicționarul e xplicativ al limbii române, conform căruia războiul poate fi definit ca: „un conflict
organizat purtat între state, națiuni sau alte părți, într-o anumită perioadă de timp, pentru a obține
obiectivul politic/ideologic dorit”12, conform teoriilor actuale, războiulu i modern poate fi împărțit
în două categorii, război convențional și neconvențional.
Din punct de vedere istoric, teoreticienii pot analiza războiul nu numai ca un proces
evolutiv, definit de nivelul tehnologic atins, de nivelul de angajare a f orțelor ci și prin nivelul
presiunii sociale. Înțelegerea duală a războiului ca fiind atât un proces evolutiv cât și ca pe o acțiune
cu multe forme, stabilește etapa pentru o mai bună înțelegere a războiului hibrid, ca pe o sumă a
mai multor părți evolutiv e, a căror întrepătrundere optimizată definesc organizațiile hibride , mai
mult decât o sumă totală de forme.
Un punct de plecare util pe această analiză evolutivă este teoria războiului modern, care a
fost propusă de către teoreticianul militar Dr. Thomas X. Hammes în cartea sa, „The Sling and the
Stone: On War in the 21st Century”13, în care vorbește despre patru generații de războaie. Hammes
a argumentat astfel că războiul modern din prima generație a fost un conflict dominat de statul
național care folosea tactica liniei și a coloanei apropiată, ca și ordine în luptă și avantajul
tehnologic al puștii și mitralierei, specific secolului al XVIII -lea și începutul secolului al XIX -lea14.
Războiul din a doua generație, având ca fundament pe primul, prin folosirea tacticii
focului liniar și a mișcării cu accent pe sprijinul focului indirect al artileriei, proeminent secolului al
XIX-lea și la începutul secolului al XX -lea15.
Războaiele din generația a treia au fost caracterizate prin tactica de viteză, manevră și
atacul în adâncime cu ajutorul aviației asupra componentelor civile și militare, provocând astfel
colapsul inamicului. Această formă de război a fost proeminentă în timpul secolului al XX -lea16.
A patra generație de război, a apărut de la mijl ocul secolului al XX -lea, acolo unde actorii
statali și nonstatali au folosit tactici de influențare , în plus față de tacticile militare clasice pentru a
compensa diferențele tehnologicei17. În această categorie de război, ideile de: război de gherilă ,
insurgență, războiul de durată, se potrivesc pentru a descrie un mod de a purta un război în care

12 Dicționarul explicat iv al limbii române, ed. a -II-a. Detaliile sunt disponibile la: https://dexonline.ro/definitie/război.
13 HAMMES, Thomas X., The Sling and the Stone. On War in the 21st Century, Zenit Press, SUA, 2006
14 De văzut: Războaiele Napoleniene.
15 De văzut: Primul Război Mondial.
16 De văzut: Al Doilea Război Mondial
17 De văz ut: Războaiele din Vietnam, Irak (2003 -2011), Afghanistan (2001).

10
avantajele militare convenționale sunt compensate de mijloacele de război neconvenționale și sunt
asociate unui proces de gândire unificator care stabilește stare a finală (militară/politică ) dorită.
Revenind la specificitatea conflictelor din secolul al XXI -lea, se poate observa că sunt este
caracter izate un element major, și anume Occidentul în război la distanță pentru conservarea
interesului, punând în operă d octrina „zero morți” , ce fac apel la mercenari și/sau la puterea
tehnologiei12 pentru atingerea obiectivelor propuse . Dacă la acestea se adaugă și celelalte elemente
induse de implicarea unor grupări non statale, precum extremiștii religioși, traficanții c e devin
actori care se implică în conflicte armate, atunci putem avea o imagine completă și complexă a ceea
ce înseamnă și va însemna pe viitor războiul.
Revenind la specificitatea conflictelor din secolul al XXI -lea, se poate observa că sunt este
caract erizate printr -un element major: Occidentul în război la distanță pentru conservarea
interesului, punând în operă doctrina „zero morți”. Pentru aceasta se face apel fie la mercenari
și/sau la puterea tehnologiei18. Dacă la acestea se adaugă și celelalte ele mente induse de implicarea
unor grupări non statale, precum extremiștii religioși, traficanții ce devin actori care se implică în
conflicte armate, atunci putem avea o imagine completă și complexă a ceea ce înseamnă și va
însemna pe viitor războiul (de exemplu Pakistanul a permis dezvoltarea unor astfel de grupuri în
ideea utilizării într -un conflict potențial cu India) .
Evoluția conceptului a fost determinată de apariția și altor termeni, care explicau într -un
anumit mod elementele de conflictuali tate (război complex, război din generația a IV -a).
Departamentul Apărării al Statelor Unite a încorporat noțiunile războiului de generația a
patra și pe cele ale războiul ui complex în anul 2006, expunând toate categoriile de amenințări
neregulate, tradi ționale (convenționale), catastrofale ( de distrugere în masă) și perturbatoare
(criminale/teroriste), provocări în contrast cu probabilitatea și impactul amenințărilor potențialelor
la adresa S.U.A19.
Această identificare separată a elementelor de amenințare reflectă ideea războiului
complex în care ar putea coexista diferite tipuri de forțe și care ar putea să se completeaze reciproc
pe câmpul de luptă în viitor, dar implică și ideea că aceste categorii ar putea să acționeze într -un
mod neclar și i mprevizibil sau chiar să fuzioneze împreună. Putem s pune astfel că QDR 2006, a
deschis ușa unui spectru de război foarte diferit ce a determinat strategii militari să se gândească la
forțele mixte în medii complexe, o schimbare radicală de la genul de poli tici militare specifice
Războiului Rece, la politicii de dezbinare, punând bazele esențiale pentru recunoașterea războiului
hibrid ca o fuziune de capabilități. Acesta a reprezentat un punct de cotitură în abordările

18 Teodor Frunzetii, Acțiuni asimetrice, neconvenționale și hibride în războiul secolului al XXI -lea, în „Impact
Strategic ”, nr. 1, 2013, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, p. 8 .
19 Departamentul Apărării al SUA, în raportul „Quadrennial Defense Review”, 6 februarie 2006 . Detaliile sunt
disponibile la: http://archive.defense.gov/pubs/pdfs/QDR20060203.pdf . Accesat la data de 04.06.2018.

11
viitoare , reprezentând o schimbare a pa radigmei, de la politicile specifice Războiului Rece,
orientate pe scară largă (simetri ce, amenințări ale actorilor statali) la politici care proiectează
obiective cu domeniu de aplicare li mitat și amenințări asimetrice. În acest sens, Departamentul
Apărăr ii al SUA a început în mod oficial un dialog care să conducă în cele din urmă la teoretizări
ale conceptului de „ război hibrid”20.
Până în prezent lucrarea lucrarea lui Frank Hoffman din 2006 a devenit standardul de
referință pentru înțelegerea conceptulu i și efectele pe care acestea le -ar putea induce într -un mediu
stabil, instabil sau în anumite zone incerte „zone de gri”.
O explicație mai bună a organizațiilor hibride poate fi observată în doctrina militară
britanică, fiind în contrast însă cu teoria lui Hoffman ce consideră războiul hibrid ca pe un
aspect al războiului neregulat. Nu este făcută nici o distincție între o forță neregulată sau de
gherilă și orice alt tip de forță mai bine echipată, care folosește o varietate de tactici
asimetrice .
Războiul hibrid este condus de forțele neregulate care au acces la arme mult mai
sofisticate și sisteme deținute în mod normal de forțele regulate. Războiul hibrid se poate
transforma și se poate adapta pe tot parcursul unei campanii așa cum o permit circu mstanțele și
resursele. Este de anticipat că grupurile neregulate vor continua să achiziționeze arme sofisticate
tehnologii și că forțele de intervenție vor trebuie să se confrunte cu o varietate de amenințări care au
fost în trecut asociate în primul rând cu forțele armate obișnuite ale statelor21. Ca urmare, britanicii
nu consideră ca având o logică diferită în ceea ce privește formarea sau utilizarea unei amenințări
hibride, considerând -o o lacună în diferențele de înțelegere ale unor aliați tradiționali.
Teoreticienii militari israelieni descriu amenințările hibride și războiul hibrid ca pe o
metodă de război care nu este limitată de constrângerile sociale. Acolo, amenințările hibride nu
numai că obțin un avantaj fizic prin combinarea tehnologiei și a organizării convenționale cu tactici
și aplicații neconvenționale, dar și obținerea unui avantaj cognitiv ca urmare a lipsei restricțiilor
sociale pe care forțele convenționale trebuie în schimb să le respecte . Adăugat acestui avantaj dual
este și ideea că forțele hibride funcționează ca un sistem de rețele, mult mai rapide decât o forță
convențion ală și pot să răspundă opiniei maselor , bazei sale de suport ș i feed -back -ului intern fiind
milt mai adaptabile pentru învățare. Punctul de vedere israelian se b azează pe efecte ale
amenințării hibride față de o înțelegere bazată pe funcții, ducând astfel la un vid în adaptarea și
contracararea răspunsului la războiul hibrid.
Ca și rezultat, descrierea israeliană este în discordanță în cele din urmă sau nu este de

20 Tim McCulloh, Major Rick Johnson, Raport JSOU 13 -4, Hybrid Warefare , Universitatea pentru Operațiuni Speciale
Întrunite și Departamentul de Studii Strategice, August 201 3, p.9 . Detaliile sunt disponibile la:
http://www.socom.mil/JSOU/JSOUPublications/JSOU%2013 -4_McCulloh,Johnson_Hybrid%20Warfare_final.pdf .
Accesat la data de 04.06.2018.
21 Ministerul Apărării al Marii Britanii, Countering Irregular Activity, Notă doctrinală 2, 2007.

12
acord cu punctele de vedere ale S.U.A., concentrându – se mai mult pe sinergia componentelor
hibride, pentru a include cognitivul în generarea unui efect militar, mai degrabă decât pe diferențele
de capacitate funcțională din interiorul forței hibride î n sine22.
Din perspectivă americană, colonelul Daniel Lasica, în monografia sa, „Implicațiile
strategice ale războiului hibrid: O teorie a victoriei”, considera că actorii forței hibride încearcă să
combine succesul tacticilor interne, exploatarea informaț ională referitoare la greșelile acestuia și o
exploatare deliberată a cognitivului și domeniului moral. În acest mod, el descrie simultan războiul
hibrid ca o strategie și o tactică din cauza amestecului de metode convenționale, neconvenționale,
metode lor criminale și teroriste. O forță hibridă este astfel capabilă să comprime nivelurile de
război și prin urmare, să accelereze ritmul la ambele nivele, atât nivelul strategic cât și cel tactic
într-o metodă mai rapidă decât poate să o facă cel mai capabil act or convențională. În acest model
teoretic, actorul hibrid va fi cel care v -a obține întotdeauna un avantaj strategic la nivel de percepție
față de actorul convențional, indiferent de rezultate tactice23. Această explicație relevă mai mult
provocările cu car e s-a confruntat armata americană în războaiele recente din Irak și
Afganistan unde exploatarea percepție populației a influențat în mod deosebit evoluțiile de
securitate ulterioare.
Ca și percepție a amenințării hibride, cel mai elocvent este definită î n „Army Doctrinal
Publication 3.0: Unified Land Operations”, astfel:
„O amenințare hibridă este combinația diversă și dinamică a forțelor regulate, a forțelor
neregulate, a forțelor teroriste, a elementelor criminale sau a unei combinații a acestor forțe și a
elementelor unificate pentru a obține efecte benefice reciproce. Amenințările hibride pot implica
adversari ai statelor naționale care folosesc formele prelungite de război, eventual folosind forțe
proxy pentru a forța și intimida, sau actori non sta tali care folosesc concepte operaționale și
capabilități de vârf asociate în mod tradițional cu statelor naționale”24.

1.2. Principii de constituire a unei forțe hibride.

Procesul de constituire a unei entități hibrid e a dus la identificarea mai multor
caracteristici comune în ceea ce privește compoziția și efectele, ce pot fi generalizate la nivelul a
șapte principii, pentru a descrie războiul hibrid în totalitate:
1) Compoziția, capacitățile și efectele forței hibride su nt unice pentru specificul fiecărei forțe,

22 Ibidem 20, p. 10.
23 Ibidem 20, p.11.
24 Army Doctrinal Publication 3.0, „ Unified Land Operations ”, 2011, p.4. Detaliile sunt disponibile la:
https://www.army.mil/e2/downloads/rv7/info/references/ADP_3 -0_ULO_Oct_2011_APD.pdf .

13
în funcție de context (aspectele temporale, geografice, socio -culturale și istorice în care are
loc conflictul dat) ;
2) Ideologia este în mod inerent legată de contextul strategic , fiind întemeiată pe identitatea
socio-cultura lă, religioasă a forței hibride;
3) O forță hibridă percepe o amenințare existențială ca pe un potențial adversar. Această
percepție a amenințării conduce forța hibridă la abandonarea abordării convenționale , pentru
a obține supraviețuire a pe termen lung;
4) Diferența de capabilități dintre forța hibridă și potențialul adversar (forța hibridă deține mai
puține capabilități militare convenționale în comparație cu adversarul , căutând astfel o cale
de a compensa acest avantaj) ;
5) O forță hibridă poate conțin e atât elemente militare necon venționale cât și convenționale
(asociere a acestora generează un avantaj asimetric pentru forța hibridă );
6) Forța hibridă se bazează pe o strategie de descurajare, de tipul defensiv ca și reacție de
autoconservare, supraviețuire , folosind adesea și tactici ofensive pentru atingerea unor
obiective , când discutăm de o forță hibridă constituită pentru a face față unui adversar
superior ;
7) Organizațiile hibride se folosesc de tactici de uzură pe termen lung în angajarea forței
hibride.
Aceste principii ale descrierii unei forțe hibride pot fi cu ușurință aplicabile în confruntări
recente, în care se poate observa evoluția construcției unor organizații hibride.
Un foarte bun exemplu este reprezentat de războiul dintre Israel și Hezbol ah-ul Libanez ,
din anul 2006 soldat cu pierderi de amb ele părți. Pe lângă numărul uriaș de refugiați (1.000.000) ce
au părăsit zona de nord a Israelului și cea de sud a Libanului, de partea au fost israeliană: 114
militari morți, 40 de civili uciși și apro ximativ 4000 răniți, 10% din tancurile angajate avariate și
numeroase alte echipamente, printre care elicoptere, nave etc. În Liban, cifra combatanților grupării
Hezbolah uciși se situează între 46 și 600 de luptători , printre care și 1000 de civili, iar c apacitatea
de luptă a acesteia redusă la jumătate, la care se adaugă distrugerile la nivel de infrastructură și cele
economice de ambele părți25.
Conflictul s -a desfășurat între un actor statal și unul non statal, Israel, un stat puternic cu o
economie, o forță militară și un complex militar industrial foarte bine dezvoltate, localizat într -o
zonă geografică contestată, în care istoric a luptat pentru supraviețuire, împotriva unor populații
arabo musulmane și gruparea Hezbolah din Liban, un stat slab, multi cultural cu o populație mixtă
de musulmani și creștini . Hezbolah s -a maturizat c a și grup de -a lungul timpului, a obținut

25 Harel Amos și Avi Issacharoff , 34 Days: Israel, Hezbollah, and the War in Lebanon , New York, Editura Palgrave
Macmillan, 2008, pp.1 -304. Detaliile sunt disponibile la: https://www.scribd.com/book/182521645/34 -Days -Israel –
Hezbollah -and-the-War-in-Lebanon .

14
capabilități convenționale semnificative (rachete, piese de artilerie, sisteme de antiaeriană, rachete
anti-navă și antitanc sau alte tipuri de armament)26.
Ca urmare, imaginea unică a Hezbolahului Libanez este cea a unei organizații hibride care
se opune unei forțe net superioare, efectul acțiunilor fiind concretizat în distrugerile provocate de o
forță net inferioară.
Aceste tipuri de construcții nu sunt singulare, ci au un caracter de unicitate, sunt specifice
și contextuale, în funcție de tipul de conflict și de actorii implicați. Un alt exemplu de organizații
pot fi reprezentate în timpul celui de -al Doilea Război Mondial de către grupările de partizani din
Iugoslavia și URSS care se opuneau forțelor de invazie aparținând Axei.

1.3. Caracteristici ale războiului hibrid.

Susținătorii conceptului de război hibrid susțin că acesta este un nou tip de conflict, însă
lipsa unei definiții obiective face dificilă compararea pe tipuri de conflicte, sau se regăsește parțial
în specificul acestora. Cu toate acestea, există mai mult e caracteristici comune care se regăsesc în
majoritatea definițiilor atribuite războiului hibrid. Recunoașterea acestor caracteristici este utilă
pentru că permite compararea războiului hibrid cu celelalte elemente conceptuale atribuite
războiului.
Următ oarele caracteristici au o tematică comună și pot fi atribuite războiului hibrid:
 Folosirea simultană a forțelor convenționale și neconvenționale la toate cele trei nivele :
strategic, op erațional și tactic ;
 Folosirea tacticilor convenționale și asimetrice (terorism, criminalitate) ;
 Încorporarea unor instrumente de influențare nonmilitare, pre cum operațiunile cibernetice,
de război electronic, campanii i nformaționale sau presiune a economică;
 Utilizarea tuturor capabilităților într -un spațiu de luptă pentru a tingerea obiectivelor.
Războiul hibrid are în comun câteva elemente cheie și cu alte concepte iar Hoffman însuși
recunoaște că războaiele hibride nu sunt ceva nou iar combinația dintre forțele neregulate și
forțele convenționale, integrate din punct de vedere operațional sau tactic, este destul de
provocatoare, însă istoric nu este neapărat un fenomen unic27.

26 Ibidem
27 Frank Hoffman, Hybrid Warfare and Challenges , 2009, pp. 36 -37. Detaliile sunt disponibile la:
http://smallwarsjournal.com/documents/jfqhoffman.pdf .

15
CAPITOLUL 2 : Modele conceptuale concurente .

Teoreticienii militari descriu aspectele funcționale , specifice războiului hibrid cu
numeroase metafore, identificând u-le cu numeroase modele, fiecare încercare de a codifica
războiul hibrid con centrâ ndu-se pe o particularitate proprie. Cele mai comune modele sunt
reprezentate de : războiul fără limite, răz boiul combinat, conflictul de intensitate scăzută ,
războiul de generația a -IV-a.
Pentru o mai bună înțelegere a specificității războiului hibrid este necesară înțelegerea
caracteristicilor fiecărui concept care reflectă o oarecare simil itudine cu acesta , pentru identificarea
caracteristicilor operaționale ale acestora, în funcție de context și de aplicabilitate a acestora .

2.1. Războiul fără limite .

Colonelul chinez Qiao Liang and Wang Xiangsui publica în februarie 1999 esseul
„Unrestricted Warfare”, prezentând conceptul ca fiind războiul fără limite28. Autorul pleacă de la
premiza că indiferent de finalitatea războiului, el însuși se v -a schimba, astfel orice principiu se
poate transforma într -o metodă, iar metodele pot suferii modificări.
Esența războiului fără restricții este că nu se limitează doar la aspectele fizice ale
câmpului de luptă, asociate de regulă cu acțiunilor militare , ci se vor extinde și la alte domenii, cum
ar fi economia și resursele, religie a, cultura , mediu l și rețele le de infor mare. Pentru a trece limitele
convenționale ale războiului și abordarea celorlalte domenii ca și entități distincte autorul sugerează
mai multe metode: combinații supra -naționale ale actorilor statali și nestatali, combinații de supra –
domenii c are utilizează platforme pentru a ataca pe întreg spectrul de conflict și combinațiii de
supra -structuri pentru a permite unităților tactice și mijloacelor la scară mică să obțină efecte la
nivel strategic29.
Principiile războiului fără restricții ce ghide ază acele metode sunt reprezentate de30 :
 Omnidirecționalitate – combinarea tuturor factorilor aferenți din toate unghiurile posibile
luând în considerare toate aspectele politice, militare, sociale, economice, culturale sau
tehnologice ce nu sunt specifice câmpului de luptă sau spațiului de luptă;
 Sincronizare – conducerea de acțiuni în spații diferite, în aceiași perioadă de timp ;

28 See Liang Qiao și Xiangsui Wang, Unrestricted Warfare, Beijing, Editura (PLA Literature and A rts Publishing
House), 1999, p. 12. Detaliile sunt disponibile la: http://www.c4i.org/unrestricted.pdf .
29 Ibidem pp. 181 -214.
30 Ibidem pp. 205 -216.

16
 Obiective limitate – stabilirea unei limite în acord cu măsurile întreprinse ;
 Măsuri nelimitate – angajarea nelimitată a măsurilor pentru un obiectiv specific ;
 Asimetrie – identificarea punctelor de convergență din acțiuni și orientarea în direcții opuse
ce contureaz ă balanța de simetrie „jocul de a șoarecele și pisica” ;
 Consum minim – utilizarea resurselor minimale pentru atingerea obiectivului;
 Coordonare multidimensională – coordonarea și alocarea tuturor forțelo r ce pot fi
angajate în sferela militară și non -militară, ce au o influență asupra obiectivului ;
 Ajustarea și controlul întregului proces – pe parcursul întregului curs al războiului fiind
necesară obținerea contin uă a informațiilor, ajustarea acțiunilor și controlul situației.
După cum se poate evidenția , principiile unui război fără restricții nu presupune o
implementare haotică sau o îndepărtare de obiectivele strategice propuse .

2.2. Războiul combinat .

Presupune f olosirea simultană a unei forțe militare regulate și a unei forțe neregulate de
gherilă împotriva unui po tențial adversar . Războiul combinat apare cel mai adesea atunci când
întregul sau o parte din teritoriul unui stat este ocupat de o p utere s uperioară care intervine. De
obicei, o țară nu v -a avea capacitatea sau nu v -a reuși să ocupe un alt stat decât dacă deține o forță
superioară. Cu toate acestea, odată ce forțele puterii mai mari sunt desfășurate pe teritoriul statului
mai mic, atunci pute rea mai mică este în măsură să conducă un război combinat. Cel mai mare
avantaj al recurgerii la acest tip de război este acela că presiunea asupra adversarului se realizează
în mod dispersat asupra întregului teritoriu, în același timp31.

2.3. Conflictul de intensitate scăzută .

Acesta împarte anumite caracteristici (neregulate și neconvenționale) cu războiul hibrid. În
1988, unul din consilierii pe probleme de apărare al președintelui SUA, au definit un conflict de
intensitate scăzută ca fiind : „Confrun tare politico -militară între state sau grupur i, aflate dincolo de
un război convențional și m ai presus de concurența pașnică dintre state "32. Potrivit acestuia
conflictele de intensitat e scăzută " sunt adesea localizate , în general, în lumea a treia, dar conțin

31 Thomas M. Huber, Compound Warfare: That Fatal Knot, Fort Leavenworth, Kansas, 2002, pp.1 -6. Detaliile sunt
disponibile la: http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a481548.pdf .
32 Howard Lee Dixon, Low Intens ity Conflict Overview, Definitions and Policy Concerns , Army – Air Force Center for
Low Intensity Conflict , Langley, 1989, p. 23. Detaliile sunt disponibile la:
http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a209046.pdf .

17
implicații de securitate regională și globală ."33.
Într-o altă descriere, conflictele de intensitate scăzută poat implica : „războaie urbane de
gherilă, războaie civile, mișcări separatiste, violența comună, insure cția, loviturile de stat și
terorismul . "34.

2.4. Războiul asimetric

Acest tip de conflict este strâns legat de conflictele de intensitate scăzută. Într -un conflict
asimetric, operațiunile și vulnerabilitățile adversarului sunt vizate în mod specific astfel: „ în
general caută un impact psihologic major, cum ar fi șocul sau confuzia , care afectează inițiativa
adversarului, libertatea de acțiune sau voința ”35.
Se poate observa c ă acest tip de conflict are aplicabilitate când acesta se desfășoară între
o forță militară mult mai mare și una mult mai puțin capabilă sau cu resurse reduse. Când o partea
mai sl abă își dă seama că nu poate concura la nivelul forței adversarului , acesta ar putea adopta alte
tactici pentru contracarare 36. În esență, actorul mai slab se abține de la efectuarea operațiunilor care
permit unui actor mai puternic să -și folosească capabilitățile care îi conferă un avantaj copleșitor. Î n
loc ca acesta să se angajeze în bătălii decisive, v -a identifica și v -a exploata punctele slabe ale
adversarului37.

2.5. Războiul de generația a patra .

Acest concept a fost introdus de către William S. Lind în anul 1989 prin eseul său din
publicația Marine Corps Gazette , „The Changing Face of War: Into the Fourth Generation”,
concept care nu descrie direct o combinație de forme sau strategii de război , mai degrabă apariția
unui stil de război cu totul nou, fiind înconjurat de multe elemente de incertitudine. Acesta apare ca
unul nedefinit, fără o linie distinctă între război și pace, fiind localizat spațial într -o zonă de gri,
fără un câmp de luptă clar conturat sau un front delimitat. Alte caracteristici sunt reprezentate de
elementele distinctive care pot dispărea în iden tificarea combatanților , sau prin efectele induse de

33 Ibidem.
34 Ibidem.
35 Paul J. Dunne, Managing Asymmetric Conflict , în „Oxford Economic Papers” vol. 58, nr. 2, 2006, pp. 183 -208.
Detaliile sunt disponibile la: http://www.jstor.org/stable/3876996?seq=1#page_scan_tab_contents .
36 Ibidem.
37 David L. Buffaloe, Defining Asymmetric Warfare , în „ The Land Warfare Papers” , nr . 58, 2006. Detaliile sunt
disponibile la: https://www.ausa.org/publications/defining -asymmetric -warfare .

18
evoluția tehnologică pe toate domen iile militare și non -militare38.
Descrierile ulterioare lasă loc multor controverse deoarece, prin introducerea pricipială în
cadrul conceptului ca și metode „insurgența ” și „războiul de gherilă ”, este ca și cum s -ar inventa
roata din nou, acestea fiind practici adoptate în conflicte, din cele mai vechi timpuri împotriva
invadatorilor.
O scurtă analiză din perspectiva aplicabiliții în funcție de tipul de acți uni defensive sau
ofensive, evidențiază că nu toate conceptele au o aplicabilitate generală :
 războiul fără limite – pretabil mai mult pentru atingerea unor obiective strategice și
geostrategice ofensive, cu o implicare la nivel statal;
 războiul combina t – eviden țiază în mod clar, caracterul defensiv al aplicabilității ;
 războiul de generația a patra – define ște subtilitatea prin care se încearcă obținerea unor
avantaje, fără să pară o implicare aparentă (incertiudine), caracteristic secolului actual unde
interdependența statală determinată de globalizare , determină o polarizare reactivă destul de
păguboasă pentru statul căruia i se atribuie efectul declanșator.

Tabel 2.1. Tabel comparativ cu cele patru caracteristici ce definesc războiului hibrid în raport cu
celelalte concepte concurente.

Nr.
Crt. Concept Similitudini Diferențe
1 Războiul fără limite Combinarea capabilităților politico – militare.
Folosirea tacticilor convenționale și
asimetrice.
Capabilități Un spațiu de luptă foarte mare, putând
fi înlocuit cu oricare alt tip de război în
viitor.
2 Conflictul de
intensitate scăzută Folosirea forțelor neconvenționale și
tacticilor tacticilor asimetrice.
Folosirea războiul informațional și
propaganda Folosirea redusă a combinației forțelor
regulate și neregulate.
Nu se folosesc forțe convenționale,
obiective limitate.
3 Războiul asimetric Folosirea războiului asimetric, a forțelor și
tacticilor neconvenționale.
Războiul neconvențional este critic. Nu se folosesc forțe și tactici
convenționale.
Nu se folosesc capabilități economice.
4 Războiul de
generația a patra Combinația de capabilități politice,
economice și militare
Folosirea tacticilor convenționale și
neconvenționale. Se concentrează pe lovirea unor ținte
civile și militare.
Forțele convenționale și neregulate nu
sunt complet integrate.
5 Războiul combinat Utilizarea simultană a forțelor regulate și
neregulate;
Comandă și control unică. Forțele convenționale și
neconvenționale nu se combină în
spațiul de luptă.

38 William S. Lind, Keith Nightengale, Johns F. Schmitt, Joseph W. Sutton, și Gary I. Wilson, The Changing Face of
War: Into the Fourth Generation , în „Marine Corps Gazette”, vol. 73, nr. 10, 1989, pp.23 -24. Detaliile sunt disponibile
la: https://mxdoc.com/the -changing -face-of-war-into-the-fourth -generation.html .

19

Fiecare concept are în comun unele dintre criteriile cheie specifice războiul hibrid, dar nu
le include pe toate patru, fiind de așteptat ca acesta să nu devină singura cale a actorilo r ce vor fi
angajați într -un război în viitor.

20
CAPITOLUL 3 . Studiu de caz : Ucraina .

Complexitatea spațiului de luptă actual, reflectat și în cazul conflictului din Ucraina relevă
importanța studierii caracteristicilor fundamentale ce definesc tipologia conflictelor zilelor noastre ,
în concordanță cu conceptele atribuite. Astfel, analiza de față se dorește a f i o identificare a cât mai
multor caracteristici ce au definit războiul din Ucraina , pentru a identifica cea mai relevantă
definiție atribuită „războiului hibrid” în concordanță cu tipologia conflictului , pentru determinarea
unor evoluții ulterioare a specificității conflictelor actuale.

3.1. Contextul istoric și politic .

Tema dominantă a istoriei Ucrainei este cea scoasă în evidență de mișcări le pentru
independență politică și culturală și de împărtășirea rădăcinilor etnice și culturale cu Rusia . Ucraina
a fost dominată de către Polonia la vest și de către Imperiul Rus la est încă din Evul Mediu. În anul
1654, hatmanul cazacilor Bohdan Khmelnytsky, după un război sângeros cu Polonia, a căutat să se
pună sub protecția Rusiei prin semnarea tratatul ui Pereyaslav. În anul 1704, hatmanul cazacilor
Mazepa, s -a aliat cu Carol al XII -lea, regele Suediei și a încercat să țină piept oștilor conduse de
către țarul Petru cel Mare. Acesta este considerat erou național în Ucraina și dușman de moarte în
Rusia f iind promotorul ideii unei Ucraine independente de Imperiul Țarist.
Aceste contradicții politico -militare vechi de 300 de ani nu s -au stins nici în prezent astfel,
la câteva secole după bătălia de la Poltava, nu mai departe de acum câțiva ani au izbucni t
confruntări violente (presa ucraineană a relatat despre câțiva zeci de răniți) între taberele pro și anti
Mazepa. Anual, la Poltava are loc o dublă ceremonie religioasă, de pomenire a zecilor de mii de
morți din conflictul ruso -ucrainean. Dacă pentru ucr aineni momentul este de cinstire a memoriei
hatmanului cazac, pentru ruși este prilej de condamnare a „trădătorului”39.
Pentru istoricii ruși, Tratatul Pereyaslav, ilustrează uniunea perpetuă dintre ucraineni și
ruși. Experiența Ucrainei sub control soviet ic a fost una nefericită ca urmare a impunerii
colectivizării ce a generat o foamete la nivel național. Nu se cunoaște în mod exact n umărul de
ucraineni uciși de foamete (Holdomor 1932 -1933) și în timpul represiunilor staliniste din perioada
anilor 1937 -1938 însă arhivele KGB și lucrările recent e ale istoricilor ruși apreciază la aproximativ
șapte milioane , numărul victimelor din această perioadă, însă istoricii ucraineni au estimat în jur de
nouă milioane numărul de victime, sau chiar mai mult.

39 http://adevarul.ro/locale/galati/cine -fost-cazacul -mazepa -razboinicul -tulbura -europa -300-ani-moarte -rapus -pamant –
romanesc -fost-ingropat -sase-ori-1_55df2afef5eaafab2cf9d431/index.html .

21
O altă figură expresivă ce a născut controverse este cea a lui Stepan Bandera, lider al
mișcării de renaștere națională din Ucraina de vest , ce a lucrat cu regimul nazist pentru separarea
Ucrainei de Uniunea Sovietică, luptând împotriva Armatei Roșii în Al Doilea Război Mondial a
fost ucis la 15 octombrie 1959 de către KGB, la Munhen în Germania de Vest.
Frontierele Ucrainei s -au stabilizat c a teritoriu al Republicii Socialiste Sovietice
Ucrainene extinse, la sfârșitul celui de -al doilea război mondial pentru a cuprinde teritorii luate din
Polonia și România (vezi Figura 3.1 , Anexa 1) .
Structura p opulației Ucrainei s -a schimbat dramatic după al doilea război mondial, după
ce milioane de ruși s -au mutat în Ucraina pentru a reconstrui și industrializa regiunea . Propaganda a
accentuat legătura Ucrainei și a Rusiei pe baza precedentului istoric din sec olele trecute. În anul
1954, în timpul aniversării Tratatului de la Pereyaslav, premierul rus Nikita Hrușciov a transferat
Peninsula Crimeea ruso -majoritară la acea dată către Ucraina, cu certitudinea că Kiev ul și Moscova
vor fi strâns legate și mai depar te. Puncte cheie recente din propagandă rusească caută să scoată în
evidență natura artificială a frontierelor Ucrainei40.
Activismul naționalist antisovietic și ucrainean a continuat să se amplifice în ciuda
repetatelor eforturi de rusificare, în special atunci la momentul în care reactorul de la Cernobîl a
explodat în anul 1986. Duplicitatea guvernului în urma accidentului ș i prăbușirea rapidă a
sistemul ui Sovietic, ca urmare a încheierii Războiului Rece, a dus la votul pentru independență f ață
de URSS la 1 decembrie 1991, însă a căzut victimă la corupția politică și economică a președintelui
ales Leonid Kuchma (1994 -2004).
Scena politică a fost ocupată de f acțiuni concurente ale oligarhilor bogați, scandaluri,
asasinate politice și nereguli electorale. Conducerea ucraineană și interesele de afaceri au căutat să
mențină relații cordiale cu Rusia și în același timp, extinderea relațiilor economice ș i de integrare cu
Europa . Rusia a privit perspectiva integrării în Occident ca o amenințare la adresa sferei sale de
influență, căutând să integreze Ucraina ca parte a Uniunii Economice Eurasia.
Incompetența guvernamentală, corupția și ploconeala față de Rusia a agitat naționalismul
ucrainean și a alimentat o afinitate crescândă pentru liberalismul și capitalismul Europei
Occidentale. Contestarea vehementă a alegerilor din 2004 dintre foștii prim -miniștrii Victor
Ianukovici și Victo r Iușcenko, a dus la o mișcare populară neprevăzută , care a devenit cunoscută
sub numele de „Revoluția portocalie”. În timpul campaniei, Iușcenko s -a îmbolnăvit grav,
conducând la suspiciunea că el a fost otrăvit cu dioxină la cererea Rusiei. Demonstrațiil e masive,
nesupunerea civică și grevele au condus la o renumărare a voturilor și alegerea candidatului pro
occidental, Iușcenko. Rusia se afla în acest fel sub amenințare de a pierde încă unul din statele sale

40 Gvosdev Nikolas, Ukraine’s Ancient Hatreds , în „ National Interest” , nr. 132, 2014.

22
tampon din Europa de est, în favoarea UE și a NATO41(vezi Figura 3.2 , Anexa 1) .
Noua administrație, condusă de premierul Iulia Timoșenko, a adus speranțe de reformă
politică și economică, dar corupția și luptele politice au condus la dizolvarea coaliției Orange și
disiparea idealismului popular în încercarea Kievului de apropiere față de UE, Organizația
Mondială a Comerțului (OMC) și o potențială aderare la NATO. Toate acestea au dat naștere unei
dezbateri naționale susținute cu privire la problema orientă rii către Europa de Vest sau c ătre Rusia.
Președintele Iușcenko a adoptat măsuri simbolice pe care mulți în ruși și vorbitorii de limbă rusă
din Ucraina le -au considerat "anti rusești", culminând inclusiv cu recunoașterea Holodomorului
drept genocid și conferirea statutului oficial de erou, pentru mai mulți naționaliști ucraineni care au
luptat împotriva Armatei Roșii în timpul celui de -al Doilea Război Mondial42.
Victor Ianukovici a fost ales președinte al Ucrainei în februarie 2010 în urma unei
competiții strâns e cu Iulia Timoșenko și a format un guvern majoritar din etnici ruși cu rădăcinile
în estul Ucrainei43.

3.2. Cadrul politic ce a condus la Euro maidan .

În descrierea contextului politic al intervenției rusești în Ucraina există tentația de a reduce
comp lexitatea într -o bipolaritate a blocurilor pro rus sau pro occidental. Această dualitate este
reprezentativă precum evoluția istorică a Ucrainei după cum evidențiasem și în contextul istoric. O
examinare mai ap rofundată a vieții lui Khmelnytsky (faimosul cazac ), semnatar al Trata tului de la
Pereyaslav cu Rusia , arată cauzele devotamentului față de Rusia și antipatia sa față de regimul
polonez, care l -a lipsit de proprietatea sa44. Motivațiile lui și cele ale adepților săi î n căutarea unei
alianțe cu Rusia au fost justificate prin faptul că o astfel de legătură le-ar proteja cel mai bine
propriile interese. Într -adevăr, înainte de orientarea finală spre Rusia pentru protecție, hatmanul
cazac a cochetat cu sultanul Otoman pent ru o alianță cu o putere musulmană care în cele din urmă
nu s-a concretizat din considerente ideologice sau religioase, optând pentru orientarea către Rusia,
deoarece au văzut în aceasta cel mai bun garant al cazacilori pentru suveranitatea Ucrainei.
De asemenea, la polul opus, aparent ideologic Ivan Mazepa, este privit de ruși și de către
ucraineni ca un simbol al sfidării Moscovei de către Ucraina și al perseverenței de a fi liberi față de
dominația Rusiei. El a venit la putere în timpul carierei sale pline de culoare ca un aliat al țarului,
dar luptele rusești împotriva alianței suedezo -poloneze l -au făcut pe Mazepa să se îngrijoreze că

41 Ibidem.
42 Adrian Karatnycky, Ukraina Revoluția portocalie , în „ Afaceri Externe ”, Martie/Aprilie 2005.
43 Ibidem.
44 Proprietatea familiei lui a fost confiscată de un magnat polonez, iar regele a refuzat să intervină.

23
generalii țarului folosesc cazacii intenționat ca și carne de tun în bătălii îndepărtate, lăsând
pământurile vulnera bile la incursiunile inamice din vest.
În anul 1708 Mazepa a luat decizia de a trăda țarul și s -a aliat cu polonezii și suedezii.
Bătălia de la Poltava din anul următor, anul noii alianțe a stabilit ca și învingător țarul, iar Mazepa a
murit ulterior în exil. Moștenirea lui a fost o scindare ideologică între susținătorii pro ruși sau pro
sovietici, considerat de ucraineni i, obosiți de dominația rusească ca un luptător naționalist pentru
libertate.
Khmelnytsky și Mazepa, deși au susținut o ideologie poli tică opusă, au gestionat la
momentul respectiv interesul propriu a naționalismului cazac.
Politica modernă ucraineană pare să apară ca o polarizare între extremele pro occidentale
și pro rusești, dar în realitate motivația diverselor facțiuni sau partide politice este mult mai
complexă. La fel ca faimoșii lideri cazaci, liderii politici ucraineni moderni, au în comun o dorinț ă
fundamentală de a scoate, proteja și susține identitatea ucraineană. Realitățile lumii moderne
forțează fiecare partid să privească spre vest sau spre est în timp ce caută modalități mai bune de a –
și garanta viitorul sperat.
Rada Supremă a Ucrainei (par lamentul) a fost scena unor conflicte politice intense în
lunile care au condus la Euro maidan45. Victor Ianukovici a obținut președinția în anul 2010 iar
asociatul său Mykola Azarov, a format un guvern având Partidul Regiunilor câștigător în toată țara,
inclusiv în municipalități, cu excepția zonelor Ucrainei de Vest. Partidul Regiunilor, creat inițial în
1997, a reprezentat etnici ruși precum și alți simpatizanți din țară, care doreau îmbunătățirea
legăturilor cu Rusia.
În anul 2012 Partidul Regiunilor a câștigat puterea printr -o fuziune cu Ucraina Puternică,
un partid politic care s -a coalizat în jurul miliardarilor Serhiy Tihipko și Oleksandr Kardakov. În
ciuda înclinației spre Moscova a lui Ianukovici, politica externă a Partidul Regiunilor a reflecta t
ambele abordări est -vest și obiectivul mai nuanțat de a găsi un echilibru care ar promova interesele
Ucrainene. Astfel, partidul a fost deschis la legături economice mai puternice cu UE și chiar au
convenit să se implice cu trupe în războiul împotriva terorismului condus de Statele Unite,
dezaprobând ca și o perspectivă viitoare, integrarea completă în NATO.
Euro maidan a fost o revoltă spontană, ca și reacție la decizia președintelui Victor
Ianukovici de abandonare a formalizării legăturilor cu UE, în favoarea unor legături mai strânse cu
Moscova. În declarația inițială referitoare la politica externă din anul 2010, noul președinte
considera că Ucraina trebuie să se poziționeze ca un stat neutru ce trebuie să coopereze în materie
de apărare, atât cu NA TO cât și cu Rusia.

45 Euromaidan a fost o revoltă spontană în anul 2013, ca și reacție la decizia președintelui Viktor Yanukovicy de
abandonare a creșterii legăturilor cu UE, în favoarea unor legături mai strânse cu Moscova.

24
Sub conducerea lui Ianukovici, la 1 octombrie 2010 Curtea Constituțională a Ucrainei a
anulat amendamentele din 2004, considerându -le neconstituționale . Rolul amendamentelor au avut
drept scop reducerea semnificativă a puterii executivului în favoarea Parlamentului. Mișcarea lui
Ianukovici a fost perceputa de opoziție ca pe o acaparare a puterii pe scara larga. Partidele de
opoziție au inclus Alianța Democratică Ucraineană pentru Reformă (UDAR), condusă de boxerul
Vitali Klitciko, Patria, condusă de fostul prim -ministru Iulia Timoșenko și Svoboda ("Libertatea"),
condusă de Oleh Tiahnibok.
Partidul UDAR a fost de centru -dreapta și a susținut naționalismul și opoziția față de
presiunea ș i implicarea Rusiei în Ucraina. Acesta a avut legături puternice cu Partidul Social
Democrat din Germania, iar Angela Merkel și -a arătat susținerea pentru Vitali Klitciko , ca o
contrapondere eficientă la influența Rusiei. Klitschko a fost ales primar al orașului Kiev în 2014 și
prin urmare, a fost obligat să renunțe la conducerea oficială a UDAR. El a sprijinit candidatura lui
Petro Poroșenko la președinție. UDAR a avut tendința de a evita pozițiile politice polarizante și în
schimb, s -a concentrat pe realizarea justiției sociale și reducerea corupției.
Partidul Patria a suferit o serie complexă de fuziuni și împărțiri după fondarea sa la sfârșitul
anilor 1990, dar, în general, a înc linat spre integrarea europeană și pentru naționalismul ucrainean.
Timoșenko a continuat să insiste că limba u crain eană ar trebui să fie singura limbă oficială a țării,
că Holod omorul a fost un act de genocid și că orice violare a suveranității teritorial e a Ucrainei să
fie respinsă imediat .
Svoboda a fost inițial fondat ca un partid de dreapta care a militat pentru naționalism și
anticomunism. Declarațiile politice de extrema dreaptă și simbolul partidului, au condus adversarii
la etichetarea partidului ca fiind fascist. Partidul a înființat un grup paramilitar numit Patriot al
Ucrainei care a căutat să sprijine forțele militare ale țării. Oleh Tiahnibok a preluat conducerea
partidului în 2004 și a devenit o influență moderatoare , dar Tiahnibok a făcut, de asemenea și
afirmații publice în care a denigrat diferite grupuri, inclusiv pe evrei, numindu -i "gunoaie", care i -au
atras o mulțime de critici.
După ce Victor Ianukovici a căutat să -și consolideze puterea, guvernul a adus acuzații
penale împotriva I uliei Timoșenko pentru abuz de putere și delapidare, obținând în cele din urmă o
condamnare ce a fost văzută ulterior c a o răfuială politică. Statele Unite și UE au condamnat
acțiunile, insistând că eliberarea lui Timoșenko va fi o condiție pentru aderarea Ucrainei la UE.
Ianukovici a căutat crearea unui echilibru, pentru a obține o popularitate , în sensul
obținerii unor relațiile mai strânse cu UE însă, în contextul unei presiuni foarte mari din partea
Moscovei și a etnicilor ruși. El a căutat să negocie ze un acord mai avantajos pentru livrarea de gaze
naturale de către Rusia și în acest sens, a semnat în 2010 un acord pentru extinderea contractului de
închiriere a instalațiilor portuare la Marea Neagră ale Ucrainei, inclusiv baza de la Sevastopol.

25
Acord ul a împărțit lumea politică în două tabere, una militând pentru legături mai strânse
cu Moscova și cealaltă pentru naționalism și independență față de dominația rusă. Mulți în Ucraina
au văzut prezența continuă a Flotei Ruse din Sevastopol ca un afront l a suveranitatea Ucrainei, dar
Ianukovici a încercat să prezinte acordul ca pe o parte esențială a strategiei sale de a continua
integrarea în Europa. El a argumentat că pentru a susține împrumuturile de la Fondul Monetar
Internațional și pentru a respecta standardele UE, guvernul a trebuit să mențină cheltuielile sub
control iar măsurile în această direcție trebuie să includă reduceri extrem de nepopulare de pensii și
alte cheltuieli sociale, dar Ianukovici a insistat pe reducerea prețurilor gazelor natural e ce ar
contribui la economiile guvernamentale.
Ianukovici a căutat să promoveze limba rusă ca pe una din limbile oficiale din Ucraina. El
a subliniat problemele din cadrul școlilor, al instanțelor și al altor instituții și a sponsorizat o lege
(adoptată în 2012) care permitea ca orice limbă vorbită de cel puțin 10% din populația dintr -o
anumită zonă urmează să fie declarată limbă oficială. Legea a fost ulterior abrogată după
schimbarea lui Ianukovici, deoarece a fost văzută ca o încercare de rusificare pe viitor a Ucrainei
(vezi Figura 3.3 , Anexa 1) .
La începutul anului 2013, partidele de opoziție, inclusiv UDAR, Patria și alții, au blocat
accesul la tribuna parlamentului , în încercarea de a protesta față de po liticile și practicile
guvernamentale prin care deputații pot vota și pentru cei absenți din parlament. Pe parcursul
anului, partidele de opoziție s -au împotrivit și măsurilor de austeritate luate de Ianukovici, pe care
le-a susținut în numele obținerii u nei mai bune integrări în UE . Într-adevăr, președintele a anunțat
intenția de semnare a acordului de asociere la UE în noiembrie și a împins parlamentul să i se
alăture pentru a adopta legislația ne cesară . Odată cu creșterea antipatiei ce amenința regimul său,
Ianukovici și -a afirmat dorința de a formaliza integrarea cu UE, dar î n noiembrie 2013, el a cedat
presiunilor economice și diplomatice ale Moscovei șocând Occidentul prin inversare deciziei sale,
declarându -și intenția de a aprofunda relațiile cu Rus ia. Mișcarea a fost întâmpinată cu proteste din
partea opoziției și demonstrații pro UE în Piața Independenței din Kiev (Maidan Nezalezhnosti).
Protestele au fost inițial nonviolente , dar ca răspuns la represiunile guvernamentale, protestele au
crescut în intensitate, ajungând la sute de mii de oameni în Kiev și s -au răspândit în întreaga țară ,
dând naștere la o nouă mișcare pro occidentală ce a fost numită Euro maidan (vezi Figura 3.4 ,
Anexa 1) .
Președintele Ianukovici și președintele rus Vladimir Putin s -au mișcat rapid în încercarea
de calmare a opoziției. Ei au semn at Planul de Acțiune , care a redus prețul de achiziție a gazelor de
către Uc raina cu o treime, cu condiția ca Rusia să cumpere de 15 miliarde de dolari obligațiuni
guvernamentale ucrainene pentru a atenua criza datoriilor. Tratatul a fost întâmpinat cu o blocadă a
demonstranți lor care sper au să împiedice ratificarea sa. Numărul acestora a scăzut în ajunul anului

26
nou, însă a crecut brusc începând cu 12 ianuarie, după ce poliția a rănit un lider al opoziției, în timp
ce protesta împotriva condamnării mai multor naționaliști ucraineni.
Acțiunile legislative care interziceau protestele a u continuat să escaladeze criza, dând
naștere la revolte și demonstrații în care sute de mii de protestatarii au cerut demisia președintelui
Ianukovici. Adoptarea unor serii de legi la 16 ianuarie, pe care opoziția le -a numit drept „legile
dictaturii”, au crescut numărul protestatarilor, inclusiv cei violenți din Pravy Sektor46.
Ministrul de Interne a autorizat forțele de poliție să folosească forța fizică și armele de foc
pentru a împrăștia demonstranții, ce a cauzat sute de răniți și mai mul te decese. Ca și răspuns la
eficacitatea și energia mișcării Euro maidan, guvernul a scos în afara legii , conducerea a mai mult
de cinci mașini încolonate, pe fondul eforturilor de intimidare a demonstranților.
Violența din Kiev s -a răspândit în toată țar a la începutul lunii februarie. Protestatarii au
ocupat clădirile Guvernului Regional și Ministerul ui Justiției în contradicție cu legile a nti protest,
stimulând mai mult acțiuni le poliției. Președintele Ianukovici a încercat să negocieze cu opoziția,
oferindu -se să abroge legile anti protest, să îl demită pe Prim ul- ministru Azarov, să acorde
amnistiere pentru protestatarii arestați și revenirea la limitele puterii prezidențiale specificate în
constituția din 2004. Negocierile au eșuat iar violența a izbu cnit, ducând la cel puțin șaizeci și șapte
de decese între 18 și 20 februarie.
Președintele și numeroși deputați ai Partidului Regiunilor au fugit din capitală, iar
parlamentul a votat pentru a eliminarea președintele Ianukovici din funcție. Autoritățile interimare
au eliberat -o pe Iulia Timoșenko din închisoare pe 22 februarie. Oleksandr Turchinov a devenit
președinte interimar, iar Arseniy Iatseniuk a deven it prim-ministru (vezi Figura 3.5 , Anexa 1) .
Parlame ntul a stabilit alegerile prezidențiale pentru 25 mai 2014 iar alegătorii pro
occidentali au ales pe oligarhul miliardar Petro Poroș enko ca președinte al Ucrainei. Reflectând
sentimentele concetățenilor săi, el a semnat Acordul de Asociere c u UE la 27 iuni e 2014. Rezistența
pro rusă s -a opus noului guvern și a considerat -o ilegală, afirmând că este un regim fascist.

3.3. Evoluția politico – militară din Crimeea și Estul Ucrainei .

În Crimeea, majoritatea vorbitorilor de limbă rusă militau pentru legături mai strânse cu
Moscova. După expulzarea lui Ianukovici, Serghei Aksyonov, liderul unei mari forțe paramilitare
din Crimeea, a făcut apel la Putin pentru ajutor. Bazându -se pe sprijinul acordat de etnici ruși și
vorbitorii de limbă rusă din Crimeea la înde mnat pe Putin să acționeze. Protestatarii pro ruși au

46 Pravy Sektor este un partid politic naționalist ucrainean de extremă dreapta, înfințat în 2013 ca o confederație
paramilitară de grupuri radicale de dreapta, aceasta a oferit un suport logistic, conducând tactic protestele Euromaidan
din Kiev, devenind partid politic în martie 2014.

27
etichetat guvernul de la Kiev ca și „fasciști occidentali” și au adoptat o poziție conform căreia etnici
rușii din Ucraina erau în pericol. Grupuri de oameni înarmați neidentificați au început să apară în
întreaga regiune, adesea în coordonare cu grupurile paramilitare locale pro ruse. Atât guvernul
ucrainean, cât și majoritatea surselor de informații occidentale au susținut că "micii oameni verzi",
aparțineau forțelor rusești. Grupările paramilitare din Crimeea au pus stăpânire pe clădiri
guvernamentale, bazele aeriene și instalații militare, iar guvernul de la Kiev, dorind să evite
vărsarea de sânge și provocările ulterioare, a ordonat forțelor militare să nu reacționeze . La 11
martie 2014, o rezoluție a consiliului din Crimeea, stipula intenția de organizare a unui referendum
pentru a se alătura Rusiei. Refat Chubarov, președintele Congresului mondial al tătarilor din
Crimeea, a anunțat că noul guvern din Crimeea și referendumul propus sunt ilegitime și susținute
doar de forțele armate dintr -o altă țară. La 18 martie 2014, a fost semnat tratatul prin care toată
Crimeea, inclusiv Sevastopol, erau anexate la Federația Rusă (vezi Figura 3.6 , Anexa 1) .
SUA și UE au răspuns acestei mișcări prin sancțiuni economice și dislocarea unui număr redus de
forțe militare în statele Baltice și Polonia.
Demonstranții din regiunile Donetsk și Luhansk au fost implicați într -o violență sporadică
în urma demiteri lui Ianukovici, însă anexarea Crimeei de către Rusia ia îndemnat la un nou val de
demonstrații în aprilie. SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei) a îndepărtat demonstranții care au
confiscat clădirea Administrației Regionale de Stat Donetsk la începutul lunii martie. În aprilie, mai
mult de o mie de demonstranți au preluat din nou clădirea și au cerut un referendum regional
similar celui din Crimee a. Când guvernul a refuzat, rebelii au proclamat independența aceastei
regiun i sub denumirea de Republica Populară Donetsk. În acea lună, militanții pro ruși au atacat
birourile guvernamentale din Donetsk, Lugansk și Kharkiv (vezi Figura 3.7 , Anexa 1) .
La mijlocul lunii aprilie guvernul de la Kiev a lansat contraatacul împotriva rebelilor din
est. Ofensiva sa oprit rapid, cu numeroase rapoarte ale soldaților ucraineni care refuzau să tragă
asupra concetățenilor lor și în unele cazuri, schimbarea părților. Alte forțe ucrainene pur și simplu
nu aveau puterea de luptă pentru a depăși rezistența sprijinită de ruși. La sfârșitul lunii aprilie,
forțele guvernamentale au lansat o a doua rundă de atacuri cu oarecare succ es în Mariupol și în
nord-estul Donetskului. Pentru a face față luptătorilor rebeli ferm entuziasmați în Slovyansk și
Donetsk, forțele guvernamentale au apelat la blocade care vizau izolarea apărătorilor. Cu ajutorul
echipamentelor trupelor rusești, rebeli i au continuat să profite de clădiri și să își păstreze pozițiile în
regiunea Donbas. La sfârșitul lunii aprilie, Viacheslav Ponomariov, primarul pro rus al orașului
Slovyansk, a amenințat că va ucide ostatici, inclusiv un jurnalist american, dacă forțele sale vor fi
fost atacate.
La data de 22 mai 2014, rebelii din regiunile Donetsk și Luhansk au declarat înființarea
Noii Rusii, o zonă care include Ucraina de sud și de est. Militanții au mandatat ca ortodoxia rusă să

28
fie religia de stat și că industriile private ar urma să fie naționalizate. Prezența armelor antiaeriene
produse de ruși a neutralizat avantajul aerian al guvernului ucrainean și a dus la doborârea unui
avion de transport Ilyushin Il -76, la jumătatea lunii iunie, ucigând patruzeci și nouă de m ilitari aflați
la bord. La 1 iulie, după o încetare unilaterală a focului de o săptămână, contraofensivele
guvernamen tale s -au reluat cucerind rapid câteva orașe, inclusiv Slovyansk. Aceste atacuri au
provocat pierder i grele militanților pro ruși iar unii insurgenți au fugit. Luptele s -au intensificat
până la jumătatea lunii iulie, forțele guvernamentale capturând mai multe orașe și împingând treptat
militanții rămași în fortărețele lor din Donetsk și Luhansk.
La 17 iulie, milițiile din estul Ucraine i, au doborât avionului Malaiezian Airlines Flight 17,
provocând uciderea a 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului. Doborârea avionului civil de
pasageri a atras o atenție sporită asupra activităților rusești, iar sancțiunile economice consolidate au
contribuit la diminuarea sprijinului direct al Rusiei. La începutul lunii august, guvernul a recapturat
aproximativ 75% din teritoriul deținut inițial de insurgenți.
În septembrie 2014, a fost stabilită o încetare a focului între Ucraina și forțele pro r use, cu
sprijinul Rusiei și al UE. Lupte sporadice au avut loc însă ambele părți au susținut că încetarea
focului ar continua să fie respectată. Cu toate acestea, până la începutul lunii noiembrie au existat
indicii clare că luptele încep să se intensifice . Tancurile rusești au trecut frontiera, iar la 12
noiembrie, mass -media a raportat că încetarea focului sa încheiat și că ostilitățile majore au fost
reluate.
Folosirea invaziei convenționale poate fi văzută din două perspective. Pe de o parte, ea
repre zintă eșecul războiului informațional rusesc în estul Ucrainei, pe de altă parte, aceasta
reprezintă continuarea logică, a campaniei de dezinformare rusească, ce avea ca rol să stabilească
condițiile de invazie, dacă era necesar (vezi Figura 3.8 , Anexa 1) .

3.4. Tactici, tehnici și proceduri folosite în Crimeea și Estul Ucrainei .

Pentru a scoate în evidență tipul de model conflictual adoptat de către Federația Rusă , se
impune o analiză a tuturor elementelor constitutive ce au contribuit la declanșarea și extinderea
acestuia . Un punct de plecare ne este oferit de lucrarea generalului rus Valery Gerasimov, Șeful
Statului Major al Federației Ruse , oferind un model const ructiv și util pentru analizarea acțiunilor
rusești în Crimeea și Ucraina, deoarece explică clar că eforturile politice, economice și de informații
precedă sau chiar pot ocoli acțiunea militară. În campaniile din 2014 din Crimeea și Ucraina, Rusia
a contro lat și a exercitat o influență puternică asupra ritmului multora dintre evenimentele
principale.

29
Schema 3.1. Rolul metodelor non -militare în soluționarea conflictelor interstatale .

Sursa: Editată din : The little green men : a primer on Modern Russian Unconventional Warfare , United States Army
Special Operations Command, Fort Bragg, North Carolina, 2014, p. 50. https://publicintelligence.net/usasoc -little-
green -men/ . Accesat la data de 04.06.2018 .

Demiterea lui Ianukovici și amenințarea cu acțiuni armate de către opoziția de extremă
dreapta a condus la următoarea fază a Rusiei în efortul de a impune Ucrainei voința proprie. De la
bun început prioritatea lui Putin a fost de a securiz a Crimeea, apoi s -a orientat către partea estică a
Ucrainei unde a dorit păstrarea influenței și menținerea controlului.

3.4.1. Operațiuni informaționale

Campania informațională desfășurată de către Rusia a ocupat un rol central în acțiunile
desfășurate în Ucraina, fiind favorizată de c ontrolul guvernului asupra media ce a facilitat punerea în
aplicarea a acesteia . Numeroasele relatări din partea posturilor TV ruse, au fost foarte bine
instrumentate și difuzate simultan, elaborând opinii privind situația din Ucraina și sprijinind
discursul Federației Ruse. Acest control asupra mass -media a făcut dificilă concurența pentru
statele democratice unde mas s-media e ste liberă cu mesajele puternice și sincronizate ale rușilor,
folosi d inclusiv mediul online „trolling”, fenomen intens cercetat în ultima perioadă.
Temele centrale ale discursului rusesc s -au axat pe : poziționarea „civilizației slave”,
rusești în opoziț ie cu Europa „decadentă”; poziționarea Ucrainei ca parte integrantă a
eurasianismului și includerea acesteia în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice; promovarea

30
poporului rus care unește slavii orientali, implică faptul că rușii și ucrainenii sunt o națiun e și
recunoaște supremația naturală a Rusiei; portretizare a ucrainenilor ca o națiune care nu poate să-și
administreze propria țară ; divizarea Occidentului folosind diferitele interese ale statelor membre
UE, poziționând SUA în opoziție cu UE; folosirea un ei justificări istorice și legitime a acțiunilor
Rusiei în Ucraina47(vezi Figura 3.9 , Anexa 1) .
Aceste discursuri au constituit elemente cheie în formarea de percepții și manipularea
audienței. Folosirea deliberată a mesajelor false poate fi evidențiată prin exemplele cum ar fi:
Aceiași femeie a fost folosită pentru roluri și situații diferite în filmările TV. Femeia a
jucat rolul de:„activist din Crimeea”, “rezidentă din Kiev”, “mama unor soldați”, “rez ident din
Odesa”, “participant la Anti maidan”, “ rezidentă din Kharkiv”, “refugiat din Donețsk”. Este
important de observat că în majoritatea aparițiilor ea se referă la următoarele aspecte: UE și SUA
sunt slabe și agresive, istoric vorbind, Crimeea est e pământ rusesc, Rusia este o civilizație ortodoxă
sfântă48. Astfel de metode de comunicare au consolidat în mod semnificativ adoptarea unor măsuri
justificative atât pe plan internațional cât și intern, făcând să pară o necesitate adoptarea acestora.
Exemp le de „Top fake news” , temele pricipale și metodele utilizate pe timpul războiului
informational pot fi vizualizate în Anexa 2.
Concluzii ce pot fi trase în urma analizei campaniei informaționale:
 Rusia a început pregătirea și a desfășurat campania informațională cu mult înaintea
declanșării conflictului;
 Discursul rusesc s -a axat pe contextul istoric și pe evenimente recente (Ex: Discursul lui
Vladimir Putin din 18.03.201449, naziști, Al Doilea Război Mond ial, fosta URSS);
 Folosirea comunităților de etnici ruși pentru promovarea și distribuirea mesajelor;
 Folosirea minciunii ca și tactică de distragere a atenției și întârziere ;
 O parte din acestea au avut rol în cadrul acțiunilor psihologice pentru mobiliz are sau
descurajare.
 Folosirea televiziuni pentru atingerea a trei obiective: planul intern, cadrul internațional
extern și țintit obiectivul vizat ucrainean.

47 Raport al Centrului de Excelență al NATO StratCom (COE) din Riga, „ Analysis of russia’s information campaign
against ukraine: Examining non -military aspects of the crisis in Ukraine from a strategic communications
perspectives” , 2015 , pp.12 -30. Detaliile sunt disponibile la: https://www.stratcomcoe.org/download/file/fid/1910 .
48 Discursul acesteia poate fi vizualizat la următorul link: https://www.stopfake.org/en/donetsk -refugee -turned -into-a-
crimean -activist/ , sau http://bit.ly/1r3493j .
49 Discursul poate fi vizualizat la următorul link: http://en.kremlin.ru/events/president/news/20603 .

31
3.4.2. Atacuri cibernetice.

Pe timpul demonstrațiilor ce au avut loc în Kiev și alte orașe din Ucraina, au existat
numeroase atacuri cibernetice ce au crescut progresiv în intensitate începând cu 2013 și au vizat
numeroase domenii. Astfel au fost afectate serverele opoziției, telefoa nele smartphone, site -uri web,
conturi de internet, cele mai grave incidente au coincis cu deschiderea focului împotriva
protestatarilor. În Crimeea, atacurile au variat de la deconectarea cablurilor de rețea, deconectarea
stațiilor de emisie –recepție și până la modificări de conținut în Wikipedia. În estul Ucrainei acestea
s-au concretizat în: utilizarea datelor de localizare din telefoanele mobile și rețelele Wi -Fi ce a
ajutat la identificarea poziției unităților armatei ucrainene și transformarea acesto ra în ținte iar
regiunea a fost, de asemenea izolată de restul Ucrainei prin cenzură pe internet și controale regulate
a calculatoarelor și dispozitivele mobile ale cetățenilor , incriminându -i ulterior pentru presupuse
intenții criminale.
Glib Pakharenko și ISACA Kyiv cercetători la Centrul de Excelență al NATO din Talin
din Estonia au sintetizat foarte foarte bine în articolul „ Cyber Operations at Maidan: A First -Hand
Account” , apărut în publicația centrului , în ce anume a constat aceste atacuri și impl icația
acestora50.
Atacurile cibernetice au început la data de 2 decembrie 2013, când a fost clar că
protestatarii nu vor pleca d in piață (Maidan). Site -urile opoziție I au fost vizate de atacuri de tipul
DDoS ( Distributed Denial of Service – blocarea dist ribuită a serviciului) , majoritatea provenind de
la botneturi comerciale care utilizau Black Energy și malware -ul Dirt Jumper. Poliția a confiscat
telefoanele mobile verificând activitatea pe web, e -mail-urile, activitățile pe social media, activități
financiare cât și calculatoarele partidelor de opoziție. Deasemenea au existat atacuri cibernetice
împotriva, guvernului ucrainean și pentru a indisponibiliza site -ul președenției, utilizând
instrumente cum ar fi Low Orbit Ion Cannon (LOIC)51.
În această per ioadă de atacuri cibernetice intense din Ucraina, organizațiile criminale
cibernetice a redus în mod proactiv utilizarea spațiului din Ucraina, redirecționarea comunicațiilor
malware făcându -se prin furnizorii de servicii de Internet (ISP) din Belarus și Cipru, ceea ce a
însemnat că, pentru prima dată după ani de zile, Ucraina nu a mai fost considerată printre principalii
furnizori de criminalitate cibernetică52. Cele mai mari și cele mai sofisticate atacuri au fost realizate
în perioada 18 -20 februarie 20 14, prin care telefoanele mobile aparținând parlamentarilor din
opoziție au fost asaltate cu mesaje SMS și apeluri telefonice în efortul de a -i împiedica să comunice

50 Pakharenko Glib și Kyiv Isaca, Cyber Operations at Maidan: A First -Hand Account , în „ NATO CCD COE
Publications”, Tal linn 2015, p p.1-10. Detaliile sunt disponibile la:
https://ccdcoe.org/sites/default/files/multimedia/pdf/CyberWarinPerspective_Pakharenko_07.pdf.
51 Ibidem.
52 Ibidem.

32
și să se coordoneze. O precizie a atacurilor a vizat inclusiv protestatarii, de exemplu p e o stradă din
Kiev, folosind un IMSI( International Mobile Subscriber Identity), acționând ca un releu mobil
interpus între telefoane și furnizorul de servicii, a generat un spam cu mesaje false, amenințâ nd
destinatarii pentru participarea la proteste53.
Această tactică a fost folosită și în estul Ucrainei, împotriva militarilor cu diverse mesaje.
În Crimeea la scurt timp după ce a fost ocupată, serviciul de telecomunicații a fost indisponibilizat
față de furnizorii de servicii ucraineni, beneficiarii fii nd relocații furnizorilor de servicii ruși.
Deasemenea posturile și canalele Radio -TV din Ucraina au fost înlocuite cu altele rusești. Ulterior
acestea au fost folosite în mod intens ca și bază de operare în acțiuni de propagandă, dezinformare
și manipular e.
În Dombas atacurile cibernetice au jucat un rol activ prin distrugerea fizică a instalațiilor
de emisie -recepție și a rețelelor, izolând astfel regiunea de Kiev.
Rusia a folosit în mod intens capabilități de culegere a informațiilor prin interceptare a,
ascultarea și localizarea telefoanelor și a rețelelor WI -FI (SIGINT), folosind informațiile pentru
spionaj și pentru localizarea unităților armatei în vederea transmiterii pozițiilor către unitățile de
artilerie. Un alt mod de operare al Serviciilor de Securitate Ruse a constat în recrutarea mercenarilor
folosind internetul54.
La nivel de spionaj cibernetic, Ucraina a fost ținta unor campanii intense de colectare a
datelor prin intermediul a numeroase programe malware precum Snake ( Turla sau Uroburos ), ce
infectează sistemul Windows utilizând „ Install Adobe Flash Player.app.zip” , sau prin alte
campanii precum Sandworm, ce exploatează vulnerabilități avansate și vizează infrastructurile
critice naționale, "Operațiunea Armageddon"55.
La nivel de grupuri ce s-au făcut remarcate în spațiul cibernetic prin activitățile lor se
numără „CyberBerkut”, în realitate un grup de hacker ruși sau „APT 28” cunoscuți sub diverse alte
nume „Sofacy”, „Fancy Bear”, „Pawn Storm”, „Strontium” sau „Sednit” , având numeroase le gături
cu serviciile de informații ruse încă din anul 2008 (Războiul din Georgia). ATP 29 a fost depistat
prima dată în urma mai multor atacuri în Cecenia (2008), și se presupune că ar aparține FSB
(Federal Security Services), succesorul KGB, fiind cunoscu ți pentru tehnica sofisticată de phishing
în furtul de documente, folosindu -se de un malware backdoor numit „Hammertoss”. Au mai fost
identificați: „Anonymous Ukraine”, „Quedagh”, „Troli” – folosiți de Rusia la crearea și distribuirea
de propagandă pro rusă în media, pe site -uri WEB, bloguri sau pe diverse forum uri, „Nashi Youth

53 Ibidem.
54 Ibidem.
55 Ibidem.

33
Movement” sau „ Russian Patriotic Hackers”56. Mai multe exemple de atacuri cibernetice și
cronologia acestora pot fi vizualizate în Anexa 3.
Ca și o scurtă concluzie referindu -ne strict la acest domeniu , se poate observa că spațiul
cibernetic a fost folosit atât în perioada premergătoare declanșării conflictului în acțiuni de
phishing, iar odată cu declanșarea demonstrațiilor, în acțiuni mult m ai sofisticate, însă fără un
impact major asupra evoluțiilor ulterioare, demonstrațiile continuând în ciuda acestor acțiuni. În
zonele separatiste din estul Ucrainei s -a pus accent mai mult pe acțiuni de război electronic și pe
transmiterea de mesaje false sau propagandă.
Acțiunile în spațiul virtual au continuat ulterior, cele mai importante fiind asupra
sectoarelor de infrastructură critică(sectorul energetic 2015, 2016), sau asupra instituțiilor
guvernamentale.

3.4.3. Războiul economic .

Începând cu anul 2000, Rusia a folosit presiunea economică împotriva Ucrainei prin
introducerea a diferite restricții , având în vedere dependența acesteia de aceasta. Obiectivul acestor
acțiuni au fost în mod evident constrângerea, pentru a prevenii apropierea de U E și includerea
acesteia în uniunea Eurasiatică.
Se poate spune că acest război economic s -a declanșat la 20 ianuarie 2006, când R usia a
interzis importul produse lor animale, motivând că sunt de slabă calitate. Ulterior aceasta a implicat
și alte țării pe ntru susținerea în măsurile comerciale anti ucrainene. În iunie 2011, Uniunea Vamală
(sub presiunea Rusiei) a introdus taxe vamale pentru fier și creșterea taxelor pentru alte produse
precum: zahăr, cartofi, varză etc. O criză acută a izbucnit în vara anul ui 2013. Astfel, la 14 august,
toate bunurile ucrainene importate în Rusia au fost clasificate ca fiind de mare risc, ceea ce a creat o
situație tensionată în „războiul vamal" – livrările tuturor produselor ucrainene în Rusia au fost
blocate. Nu este întâm plător că această blocadă economică a început în ajunul summitului de la
Vilnius, unde Ucraina și UE urmau să semneze acordul de asociere . Rusia a folosit toate
pârghiile economice de influență disponibile:
(a) Majorarea taxelor vamale;
(b) A interzis importul de bunuri ucrainene;
(c) Mărfurile ucrainene discreditate în ochii consumatorilor europeni;
(d) A blocat livrările de bunuri ucrainene pe piețe terțe;

56 Marie Baezner, Patrice Robin, Hotspot Analysis, Centrul pentru Studii de Securitate Zurick, Cyber and Information
warfare in the Ukrainian conflict , Iunie 2017, pp.10 -11. Detaliile sunt disponibile la:
http://www.css.ethz.ch/content/dam/ethz/special -interest/gess/cis/center -for-securities -studies/pdfs/Cyber -Reports –
2017 -01.pdf .

34
(e) Interzicerea tranzitului pentru Ucraina prin teritoriul său către regiunea Caucazului
și Asia Centrală;
(f) Sabota jul economic.
Toate măsurile luate aveau drept scop distrugerea economiei Ucrainei și păstrarea acesteia
sub zona de interes rusească. Cea mai accentuată depreciere s -a accentuat după începerea agresiunii
din 2014. În graficul de mai jos se poate scăderea anuală a schimburilor comerciale (vezi Figura
3.10, Anexa 1) .
Oarecum, prin declinul comerțului cu Rusia, Ucraina a redus dependența sa monopolistă
față de Rusia într -o serie de industrii, în special în sectorul gazelor naturale. Un eve niment decisiv a
fost renunțarea la importul de gaze rusești pentru uz intern , începând cu 25 noiembrie 2015, aceasta
fiind și o țară de tranzit a gazelor rusești către Europa, Rusia căutând alte rute alternative pentru a
aprovizionarea Occidentului.
Ucraina a întrerupt inclusiv contactele din domeniul cooperării tehnico – militare iar acum
Rusia și -a pierdut locul exclusiv ist, ca principal partener comercial al Ucrainei.
În general, politica Kremlinului față de Ucraina a vizat agravarea crizei sociale,
diminuarea capacității de apărare a țării, instigarea sentimentelor de protest și în cele din urmă,
schimbarea regimului politic actual. Având în vedere acest lucru, comerțul cu Rusia este discutabil,
deoarece este văzut ca un mijloc de sponsorizare a țării agresoare57.

3.4.4. Utilizarea forțelor convenționale, neconvenționale și a tacticilor specifice.

Pentru a înțelege cum au fost utilizate forțele pentru ocuparea Crime ei și destabilizarea
Estului Ucrainei trebuie să începem cu stabilirea balanței de forțe în regiunile respective.
Până la declanșarea conflictului se estima că Ucraina avea prezent un număr cuprins între
15 mii și 18 mii de militari staționați în Crimeea, cea mai mare parte aparținând forțelor navale.
Acestea mai cuprindeau: 41 de tancuri, 160 de vehicule de luptă ale infanteriei, 47 de sisteme de
artilerie. Apărarea navală de coastă includea: o brigadă de rachete; două batalioane de infanterie
marină; o b rigadă de apărare de coastă58. Dacă ne referim strict la unități a căror existență ar trebui
din punct de vedere teoretic să atingă ca și încadrare numerică valorile de mai s us, după anumite
surse se estimează că efectivele erau mult mai reduse, iar unități le într -o stare de degradare
avansată. Conform altor estimări existau un număr de 45 avioane MIG -29 la baza aeriană de la

57 Centrul Ucrainean de Studii Economice și Politice – RAZUMKOV, Russia’s “Hybrid” War – Challenge And Threat
For Europe în publicația „ NATIONAL SECURITY & DEFENCE”, Nr 9 -10”, 2016, Kiev, pp.12 -13. Detaliile sunt
disponibile la: http://razumkov.org.ua/uploads/journal/eng/NSD167 -168_2016_eng.pdf .
58 Michael Kofman, Katya Migacheva, Brian Nichiporuk, Andrew Radin, Olesya Tkacheva, Jenny Oberholtzer,
Lessons fr om Russian Operations in Crimea and East -East of Ukraine , Rand Corporation, Santa Monica /California,
2017, pp. 5 -6.

35
Belbek lângă Sevastopol, dintre care 4 -6 operaționale. Apărarea antiaeriană includea sisteme de
rachete sol -aer Buk -M1 și S -300, însă nu este cunoscut la ce ni vel de răspuns erau utilizate. În plus
mai exista un număr de 2500 de persoane, aparținând Ministerului de Interne. Conform estimărilor
Ministrului Apărării al Ucrainei , doar un număr de 1500 -2000 erau dispuși să lupte având voința
necesară59.
Rusia avea un număr de 12 mii de militari aparținând Flotei Mării Negre, Brigada 810
Infanterie marină și un număr net inferior de tehnică militară, însă în baza acordurilor încheiate cu
Ucraina putea transfera și alte unități de pe contine nt, oferindu -i astfel o mare capacitate de
manevră pentru transferul de personal și mijloace60. În practică, unitățile ruse de nivel batalion sau
brigadă nu au acționat integral ca și structuri, ci elemente din cadrul acestora, integrate ca și BTG
(Battalio n Tactical Group), capabile să execute misiuni cu forțe întrunite, independente. În vara
anului 2014, cel puțin 13 BTG și elemente aparținând SPETZNAȚ au fost menținute la granița
ucraineană. Operațiunile militare din Ucraina au fost condu se prin Districtu l Militar Sud –
Comandamentul la Rostov, acesta având re sponsabilitatea pentru Caucaz, s udul Rusiei, Flota din
Marea Neagră și Marea Caspică (vezi Figura 3.11 , Anexa 1) .
Următoarele unități au fost implicate în operațiunile din Crimeea și Estul Ucrainei:61
 Detașată – Brigada 18 Mecanizată “Yevp atorian” (dislocată din Cecenia );
 Batalionul 1 Mecanizat (Vostok);
 Brigada 31 Aeropurtată (Ulyanovsk);
 Divizia 76 Aeropurtată (Pskov);
 Divizia 106 Aeropurtată (Tula);
 Divizia 98 Aeropurtată (Ivanova);
 Divizia 98 Aeropurtată (Novorossiysk);
 Brigada 22 SPETSNAZ Brigade (GRU, Krasnodar Krai);
 Regimentul 45 Cercetare (Moscova);
 Flota din Marea Neagră;
 Brigada 810 Infanterie Marină Kuban.
Ca și cronologie a evenimentelor ce a implicat utilizarea forțelor se pot remarca
următoarele62 (vezi Figura 3.12 și Figura 3.13, Anexa 1) :

59 Ibidem.
60 Ibidem.p.6.
61 The United States Army Special Operations Command Fort Bragg, Little Green Men: on primer on Modern Russian
Uncon ventional Warfare , North Carolina, 2013 -2014, p.43. Detaliile sunt disponibile la :
https://publicintelligence.net/usasoc -little-green -men.
62 Ibidem 58, pp. 6 -10.

36
 20 februarie 2014 – unitățile ucrainene și ruse intră în alertă ca urmare a ciocnirilor violente
din Kiev;
 22-23 februarie 2014 – un Batalion Spețnaz63 și un batalion aeropurtat VDV64 au părăsit
bazele sau au fost transportate cu elicopterul în apropierea strâmtorii Kerch;
 24 februarie 2014 – unități ale Brigăzii 810 Infan terie Marină ajung în Sevastopol;
 25 februarie 2014 – Nava pentru desant Nikolai Filchenkov transportând 200 de militari din
FOS65 (KSO)66, sosesc în Sevastopol. Ulterior desfășoară acțiuni sub acoperire și evacuarea
lui Ianucovici.
 26 februarie 2014 – Președintele Vladimir Putin , pune în stare de alertă unitățile din
Districtul Central și Vestic(150 mii de militari) – pretext folosit pentru mascarea manevrelor
militare, divers iune și dislocarea FOS și VDV ( un număr de 40 de avioane de transport
Iliushin Il -76 au părăsit baza aeriană de la Ulianovsk cu destinația Anapa);
 27 februarie 2014 – 50 militari KSO secu rizează Parlamentul din Crimeea, iar noaptea este
preluat și aeroportul de la Belbek ;
 28 februarie 2014 – Securizarea aeroportului din Simferopol și introducerea unităților VDV;
ulterior folosind transportoare blindate s -au împrăștiat pe întreaga insulă;
 06 martie 2014 – după această dată pe insulă au sosit masiv brigăzi mecanizate, artilerie
tractată, unități de apărare antiaeriană și baterii de rachete anti navă;
Într-o săptămână forțele Ucrainene au pierdut comanda și controlul forțelor de pe insulă ,
forțele ruse folosind măsuri de RE67 pentru întreruperea comunicațiilor, serviciile de informații
ocupându -se de formarea unor grupuri de miliții locale pentru asigurarea ordinii. Deasemenea
aceștia au încercat în mod activ ademenirea militarilor ucraineni cu promisiuni diverse, un număr
de 6500 au ales ulterior să părăsească insula.
După cum se poate observa rezistența din partea Ucrainei a fost inexistentă, ca urmare a
mai multor greșeli ce au concurat la asigurarea succesului forțelor ruse. Acțiunile Ucrainei au
contribuit în mod evident la succesul operațiunilor rusești, transformându -le în ținte de oportunitate
astfel:
 Baza navală de la Sevastopol a oferit Rusiei posibilitatea inserției elementelor necesare
invaziei (personal, tehnică, logistică);
 Acordul de tranzit între Rusia și Ucraina a oferit posibilitatea mascării acțiunilor Rusiei;

63 Spețnaz -Forțele Speciale Ruse , sunt sunt unități militare de cerecetare și unități de sabotaj , utilizate alătu ri de unitățile
convenționale cele mai reprezentative.
64 VDV – Vozdushno -Desantnye Voyska sau Forțe Aeropurtate.
65 FOS – Forțele pentru Operații Speciale.
66 KSO – Unități speciale înfințate în 2012 de armata rusă, pentru a acționa independent (similare cu Delta Force).
67 RE – Război electronic

37
 Guvernul U crainei aflat în tranziție după plecarea lui Ianucovici a fost surprins de
evenimente și incapabil să reacționeze și să ia decizii;
 Dezertarea unui număr mare de militari pro -ruși;
 Elementul surpriză -nepregătiți în fața unui astfel de scenariu;
 Abrogarea de către parlament a legii referitoare la recunoaștere a limbii ruse ca și limbă
oficială sub conducerea lui Ianucovici;
 Noul guvern anti rus prin agenda sa a trezit din parte etnicilor ruși un sentiment anti
ucrainean;
 În data de 24 februarie 2014 Igor Mo sichuk, liderul extremei dreapta a anunțat că intervine
cu grupurile paramilitare în Crimeea;
 Ciocnirile între naționaliști și opozanții;
 Desființarea unităților de poliție din Crimeea (Berkut) în 25 februarie, trecând ulterior de
partea rusă;
 Incapacitate a Ucrainei de a identifica intenția Rusiei;
 Incapacitatea de a lua o decizie militară pentru intervenția în Crimeea.
Rusia a avut avantajul următoarelor elemente: elementul surpriză; planificarea din timp a
acțiunilor; manipularea locuitorilor prin absența semnelor de identificare, aceștia fiind asociați cu
forțele Ucrainene; câștigarea încrederii populației prin acțiuni nonviolente; mobilitate; comanda și
controlul integrat; folosirea exercițiilor pentru dislocarea mascată a trupelor.
Ca și o scurt ă concluzie, Crimeea a urmat un caz clasic de acțiuni sub acoperire, urmate de
o invazie clasică, încorporând toate celelalte elemente favorabile (poziția geografică, sprijinul
populației, slăbiciunea guvernului Ucrainean).

Estul Ucrainei.

Moscova a fi nanțat, pregătit și echipat numeroase grupuri naționaliste din Ucraina
angajând și alte grupuri paramilitare, cum ar fi foștii membri ai batalionului cecen "Vostok", pentru
a opera în regiunile din estul Ucrainei. Unul din grupurile paramilitare intitulat „Armata Ortodoxă
Rusă”, a început să opereze în regiunea Donetsk, după fuga președintelui Ianukovici, fiind motivat
de un simț al naționalismului împotriva extinderii influenței Occidentului. Un altul „Lupii Negrii”,
înființat în 1989 în Rusia, cu filiale în Ucraina, Belarus, Lituania, Serbia, Macedonia, Rom ânia,
Bulgaria și Germania, condus de către Aleksander Zaldostanov “Chirurgul”, are aproximativ 5000

38
de membrii, fiind sprijinit și de Biserica Ortodoxă Rusă. Mulți membrii sunt foști veterani din FOS
și au ajuns inclusiv în Crime ea cu motivația de a asigura desfășurarea alegerilor libere68.
Grupul Paramilitar Cazac , înființat în 2005, acționează în Ucraina și în sudul Rusiei,
având un număr de 600 de mii de simpatizanți, es te sprijinit de Federația Rusă și folosit în mod
legal pentru diverse acțiuni, de la apărarea granițelor și până la activități locale de menținere a
ordinii. Sub conducerea colonelului Serghei Yurievich au fost folo siți la apărarea Sevastopolului, la
bloca rea și intimidarea trupelor Ucrainene în Crimeea sau în Luhansk și în Donetsk 69.
Grupul Cetnici70, comandat de Bratislav Zivkovic, a acționat în Crimeea în coordonare
cu Grupul Cazac. Aceștia au sosit din Serbia pentru a -și ajuta frații slavi71.
Numeroas ele grupuri ce au acționat estul Ucrainei și Crimeea în perioada anilor 2014 -2015
pot fi vizualizate în Anexa 4.
Numeroși lideri ai acestor grupurilor au fost persoane de cetățenie rusă, cu pregătire
militar ă, fiind foști participanți la diverse conflicte anterioare sau foști membrii ai forțelor armate/de
securitate ucrainene, folosiți odată cu declanșarea primelor evenimente în Crimeea, ulterior aflându –
se la conducerea a diverse grupuri în estul Ucrainei. În Anexa 5 sunt prezentații cei mai
reprezentativi lideri ai grupurilor ce au acționat în Estul Ucrainei.
Dacă ocuparea peninsulei Crimeea a fost o operațiune clasică a FOS, ce inițial au acționat
sub acoperire pentru blocare, ocuparea punctelor cheie și inițierea unor grupuri paramilitare sau
miliții locale asigurând intrarea forțelor principale, în estul Ucrainei s -au focalizat pe sprijinul
insurgenței în momentul în care centrul de greutate a fost mutat în această zonă din punct de vedere
al operațiunil or. Acestea s -au axat pe crearea unui mediu incert, destabilizat prin demonstrații și
preluarea instituțiilor administrative iar ulterior prin sprijinirea grupurilor insurgente locale într -un
mod direct și indirect.
După o clasificarea a NATO, operațiunil e speciale se împart în trei mari categorii: acțiuni
directe, de recunoaștere si de asistență militară72. În Crimeea se pare că nu a existat nici o acțiune
directă și foarte puțin timp a fost nevoie de asistență militară din partea FOS rusești. Operațiunea a
fost în mare măsură sub acoperire, cel mai probabil pe baza informațiilor colectate anterior de
unitățile conectate la Fl ota Rusă a Mării Negre și eventual, a agenților locali recrutați de FSB și
GRU. Cel mai probabil a avut avut loc dislocarea din timp a echipelor speciale de recunoaștere ale
Spetsnaz -GRU, însă este dificil să se găsească dovezi în acest sens din surse desc hise. Observatorul

68 Ibidem 62. p.43.
69 Ibidem 62, p.43.
70 Cetnici – companie militară în limba sârbă.
71 Ibidem 62, p.43.
72 Tor Bukkvoll, Russian Special Operations Forces in Crimea and Donbas , pp. 1 -10. Detaliile sunt disponibile la :
http://ssi.armywarcollege.edu/pubs/parameters/issues/summer_2016/5_bukkvoll.pdf .

39
militar ucrainean Dmytro Tymchuk susține că atât FSB, cât și GRU au devenit foarte active în
Ucraina, după ce președintele lui Viktor Ianukovici a devenit președinte în 201073.
Foarte multe fotografii postate de către militari ruși în estul Ucrainei au facilitat
identificarea de către grupul „InformNapalm”74 ca aparținând GRU, FSB, VDV. Primul ofițer GRU
capturat în Ucraina de SBU (Serviciul de Securitate Ucrainean) a fost Roman Filatov, trimis ulterior
în Rusia în schimbul Contra -amiralului Serhii Haiduk. Un alt exemplu legat de implicare este
conform căruia, forțele care au ocupat sediul SBU din Sloviansk în aprilie 2014 au fost echipate la
fel ca cei din Batalionul GRU “Vostok” cu baza în Cecenia, văzuți în Crimeea cu două luni mai
devreme.
La nivel operativ, în estul Ucrainei aceștia au fost implicați în toate tipurile de acțiuni
militare: de asistență militară, cercetare, sabotaj, acțiuni sub acoperire, evitând angajarea dire ctă în
luptă. Cu toate acestea se pare că au fost implicări acolo unde separatiștii nu au făcut față, existând
și victime în acest sens. În 2014 un ofițer GRU a fost ucis în timp ce încerca un sabotaj în stația CF
Osnova.
Cel mai probabil tot aceștia au a sigurat și sprijinul pentru lovirea diverselor ținte ucrainene
de către unitățile de sprijin de artilerie rusești (vezi Figura 3.14 , Anexa 1) .

3.4.5 . Sprijinul rebelilor pro ruși .

Un exemplu concludent de sprijin este cel al atacului de la Zelenopilly (regiunea Luhansk) ,
unde elemente ale Brigăzilor 24 și 72 Mecanizate și Brigada 79 Antiaeriană au fost surprinse de un
tir intens de artilerie. Experții au constatat că s -a folosit un Lansator Multiplu de R achete de
producție rusească – BM-21 "Grad", de calibrul 122mm, după ce în prealabil fuseseră survolați de o
dronă ce a indicat locația acestora (vezi Figura 3.15 și Figura 3.16, Anexa 1) .
În Anexa 6 sunt prezentate poziții ale artileriei rusești ce asigurau sprijinul rebelilor pro ruși
din estul Ucrainei. Deasemenea în Anexa 7 este prezentată situația cu tipurile de sisteme de
armament rusești, identificate pe timpul implicării în conflictul din Ucraina.

73 Ibidem.
74 InformNapalm – Grup voluntar ce acționează în Ucraina pentru demonstrarea implicării Rusiei în conflictul din estul
Ucrainei.

40
CONCLUZII

Analiza principalelor caracteristicii ce definesc războiul hibrid în cazul conflictului din
Ucraina evidențiază mai multe aspecte ce pot fi deduse astfel:
 În Crimeea, natura acțiunilor desfășurate indică o invazie clasică , fiind și principalul
obiectiv al Federației Ruse;
 Regiunile din estul Ucrainei sunt transformate într -un obiectiv secundar, preponder ent
pentru a devia atenția de la cel principal, concomitent cu transformarea acestora într -o zonă
tampon pe modelul Transnistria, Osetia de Sud, aflate permanent sub influență rusească;
 Metodele și mijloacele utilizate sunt specifice tipologiei conflictelo r secolului XXI, ca
urmare a utilizării tuturor elementelor care pot genera un avantaj direct sau indirect pentru
atingerea obiectivelor propuse.
Referindu -ne la obiectivul analizei în cazul studiului de față, prin care sunt identificate
caracteristicile esențiale ce se regăsesc în principalele definiții atribuite războiului hibrid, putem
observa faptul că nici o definiție atribuită acestui concept nu înglobează în mod relevant toate
caracteristicile acestui conflict, ele reprezentând în esență definiții a le unor forme particulare de
conflict, fără o aplicabilitate generală (ex. Israel vs palestinieni, SUA vs Irak, Afganistan). Acestea
s-au axat preponderent pentru descrierea unor forme de rezistență și acțiuni defensive la acțiuni
ofensive ale unor actori militari net superiori din punct de vedere al capabilităților deținute.
În cazul nostru de față se poate observa că majoritate acțiunilor cu caracter hibrid sunt
induse de o forța ofensivă, pentru atingerea obiectivului propus , existând diferențe concept uale cu
anumite definiții ce sugerează că forța hibridă este doar o formă adoptată în acțiunile defensive .
Putem spune deasemenea că tot la nivel conceptual există similitudini și cu ceea ce numim „război
de generația a IV -a”, exist ând tendința de a confunda termenii, iar o delimitare clară este dificil de
realizat.
Analiza comparativă dintre principalele caracteristici identificate în războiul din Ucraina și
pricipalele definiții atribuit e conceptului de război hibrid scoate în evidență faptul că de finiția care
înglobează cele mai multe caracteristici specifice studiului nostru de caz este cea a Institutului
pentru Studii Strategice din Londra, integrând la nivel conceptual majoritatea elementelor .

41
Tabelul de mai jos este foarte sugestiv în acest sens.
Nr.
Crt. Caracteristici Definiții
IISS John J.
McCuen Valery
Gherasimov US
Army
1. Acțiuni umanitare X X
2. Acțiuni psihologice X
3. Elementul surpriză X
4. Utilizarea instrumentelor
militare X X X
5. Utilizarea instrumentelor
nonmilitare X X X X
6. Utilizarea forțelor proxy X
7. Influența politică X X
8. Război electronic X X
9. Operații de informații sofisticate X X X
10. Atacuri cibernetice X
11. Acțiuni neconvenționale X X
12. Acțiuni ale elementelor
criminale și teroriste X
13. Acțiuni militare ocazionale
deschise X
14. Acțiuni de informații X
15. Presiunea economică X
16. Utilizarea potențialului de
protest al populației X X

Conflictele în general au o amprentă unică și este destul de dificil să poată fi atribuită o
definiție pentru a explica fiecare caz particular , iar o generalizare ulterioară nu are aplicabilitate ca
urmare a evoluției în sine și a schimbărilor induse de lecțiile învățate de diverșii actori .
Se spune că „ fiecare conflict se schimbă prin el însuși” , în sensul în care următorul nu v -a
mai fi la fel, de aceea aceste definiții relevă mai mult descrieri exacte ale unor războaie care deja s –
au desfășurat, având anumite amprente, lăsând incertitudinea pe seama evoluției pentru conflictele
viitoare, remode late pe baza lecțiilor învățate din cele anterioare.

42
ANEXE

ANEXA 1

Imaginii, f iguri , grafice .

Figura 3.1. Harta teritoriului Ucrainei înainte de anul 2014.
Sursa : The United States Army Special Operations Command Fort Bragg, Little Green Men :on primer on Modern
Russian Unconventional Warfare , North Carolina, 2013 -2014, p.22 . Detaliile sunt disponibile la :
http://www.jhuapl.edu/ourwork/nsa/papers/ARIS_LittleGreenMen.pdf .

Figura 3.2. Vicktor Iușcenko în timpul revoluției portocalii.
Sursa : http://www.wumag.kiev.ua/index2.php?param=pgs20052/38

43

Figura 3.3. Pricipalele limbi vorbite pe teritoriul Ucrainei.
Sursa: www.wikiwand.com/en/Languages_of_Ukraine .

Figura 3.4. Mișcarea de protest Euro maidan
Sursa : https://www.thenation.com/article/ukrainian -nationalism -heart -euromaidan/ .

44

Figura 3.5. Divizarea după orientarea politică
Sursa : http://www.geocurrents.info/geopolitics/nationalism/error -ukraines -political -divisions .

Figura 3. 6. Militari nei dentificați securizând cl ădirea Parlamentului din Crimea – 2 martie 2014.
Sursa : https://www.nato.int/docu/review/2017/Also -in-2017/ukraine -three -years -optimism -russia -military -war-
poroshenko -stoltenberg -nato-secretary -general -crimea -annexation/EN/index.htm .

45

Figura 3. 7. Susținători pro -ruși construind o baricadă în fața Administrației Regionale de Stat
Donetsk , 10 aprilie 2014.
Sursa : https://www.theglobeandmail.com/news/world/in -pictures -pro-russians -barricade -seized -building -in-donetsk –
ukraine/article17914021/ .

Figura 3.8. Tancuri rusești T -72B surprinse de reporterii BBC în Ucraina.
Sursa : https://informnapalm.org/en/russian -t-72b-tanks -donbass -tank-biathlon -straight -war/.

46

Figura 3.9. Principalele posturi mass – media folosite ca și „unelte” și modul de implementare al
controlului .
Sursa : https://www.stratcomcoe.org/download/file/fid/1910 .

Figura 3.10. Graficul cu schi mburile comerciale între Ucraina și Federația Rusă
în periada 2012 -2015.

0.005.0010.0015.0020.0025.0030.00
2012 2013 2014 2015
Export
Importmiliarde

47

Figura 3.11. Poziționarea forțelor ruse înainte de agresiunea din primăvara lui 2014.
Sursa : http://bintel.com.ua/en/article/09 -04-SouthernMilitaryDistrict/ .

Figura 3.12 . Militari fără însemne securizănd Parlamentul din Crimea.
Sursa: https://www.thenational.ae/world/putin -gets-green -light-to-deploy -troops -to-ukraine -1.268400 .

48

Figura 3.13: Harta cu acțiunile Federației Ruse în Crimea în perioada 24.02 – 09.03. 2014 .
Sursa: Hartă blank editată din https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5f/Physical_map_of_the_Crimea.jpg .

Figura 3.14. Grup de parașutiști ruși capturați în Ucraina.
Sursa :http://euromaidanpress.com/2017/07/13/russian -soldiers -captured -in-ukraine -an-exchange -pool-for-ukrainian –
hostages/ .

49

Figura 3.15. Vehicule distruse de tirurile de artilerie, aparținând armatei ucrainene.
Sursa : http://www.dupuyinstitute.org/blog/2017/03/29/ the-russian -artillery -strike -that-spooked -the-u-s-army/ .

Figura 3.16. Elemente ale Brig ăzii 79 Mecanizate, distruse în atac.
Sursa: https://www.kyivpost.com/ukraine -politics/proof -russian -military -aggression -ukraine -revealed.html

50
ANEXA 2

Elemente specifice războiului informațional

Această anexă oferă o imagine a discursului rusesc în timpul ambelor campanii. Oferă mai
multe detal ii despre conținut , despre instrumente sau mecanismele utilizate pentru propagare și
despre alte aspecte notabile ale componentei războiulu i informațional pentru aceste operațiuni75.

I. Temele principale .

1. Mesaje specifice Crimeei .
 Terenul a aparținut istoric Rusiei ;
 Preluarea Crimeei de către Ucraina în 1954 a fost o greșeală istorică;
 KrymNash (campania "Crimea Is Bear" [КрымНаш]);
 Populația etnică rusă și toate comunitățile rusești din Crimeea se află sub amenințarea
severă a naționalismulu i ucrainean;.
 Rusia nu a fost implicată în Crimeea; referendumul a fost lansat și realizat de oamenii din
Crimeea;
 Soldații din Crimeea au renunțat în mod voluntar la armele lor și și -au exprimat credința față
de Rusia;
 Imagini strălucitoare ale "populației rusești" asuprite, ale eroilor "Berkut", ale „ polite green
men”. politicoși.

2. Revolta Maidan
 Vestul a orchestrat revolta;
 Majoritat ea protestatarilor au fost ultra-naționaliști violenți și anti ruși ;
 Ianukovici a fugit ca rezultat al loviturii de stat violente împotriva guvernului său; noul
guvern al Ucrainei este ilegitim.

75 Michael Kofman, Katya Migacheva, Brian Nichiporuk, Andrew Radin, Olesya Tkacheva, Jenny Oberholtzer ,
Lessons from Russia’s Operations in Crimea and Eastern Ukraine , publicată de RAND Corporation, Santa Monica, 2017,
pp. 79 -83. Poate fi vizualizat la linkul :
https://www.rand. org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR1400/RR1498/RAND_RR1498.pdf

51
 Semnarea acordului de asociere va trăda relația Ucrainei cu Rusia ;
 Semnarea acordului de asociere ar avea conseci nțe devastatoare pentru Ucraina;
 Frica pentru viața lor, zeci de mii de rușii au părăsit Ucraina ;
 Revoluția maidană este fascistă, naționalistă și antisemită.

3. Slăbirea Ucrainei ca stat .
 Ucraina este un stat eșuat din punct de vedere economic ;
 Ucraina este un stat artificial creat, care nu exi sta înain te de 1991;
 Limba ucraineană nu este altceva decât o co mbinație între rusă și poloneză;
 Ucraina nu are un viitor viabil fără subvenții și patronaj rusesc.

4. Defăimarea Ucrain ei ca și stat.
 Guvernul ucrainean acționează în interesul Statelor Unit e și al altor puteri străine ;
 Guvernul ucrainean este invadat de ultra -naționaliștii violenți;
 Populația pro europe ană a Ucrainei este ideologic descendentă a susținătorilor nazisti și ai
fascis mului.
5. Glorificarea Rusiei .
 Istoria și tradiția rusească necesită o perspectivă proprie – o abordare unică a traiectoriei
dezvoltării și a drepturilor omului ;
 Căderea Uniunii Sovietice a fost u n dezastru de proporții globale;
 Rusia constituie centrul lumii slave / ortodoxe;
 Rusia este principalul luptător împotriva fascismului.
 Rusia luptă pentru adevăr și împotriva dominației și hegemoniei mondiale a Statelor Unite ;
 Rusia are responsabilitatea de a proteja pretutindeni diaspora rusă (Russkiy Mir) ;
 În cele din urmă, Rusia s -a ridicat din genunchi și a avut puter ea de a rezista politicii lacome
și de autoservire a Occidentului.

6. Consolidarea Rusiei .
 Doctrina militară actualizată (2010)
 Anunțarea noii doctrine militare (ianuarie 2015).

7. Identificarea dușmanilor interni .

52
 Opoziț ia este trădarea.

8. Îndepărtarea Occidentului .
 Moralitatea lumii occidentale este fundamental diferită de moralitatea poporului rus.
 Țările europene depind foart e mult de Rusia prin relația de import – export a gazului rusesc ;
 Timp ul civilizației occidentale decadent e aproape s-a înche iat: este putrezit din interior;
 Țările occidentale și Statele Unite sunt pur și simplu nemulțumite și speriate de creșterea
Rusiei ca superputere, prin urmare acțiunile lor sunt reacții la propriile politici izolaț ioniste.
9. Discreditarea Occidentului .
 Țările occidentale, în special Statele Unite, sunt în centrul orchestrațiilor evenimentelor din
Ucraina ;
 Extinderea NATO și limitarea capabilitățil or Rusiei sunt principalele motivații pentru
acțiunile majorității țărilor din UE, Sta tele Unite, Canada și Australia;
 Statele Unite exercită presiuni asupra țărilor europene pentru a continua pol iticile de
sancționare a Rusiei.

II. Instrumente principale .

1. Canale media .
 Canale de televiziune controlate de Rusia în Rusia, Ucraina și Occident :
– știri – emisiuni de discuții ;
– documentare și "rapoarte speciale".
 Site-uri de știri pe Internet cu sediul în Rusia, Ucraina și Occident;
 bloguri și comunită ți social -media;
 Imprimarea ziarelor din Rusia, Ucraina și Occident;
 Pliante și materiale tipărite;
 Billboard -uri în timpul referendumului din Crimeea.

2. Oratori .
 Vladimir Putin, Serghei Lavrov și alți politicieni și experți ruși;
 politicieni și experți ucraineni;
 Organizațiile pro -ruse și partidele politice din Ucraina;

53
 politicieni și experți occidentali din Europa și Statele Unite;
 Liderii locali ai protestatarilor;
 Cetățenii obișnuiți și participanții "profesioniști" la proteste;
 Celebrități și persoane inteligen te.

3. Tonul și metode le.
 Subminarea legitimității guvernului Ucrainei ;
 Crearea sentimentului de amenințare și de urgență;
 Manipularea faptelor istorice și a memoriei;
 Un accent emoțional puternic, combinat cu manipularea faptelor, dez informarea și
jumătățile de adevăr;
 Distorsionarea realității – "o mare linie de separare în Ucraina";
 Crearea ambiguității.

4. Persecutarea viziunilor alternative .
 Control aproape absolut al mijloacelor media în Rusia;
 Hărțuirea jurnaliștilor în timpul evenimentelor din Ucraina;
 Fenomenul de "Trolling" – media alternativă sau opinii.

III. Știri false ale propagandei rusești .
Nr.crt. Sursa Conținut
1 Russian MFA In its statement on 20 April 2014, Russian MFA
reported that “Right Sector” militants attacked
Sloviansk checkpoint. According to Russian journalists,
“militants” were setting on fire the vehicles of pro –
Russian citizens, leaving a special token at the crime
scene – the red -and-black business card of Dmytro
Yarosh .
2 Channel One According to Channel One, May 2014 elections in
Ukraine resulted in the victory of the “Right Sector”
leader D. Yarosh, who got 37.13% of votes. As
evidence, they demonstrated a screenshot of the web –
site that looked similar to the CEC web -site.
3 Channel One On 12 July 2014, Channel One showed a news piece, in
which H. Pyshniak (a “mother and a wife of a rebel
from Western Ukraine”) told a story about a three -year-
old boy who was crucified on the newsboard in
Sloviansk, and his mother, who also suffered abuse
4 NTV On 2 November 2014, NTV channel showed a video
piece, which told a story of “Ukrainian army men

54
beating up the parents of a boy, drugging him
afterwards and sending him off to scout out proRussian
fighters’ checkpoint positions”.
5 “Russia 1” On 15 Dece mber 2014, TV channel told a story about
teachers in Zaporizhzhia, who teach children to feed
chickadees (yellow -andblue, symbolising Ukraine) and
to kill bullfinches (symbolising Russia).
6 “Rossiyskaya Gazeta” In the interview on 8 September 2015, Direc tor of the
Investigative Committee of the Russian Federation,
Alexander Bastrykin stated that A. Yatseniuk, being
a member of punitive squads “Argo” and “Viking”,
took part in the torture and execution of captive Russian
soldiers in January 1995 in Grozny and was awarded
the “Honour of the Nation” medal by D. Dudayev.
7 RIA News On 26 April 2016, the agency spread the information
about the report by Russian Prosecutor General
Yu. Chaika to the Federation Council, in which he
claimed that supporters of the “Right Sector” were
preparing a coup d’etat in Russia.

Sursa: Mykhailo Pashkov, „Russian Information Expansion: Ukrainian Foothold”, p.3, poate fi vizualizat la link -ul:
http://razumkov.org.ua/uploads/article/2017_Information_Warfare.pdf .

55
ANEXA 3

Cronologia celor mai importante atacuri cibernetice.

G = Instituții guvernamentale, M = Puncte de vânzare media , IO = Organizații Interguvernamentale , O = Altele
Data Victim a Tipul de
victim ă Presupusul
atacator Technica folosită

07.11.2013 CCDOE website IO CyberBerkut or DDoS (Carr, 2014)
Anonymous
Ukraine
15.11.2013 Ukraine Customs G Anonymous Unspecified data breach (Kovacs, 2013a)
Services
24-25.11.2013 Newspaper Ukraiska M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Pravda website actor
26.11.2013 TV channel Hromadske M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
website actor
26.11.2013 News website M Pro-Russian Wiped all information on the website
censor.net actor (Ukraine investigations, 2014)
31.11.2013 Ukrainian Ministry of G Protesters of the DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Internal Affairs website Euromaidan
movement
04.12.2013 Pro-Russian news M Pro-Ukrainian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
website of Ukrainskaya actor
Pravda
10.12.2013 Ukraine Brovary region G Anonymous Unspecified data breach and defacement
website affiliated group (Kovacs, 2013b)
called Clash
Hackerz
28.12.2013 Emails from the G Anonymous Credentials and passwords for email
Ukrainian Volyn accounts obtained by a phishing campaign
regional state (Johnstone, 2013)
administration website
07.01.2014 Ukrainian TV 5 Channel M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
News website actor
09.01.2014 The webpage O Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
maidan.ua.org actor
16.01.2014 Website of the Greek – O Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Catholic Church in actor
Ukraine
28.01.2016 Ukrainian TV channel M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
website espresso.tv actor
31.01.2014 30 Ukrainian G/M Ukrainian neo- Defacement (Waqas, 2014)
government and media fascist party
websites Svoboda
11.02.2014 A regional office of the O Anonymous Unspecified data breach (Johnstone, 2014)
Ukrainian Democratic
Alliance for Reform
party

56

Data Victim a Tipul de
victim ă Presupusul
atacator Technica folosită
18.02.2014 Ukrainian members of G Unknown Cell phones flooded by SMS to prevent
Parliament’s cell members of Parliament from using their
phones phones (Weedon, 2015)
27-28.02.2014 Ukrtelecom O/G Armed“little –
green -men”
(presumed
Russian special
forces troops) Cutting cables (Martin -Vegue, 2015)
infrastructures in
Crimea raided

03.2014 Ukrainian G Unknown Shut down for 72 hours (Weedon, 2015)
government’s website
03.2014 Ukrainian media M Unknown DDoS (Weedon, 2015)
outlets’ websites
03.2014 Ukrainian G Unknown Snake malware (Sanger and Erlanger,
government’s network 2014)
02.03.2014 Pro-Russian news M Unknown Defacement, replacing certain words by
website RT.com “Nazi” (Perlroth, 2014)
04.03.2014 Ruptly (a video website M Unknown DDoS (Kovacs, 2014)
part of RT)
07.03.2014 The Kremlin’s website G Cyber Hundred
or Null Sector or
another pro-
Ukrainian actor DDoS (Maurer, 2015)

14.03.2014 Russian President’s G Cyber Hundred
or Null Sector or
another pro-
Ukrainian actor DDoS (Ukraine investigations, 2014)
website and Bank of
Russia’s websites

14.03.2014 Russian news portal M Cyber Hundred
or Null Sector or
another pro-
Ukrainian actor DDoS (Ukraine investigations, 2014)
lenta.ru

16.03.2014 Several NATO websites IO CyberBerkut DDoS (Bejtlich, 2015)
18.03.2014 Regional TV of Rivne in M CyberBerkut DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Western Ukraine
18.03.2014 Ukrainian news portal M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
zik.ua actor
24.03.2014 7 million credit cards O Anonymous Data breach and leak (Passeri, 2014a)
03.04.2014 Website of the G Pro-Ukrainian Defacement and rerouting (Ukraine
Coordination Council actor investigations, 2014)
of Sevastopol
04.04.2014 Websites of Ukrainian G CyberBerkut DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Main Prosecutor Office
and of Ukrainian
Ministry of internal
Affairs
09.04.2014 Ukrainian Main G CyberBerkut or DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Prosecutor’s Office’s another pro-
webpage Russian actor
09.04.2014 Ukrainian blog M Pro-Russian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
RoadNews actor
10.04.2014 The Russian Lower G Pro-Ukrainian DDoS (Ukraine investigations, 2014)
Parliament Chamber’s actor
(Duma) website
05.2014 Ukrainian Privatbank O CyberBerkut Data theft (The Moscow Times, 2014)

Data Victim a Tipul de
victim ă Presupusul
atacator Technica folosită
25.05.2014 Ukrainian Central G CyberBerkut Defacement and unspecified malware
Election Commission’s (Koval, 2015; Weedon, 2015)
website
26.07.2014 Email of the Ukrainian G CyberBerkut Data breach and leak (Passeri, 2014b)
Colonel Pushenko
09.08.2014 Regional department G CyberBerkut Data breach and leak (Passeri, 2014c)
of the law
enforcement in
Dnepropetrovsk,
Ukraine
10.2014 Ukrainian Central G Unknown DDoS (Martin -Vegue, 2015)
Election Commission’s
website
24.10.2014 City billboard in Kiev G/O CyberBerkut Depiction of Ukrainian members of
Parliament as war criminals (Lange –
Ionatamishvili and Svetoka, 2015)
20-21.11.2014 Several Ukrainian G CyberBerkut Defacement of the websites with a
governmental websites message on Joe Biden being a fascist
(Shevchenko, 2014)
2015 Bellingcat O APT28 Spear phishing campaign (Ashok, 2016)
02.01.2015 Ukrainian law G Anonymous Data breach and leak (Passeri, 2015a)
enforcement and
justice organizations
27.02.2015 US private military O CyberBerkut Access to information on phones (Passeri,
contractor involved in 2015b)
Ukraine, Green Group
Defense Service
25.04.2015 Ukrainian government G Unknown Operation Armageddon malware (Bejtlich,
network 2015)
04-05.2015 Ukrainian Ministry of G Unknown Targeted intrusions into the network
Defense (Crowdstrike, 2016, p. 5)
13.10.2015 The Dutch Safety O Allegedly APT28 Spear phishing and another unspecified
Board (investigative type of cyberattack (Foxall, 2016)
body for the crash of
flight MH17)
18.08.2015 Several Ukrainian O CyberBerkut DDoS (Passeri, 2015c)
websites
23.12.2015 Ukrainian power grid O/G Unknown BlackEnergy3 malware (Zetter, 2016)
(probably
Russian group)
01.2016 Kiev Boryspil Airport O/G Unknown Similar to the malware from the power
(probably grid, probably BlackEnergy3 (Bolton, 2016;
Russian group) Polityuk and Prentice, 2016)
02.2016 Bellingcat website and O CyberBerkut Defacement and leak of document stolen
email from a Bellingcat from the journalist’s email account (Ashok,
journalist 2016; Crowdstrike, 2016, p. 5)
06.05.2016 Emails of Boris O Anonymous Data breach and leak (Passeri, 2016)
Dobrodeev, former
boss of the Russian
social network,
vKontakte
05.2016 Alleged pro -Russian M Myrotvorets a Data breach and leak (Cimpanu, 2016)
Ukrainian journalists Ukrainian
nationalist
hacker group

58

Data Victim a Tipul de
victim ă Presupusul
atacator Technica folosită
07.2016 20 Russian G Unknown Unspecified malware (BBC News, 2016c)
organizations
(governmental,
scientific and defense
institutions)
07.2016 Ukrainian artillery G APT28 Malicious application for Android and
Apple smartphones that intercepts
communications and gives away user
locations (Crowdstrike, 2016).
24.08.2016 Ukrainian Ministry of G Pro-Russian or Defacement of their Twitter and Instagram
Defense and Ukrainian Russian actor accounts (Starks, 2016).
National Guard’s named
SPRUT
Twitter and Instagram
accounts
08.2016 Alleged pro -Russian M Myrotvorets a Data breach and leak (Cimpanu, 2016)
Ukrainian journalists Ukrainian
nationalist
hacker group
25.10.2016 Surkov’s emails G CyberHunta “Special software” (Miller, 2016b)
11.2016 OSCE IO Allegedly APT28 Unspecified (BBC News, 2016b)
06-08.12.2016 Ukrainian Ministry of G Unknown DDoS attack simultaneous with a system
Finance breach (Zetter, 2017).
06-08.12.2016 Ukrainian State G Unknown DDoS attack simultaneous with a system
Treasury breach (Zetter, 2017)
13.12.2016 Ukraine Ministry of G Unknown DDoS (Reuters, 2016b)
Defense
14.12.2016 Ukrainian State G Unknown DDoS attack simultaneous with a system
Administration of breach (Zetter, 2017)
Railway Transport
17.12.2016 Ukrainian power O/G Unknown BlackEnergy3 malware (Goodin, 2017)
substation in Pivnichna
near Kiev

Sursa: Marie Baezner, Patrice Robin, Hotspot Analysis, Centrul pentru Studii de Securitate Zurick, Cyber and
Information warfare in the Ukrainian conflict , Iunie 2017, pp.18 -21, poate fi văzut la link –
ul:http://www.css.ethz.ch/content/dam/ethz/special -interest/gess/cis/center -for-securities -studies/pdfs/Cyber –
Reports -2017 -01.pdf.
.

59
ANEXA 4

Principalele grupuri militare și paramilitare ce au acționat estul Ucrainei și
Crimea în perioada anilor 2014 -2015.

Sursa : Tabel editat din: Michael Kofman, Katya Migacheva, Brian Nichiporuk, Andrew Radin, Olesya Tkacheva,
Jenny Oberholtzer, Lecții din Operațiunile Rusiei în Crimea și Estul Estul Ucrainei , p.71, poate fi vizualizat la link –
ul: https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR1400/RR1498/RAND_RR1498.pdf

60
ANEXA 5
Liderii reprezentativi a i grupurilor ce au acționat în e stul Ucrainei.

61
ANEXA 6
Locații ale pieselor de artilerie ruse utilizate pentru sprijinul rebelilor .

Sursa: http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian -combat .
Acesat la data de 08.05.2018

Sursa: http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian -combat .

62

Sursa: http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian -combat .
Acesat la data de 08.05.2018

Sursa: http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian -combat .

63

Sursa: http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian -combat .
Acesat la data de 08.05.2018.

Sursa: http://sprotyv.info/en/news/kiev/dmitry -tymchuk -military -update -0401 -freesavchenko .
Accesat la data de 08.05.2018.

64
ANEXA 7
Armament și echipament folosit de armata rusă în Donbas .
Tipul Model Locul
unde a fost
observat Unitatea
care îl
utilizează
în mod
particular Link Foto link
Veehicu
l blindat GAZ –
233014
Tigr Luhansk
Oblast Brigada
136
Mecanizată
( Rusia) https://informnapalm.org/e
n/russian -tigr-afvs-136th –
brigade/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Tigr –
GAZ -233014 -Armored -vehicle.png
Veehicu
l blindat GAZ –
39371
Vodnik Sorokyno) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/general -armored -car/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Vodnik -GAZ -39371 -Armored –
vehicle.jpg
Veehicu
l blindat KAMA
Z-43269
Vystrel Luhansk https://informnapalm.org/e
n/luhansk -shot-head –
kremlin -propaganda/
https://informnapalm.org/e
n/february -10-2015 –
convoy -russian -vehicles –
outskirts -luhansk/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Vystrel -KAMAZ -43269 -Armored –
vehicle.jpg
Transpo
rtor
blindat BTR –
82A Luhansk
Oblast Brigada
136
Mecanizată
( Rusia) https://informnapalm.org/e
n/russian -tigr-afvs-136th –
brigade/
https://informnapalm.org/e
n/putin -s-eleven -selfie –
soldiers -of-18th-russian –
motorized -rifles -brigade –
in-donbas/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/BTR –
82A-APC.png
Transpo
rtor
blindat BTR -80 Makiivka
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/modernized -ntr-80-in-
service -with-russian –
occupying -forces -in-
donbas/ https://napalm.natocdn.work/2016/10/o6OPkBtDB88.jpg
Transpo
rtor
blindat
desantat BMD -2
ПЛ-1-
01 (ОУ –
5) Donetsk не
установле
но https://informnapalm.org/3
8243 -rossijskaya –
modernizirovannaya -bmd-
2-i-kamaz -5350 -v-
okkupirovannom –
donetske/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2017/06/1uu0zNwPPIc.jp g
Mașină
de luptă
a
infanteri
ei MT-LB
VM/K Perevalsk
(Luhansk
Oblast) Brigada 34
Mecanizată
(Rusia) https://informnapalm.org/e
n/new -mt-lb-vm-k-34th-
separate -motorized -rifle-
brigade -russian -army –
spotted -donbas/ https://napalm.natocdn.work/2016/10/Selection_030.png
Tanc T-72B,
model
1989 Luhansk,
Debaltseve,
Makiivka Brigada 5
Tancuri(Ru
sia) https://informnapalm.org/e
n/siberia -forest -fires-have –
burnt -the-tanks -of-the-
russian -5th-armored –
brigade -near-debaltseve/ https://informnapalm.org/wp -content/upload s/2016/09/T -72B-
MBT -1989 -model2.jpg
Tanc T-72BA,
model
1999 Starobeshe
ve
(Donetsk
Oblast) Brigada 21
Mecanizată
(Rusia) https://informnapalm.org/e
n/orenburg -weather –
destroyed -tanks -of-the-
21st-brigade -near-
starobesheve/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/T –
72BA -MBT -1999 -model3.jpg
Tanc T-
72B3,m
odel
2011 Luhansk,
Ilovaisk,
Debaltseve Brigada 6
Tancuri(Ru
sia) https://informnapalm.org/e
n/attack -luhansk -airport –
rus-army/
https://informnapalm.org/e
n/dec21 -donbas –
teleportation/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/T –
72B3 -MBT -2011 -model.png
Tanc T-90A,
model
2006 Luhansk
Oblast Brigada
136
Mecanizată
( Rusia) https://informnapalm.org/e
n/selfie -russian -t-90a-tank/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/T -90A-
MBT -2006 -model2.png
Tanc T-72S1 Bile
(Luhansk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/feb18 -tanks -near-
luhansk/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/T –
72S1 -MBT.jpg
Camion KamAZ
-5350,
blindat Khrustalnyi
(formerly
Krasny
Luch, NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -military -kamaz –
trucks -in-ukraine/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Mustang -KamAZ -5350 -Armored –
truck2.jpg

65
Luhansk
Oblast)
Camion Ural –
632301 Donetsk
Oblast NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/feb22 -donbas -supplies/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Ural –
632301 -Truck2.png
Camion Ural –
43206 Luhansk
Oblast NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/pantsir -s1-and-ural-
43206 -in-ukraine/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Ural –
43206 -Truck.jpg
Camion KamAZ
-4350 Lysyche
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/coming -back -body -bag-
contract -soldier -russian –
15th-brigade -identified –
photos -videos -18/ https://informnapalm.org/27972 -kontraktnik -15-omsbr –
lisichie/
Tun
tractat 2B16
Nona -K Khreshchat
ytske (
Donetsk
Oblast) * Nu ar fi
putut luate
ca și trofeu;
doar 2
arme la
muzeu https://informnapalm.org/e
n/nov28 -donbas -nona/ https://informnapalm.org/16098 -nona -k-maryupol/
Sistem
de
artilerie
autopro
pulsat 2S7
Pion Makiivka(
Donetsk
Oblast) * Nu ar fi
putut luate
ca și trofeu https://informnapalm.org/e
n/secret -cargo -russian –
humanitarian -convoys –
passing -makiivka/ https://napalm.natocdn.work/2015/02/pic4.jpg
Lansato
r
multiplu
de
rachete 2B26
Grad -K Chystiakov
e
(formerly
Torez,
Donetsk
Oblast) not
identified https://informnapalm.org/e
n/feb22 -donbas -supplies/
https://informnapalm.org/e
n/feb03 -donbas -grad/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/2B26 –
Grad -K-MLRS.jpg
Lansato
r
multiplu
de
rachete MLRS
9K58
Smerch Makiivka
(Donetsk
Oblast) * Nu ar fi
putut luate
ca și trofeu https://informnapalm.org/e
n/russian -mlrs-smerch –
makiivka/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Smerch -9K58 -MLRS.png
Radar
de
suprave
ghere
terestră 1RL232
-2M
Leopard Debaltseve
(Donetsk
Oblast) https://informnapalm.org/e
n/radar -station -leopard –
donbas/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/1RL232 -2M-Leopard -Battlefield –
surveillance -radar.png
Rachete
anti-
aeriene 9А310М
1 BUK –
M1 Donetsk,
Zuhres,
Shakhtarsk Brigada 53
apărare
antiaeriană https://informnapalm.org/e
n/the -last-haul-of-the-
russian -soldier -to-mh17/
https://informnapalm.org/e
n/jan08 -mh17 -donbas –
cross/ https://informnapalm.org/ua/wp –
content/uploads/sites/9/2016/09/MH17JIT.jpg
Sistem
sol-aer 9K330 \9
K331
Tor Donetsk * 9K330
ieșit din
serviciul
forțelor
ucrainene
în 2001;
Nu ar fi
putut luate
ca și trofeu https://informnapalm.org/e
n/usage -of-russian -tor-
missile -system -is-
registered -in-dpr/
https://informnapalm.org/e
n/identification -russian –
invasion -forces -t-80-
tanks -border -tor-m2-aam-
system -shakhtarsk/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/9K330_9K331 -Tor-Surface -to-air-
missile -system.png
Sistem
anti-
aerian 96K6
Pantsir –
S1 Luhansk,
Shakhtarsk
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/pantsir -s1-and-ural-
43206 -in-ukraine/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Pantsir -S1-96K6 -AA-system.jpg
Transpo
rtor de
cercetar
e 9S932 -1
Barnaul
-T Korsun
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/3
7055 -pvo-donbass –
barnaul -t-i-tor/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2017/05/Selection_310.png
Vehicul R-166-
0,5 Debaltseve
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -modile -radio –
station -spotted -war-torn-
donbas/
https://informnapalm.org/e
n/latest -r-16605 -radio –
station/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/R -166-
05-Radio -station.jpg
Stație
radio R-441-
OV
Liven Luhansk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/may30 -secret –
communication -donbas/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Liven –
R-441-OV-Radio -station.jpg
Vehicul
de
comand
ă R-
149МА1 Marynovka
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/3
4468 -rf-ispolzovala -r-
149ma1 -donbass/ https://napalm.natocdn.work/2017/03/KPP.jpg
Sistem
de RB- Donetsk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Leer -3-

66
Război
Electron
ic 341V
Leer -3 n/russian -leer-3wf-donbas/ RB-341V -EW-system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic R-378B
Borisogl
ebsk -2 Kadiivka
(formerly
Stakhanov)
, Luhansk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -r-878b -donbas/
https://informnapalm.org/e
n/4723 -the-newest –
electronic -warfare-
systems -borisoglebsk -2-
are-noticed -at-the-border –
and-in-the-ato-zone/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Borisoglebsk -2-R-378B -EW-
system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic R-
934UM Luhansk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/rus -r934um -donbas –
voice -intercept/ The station has been identified by specifications from the
radio intercept (no photo available)
Sistem
de
Război
Electron
ic R-
330Zh
Zhitel Makiivka,
Horlivka,
біля с.
Земляне
(Луганська
обл.) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/r-330zh -jammer -battle –
debaltseve/
https://informnapalm.org/e
n/russian -r-330zh -jammer –
detected -7-km-from -the-
contact -line-in-donbas/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Zhitel –
R-330Zh -EW-system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic Sistem
Torn Donetsk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/torn -the-latest -russian –
radio -intelligence -system –
was-noticed -near-donetsk –
airport/
https://informnapalm.org/e
n/donetsk -russian -torn-
and-taran -radio –
intelligence -systems -at-
sparta -base/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Torn –
EW-system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic SPR -2M
Rtut –
BM Donetsk
Oblast NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -spr-2m-rtut-bm-
jammer -system -spotted –
donbas/
https://informnapalm.org/e
n/russian -complex -spr-
2m-rtut-bm-donetsk –
coordinates/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Rtut –
BM-EW-system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic RB-
636AM2
Svet-KU Luhansk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/svet -ku-another -novel –
russian -ew-system –
luhansk/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Svet –
KU-RB-636AM2 -EW-system.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic 1RL243
Rubicon Yasynuvata
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/rubicon -another -russian –
mobile -ew-station -spotted –
donbas/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/11/LcZrjgf5y7k.jpg
Sistem
de
Război
Electron
ic R-381T
Taran Donetsk;
Zorinsk
(Luhansk
Oblast) * Nu ar fi
putut luate
ca și trofeu https://informnapalm.org/e
n/russian -complex -taran –
debaltsevo -battles/
https://informnapalm.org/e
n/donetsk -russian -torn-
and-taran -radio –
intelligence -systems -at-
sparta -base/ https://napalm.natocdn.work/2016/03/2016 -03-29_165246.jpg
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Granat –
1 Debaltseve NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/novorossiya -miners -use-
russian -granat -drones/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Granat –
1-UAV.png
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Granat –
2 Debaltseve NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/novorossiya -miners -use-
russian -granat -drones/
https://informnapalm.org/e
n/feb20 -russian -granat -2-
uav/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Granat –
2-UAV2.jpg
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Forpost Vodiane
(Donetsk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -drone -shower –
over-the-fields -of-donbas/ https:/ /informnapalm.org/wp –
content/uploads/2016/09/Forpost -UAV.jpg
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Orlan –
10 Zelenopilli
a,
Amvrosiiv
ka NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/orlan -drones -the-sea-
eagles -of-st-petersburg/ https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Orlan –
10-UAV.png
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Eleron –
3SV Olenivka
(Donetsk NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -drones -in-
service -of-donetsk -https://informnapalm.org/wp -content/uploads/2016/09/Eleron –
3SV-UAV.png

67
Oblast) militants/
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Zastava Harasymiv
ka
(Luhansk
Oblast) NEIDENTI
FICAT https://informnapalm.org/e
n/russian -zastava -drone –
donbas/ https://informnapalm.org/wp –
content/uploads/20 16/09/Zastava -UAV.jpg
Vehicul
fără
pilot
(UAV) Takhion Muratove,
Luhansk
Oblast Brigada
136
Mecanizată
( Rusia) https://informnapalm.org/e
n/crash -site-of-russian –
takhion -drone -141169 –
found/ https://napalm.natocdn.work/2016/12/1404976_15865249382
81101_7362799256483790 847_o.jpg

Sursa: Listă editată de pe : InformNapalm, bazată pe investigații OSINT.

68
BIBLIOGRAFIE

I. Cărți.
1. Amos, Harel și Issacharoff Avi , 34 Days: Israel, Hezbollah, and the War in Lebanon ,
New York, Editura Palgrave Macmillan, 2008;
2. Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a -II-a;
3. Huber, Thomas , Compound Warfare: That Fatal Knot, Fort Leavenworth, Kansas, 2002 ;
4. Liang, Qiao See,Wang, Xiangsui, Unrestricted Warfare, Beijing, Editura (PLA Literature
and Arts Publishing House), 1999 ;
II. Studii și articole.
5. Bershidsky, Leonid , Moscow Strategists View World as War Theater , în „ Bloomberg” ,
2014 ;
6. Buffaloe David, Defining Asymmetric Warfare , în „ The Land Warfare Papers” , nr . 58;
7. Byrne, Malcolm, CIA Confirms Role in 1953 Iran Coup , în „ The National Security,
Archive ”, 2013;
8. Complex Crises Call for Adaptable and Durable Capabilities , în „ The Military
Balance”, vol. 115, nr. 1, 2015, p. 5 ;
9. Deep, Alex, Hybrid War: Old Concept, New Techniques în „Small War Journal”, 2015;
10. Dunne, Paul, Managing Asymmetric Conflict , în „ Oxford Economic Papers” vol. 58, nr.
2, 2006, pp. 183 -208;
11. Frunzetii, Teodor, Acțiuni asimetrice, neconvenționale și hibride în războiul secolului al
XXI-lea, în „Impact Strategic ”, nr. 1, București, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, 2013 ;
12. Gvosdev, Nikolas, Ukraine’s Ancient Hatreds în „ National Interest” , nr. 132, 2014 ;
13. Hammes , Thomas, The Sling and the Stone. On War in the 21st Century , în Zenit Press,
SUA, 2006
14. Hoffman, Frank, Hybrid Warfare and Challenges , în JFQ / ndupress.ndu.edu, nr 52,
2009;
15. Karatnycky, Adrian, Ukraina – Revoluția portocalie în „ Foreign affairs ”, 2005;
16. Kofman Michael, Migacheva Katya, Nichiporuk Brian, Radin Andrew, Tkacheva Olesya,
Oberholtzer Jenny, Lessons fro m Russian Operations in Crimea and East -East of
Ukraine , Rand Corporation, Santa Monica /California, 2017, pp. 5 -10;

69
17. Lind William, Nightengale Keith, Schmitt Johns, Sutton Joseph, Wilson Gary, The
Changing Face of War: Into the Fourth Generation în „Mari ne Corps Gazette”, vol. 73,
nr. 10, 1989, pp. 23 -24;
18. Mattis, James, Hoffman Frank, Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars, U.S. Naval
Institute , în „Proceedings Magazine”, vol. 132, pp. 1 -2 Noiembrie 2005 ;
19. McCuen, John., Hybrid Wars , în „Military Review”, vol. 88, nr 2, 2008, p.108;
20. Pakharenko Glib, Kyiv Isaca, Cyber Operations at Maidan: A First -Hand Account , în „
NATO CCD COE Publications”, Talin, 2015, pp.1 -10;
21. Pashkov, Mykhailo, Russian Information Expansion: Ukrainian Foothold , în publicați a
Centrului pentru Studii Politice și de Securitate, Razumkov din Kiev p.3;
http://razumkov.org.ua/uploads/article/2017_Information_Warfare.pdf .
III. Documente oficiale / rapoarte.
22. Army Doctrinal Publication 3.0, „ Unified Land Operations ”, 2011;
23. Baezner Marie, Patrice Robin, Cyber and Information warfare in the Ukrainian conflict
Hotspot Analysis, Centrul pentru Studii de Securitate Zurick, 2017, pp.10 -21;
24. Bukkvoll Tor, Russian Special Operations Forces in Crimea and Donbas , pp. 1 -10;:
http://ssi.armywarcollege.edu/pubs/parameters/issues/summer_2016/5_bukkvoll.pdf .
25. Centrul Ucrainean de Studii Economice și Politice – RAZUMKOV, Russia’s “Hybrid”
War – Challenge And Threat F or Europe în publicația „ NATIONAL SECURITY &
DEFENCE”, Nr 9 -10”, Kiev, 2016, pp.12 -13;
26. Centrul de Excelență al NATO StratCom (COE) din Riga, raport „ Analysis of russia’s
information campaign against ukraine: Examining non -military aspects of the crisi s in
Ukraine from a strategic communications perspectives” , 2015, pp. 12 -30
https://www.stratcomcoe.org/download/file/fid/1910 .
27. Departamentul Apărării al SUA, Raport „Quadrennial Defense Review”, 6 februarie
2006, http://archive.defense.gov/pubs/pdfs/QDR20060203.pdf
28. Dixon, Howard Lee, Low Intensity Conflict Overview, Definitions and Policy Concerns ,
Army – Air Force Center for Low Intensity Conflict , Langley, 1989, p. 23;
29. McCulloh, Tim, Major Johnson, Rick, Raport JSOU 13 -4, Hybrid Warefare al Centrului
pentru Operațiuni Speciale Întrunite și Departamentului pentru Studii Strategice, 2013;
30. Ministerul Apărării al Marii Britanii, Notă doctrinală, Countering Irregular Activity,
2007;

70
31. The United States Army Special Ope rations Command, Little Green Men: on primer on
Modern Russian Unconventional Warfare , Fort Bragg / North Carolina, 2013 -2014,
pp.43 -50; http://www.jhuapl.edu/ourwork/nsa/papers/ARIS_LittleGreenMen.pdf
IV. Documente de arhivă.
32. Kornbluh, Peter, U.S. Covert Intervention in Chile: Planning to Block Allende Began
Long before September 1970 Election în „The National Security, Archive ”, 2 Mai 2014 ;
33. Prados, John, JFK and the Diem Coup , în „ The National Security, Archive”, 5
Noiembrie, 2003;
V. Pagini web.
34. http://usnato.tumblr.com/post/96003086125/new -satellite -imagery -exposes -russian –
combat .