INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7 CAPITOLUL 1. PROCESUL BUGETAR LA… [612040]

5
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
CAPITOLUL 1. PROCESUL BUGETAR LA NIVEL NAȚIONAL ……………… 9
1.1. Conținutul bugetului de stat ………………………….. ………………………….. ….. 9
1.1.2. Veniturile bugetare ………………………….. ………………………….. …………. 19
1.1.3. Cheltuielile bugetare ………………………….. ………………………….. ………. 21
1.2. Execuția bugetului de stat ………………………….. ………………………….. ……. 25
1.2.1. Încasarea veniturilor sau funcția fiscală a statului ……………………… 33
1.2.2. Execuția cheltuielilor publice sau funcția bugetară ……………………. 36
1.3. Rolul Trezoreriei Publice în execuția bugetului de stat ……………………. 41
1.4. Bugetul local și execuția bugetară, expresie a autonomiei locale ………. 48
CAP.2. PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL COMUNELOR LOCALE IN
PERIOADA 2015 -2017 PE EXEMPLUL LOCALITAȚILOR GLAVANEȘTI
ȘI MOTOȘENI ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 53
2.1. Prezentarea localităților ………………………….. ………………………….. ………… 53
2.2. Execuția bugetară ………………………….. ………………………….. ………………… 57
CONCLU ZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ……….. 81
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 87

6

7
INTRODUCERE

Lucrarea ”Procesul bugetar la nivelul comunităților locale” își propune să
cerceteze modalitatea de execuție a bugetului local, pe o perioadă de trei ani,
2015 -2017, în două UAT -uri din județul Bacău, comunele Glăvănești și
Motoșeni.
În elaborarea prezentei lucrări am pornit de la studiul cadrului teoretic ce
fundamentează noțiunile esențiale cu care știința finan țelor operează. Conținutul
procesului bugetar, principiile de funcționare, categoriile de venituri și
cheltuieli, execuția bugetară dar și rolul Trezoreriei în derularea acestui proces
complex sunt aspecte prezentate în cuprinsul primului capitol.
Știința financiar ă înglobează un întreg sistem de metode și tehnici de
estimare a necesarului de resurse financiare și a posibilităților de obținere a
acestora, iar pe de altă parte, mijloacele și instrumentele prin care statul
constituie, repartizează și utilize ază fondurile publice pentru îndeplinirea
funcțiilor și sarcinilor sale. În acest context, finanțele publice studiază
activitatea financiară a statului și a autorităților publice locale, pornind de la
analiza cheltuielilor publice și tehnicile folosite de stat pentru a finanța ac este
cheltuieli.
În cuprinsul lucrării, în capitolul II am detaliat resursele financiare ale
celor două localități și am urmărit modul de gestionare al acestora. Execuția
cheltuielilor este strâns legată de resursele alocate de căt re stat (în cea mai mare
parte, dat fiind că, încă, gradul de dependență al autorităților locale față de
bugetul de stat este foarte ridicat) astfel încât, de -a lungul celor trei ani studiați
obiectivele de investiții și anumite categorii de cheltuieli au fost restrânse sau
extinse în funcții de alocările bugetare.
Întocmirea bugetului este punctul de pornire al fiecărui exercițiu
financiar. Aceasta deoarece bugetul este documentul care prezintă previziunea

8
pentru o anumită perioadă de timp atât a venituril or cât și a cheltuielilor unei
localități. Cheltuielile se înscriu în buget, conform clasificației bugetare, după
conținut și destinație, pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri,
stabilindu -se nivelul acestora.
Trebuie menționat faptul că bugetul aferent unui an fiscal se întocmește
înainte de începutul acestuia, aspect important în creionarea celui mai potrivit
”comportament” financiar în concordanță cu veniturile disponibile și cheltuielile
necesare.
În ultima secțiune a lucrării am prezentat concluziile studiului asupra
derulării procesului bugetar în cei trei ani studiați precum și o serie de propuneri
privind unele aspecte ce ar putea fi mai bine gestionate și îmbunătățite.

9
CAPITOLUL 1. PROCESUL BUGETAR LA NIVEL NAȚIONAL
1.1. Conținutul bugetului de stat

Conținutul bugetului de stat se subsumează categoriei largi a finanțelor
publice. Din această perspectivă voi face prima dată o scurtă trecere în revistă a
celor mai importante concepte care fundamentează acest sector.
Finanțele publice1 studiază activitatea financiară a statului și a
autorităților publice locale, pornind de la analiza cheltuielilor publice și
tehnicile folosite de stat pentru a finanța aceste cheltuieli. De asemenea, ele
cuprind în obiectul de studiu serviciile de intere s general asigurate de sectorul
public (bunuri publice), dar și activitatea instituțiilor implicate în luarea
deciziilor publice.
Finanțele publice îndeplinesc o sumă de funcții dintre care, cele mai
importante, în opinia autorilor citați2 sunt:
– funcția de repartiție;
– funcția de control;
– funcția de intervenție a statu lui în viața economico -socială.
Funcția de repartiție a finanțelor publice este o funcție fiscală și are ca
obiect formarea veniturilor bugetului de stat și utilizarea lor, respectiv
efectuarea cheltuielilor prevăzute în acesta. Această funcție este îndeplinită prin
intermediul a două etape, respectiv constituirea fondurilor și distribuirea
acestora.
Etapa de constituire a fondurilor înseamnă formarea fondurilor publice de
resurse bănești , care se realizează prin politica de alocare sau politică fiscală a
resurselor bugetare . Ea poate îmbrăca diverse forme : impozite, taxe, contribuții
pentru asigurări sociale, amenzi, penalități, vărsăminte din venitul instituțiilor

1 Neculai Lupu, Oana Grosu, Finanțe publice, Ed. Tehnopress, Iași, 2009, p. 20
2 idem

10
publice, vărsăminte din profitul regiilor autonome, redevențe, chirii din
concesiuni și închirieri ale unor bunuri aparținând statului etc.
Fondurile publice se constituie din mai multe surse, contribuabili la bugetul
public fiind:
1. întreprinderile, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului
social și de forma juridică de organizare a acestora;
2. instituțiile publice și unitățile din subordinea acestora;
3. persoane fizice ;
4. persoane juridice române rezidente în străinătate.
Cele mai multe resurse financiare sunt mobil izate la fondurile publice cu
titlu definitiv și fără contraprestație.
Cea de -a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice constă în
distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari – persoane
juridice și fizice. Distribui rea fondurilor se realizează prin politica de cheltuieli
a Guvernului, care implică următoarele operațiuni:
1. inventarierea nevoilor sociale existente în perioada de referință (de
regulă anual, dar și pe termen mediu);
2. cuantificarea nevoilor;
3. ierarhizarea ne voilor sociale și stabilirea unor priorități în funcție de
condițiile concrete ale fiecărei etape;
4. eșalonarea în timp a nevoilor.
Inventarierea nevoilor se face pornind de la funcțiile statului (internă,
externă, de apărare, social -culturală etc.) și de la dimensiunea și sensurile
intervenției statului în activitatea economico -socială în general.
Cuantificarea nevoilor este o activi tate ce prezintă atât caracter
prospectiv, cât și normativ. Ea trebuie să țină cont că, pentru fiecare nevoie
socială trebuie avute în vedere caracteristici, indicatori și unități de măsură.
Cuantificarea prospectivă permite determinarea cât mai aproape de realitate a
nevoii în cauză și pe această bază luarea unor decizii în cunoștință de cauză.

11
Cuantificarea normativă reflectă opțiunea politică a cualiției aflate la guvernare
referitoare la intervenția statului în economie și în viața socială.
Ierarhizarea nevoilor se face pe baza unor criterii cum sunt: importanța,
urgența și disponibilitățile de fonduri existente. Ea are un caracter subiectiv,
întrucât aprecierea și selecția aparține în practică factorului politic, care de cele
mai multe ori ține cont de grupurile de interese (clienții politici), dar și de cele
de presiune (patronatele, sindicatele etc.). În felul acesta nevoile publice
importante la un moment dat au fost devansate de cele urgente datorită
intereselor politice ale partidelor aflate la pute re.
Eșalonarea în timp a nevoilor este o decizie rezultată din raportul resurse –
nevoi, respectiv din faptul că dinamica nevoilor, dar și dimensiunea lor o
devansează întotdeauna pe cea a resurselor și implicit a volumului lor. Practic
nevoile sunt nelimita te și în continuă creștere și diversificare, în timp ce
resursele sunt limitate, cunoscând stagnare sau chiar scădere în anumite
perioade (în funcție de evoluția ciclică a economiei).
Deoarece nevoile sociale, care exprimă cererea de resurse financiare de la
fondurile publice, întrec cu mult resursele posibile de procurat pe plan național
(adică oferta de resurse financiare), este necesar ca autoritățile publice
competente să trieze cererile formulate de organele centrale și locale abilitate și
să stabileas că opțiunile lor în funcție de anumite criterii.
Distribuirea resurselor financiare implică stabilirea destinațiil or pentru
cheltuielile publice acestea fiind sectoarele de î nvățământ, sănătate, cultură ,
asigurări sociale și protecție socială , gospodărie c omunală și locuințe , apărare
națională și ordine publică , acțiuni economice , alte acțiuni , datorie publică.
În cadrul fiecărei destinații, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective
și acțiuni.
Aceste fluxuri de resurse financiare se exprimă concret su b forma
cheltuielilor pentru:
a) plata salariilor și a altor drepturi de personal;

12
b) procurări de materiale și plata serviciilor;
c) subvenții acordate unor instituții publice și întreprinderi;
d) transferuri către diverse persoane fizice (pensii, alocații, burse,
ajutoare etc.);
e) investiții și rezerve materiale.
Dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice către diverși
beneficiari se realizează tot în procesul distribuirii și redistribuirii produsului
intern brut care are loc între stat și diverse persoa ne juridice și fizice.
Principalul instrument utilizat în gestionarea finanțelor publice este
bugetul. În cadrul legislativ aflat în vigoare, bugetul este definit3 ca fiind
documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și
cheltu ielile statului sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de
finanțare al instituțiilor publice.
Bugetul de stat4 însumează așadar totalitatea resursel or financiare care se
aprobă în fiecare an prin lege și sunt puse la dispoziția statului pentru finanțarea
activităților din domeniul sănătății, educației, protecției sociale, asigurarea
apărării țării, menținerea ordinii publice, înfăptuirea justiției, finanțarea unor
investiții și a unor activități de interes strategic, a sigurarea protecției și refacerii
mediului înconjurător, precum și alte acțiuni de interes național.
Bugetul de stat5, ca buget al administrației centrale este elaborat și
administrat de Guvern și aprobat de Parlament, prin lege. El cuprinde veniturile
și cheltuielile repartizate prin legea bugetară anuală. Bugetul de stat include și
bugetul Senatului, Camerei Deputaților, Președinției României, Guvernului și al
altor instituții publice care nu au un organ ierarhic superior și al altor instituții
publice.
Din punct de vedere juridic, bugetul public este o lege prin care se prevăd

3 Legea 500/2002 privind finanțele publice, https://lege5.ro/Gratuit/geydsnjzgu/legea -nr-500-2002 -privind –
finantele -publice/1 , accesat în data de 6 martie 2018
4 Emilian Drehuță, Gheorghe Neamțu, Elena Voicu, Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare , Ed.
Agora, Bacău, 2000, p. 9
5 Vezi și Neculai Lupu, Finanțe publice , Ed. Moldavia, Bacău, 2002, p. 27 și următoarele

13
și se aprobă veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Această lege imprimă o
serie de caracteristici , prima dintre acestea fiind funcția de previziune a
bugetului public. Acesta reprezintă un document – program, un instrument de
previziune prin care statul prevede anual mărimea și structura veniturilor și
cheltuielilor din cadrul economiei publice. În egală măsură, bugetul public este
un act de au toritate prin care puterea executivă este împuternicită de puterea
legislativă să perceapă venituri și să le cheltuiască, în acord cu prevederile
legale. O altă trăsătură este aceea că bugetul este un act anual, anul bugetar ca
perioadă de exercițiu financiar fiin d intervalul de timp pentru care se asigură
programarea veniturilor și execuția cheltuielilor bugetare.
Din punct de vedere economic, buget ul subliniază corelațiile
macroeconomice și, în special, leg ătura cu nivelul și evoluția produsului intern
brut. În teoria economică modernă, bugetul este considerat ca o variabilă
esențială în determinarea produsului intern brut șia nivelului folosirii resurselor.
Bugetul are o serie de caracteristici, printre care amintim:
a) bugetul public este un sistem de fluxuri financiare privind formarea
resurselor bănești publice și gestionarea lor ,
b) bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul
fiscalității. Prin bugetul public se stabilesc, pe baza unor obțiuni de ordin
economic, politic, social, f inanciar, veniturile necesare anului bugetar, pentru
realizarea funcțiilor statului. Fiscalitatea reprezintă un sistem de percepere a
impozitelor și taxelor de la contribuabili. Sistemul fiscal, ca parte a sistemului
financiar cuprinde legi, practici și in stituții care au drept scop stabilirea și
perceperea impozitelor.
În literaura de specialitate și în Legea finanțelor publice (Legea nr.
500/2002 completată prin Legea nr. 314/2003 și Legea nr.189/1998 modificată
și completată prin Legea nr.108/2004 privind finanțele publice locale) se
specifică faptul că, la nivel național, nu există un buget public național de sine
stătător, care să se întocmească, să se aprobe și să se execute anual. Bugetul

14
public la nivel național se constituie printr -un sistem u nitar de bugete, care
funcționează separat .
Bugetul public consolidat , așa cum este el definit în Legea
responsabilității fiscal -bugetare nr. 69/20106 reprezintă ” ansamblul bugetelor
componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general
centralizat al unităților administrativ -teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului,
bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate
integral sau parți al din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat
și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice
finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite
externe contractate sau garanta te de stat și ale căror rambursare, dobânzi și
alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe
nerambursabile, precum și al altor entități clasificate în administrația publică,
agregate, consolidate și ajustate conform Regulamentulu i (UE) nr. 549/2013
pentru a forma un întreg ”.
În economiile moderne bugetul nu mai constituie doar un document în
care se înscriu veniturile și cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de un
an, ci este un plan financiar al nivelului macroeconom ic. El este un instrument
de previziune atât pe termen scurt, ca urmare a dimensionării veniturilor și
cheltuielilor publice pe un an calendaristic , cât și pe termen mediu, prin
elaborarea bugetelor program, mai ales pentru cheltuielile publice pentru
investiții.
Bugetul de stat concentrează cea mai mare parte a fondurilor bugetare, iar
în structura sa sunt grupate toate veniturile și cheltuielile publice, ordinare și
extraordinare, în conformitate cu clasificația bugetară aprobată prin Ordinul
Ministrului Finanțelor.

6 http://www.consiliulfiscal.ro/legea.htm , accesat în data de 14 martie 2018

15
Cele trei mari categorii de bugete cuprinse în sistemul bugetului public
sunt:
1. Bugetul de stat;
2. Bugetul asigurărilor sociale de stat;
3. Bugetele locale
4. Bugetele fondurilor speciale.
Prin aceste componente, bugetul public național are o sferă foarte largă,
oferind o imagine de ansamblu a tuturor veniturilor și cheltuielilor publice ale
țării. Totodată, în acest fel, el poate fi un instrument de informare a opiniei
publice și de control al Parlamentului în domeniul finanțelor publice, însumând
veniturile și cheltuielile din cele trei categorii de bugete.
Este important de subliniat că cele trei categorii de bugete care compun
bugetul public național sunt autonome7. Au venituri și cheltuieli proprii, se
elaborează și se aprobă distinct iar din p unct de vedere administrativ titularii
acestora au independență deplină. Aceste caracteristici sunt consfințite de
Constituție.
Conform Ordinului Ministerului de Finanțe nr. 1954/2005, clasificația
indicatorilor pentru bugetul de stat, așa cum a fost apro bată în 20178 are
următoarea structură (sintetic) :
Venituri :
I. Venituri curente ,
A. Venituri fiscale,
A1. I mpozit de venit, profit și câștiguri din capital ,
A11. Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice
– Impozit pe profit,
– Alte impozite pe venit, profit si castiguri din capital de la persoane
juridice

7 Tatiana Moșteanu, Buget și trezorerie publică , Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997, p. 9
8 http://www.mfinante.gov.ro/clasificatii.html?pagina=domenii , accesat în data de 14 martie 2018

16
A12. Impozit pe venit, profit, si castiguri din capital de la persoane fizice
– Impozit pe venit (venituri care pot fi din activități independente,
salarii, dividende, dobânzi, pensii etc)
– Cote si sume defalcate din impozitul pe venit
A13. Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital
A2. Impozit pe salarii – total – restan țe anii anteriori
A3. Impozite si taxe pe proprietate (impozit și taxa pe clădiri de la persoane
fizice, persoane juridice, impozit și taxa pe teren – persoane fizice și
juridice, t axe judiciare de timbru și alte taxe de timbru, Impozit pe
construcții, lte impozite si taxe pe proprietate ).
A4. Impozite si taxe pe bunuri si servicii
– Taxa pe valoarea adăugată
– Sume defalcate din tva
– Alte impozite si taxe generale pe bunuri si servicii
– Accize
– Taxe pe servicii specifice ( de ex. i mpozit pe spectacole )
– Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activități (de pildă, taxe pentru jocurile de noroc, taxe
și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare,
impozit pe mijloacele de transport etc)
A5. Impozit pe comertul exterior și tranzacțiile internaționale
– Venituri încadrate în resursele proprii ale bugetului U.E.
A6. Alte impozite si taxe fiscale
B. Contribuții de asigurări
– Contribuțiile angajatorilor
– Contribuțiile asiguraților
C. Venituri nefiscale

17
C1. Venituri din proprietate ( vărsăminte din profitul net al regiilor
autonome, încasări din cota reținută, conform codului penal, venituri din
concesiuni și închirieri etc )
– Venituri din dobânzi
C2. Vânzări de bunuri și servicii
– Venituri din prestări de servicii și alte activități (de ex. activități
cadastrale sau venituri din cercetare)
– Venit uri din taxe administrative, eliberari permise (t axe extrajudiciare
de timbru, taxe pentru eliberari de permise si certificate )
– Amenzi, penalități și confiscări
– Transferuri voluntare, altele decat subvențiile (d onații și sponsorizări )
II. Venituri din capital
– Venituri din valorificarea unor bunuri (v enituri din valorificarea unor
bunuri ale instituțiilor publice, din vânzarea locuințelor construite din
fondurile statului, din valorificarea activelor bancare etc )
III. Operațiuni financiare
– Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
IV. Subvenții
– Subvenții de la alte nivele ale administrației publice
– Subvenții de la bugetul de stat
Clasificația cheltuielilor este :
I. Cheltuieli de personal
– Cheltuieli salariale în bani
– Cheltuieli salariale în natură
– Contribuții
II. Bunuri și servicii
– Reparații curente
– Hrană
– Medicamente și materiale sanitare

18
– Bunuri de natura obiectelor de inventar
– Deplasări, detașări, transferări
III. Dobânzi
– Dobanzi aferente datoriei publice interne
– Dobanzi aferente datoriei publice ext erne
IV. Subvenții
– Subvenții pe produse
– Subvenții pe activități
V. Fonduri de rezervă
– Fond de rezerva bugetar ă la dispoziț ia guvernului
– Fond de interven ție la dispozi ția guvernului
– Fond de rezerv ă bugetar ă la dispozi ția autorit ăților locale
VI. Transferuri între unități ale administrației publice
– Transferuri curente
– Transferuri de capital
VII. Alte transferuri
VIII. Asistență socială (asigurări sociale, ajutoare sociale)
IX. Proiecte cu finan țare din fonduri externe nerambursabile aferente
cadrului financiar 2014 -2020
Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește distinct de bugetul de
stat și se aprobă de Parlament prin lege separată. Aceasta înseamnă că veniturile
ce se cuprind în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare
decât pentru cele pentru ca re sunt repartizate prin prevederile bugetului
respectiv. Totodată, revine o obligație mai fermă pentru organele asigurărilor
sociale de stat de a urmări cu deosebită grijă modul de stabilire și încasare a
veniturilor sale, pentru a se putea asigura plata pensiilor, ajutoarelor și a
celorlalte cheltuieli prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat. Bugetul
asigurărilor sociale de stat este alimentat din contribuția pentru asigurările
sociale plătită de angajatori, contribuția celor care beneficiază de bilete de

19
tratament balnear și de odihnă, contribuția salariaților pentru pensia
suplimentară și alte venituri. Cheltuielile acestui buget vizează protecția socială
și îmbracă forma pensiilor, trimiterilor la tratament, balnear și odihnă,
indemnizațiilor și ajutoarelor de asigurări sociale. Bugetul asigurărilor sociale
de stat este gestionat și administrat de Ministerul Muncii și solidarității Sociale
și al Ministerului Finanțelor.
Potrivit reglementărilor Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1954/2005,
cu modificările și completările ulterioare, structura veniturilor și cheltuielilor
bugetelor locale se prezintă conform clasificației bugetare.
Clasificația bugetului asigur ărilor sociale este:
Total venituri
I. Venituri curente
– Contribuții de asigurări (angajatori, angajați)
II. Venituri nefiscale
– Venituri din proprietate
– Venituri din dobânzi
– Vânzări de bunuri și servicii
III. Subvenții (de la alte nivele ale administrației publice, de la bugetul
de stat, subvenții de la UE)

1.1.2 . Veniturile bugetare
Venituri le bugetare sunt reprezentate preponderent de impozite și taxe.
Impozitul reprezint ă o plată obligatorie, general ă și definitiv ă efectuat ă de
către persoanele fizice sau juridice în favoarea statului, în cuantumul și la
termenele precis stabilite prin lege, f ără obliga ții din partea statului de a presta
plătitorului un echivalent, nici direct și imediat , nici indirect sau ulterior.
Literatura de specialitate reține câteva trăsături ale impozitului:
– impozitul se realizeaz ă numai în form ă bănească. Deși, de-a lungul istoriei
au existat și impozite în natur ă statele moderne percep impozitul numai în

20
form ă bănească, determinat de faptul c ă și cheltuielile publice se exprim ă și
se efectueaz ă în bani.
– caracterul obligatoriu înseamn ă că impozitul este o obl igație juridic ă,
respectiv obliga ție financiar bugetar ă în sarcina contribuabilului;
– este o obliga ție general ă deoarece se refer ă la grupe ori categorii de
contribuabili, stabilite de lege în mod general și impersonal, și nu la
subiec ți individual determina ți;
– impozitul este resurs ă de interes public, de aceea este natural numai în
favoarea bugetelor ublice;
– ca obliga ție general ă și impersonal ă, impozitul se stabile ște în mod
autoritar, prin lege;
– impozitul este prelevare b ănească fără o contrapresta ție direct ă și
imediat ă în favoarea statului.
În egală măsură, există un aspect de „reversibilitate ” a impozitului, în
sensul c ă sumele plăt ite cu titlu de impozit se reîntorc, sub form ă de servicii și
de alte avantaje publice, de care profit ă toți contribuabilii. Aceast ă
„reversibilitate" este îns ă general ă și nu se concretizeaz ă în raport cu un anumit
contribuabil.
Taxa este plata, efectuat ă de persoane fizice sau juridice, pentru servicii
sau activ ități prestate acestora de c ătre institu ții publice, sau pentru activit ăți
prestate în regim de serviciu de interes public.
Elementele specifice taxei sunt:
a) reprezint ă plata pentru servicii sau activit ăți determinate;
b) nu exist ă raport de echivalen ță între cuantumul taxei și valoarea
serviciului sau a activit ății prestate;
c) taxele sunt resurse de utilitate public ă,
d) subiectul pl ăitor al taxei este precis determinat din momentul când
solicit ă efectuarea serviciului sau activit ății publice, moment în care se
naște și obligația sa de plată a taxei, având, de regul ă caracter anticipativ.

21
Conform prevederilor Legii 500/2002 privind finan țele publice,
veniturile extrabugetare ale institu țiilor publice, finan țele din venituri
extrabugetare și aloca ții acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele
locale, în func ție de subordonare și integral din venituri extrabugetare se
încaseaz ă, se administrează , se contabilizeaz ă, și se utilizează de instituții le
publice în cauz ă potrivit normelor privind finan țele publice.
Aceste venituri provin din taxe, chirii, manifest ări culturale, valorific ări
ale produse lor din activit ăți proprii sau anexe, concursuri artistice, publica ții,
impresariat, exploatarea filmelor, presta ții editoriale, consulta ții și servicii
medicale, studii, proiecte, pre stări de servicii, lucr ări, exploat ații ale unor bunuri
pe care le au în administrare și altele.
Impozitele și taxele locale se stabilesc de c ătre consiliile locale ,
județe ne și de Consiliul General al Municipiului Bucureș ti, după caz, în
limitele și în condi țiile legii.
Din bugetele locale se fina nțează o serie de activități cum sunt cele din
învățământ, sănătate, cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă de
tineret, asisten ța socială , servicii de utilitate publică, agricultură și silvicultură ,
transporturi și comunica ții, etc.

1.1.3. Cheltuielile bugetare

Cheltuielile publice exprimă relațiile economico -sociale în formă
bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, și persoane juridice și
fizice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale
statului, în scopul în deplinirii funcțiilor acestuia. Conținutul economic al
cheltuielilor publice se află în strânsă legătură cu destinația lor.
Înscrierea cheltuielilor publice în bugetul general consolidat trebuie să

22
urmeze o serie de reguli printre care amintim9:
– cheltuie lile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate
de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale;
– nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din
acesta, dacă nu există bază legal ă pentru respectiva cheltuială;
– nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată,
plătită dacă nu este aprobată și nu are prevederi bugetare.
– Procesul bugetar parcurge patru etape, denumite și procedura bugetară:
– elaborarea proiectului de buget de către Ministerul Finanțelor Publice pe
baza propunerilor ordonatorilor de credite, a evoluției din perioada
premergătoare ș i a previziunilor pentru exercițiul următor,
– aprobarea proiectului de buget de către Parlament și ratificarea legii
bugetare anuale de către președintele României.
– executia bugetului este de fapt procesul de încasare a veniturilor bugetare
și de efectuare a cheltuielilor stabilite prin lege. Responsabilitatea pentru
execuția bugetului aparține Guvernu lui.
Execuția bugetară trebuie să respecte și ea o serie de principii, dintre care
enumerăm:
– autorizarea creditelor bugetare aprobate este acordată doar pe durata
exercițiului bugetar.
– alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori
principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate
și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
– creditele bugetare aprobate pentru un ordonato r principal de credite nu
pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de
credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol al
clasificației bugetare nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.

9 Cosmina Pitulice, Mariana Glăvan, Contabilitatea instituții publice din România , Ed. Contaplus, Bucureș ti,
2007

23
– virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificației
bugetare, atunci cand reglementările legale permit acest lucru, sunt în
competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul
propriu ș i bugetele instituțiilor subordo nate, și se pot efectua în limita a
10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal
de credite, care urmează a se suplimenta, cu cel puțin o lună înainte de
angajarea cheltuielilor. Aceste virări de credite bugetare, se pot efect ua
începând cu trimestrul al Ill -lea al anului bugetar.
– propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări,
detalieri ș i necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a
capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare de la care se
disponibilizează și, respectiv, a capitolului și subdiviziunii clasificației
bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare.
Închiderea execuției bugetare presupune, de fapt, elaborarea contului
general anual de execuție bugetară. Ministerul Finanțelor Publice elaborează
contul general anual de execuție a bugetului de stat și, respectiv, contul de
execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile
anuale de execuție a bugetului de stat, a bugetului asigur ărilor sociale de stat și
celelalte conturi anuale de execuție, până la data de 1 iulie a anului următor
celui de execuție. Contul general anual de execuție a bugetului de stat, a
bugetului asigurărilor sociale de stat și celelalte conturi anuale de execuț ie se
aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi. Î ncheierea
execuției bugetare are loc la data de 31 decembrie a fiecărui an, pentru
realizarea sa fiind necesară respectarea unor condiții stipulate expres în cadrul
Legii finanțe lor publice.
O prim ă regul ă vizeaz ă veniturile ne încasate și cheltuielile nepl ătite p ână
la data î nchiderii exerci țiului bugetar și care se vor încasa, respectiv pl ăti în
contul bugetului pe anul urmă tor. Dacă ordonatorii deț in credite neutilizate p ână
la data de 31 d ecembrie, atunci ele se anulează de drept. În ceea ce prive ște

24
disponibilit ățile din fonduri externe nerambursabile și cele din fonduri publice
aferente cofinan țării contribuț iei financiare a Comunit ății Europene r ămase în
conturile organismelor de implementare, acestea se reporteaz ă pentru exerciț iul
bugetar urm ător.
Conform prevederilor Legii 500/200210 privind finanțele publice,
finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice se asigură
astfel:
a) integra l din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz, în funcție
de subordonare;
b) din veniturile extrabugetare și alocațiile acordate de la bugetul de stat
sau de la bugetele locale, în funcție de subordonare;
c) integral din veniturile extrabuget are;
d) din fondurile speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite de lege a se
finanța din aceste fonduri.
Instituțiile publice pot beneficia de alocații bugetare nerambursabile,
granturi, obținute în sistem competitiv, pe care le cuprind în buget în scopul
realizării unor obiective sau programe în condițiile legii.
Instituțiile publice finanțate integral de la buget varsă veniturile realizate la
bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcție de subordonare.
Finanțarea cheltuielilor unor instituții publice, în special în domeniul
social -cultural, indiferent de subordonare, se asigură atât din bugetul de stat, cât
și din bugetele unor unități administrativ -teritoriale, numai în cazurile care, prin
legea bugetară anuală, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanțează din
fiecare buget.
Cheltuielile publice sunt influențate de:
– condițiile politice concrete în care se efectuează;
– forma de proprietate predominantă în economie;
– gradul de dezvoltarea economiei.

10 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_finantelor_publice.php , accesat ]n data de 17 martie 2018

25
Cheltuielile publice înglobează:
– cheltuieli publice efectuate de administrația centrală de stat din
fonduri bugetare și extrabugetare;
– cheltuieli ale colectivităților și o rganismelor locale;
– cheltuieli finanțate din fondurile de asigurări sociale de stat;
– cheltuieli ale organismelor internaționale efectuate din resursele
financiare prelevate de la membrii acestora.11

1.2. Execuția bugetului de stat

Execu ția bugetului de stat reprezintă operațiunile de încasare a veniturilor
și de realizare a cheltuielilor, așa cum acestea au fost aprobate de forul
legislativ.
Execuția bugetului are loc pe o perioadă de un an și constă în încasarea
veniturilor și efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget. Acest proces
antrenează participarea unui număr foarte mare de operatori bugetari, și anume:
a) aparatul fiscal, cu toat e structurile sale centrale și locale;
b) instituțiile bugetare centrale și locale;
c) unități administrativ -teritoriale.
Responsabilitatea pentru execuția bugetului, în conformitate cu proiectul
de buget aprobat de Parlament, revine Guvernului și în special Ministerului
Finanțelor.
Prevederile bugetare privind veniturile reprezintă limite minime de
realizat, cu excepția veniturilor din împrumuturi care constituie limite maxime
de atins.
La rândul lor, cheltuielile bugetare aprobate reprezintă limite maxime, ce
nu pot fi depășite, iar instituțiile publice care execută bugetul sunt obligate să
respecte întocmai destinațiile stabilite pentru fiecare alocație bugetară.

11 Neculai Lupu, Finanțe publice , Ed. Moldavia, 2 002, p. 28

26
Execuția de casă a bu getului este un complex de operațiuni care se referă
la încasarea, păstrarea și eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea
cheltuielilor publice locale. Acest proces presupune12, în practică, o succesiune
de acte, fapte și operațiuni, mai ales cu p rivire la încasarea, păstrarea și
eliberarea fondurilor bănești, în și din conturile bugetului de stat.
Procedura execuției bugetare cuprinde următoarele faze:
a. repartizarea pe trimestre a veniturilor și a cheltuielilor bugetare;
b. realizarea veniturilor bug etare;
c. efectuarea cheltuielilor bugetare;
d. execuția de casă a bugetului de stat.
Execuția bugetului de stat antrenează participarea unui număr foarte mare
de operatori bugetari, și anume:
– instituții bugetare centrale și locale;
– aparatul fiscal, cu toate st ructurile sale centrale și locale;
– unități administrativ -teritoriale .
Prima etapă constă în r epartizarea pe trimestre a veniturilor și a
cheltuielilor . Veniturile și cheltuielile aprobate prin bugetul de stat se
repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor
și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și a cheltuielilor bugetare se aprobă
astfel:
– de către Ministerul Finanțelor, pe capitole, la propunerea ordonatorilor
principali de credite (miniștri, președinți de consilii județene, primari);
– de către ordonatorii principali de credite, pentru bugetele unităților
subordonate.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare este
justifica tă de specificul activităților economico -sociale, fapt pentru care
indicatorii financiari nu se pot repartiza în mod egal pe semestre, trimestre sau

12 Neculai Lupu, Oana Grosu, Finanțe publice și fiscalitate, Ed. Tehnopress, Iași, 2009 , p. 55

27
luni ale anului. Ca urmare, veniturile și cheltuielile nu se pot realiza, respectiv,
efectua în mod uniform în cursul anului bugetar.
Astfel, există unități economice a căror activitate se desfășoară într -un
ritm relativ constant în tot cursul anului (în industrie, transporturi,
telecomunicații etc.), însă cu unele diferențieri ale producției de la un trimestru
la altul. De asemenea, există unități economice unde diferențele de la un
trimestru la altul sunt mai mari (construcții, comerț etc.).
Există și unități economice la care specificul activității impune efectuarea
de cheltuieli în unele trimestre ale anului , urmând ca producția și, respectiv,
veniturile să fie realizate în alte trimestre (agricultură).
În cazul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat13 pot apărea și aici
diferențieri. Astfel, sunt unele instituții cu un ritm constant de efectuare a
cheltuielilor (administrația de stat, organele judecătorești, sănătate publică etc.).
Sunt însă și instituții publice care au cheltuieli mai mari în unele trimestre și mai
mici în alte trimestre (învățământ, cultură, asigurări sociale etc.).
Toate aceste situa ții prezentate mai sus determină un dezechilibru
temporar între veniturile și cheltuielile bugetare, fapt ce se manifestă sub forma
unor goluri de casă în conturile Trezoreriei publice.
Repartizarea pe trimestre se face în scopul stabilirii unui echilibru, în
cadrul fiecărui trimestru, între veniturile și cheltuielile bugetare. În acest sens,
Trezoreria apelează și la alte surse de venit (surse complementare), pe termen
scurt, în afara veniturilor curente, pentru asigurarea resurselor de care instituțiile
statului au nevoie în mod continuu. O altă modalitate o constituie trecerea unor
categorii de cheltuieli în trimestrele următoare ale anului curent, în care există
posibilități de acoperire, din veniturile viitoare.
Cea de -a doua etapă este r ealizarea venit urilor bugetului de stat .
Veniturile bugetare sunt formate din impozite, taxe și contribuții sociale.

13 13 Neculai Lupu, Oana Grosu, Finanțe publice și fiscalitate, Ed. Tehnopress, Iași, 2009 , p. 56

28
Realizarea veniturilor bugetare presupune respectarea următoarelor norme
stabilite de legea finanțelor publice:
a) nici un impozit, taxă sau alte obligați i de natura acestora nu pot fi
înscrise în buget și încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;
b) legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor,
taxelor, contribuțiilor și a altor obligații ce urmează să se perceapă;
c) este interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de
contribuții directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.
Execuția bugetară se încadrează strict în anul fiscal care are aceeași
durată ca și exercițiul bugetar, atât pentru stat, c ât și pentru agenții economici.
A treia etapă în procesul bugetar constă în e xecuția cheltuielilor bugetului
de stat . Sumele aprobate prin legea bugetară anuală reprezintă credite bugetare,
fiind limite maxime, care nu pot fi depășite.
Creditele bugetare s unt nerambursabile și nepurtătoare de dobândă. Ele
vizează finanțarea bugetară definitivă și gratuită.
Execuția cheltuielilor bugetare respectă unele principii formulate în
Legea finanțelor publice, și anume:
a) Creditele bugetare pentru cheltuielile fiecă rui exercițiu bugetar precum
și structura funcțională și economică a acestora se prevăd și se aprobă prin
legile bugetare anuale. Cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezintă limite
maxime ce nu pot fi depășite, instituțiile publice fiind obligate s ă respecte și
destinațiile stabilite pentru aceste cheltuieli;
b) Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului
bugetar, conform principiului anualității;
c) Alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori
principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu
pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli;
d) Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu
pot fi virate și utilizate pentru finanțarea alt ui ordonator principal de credite. De

29
asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol bugetar nu pot fi utilizate
pentru finanțarea altui capitol;
e) virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificației
bugetare (adică subcapitol e, titluri, articole etc.) care nu contravin legii sunt în
competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și
bugetele instituțiilor subordonate și se pot efectua în limita a 10% din
prevederile capitolului bugetar, după care, se pot suplimenta, cu cel puțin o lună
înainte de angajarea cheltuielilor. Cifrele de mai sus pot fi suplimentate în limita
a 5% din prevederile programului, cu acordul Ministerului Finanțelor Publice;
f) Virările de credite bugetare, menționate anterior, se pot efectua
începând cu trimestrul al III -lea al anului bugetar;
g) Sunt interzise virările de credite bugetare de la capitolele care au fost
majorate din Fondul de rezervă bugetară și Fondul de intervenție la dispoziția
Guvernului;
h) Propunerile de viră ri de credite bugetare sunt însoțite de justificări,
detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a
capitolului și subdiviziunii de la care se disponibilizează și, respectiv, a
capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare la care se suplimentează
prevederile bugetare;
i) Ordonatorii principali de credite transmit lunar la Ministerul Finanțelor
Publice, în termen de cinci zile de la închiderea lunii, situația virărilor de credite
bugetare aprobate.
Etapele parcurse în execu ția cheltuielilor publice sunt următoarele:14
1) Deschiderea de credite bugetare reprezintă prima operațiune care se
efectuează în procedura execuției cheltuielilor bugetare, prin care se
declanșează procesul de folosire a resurselor bugetare. Ea constă într-o
comunicare de aprobare dată ordonatorului principal de credite de către
Ministerul Finanțelor Publice prin Trezoreria statului, în limita căreia se pot

14 Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , cu modificările și completările ulterioare .

30
efectua repartizări de credite bugetare și plăți. În acest fel, sumele
corespunzătoare creditelor bugetare sunt trecute din conturile bugetului de stat
în conturile ordonatorilor principali de credite, care, în felul acesta au
posibilitatea de a utiliza efectiv fondurile respective pe destinațiile prevăzute în
buget.
2) Angajamentul bugetar reprezintă etapa care generează obligația unei
instituții publice de a plăti o sumă de bani unui terț pe baza unui act juridic
(lege, contract, ordin al ministrului, hotărâre judecătorească). El este o
consecință a deciziei luate în mod deliberat de un organ al admi nistrației de stat.
Există și cazuri în care angajarea se produce în urma unor decizii ale
Parlamentului sau ale Guvernului:
– majorarea salariilor unor categorii de funcționari publici;
– indexarea periodică și acordarea compensațiilor bănești primite de
populație de la buget.
Competența angajării cheltuielilor aparține conducătorilor instituțiilor
publice, în calitate de ordonatori de credite.
Angajarea este etapa cea mai importantă în execuția cheltuielilor, de care
depinde încadrarea lor în limitele cre ditelor bugetare aprobate.
Lichidarea cheltuielilor reprezintă acea fază în procesul execuției
bugetare în care se verifică existența angajamentelor, se determină sau se
verifică realitatea sumei datorate, se verifică condițiile de exigibilitate ale
angaja mentului pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile
respective.
Lichidarea sau constatarea lichidității este operația prin care se constată
serviciul făcut în favoarea instituției publice și se determină suma de plată.
Concret, se verif ică cuantumurile bănești ale fiecărei cheltuieli bugetare spre a
stabili dacă acestea sunt reale, certe și exigibile, deoarece, numai dacă se
întrunesc aceste condiții, sumele de bani pot fi folosite de către titularii
creditelor. Această operațiune se baz ează pe acte justificative și pe efectuarea

31
reală a livrărilor de bunuri ori a prestărilor de servicii pentru instituțiile publice
care trebuie să plătească.
Ordonanțarea cheltuielilor reprezintă acea fază în care se confirmă că
livrările de bunuri și de s ervicii au fost efectuate sau alte creanțe au fost
verificate și că plata poate fi realizată.
Ordonanțarea reprezintă actul administrativ financiar prin care se dispune
plata sumelor de bani, prin emiterea ordinului de plată (a dispoziției) în favoarea
furnizorului de mărfuri sau de servicii.
Instrumentele de plată (ordinul sau dispoziția de plată) trebuie să fie
însoțite de documentele justificative care să certifice exactitatea sumelor de
plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele aseme nea, conform
angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către
contabil și de către șeful compartimentului financiar -contabil.
Plata sau utilizarea creditelor bugetare reprezintă actul final prin care
instituția publică își achit ă obligațiile sale față de terți.
Execuția de casă a bugetului de stat sau operațiunile de trezorerie
presupune milioane de operațiuni derulate prin sistemul de conturi deschise
pentru bugetul de stat sau de legătură cu bugetul de stat la Trezorerie a
plătitorilor de venituri, a beneficiarilor de credite bugetare, a sistemului bancar
antrenat în efectuarea operațiunilor respective. Odată cu execuția de casă a
bugetului public se pot urmări și alte obiective legate de execuție, și anume:
– supervizarea p lăților și a încasărilor;
– gestiunea disponibilităților bugetare;
– asigurarea informației pentru înregistrarea în contabilitate a fluxurilor
bugetare;
– întocmirea rapoartelor periodice asupra îndeplinirii prevederilor
bugetare.
Execuția de casă a buget elor locale se efectuează prin unitățile teritoriale
ale trezoreriei statului, evidențiindu -se în conturile distincte, astfel:

32
1. venituri bugetare, pe structura clasificației bugetare;
2. cheltuieli, în limita creditelor bugetare aprobate și a destina ției
stabilite;
3. alte operațiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare, dispuse
de aceștia;
4. veniturile extrabugetare și cheltuieli dispuse din aceste venituri, pe
instituții publice locale și categorii de resurse.15
Situațiile și raportările privind rezultatele execuției bugetare sunt:
– dări de seamă trimestriale;
– sinteza anuală a veniturilor și cheltuielilor publice locale;
– conturi anuale ale execuției bugetare.
Execuția bugetelor locale cuprinde actele și opera țiunile de realizare a
veniturilor și de efectuare a cheltuielilor prevăzute și autorizate prin actele
decizionale de aprobare a acestor bugete.
Execuția părții de venituri a bugetelor locale este urmărită de către
perceptorii și casierii din comune, de către funcționării serviciilor de impozite,
taxe și alte venituri din organele financiare ale celorlalte unități administrativ –
teritoriale.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale
sau prin unitățile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale
prevăzute de normele juridice în vigoare, să finanțeze cheltuielile acestor bugete
în limita creditelor bugetare aprobate.
Execuția părții de cheltuieli a bugetelor locale se bazează, la fel ca și
execuția părții de c heltuieli a bugetului statului, pe procedeul „creditelor
bugetare" întrebuințate cu aprobarea unor ordonatori de credite.
Procesul de repartizare se derulează astfel:
– repartizarea efectuată de către ordonatorii principali între bugetul

15 Lefter Chirică, Bănuț Alexandru, Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie , Ed. Economică,
p.227

33
propriu și bug etele ordonatorilor subordonați;
– repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari ai creditelor
bugetare aprobate pe unitățile subordonate și a celor cuprinse în bugetul
propriu;
– ordonatorii terțiari utilizează creditele ce le -au fost repartiz ate.
Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale și ale instituțiilor publice
finanțate din aceste bugete este supusă condițiilor specifice procedurii de
angajare, constatare a lichidității, ordonanțare și plată a tuturor cheltuielilor din
bugetul statu lui.
Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă
contabile asupra execuției bugetare pe care le transmit Ministerului Finanțelor,
prin Direcțiile generale ale finanțelor publice. Metodologia de elaborare și de
execuție a bugete lor locale se stabilește de către Ministerul Finanțelor Publice16.

1.2.1. Încasarea veniturilor sau funcția fiscală a statului

După cum am arătat în subcap. 1.1.2, veniturile bugetare sunt formate din
impozite, taxe și contribuții sociale.
Funcția fiscală a statului reprezintă, în fapt, procesul de stabilire și
colectare a impozitelor, proces ce cuprinde 4 etape s uccesive17 și anume:
așezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere și perceperea propriu -zisă a
impozitului.
1. Așezarea impozitului se referă la identificarea și dimensionarea
(stabilirea) materiei impozabile de care dispune o persoană juridică
sau fizică și care este supusă impozitării potrivit legilor fiscale
specifice naturii sursei de venit.

16 Lefter Chirică, Bănuț Alexandru, Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie , Ed. Economică,
p.227
17 http://www.academiacomerciala.ro/ , accesat în data de 19 martie 2018

34
2. Lichidarea constă în determi narea cuantumului impozitului datorat de
o persoană fizică și juridică în funcție de mărimea (volumul) materiei
impozabile, de cotele de impozit și alte condiții prevăzută de actul
normativ care reglementează fiecare impozit în parte.
3. Emiterea titlului de percepere a impozitului este operațiune a prin care
se înscriu într -un document (dispoziție) în baza căruia se autorizează
perceperea impozitului ca venit și care reprezintă titlu de încasare sau
un titlu executoriu de încasare prin procedure specifice exe cutării
silite, în cazul în care contribuabilul nu își achită din proprie inițiativă
obligația față de buget.
4. Perceperea impozitului constă în încasarea efectivă a acestuia în
cuantumul și la termenele stabilite, operațiune prin care se sting
obligațiile fiecărui contribuabil față de buget, încasarea realizânduse
de către unitățile trezoreriei statului.
Încasarea veniturilor bugetare presupune respectarea următoarelor norme
stabilite de legea finanțelor publice18:
a) nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acestora nu pot fi
înscrise în buget și încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;
b) legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor,
taxelor, contribuțiilor și a altor obligații ce urmează să se perceapă;
c) este i nterzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de
contribuții directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.
Încasarea veniturilor la bugetul statului se realizează printr -o serie de
metode, dintre care amintim:
1) Calcularea și plata d irectă de către contribuabil.
În acest caz, plătitorii de impozite au obligația să evalueze obiectul
impozabil, să calculeze impozitul și să -l vireze la organul fiscal, în contul
bugetului de stat, la termenele legale, conform exigibilității plății. De p ildă,

18 Lupu Neculai, Grosu Oana , Finanțe publice și fiscalitate , Suport de curs, Bacău, 2017, p. 54

35
lunar, plătitorii de TVA întocmesc documentul ”Decontul lunar de plată a
TVA ”, în care se efectuează toate calculele specifice ale impozitului, din care
rezultă obligația de plată sau dreptul de ramburs are din partea organului fiscal.
Tot lunar, ope ratorii economici sau de stat care au ca obligație de plată accizele,
calculează cuantumul acesteia iar trimestrial există obligația calculului și al
plății impozitului pe profit.
Calculația și plata directă este metoda cea mai folosită. Ea se bazează pe
răspunderea ce revine direct plătitorilor de a calcula și vira impozitul datorat.
2) Calculul, reținerea și virarea la bugetul de stat a impozitului datorat de
către o terță persoană19. Această metodă se mai numește stopaj la sursă. Este
cazul impozitului pe salarii și a impozitului pe unele venituri din activități
independente.
În cazul impozitu lui pe salarii, operatorii privați sau de stat, calculează
lunar, pe baza statelor de plată , impozitele datorate de salariați și virează sumele
respective la organul fiscal, în contul bugetului de stat.
3) Impunerea și debitarea de către organele fiscale. În acest caz, organele
fiscale dispun de datele necesare evaluării obiectului impozabil pe
care le deține în evidența sa, calculează impozitele și deschid un rol
fiscal pentru fiecare contribuabil din localitatea respectivă. Este cazul
pentru unele forme ale impozitului pe venit și pentru impozitele și
taxele locale.
Veniturile cuvenite bugetului se încasează în contul trezoreriei astfel:
a) prin virarea sumelor din inițiativa agenților economici din conturile lor
deschise la bănci în contul trezoreriei în raza căreia unitatea își are domiciliul
fiscal;
b) plata în numerar direct la casieria trezoreriei de către contribuabili,
precum și încasarea prin agenți fiscali;

19 Lupu Neculai, Grosu Oana , Finanțe publice și fiscalitate , Suport de curs, Bacău, 2017 , p. 56

36
Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite și evidențiate distinct pe
fiecare buget și anume:
– veniturile bugetului de stat;
– veniturile bugetului asigur ărilor sociale de stat;
– veniturile bugetelor locale.
În cadrul fiecărui buget se asigură evidența realizării veniturilor pe surse
de venituri respectiv pe capitolele și subcapitolele din clasi ficația bugetară
aprobată de Ministerul Finanțelor Publice, precum și pe plătitori (agenți
economici, instituții publice, contribuabili persoane fizice). Ca urmare, prin
sistemul de codificare și deschidere a conturilor de venituri, se asigură
urmărirea, în cadrul fiecărei trezorerii a veniturilor pe fiecare buget în parte, pe
capitolele și subcapitolele de venituri în cadrul acestuia precum și pe plătitor i
(persoane juridice și fizice).

1.2.2. Execuția cheltuielilor publice sau funcția bugetară

Execuția cheltuielilor publice sau funcția bugetară a statului presupune
parcurgerea a patru etape al căror scop este respectarea destinației și a
cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare. Aceste
etape sunt deschiderea de credite bugetare , lichidarea, ordonanțarea și plata
propriu -zisă.
1. Deschiderea de credite bugetare reprezintă prima operațiu ne care se
efectuează în procedura execuției cheltuielilor bugetare, prin care se
declanșează procesul de folosire a resurselor bugetare. Ea constă într -o
comunicare de aprobare dată ordonatorului principal de credite de către
Ministerul Finanțelor Publice prin Trezoreria statului, în limita căreia se
pot efectua repartizări de credite bugetare și plăți. În acest fel, sumele
corespunzătoare creditelor bugetare sunt trecute din conturile bugetului
de stat în conturile ordonatorilor principali de credite, car e, în felul acesta

37
au posibilitatea de a utiliza efectiv fondurile respective pe destinațiile
prevăzute în buget20.
2. Angajamentul bugetar21 reprezintă etapa care generează obligația unei
instituții publice de a plăti o sumă de bani unui terț pe baza unui act
juridic (lege, contract, ordin al ministrului, hotărâre judecătorească). El
este o consecință a deciziei luate în mod deliberat de un or gan al
administrației de stat. Există și cazuri în care angajarea se produce în
urma unor decizii ale Parlamentului sau ale Guvernului:
– majorarea salariilor unor categorii de funcționari publici;
– indexarea periodică și acordarea compensațiilor bănești primite
de populație de la buget.
Competența angajării cheltuielilor aparține conducătorilor
instituțiilor publice, în calitate de ordonatori de credite.
Angajarea este etapa cea mai importantă în execuția cheltuielilor,
de care depinde încadrarea lor în l imitele creditelor bugetare
aprobate.
3. Lichidarea este operațiunea prin care se verifică și se constată realizarea
furnizării bunurilor, a execuției lucrărilor și/sau a serviciilor prestate, în
urma recepțiilor efectuate, în funcție de care se stabilește cu antumul sumelor
ce urmează a fi achitate din creditul bugetar aprobat. Lichidarea trebuie
fundamentată pe bază de documente justificative – facturi, avize de însoțire,
procese verbale de recepție, situații de lucrări.
4. Ordonanțarea este actul de emitere, d e către instituția publică, a ordinului
de plată, prin care, pe baza evaluării realizate prin lichidare, se dispune plata
unei sume de bani din alocația bugetară în favoarea unui terț, operațiune
care va fi deasemenea vizată de către controlul financiar pr eventiv.

20 Lupu Neculai, Grosu Oana , Finanțe publice și fiscalitate , Suport de curs, Bacău, 2017, p. 54
21 idem

38
5. Plata presupune achitarea efectivă de către instituția publică a sumei
datorate către furnizori sau creditori pentru stingerea obligațiilor bănești față
de aceștia pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări și/sau serviciile
prestate. Deru larea plăților se realizează prin unitățile teritoriale ale
trezoreriei statului și care la rândul lor, înainte de a debita contul instituției
publice deschis la trezoreria unde aceasta este arondată, efectuează un
control bugetar prealabil, verificând înc adrarea în prevederile bugetului de
venituri și cheltuieli al acesteia aprobat de cei competenți, încadrarea în
limita creditelor deschise pentru o anumită perioadă și pe destinații distincte
(în special a celor privind cheltuielile salai iale și a celor d e capital) și chiar
verificarea documentelor justificative (facturi, situații de lucrări state de
piață, achitarea obligațiilor bugetare etc.)
Trebuie specificat faptul că, creditele bugetare sunt nerambursabile și
nepurtătoare de dobândă. Ele vizează finanțarea bugetară definitivă și gratuită22.
Există o serie de principii care stau la baza execuției bugetului, atât din
prisma încasării veniturilor cât și al execuției cheltuielilor. Aceste principii
sunt23:
1. Principiul universalității. Conform acestu i principiu, veniturile și
cheltuielile publice trebuie înscrise în bugetul de stat cu sumele lor
globale/totale. Totodată, acest principiu presupune ca toate veniturile
publice și toate cheltuielile publice să se realizeze numai în cadrul
bugetului public .
Avantajele principiului sunt definite astfel24:
– În primul rînd, elaborarea bugetului public în baza acestui principiu
permite cunoașterea cât mai exactă a volumului total al veniturilor și
cheltuielilor publice;

22 Lupu Neculai, Grosu Oana , Finanțe publice și fiscalitate , Suport de curs, Bacău, 2017, p. 56
23 Art. 7-13 din Legea finanțelor publice nr. 273/2006, ap. în M. Of. Nr. 627 din 20 iulie 2006
24Tatiana Moșteanu, Buget și trezorerie publică , Ed. Didactică și Enciclopedică, București, 1997

39
– În al doilea rând, permite cunoașterea corelației care există între anumite
venituri și anumite cheltuieli care se află în strânsă conexiune.
– În al treilea rând, respectarea acestui principiu permite, conform Legii
menționate, controlul Parlamentului asup ra cuantumului total al veniturilor
și cheltuielilor.
2. Principiul unității se referă la faptul că, atât veniturile cât și
cheltuielile bugetare se înscriu într -un singur document pentru a se asigura
utilizarea eficientă și o cât mai bună monitorizare a fondurilor publice
locale. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigură o
prezentare de ansamblu și deci o cunoaștere clară a situației finanțelor
publice, adică a surselor de venituri și a destinației cheltuielilor, precum și
a formei ech ilibrate sau deficitare a bugetului. Unitatea bugetar ă permite
exercitarea controlului de către Parlament asupra politicii guvernului
privind perceperea impozitelor și modul de cheltuire a fondurilor publice,
cât și asupra utilității și oportunității măsur ilor sociale și economice pe care
le inițiază.
3. Principiul anualității constă în aceea că, veniturile și cheltuielile
bugetare sunt aprobate pe o perioadă de un an care corespunde unui
exercițiu bugetar. Mai exact, toate operațiunile de încasări și plăț i efectuate
în cursul unui an bugetar în contul unui buget public, aparțin exercițiului
corespunzător de execuție a bugetului respectiv. Și în cazul bugetelor
locale, anul bugetar coincide cu anul calendaristic, dar procesul bugetar se
întinde pe durata a mai bine de doi ani.
4. Principiul echilibrului bugetar se referă, în principiu, la faptul că
veniturile trebuie să fie egale cu cheltuielile. În ceea ce privește bugetele
locale, legiuitorul statutează că, cheltuielile unui buget local se acoperă
integra l din veniturile bugetului respectiv. Prin aceasta se dorește
realizarea unui nou pas spre autonomia financiară a unităților
administrativ -teritoriale, dar și instituirea unei discipline financiare ferme

40
care să nu împovăreze suplimentar bugetul de stat pr in intermediul sumelor
pe care acesta le alocă pentru echilibrarea bugetelor locale.
5. Principiul publicității se referă la faptul că procesul bugetar trebuie să fie
deschis și transparent, fapt ce se realizează prin publicarea în presa locală
sau afișar ea la sediul autorității administrației publice locale respective a
proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia. Tot în
realizarea principiului publicității, legea invită cetățenii la dezbaterea
publică a proiectului de buget loca l, precum și la depunerea de contestații
în legatură cu acesta, în vederea aprobării. De asemenea, transparența
procesului bugetar se mai realizează și prin obligativitatea prezentării în
ședință publică a contului anual de execuție a bugetului local.
6. Principiul specializării bugetare constă în faptul că veniturile și
cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de
proveniență și pe categorii de cheltuieli grupate după natura lor economică
și după destinație. Individualizarea pozițiil or privind veniturile și
cheltuielile publice ce urmează să se efectueze, pe baza unor criterii
definite, semnifică specializarea bugetară. În plus, Parlamentul aprobă
nivelul cheltuielilor ca limite maxime, care, pentru fiecare destinație,
reprezintă cred itele bugetare. Plățile se pot efectua astfel, din conturile
deschise fiecărei cheltuieli aprobate, în cadrul limitelor reprezentând
creditele bugetare.
7. Principiul unității monetare se referă la faptul că toate operațiunile
monetare se exprimă în moned ă națională, fapt valabil în cazul tuturor
bugetelor publice.
Alături de principiile enumerate, Legea finanțelor publice stabilește și o
serie de reguli bugetare care sunt aplicabile procesului bugetar . Aceste reguli
sunt25:

25 Art. 14 din Legea finanțelor publice nr. 273/2006, ap. în M. Of. Nr. 627 din 20 iulie 2006

41
a) se interzice efectuarea de plăți direct din veniturile încasate, cu excepția
cazurilor în care legea prevede astfel;
b) cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate
de autorizările conținute în legi specifice și în legile buget are anuale;
c) nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în vreun buget local și nici nu poate fi
angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru
respectiva cheltuială;
d) nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajat ă,
ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și nu are
prevederi bugetare și surse de finanțare;
e) după aprobarea bugetelor locale pot fi adoptate acte normative cu
implicații asupra acestora, dar cu precizarea surselor de aprobare a
diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente
exercițiului bugetar pentru care s -au aprobat bugetele locale respective.

1.3. Rolul Trezoreriei Publice în execuția bugetului de stat

Trezoreria finanțelor publice a fost concepută ca o instituție financiară
prin care sectorul public își efectuează operațiunile de încasări și plăți, asupra
cărora Ministerul Finanțelor Publice exercită controlul fiscal și financiar
preventiv. Trezoreria p ublică cuprinde totalitatea resurselor de care dispune
statul. Ea nu se limitează, însă, numai la execuția bugetului de stat.
Ca un scurt istoric, ”actul de naștere” al Trezoreriei publice se situează la
începutul anilor 1990, mai exact în 1992 iar cadrul prielnic a fost reorganizarea
sistemului bancar.
Până în 1990, execuția de casă a bugetului de stat se efectua prin Banca
Națională, care avea sta bilite, prin lege, o serie de atribuții printre care amintim:
1 încasarea veniturilor bugetare și evidența acestora pe capitole,
subcapitole, plătitori, efectuarea plăților de casă, pe capitole de cheltuieli,

42
pe ministere și instituții subordonate;
2 exercit area controlului asupra eliberării fondurilor de la bugetul de stat în
numerar și în cont către instituțiile publice pentru acoperirea cheltuielilor
aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinații de Ministerul
Finanțelor Publice;
3 păstrarea conturilor de disponibilități ale bugetelor locale, ale instituțiilor
publice pentru mijloace extrabugetare și fondurile cu destinație specială;
4 transmiterea informațiilor către Ministerul Finanțelor privind execuția
bugetului de stat.
Funcțiile de baz ă ale trezoreriei finanțelor publice sunt următoarele:
– casier (casierie) al sectorului public prin care se asigur ă încasarea
veniturilor bugetare, efectuarea plăților în numerar sau pe calea
decontărilor cât și păstrarea disponibilităților;
– asigurarea execu ției de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor
sociale de stat și a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a
mijloacelor extrabugetare, reflectate în încasarea veniturilor din impozite
și taxe de la agenții economici și contrib uabili (persoane fizice) precum și
în efectuarea plăților dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor
bugetare aprobate;
– exercitarea operativ ă a controlului financiar preventiv asupra încasării
veniturilor cât și a încadrării cheltuielilor dis puse de ordonatorii de
credite în conformitate cu prevederile și destinația aprobată prin bugetele
de venituri și cheltuieli;
– efectuarea opera țiunilor de decontare în contul instituțiilor publice
precum și păstrarea disponibilităților acestora, în urma constituirii șj
utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;
– atragerea disponibilit ăților din economie (de la agenți economici,
instituții financiare și populație) pe calea constituirii de depozite cât și
prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare

43
pentru reabilitarea și retehnologizarea unor sectoare din economie, pentru
acoperirea deficitului bugetar, ș.a;
– efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilit ăților statului
existente în mod temporar în conturile trezoreriei finanțelor publice;
– gestionarea datoriei publice, reflectat ă atât în primirea împrumuturilor
interne și externe cât și în folosirea acestora conform destinației
prevăzute în contractele încheiate, precum și în rambursarea la scadență a
creditelor și plata dobânzilor aferente .
Institu țiile publice realizează, în condițiile legii, venituri și din activitatea
proprie respectiv din prestări servicii, executări de lucrări și din valorificări de
produse s.a., către operatori pri vați sau populație de la care încasează
contravaloarea acestora.
Destina ția veniturilor realizate din activitatea proprie de către instituțiile
publice este reglementată prin lege și anume:
1) se vars ă integral ca venituri la bugetul de stat sau local, în fun cție de
subordonare, de către instituțiile fin anțate integral din buget, redu cându -se astfel
efortul bugetar;
2) se utilizeaz ă pentru acoperirea cheltuielilor proprii ale instituțiilor, peste
alocațiile bugetare acordate prin bugetul de stat sau bugetele locale, în funcție de
subordonare;
3) se utilizeaz ă ca mijloace extrabugetare sau fonduri speciale în cazul
instituțiilor publice finanțate din venituri extrabugetare sau din fonduri speciale.
Nu se efectuează plăți direct din încasările efectuate, aceste încasări urmând a se
depune ia trezorerie.
În funcție de regimul legal al destinației veniturilor instituțiilor publice,
operațiunile de încasare și vărsare a veniturilor proprii, se efectuează astfel:
1) încasarea veniturilor proprii, în numerar prin casieria instituției. Pentru
veniturile provenite din lucrările și serviciile executate către populație, care sunt

44
încasate în numerar, prin casieria proprie se eliberează "chitanță" potrivit
normelor în vigoa re.
Veniturile proprii încasate prin casieria instituției publice, se depun în
conturile corespunzătoare deschise la trezorerie potrivit destinației stabilite de
reglementările în vigoare. în acest scop, se procedează astfel:
a) institu ția comunică, prin a dresă scrisă, trezoreriei suma în numerar care
urmează a fi depus ă în conturi distincte, potrivit destinației legale a acesteia și
anume:
– suma se vars ă în contul de venituri ale bugetului (de stat, asigurărilor
sociale după caz) deschis pe capitol și subca pitol bugetar cât și pe instituții, în
cazul în care veniturile sunt de virat la buget;
– suma se depune în contul de cheltuieli bugetare al instituției publice, în
cazul în care veniturile, potrivit legii, se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor
proprii ale instituției;
– suma se vars ă în contul de mijloace extrabugetare, în cazul în care s -a
prevăzut prin lege, această destinație.
b) adresa de comunicare trimis ă de instituția publică, este verificată de
compartimentul încasarea și evidența veniturilor din cadrul trezoreriei, care
stabilește și contul în care se varsă suma, după care, se transmite cu viza
casieriei către plătitor în vederea încasării sumei și eliberarea "chitanței".
2) încasarea prin virarea directă în contul de venituri al instituțiilor publice.
Instituțiile publice pot încasa contravaloarea serviciilor prestate, lucrărilor
executate sau bunurilor livrate către unitățile beneficiare pe baza documentelor
justificative.
Fiecare trezorerie are obliga ția de a exercita controlul asupra încasării la
termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetelor locale sau bugetului
asigurărilor sociale, după caz, de către agenții economici, instituții publice sau
contribuabili (pe rsoane fizice).
Cu ocazia controlului se verific ă și se analizeaz ă următoarele aspecte:

45
a) temeiul legal prin care s -a stabilit obliga ția vărsării de impozite și taxe
către buget.
b) respectarea reglementarilor în vigoare privind v ărsarea impozitelor și
taxelor pe bugete, precum și încadrarea veniturilor pe capitole și
subcapitole prevăzute de clasificația bugetară aprobată.
c) respectarea termenelor de v ărsare a impozitelor, taxelor si a altor
venituri.
Deschiderea creditelor bugetare se efectuează prin intermediul
Trezoreriei.
Potrivit legii finan țelor publice, (Legea nr. 500/2002) cheltuielile
prevăzute pe capitole și articole de cheltuieli au destinație precisă și limitată, iar
cheltuielile de personal se prezintă distinct d e cheltuielile materiale. Î n cadrul
fiecărui capitol de cheltuieli bugetare, prin legea bugetară anuală (prin anexe
distincte) sunt prevăzute și aprobate următoarele categorii principale de
cheltuieli26:
a) cheltuieli curente, desf ășurate pe:
– cheltuieli de personal;
– cheltuieli materiale și servicii;
– subven ții;
– rezerve;
– transferuri.
b) cheltuieli de capital
c) ramburs ări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite.
Acordarea fondurilor de la bugetul de stat se face numai în limita creditelor
bugetare și potrivit destinațiilor aprobate, ținând seama de gradul de folosire a
resurselor deschise anterior, cu respectarea dispozițiilor legale care
reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Ordonatorii de credite,

26 Legea nr. 500/2002, https://lege5.ro/Gratuit/geydsnjzgu/legea -nr-500-2002 -privind -finantele -publice , accesat
în data de 23 martie 2018

46
conform legii, au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale în
vigoare.
Angajarea și efectuarea cheltuielilor din sumele aprobate prin bugetul de
stat, se poate aproba de ordonatorul de credite și se efectuează numai cu viza
prealabilă pentru controlul preventiv intern acordată de conducătorul
compartimentului financiar -conta bil sau a altor persoane împuternicite cu
exercitarea controlului financiar preventiv.
Este interzis ă efectuarea de plăți direct din veniturile încasate pentru
bugetul de stat, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
În vederea deschiderii creditelor buge tare aprobate, ordonatorii principali
de credite procedează ținând seama de normele metodologice elaborate în acest
scop de Ministerul Finanțelor Publice astfel:
– Întocmesc "cererea de deschidere a creditelor bugetare" (formular tipizat)
pentru fiecare capitol sau subcapitol de cheltuieli, aprobat prin lege, cu
defalcarea pe:
– cheltuieli curente (de personal, materiale subven ții și
transferuri);
– cheltuieli de capital.
– Cererea însoțită de "Nota justificativă" (formular tipizat) cât și de
"Dispoziția bugetară pentru repartizarea creditelor" aferentă cheltuielilor proprii,
precum și pentru instituțiile din subordine, este transmisă spre aprobare Direcției
contabilității publice di n Ministerul Finanțelor Publice "Cererile pentru
deschiderea creditelor bugetare" se verifică urmărindu -se:
– încadrarea sumelor solicitate în creditele aprobate;
– completarea corect ă a datelor din formular și semnătura persoanelor
autorizate;
– înscrierea și codificarea conturilor corespunzător clasificației

47
bugetare a cheltuielilor bugetului de stat și planului de conturi pentru
activitatea trezoreriei;
– verificarea "notelor justificative" pentru categoriile de credite
înscrise în cerere, în scopul stabilirii disponibilităților, a cheltuielilor
preliminate și pe această bază determinarea mărimii creditelor care
pot fi deschise;
– încadrarea valorii totale a Dispoziției bugetare de repartizare a
creditelor, în totalul creditului bugetar și pe subdiviziunile acest uia.
Direc ția Contabilității Publice din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, după
verificarea și aprobarea în condițiile l egii, a cererilor de deschidere a creditelor
bugetare, confirmă deschiderea creditelor pentru trimestrul respectiv, atât
Ordonatorilor principali de credite cât și Direcțiilor de trezorerie și contabilitate
publică județene și corespunzător procedează la înregistrarea operațiunii în
contabilitatea proprie.
În continuare, Direcțiile de trezorerie și contabilitate publică jude țene,
după verificarea Dispozițiilor bugetare de repartizare a creditelor primite de la
Ministerul Finanțelor Publice, -Direcția Contabilității Publice, confirmă și
clarifică eventualele nereguli cu aceasta, după care, grupează și transmite
documentele (Di spozițiile bugetare…) primite către trezoreriile, municipale,
orășenești, din județ, care deservesc instituțiile publice pentru care au fost
deschise creditele bugetare.
Trezoreriile municipale, or ășenești și comunale verifică documentele
primite, confirmă primirea lor către Direcția de trezorerie și contabilitate publică
județene, după care trece ia înregistrarea operațiunilor în contabilitatea proprie cu
respectarea metodologiei în vigoare.
În caz ul în care Ordonatorii principali de credite (ministerele)
repartizează creditele bugetare direct ordonatorilor secundari de credite aceștia
au obligația să prezinte "Dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor"
deschise pentru instituțiile public e din cadrul județului la Direcția de trezorerie și

48
contabilitate publică județeană, care ie verifică și le transmite cu borderou la
trezoreriile municipale, orășenești sau comunale spre execuție.
Creditele din bugetul de stat aprobate pentru "transferuri" către bugetele
locale se deschid de către Direcția de Contabilitate Publică din Ministerul
Finanțelor Publice pe seama Direcțiilor de trezorerie și contabilitate publică
județene care le repartizează, în condițiile legii, către trezoreriile teritoriale din
județ. Deschiderea creditelor bugetare pentru transferuri către bugetele locale se
face pe baza cererilor de deschidere credite (formular tipizat) cât și a "notelor
justificative" întocmite și prezentate de către Direcțiile de trezorerie și
contabilitate publică județene cu respectarea precizărilor date în acest scop de
Ministerul Finanțelor Publice.

1.4. Bugetul local și execuția bugetară, expresie a autonomiei locale

Literatura de specialitate consideră că bugetul local27 este b ugetul
unităților administrativ teritoriale care au personalitate juridică. Bugetele locale
se elaborează, se aprobă și se execută în conformitate cu prevederile Legii nr.
500/2002 28(art. 62 și urm.).
Fiecare comună, oraș, municipiu, sector al Municipiul ui București
întocmește un buget propriu, în condiții de autonomie. În funcție de cheltuielile
și veniturile prevăzute în cadrul bugetelor locale, deosebim: bugete proprii și
bugete centralizatoare. Cele proprii cuprind numai veniturile și cheltuielile
specifice structurii teritorial – administrative respective, în timp ce bugetele
centralizatoare regrupează veniturile și cheltuielile unității teritorial –
administrative în ansamblul ei.
Prin autonomia locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a

27Luminița Ionescu, Contabilitatea institu țiilor din administra ția publică locală , Ed. Economică, București,
2001, p. 20
28 Legea nr. 500/2002, https://lege5.ro/Gratuit/geydsnjzgu/legea -nr-500-2002 -privind -finantele -publice/5 ,
accesat în data de 23 martie 2018

49
autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în
numele și în interesul colectivității locale pe care le reprezintă, treburile publice,
în condițiile legii.
Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice l ocale
pe destinații și ordonatori de credite se efectuează în concordanță cu atribuțiile
ce revin autorităților administrației publice locale și cu prioritățile stabilite de
acestea, în vederea funcționării lor și în interesul comunităților respective.
Bugetul local este definit ca fiind programul prin care se prevăd și se
aprobă veniturile și cheltuielile anuale ale unei unități administrativ -teritoriale,
destinate realizării sarcinilor administrative ale colectivităților locale și
satisfacerii nevoilo r publice de interes local, program ce se adoptă printr -o
hotărâre a autorității administrației publice locale competente.
Conform Legii finanțelor publice nr. 273/200629 bugetele locale se supun,
în plus față de principiile și regulile bugetare generale și unora specifice:
1. Principiul solidarității . Acesta presupune că p rin politicile bugetare
locale se poate realiza ajutorarea unităților administrativ -teritoriale,
precum și a persoanelor fizice aflate în situație de extremă dificultate,
prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în
bugetul local. Din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul
local consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului
București, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităț ile
administrativ -teritoriale aflate în situații de extremă dificultate, la
cererea publică a primarilor acestor unități administrativ -teritoriale sau
din proprie inițiativă.
2. Principiul autonomiei locale financiare . Conform acestui principiu,
unitățile ad ministrativ -teritoriale au dreptul la resurse financiare
suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot

29 Legea nr. 273/2006, https://lege5.ro/Gratuit/ha3tgnjw/legea -nr-273-2006 -privind -finantele -publice -locale ,
accesat în data de 23 martie 2018

50
utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de
lege. Un aspect important este acela că a utoritățile administrației
publice locale au competența stabilirii nivelurilor impozitelor și
taxelor locale, în condițiile legii. Pe de altă parte, a locarea resurselor
financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze
aplicarea politicilor buget are ale autorităților administrației publice
locale în domeniul lor de competență.
3. Principiul proporționalității . Acest principiu presupune că r esursele
financiare ale unităților administrativ -teritoriale trebuie să fie
proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice
locale stabilite prin lege.
4. Principiul consultării . Autoritățile administrației publice locale, prin
structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra
procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către
bugetele locale.
Cadrul legislativ menționat stabilește limitele de competență și
responsabilitățile în elaborarea bugetelor locale. Astfel, autoritățile
administrației publice locale:
– elabor ează și aprob ă bugetel e locale, în c ondiții de echilibru bugetar, la
termenele și potrivit prevederilor legale ;
– stabilesc , constat ă, control ează, urmăr esc și încasează impozitel e și taxel e
locale, precum și a oric e alte venituri ale unităților administrativ –
teritoriale, prin compartimente p roprii de specialitate, în condițiile legii;
– urmăr esc și raportează execu ția bugetelor locale, precum și rectificarea
acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiții de echilibru bugetar;
– stabilesc și urmăr esc modul de prestare a activităților din dom eniul
serviciilor publice de interes local, inclusiv opțiunea trecerii sau nu a
acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializați ori

51
servicii publice de interes local, urmărindu -se eficientizarea acestora în
beneficiul colectivităților locale;
– administr ează eficient bunuril e din proprietatea publică și privată a
unităților administrativ -teritoriale;
– contract ează direct împrumuturi interne și externe, pe termen scurt, mediu
și lung, și urmăr esc achit area la scadență a obligațiilor de plată rezultate
din acestea;
– garant ează împrumuturi le interne și externe, pe termen scurt, mediu și
lung, și urmăresc achit area la scadență a obligațiilor de plată rezultate din
împrumuturile respective de către beneficiari;
– administr ează fonduril e publice locale pe parcursul execuției bugetare, în
condiții de eficiență;
– stabilesc opțiunil e și a prioritățile în aprobarea și în efectuarea
cheltuielilor publice locale;
– elaborează , aprob ă, modific ă și urmăr esc realiz area programelor de
dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ -teritoriale ca bază a
gestionării bugetelor locale anuale .
După cum am mai menționat în cuprinsul lucrării, veniturile bugetelor
locale sunt de natura impozitelor, taxelor și altor categorii de venituri. Conform
Codului Fiscal30 în vigoare, Cap. IX, impozitele și taxele pot fi :
a) impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri;
b) impozitul pe teren și taxa pe teren;
c) impozitul pe mijloacele de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
f) impozitul pe spectacole.

30 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#T9 , accesat în data de 28 martie
2018

52

53
CAP.2. PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL COMUNELOR LOCALE
IN PERIOADA 2015 -2017 PE EXEMPLUL LOCALITAȚILOR
GLAVANEȘTI ȘI MOTOȘENI
2.1. Prezentarea localităților

Comuna Glăvănești

Comuna Glăvănești se află situată în sudul colinelor Tutovei, în Podișul
Bârladului, parte a Podișului Mold ovenesc.
Teritoriul comunei este străbătut de părâul Zeletin și afluenții acestuia, iar
în partea de est de apa Pereschivului.
Comuna este așezată în partea de sud -est a județului Bacău, la limita cu
județul Vaslui. Se învecinează la sud cu comuna Podul Turcului, la nord cu
comuna Motoșeni și la vest comuna Dealu Morii.
Suprafața de teren ocupată de comună este de 6423 ha.
Comuna Glăvănești a avut denumirea de comuna Mu ncelu și a aparținut
județului Tecuci, plasa Zeletin, apoi plasa Podu Turcului până în anul 1910,
când această comună se desface în două comune:

54
 Glăvănești, cu satele:
 Glăvănești
 Poiana
 Plopu
 Răzeșu
 Muncelu, cu satele:
 Frumușelu
 Fundătura
 Muncelu
În anul 1950 comuna Muncelu se transformă în comuna Frumușelu, iar la
reforma administrativ -teritorială din 1968 comuna Glăvănești se unifică cu
comuna Frumușelu cu reședința în satul Glăvănești.
Populația stabilă a comunei este de circa 3963 locuitori, repar tizată pe cele cinci
sate astfel:
 Glăvănești – 1762 locuitori
 Răzeșu – 240 locuitori
 Putredeni – 146 locuitori
 Muncelu – 291 locuitori
 Frumușelu – 1524 locuitori
Condițiile fizico -geografice au făcut ca acest teritoriu să fie locuit încă
din cele mai vech i timpuri.
Documentar, localitatea Glăvănești este atestată la data de 24 iulie 1428,
pe vremea domniei lui Alexandru cel Bun sub numele de Sănătești (dup ă
numele moșierului din zonă).
Numele de Glăvănești apare începând din anul 1528.
Până în 199031 în comuna Glăvănești ocupația de bază era creșterea și
îngrijirea oilor. De aici s -a dezvoltat ca un fel de industrie producția de textile
de casă. Din acestea amintim: țesăturile decorative pentru ornarea interioarelor

31 http://glavanesti.ro/?page_ id=138 , accesat în data de 24 aprilie 2018

55
locuințelor țărănești, care a cunos cut o maximă evoluție în a doua jumătate a
sec. XIX -lea și începutul sec. XX, când au fost cunoscute cele mai reușite
exemplare ale genului și anume covoarele moldovenești de Glăvănești cu decor
combinat.
Bărbații au fost angajați ciobani la fermele de st at și la fostele cooperative
agricole, iar după revoluție aceștia au devenit șomeri. În momentul actual cei
mai mulți se ocupă cu lucratul pământului, numărul oilor fiind în descreștere.
Populația activă a comunei este de 1010 locuitori, care lucrează pământul
și cresc animale. La aceștia se adaugă 200 de salariați (cadre didactice,
funcționari publici, muncitori angajați la SC Spedition UMB Podu Turcului).
Așezarea comunei la o distanță de peste 30 km față de orașele vecine
(Bârlad, Adjud, Tecuci) și de aproximativ 100 km de reședinta județului Bacău,
constituie un impediment în ce privește localizarea agenților economici, cei
existenți profilându -se pe comerț, servicii. Există două mori pentru cereale și
o presă pentru ulei.
Subsolul nu se bucură de resurse minerale, doar de nisip și argilă care
sunt proprietatea comunității, dar nu este exploatare organizată.
În zona de nord a comunei se află în exploatare gaze naturale, exploatate
de SC Gazmetan Mediaș, fiind livrate atât pentru industrie la Oneșt i, cât și
pentru uz casnic. Comuna nu beneficiază în acest moment de această resursă.

Comuna Motoșeni

Comuna Motoșeni este situată în partea de est a județului Bacău, la limita
cu județul Vaslui, amplasată la 65 km. de municipiul Bacău.
Se învecinează la nord -vest cu comuna Răchitoasa și comuna Stănișești,
la vest cu comuna Dealu Morii, la sud -vest cu comuna Glăvănești, iar la est și
nord cu județul Vaslui. Teritoriul comunei face parte în întregime din bazinul
hidrografic al pârâului Zel etin. Comuna Motoșeni are în componență 14 sate:
Motoșeni, satul de reședință, Bâclești, Chetreni, Chicerea, Cociu, Cornățelu,

56
Fântânele, Fundătura, Gura Crăiești, Poiana, Praja, Rotăria, Șendrești și
Țepoaia. Până în data de 17 februarie 1968, satul și c omuna Motoșeni s -au
numit Ursa Motoșeni.
Pe raza comunei Motoșeni funcționează un număr de 9 școli și 6 grădinițe
însă cea mai importantă și cea mai veche este Școala gimnazială „Gheorghe
Nechita” Motoșeni.
Activități economice principale pe desfășurate pe raza comunei Motoșeni:
 Agricultură mixtă agrozootehnică
 Exploatație piscicolă – ferma piscicolă cu 144 ha luciu de apă
 Apicultură
 Exploatație gaze naturale și petrol
 Activități comerciale
 Prelucrări de produse agricole ( mori de cereale)
Suprafața comu nei este de 10452 ha, iar populația este de 4023 de
locuitori, majoritari români ortodoxi.
Actuala comună Motoșeni este rezultatul ultimei reforme administrativ –
teritoriale din anul 1968 prin înglobarea la comuna Motoșeni a satelor din
comuna Fîntînele ( Fătăciuni), Cociu (Stănuiești) și o parte din comuna Benești.
Comuna astfel constituită cuprindea un număr de 24 de sate,care au devenit cu
timpul cătune ale unor sate învecinate mai mari.
Datele generale ale celor două comune sunt sintetizate în tabelul
următor :
Categorie Glăvănești Motoșeni
Suprafață de
teren 6423 10452
Nr. locuitori 3963 4023
Activități
economice Agricultură, comerț,
exploatare gaze
naturale Agricultură,
piscic ultură, apicultură,
exploatare gaze

57
naturale și petrol,
comerț
Școli și grădinițe 6 școli, 4 grădinițe 9 școli, 6 grădinițe
Nr. preșcolari și
școlari 92 – preșcolari, 392 –
școlari 92 – preșcolari, 343 –
școlari
Tabel 2.1.1. Comparație date statistice com. Glăvănești și Motoșeni
2.2. Execuția bugetară

Veniturile

Veniturile totale ale bugetului localităților studiate sunt compuse din
veniturile proprii + sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea
bugetelor locale + sume defalcate din TVA pentru bugetele locale + subvenții +
donații și sponsorizări + încasări din rambursarea împrumuturilor acordate.

Fig. 2.2.1. Venituri totale Glăvănești și Motoșeni, 2015 -2017

În perioada studiată , în anul 2015, veniturile totale ale comunei
Glăvănești au fost cu 41% mai mari decât ale comunei Motoșeni, în 2016, cu
6,5% mai mari iar în 2017, UAT Motoșeni a avut venituri totale mai mari cu
40% mai mari. Aceste fluctuații vor fi studiate și corelate în cele ce urmează.

2015 2016 20179,849,290 9,014,673
4,438,340 5,801,152 8,422,704
7,404,718 Glavanesti Motoseni

58
Categoriile de v enituri (cuantum și structură) ale bugetelor locale au
fost după cum urmează :
Anul fiscal 201 5
Tabel nr. 2.2.1. Venituri 2015
Anul fiscal 2016 Categorie venit Glăvănești Motoșeni
Impozit pe venit ,
profit și câștiguri din
capital 694,000 623
Cote și sume
defalcate din
impozitul pe profit,
din care : 693,000 808,021
– Cote defalcate
din impozitul
pe profit 80 279,258
– Sume alocate
din cotele
defalcate 613,59 528,763
Impozite și taxe pe
proprietate 268,020 322,232
Sume defalcate din
TVA 2,762 ,112 2,813,312
Taxe pe utilizarea
bunurilor 68,010 45,907
Venituri din
proprietate 14,20 0 57,032
Alte venituri 45,90 1 58,606
Subvenții de la
bugetul de stat , din
care 1,736 28,837
Finanțarea
Programului
Național de
dezvoltare Locală 1,686 609,660
Categorie venit Glăvănești Motoșeni
Impozit pe venit,
profit și câștiguri din
capital 1,020 1,002
Cote și sume
defalcate din
impozitul pe venit,
din care : 667,085 863,003
– Cote defalcate
din impozitul 136,775 300,514

59
Tabel nr. 2.2.2. Venituri 2016
Anul fiscal 2017 pe profit
– Sume alocate
din cotele
defalcate 530,310 562,489
Impozite și taxe pe
proprietate 257,427 344,315
Sume defalcate din
TVA 2,480,034 3,255,084
Taxe pe utilizarea
bunurilor 54,862 45,995
Venituri din
proprietate 12,816 32,083
Alte venituri 52,063 58,710
Subvenții de la
bugetul de stat din
care, 4,065,952 3,425,277
Finanțarea
Programului
Național de
dezvoltare Locală 4,029,989 3,376,330
Categorie venit Glăvănești Motoșeni
Impozit pe venit,
profit și câștiguri din
capital 2,275 1,168
Cote și sume
defalcate din
impozitul pe venit ,
din care : 819,407 1,072,083
– Cote defalcate
din impozitul
pe profit 2,275 343,521
– Sume alocate
din cotele
defalcate 645,570 728,562
Impozite și taxe pe
proprietate 262,164 389,948
Sume defalcate din
TVA 3,133,000 3,734,058
Taxe pe utilizarea
bunurilor 60,944 56,178
Venituri din
proprietate 11,883 7,830
Alte venituri 60,894 133,180
Subvenții de la
bugetul de stat , din 11,444 292,718

60
Tabel nr. 2.2.3. Venituri 2017
Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital

Grafic nr. 2.2.2. Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital
Dacă în anii 2015, 2016, această categorie de venit a fost relativ egală în
cele două comune, în anul 2017, pentru comuna Motoșeni, veniturile din această
categorie de impozite au fost la aproximativ 48% din cele ale comunei
Glăvănești. Acest fapt se expli că, pe de o parte prin prevederile fiscale aplicate
în anul 2017, una dintre acestea fiind scăderea cotei de impozitare de la 16 la
10% pentru anumite categorii de venitrui și aplicarea cotei de impozitare la o
bază de 60% din venit. Pe de altă parte nivel ul acestui impo zit reflectă și
structura economică a localităților. În comuna Glăvănești, care are o populație
activă de sproximativ 1000 de locuitori, ponderea activităților este în agricultură
și creșterea animalelor. La aceștia se adaugă un număr de 200 de salariați –
cadre didactice, funcționari publici, muncitori angajați la SC Spedition UMB
Podu Turcului.
694 1,020 2,275
623 1,002 1,168
05001000150020002500
2015 2016 2017
Glavanest Motosenicare
Finanțarea
Programului
Național de
dezvoltare Locală /
Fondul European de
Dezvoltare Rurală – 1,511,707

61
Cote și sume defalcate din impozitul pe venit

Grafic nr. 2.2.3. Cote și sume defalcate din impozitul pe venit
În 2015, cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit, au fost în
comuna Glăvănești la nivelul de 85% din cuantumul celor ale comunei
Motoșeni, în 2016 – la 77% iar în 2017, la 76%. Din cele două subcategorii care
compun acest capitol bugetar, pondere a cea mai mare o au sumele alocate
pentru echilibrarea bugetelor locale ceea ce arată, o dată în plus, gradul mare de
dependență pe care bugetele locale îl au față de bugetul de stat. În cele ce
urmează este prezentată ponderea alocării de la bugetul de st at :

Grafice nr. 2.2.4., 2.2.5. – Cote și sume defalcate din impozitul pe venit

2015 2016 2017693,000 667,085 819,407 808,021 863,003 1,072,083 Glavanesti Motoseni
12%
88% Glavanesti 2015
Cote defalcate
Sume din bugetul de stat
21%
79% Glavanesti 2016
Cote defalcate
Sume de la bugetul de stat

62

Grafic nr. 2.2.6. Cote și sume defalcate din impozitul pe venit

Grafice nr. 2.2.7., 2.2.8, 2.2.9. – Cote și sume defalcate din impozitul pe venit
După cum se observă această pondere variază între 65 – 88%, gradul
redus al veniturilor din impozitele de venituri conducând, printre altele, la o mai
mare nevoie de veniturile din alocrările bugetului de stat.

21%
79% Glavanesti 2017
Cote defalcate Sume de la bugetul de stat
32%
68% Motoseni 2015
Cote defalcate
Sume de la bugetul de stat
35%
65% Motoseni 2016
Cote defalcate Sume de la bugetul de stat
32%
68% Motoseni 2017
Cote defalcate Sume de la bugetul de stat

63
Impozite și taxe pe proprietate

Grafic nr. 2.2.10. Impozite și taxe pe proprietate
Această categorie de venituri a fost pentru comuna Glăvănești, în 2015 la
nivelul de 83% din cuantumul celor din Motoșeni, în 2016 – aproximativ 75% iar
în 2017 – la nivelul de 67%.
Curba creșterii/descreșterii acestor venituri a fost :

Grafic nr. 2.2.11. – Evoluția impozitului pe proprietate

Dacă pentru comuna Glăvănești aceste venituri au fost relativ constante,
necunoscând fluctuații mari, pentru comuna Motoșeni ele au cunoscut un trend
ascendent în anul 2017. Global, din situațiile financiare, în fiecare din
2015
2016
2017268,020
257,427 262,164 322,232 344,315 389,948 Glavanesti Motoseni
268,020 257,427 262,164 322,232 344,315 389,948
2015 2016 2017Glavanesti Motoseni

64
localitățile studiate, cea mai mare pondere în această categorie de venituri o au
impozitele pe clădiri de la persoane fizice. Urmează apoi impozitul și taxa pe
teren de la persoane fizice iar pe locul trei, ca pondere se situează impozitul pe
clădiri de la persoane juridice.

Sume defalcate din TVA

Grafic nr. 2.2.12. Sume defalcate din TVA

Dacă în anul 2015, această categorie de venituri a fost sensibil egală
pentru cele două localități, în anul 2016 comuna Motoșeni a avut un plus de
aproape 24% încasări din sumele defalcate din TVA. În 2017 procentul de
diferență a devenit mai mic, comuna G lăvănești înregistrând venituri cu 16%
mai mici decât comuna Motoșeni.
Taxe pe utilizarea bunurilor

Grafic nr. 2.2.13 – Taxe pe utilizarea bunurilor

2015 2016 20172,762,112 2,480,034 3,133,000 2,813,312 3,255,084 3,734,058 Glavanesti Motoseni
2015
2016
201768,010
54,862 60,944 45,907 45,995 56,178 Glavanesti Motoseni

65
Această categorie de venituri este în mod constant mai mare pentru
comuna Glăvănești. În 2015, comuna Glăvănești a înregistrat cu 32,4% mai
multe venituri din taxele pe utilizarea bunurilor decât UAT Motoșeni, în 2016 –
cu 16% iar în 2017 – cu aproape 8%. Impozitul pe mijloacele de transport de la
persoane fizice deține cea mai mare cotă procentuală din total încasări pe
această categorie de venituri, urmată de categoria ”alte taxe pe utilizarea
bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurare a de activități”.
Venituri din proprietate

Grafic nr. 2.2.14. Venituri din proprietate

Dacă în anul 2015, UAT Motoșeni a avut încasări cu peste 75% mai mari
din acest tip de venit decât comuna Glăvănești, în 2016, procentul a fost de
60%. Anul 2017 a adus încasări mai mari pentru comuna Glăvănești decât
pentru Motoșeni cu 34%. Veniturile din proprietate se referă la concesiuni și
închirieri iar anii 2015, 2016 au reprezentat pentru comuna Motoșeni ani de
start pentru diverse activități prestate de age nți economici locali care au adus și
concesiuni ale terenurilor proprietate publică.

2015 2016 201714,200 12,816 11,883 57,032
32,083
7,830 Glavanesti Motoseni

66
Alte venituri

Grafic nr. 2.2.15. Alte venituri

În anul 2015, la secțiunea ”Alte venituri”, UAT Motoșeni a avut încasări
cu 21 de procente mai mare decât UAT Glăvănești, în 2016 – cu 11 procente
mai mari iar în 2017, veniturile din această secțiune au fost în cuantum de 54%
mai mari.
Subvenții de la bugetul de stat

Grafic nr. 2.2.16. Subvenții de la bugetul de stat

Subvențiile de la bugetul de stat cuprind sumele alocate pentru acordarea
ajutorului de încîlzire a locuinței, sume pentru finanțarea sănătății dar și
subvenții pentru finanțarea PNDL sau FEADR, de pildă. Exceptând categoria de
subvenții pentru programe de finanțare, ajutoarele pentru căldură sunt
2015 2016 201745,901 52,063 60,894 58,606 58,710 133,180 Glavanesti Motoseni
2015
2016
20171,736 4,065,952
11,444 28,837 3,425,277
292,718 Glavanesti Motoseni

67
preponderente, în fiecare an. Ponderea sumelor este dată de subvențiile pentru
scheme de finanțare. Acestea sunt strâns legate de proiectele aflate în derulare la
nivelul fiecărei localități.
Subvențiile de la bugetul de stat primite de comuna Glăvănești în 2015 au
reprezentat 6% din cuantumul UAT Motoșeni, în anul 2016 au reprezentat un
procent de aproape 16% peste veniturile comunei Motoșeni iar în 2017 –
subvențiile UAT Glăvănești au fost de aproape 4% din cuantumul comunei
Motoșeni.
Per ansamblu, veniturile totale ale comunei Glăvănești au fost în 2015
mai mari cu 41% decât ale comunei Motoșeni, în 2016 cu 6,5% mai mari i ar în
2017 cu 40% mai mici decît ale UAT Motoșeni. Impozitul pe venit, profit și
câștiguri din capital în 2015 -2016 cuantumul a fost relativ egal, în 2015UAT
Motoșeni a avut cu 48% mai puțin decât Glăvănești.
Cotele și sumele defa lcate din impozitul pe ve nit au fost constant mai
mici pentru Motoșeni cu procente variind între 15 -23%. Impozitele și taxele pe
proprietate au fost constant mai mari pentru comuna Motoșeni cu procente
cuprinse între 17 -33%. Sumele defalcate din TVA au fost în fiecare an mai mari
pentru Motoșeni cu sume între 1 -24%. Taxele pe utilizarea bunurilor sunt în
fiecare an mai mari în comuna Glăvănești decâty în Motoșeni procentele fiind
între 8 -32%.
Veniturile din propeitate au fost mai mari pentru Motoșeni, în fiecare an
cu diferențe s ensibile de la an la an între 34 -75%. Și la capitolul Alte venituri,
Motoșeni are încasări mai mari decât Glăvănești cu sume între 11 -54%.

Cheltuielile

Totalul cheltuielilor însumează cheltuielile curente (de personal, cu
bunuri și servicii), cheltuielile pentru secțiunile de învățământ, sănătate, cultură
și culte, locuințe, transport, transferuri între unități ale administrației publice,

68
proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile, asistența socială dar și
cheltuielile de capital (active nefinanciare).

Grafic nr. 2.2.17. Cheltuieli totale

Cheltuielile totale au fost în 2015 cu aproape 40% mai mari decât ale
UAT Motoșeni, în 2016 au fost aproape egale (doar cu 8 procente mai mari)
pentru ca, în 2017, comuna Motoșeni să înregistr eze cheltuieli mai mari decât
comuna Glăvănești cu 13%.
Cheltuielile pe capitole sunt după cum urmează :
Anul fiscal 2015
Tabel nr. 2.2.4 Cheltuieli anul 2015

2015 2016 201710,132
8,440
4,428 6,094 7,740
5,103 Cheltuieli totale
Glavanesti Motoseni
Categorie cheltuieli Glăvănești Motoșeni
Cheltuieli de personal 591,661 487,525
Bunuri și servicii 176,212 193,418
Învățământ 1,936,541 1,793 ,015
Sănătate 24,00 0 29,117
Cultură și culte 50,000 41,776
Asigurări și asistența
socială 434,000 607,013
Proiecte cu finanțare
nerambursabilă 401,196 842,200
Ajutoare sociale 101,100 224,696
Transporturi 615,426 954,427
Locuințe, servicii,
dezvoltare) 267,100 261,582
Active
nefinanciare/ Cheltuieli
de capital 122,201 625,870

69
Anul fiscal 2016

Tabel nr. 2.2.5 Cheltuieli anul 2016

Anul fiscal 2017
Tabel nr. 2.2.6 Cheltuieli anul 2017

Categorie cheltuieli Glăvănești Motoșeni
Cheltuieli de personal 552,372 526,571
Bunuri și servicii 190,237 171,756
Învățământ 1,509,751 2,114,413
Sănătate 8,659 34,876
Cultură și culte 77,565 67,560
Asigurări și asistența
socială 410,894 633,390
Proiecte cu finanțare
nerambursabilă 1,101,619 –
Ajutoare sociale 70,197 15,700
Transporturi 4,301,143 3,778,763
Locuințe, servicii,
dezvoltare 1,241,137 199,399
Active
nefinanciare/Cheltuieli
de capital 4,058,568 3,477,060
Categorie cheltuieli Glăvănești Motoșeni
Cheltuieli de personal 897,451 774,599
Bunuri și servicii 223,237 450,289
Învățământ 1,884,898 2,187,883
Sănătate 0 44,500
Cultură și culte 40,844 56,922
Asigurări și asistența
socială 593,224 728,566
Proiecte cu finanțare
nerambursabilă – –
Ajutoare sociale 13,451 222,143
Transporturi 221,289 532,789
Locuințe, servicii,
dezvoltare 112,934 244,927
Active
nefinanciare/Cheltuieli
de capital 75,000 122,373

70
Cheltuieli de personal

Grafic nr. 2.2.18. Cheltuieli de personal

Cheltuielile de personal includ trei categorii de cheltuieli :
a) cheltuielile salariale în bani (care la rândul lor cuprind salarii de
bază, alte sporuri, fondul pentru posturi ocupate prin cumul, fondul
aferent plății cu ora, indemnizații plătite unor perso ane din afara
unității),
b) cheltuielile salariale în natură (norme de hrană),
c) contribuții (de asigurări sociale de stat, asigurări de șomaj, sociale
de sănătate, accidente de muncă și boli profesionale, concedii și
indemnizații).
În anii studiați (inclusiv în 2017 când toate conrtibuțiile enumerate erau
în vigoare), ponderea în cadrul acestor cheltuieli a fost deținută de cheltuielile
salariale în bani și contribuțiile datorate. În fiecare an, Glăvănești a avut
cheltuieli de personal mai mari decât comuna Mo toșeni, în 2015 cu 17,6%, în
2016 – cu 4,5% iar în 2017 – 13,6%.

2015 2016 2017591,661 552,372 897,451
487,525 526,571 774,599 Glavanesti Motoseni

71
Bunuri și servicii

Grafic nr. 2.2.19. Bunuri și servicii

Bunurile și serviciile au inclus cheltuieli cu furnituri de birou, materiale
pentru curățenie, încălzit, iluminat, forță motrică, carburanți și lubrifianți, piese
de schimb, reparații curente, alte cheltuieli. În mod curent comuna Motoșeni
înregistrează cheltuieli la această categorie mai mari decât comuna Glăvănești,
în procente variabile între 8,8% în 2015 și 50% în 2017 c ând au fost realizate o
serie de achizții specifice.

Învățământ

Grafic nr. 2.2.20. Învățământ
2015
2016
2017176,212 190,237 223,237 193,418
171,756 450,289 Glavanesti Motoseni
1,936,541
1,509,751 1,884,898 1,793,015 2,114,413 2,187,883
2015 2016 2017Glavanesti Motoseni

72

Cheltuielile pentru segmentul de învățământ cuprind aceleași categorii –
cheltuieli de personal și bunuri și servicii.
În comuna Glăvănești32, populația de vârstă școlară a comunei este de
393 elevi. Ei frecventează cursurile școlare în 6 unități de învățământ iar copiii
cu vârstă preșcolară sunt în număr de 92, în 4 grădinițe. Pe raza comunei
Motoșeni33 funcționează un număr de 9 școli și 6 grădinițe. În anul școlar
2014/2014 au fost înscriși în total un număr de 343 elevi atât la ciclul primar cât
și gimnazial. La grădiniță au fost înscriși un număr total de 92 copii. Chiar dacă
numărul de școlari și pr eșcolari este aproape egal, comuna Motoșeni dispune de
un număr mai mare de școli și grădinițe, deci personal și costuri curente de
întreținere și dotare mai mari.
Sănătate

Grafic nr. 2.2.21. Sănătate
Cheltuielile referitoare la sănătate, finanțate din bugetul primăriei se
referă la cheltuielile de personal pentru serviciile de sănătate publică. Pentru
comuna Glăvănești ele au scăzut în 2015 și 2016 pentru ca, în 2017 să nu mai
existe finanțare pentru acest sector.

32 http://glavanesti.ro/?page_id=132 , accesat în data de 19 aprilie
33 http://www.comunamotoseni.ro/com una/educatie/ , accesat în data de 19 aprilie 24,000
8,659
0 29,117
34,876
44,500
2015 2016 2017Glavanesti Motoseni

73
Cultură și culte

Grafic nr. 2.2.22. Cultură și culte

Cheltuielile pentru segmentul de culte și cultură se referă la bani alocați
pentru întreținerea sau reabilitarea lăcașurilor de cult exitente. În 2015 și 2016
banii cu această destinație au fost mai puțini în comuna Motoșeni decâ t în
Glăvănești, cu 16%, respectiv 13%. În 2017 suma alocată a crescut, depășind cu
28% cheltuielile UAT Glăvănești cu această destinație. Este notabil faptul că, în
comuna Motoșeni primăria a înțeles faptul că bisericile, multe dintre ele datate
în sec. X VIII-XIX, în afara faptului că sunt obiective de patrimoniu sunt și
destinații turistice și, bine întreținute pot fi o sursă consistentă de venituri la
bugetul comunei. Iată câteva dintre aceste biserici, obiective ale turismului
ecumenic:
 Biserica Sf. Nic olae din sat Chetreni, comuna Motoșeni, datare: 1809
 Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din sat Fântânele, comuna
Motoșeni, datare: 1763
 Biserica Sf. Dumitru din sat Motoșeni, comuna Motoșeni, datare: 1847
2015 2016 201750,000 77,565
40,844 41,776 67,560
56,922 Glavanesti Motoseni

74
 Biserica de lemn Înălțarea Domnului din s at Praja , comuna Moto șeni,
datare: 1830
 Biserica de lemn Sf. Voievozi din sat Șendre ști, comuna Moto șeni,
datare: sec. XVIII
 Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din sat Țepoaia , comuna
Moto șeni, datare: 1774 .

Asigurări și asistență socială

Grafic nr. 2.2.23. Asigurări și asistență socială
Asistența socială34 cuprinde acțiunile întreprinse de societate pentru
ocrotirea și susținerea materială a familiilor și persoanelor în vârstă și fără
venituri, a familiilor sărace cu mulți copii, a persoanelor cu handicap, invalizilor
și altor persoane defavorizate.
Dintre formele de ajutor amintim:
– Alocația de stat pentru copiii în vârstă de până la 16 ani sau 18 ani
dacă urmează o formă de învățământ;

34 Neculai Lupu, Finanțe publice , Ed. Moldavia, Bacău, 2002, p. 79
2015 2016 2017434,000 410,894 593,224 607,013 633,390 728,566 Glavanesti Motoseni

75
– Alocația suplimentară de care pot beneficia familiile care au în
întreținere doi sau mai mulți copii;
– Indemnizația de creșt ere, care se acordă pentru fiecare copil născut,
începând cu al doilea;
– Persoanele cu handicap primesc o indemnizație lunară de 50% din
salariul minim brut pe economie;
– Servicii sociale organizate pe plan local pentru persoanele vârstnice
defavorizate (can tina socială).
Toate aceste ajutoare pentru asistență social ă, mai puțin alocația de stat
pentru copii, se acordă descentralizat, din bugetele locale, în funcție de resursele
disponibile.
La acest capitol sumele au fost echilibrate, de la an la an, comuna
Motoșeni având cheltuieli mai mari pe acest segment, cu procente cuprinse între
18-28%.

Cheltuieli pentru proiecte cu finanțări nerambursabile

Grafic nr. 2.2.24. Proiecte cu finanțări nerambursabile

Dacă în anul 2015 ambele UAT -uri au av ut cheltuieli presupuse de
proiecte cu finanțări europene, în 2016, comuna Motoșeni iar în 2017 niciuna
2015 2016 2017401,196 1,101,619
0 842,200
0 0 Glavanesti Motoseni

76
dintre comune nu a mai putut susține astfel de cheltuieli este motivul pentru
care, proiecte începute în anii anteriori au fost sistate din lipsă de fon duri.
Astfel, în comuna Glăvănești, p roiectul “Alimentare cu apă” a fost început prin
depunerea unei cereri de finanțare în cadrul programului “Sapard”. În acest
moment proiectul este blocat din lipsă de fonduri.
Un alt proiect important aflat în faza de execuție, dar momentan blocat
din lipsă de fonduri, este “Introducere gaz metan în satele componente comunei
Glăvănești”. Această investiție a început în anul 2002, valoarea inițiala fiind de
1500 mii lei, din această sumă fiind cheltuită suma de 25 mii le i în anul 2002,
iar în anul acesta încă 25 mii lei pentru obținerea avizelor necesare continuării
acestei investiții.
În urma inundațiilor ce au avut loc în anii din urmă, drumurile comunale
au fost distruse în proporție de 80%, fiind necesar a se efectua de urgență lucrări
pe DC 46 și DC 41 și construirea a două poduri.
Este necesară35 obținerea de finanțare pentru reabilitarea și modernizarea
DC 41 Glăvănești -Putredeni, pe distanța de 1 km, punct periculos Cazacu.
De asemenea, este imperios necesară construirea unui pod care să
traverseze pârâul Pereschiv, pârâu ce împarte comuna în două, cetățenii din
partea de est trebuind să facă un ocol de 8 km pentru a ajunge în centrul
comunei.
Ca o măsură pentru prevenirea i nundațiilor, consiliul local și -a propus
regularizarea pârâului Zeletin pe o distanță de 3,20 km.
Comuna Motoșeni36 are în derulare un singur proiect – „Dezvoltarea
infrastructurii hardware și software pentru oferirea de servicii de e -administrație
inclusi v gestionarea registrului agricol în format electronic în Județul Bacău”
co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Proiectul se
derulează în parteneriat cu UAT Județul Bacău, începând cu data de 03

35 http://glavanesti.ro/?page_id=21 , accesat în data de 19 aprilie 2018
36 http://www.comunamotoseni.ro/fonduri -europene/ , accesat în data de 19 aprilie 2018

77
Decembrie 2013 . Valoarea totală a proiectului este de 6.733.200,00 lei , din care
asistența financiară nerambursabilă este de 5.456.989,27 lei. Obiectivul general
îl reprezintă creșterea eficienței serviciilor publice adresate cetățenilor și
mediului de afaceri de pe raza UAT -urilor part enere cu privire la informațiile
din domeniul agricol și implementarea de tehnologii informaționale (a unor
aplicații informatice) care să contribuie la o gestiune mai bună a problemelor
legate de posesia și folosința terenurilor agricole.

Ajutoare social e
Ajutoarele sociale îmbracă trei forme : venitul minim garantat, alocația
pentru susținerea familiei și ajutorul pentru încălzire.

Grafic nr. 2.2.25. Ajutoarele sociale
În 2015 și 2017, ponderea cheltuielilor efectuate pentru ajutoarele sociale
a fost mai mare la nivelul UAT Motoșeni, cu 55, respectiv aproape 90% decât
cele realizate de comuna Glăvănești. Fără a avea fluctuații importante cu privire
la numărul de benefici ari de ajutoare sociale, nivelul sumelor alocate acestora
depinde de resursele bugetare. În anul 2016, cheltuielile comunei Motoșeni au o
pondere mai mare decât la Glăvănești în sectoarele de învățământ, sănătate și
culte iar alocarea pentru ajutoarele soc iale a scăzut. Cu atât mai mult cu cât
2015 2016 2017101,100 70,197
13,451 224,696
15,700 222,143 Glavanesti Motoseni

78
cheltuielile privitoare la alocația pentru copii s -au păstrat la valorile ultimilor
ani.
Transporturi

Grafic nr. 2.2.26. Transporturi
În mod constant, sumele alocate acestei secțiuni și, în consecință
cheltuielile privind transporturile au fost mai mari în comuna Motoșeni.
Locuințe, servicii, dezvoltare

Grafic nr. 2.2.27. Locuințe, servicii, dezvoltare
În această categorie de cheltuieli intră o serie de subcategorii, care, în
afara cheltuielilor curente, de personal se referă la:
 cheltuieli materiale și de servicii,
 investiții ale instituțiilor publice,
2015
2016
2017615,426 4,301,143
221,289 954,427 3,778,763
532,789 Glavanesti Motoseni
2015 2016 2017267,100 1,241,137
112,934 261,582 199,399
244,927 Glavanesti Motoseni

79
 iluminat,
 întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de
agreement,
 locuințe,
 alimentări cu apă, stații de epurare pentru ape uzate, colectoare, stații
de pompare,
 rețele, central și puncte termice,
 introducere de gaze natural în localități,
 electrificări rurale,
 alte acțiuni privind dezvoltarea public și locuințe.
Pentru componenta de mediu și ape, amintim cheltuiel ile legate de
salubrizare, canalizare, colectoare și stații de epurare pentru ape uzate.
În anii 2015 și 2016, cheltuielile pentru aceste categorii au fost substanțial
mai mari pentru UAT Glăvănești în timp ce, în 2017procentul aproape se
dublează pentr u UAT Motoșeni.

Active nefinanciare

Cheltuielile de capital se cuprind în buget pe baza listei de lucrări, utilaje,
mobilier și alte obiective de investiții, cu desfășurarea atât fizic cât și valoric.
Subcategoriile prezente în bugetul comunelor Glăvănești și Motoșeni,
pentru perioada studiată sunt:
 Active fixe
 Construcții
 Mașini, echipamente și mijloace de transport
 Mobilier, aparatură birotică și alte active corporale
 Alte active fixe, inclusiv reparații capitale
Sintetic, aceste cheltuieli se p rezintă astfel:

80

Grafic nr. 2.2.28. Active nefinanciare

În 2015 și 2017 aceste cheltuieli au fost sensibil mai mari în comuna
Motoșeni pentru ca, în anul 2016 ele să fie relativ echilibrate.

2015
2016
2017122,201 4,058,568
75,000 625,870 3,477,060
122,373 Glavanesti Motoseni

81
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Veniturile celor două comune în perioada 2015 -2017 au cunoscut
variații, în primii doi ani comuna Glăvănești având venituri mai mari, în 2017
raportul se inversează, comuna Motoșeni înregistrând venituri mai mari.
Dacă veniturile din impozitul pe venit, profit și câștiguri din capital, în
anii 2015 și 2016 au fost relativ egale în cele două comune, în anul 2017, pentru
comuna Motoșeni, veniturile din această categorie de impozite au fost la
aproximativ 48% din cele ale comunei Glăvănești. Situația se dato rează în egală
măsură scăder ii cotei de impozitare de la 16 la 10% pentru anumite categorii de
venitu ri ca și aplicarea cotei de impozitare la o bază de 60% din venit. Pe de altă
parte nivelul acestui impozit reflectă și structura economică a localităților . În
comuna Glăvănești, care are o populație activă de aproximativ 1000 de
locuitori, ponderea activităților este în agricultură , creșterea animalelor , comerț
și exploatarea gazelor naturale . Comuna Motoșeni, chiar dacă are aproximativ
aceeași structură ec onomică (agricultură, apicultură, exploatare gaze naturale și
comerț), numărul enităților juridice care activează este mai mic iar nivelul lor
economic, mai scăzut.
În 2015, cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit, au fost în
comuna Glăvănești la nivelul de 85% din cuantumul celor ale comunei
Motoșeni, în 2016 – la 77% iar în 2017, la 76%. Din cele două subcategorii care
compun acest capitol bugetar, ponderea cea mai mare o au sumele alocate
pentru echilibrarea bugetelor locale ceea ce arată, o dată în plus, gradul mare de
dependență pe care bugetele locale îl au față de bugetul de stat. Ponderea poate
să ajungă până la 88%, gra dul redus al veniturilor din impozitele de venituri
conducând, printre altele, la o mai mare nevoie de veniturile din al ocările
bugetului de stat.

82
Anumite categorii de impozite care constituie veniturile proprii
(impozitul pe venit, impozitele și taxele pe folosirea bunurilor, impozitul pe
proprietate etc) sunt relativ constante. Ponderea în această categorie de venitur i
o au impozitele pe clădiri de la persoane fizice. Urmează apoi impozitul și taxa
pe teren de la persoane fizice iar pe locul trei, ca aport se situează impozitul pe
clădiri de la persoane juridice. Veniturile din utilizarea bunurilor intră tot în
categor ia veniturilor proprii și, la acest capitol, în mod constant comuna
Glăvănești are încasări mai mari. Pentru comuna Motoșeni ele au crescut în anul
2017. Situația se explică prin creșterea impozitelor pe clădiri și teren de la
persoane fizice și juridice.
Impozitul pe mijloacele de transport de la persoane fizice deține cea mai
mare cotă procentuală din total încasări pe această categorie de venituri, urmată
de categoria ”alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau
pe desfășur area de activități”. Veniturile din proprietate vin să echilibreze
bugetele celor două localități, în primii doi ani UAT Motoșeni având încasări
mai mari, în 2017 prima poziție revenind comunei Glăvănești.
Fluctuațiile la bugetul de venituri sunt date de sumele alocate de la
bugetul de stat. În mod constant comuna Motoșeni a avut venituri mai mari la
capitolul cote și sume defalcate din impozitul pe venit cu procente cuprinse între
17% și 33%. Dacă pentru co muna Glăvănești aceste venituri au fost relativ
constante, necunoscând fluctuații mari, pentru comuna Motoșeni ele au
cunoscut un trend ascendent în anul 2017. Trendul din 2017 pentru comuna
Motoșeni vine și din încasările din sumele defalcate din TVA care , pentru
comuna menționată au fost cu 24% mai mari.
Un capitol important îl reprezintă s ubvențiile de la bugetul de stat care
pot fi sume alocate pentru acordarea ajutorului de înc ălzire a locuinței, sume
pentru finanțarea sănătății dar și subvenții pent ru finanțarea PNDL sau a altor
programme cu finanțare europeană. Din păcate, într -un singur an din cei trei

83
studiați fiecare dintre comune a avut alocări pentru PNDL, în ceilalți doi ani
sumele fiind cu destinația ”ajutor pentru încălzire”.
Acest aspect creionează o realitate dură. Primăriile Motoșeni și
Glăvănești nu au proiecte în derulare, cele déjà începute stagnând din lipsă de
fonduri. Pe cale de consecință este o dovadă clară a dependenței cvasi totale a
UAT -urilor față de bugetul de stat.
Cheltu ielile totale au fost în 2015 cu aproape 40% mai mari decât ale
UAT Motoșeni, în 2016 au fost aproape egale (doar cu 8 procente mai mari)
pentru ca, în 2017, comuna Motoșeni să înregistreze cheltuieli mai mari decât
comuna Glăvănești cu 13%.
Cheltuielile de personal includ trei categorii de cheltuieli , respectiv
cheltuielile salariale în bani , cheltuielile salariale în natură și contribuții (în
fiecare dintre anii studiați toate contribuțiile erau în vigoare).
În perioada 2015 -2017, constant, Glăvănești a avut cheltuieli de personal
mai mari decât comuna Motoșeni, în 2015 cu 17,6%, în 2016 – cu 4,5% iar în
2017 – 13,6%.
În schimb la capitolul cheltuieli cu b unuri și servicii au fost constant mai
mari în comuna Motoșeni , în procente variabile între 8,8% în 2015 și 50% în
2017 când au fost realizate o serie de achiz iții specifice.
Cheltuielile pentru segmentul de învățământ cuprind aceleași categorii –
cheltuieli de personal și bunuri și servicii. Comuna Glăvănești are un număr de
393 elevi care învață în 6 școli și un număr de 92 de preșcolari și 4 grădinițe. Pe
raza comunei Motoșeni funcționează un număr de 9 școli și 6 grădinițe , un
număr de 343 elevi și 92 preșcolari. C hiar dacă numărul de școlari și preșcolari
este aproape egal, comuna Mo toșeni dispune de un număr mai mare de școli și
grădinițe, deci personal și costuri curente de întreținere și dotare mai mari.
Cheltuielile pentru sănătate, culte și cultură sunt infime iar în unii ani,
lipsesc. Este cazul de pildă, în 2016 când nu au fost făcute niciun fel de
cheltuieli pentru sănătate.

84
Cheltuielile cu fonduri europene nu au mai fost efectuate, în 2016 de
către comuna Motoșeni iar din 2017 și de către Glăvă nești. Din lipsă de fonduri
proiecte începute, stagnează. Astfel , în comuna Glăvănești, p roiectul
“Alimentare cu apă” a fost început prin depunerea unei cereri de finanțare în
cadrul programului “Sapard”. În acest moment proiectul este blocat din lipsă de
fonduri.
Un alt proiect important aflat în faza de execuție, dar momentan blocat
din lipsă de fonduri, este “Introducere gaz metan în satele componente comunei
Glăvănești”. Această investiție a început în anul 2002, valoarea inițial ă fiind de
1500 mii lei , din această sumă fiind cheltuită suma de 25 mii lei în anul 2002,
iar în anul acesta încă 25 mii lei pentru obținerea avizelor necesare continuării
acestei investiții. În urma inundațiilor ce au avut loc în anii din urmă, drumurile
comunale au fost distr use în proporție de 80%, fiind necesar a se efectua de
urgență lucrări pe DC 46 și DC 41 și construirea a două poduri.
Comuna Motoșeni are în derulare un singur proiect – „Dezvoltarea
infrastructurii hardware și software pentru oferirea de servicii de e-administrație
inclusiv gestionarea registrului agricol în format electronic în Județul Bacău”
co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Proiectul se
derulează în parteneriat cu UAT Județul Bacău, începând cu data de 03
Decembrie 2013.
După cum se poate observa veniturile nu acoperă nevoile reale ale
comunei. Mai grav este faptul că veniturile proprii sunt foarte mici iar primăriile
sunt complet dependente de banii veniți din bugetul de stat. Care nici aceștia nu
sunt suficienți.
Soluții le nu pot veni decât din mediul local. Facilități pentru
întreprinzătorii privați, stimularea mediului de afaceri local acestea pot conduce
la o sursă de venituri la bugetul primăriei. Creșterea taxelor și impozitelor locale
nu este sustenabilă atâta timp cât mediul de afaceri nu este dezvoltat iar
locuitorii comunelor practică doar agricultura de subzistență.

85
Pe de altă parte există scheme de finanțare care, pentru UAT -uri în
calitate de solicitanți au o rată a cofinanțării cuprinsă între 2 și 10%. O ast fel de
rată a cofinanțării poate fi suportată cel puțin parțial din bugetul local. În această
situație este important să fie formată resursa umană care să se ocupe de scrierea
unor astfel de proiecte. S -ar evita în acest fel costurile foarte mari pe care l e
presupune scrierea unui proiect realizat de o firmă de consultanță.
O altă propunere se referă la reducerea cheltuielilor cu bunuri și servicii
necesare funcționării. Aceste cheltuieli au avut cote mari în 2016 și 2017 pentru
ambele comune iar unele ac hiziții pot fi realizate, cu siguranță, etapizat.
Concluzia este una singură – este necesar să fie scăzut gradul de
dependență față de bugetul de stat iar setul de măsuri trebuie conceput și
implementat la nivelul comunităților locale.

87
BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru, Andone, Administrație publică , Ed. Lumina Lex, București,
1999
2. Alina Mungiu -Pippidi, Sorin Ioniță (coord.), Politici publice. Teorie și
practică , Ed. Polirom, Iași, 2002
3. Anton Trăilescu, Drept administrativ. Tratat elementar , Ed. All Beck,
București, 2002
4. C. Manda, Drept administrativ, Tratat elementar , Ed. Lumina Lex,
București, 2001
5. Cosmina Pitulice, Mariana Glăvan, Contabilitatea instituții publice din
România , Ed. Contaplus, București, 2007
6. Dumitru Brezoia nu, Mariana Oprican, Administrația publică în România ,
Ed. C.H.Beck, București, 2008
7. Emilian Drehuță, Gheorghe Neamțu, Elena Voicu, Bugetul public și
contabilitatea unităților bugetare , Ed. Agora, Bacău, 2000
8. Lefter Chirică, Bănuț Alexandru, Finanțe public e, contabilitate bugetară
și de trezorerie , Ed. Economică
9. Luminița Ionescu, Contabilitatea instituțiilor din administrația publică
locală , Ed. Economică, București, 2001
10. Neculai Lupu, Oana Grosu, Finanțe publice și fiscalitate, Ed. Tehnopress,
Iași, 2009
11. Tatiana Moșteanu, Buget și trezorerie publică , Ed. Didactică și
Pedagogică R.A., București, 1997

Legislație:
1. Legea 500/2002 privind finanțele publice,
2. Legea finanțelor publice nr. 273/2006,
3. Legea nr. 500/2002

Site-uri de internet

1. http://www.academiacomerciala.ro/ ,
2. http://www.consiliulfiscal.ro/legea.htm ,
3. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_finantelor_publice.php
4. http://www.mfinante.gov.ro/clasificatii.html?pagina=domenii ,

88
5. https://lege5.ro/Gratuit/geydsnjzgu/legea -nr-500-2002 -privind -finantele –
publice/1 ,
6. https://lege5.ro/Grat uit/geydsnjzgu/legea -nr-500-2002 -privind -finantele –
publice/5 ,
7. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.ht
m#T9 , http://glavanesti.ro/?page_id=138