TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA NOTE DE CURS [612116]

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

1 CURS nr. 9

TEHNOLOGIA REPRODUCERII SI CRESTERII SALAULUI,
STIUCII SI SOMNULUI

TEHNOLOGIA REPRODUCERII SI CRESTERII SALAULUI
(Stizostedion lucioperca Linnaeus 1758)

Șalăul trăiește în ape dulci, curgătoare sau bălți și în ape salmastre. Preferă ape cu
fundul nisipos sau pietros, limpezi și bine oxigenate. Este un pește semimigrator,
cunoaște arealele favorabile reproducerii sau hrănirii și le frecventează anual.
Devine matur sexual la vârsta de 3- 4 ani, când are lungimea de 40- 5 0 c m ș i
greutatea 0,8- 1,2 kg.
Reproducerea are loc primăvara, la temperatura apei de 12- 14oC, în locuri
nisipoase, în care femela sapă un cuib cu diametrul de 10- 15 cm sau pe corpuri dure:
crengi, vegetație dură, ș.a. Icrele sunt depuse într -o singură porție. Prolificitatea totală
este de 100.000- 300.000 icre și diametrul acestora este 1,0- 1,5 mm. Incubația durează
100-110 grade x ore. Sacul vitelin se resoarbe la 9- 10 zile. Hrana este constituită din
infuzori, apoi, pe măsura înaintării în vârstă, nauplii, zooplancton, alevini , pui și pești
maturi (de talie mică sau mijlocie).Din momentul hrănirii cu alevini, șalăul devine canibal.
La vârsta de 50 zile, alevinul are forma adultului și trece la stadiul de pui.
Creșterea șalăului în sisteme controlate (crescătorii piscicole) se practică în
Europa din sec. XIX și în România, din 1935, la Enisala..
Centrul de la Enisala a produs icre embrionate, fixate pe cuiburi de reproducere,
destinate populărilor cu șalău în zone mai mult sau mai puțin îndepărtate, transportate
cu mijloace speciale (pentru aceea vreme). Cuiburile de reproducere erau confecționate
din mustăți de salcie și instalate în zone de reproducere naturală, în oboare special
construite sau în heleștee. Pentru transport, cuiburile cu icre embrionate erau așezate

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

2 pe grătar e, montate succesiv, în lăzi de lemn. Spațiile libere se completau cu mușchi
umed iar capacul era găurit, pentru a permite ventilarea spațiului.
Reproducerea șalăului se organizează în sistem natural -dirijat, în heleștee.
Heleșteele în care se organizeaz ă reproducerea natural -dirijată a șalăului trebuie
să aibă suprafața de maximum 1.000 mp, adâncimea de 1,5- 2,0 m. și să fie complet
lipsite de vegetație. Deoarece șalăul este foarte sensibil la manipulare și transport, are
nevoie de o perioadă mai mare de adaptare la un nou habitat și manipularea neglijenta
la popularea bazinelor de reproducere poate conduce la inhibarea lor, nedepunerea
pontei sau chiar la pierderea (moartea) reproducătorului. De aceea, este recomandabil
ca, iernarea reproducătorilor de șalău, să se organizeze în heleșteul în care se vor reproduce.
Depunerea icrelor și fecundarea lor are loc pe saltele de nytal și rădăcini de
salcie. Saltelele au dimensiunile corespunzătoare tipului de incubator folosit: Nucet sau
Zugg- gigant.
Norma de populare a heleșteului de reproducere este de o familie la 40- 50 mp și
pentru fiecare familie se montează câte o saltea. O familie este formată dintr -o femelă și
un mascul.
Saltelele se montează în heleștee la temperatura apei de 12- 14-
oC și se
controlează zilnic. Saltelele cu icre embrionate se transferă în incubatoare alimentate cu
un debit de 3- 4 l / min.
După eclozare, larvele rămân în incubator 4- 5 zile după care sunt transferate în
juvelnice, în bazine de parcare, unde sunt hrănite cu alge și rotifer i. La vârsta de 7- 9 zile
larvele sunt apte pentru ambalare (în saci de polietilenă, cu apă și oxigen sub presiune) și transport.
Creșterea în vara I, se realizează în policultură, în bazine piscicole (heleștee,
iazuri, acumulări, bălți) în care speciile pașnice au cel puțin 1 (un) an și nu există șalău
de vârstă mai mare. Canibalismul, specific șalăului de la vârsta de 50- 60 zile, poate
compromite total supraviețuirea puilor de șalău în bazine populate cu șalău de vârste diferite, dacă nu au suficientă hrană. Condițiile de bază pentru creșterea puilor de șalău
sunt hrana și conținutul în oxigen solvit. Șalăul este recomandat în bazine piscicole

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

3 exploatate semiintensiv, la care apa de alimentare nu poate fi filtrată eficient și trebuie
diminuată sau eliminat ă populația de caras sau alte specii nevaloroase.
Norma de populare cu alevini sau pui de șalău, a heleșteelor ciprinicole, depinde
în primul rând de mărimea estimată a populației de pești ce trebuie eliminată,
cunoscându- se faptul că 7 kg de pește produc 1 kg de șalău, supraviețuirea șalăului de
la vârsta de 7- 9 zile la 150- 200 zile este de 5- 10 % iar greutatea medie individuală (W)
este 150- 200 g / ex.
Nu se recomand a folosirea șalăului ca ,,pește sanitar” (deci, în heleștee cu
ciprinide de mărimea apropiată lui) deoarece este un pește activ, bun înotător, lacom și
îl incită mai mult un pește sănătos decât unul bolnav .
Șalăului trebuie să îi rezervăm rolul de combatere a speciilor sălbatice, lipsite de
valoare economică sau concurente la hrana speciei d e bază.

TEHNOLOGIA REPRODUCERII SI CRESTERII STIUCII
(Esox lucius Linnaeus 1758)

Știuca trăiește în râuri, în zone cu viteză mică a apei și în mod deosebit în ape
stătătoare, preferându -le pe cele cu vegetație, apă limpede și fund nenămolos. La
maturit ate, știuca este solitara.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 -4 ani și greutatea de 0,5 -1,0 kg
Prolificitatea este de 16.000- 109.000 icre, funcție de greutatea femelei (0,5- 3,0
kg) , dar exemplarele mari depun până la 1.000.000 icre. Diametrul icrelor este 2,5- 3,0
mm (nehidratate).
Reproducerea are loc primăvara devreme, începe la temperatura apei de 6- 8oC și
atinge intensitatea maximă la 9- 10oC. Icrele sunt depuse pe vegetație dar, la câteva zile,
se desprind și devin pelagice.
Incubația dureaz ă 13- 15 zile la temperatura apei de 10- 12oC.
Resorbția completă a sacului vitelin are loc după 10- 12 zile.
Hrana știucii este constituită din fitoplancton la începutul hrănirii exogene,
microzooplancton și apoi zooplancton în perioada de alevin ( pana la v ârsta de 25- 30

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

4 zile) zooplancton, zoobentos și larve de peste până la vârsta de 60- 80 zile și ihtiofag
după această vârstă. Dacă habitatul îi oferă larve de pește în cantitate suficient de
mare, știuca devine ihtiofagă de la vârsta de 25- 30 de zile sau chiar mai puțin. Dacă
habitatul nu îi oferă larve sau pui de pește, știuca rămâne consumatoare de zooplancton, zoobentos și insecte până spre finele primei veri. În lipsa altor pești, este
canibal înnăscut. Lăcomia știucii o determină să se hrănească permanent, chiar și în
perioada de reproducere (inclusiv cu masculii care au fecundat -o) sau iernare. Știuca
mare consumă în mod obișnuit și păsări.
Creșterea știucii împreună cu alte specii, pașnice, este o ocupație veche.
În țări din vestul Europei (Germania, Franța, Anglia, ș.a.) esocicultura a avut o
mare dezvoltare în se. XIX și prima jumătate a sec. XX, știuca fiind un pește apreciat în mod deosebit atât pentru calitatea cărnii și a icrelor cât și pentru rolul de consumator
activ (lacom) al peștilor mărunți pătrunși în crescătorii.
Trebuie știut faptul că știuca matura poate fi parazitată de plerocercoidul
cestodului Diphyllobothrium latum care se localizează în ovare și în cazul consumării
icrelor proaspete se va transforma în intestinul omului, în adult, ajungând la lungimea de
2-8 m. De aceea , este absolut obligatoriu ca, icrele de știucă să fie consumate numai
conservate în sare o perioadă de cel puțin 10 (zece) zile (sau prăjite, fierte, etc).
Reproducătorii sunt capturați din ape naturale sau crescuți în heleștee special
destinate acestui scop. Reproducătorii capturați din ape naturale costă mult mai puțin,
dar sensibilitatea lor deosebită la manipularea și schimbarea habitatului (suportă greu
captivitatea), conduce frecvent la blocarea maturării icrel or și ratarea reproducerii.
Reproducătorii sunt crescuți în captivitate, separat pe sexe, în heleștee de 700-
800 mp, în număr de 10- 20 ex. cu greutatea totală de până la 20 kg, având suficientă
vegetație pentru adăpost (sau amenajate ascunzători) și sufici entă hrană (o cantitate de
pește de 3- 5 ori mai mare decât greutatea știucilor; acest raport trebuie păstrat
permanent).
Maturarea icrelor se face natural, fără stimulare hormonală, în heleștee speciale
în care se introduc femele, masculi și hrana necesara ( pesti vii ).

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

5 Colectarea icrelor si laptilor se face în momentul în care reproducătorii se
pregătesc (cârduiesc) pentru reproducere.
Fecundarea icrelor se realizează după metoda uscată. După omogenizarea
icrelor și lapților, se adaugă apă (de două ori volumul icrelor), se omogenizează acest
amestec și se lasă în repaos, 10- 20 minute. Se spală icrele fecundate de 3- 4 ori prin
evacuarea apei și apoi, adăugarea alteia.
Incubația are loc în incubatoare Zug Weiss, alimentate cu un debit crescător de
2-4-6 l / min. la o temperatură a apei de 8- 10oC și durează 12- 14 zile (110 grade – zile).
Eclozarea are loc în lăzi de incubație de tip salmoni col, după transvazarea icrelor
prin sifonare cu o zi înaintea declanșării eclozării pentru că larvele de știucă au nevoie
de un suport pe care să se fixeze timp de cel puțin 1- 2 zile. Larvele sunt ținute în aceste
instalații până la vârsta de 9- 10 zile cân d se transferă în heleșteele de creștere sau în
bazine (tancuri) destinate creșterii în perioada de alevin.
Hrănirea exogenă începe la 11- 12 zile, cu rotiferi. La 25 de zile, alevinul seamănă
cu părinții, începe stadiul de pui și dacă are condiții, începe hrănirea și cu larve de pești,
Din punct de vedere al hranei, știuca, în stadiul de larvă- alevin -pui, trece prin trei
stadii diferite:
1. Larvele 10- 12 mm sunt preponderent fitoplanctonofage
2. Alevinii de 15- 20 mm sunt preponderent zooplanctonofagi
3. Puii de 30- 80 mm sunt preponderent ihtiofagi
Menționăm faptul că știuca nu poate fi hrănită cu hrană artificială în nici un stadiu
de dezvoltare a sa.
Creșterea în densități mari, în bazine (tancuri), a alevinilor și puilor de știucă, este
posibilă numai cu condiți a asigurării din abundență a zooplanctonului necesar hrănirii, în
caz contrar acțiunea este compromisă din cauza canibalismului.
Puii de știucă, de 25 de zile sau mai mari, se populează în policultură cu ciprinide
de cel puțin două veri și numai în heleșt ee care se videază complet. Densitatea la
populare este de 500- 1.000 ex. / ha. Și se obțin producții de 10- 50 ex / ha cu greutatea
medie de 200- 300 g / ex. (cca 10 kg / ha). La această mărime, știuca este destinată

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

6 consumului, populării în habitate natural e sau în bazine piscicole (heleșteu, iaz,
acumulare) destinate pescuitului sportiv.

TEHNOLOGIA REPRODUCERII SI CRESTERII SOMNULUI
(Silurus glanis Linnaeus 1758 )

Trăiește mai mult în ape curgătoare dar este întâlnit în mod obișnuit și în ape
stagnante m ai ales din vecinatatea râurilor. La vârsta de 4- 5 ani devin matur i sexual.
În habitate naturale hrana peștilor tineri și maturi este constituită din viermi,
broaște, raci, moluște și pești. Se hrănesc activ în timpul nopții. Iernează în gropi
adânci, în g rupuri medii și nu se hrănesc în perioada hibernării.
Reproducerea are loc la temperatura apei de 18- 20oC (când înflorește salcâmul!)
și icrele sunt depuse pe substrat vegetal. Prolificitatea relativă a femelelor este de
10.000 icre / kg greutate corporală iar icrele au diametrul de 3,5 mm. Incubația icrelor
fecundate durează 4- 5 zile la temperatura apei de 18- 20oC. La eclozare, larvele au ochi
și mustăți iar sacul vitelin este relativ mic. La 4- 5 zile începe hrănirea exogenă cu forme
mărunte de zooplancton, la 7 -8 zile se hrănește cu forme zooplanctonice mari și
începând cu vârsta de 10- 12 zile, pe langa consumul de zooplancton, trece la consumul
de larve si apoi, insecte, mormoloci, pui de pește, ș.a..
Reproducătorii de somn trebuie să aibă vârsta de 6- 12 ani, greutatea individuală
8-20 kg și sunt crescuți în heleștee care le asigură condiții optime de viață: suprafața
(cel puțin 1.000 mp / ex.), vegetatie pentru a se adaposti sau ascunzători confecționate
din plăci de azbociment montat pe câte patru stâlpi la 20 -30 cm de fundul heleșteului și
hrana suficientă (crap de 0,2- 0,6 kg / ex). Este preferabil să fie crescuți în ,,policultură”
cu crap și ciprinide asiatice în vara a III -a sau în heleșteul de creștere a reproducătorilor
de crap.
Reproducerea se organizează în heleștee identice cu cele folosite la crap. În
situația în care heleșteul folosit la reproducerea somnului este lipsit de vegetație, se confecționează saltele de reproducere din stuf sau alte materiale. Forma saltelelor este
dreptunghiulară și s uprafața necesară unei familii de somn este de 2- 3 mp. Saltelele se

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

7 montează în plan inclinat cu o latură fixată de platforma heleșteului. Dacă este necesar,
saltelele cu icre embrionate pot fi transferate, cu atenția cuvenită la manipulare, în
heleșteul d e creștere vara I.
Pregătirea heleșteelor de reproducere respectă procedurile recomandate pentru
reproducerea crapului. Principiul director este asigurarea hranei specifice primelor 15- 20
de zile de viață, adică a organismelor zooplanctonice mari. Dacă est e cazul, vom
deversa in helesteu, zilnic, 5- 10 kg / ha de biomasă umedă (Daphnia, ș.a.) din culturi
industriale sau colectată din alte heleștee.
Pescuitul puilor de somn se face la vârsta de 20- 25 zile (în nici un caz la vârste
mai mici de 20 zile) la curent de apă (în zona alimentării) sau la capcană montată la
instalația de evacuare (conform modelului folosit la crap).
Somnul se crește, cel mai ușor, în condiții de eficiență tehnologică și financiară,
în policultură cu crapul și alte ciprinide, indiferent de categoria de vârstă. Cu excepția
primului an, se recomandă creșterea somnului în heleștee cu pești care au vârsta mai mare cu cel puțin 1 (un) an, ceea ce îi va obliga să consume minus variantele și peștii
bolnavi.
În vara I, heleșteul de creștere a puilor de ciprinide se populează cu 60- 100 ex /
ha alevini de somn cu vârsta de 20- 25 zile și greutatea de 0,8- 1,2 g / ex. Densitatea
populării cu alevini este în corelație directă cu densitatea puilor de ciprinide. În nici un
caz nu trebuie să avem mai mul t de 1 (un) alevin de somn la 1000 (una mie) alevini de
ciprinide și (în vara I) este exclus să populăm și cu alți răpitori. Acest raport de 1 / 1000 între răpitori (somn) și pașnici (ciprinide) garantează statutul de sanitar al răpitorului și
nu de prădăt or suplimentar, adăugat insectelor, broaștelor, reptilelor, păsărilor, și altora.
Supraviețuirea puilor de somn, în condiții de creștere în policultură cu ciprinide, în
vara I, este de 70- 80 %, greutatea medie, 200- 500 g / ex și producția este de 40- 80 ex /
ha și 8 -20 kg / ha.
Unii autori consideră că somnul trebuie crescut, la toate categoriile de vârstă, în
bazine piscicole (iazuri sau heleștee) cu ciprinide mai în vîrstă cu 1 (un) an.
În această situație, somnul în vara I, crescut cu ciprinide în vara a II-a, se
populează la densități de 80- 100 ex. / ha, înregistrează supraviețuiri de 60- 80 %,

TEHNOLOGII GENERALE DE ACVACULTURA – NOTE DE CURS

8 greutăți medii de 50- 80 g / ex și producții de 2,5- 6,5 kg / ha, fără a- și îndeplini rolul de
,,sanitar” datorită diferenței de gabarit între specii (ciprinidele ,,pleacă” de la 30- 40 g /
ex. și somnul de la 0,8 -1,2 g / ex. și ,,ajung” în toamnă la 250 -300 g / ex, respectiv 50- 80
g / ex).
În vara a II -a și dacă este cazul, în vara a III -a, somnul se populează în heleștee
de creștere a ciprinidelor în vara a III -a, la densități de 10- 20 ex / ha. Greutatea
comercială a somnului de crescătorie este de 1,5- 2,5 kg / ha; în nici un caz nu trebuie
crescut peste această mărime și condiția este îndeplinită la vîrsta de doi ani. Doar
exemplarele mai mici de 1,0- 1,2 kg sunt rețin ute, iernate și crescute și în vara a III – a.
Creșterea somnului și a linului în aceleași iaz sau eleșteu nu este recomandată
(ba chiar, nu este permisă) deoarece modul specific de viață al celor două specii le pun
în contact direct, frecvent și diferența de mărime pune în pericol mare, linul. Sunt situații
în care linul, crescut împreună cu somnul, este pierdut în totalitate.
Supraviețuirea somnului în vara a II -a este de 90- 95 %, greutatea medie
individuală 1,5- 2,0 kg și producția suplimentar ă (netă) este de 14 -38 kg / ha (ceeace
este mult; înseamnă 1.4- 3,8 to la 100 ha !).
Iernarea puilor de somn sau a somnului destinat consumului se face împreună cu
categoria de vîrstă cu care a crescut sau în heleșteul de creștere, în cazul populărilor de toamnă. În timpul iernii, la temperaturi ale apei, mai mici de 8
oC, somnul încetează
hrănirea.