DELIMITĂRI ȘI APROFUNDĂRI PRIVIND CONTABILITATEA VALORII JUSTE Referat 1 Evoluția cercetării academice privind contabilitatea valorii juste… [611943]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
GESTIUNEA AFACERILOR
DEPARTAMENTUL DE CONTABILITATE ȘI AUDIT

Denumirea tezei

DELIMITĂRI ȘI APROFUNDĂRI PRIVIND CONTABILITATEA
VALORII JUSTE

Referat 1

Evoluția cercetării academice privind contabilitatea valorii
juste

Conducător științific :
Prof.univ.dr. Dumitru Matiș

Drd. Maria Ionela Damian

i
CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. …………………… III
LISTA TABEL ELOR ………………………….. ………………………….. …………………………. IV
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… V
METODOLOGIA CERCETĂR II ȘTIINȚIFICE ………………………….. ……………. VII
CAPITOLUL 1. POZIȚIO NAREA VALORII JUSTE ÎN ACTUALUL
CONTEXT ECONOMICO -FINANCIAR ………………………….. ………………………….. 1
1.1. ÎNCADRARE ÎN COTIDIAN ………………………….. ………………………….. …………………………. 1
1.2. ROLUL VALORII JUSTE ÎN RECENTA CRIZĂ ECONOMICO -FINANCIARĂ …………. 3
1.3. INFLUENȚE POLITICE ASUPRA PROCESULUI DE ELABORARE A
STANDARDELOR CONTABILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 9
CAPITOLUL 2. STUDIUL LITERATURII DE SPECI ALITATE PRIVIND
VALOAREA JUSTĂ ÎN CA DRUL RAPORTĂRILOR CO NTABILE ………….. 11
2.1. ASPECTE METODOLOGICE ȘI ARGUMENTAȚIE ………………………….. ……………………….. 11
2.2. RELEVANȚA INFORMAȚIONALĂ A VALORILOR JUSTE ………………………….. ……………. 14
2.2.1. STUDII EMPIRICE ASUPRA RELEVANȚEI INFORMA ȚIONALE A VALORII JUSTE
A ACTIVELOR ȘI DATORIILOR FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ….. 15
2.2.2. STUDII EMPIRICE ASUPRA RELEVANȚEI INFORMAȚIONALE A VALORII JUSTE
A ACTIVELOR ȘI DATORIILOR NEFINANCIARE ………………………….. ………………………….. 19
2.2.3. STUDII ASUPRA UTILITĂȚII DECIZIONALE A VALORILOR JUSTE ………………… 22
2.3. LIBERTATEA DE ACȚIUNE ÎN PREGĂTIREA RAPORTĂRILOR FINANCIARE ȘI
MANIPULAREA CÂȘTIGURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. 25
2.4. IMPACTUL REGLEMENTĂRILOR CONTABILE PRIVIND EVALUAREA LA VALOARE
JUSTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
2.5. ”SLĂBICIUNI” ALE CONTABILITĂȚII VALORII JUSTE ………………………….. ……………….. 31
2.6. ASPECTE PRIVIND APLICAREA ÎN PRACTICĂ A CONTABILITĂȚII VALORILOR
JUSTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 34
2.6.1. PROBLEMATICI LEGATE DE EVALUARE, RECUNOAȘTERE ȘI PREZENTARE .. 34
2.6.2. ALTERNATIVE ALE VALORII JUSTE ………………………….. ………………………….. ………. 38
2.7. PERCEPȚIA UTILIZATORILOR SITUAȚIILOR FINANCIARE ASUPRA
CONTABILITĂȚII VALORII JUSTE ………………………….. ………………………….. ………………………… 41

ii
CAPITOLUL 3. ANALIZA EVOLUȚIEI CERCETĂRII ACADEMICE
PRIVIND VALOAREA JUS TĂ ………………………….. ………………………….. …………… 46
3.1. ANALIZA EVOLUȚIEI ÎN TIMP A CERCETĂRII ACADEMICE PRIVIND VALOAREA
JUSTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 46
3.2. ANALIZA METODELOR DE CERCETARE UTILIZATE ÎN STUDIILE ACADEMICE
PRIVIND VALOAREA JUSTĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 47
CONCLUZII ȘI PERSPEC TIVE ALE CERCETĂRII ………………………….. ……… 49
REFERINȚE BIBLIOGRAF ICE………………………….. ………………………….. …………. 52

iii
LISTA ABREVIERILOR
AICPA America Institute of Certified Public Accountants / Institutul American
al Contabililor Autorizați
ASU Accounting Standards Update /Actualizarea standardelor contabile
CPA Certified public accountant /Contabil autorizat de stat
FAS Financial Accounting Standards
FASB Financial Accounting Standards Board / Consiliul pentru Standarde de
Contabilitate Financiară al SUA
GAAP Generally Accepted Accounting Principles / Principii Contabile
General Acceptate
IAS International Accounting Standards / Standarde Internațional e de
Contabilitate
IASB International Accounting Standards Board / Consiliul pentru Standarde
Internaționale de Contabilitate
IASC International Accounting Standards Committee / Comitetul pentru
Standarde Internaționale de Contabilitate
IFRS International Financial Reporting Standards / Standarde Internaționale
de Raportare Financiară
IVS International Valuation Standards / Standarde Internaționale de
Evaluare
IVSC International Valuation Standards Committee / Comitetul pentru
Standarde Internaționale de E valuare
SAAJ Security Analysts Association of Japan / Asociația Analiștilor de
Valori Mobiliare din Japonia
SAS Statement of Auditing Standards
SFAS Statement of Financial Accounting Standards
SEC Securities and Exchange Commission / Comisia Valorilor Mobiliare și
a Burselor de Valori a SUA
SOX Sarbanes -Oxley Act
S & P Standard & Poor's
VJ Valoarea justă

iv
LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Jurnalele considerate în cadrul studiului ………………………….. …………… 12
Tabelul 2. Analiza studiilor care au abordat relevanța informațională a valorii
juste a activelor și datoriilor financiare ca temă de cercetare …………………………. 16
Tabelul 3. Analiza studiilor care au abordat relevanța informațională a valorii
juste a activelor și datoriilor nefinanciare ca temă de cercetare ……………………… 20
Tabelul 4. Analiza studiilor care au abordat utili tatea decizională ca temă de
cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
Tabelul 5. Analiza studiilor care au abordat libertatea de acțiune în pregătirea
raport ărilor financiare și manipularea câștigurilor ca temă de cercetare ……….. 26
Tabelul 6. Analiza studiilor care au abordat impactul reglem entărilor contabile
privind evaluarea la valoare justă ………………………….. ………………………….. ………… 29
Tabelul 7. Analiza studiilor care studiază limitările contabilității valorii juste … 32
Tabelul 8. Analiza studiilor care au abordat problemele legate de evaluarea,
recunoașterea, prezentarea și auditarea valorilor juste ………………………….. ……… 35
Tabelul 9. Studiu comparativ privind conceptele de valoare justă și „deprival
value” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 38
Tabelul 10. Analiza studiilor care au abordat alternative ale valorii juste ca temă
de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 39
Tabelul 11. Particularitățile perspectivei valorii juste și ale perspectivei
alternative (comparație) ………………………….. ………………………….. ………………………. 41
Tabelul 12. Analiza studiilor care au abordat percepția utilizatorilor situațiilor
financiare asupra contabilității valorii juste ca temă de cercetare ………………….. 44

v
INTRODUCERE
În contabilitate, puține sunt subiectele care generează dezbateri mai arzătoare decît
regulile de evaluare, deoarece acestea afectează în mod direct cifrele din contabilitate
utilizate în deciziile de investiții, evaluarea responsabilității managerilor faț ă de
acționari (eng. stewardship ) sau managementul resurselor entității. Bineînțeles,
valoarea justă – ca standard al valorii – nu se dezice de la această afirmație, mai ales
în condițiile în care actuala criză financiară a adus acest subiect în centrul at enției.
Așadar, „reflectoarele s -au aprins” asupra valorii juste, dar, din păcate, mulți nu au
văzut -o într -o lumină prea bună , aceasta fiind blamată pentru actuala stare. Amintim
aici personalități marcante din industria bancară, precum Martin Sullivan ( fostul
director executiv al AIG) și Henri de Castries (director executiv al AXA), care au
apreciat valoarea justă și utilizarea largă a evaluărilor bazate pe piață ca fiind un
factor major al actualei crize financiare (Hughes & Tett, 2008).
Remarca făcută de King (2009), conform căreia, probabil singurul lucru pentru care
nu este încă învinuită valoarea justă și contabilitea mark to market este încălzirea
globală, devine aproape tragi -comică, în condițiile în care opiniile ce răzbat din
sectorul bancar pri vesc raportarea financiară la valori juste ca fiind cauza dizolvării
pieței subprime , a falimentelor bancare, a stopării creditării și a recesiunii curente. În
această situație se conturează aproape inevitabil una din motivațiile ce au stat la baza
lucrări i de față și anume, aceea de a studia conceptul de valoare justă în contextul
actual , de a clarifica ceea ce este nou și diferit în contabilitatea valorii juste și de a
analiza dificultățile ce apar atât evaluarea, raportarea contabilă și auditarea valoril or
juste.
O a doua motivație provine din identificarea modului deficitar de percepție a acestui
concept în spațiul național. Așa cum afirma și Deaconu (2009), valoarea justă
reprezintă o noutate pentru România, fiindu -ne greu să o clarificăm la nivel națio nal și
cu atât mai greu să o aplicăm în practică.
În consecință, p rimul pas făcut a fost acela de a poziționa valoarea justă în contextul
economico -financiar actual. Ulterior am încercat să determinăm rolul contabilității
valorii juste în cadrul recentei crize economico -finan ciare prin prisma analizei

vi
literaturii de specialitate. Nu în ultimul rând am încercat scoaterea în evidență a
modului în care normalizatorii contabili au fost influențați de unele interese politice.
În cel de -al doilea capitol am urmă rit o mai bună înțelegere a contabilității valorii
juste prin realizarea unui studiu extins asupra direcțiilor de cercetare a contabilității
valorii juste abordate în literatura academică. În urma realizării analizei de conținut a
articolelor selectate, am reușit să identificăm mai multe direcții de cerceta re în cadrul
ariei considerate: r elevanța in formațională a valorilor juste; libertatea de acțiune în
pregătirea raportărilor financia re și manipularea câștigurilor; impactul reglementărilor
contabile priv ind evaluarea la valoare justă asupra decizi ilor economice ale entităților;
”slăbiciuni” al e contabilității valorii juste; aspecte privind aplicarea în practică a
contabilității v alorilor juste; percepția utilizatorilor situațiilor financiare asup ra
contab ilității valorii juste.
Ultimul capitol al lucrării este dedicat studiului evoluției în timp a modului în care
direcțiile de cercetare privind contabilitatea valorii juste s -au diversificat în intervalul
de referință luat în considerare în cadrul studiului , precum și analizei metodelor de
cercetare utilizate.

vii
METODOLOGIA CERCETĂR II ȘTIINȚIFICE
Apreciem că niciun demers științic nu poate fi realizat fără o conștientizare adecvată a
metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor utilizate în cadrul cercetării
științifice. În acest sens, Chelcea (2007) afirmă că nu există metode bune sau rele, nici
metode de „prima mână” de „de mâna a doua”, ci doar metode adecvate sau metode
neadecvate obiectului de studiu, precum și metode aplicate corect și metode aplicate
incorect în cadrul cercetării.
Devine astfel clar faptul că identificarea corectă a obiectului cercetării reprezintă o
condiție „sine quorum” a cercetării științifice. În acest sens, menționăm faptul că
obiectul cercetării întreprinse în cadrul pr ezentei lucrări îl reprezintă valoarea justă, ca
standard al valorii, con cept contabil, bază de evaluare și, în cele din urmă, ca subiect
de di spută între academicieni și practicieni.
Odată stabilită tema cercetării, următorul pas urmat a constat în desfă șurarea studiului
bibliografic. Dat fiind obiectul cercetării, am utilizat îndeosebi surse documentare
provenind din literatura primară de specialitate: articole științifice publicate în diferite
jurnale și cărți de specialitate relevante, teze de doctorat , cercetări empirice provenind
din surse credibile.
În ceea ce privește abordarea cercetării, apreciem că aceasta a fost una deductivă
pornind de la general înspre particular, concluziile aferente fiecărui pas din demersul
științific devenind ipoteze pent ru etapa următoare.
Pentru dezvoltarea temei lucrării am ales realizarea unei cercetări calitative, deoarece
am urmărit pri virea în profunzime a subiectului de studiat, realizarea unei analize
intensive , mai degrabă, decât extensive. Pe de altă parte, ana lizând raportul dintre
metodele și tehnicile de evaluare, reținem conceptul de „triangulare”1 (Chelcea, 2007)
și menționăm că în cercetarea noastră am utilizat metode precum analiza
documentelor (la nivelul fiecărui capitol, dar preponderent în capitolele doi și trei) ,
metoda tipologică ( preponderent în cadrul capitolului doi), observația e xternă, metoda
comparației (preponderent în cadrul capitolului doi ).

1 Utilizarea a cel puțin trei metode, seturi de date pentru analizarea unui fenomen.

viii
De asemenea, în cadrul studiului asupra literaturii de specialitate prezentat în capitolul
al doilea a fost utilizată metoda transversală. Metodologia realizării studiului, precum
și argumentația sunt prezentate detaliat în primul subcapitol al capitolului al doilea.
În final, pentru a demonstr a utilitatea înțelegerii metodologiei cercetării științifice,
aducem ca argument opinia lui Karl Pearson:
Amploarea științei este nelimitată; materialul ei este fără sfârșit.[…] Unitatea
științei constă în metodă, nu în materialul de studiu (Karl Pearso n, statistician) .

1
CAPITOLUL 1. POZIȚIONAREA VALO RII JUSTE ÎN
ACTUALUL CONTEXT ECONOMICO -FINANCIAR

1.1. ÎNCADRARE ÎN COTIDIAN
În ultimii ani, cele două super puteri ale politicii contabile – Consiliul pentru
Standarde Internaționale de Contabilitate (eng. International Accounting Standards
Board – IASB) și Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară al SUA (eng.
Financ ial Accounting Standards Board – FASB) s -au focalizat din ce în ce mai mult
pe încorporarea estimărilor valorii juste și a prezentărilor legate de acestea în cadrul
rapoartelor financiare.
Apariția și aplicarea evaluării la valori juste în cadrul raportăr ilor financiare are o
istorie de cel puțin două decenii (Omiros & Jack, 2008 ; citat de Power, 2010 ). În anii
80’ acest termen a fost utilizat pe scară largă în contextul contabilității achizițiilor ca
bază de alocare a valorilor de intrare a activelor intr ate. Această metodă a furnizat
valori pentru fondul comercial și valori contabile, dar nu fără a apărea dificultăți și
controverse. Una dintre aceste situații este aceea în care stimulentele contractuale și
cele legate de costurile de tranzacționare au dus la identificarea oricărei
„componente” a valorii juste a fondului comercial, cum sunt mărcile comerciale sau
alte intangibile. Totuși, în ciuda acestor complicații, această perioadă timpurie a fost
marcată de un anumit grad de toleranță a modelului mixt d e evaluare pentru
raportările financiare (Power, 2010 ). O serie de evaluări la valori curente au fost
aplicate treptat și un anumit pragmatism „reactiv” a caracterizat abordările
normalizatorilor naționali. În ciuda larg cunoscutelor defecte ale evaluării la cost
istoric și, uneori, a diferențelor uriașe între valoarea activului net contabil și a
capitalizării bursiere, presiunile pentru o singură convenție de evaluare au fost reduse
la tăcere.
Până în 2007, chiar înainte de izbucnirea crizei financiare, s tatutul evaluării la valoare
justă s -a schimbat total, obținând atât o semnificație mai mare cât și o poziție mai
controversată. Am putea spune că ideea evaluării la valoare justă în contabilitate a
devenit un principiu motivator și cva si-filosofic în cent rul unui pr oces de reformă a

2
contabilității, condus în diverse moduri de anumiți membri ai IASB și FASB (Power,
2010).
Se poate afirma că valoarea justă a devenit mult mai mult decât o convenție tehnică de
evaluare; pentru susținătorii ei, aceasta a ajuns să reprezinte un proces de schimbare
cu ambiții globale și din ce în ce mai intolerant față de aparenta incoerență a
sistemelor mixte de evaluare.
Chiar și înainte de izbunirea recentei crize financiare, valoarea justă a fost subiectul
unor dezbateri apri nse între normalizatori, practicieni și academicieni. Totuși, ideea
de contabilitate a valorii juste a fost oficializată în ciuda opunerilor vehemente venite
din multe părți, și nu în cele din urmă a băncilor europene care își doreau să -și
păstreze raportă rile discreționare în anumite poziții cheie.
Așa cum contabilitatea valorii juste nu reprezintă un concept nou, nici controversele
legate de aceasta nu sunt noi. Vechile dezbateri ce o privesc sunt centralizate în jurul
dilemei dacă avantajul comparativ al sistemului contabil este de a furniza realizările
ex post ale performanței din trecut sau distribuțiile ex ante ale valorii viitoare (Ryan,
2007 citat de Guthrie, Irving & Sokolowsky, 2011).
Criticii evaluării la valoare justă susțin faptul că estimăril e valorii curente nu
furnizează informație credibilă. Aceștia afirmă că aceste estimări sunt neverificabile și
sunt vulnerabile în fața manipulării de către management (Watts, 20 03).
Mai mult, oponenții actuali, mai ales executivii companiilor din industr ia financiară,
afirmă că doar câștigurile și pierderile realizate ar trebui reflectate în rapoartele
financiare, din moment ce câștigurile și pierderile nerealizate nu reflectă cu acuratețe
adevărata performanță operațională a unei companii. Oponenții de a semenea au arătat
înspre piețele puțin lichide din timpul crizei financiare, în cadrul cărora valoarea justă
a fost dificil de estimat (Ferguson, 2008).
Pe de altă parte, susținătorii contabilității valorii juste susțin că estimările valorii
curente furni zează participanților la piața de capital informație relevantă, care nu este
disponibilă din alte surse. Aceștia afirmă că valorile juste asigură o informare mai
bună pentru a lua decizii economic e privind în perspectivă (Barth, 2006).

3
În ceea ce privește normalizatorii contabili, incluzând IASB, FASB și SEC (eng.
Securities and Exchange Commission ), aceștia continuă mișcarea înspre o
recunoaștere și prezentare mai largă a valorii juste pe tot parcursul crizei financiare
(SEC, 2008).

1.2. ROLUL VALORII JUSTE ÎN RECENTA CRIZĂ ECONOMICO –
FINANCIARĂ
Scurtă analiză literaturii de specialitate
Dezbaterea privind utilitatea contabilității valorii juste s -a iscat în strânsă legătură cu
blocajul financiar și criza economică din anii 2007 -2009. Opone nții contabilității
valorii juste au insistat asupra ideii conform căreia raportările financiare bazate pe
evaluări la valoare justă au accelerat criza financiară și au înrăutățit semnificativ
impactul asupra companiilor afectate. Astfel, contabilitatea va lorii juste a fost ținta
criticilor ce au venit mai ales din sectorul bancar.
Cea mai aprigă opunere împotriva contabilității valorii juste a manifestat -o, probabil,
Wallison (2008) care susținea faptul că principala cauză a declinului fără precedent a
valorilor activelor și a nemaipomenitei instabilități a instituțiilor financiare a
reprezentat -o contabilitatea valorii juste. Mai mult, unii autori (Wallison, 2009;
Bloomfield et al., 2006 ) au scos în evidență caracterul prociclic al contabilității valorii
juste și au susținut că aceasta ar trebui abandonată sau cel puțin modificată în mod
semnificativ.
Abdel -Khalik (2008) critică evaluarea la valori juste din punct de vedere al
inconsistenței evaluării în cadrul situațiilor financiare. Conform opiniei sale,
combinarea mai multor baze de evaluare îngreunează judecata investitorilor referitor
la ceea ce s -a întâmplat cu banii lor și la ceea ce managementul va fi capabil să
realizeze cu resursele puse la dispoziție.
De asemenea, există multe voci care sunt de p artea contabilității valorii juste.
Susținătorii contabilității valorii juste (Rummell, 2008; Veron, 2008; Andre et al .,
2009) afirmă că raportarea financiară bazată pe valoarea justă este doar un mesager
care transmite informații asupra ceea ce deja s -a întâmplat, iar criticii au făcut

4
confuzie între cauză și consecință. De asemenea, Escaffre et al . (2008) aduce
argumente împotriva atacurilor virulente asupra contabilității valorii juste datorate
presupusei ei prociclicități.

„Slăbiciuni” ale contabilităț ii valorii juste scoase în evidență de recenta criză
financiară
A. Profituri nerealizate
Schimbările în valoarea justă a activelor și datoriilor unei companii, recunoscute în
contul de profit și pierdere, reprezintă câștiguri și pierderi care nu au fost încă
realizate la data raportării. Așa cum Abdel -Khalik (2008, citat de Procházka, 2011)
scoate în evidență faptul că modificările valorilor juste sunt doar așteptări, realizarea
acestora fiind condiționată de mulț i factori – principalii fiind decizia managemen tului
de a lichida respectiva poziție și stabilitatea sau volatilitatea pieței. În consecință este
necesară multă prudență în decizia de a distribui sau nu aceste profituri nerealizate.
În vederea explicitării acestei situații considerăm următorul exemplu:
O entitate achiziționează un activ evaluat la valoarea justă de 100 euro. Prețul
de piață al activului la data raportării este de 110 euro. În următoarea perioadă
de raportare activul este vândut la prețul de 85 euro. Profitul pentru perioada
de raportare 1 este de 10 euro, iar adunarea generală poate decide să plătească
acest câștig ca dividend în ciuda faptului că este vorba de un profit nerealizat.
De altfel, prețul de piață în perioada următoare a scăzut, iar activul este vândut
cu un preț care nu duce la recuperarea costurilor inițiale de achiziție, pentru a
stopa probabilele pierderi viitoare. Rezultatul celei de -a doua perioade este o
pierdere de 25 euro. Prin urmare, entitatea a suferit o piedere totală de 15 euro.
Din acest punct de vedere, entitat ea și -a erodat capitalul prin plata
dividendelor în sumă de 10 euro (Procházka, 2011:7).
Exemplul prezentat ne indică posibilul risc de erodare a capitalului ce decurge din
distribuirea profiturilor nerealizate. Rolul contabilității nu este de a împiedica
utilizatorii să distribuie profituri nerealizate. Raportarea financiară ar trebui doar să
informeze utilizatorii în privința a ceea ce poate fi distribuit fără ca aceasta să ducă la

5
erodarea capitalului. Totuși, decizia de a păstra capitalul unei entități depinde doar de
deținătorii acesteia. Restricțiile puse de autoritățile statale pot reprezenta un factor
limitator pentru distribuirea profiturilor cu scopul de a proteja creditorii, acționarii
minoritari, etc.
Criticii contabilității valorii juste cred c ă în cazul modelului costului istoric sau al
modelului costului amortizat, pe care le consideră ca alternative la modelul valorii
juste, erodarea capitalului datorită distribuirii profiturilor nerealizate nu este posibilă.
Dar trebuie să ne avem în minte f aptul că și contabilitatea la cost istoric cuprinde
stimulente pentru manevrarea profiturilor. Nu este nicio diferență din punct de vedere
economic între profiturile nerealizate (câștiguri în așteptare – eng. holding gains ), ce
au apărut ca urmare a schimb ărilor în valoarea justă, și profitul realizat obținut din
vânzarea unui activ la un preț mai mare decât prețul de achiziție, dacă profitul a fost
reinvestit într -un alt activ.
Discreționismul în ceea ce privește cifrele din contabilitatea la costuri istor ice atinge
un nivel mai înalt decât în cazul contabilității valorii juste, iar acesta a reprezentat
unul dintre motivele principale ale implementării evaluării la valoare justă în cadrul
raportării financiare. Reîntoarcerea la costurile istorice ar conduce la vechile
probleme. Mai mult, dezavantajele costurilor istorice duc la înrăutățirea situației în
timpul crizelor (Laux & Leuz, 2009).
B. Credibilitatea și relevanța evaluării la valoare justă
Valoarea justă este delimitată ca un preț convenit între un cumpă rător hotărât (eng.
willing buyer ) și un vânzător decis (eng. willing seller ) într -o tranzacție desfășurată în
condiții obiective (eng. in an arm’s length transaction ). Valoarea justă este o evaluare
bazată pe piață, nu una specifică entității. Cu toate ac estea, o entitate întotdeauna va
avea avantaje sau dezavantaje în comparație cu altele deoarece două entități similare
din toate punctele de vedere nu pot exista. Cea mai bună estimare a valorii juste
realizată de o entitate nu este neapărat egală cu „adev ărata” valoare justă. Atunci când
o companie evaluează un activ sau o datorie la valoare justă, aceasta tinde să ia în
considerare avantajele sau dezavantajele percepute în comparație cu ceilalți
participanți la piață. O astfel de practică poate duce la o abatere de la cerințele
standardelor de raportare financiară. Este imposibil de aplicat valoarea justă din

6
punctul de vedere al unui „participant obișnuit la piață” din moment ce nu există un
astfel de participant (Procházka, 2011 ).
Credibilitatea scăzută a evaluării la valoare justă reprezintă problema principală atunci
când prețurile pieței sunt în cădere sau/și piețele sunt caracterizate prin lipsa de
lichiditate. În aceste condiții estimările valorii juste pot fi denaturate de către
vânzările forțate sa u lichidative. Oricum, definiția valorii juste nu este valabilă în
cazul vânzărilor forțate, ci într -o tranzacție obișnuită. Problema care se pune în
această situație este dacă se furnizează informație mai credibilă și mai relevantă prin
evaluarea bazată p e datele curente ale pieței sau prin utilizarea unui model de evaluare
specific condițiilor în care piețele sunt în cădere.
Chiar dacă prețurile pieței sunt într -o scădere sau creștere rapidă, valorile juste sunt
mai exacte și comparabile la nivelul difer itelor entități. Criticile actuale aduse valorii
juste referitor la credibilitatea și relevanța scăzută nu sunt corect fundamentate.
Acestea sunt izvorâte din nemulțumirile celor care anterior au profitat de creșterea
prețurilor, dar care acum trebuie să f acă față unor pierderi mai mari. Căderea
prețurilor în timpul crizei creditării a reprezentat un fenomen economic real și
raportările financiare trebuie să reflecte decursul economic pentru a furniza
utilizatorilor informații utile. Chiar dacă prețul de pi ață scade brusc de la 1000 euro la
100 de euro, totuși este o valoare justă de piață.
Mai mult, toate câștigurile și pierderile nerealizate ar trebui explicate detaliat de către
managementul entității. Dacă managerii nu reușesc să explice aceste câștiguri și
pierderi în mod corespunzător, utilizatorii ar avea un indiciu că s -a întâmplat ceva
important. Evaluarea valorilor juste și prezentările detaliate ale tuturor schimbărilor
relevante reprezintă o sursă de informație utilă pentru utilizatorii situațiilo r financiare,
mai ales în ceea ce privește evaluarea performanțelor financiare (Procházka, 2011).
C. Prociclicitatea
Indiferent de măsura în care contabilitatea valorii juste este prociclică sau nu,
prociclicitatea nu reprezintă o justificare pentru respinger ea valorii juste ca bază de
evaluare. Dacă valoarea justă furnizează informații relevante în procesul decizional al
indivizilor, nu se poate renunța pur și simplu la interesele acestora în favoarea unei
„entități” agregate nedefinite. Problemele cărora ins tituțiile financiare au trebuit să le

7
facă față în timpul crizei creditării au fost adevăratele consecințe economice ale
expansiunii monetare excesive a băncilor centrale și a comportamentului instituțiilor
financiare în timpul acestor expansiuni. Ignorare a realității prin eliminarea
contabilității valorii juste nu va rezolva dificultățile viitoare, cum este necesitatea de a
crește capitalul pentru a îndeplini cerințele de capital. Normalizatorii ar trebui să se
implice și să stabilească condițiile de bază. Redefinirea capitalului prin prisma
evaluării la valoare justă este necesară, iar contabilitatea valorii juste poate servi ca
instrument pentru evaluarea riscurilor ce pun în pericol poziția financiară a entității.
Mai mult, evaluarea la valoare justă es te un indicator util al abilității unei entități de a
prevedea viitoarele mișcări ale prețurilor. Recenta criză financiară a avut mulți
păgubași, dar de asemenea au existat și învingători. Cei care au văzut începuturile
crizei în avans, au luat măsurile po trivite și și -au modificat portofoliul de active, au
câștigat. Aceștia nu doar au supraviețuit crizei, dar au devenit chiar mai puternici
decât au fost înainte de izbucnirea crizei. Atunci când este aplicată corespunzător,
valoarea justă nu face decât să zugrăvească realitatea așa cum este ea. În cazul
evoluției nefavorabile a pieței, contabilitatea valorii juste le permite utilizatorilor să
diferențieze învingătorii de învinși (Procházka, 2011).
Susținătorii contabilității valorii juste argumentează că a plicarea acesteia permite
utilizatorilor să vadă dedesubturile realității economice într -un mediu în permanentă
schimbare, în timp ce a păstra activele la costurile inițiale ar masca adevărul neplăcut
al scăderii valorilor.
Într-un interviu din 2007, part enerul KPMG Theresa Ahlstrom subliniază
următoarele: contabilitatea valorii juste furnizează utilizatorilor o imagine mai clară a
stării economice actuale a unei companii, situațiile financiare devenind astfel mai utile
sau mai relevante în cadrul pieței ( Casabona, 2007).
Barth (2006) reflectă poziția IASB în ceea ce privește contabilitatea valorii juste:
„Valorile juste sunt relevante deoarece reflectă condițiile economice actuale,
adică, condițiile în care utilizatorii vor lua deciziile ce îi privesc” (Barth,
2006).
Chiar și cei care s -au opus contabilității valorii juste recunosc că aceasta nu este cauza
crizei creditării (Gingrich, 2008). Totuși, aceștia susțin faptul că aplicarea acesteia

8
într-o economie în declin duce la crearea unei efect de domino care nu face decât să
accelereze declinul.
În analiza rolului contabilității valorii juste în cadrul crizei creditării, este important
de înțeles magnitudinea acesteia și modul de aplicare. Un mare număr de active și
datorii raportate în bilanț sunt evalu ate și raportate sau prezentate la valoare justă.
Dintre acestea, următoarele sunt categoriile asupra cărora mediul economic actual a
avut cel mai mare impact: investiții în instrumente de datorii și de capitaluri proprii,
credite și creanțe, derivate, act ivele fondurilor de pensii, titluri bazate pe active –
suport, fondul comercial și alte active necorporale. În plus, criza creditării și
economia slăbită ar putea să afecteze negativ testele de depreciere a tuturor activelor,
inclusiv a imobilizărilor necorp orale și corporale (Casabona & Shoaf , 2010).
În ciuda dezavantajelor amintite anterior, valoarea justă rămâne cea mai bună bază de
evaluare disponibilă pentru anumite elemente ale situațiilor financiare. Criticile aduse
contabilității valorii juste, apărut e ca reacție la recenta criză financiară, sunt justificate
într-o anumită măsură. Totuși, oponenții nu oferă nicio alternativă funcțională. O
astfel de alternativă ar trebui nu doar să atenueze impactul negativ al valorii juste, dar
și să rezolve problemel e costurilor istorice.

9
1.3. INFLUENȚE POLITICE ASUPRA PROCESULUI DE ELABORARE A
STANDARDELOR CONTABILE
Este memorabilă situația extrem de interesantă ivită în procesul de adoptare a
Regulamentului (CE) Nr. 1602/2002 al Parlamentului European și al Consiliului
privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate pentru situațiile
financiare consoli date ale companiilor listate, începând cu anul 2005. Mai exact, ne
referim la opunerea băncilor europene, mai ales a celor franceze, de a evalua
instrumentele financiare la valoare justă.
Mai mult, în 2003 aceste mari grupuri bancare l -au convins pe Jacqu es Chirac,
președintele de atunci al Franței, să se adreseze Comisiei Europene susținând că
această măsură ar destabiliza economia.
După multe luni de negociere s -a ajuns la un compromis prin amendarea IAS 39.
Bineînțeles , această măsură a avut un mare imp act asupra IASB și a adus cu ea
amenințarea altor posibile amendări ale standardelor i nternaționale de contabilitate.
Totuși, în timpul crizei financiare din 2007 -2009 aproape s -a ajuns iarăși la o situație
similară celei de atunci, din nou solicitată de U niunea Europeană și legată de valoarea
justă a instrumentelor financiare.
De această dată a fost vorba de o cerință a Regulamentului UE pentru aplicarea
standardelor internaționale de contabilitate ce prevedea faptul că IFRS -urile aprobate
de UE nu trebui e să dezavantajeze companiile europene în comparație cu cele din alte
piețe importante. În acest caz, președintele Nicolas Sarkozy a fost cel care s -a
confruntat cu lobby -ul băncile franceze care erau îngrijorate că vor fi dezavantajate în
comparație cu bă ncile americane. S -a descoperit că un vechi standard american nu
cerea ca ipotecile asura bunurilor imobiliare să fie evaluate la valoare justă și că SFAS
133 permitea ca instrumentele financiare deținute în vederea vânzării să fie
reclasificate în anumite circumstanțe particulare. Din moment ce IAS 39 conținea o
cerință anti -abuzivă în baza căreia entitățile trebuie să decidă la intrarea fiecărui activ
financiar în ce categorie va fi incadrat, fără a fi permise reclasificări ulterioare, s -a
găsit motivul s usținerii unei noi amendări a IAS 39.

10
Și de această dată s -a ajuns la un compromis în 13 octombrie 2008 printr -un
amendament al IAS 39 ce permitea anumite reclasificări, în circumstanțe particulare
(Bonaci & Strouhal, 2011).
Riscul îndepărtării tuturor m ijloacelor de protecție împotriva manipulării categoriilor
de instrumente financiare (referitor la posibilitatea de a transfera toate activele
aducătoare de pierderi la cost istoric și activele care aduc venituri la valoare justă) a
fost controlat. Din pă cate nu putem spune același lucru despre credibilitea IASB.

11
CAPITOLUL 2. STUDIUL LITERATURII DE SPECIALITATE
PRIVIND VALOAREA JUS TĂ ÎN CADRUL RAPORTĂ RILOR
CONTABILE

2.1. ASPECTE METODOLOGICE ȘI ARGUMENTAȚIE
În cadrul acestui capitol ne -am propus să r ealizăm o taxonomie a temelor de cercetare
a contabilității valorii juste abordate de literatura de specialitate. Drept urmare ne -am
îndreptat eforturile, în primă instanță, înspre a realiza o selecție a jurnalelor academic e
relevante pentru domeniul conta bil.
Selecția listei de jurnale cuprinse în studiu
Criteriul de bază în selecția jurnalelor incluse în studiu a fost cel calitativ. Prin
urmare, analizând jurnalele indexate/cotate ISI , adică incluse în Social Sciences
Citation Index2 publicat de Thomson Reuters , le-am reținut în cadrul studiului pe cele
aferente domeniului contabil. În urma acestui demers a rezultat o listă de 21 de
jurnale, cuprinzând Abacus -A Journal Of Accounting Finance And Business Studies ,
Accounting And Business Research , Accountin g And Finance , Accounting Auditing
& Accountability Journal , Accounting Horizons , Accounting Organizations And
Society , Accounting Review , Asia-Pacific Journal Of Accounting & Economics ,
Australian Accounting Review , British Accounting Review , Contemporary
Accounting Research, European Accounting Review , International Journal Of
Accounting Information Systems, Journal Of Accounting & Economics , Journal Of
Accounting And Public Policy , Journal Of Accounting Research , Journal Of Business
Finance & Accounting , Journal Of International Financial Management &
Accounting , Management Accounting Research , Review Of Accounting Studies ,
Spanish Journal Of Finance And Accounting -Revista Espanola De Financiaciony
Contabilida .
Validitatea eșantionului de jurnale este confirmată și de includerea acestora în cadrul
unor studii privind influența jurnalelor în cercetarea academică în contabilitate

2 Lista jurnalelor care fac parte din Social Sciences Citation Index poate fi consult ată la adresa http://ip –
science.thomsonreuters.com/cgi -bin/jrnlst/jloptions.cgi?PC=SS .

12
(Bonner, Hesford, Van der Stede & Young, 2006) și clasamentul jurnalelor de top din
domeniul contabil (Chan, Chan, Seow & Tam, 2009) .
Un alt criteriu avut în vedere în realizarea listei de jurnale este cel al specializării
jurnalelor. Prin urmare, dacă în prima fază am selectat jurnalele cu un caracter
generalist în domeniul contabilității, ulterior am adăugat listei inițiale de 21 de jurnale
încă două jurnale din domenii conexe ( Auditing -A Journal Of Practice & Theory Și
Journal Of Banking Finance ) incluse și a cestea în Social Sciences Citation Index .
Lista finală a jurnalelor cuprinse în studiu este formată din 23 de publicații prezentate
în tabelul următor.
Tabelul 1. Jurnalele considerate în cadrul studiului
Numele abreviat al
jurnalului Numele jurnalului
AB Abacus – A Journal Of Accounting Finance And
Business Studies
ABR Accounting and Business Research
AF Accounting and Finance
AAAJ Accounting Auditing and Accountability Journal
AH Accounting Horizons
AOS Accounting Organizations and Society
TAR The Accounting Review
APJAE Asia-Pacific Journal Of Accounting & Economics
AUDIT Auditing: A Journal of Practice and Theory
AAR Australian Accounting Review
BAR British Accounting Review
CAR Contemporary Accounting Research
EAR European Accounting Review
IJAIS International Journal Of Accounting Information Sy s-
tems
JAE Journal of Accounting and Economics
JAPP Journal of Accounting and Public Policy
JAR Journal of Accounting Research
JBF Journal Of Banking Finance
JBFA Journal of Business Finance and Accounting
JIFMA Journal of International Financial Management and
Accounting
MAR Management Accounting Research
RAS Review of Accounting Studies
REFC Spanish Journal Of Finance And Accounting -Revista

13
Numele abreviat al
jurnalului Numele jurnalului
Espanola De Financiaciony Contabilida
(Sursa : Selecție realizată de autor, conform metodologiei descrise în textul lucrării)
Perioada de analiză considerată în studiu
Richard Breeden , fostul președinte al SEC în perioada 1989 -1993 a susținut o
mișcare înspre contabilitatea la valoare justă în cadrul instituțiilor financiare și a
societăților de capitaluri, făcându -și cunoscută părerea că informația din piață este cea
mai relevantă caracteristică a datelor financiare (declarația făcută în fața Senatului
SUA în data de 10 Septembrie 1990) (Barth, 1994:3 ).
De asemenea, în preajma aceleiași perioade ( decembrie 1991) a fost emis SFAS 107
Informații de fur nizat privind valoarea justă a instrumentelor financiare.
În anul 1993, ca urmare a impactului provocat de pierderi masive aferente derivatelor
apărute în unele companii, mai multe organizații și utilizatori ai informațiilor
financiare, incluzând și SEC, au cerut FASB să aducă îmbunătățiri standardelor
privind re cunoașterea și evaluarea derivatelor financiare. În 1993, FASB emite un
proiect de expunere care a reprezentat punctul de plecare pentru SFAS 119 Prezentări
privind instrumentele derivate financiare și valoarea justă a instrumentelor financiare
(eng. Disclosure about derivative financial instruments and fair value of financial
instruments ) emis în anul 1994. In iunie 1996 a fost emis primul proiect privind
instrumentele financiare ce conținea noi criterii de evaluare și recunoaștere cu
obiectivul de a eli mina contabilizarea derivatelor ca tranzacții în afara bilanțului
(Martín & Osma, 2009 :650).
Evenimentele de la începutul anilor 90, descrise mai sus, au generat un trend în
cercetarea academică înspre studiul contabilității valorii juste, mai ales în ceea ce
privește relevanța informațio nală a acesteia. Prin urmare, am ales acesta perioadă ca
punct de pornire al perioadei de analiză pentru studiul nostru. Dorindu -ne să realizăm
o analiză cât mai cuprinzătoare a literaturii de specialitate , am co nvenit asup ra unei
perioade de studiu de 18 de ani, cuprinsă între 1994 -2012 .

14
Selecția articolelor incluse în studiu
Pasul următor a constat în analiza edițiilor publicate de jurnalele selectate pe parcursul
perioadei de studiu luată în considerare și selectarea acelor articole care abordau teme
din aria de cercetare a evaluărilor la valoare justă pentru situațiile financiare, acesta
reprezentând domeniul de interes al prezentei lucrări.
În urma realizării analizei de conținut a articolelor selectate, am reușit să identificăm
mai multe direcții de cercetare în cadrul ariei considerate:
 relevanța informațională a valorilor juste ;
 libertatea de acțiune în pregătirea raportărilor financiare și manipularea
câștigurilor ;
 impactul reglementărilor contabile privind evaluarea la valoare justă asupra
deciziilor economice ale entităților ;
 ”slăbiciuni” ale contabilității valorii juste ;
 aspecte privind aplicarea în practică a contabilității valorilor juste ;
 percepția utilizatorilor situaț iilor financiare asupra contabilității valorii juste ;
Direcțiile de cercetare enumerate mai sus vor fi dezvoltate în cadrul următoarelor
subcapitole.

2.2. RELEVANȚA INFORMAȚIONALĂ A VALORILOR JUSTE
Relevanța informațională sau capacitatea informativă (eng . value relevance )
reprezintă capacitatea informației prezentate în situațiile financiare de a capta și
rezuma valoarea unei entități (Kargin, 2013) .
În literatura de specialitate, o valoare contabilă este definită ca fiind relevantă
informațional (eng. value relevant ) dacă există o asociere identificată între ace asta și
valorile de piață ale capitalului. Barth, Beaver & Landsman (2001 :3) afirmă că, deși
această legătură a fost prezentă în literatura de specialitate de peste 40 de ani (Miller
& Modigliani , 1966 ), primul studiu identificat de autori ca utilizând termenul

15
relevanță informațională (eng. value relevance ) pentru a descrie această legătură este
Amir, Harris & Venuti (1993).
Relevanța informațională reprezintă o abordare particulară pentru a dete rmina
relevanța și credibilitatea informației contabile, întrucât o valoare contabilă este
relevantă din punct de vedere informațional doar dacă este relevantă în deciziile
investitorilor legate de evaluarea capitalului și este suficient de credibilă pentr u a fi
reflectată în prețurile acțiunilor (Barth, Beaver, & Landsman, 2001) .

2.2.1. STUDII EMPIRICE ASUPRA RELEVANȚEI INFORMAȚIONALE A
VALORII JUSTE A ACTIVELOR ȘI DATORIILOR FINANCIARE
După 1990 a exista t un interes crescut față de cercetarea relevanței informaționale a
valorilor juste ale activelor și datoriilor financiare înseosebi. Majoritatea studiilor
realizate în această perioadă s -au bazat pe date istorice privind raportările financiare și
prețuril e de piață ale acțiunilor.
De asemenea, reprezintă o majoritate covârșitoare studiile realizate pe eșantioane de
bănci sau alte instituții financiare din Statele Unite ale Americii. Considerăm că acest
trend a fost determinat de un cum ul de factori, cupri nzând: piețele de capital
dezvoltate din spațiul american, accesul facil la baze de date extinse pentru datele
financiare ale companiilor, interesul ridicat pen tru cercetările interdisciplinare
îndeosebi în ceea ce privește piețele de capital, emiterea unui număr mare de
reglementări contabile privind evaluarea la valoare justă ( SFAS 107, SFAS 119
SFAS 157, SFAS 159 ).
În ceea ce privește rezultatele studiilor, putem afirma că acestea sunt mixte, dar nu
privim aceasta într -un mod descurajator , deoarece f iecare studiu publicat a preluat
direcții de cercetare din cele anterioare, a adus îmbunătățiri modelelor econometrice
utilizate și modului de selectare a variabilelor și, mai ales, a încercat să identifice
factorii care au dus la obținerea rezultatelor.
Prin urmare, există un număr de studii care argumentează relevanța informațională
mai mare a valorilor juste în comparație cu costurile istorice ( Barth, 1994 ; Barth,
Beaver & Landsman, 1996 ; Hodder, Hopkins & Wahlen, 2006 ; Danbolt & Rees,

16
2008) . Pe de altă parte, regăsim cercetările ale căror rezultate îndică faptul că
evaluările la valoare justă a activelelor și datoriilor financiare nu au releva nță
informațională sau sunt relevante doar în anumite condiții (Nelson, 1996 ; Eccher,
Ramesh & Thiagarajan, 1996; Lys, 1996; Hann, Heflin & Subramanayam, 2007 ).
În Tabelul 2 am realizat o prezentare sintetică a tuturor studiul ce abordează această
temă de cercetare și a direcțiilor de cercetare viitoare.
Tabelul 2. Analiza studiilor care au abordat relevanța informațională a valorii
juste a activelor și datoriilor financiare ca temă de cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Barth ( 1994) Analiza rapoartelor
anuale 1971 -1990
ale băncilor
americane care
aveau datele
financiare în Com-
pustat Annual Bank
Tape în anul 1990. Barth studiază modul în care
estimările valorii juste ale
titlurilor de investiții ale
băncilor, și câștigurile și
pierderile bazate pe aceste
estimări sunt reflectate în
prețurile acțiunilor în comparație
cu costurile istorice. Concluziile
studiului arată că estimările la
valoare justă ale titlurilor de
investiții au o putere explicativă
mai mare decât cea furnizată de
costurile istorice. Valo rile juste
ale titlurilor de investiții au o
eroare de evaluare mai mică
decît cea a costurilor istorice,
dar câștigurile și pierderile
aferente titlurilor de investiții au
o eroare de evaluare mai mare
decât costurile istorice. O explicație a rezultatelor
obținute în cazul
câștigurilor și pierderilor
aferente titlurilor de i n-
vestiții la valoare justă
este că acestea ar putea fi
“compensate” cu câștiguri
și pierderi corelate
aferente altor active și
datorii, care nu au fost
recunoscute. Întrebarea
este de c e acestea infl u-
ențează câștigurile și
pierderile aferente
titlurilor de investiții, dar
nu și titlurile de investiții
în sine.
Nelson ( 1996) Analiza rapoartelor
anuale a 146 de
bănci americane
(anul 1992), respe c-
tiv 133 (anul 1993). Rezultatele studiului arată că eva –
luările la valoare justă a titlurilor
de investiții, creditelor,
depozitelor, datoriilor pe termen
lung și a instrumentelor financiare
în afara bilanțului nu au capacitate
informativă. Valorile juste ale
titlurilor de investiții sunt asociate
în mod semnificativ cu valoarea de
piață atunci când variabilele r ata
rentabilității financiare a capit a-
lurilor proprii (eng. ROE – Return
on Equity ) și creșterea capitalului
comun sunt omise. Autorul afirmă că rel e-
vanța informațională a
valorilor juste ale
titlurilor de inv estiții
documentată în studiile
anterioare este, în fapt,
datorată omiterii din
model a variabilelor
care estimează profit a-
bilitatea viitoare.
Eccher,
Ramesh &
Thiagarajan
(1996) Analiza rapoartelor
anuale a 296 de
bănci americane
(anul 1992), respe c-
tiv 328 (anul 1993). Articolul studiază relevanța i n-
formațio nală datelor privind
valoarea justă prezentate conform
SFAS 107. Rezultatele indică
faptul că informațiile privind Relevanța i n-
formaționa lă a celorlalte
categorii de instrumente
financiare.

17
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
valorile juste ale altor instrumente
financiare decât titlurile de tra n-
zacție sunt relevante doar în an u-
mite condiții.
Barth, Beaver
& Landsman
(1996) Analiza rapoartelor
anuale 1992 -1993 a
136 de bănci
americane din
Compustat Ann ual
Bank Tape . Evaluările la valoare justă a cre –
ditelor, a titlurilor mobiliare și a
datoriilor pe termen lung preze n-
tate conform SFAS 107 au o
putere explicativă semnificativ
mai mare decât cea a valorilor
contabile. Spre deosebire de
Eccher et al . (1996) și Nelson
(1996), autorii au arătat că valorile
juste ale creditelor au putere expl i-
cativă crescătoare. Rezultatele studiului
arată că diferențele
dintre valorile juste
prezentate și valorile
contabile ale creditelor,
titlurilor mobiliare și
datoriilor pe termen
lung au relevanță i n-
formațională, pe când
valorile corespunzătoare
pentru depozite și
elemetele din afara
bilanțului nu au capac i-
tate informativă.
Barth,
Landsman &
Wahlen ( 1995) Analiza rapoartelor
anuale ale băncilor
americane care
aveau datele
financiare în Com-
pustat Annual Bank
Tape . Câștigurile bazate pe valori juste
sunt mai volatile decât cele
aferente costurilor istorice, însă
prețurile acțiunilor nu reflectă
acestă volatilitate crescută. S -au
constatat încălcări mai frecvente
ale cerințelor de capital în cazul
contabilității la valoare justă față
de contabilitatea la costuri istorice. Încălcă rile bazate pe
valori juste contribuie la
anticiparea violării
reglementărilor privind
capitalul, dar prețurile
acțiunilor nu reflectă
acest risc crescut.
Lys ( 1996) Analiza datelor
financiare și valor i-
lor de piață ale
activelor și dat o-
riilor financiare
pentru un eșantion
de bănci americane. Autorul a dezvoltat un cad ru de
referință pentru a determina dacă
valorile juste prezentate de bănci
diferă de estimările făcute de către
investitori asupra valorii de piață
a activelor și datoriilor financiare,
concluzionând că valorile juste
furnizate nu aproximează îndea –
proape estimările investitorilor.
Autorul afirmă că
reacția acțiunilor bănc i-
lor față de adoptarea
SFAS 105, 107 și 115
este mai degrabă legată
de preocupările privind
reglementarea decât de
efectele negative ale
acestor prevederi asupra
contractării.
Hodder,
Hopkins &
Wahlen ( 2006) Analiza datelor
financiare (1996 –
2004) a 202 bănci
comerciale din
Statele Unite ale
Americii. Rezultatele studiului sugerează
faptul că recunoașterea la valoare
justă a tuturor activelor și datoriilor
financiare de către bănci reflectă
mai exact efectele expunerii bănc i-
lor la schimbările valorilor juste
ale instrumentelor financiare.
Volatilitatea unui rezultat bazat în
totalitate pe valori juste pentru
instituțiile bancare captează el e-
mente ale riscului importante și
relevante din punct de vedere i n-
formațional, care nu sunt surprinse
de volatilitate rezultatului net sau a
rezultatului global. –
Venkatachalam
(1996) Analiza datelor
financiare 1993 –
1994 și a prețurilor
acțiunilor pentru un Rezultatele studiului aduc dovezi
în ceea ce priv ește relevanța i n-
formațională a valorilor juste ale
derivatelor financiare din afara Autorul documentează o
asociere negativă se m-
nificativă între
câștigurile și pierderile

18
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
eșantion de 99 de
grupuri bancare
americane. bilanțului, utilizate în manageme n-
tul riscului. Aceste rezultate sunt
contradictorii studiilor anterioare. aferente valorii juste ale
derivatelor utilizate în
managementul riscului
și câștigurile și
pierederile aferente
elementelor din bilanț.
Ahmed, Kilic
& Lobo
(2006) Analiza datelor
financiare (1995 –
2000) a 146 grup u-
ri bancare din
Statele Unite ale
Americii. Studiul urmărește relevanța i n-
formațională a derivatelor fina n-
ciare deținute pentru manageme n-
tul riscului în bănci, care sunt
recunoscute în situațiile financiare
la valoare justă și cele care nu sunt
recunoscute, dar ale căror valor
juste sunt prezentate în notele
situațiilor financia re. Rezultatele
studiului sunt contradictorii cu
prezumția răspândită în cercetarea
empirică conform căreia în
termeni de relevanță i n-
formațională nu are importanță
dacă un element este recunoscut
sau prezentat. Cercetătorii ar trebui să
verifice existenț a altor
potențiale implicații
legate de recunoașterea
sau prezentarea i n-
formației financiare în
studiile lor.
Hann, Heflin
&
Subramanayam
(2007) Analiza datelor
financiare (1991 –
2002) a 2.258
companii înregi s-
trate în Compustat Conform concluziilor studiului
contabilizarea la valoare justă a
planurilor de pensii nu
îmbunătățește relevanța i n-
formațională a bilanțului sau a
contului de profit și pierdere. Mai
mult, contabilitatea valorii juste
duce la deteriorarea relevanței
informaționale dacă piederile și
câștigurile nerealizate aferente
planului de pensii nu sunt separate
de celelalte componente ale r e-
zultatului. –
Danbolt &
Rees ( 2008) Analiza datelor
financiare 1993 –
2002 pentru 100 de
companii din d o-
meniul imobiliar și
315 di n domeniul
investițiilor fin a-
ciare Autorii analizează date din sectorul
imobiliar și cel al investițiilor f i-
nanciare deoarece ace stea, având
majoritatea activelor evaluate la
valoare justă, reprezintă medii
experimentale bune pentru a co m-
para contabilitate a valorii juste și
contabilitatea la cost istoric. Co n-
form autorilor, rezultatele studiului
confirmă faptul că relevanța i n-
formațională este mai mare în
cazul contabilității la valoare justă
față de costul istoric. Totuși, din
moment ce schimbările de valo are
sunt prezentate în bilanțul conform
contabilității valorii juste, i n-
cluderea acestora în contul de
rezultat devine irelevantă. Contabilitatea la valoare
justă în cazul co m-
paniilor din domeniul
imobiliar este mai puțin
relevantă informațional
decât în cazul co m-
paniilor din domeniul
investițiilor, rezultat ce
poate fi explicat prin
manipularea câștigu –
rilor.
Eng,
Saudagaran &
Yoon ( 2009) Analiza datelor
financiare 1995 –
2001 pentru un Articolul studiază relevanța i n-
formațională a valorilor obținute
prin marcarea la piață (e ng. mark -Autorii menționează
câteva limite ale
studiului ce ar putea

19
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
eșantion de co m-
panii din domeniul
de activitate tra n-
zacționarea energiei to-market ) pentru activele și dat o-
riile companiilor din sectorul de
activitate tranzacționarea energiei.
concluziile studiului arată că e s-
timările valorii juste nu sunt rel e-
vante informațional în acest caz. indica direcții de ce r-
cetare viitoare: eșantion
relativ mic, s -a realizat
o analiză agregată a
activelor și datoriilor.
Song, Thomas
& Yi ( 2010) Analiza datelor
financiare ale
primelor trei tr i-
mestre din 2008
pentru 452 bănci
existente în Co m-
pustat. Studiul urmărește relevanța i n-
formațională a valorilor juste
raportate conform SFAS 157 . Au-
torii concluzionează că relevanța
informațională a valorilor juste de
Nivel 1 și Nivel 2 este mai mare
decât în cazul valorilor juste de
Nivel 3. De asemenea, relevanța
informațională a valorilor juste
(mai ales în cazul Nivelului 3) este
mai mare în c azul companiilor cu
guvernanță corporativă puternică. Impactul guvernanței
corporative asupra rel e-
vanței informaționale a
valorilor juste.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

2.2.2. STUDII EMPIRICE ASUPRA RELEVANȚEI INFORMAȚIONALE A
VALORII JUSTE A ACTIVELOR ȘI DATORIILOR NEFINANCIARE
Observăm că există un număr semnificativ mai restrâns de studii privind relevanța
informațională a valorii juste a activelor și datoriilor nefinanciare, comparativ cu cele
financiare.
Studiile care urmăresc această direcție de cercetare s -au focalizat în general pe active
și datorii nefinanciare pentru care există piețe de tranzacționare lichide și pe
companiile din cateva sectoare de activitate specifice: petrol și gaze naturale –
comp anii din industria pretrolieră (Boone, 2002), investiții imobiliare – companii din
domeniul imobiliare (So & Smith, 2009), aur – companii ce activează în industria
aurului (Wier, 2009), activele și datoriile companiilor din sectorul de activitate
tranzacți onarea energiei (Eng, Saudagaran & Yoon, 2009) .
Rezultatele sunt mixte și în acest caz, dar majoritatea studiilor arată că evaluările la
valoare justă sunt relevante din punct de vedere informațional. Boone (2002) arată că
valoarea justă este de preferat c osturilor istorice în cazul evaluării petrolului și gazelor
naturale . So & Smith (2009) aduc dovezi în sprijinul relevanței informaționale a
prezentării modificărilor valorii juste în contul de profit și pierdere în cazul

20
companiilor de investiții imobilia re listate pe bursa din Hong Kong . Weir (2009) arată
că bilanțul are o relevanță informațională mai mare în cazul aplicării metodei care
permitea recunoașterea producției de aur la prețuri de piață de îndată ce aceasta era
finalizată .
Un studiu aparte est e cel realizat de Kimbrough (2007) care urmărește factorii care
influențează gradul în care valoarea justă a capitalului de cercetare -dezvoltare a unei
companii absorbite este reflectată în valoarea capitalului anunțată înainte de fuziune.
În tabelul următ or sunt prezentate rezultatele și direcțiile de cercetare ale studiilor
menționate mai sus.
Tabelul 3 . Analiza studiilor care au abordat relevanța informațională a valorii
juste a activelor și datoriilor nefinanciare ca temă de cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Boone (2002) Analiza datelor
financiare 1984 –
1997 pentru 111
companii din indu s-
tria petrolului și a
gazelor naturale. Eroarea de estimare în cazul
evaluării la valori curente a
activelor din categoria petrolului
și a gazelor naturale este în m e-
die mai mică decât eroarea de
estimare în cazul evaluării la
cost istoric. Activele din categ o-
ria petrol și gaze naturale eval u-
ate la valoare curentă explică o
parte semnificativ mai mare din
variațiile (între companii și per i-
oade de timp) prețurilor acțiun i-
lor față de activele evaluate la
cost istoric. Autorul afirmă că r e-
zultatele studiului
demonstrează faptul că
valoarea curentă r e-
prezintă un mijloc viabil
pentru a obține eva luări
credibile ale valorii juste
pentru petrol și gaze nat u-
rale – active nefinanciare
care au o valoare specifică
într-o mică măsură e n-
tității și care sunt tra n-
zacționate pe piețe active.
Kimbrough
(2007) Analiza datelor
financiare a 150 de
fuziuni realizate
între 2001 -2004 Gradul în care valoarea capital u-
lui anunțată înainte de fuziune
de către societatea absorbită
reflectă valoarea justă a capital u-
lui de cercetare -dezvoltare crește
în funcție de sum a activelor
intangibile legate de cercetare –
dezvoltare prezentate în bilanțul
dinaintea fuziunii și de de
numărul analiști care au urmărit
societatea absorbită înainte de a
fi anunțată fuziunea. Așadar, atât
recunoa șterea în situațiile fina n-
ciare cât și informațiile private
provenite de la analiști duc la
dezvăluirea informațiilor private
privind valoarea activelor pentru
cercetare și dezvoltare, i n-
formații pe care investitorii le
încorporează în valoarea capit a-
lurilor proprii. Este posbil ca efectul
documentat legat de rec u-
noaștere să nu fie generat
de recunoașterea în sine ci
de evenimentele care au
dus la recunoaștere.

21
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
So & Smith
(2009) Analiza datelor
financiar e 2003 –
2006 pentru 96 de
companii din d o-
meniul imobiliar
listate pe bursa din
Hong Kong O parte dintre dezbaterile privind
adoptarea contabilității la valoare
justă pentru investițiile imobiliare
este legată de relevanța i n-
formațională a prezentării mod i-
ficărilor valorii juste în contul de
profit și pierdere, comparată cu
prezentarea acestora în rezervele
din reevaluare. Studiul aduce
dovezi în sprijinul relevanței i n-
formaționale a prezentării mod i-
ficărilor valorii juste în contul de
profit și pierdere în c azul co m-
paniilor de investiții imobiliare
listate pe bursa din Hong Kong. Autorii afirmă că, dat o-
rită faptului că toate
companiile au ales să
adopte modelul valorii
juste, nu a existat un
grup de control care să
conțină companii care
nu au adoptat modelul .
Wier ( 2009) Analiza datelor
financiare 1996 –
2003 a 29 companii
care activează în
industria aurului în
Canada Articolul analizează cazul indu s-
triei aurului în Canada. Companiile
care activau în acest sector au avut
de-a lungul timpului două metode
de a înregistra în contabilitate
producția obținută: prima metodă
le permitea recunoașt erea
producției la prețuri de piață de
îndată ce aceasta era finalizată,
înainte de identificarea unui
cumpărător specific; cea de -a doua
metodă cere recunoașterea în bilanț
a stocurilor la cost. Rezultatele
studiului arată că bilanțul are o
relevanță info rmațională mai mare
în cazul aplicării primei metode, în
timp ce contul de rezultat este mai
relevant atunci când se aplică cea
ce-a doua metodă. De asemenea,
nu s-au identificat dovezi pertine n-
te că au existat motive oportuniste
ce au stat la baza alegeri i primei
metode. Utilizarea unui eșantion
mai mare pentru studiile
viitoare privind rel e-
vanța informațională a
evaluărilor la valoare
justă.
Eng,
Saudagaran &
Yoon ( 2009) Analiza datelor
financiare 1995 –
2001 pentru un
eșantion de co m-
panii din domeniul
de activitate tra n-
zacționarea energiei Articolul studiază relevanța i n-
formațională a valorilor obținute
prin marcarea la piață (eng. mark –
to-market ) pentru activele și dat o-
riile companiilor din sectorul de
activitate tranzacționarea energiei.
concluziile studiului arată că e s-
timările valorii juste nu sunt rel e-
vante informațional în acest caz. Autorii menționează
câteva limite ale
studiului ce ar putea
indica direcții de ce r-
cetare viitoare: eșantion
relativ mic, s -a realizat
o analiză agregată a
activelor și datoriilor.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

22

2.2.3. STUDII ASUPRA UTILITĂȚII DECI ZIONALE A VALORILOR JUSTE
Relevanța informațională reprezintă o abordare particulară pentru a determina
relevanța și credibilitatea informației contabile, întrucât o valoare contabilă este
relevantă din punct de vedere informațional doar dacă este relevant ă în deciziile
investitorilor legate de evaluarea capitalului și este suficient de credibilă pentru a fi
reflectată în prețurile acțiunilor (Barth, Beaver, & Landsman, 2001) .
În cadrul acestui subcapitol n e propunem să discutăm câteva studii care aduc în
discuție utilitatea decizională a contabilității valorilor juste, marea majoritatea a
acestora aducând argumente în favoarea valorilor juste prin intermediul fundamentării
teoretice a temei de cercetare (Landsman, 2007 ; Hitz, 2007; Reis & Stocken, 2007 ).
Kanagaretnam, Mathieu & Shehata (2009) concluzionează, în urma unui studiu
realizat asupra situațiilor financiare a 75 de companii listate la bursă în Canada,
valorii juste și prezentarea valorilor juste în alte elemente ale re zultatului global
furnizează parti cipanților de pe piață informație utilă.
Toate studiile identificate, în urma analizei de conținut, ca abordând utilitatea
decizională a contabilității valorii juste, sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 4. Analiza studiilor care au abordat utilitatea decizională ca temă de
cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Landsman
(2007) Analiză de conținut Probele strânse prin intermediul
acestor cercetări sugerează fa p-
tul că informațiile furnizate de
contabilitate privind valorile
juste sunt informative pentru
investitori, dar că nivelul de
informativitate este afectat de
mărimea erorii de evaluare și de
sursa estimărilor – ma-
nagementul fi rmei sau evaluatori
externi. Este important de analizat
cum variază de la o țară la
alta relevanța și credibil i-
tatea valorilor juste rec u-
noscute și prezentate în
situațiile financiare.
Penman (2007) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorul este de părere că, la
nivel conceptual, contabilitatea
valorii juste reprezintă un plus
deoarece valoarea capitalurilor
proprii poate fi preluată direct
din bilanț, fără alte analize, iar

23
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
contul de profit și pierdere oferă
informații pentru determinarea
valorii supusă riscurilor (eng.
value at risk). Însă, conceptele
sunt diferite de implementare,
iar din definirea valorii juste ca
preț de ieșire derivă mai multe
dezavantaje.
Hitz (2007) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Această analiză are un caracter
economic a priori, adoptând două
abordări asupra utilității
decizionale, respectiv perspectiva
evaluării și perspectiva i n-
formațională. Rezultatele analizei
indică faptul că relevanța
decizională a evaluărilor la valori
juste poate fi justificată din ambele
perspective, dar cadrul conceptual
aferent evaluărilor la valori juste
nu este încă suficient de închegat. O condiție pentru i m-
plementarea viitoare a
contabilității valori i
juste o reprezintă nevoia
normalizatorilor cont a-
bili de a clarifica no –
țiunea de venit contabil.
Reis &
Stocken ( 2007) Studiu teoretic;
Modelare m a-
tematică Autorii analizează un duopol în
care fiecare entitate produce,
raportează și, mai apoi, vinde st o-
curile. În primă instanță, a fost
caracterizată informativitatea
rapoartelor contabile ale unei firme
întocmite la cost istoric, și s -a
determinat că raportul unei co m-
panii nu dezvăluie întotdeauna
nivelul stocurilor. În faza
următoare, s -a caracterizat i n-
formativitatea unui raport întocmit
utilizând valoarea justă, și s -a
descoperit că aceasta dezvăluie
nivelul stocurilor deținute. De
asemenea, autorii au subliniat
dificultatea implementării eva –
luărilor la valoare justă deoarece
valoarea justă este o consecință
endogenă a interacțiunilor strat e-
gice dintre firme. –
Hughes &
Williams
(2007) Analiză de conținut Autorii discută articolul Reis &
Stocken ( 2007) , afirmând că aut o-
rii au adus inovaț ie prin conside r-
area a două metode de prezentare –
costul istoric și valoarea justă –
care sunt utilizate în deciziile ce
privesc prețurile. Totuși, modelul valorii
juste pentru stocuri,
prezentat în studiu, nu
furnizează o justificare
pentru schimbarea
politicii contabile din
cauza presupunerilor ce
includ: prețul este st a-
bilit o singură dată și nu
poate fi schimbat în
funcție de condițiile
pieței, producția ar
trebui oprită până în
momentul în care
raportările sunt preze n-

24
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
tate, valoarea stocurior
prezenta tă în bilanț
aparține unui singur
produs.
Ronen ( 2008) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Ronen (2008) analizează proble –
matica valorii juste în contextul
celor două obiective fundamentale
ale situațiilor financiare propuse în
cadrul conce ptual comun la care au
lucrat IASB și FASB. Este vorba
despre scopul informaționa l − de a
asista investitorii (în calitatea lor
de deținători ai capitalului di s-
ponibil) în previzionarea, evaluarea
și compararea valorilor, si n-
cronizării și incertitudinii
viitoarelor fluxuri de numerar, și
responsabilitatea managerilor față
de acționari (eng. stewardship) –
de a facilita evaluarea eficienței și
eficacității managerilor în adău g-
area valorii în interesul acționar i-
lor. Autorul propune un
cadru contabil format
dintr -un set cuprinzător
de măsuri contabile și
reforme ale guvernanței
corporative care ar
trebui să alinieze intere –
sele managementului și
ale auditorilor cu cele
ale investitorilor, astfel
încât raportarea onestă
să fie asigurată.
Kanagaretnam,
Mathieu &
Shehata ( 2009) Analiza datelor
financiare 1998 –
2003 a 75 companii
listate pe bursă atât
în Canada cât și in
Statele Unite ale
Americii Rezultatele studiului indică faptul
că implementarea contabilității
valorii juste și prezentarea valorilor
juste în alte elemente ale r e-
zultatului glob al furnizează parti –
cipanților de pe piață informație
utilă. Eșantionul studiat c u-
prinde cele mai mari
companii din Canada,
prin urmare s -ar putea
ca mărimea să infl u-
ențeze rezultatele.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)
Landsman (2007) realizează o retrospectivă a studiilor empirice în domeniu. Pornind
de la interesul ridicat pe care organismele de reglementare americane, dar și cele
internaționale l -au manifestat în elaborarea unor standarde de raportare finan ciară
vizând recunoșterea, evaluarea și prezentarea informațiilor legate de instrumente
financiare, acest studiu realizează o trecere în revistă a literaturii din domeniul pieței
de capital ce examinează utilitatea informațională a cont abilității valorii j uste pentru
utilizatori. Per ansamblu, rezultatele sale arată că recunoașterea valorilor juste și
prezentarea unor informații cu privire la acestea au valoare informațională pentru
investitori, dar la un nivel care depinde în mod direct de dimensiunea valo rilor de
evaluare și de sursele estimărilor realizate – în speță, managementul entităților sau
surse externe.
Utilitatea decizională a sistemelor de raportare bazate pe evaluări la valori juste este
abordată dintr -o perspectivă teoretică de Hitz (2007), a utorul analizând în detaliu

25
soliditatea din punct de vedere teoretic a argumentelor aduse de către organismele de
reglementare contabile atunci când pledează pentru avantajele utilizării evaluărilor la
valori juste, în special din punctul de vedere al rele vanței. Această analiză are un
caracter economic a priori, adoptând două abordări asupra utilității decizionale,
respectiv perspectiva evaluării și perspectiva informațională. Rezultatele analizei
indică faptul că relevanța decizională a evaluărilor la val ori juste poate fi justificată
din ambele perspective, dar cadrul conceptual aferent evaluărilor la valori juste nu
este încă suficient de închegat.
Penman (2007 ) abordează contabilitatea valorii juste prin prisma utilității acesteia
pentru acționari. Auto rul pornește de la premisa conform căreia contabilitatea valorii
juste ar trebui să îndeplinească două cerințe pentru a fi utilă acționarilor: de evaluare a
capitalurilor proprii și de apreciere a responsabilității managerilor (eng. stewardship ).
Autorul e ste de părere că, la nivel conceptual, contabilitatea valorii juste reprezintă un
plus deoarece valoarea capitalurilor proprii poate fi preluată direct din bilanț, fără alte
analize, iar contul de profit și pierdere oferă informații pentru determinarea val orii
supusă riscurilor (eng. value at risk ). Însă, conceptele sunt diferite de implementare,
iar din definirea valorii juste ca preț de ieșire derivă mai multe dezavantaje. Așadar, în
cazul fondurilor de investiții, contabilitatea valorii juste funcționeaz ă corespunzător,
atât în ceea ce privește evaluarea capitalurilor proprii, cât și referitor la aprecierea
responsabilității managerilor. Acest caz este unul instructiv, în care relația de „unu la
unu” dintre prețurile de ieșire și valoarea justă pentru acț ionari rezistă. Condiția de
„unu la unu” nu mai este îndeplinită în cazul în care o firmă deține active a căror
valoare provine, mai degrabă, din executarea unui plan de afaceri, decât din fluctuația
prețurilor pieței, chiar dacă prețurile de ieșire sunt o bservate în cadrul unor piețe
active.

2.3. LIBERTATEA DE ACȚIUNE ÎN PREGĂTIREA RAPORTĂRILOR
FINANCIARE ȘI MANIPULAREA CÂȘTIGURILOR
În condițiile în care există numeroase critici aduse evaluării la valoare justă care
susțin faptul că estimările valorii curente nu furnizează informație credibilă , afirmând
că aceste estimări sunt neverificabile și sunt vulnerabile în fața manipulării de către

26
management (Watts, 2003), am considerat important să analizăm studiile care
abordează această temă .
După cum se poate observa în Tabelul 5 această direcție de cercetare a fost abordată
de către autori atât prin metode empirice cât și prin studiul teoretic. Marea majoritatea
a studiilor din această categorie concluzionează că manage mentul s -a folosit de
libertatea de acțiune pentru a manipula raportările asupra valorilor juste sau că, într -un
anumit context, le este facil să procedeze astfel (Dietrich, Harris & Muller, 2000 ;
Beatty & Weber, 2006; Hodder et al. , 2006; Benston, 2008; Henry, 2009; Quagli &
Avallone, 2010 ).
Un studiu care iese din tipar este cel al lui Ronen (2008) acesta propunând un cadru
contabil format dintr -un set cuprinzător de măsuri contabile și reforme ale guvernanței
corporative care ar trebui să alinieze intere sele managementului și ale auditorilor cu
cele ale investitorilor, astfel încât raportarea onestă să fie asigurată .
De asemenea, Goncharov & van Triest (2011) demonstrează, prin intermediul unui
studiu empiric asupra companiilor rusești listate pe bursă , în care analizat impactul
ajustărilor pozitive ale valorii juste asupra politicii privind dividendele, că acestea
sunt asoc iate cu plăți de dividente rela tiv mai scăzute.
Tabelul 5 . Analiza studiilor care au abordat libertatea de acțiune în pregătirea
raportărilor financiare și manipularea câștigurilor ca temă de cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Dietrich,
Harris &
Muller ( 2000) Analiza datelor
privind evaluările
la valoare justă ale
investițiilor imobi –
liare din Regatul
Unit (1988 -1996). Conform studiului, estimările eva –
luatorului atenuează prețurile de
vânzare actuale și sunt consi –
derabil mai puțin păr tinitoare și
mai exacte decât costurile istorice.
De asemenea, autorul notează
faptul că există cazuri de situații în
care managementul acționează
discreționar în ceea ce privește
raportările asupra valorilor juste. –
Beatty &
Weber ( 2006) Analiza datelor
financiare a 553
companii care au
aplicat SFAS 142 Rezultatele studiului indică faptul
că stimulentele legate de contracte
și piață afectează alegerile contab i-
le ale entității privind data și
prezentarea cheltuielilor care
trebuie recunoscute în contul de
profit și pierdere. Autorii aduc,
așadar, dovezi care indică faptul că
stimulentele manageriale afectează –

27
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
alegerile contabile.
Hodder et al.
(2006) Analiza datelor
financiare (1995 –
1998) a 682 co m-
panii din lista
Standard & Poor's . Autorii au cercetat determinanții și
consecințele utilizării de către
manageri a puterii discreționare în
ceea ce privește datele de intrare
ale modelelor de evaluare a valorii
juste a opțiunilor pentru angajați
(eng. employee stock option ). En-
titățile se folosesc de puterea di s-
creționară asupra datelor de intrare
utilizate în modelele de evaluare,
iar aceasta duc la diferențe semni –
ficative în estimările valorii juste. –
Benston ( 2008) Analiză de conținut Analizând standardul de contabil i-
tate SFAS 157 autorul identifică
numeroase deficiențe: valorile
juste care nu pot fi determinate
utilizând prețuri actuale sunt dificil
de estimat și verificat; deși stan d-
ardul specifică faptul că val oarea
justă este o valoare de ieșire, multe
dintre exemplele prezentate nec e-
sită calculul valorii de utilizare sau
a valorii de intrare; contabilitatea
valorii juste conferă manageme n-
tului ”oportunitatea” de a manipula
valoarea raportată a activelor și a
rezultatului. Autorul prezintă mai
multe cazuri în care valorile juste
pot fi manipulate facil. –
Ronen ( 2008) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Ronen (2008) analizează proble m-
atica valorii juste în contextul celor
două obiective fundamentale ale
situațiilor financiare propuse în
cadrul conceptual comun la care
lucrează în prezent IASB și FASB.
Este vorba despre scopul i n-
formațional − de a asista investit o-
rii (în calitatea lor de deținători ai
capitalului disponibil) în pr e-
vizionarea, evaluarea și co m-
pararea valorilor, sincronizării și
incertitudinii viitoarelor fluxuri de
numerar, și responsabilitatea ma n-
agerilor față de acționari (eng.
stewardship) – de a facilita eva l-
uarea eficienței și eficacității ma n-
agerilor în adăugarea valorii în
interesul acționarilor. Autorul propune un
cadru contabil format
dintr -un set cuprinz ător
de măsuri contabile și
reforme ale guvernanței
corporative care ar
trebui să alinieze intere –
sele managementului și
ale auditorilor cu cele
ale investitorilor, astfel
încât raportarea onestă
să fie asigurată.
Henry ( 2009) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Articolul examinează situațiile
unor companii care au optat pentru
adoptarea înainte de intrarea în
vigoare a SFAS 159, pentru ca
ulterior să revi nă asupra deciziei și
sa anuleze sau revizuiască
adoptarea timpurie. Per ansamblu, Între direcțiile de ce r-
cetare viitoare se
distinge și posibilitatea
studierii factorilor de
influență economici și a
consecințelor alegerilor
specifice făcute de

28
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
marea majoritate a companiilor
studiate au adus în discuție i m-
portanța îndrumării informale. De
asemenea, cazurile studiate au
furnizat o imagine asupra utilizării
oportunis te a prevederilor SFAS
159. companii.
Guthrie, Irving
& Sokolowsky
(2011) Analiza datelor
financiare a 72
companii din S & P
1500 care au ales
opțiunea valorii
juste conform
SFAS 159 în 2007
și 2008 Bazându -se pe studiul realizat de
Henry ( 2009) , autorii au extins
studiul asupra entităților din toate
sectoarele de activitate și asupra
celor care au aplicat standardul la
data prevăzută. Nu s -au găsit dov e-
zi privind alegerea oportunistă
sistematică a opțiunii valorii juste.
Pentru un număr foarte restrâns de
companii care au optat pentru
adoptarea timpurie s -au determinat
îmbunătățiri semnificative ale
câștigurilor curente sau viitoare. Invest igarea opțiunii
valorii juste din pe r-
spectiva evaluării.
Martín &
Osma ( 2009) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii contribuie la dezbaterile
existente revizuind fundamentul și
schimbările recente ale evaluărilor
la valoare justă pentru instrumente
financiare, și aducând totodată în
discuție patru decizii luate de
FASB în 1996. Autorii discută
avantajele și punctele slabe ale
modelului mixt de evaluare, ado p-
tat în prezent de IASB și FASB,
dar și ale unul model bazat numai
pe valori juste. Autorii co n-
cluzionează că aplicarea completă
a evaluării la valoare justă pentru
toate instrumentele financiare ar
reduce semnificativ complexitatea
și ar limita oportunismul permis de
reglementările curente. –
Quagli &
Avallone
(2010) Analiza datelor
financiare 2005 –
2007 a 76 de co m-
panii din domeniul
investițiilor imo –
biliare din Franța,
Finlanda, Germ a-
nia, Grecia, Italia,
Spania și Suedia. Studiul indică faptul că asi metria
informației, eficiența contactuală și
oportunismul managerial explică
opțiunea valorii juste. Alți factori ar putea
incluși în studiu: co n-
textul guvernaței corp o-
rative, fondul cultural al
managerului, costul
informației.
Goncharov &
van Triest
(2011) Analiza datelor
financiare 2003 –
2006 pentru 1179
companii rusești
listate pe bursă. Autorii au analizat impactul aju s-
tărilor pozitive ale valorii juste
asupra politicii privind dividend e-
le. Rezultatele arată că ajustările
pozitive ale valorilor juste sunt
asociate cu plăți de dividente rel a-
tiv mai scăzute. –
He, Wong &
Young ( 2012) Analiza datelor
financiare 2007 -Beneficiul urmărit al utilizării
contabilității valorii juste pentru –

29
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
2008 ale co m-
paniilor chineze
listate la bursă în
categoria A titlurile tranzacționabile – acela de
a furniza investitorilor informație
mai relevantă – poate fi în conflict
cu stimulentele managerilor de a
îndeplini anumite obiective legate
de câști guri.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

2.4. IMPACTUL REGLEMENTĂRILOR CONTABILE PRIVIND
EVALUAREA LA VALOARE JUSTĂ
Două dintre studii (Beatty, Chamberlain & Magliolo, 1996; Cornett, Rezaee &
Tehranian, 1996) urmăresc modul în care standardele contabile ce privesc evaluările
la valoare justă sau declarațiile privind emiterea acestor reglementări contabile
influențează prețul acțiunilor companiilor afectate sau care ar putea fi afectate în
viitor. Aceasta ne in dică faptul că investitorii și potențialii investitori de pe piață sunt
conștienți de posibilul efect al anumitor reglementări privind contabilitatea valorilor
juste asupra situațiilor financiare ale companiilor și, în speță, asupra capitalului
acestora.
Henry (2009) analizează, pe de altă parte, cazul companiilor care au optat pentru
adoptarea înainte de intrarea în vigoare a SFAS 159, pentru ca ulterior să revină
asupra deciziei și să anuleze sau să revizuiască adoptarea timpurie. Acest studiu aduce
în discuție și nevoia de îndrumare formală în urma emiterii unor standarde contabile.
Tabelul 6 . Analiza studiilor care au abordat impactul reglementărilor contabile
privind evaluarea la valoare justă
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Beatty,
Chamberlain &
Magliolo
(1996) Analiza datelor
financiare ale
grupurilor bancare
și societăților de
asigurări aferente
perioadei de timp
din jurul adoptăr ii
SFAS 115. Prețurile acțiunilor băncilor au fost
afectate negativ de evenimentele
studiate, în timp ce prețurile acți u-
nilor companiilor de asigurări au
fost afectate doar într -o mică
măsură. Conform studiului, băncile
au fost afectate negativ datorită
problemelor legate de abordarea
standardului SFAS 115 asupra
contabilității valorii de piață. Analiza transversală a
relevat faptul că băncile
care tranzacți onau mai
frecvent, cu in vestiț ii cu
maturitate mai lungă, și
care erau mai bine ac o-
perite împotriva modi-
ficările ratei dobânzii,
au fost cele mai afectate
de standard.

30
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Cornett,
Rezaee &
Tehranian
(1996) Analiza datelor
financiare și a
prețurilor acțiunilor
pentru un eșantion
de bănci americane. Studiul analizează impactul a 23 de
declarații referitoare la contabil i-
tatea valorii juste asupra prețurilor
acțiunilor instituțiilor financiare.
Declarațiile care semnalau o pro b-
abilitate ridicată de emitere a stan –
dardelor privind contabilitatea va –
lorii juste au produs o reacție neg a-
tivă anormală a prețurilor acțiun i-
lor, în timp ce declarațiile care
indicau o probabilitate scăzută au
dus la o reacție pozitivă a prețurilor
acțiunilor. Magnitudinea acestor
reacții este influențată
negativ de rata primară
a capitalui, și pozitiv de
raportul dintre diferența
între valoarea de piață și
valoarea contabilă a
portofoliului de i n-
vestiții și totalul activ e-
lor.

Henry ( 2009) Analiz ă de
conținut; Studiu
teoretic Articolul examinează situațiile
unor companii care au optat pentru
adoptarea înainte de intrarea în
vigoare a SFAS 159, pentru ca
ulterior să revină asupra deciziei și
sa anuleze sau revizuiască
adoptarea timpurie. Per ansamb lu,
marea majoritate a companiilor
studiate au adus în discuție i m-
portanța îndrumării informale. De
asemenea, cazurile studiate au
furnizat o imagine asupra utilizării
oportuniste a prevederilor SFAS
159. Între direcțiile de ce r-
cetare viitoare se
disting e și posibilitatea
studierii factorilor de
influență economici și a
consecințelor alegerilor
specifice făcute de
companii.
Guthrie, Irving
& Sokolowsky
(2011) Analiza datelor
financiare a 72
companii din S & P
1500 care au aplicat
opțiunea valorii
juste conform
SFAS 159 în 2007
și 2008 Bazându -se pe studiul realizat de
Henry ( 2009) , autorii au extins
studiul asupra entităților din toate
sectoarele de activitate și asupra
celor care au aplicat standardul la
data prevăzută. Nu s -au găsit dov e-
zi privind alegerea oportunistă
sistematică a opțiunii valorii ju ste.
Pentru un număr foarte restrâns de
companii care au optat pentru
adoptarea timpurie s -au determinat
îmbunătățiri semnificative ale
câștigurilor curente sau viitoare. Investigarea opțiunii
valorii juste din pe r-
spectiva evaluării.
Peng &
Bewley (2010) Analiza datelor
financiare 2007 –
2007 ale co m-
paniilor din China
listate pe bursă Autorii studiază gradul de adoptare
a reglementări lor privind contabil i-
tatea valorii juste în cadrul regl e-
mentărilor contabile naționale
chineze (2007GAAP), motivele
diferențelor între acestea și IFRS –
uri, și modul în care 2007GAAP au
fost aplicate în practică. Co n-
cluziile studiului arată că există un
grad ridicat de adoptare a regl e-
mentărilor IFRS privind valoarea
justă de către standardele chineze
în cazul instrumentelor financiare,
dar un grad mic în ceea ce privește
investițiile nefinanciare. Impactul IFRS -urilor
asupra costului capital u-
lui și releva nța i n-
formațională.
Mala & Chand Analiză de Controversele din jurul contabi –

31
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
(2012) conținut; Studiu
teoretic lității valorii juste, precum și i m-
pactul presupus al acesteia asupra
crizei financiare au adus critici
vehemente la adresa IASB d e-
oarece nu a furnizat suficientă
îndrumare în ceea ce privește
aplicarea valorilor juste. Se aduc în
discuție și presiunile exercitate de
Uniunea Europeană pentru a
amenda IFRS7 și IAS 39.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

2.5. ”SLĂBICIUNI” ALE CONTABILITĂȚII VALORII JUSTE
În cadrul acestui studiu ne -am propus să prezentăm dezavantajele contabil ității valorii
juste identificate în literatura de specialitate, precum și rolul acesteia în recenta criză
financiară.
Încă din 1995 au existat preocupări legate de studiul volatilității câștigurilor aferente
valorilor juste, conform Barth, Landsman & Wah len (1995) câștigurile bazate pe
valori juste sunt mai volatile decât cele aferente costurilor istorice, însă prețurile
acțiunilor nu reflectă acestă volatilitate crescută .
Alți autori trag un semnal de alarmă legat de subiectele care necesită atenție deos ebită
din partea normalizatorilor: lipsa unu i cadru conceptual al evaluării, relevanța și
credibilitatea valorilor juste, problematica valorii de intrare versus valoare de ieșire
(Dean & Clarke, 2005) ; lipsa de transparență a informației legată de evaluare a și
recunoașterea valorilor din contabilitate ale derivatelor și titlurilor securitizate (Barth
& Landsman , 2010); deși marcarea la piață (eng. mark -to-market) generează
preocupări, nu este clar dacă acestea se aplică contabilității valorii juste în forma
reglementată (Laux & Leuz, 2009) ; paradoxul generat de câștigurile sau pierderile
aferente valorii juste înregistrate atunci când riscul de credit al entității crește sau
scade (Gaynor, McDaniel & Yohn, 2011) .

32
Tabelul 7 . Analiza studiilor care studiază limitările contabilității valorii juste
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Barth,
Landsman &
Wahlen ( 1995) Analiza rapoartelor
anuale ale băncilor
americane care
aveau datele
financiare în Com-
pustat Annual Bank
Tape . Câștigurile bazate pe valori juste
sunt mai volatile decât cele
aferente costurilor istorice, însă
prețurile acțiunilor nu reflectă
acestă volatilitate crescută. S -au
constatat încălcări mai frecvente
ale cerințelor de capital în cazul
contabilității la valoare justă față
de contabilitatea la costuri istorice. Încălcările bazate pe
valori juste contribuie la
anticiparea violării
reglementăril or privind
capitalul, dar prețurile
acțiunilor nu reflectă
acest risc crescut.
Dean & Clarke
(2005) Analiză de conținut Articolul ad uce în discuție, prin
intermediul a două scrisori de
comentarii la adresa proiectului de
expunere privind evaluarea la
valoare justă emis de FASB în anul
2004, mai multe subiecte care
necesită o atenție deosebită din
partea normalizatorilor: lipsa unui
cadru conceptual al evaluării, rel e-
vanța și credibilitatea valorilor
juste, problematica valorii de intr a-
re versus valoare de ieșire. Autorul prevedea, prin
prisma analizei făcute,
dificultatea pe care o va
întâmpina IASB în a
urmări calea propusă de
FASB și de a tinde, în
final, spre un regim de
convergență care să
ducă la producerea de
raportări contabile
comparabile.
Bloomfield,
Nelson &
Smith (2006) Experiment cu 24
de studenți MBA Rezultatele arată că prețurile și
câștigurile unei companii devin
foarte volatile atunci când i n-
vestiția corelată este mare și
câștigurile și pierderile nerealizate
corelate sunt vizibile prin rapo r-
tarea în rezultatul global. Co n-
cluziile sugerează că inclu derea
câștigurilor și pierderilor nerealiz a-
te corelate în raportările privind
performanța ar putea induce violări
ale eficienței în formă slabă care ar
agrava volatilitatea prețurilor acț i-
unilor și a câștigurilor. Folosirea analizei de
date de arhivă pen tru a
identifica dinamica
prețurilor în funcție de
raportarea investițiilor
corelate.
Laux & Leuz
(2009) Analiză de conținut Recenta criză financiară a dus la
dezbateri aprinse legate de avanta –
jele și dezavantajele contabilității
valorii juste. Autorii aduc în di s-
cuție patru arii problematice: mare
parte a controverselor decu rg din
confuzia legată de ceea ce aduce
nou și diferit valoarea justă; deși
marcarea la piață (eng. mark -to-
market) generează preocupări, nu
este clar dacă acestea se aplică
contabilității valorii juste în forma
în care este aceasta reglementată;
contablit atea la cost istoric nu
reprezintă o alternativă mai bună; e
posibil ca o parte din probleme să
fie generate de implementare. Autorii prezintă mai
multe direcții posibile
de cercetare: nevoia de
a determina dacă într –
adevăr a contribuit
contabilitatea valorii
juste la criza financiară
prin efectul de contag i-
une; problemele de
implementare ar putea
avea un rol important în
practicile băncilor de
raportare în timpul
crizei; ar trebui dete r-
minat ce rol a jucat
contabilitatea la c ost
istoric în criza fina n-
ciară.
Power ( 2010) Analiză de
conținut; Studiu Autorul identifică patru factori care
au contribuit la creșterea i m–

33
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
teoretic portanței valorii juste în perioada
de dinainte de 2007, în ciuda
existenței unui număr larg de opo-
nenți. Între acești factori se
numără: problema contabilității
derivatelor care a fost un ”cataliz a-
tor” pentru extinderea utilizării
valorii juste pentru toate instr u-
mentele financiare și transformarea
rolului bilanțului dintr -unul legal
într-unul econ omic.
Barth &
Landsman
(2010) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii concluzionează că valoarea
justă nu a avut o implicație sau a
avut o implicație mică în ce
privește criza financiară. Totuși, nu
a existat suficient de multă tran s-
parență a informației legată de
evaluarea și recunoașterea valorilor
din contabilitate ale derivatelor și
titlurilor securitizate și prezentarea
acestora, astfel încât investitorii să
estimeze în mod corespunzător
valorile și riscurile aferente activ e-
lor și datoriilor bancare (Barth &
Landsman :417, 2010) . –

Gaynor,
McDaniel &
Yohn (2011) Experiment cu 184
contabili autorizați
din Statele Unite
ale Americii Studiul urmărește modul în care
utilizatorii situațiilor financiare pot
fi induși în eroare de câștigurile
sau pierderile aferente valorii juste
înregistrate atunci când riscul de
credit al entității crește sau scade.
Rezultatele indică faptul că peste
70% dintre participanți au apreciat
că riscul de credit s -a îmbunătățit
(s-a deteriorat) atunci când s -au
înregistrat câștiguri (pierderi)
aferente valorii juste. Utilizatorii situațiilor
financiare intrepretează
diferit aceste câștiguri și
pierderi în conte xtul
unor decizii care nu țin
de evaluarea riscului?
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)
În ciuda existenței numeroaselor dezbateri privind dezavantajele contabilității valorii
juste, Barth & Landsman (2010) demontează rând pe rând criticile privind
credibilitatea și relevanța valorilor juste, volatilitatea câștigurilor, prociclicitatea,
concluzionând nu a avut implicare sau a jucat un rol mic în criza financiară.

34
2.6. ASPECTE PRIVIND APLICAREA ÎN PRACTICĂ A CONTABILITĂȚII
VALORILOR JUSTE
În cadrul acestui subcapitol ne îndreptăm atenția asupra opiniilor din literatura
academică privind probleme practice întâlnite în contabilitatea valorilor juste. Dacă în
prima parte a secțiunii vom prezenta problemele leg ate de evaluarea, recunoașterea,
prezentarea și auditarea valorilor juste , în cea de -a doua vom analiza câteva
alternative ale valorii juste propuse în cadrul unor studii.

2.6.1. PROBLEMATICI LEGATE DE EVALUARE, RECUNOAȘTERE ȘI
PREZENTARE
În cadrul acestu i subcapitol vom discuta studiile identificate ca regăsindu -se în
tematica problemelor legate de evaluarea, recunoașterea, prezentarea și auditarea
valorilor juste . Observăm că, în general, studiile din această secțiune sunt realizate
sub forma analizei de conținut a anumitor reglementări sau ca studii teoretice, și mai
puțin prin studiu empiric al datelor.
Problematicile legate de aplicare în practică a valorilor juste sunt extrem de variate ,
pornind de la evaluarea valorilor juste pentru situații financia re (includerea bonității și
a schimbărilor bonității în evaluarea valorilor juste – Chasteen & Ransom (2007) ,
importanța diferențierii între data ofertei și data achiziției atunci când se determină
valoarea justă a acțiunilor dintr -o achiziție sau preluare – Lonergan (2004) , definirea
valorii juste ca preț de ieșire – Penman (2007) și Benston (2008) ) până la îndrumările
legate de recunoaștere și prezentare ( Botosan et al. (2005) susțineau emiterea unui
singur standard care să furnizeze îndrumări în ceea ce valoarea justă , Demski, Lin &
Sappington (2008) au studiat definirea politicilor de reevaluare , Ryan (2008) a indicat
faptul că preparatorii situațiilor financiare au nevoie de îndrumare suplimentară în
ceea ce privește modul de estimare a valorii ju ste în lipsa unor piețe lichide, Martín &
Osma (2009) susțin aplicarea completă a evaluării la valoare justă pentru toate
instrumentele financiare ).
În cadrul tabelului următor regăsim un sumar al tuturor studiilor amintite mai sus,
precum și a l direcțiilor de cercetare viitoare.

35
Tabelul 8 . Analiza studiilor care au abordat problemele legate de evaluarea,
recunoașterea, prezentarea și auditarea valorilor juste
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Martin, Rich
& Wilks
(2006) Analiză de conținut Dificultatea auditării evaluărilor la
valoare justă este dată mai ales de
faptul că adesea aceste evaluări
încorporează estimări ale unor
evenimente și condiții viitoare,
prin urmare necesită întotdeauna
raționament profesional. De as e-
menea, auditorii trebuie să dețină
cunoștintele necesare pr ivind eva l-
uările la valoare justă astfel încât
să se atingă un nivel rezonabil de
asigurare privind estimările
managementului. Tendința înspre utili –
zarea tot mai largă a
valorii juste reprezintă o
provocare pentru no r-
malizatorii din domen i-
ul auditul ui, dar oferă și
o mare oportunitate
cercetătorilor din
această arie. Sunt
necesare studii care să
arate în ce mod și cât de
bine își folosesc
raționamentul experții
care realizează evaluări
la valoare justă.
Chasteen &
Ransom
(2007) Studiu teoretic Evaluarea la valoare justă a dat o-
riilor și includerea bonității și a
schimbărilor bonității în evaluarea
valorilor juste reprezintă subiecte
contr oversate. Autorii articolului
propun ca datoriile să fie evaluate
și raportate utilizând rate fără risc. –
Roosenboom
& Thomas
(2007) Analiza rapoartelor
de evaluare pentru
228 de subscrieri
publice pe bursa
Euronext Paris Autorii studiază modul în care
subscriitorii evaluează acțiunil e-
companiilor listate. De regulă,
subscriitorii utilizează mai multe
metode de evaluare, cele mai
frecvente fiind metoda dividend u-
lui actualizat (eng. the dividend
discount model ) și modelul flux u-
rilor de trezorerie actualizate (eng.
discounted cash flow model ). De
asemenea, subscriitorii preferă să
folosească mai multe metode
atunci când evaluează companii
din domeniul tehnologic cu o
creștere rapidă și/sau profitabile.
Auto rii au analizat și ponderile pe
care subscriitorii le -au alocat
fiecărei estimări rezultată din
metode diferite pentru a determina
valoarea justă. Studiile viitoare s -ar
putea focusa pe dete r-
minarea factorilor care
influențează alegerea
metodei de evaluar e. De
asemenea, ar fi i m-
portant de văzut dacaă
utilizarea mai multor
metode de evaluare este
asociată cu o acuratețe
mai mare a evaluării.
Botosan et al.
(2005) Analiză de conținut Autorii susțineau emiterea unui
singur standard care să furnizeze
îndrumări în ceea ce privește eva –
luarea la valoarea justă, consi –
derând că acesta va îmbunătăți
coerența evaluării la valoarea justă
la nivelul multitudinii de standarde
care cer raportarea și prezentarea
acesteia. –
Lonergan
(2004) Analiză de conținut Studiul urmărește importanța
diferențierii între data ofertei și –

36
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
data achiziției atunci când se d e-
termină valoarea justă a acțiunilor
dintr -o achiziție sau prealuare.
Autorii arată că, atunci când co n-
dițiile se modifică pe parcursul
unei preluări, este corect să fie
utilizată data achiziției.
Penman (2007) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Penman (2007) abordează contabilitatea valorii juste prin
prisma utilității acesteia pentru acționari. Autorul pornește de
la premisa conform căreia contabilitatea valorii juste ar trebui
să îndeplinească două cerințe pentru a fi utilă acționarilor: de
evaluare a capitalurilor proprii și de apreciere a responsabi l-
ității managerilor (eng. stewardship). Autorul este de părere
că, la nivel conceptual, contabilitatea valorii juste reprezintă
un plus deoarece valoar ea capitalurilor proprii poate fi prel u-
ată direct din bilanț, fără alte analize, iar contul de profit și
pierdere oferă informații pentru determinarea valorii supusă
riscurilor (eng. value at risk). Însă, conceptele sunt diferite de
implementare, iar din definirea valorii juste ca preț de ieșire
derivă mai multe dezavantaje.
Benston ( 2008) Analiză de conținut Analizând standardul de contabil i-
tate SFAS 157 autorul identifică
numero ase deficiențe: valorile
juste care nu pot fi determinate
utilizând prețuri actuale sunt dificil
de estimat și verificat; deși stan –
dardul specifică faptul că valoarea
justă este o valoare de ieșire, multe
dintre exemplele prezentate nec e-
sită calculul valo rii de utilizare sau
a valorii de intrare; contabilitatea
valorii juste conferă manageme n-
tului ”oportunitatea” de a manipula
valoarea raportată a activelor și a
rezultatului. Autorul prezintă mai
multe cazuri în care valorile juste
pot fi manipulate facil. –
Demski, Lin &
Sappington
(2008) Studiu teoretic;
Modelare m a-
tematică Autorii studiază definirea politic i-
lor de reevaluare în contextele în
care un normalizator poate mand a-
ta prezentarea valorii juste pentru a
atenua probl ema ”lămâilor”3 pe
piața de revânzare a activelor.
Studiul arată că este de de preferat
existența unei singure surse de
informație normalizată (preze n-
tarea de informații cerută de no r-
malizator), în comparație cu pos i-
bilitatea existenței a două surse
(furni zarea de informații regl e–

3 Problema ”lămâilor” aduce în discuție asimetria informațională, prezentată de Akerlof (1970) în l u-
crarea numită The market for “lemons:” Quality uncertainty and the market mechanism.

37
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
mentată și cea voluntară).
Ryan ( 2008) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Valoarea justă joacă un rol esențial
prin furnizarea constantă de i n-
formații, relativ raționale și în
cunoștință de cauză, participanților
la piață. De asemene a, valoarea
justă asigură un an samblu i n-
formațional comun la care pot
apela toți acești participanți pent ru
a realiza o recalibrare a propriilor
evaluări și estimări ale riscurilor
atunci când ciclurile economice
alternează. Această recalibrare
informațională este necesar să aibă
loc cât mai repede și eficient pos i-
bil, așa cum ar trebui să se întâ m-
ple și în z ilele noastre. De as e-
menea, Ryan (2008) notează faptul
că orice formă a costului istoric nu
ar face altceva decât să pr e-
lungească acest proces de recal i-
brare pentru perioade considerabil
mai de durată. Criza economico –
financiară a indicat
faptul că prepara torii
situațiilor financiare au
nevoie de îndrumare
suplimentară în ceea ce
privește modul de e s-
timare a valorii juste în
lipsa unor piețe lichide,
iar utilizatorii au nevoie
de prezentări mai bune
privind datele de intrare
de nivel 3. Cercetarea
din dome niu contabil ar
trebui sa contribuie la
îmbunătățirea acestor
procese.
Martín &
Osma ( 2009) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii contribuie la dezbaterile
existente revizuind fundamentul și
schimbările recente ale evaluărilor
la valoare justă pentru instrumente
financiare, și aducând totodată în
discuție patru decizii luate de
FASB în 1996. Autorii discută
avantajele și punctele slabe ale
modelului mixt de evaluare, ado p-
tat în prezent de IASB și FASB,
dar și ale unul model bazat numai
pe valori juste. Autorii co n-
cluzionează că aplicare a completă
a evaluării la valoare justă pentru
toate instrumentele financiare ar
reduce semnificativ complexitatea
și ar limita oportunismul permis de
reglementările curente. –
Trott ( 2009) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorul propune un cadru în care
instrumentele de datorie deținute
ca active să fie inițial recunoscute
la valoarea justă, iar ulterior
valoarea contabilă să fie ajustată
utilizân d un cont pentru evaluare
care să fie prezentat în bilanț.
Prezentarea în mod defalcat a i n-
strumentelor de datorie, a cr e-
anțelor incerte și a evaluărilor la
valoare justă va furniza mai multă
informație decât în situația curentă. –
Christensen,
Glover &
Wood ( 2012) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii concluzionează că eva l-
uările la valoare justă bazate pe
date de intrare și modele supuse Examinarea modului în
care formatul
raportărilor ar putea

38
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
subiectivității managementului
sunt supuse unui grad de incertit u-
dine al evaluării mult mai mare
decât pragul de semnificație. îmbunătăți raționame n-
tul utilizatorilor sit u-
ațiilor financiare.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

2.6.2 . ALTERNATIVE ALE VALORII JUSTE
Zijl și Whittington (2006) aduc în discuție conceptul de „ deprival value ”4 în
comparație cu cel de valoare justă, încercând o reconciliere a celor două. Conceptul
de deprival value are rădăcini adânci în literatura academică, în timp ce noțiunea de
valoare justă a început să fie folosită în ultimul sfert de secol în cadrul standardelor
emise de FASB și IASB. În tabelul următor am realizat o sinteză a celor două
concepte în discuție în ceea ce privește evoluția și conținutul acestora:
Tabelul 9 . Studiu comparativ privind conceptele de valoare justă și „deprival
value”
Deprival value Valoarea justă (eng. fair value )

Noțiunea a fost susținută de o bogată
literatură academică provenind din țări
diferite încă de la începutul secolului XX.

La începutul anilor 80 ’ părea metodologia de
evaluare a valorii curente preferată de
normalizatori. Colapsul „revoluției costurilor
curente” de la mijlocul anilor 80 ’ a dus la
căderea în dizgrație a acestui concept.

Poate mai potrivit descrisă ca „ Value to the
Business ”, răs punde la întrebarea „Ce ar
pierde proprietarul unui activ dacă ar fi
deposedat de acesta?”. Cu alte cuvinte, este o
evaluare a valorii adiționale adusă afacerii ca
urmare a posedării activului respectiv.

Nevoia ca situațiile financiare să înfățișeze
valori curente a apărut din nou, de această
dată, valoare curentă fiind considerată
valoarea justă (a dus la promulgarea de
standarde care permiteau sau cereau
evaluarea la valoare justă: SFAS 115, SFAS
133, IAS 39).

Supozițiile în ceea ce privește modul în care
activul poate fi folosit sunt cele adoptate de
piață și nu presupunerile specifice entității,
ale proprietarului activului în cauză.

4 Nu ne hazardăm în a traduce acest termen, dar menționăm că derivă de la verbul „ deprive ” (eng.) care
se traduce „a lipsi de, a priva (pe cineva de ce va ), a deposeda”.

39
Deprival value Valoarea justă (eng. fair value )
De obicei este interpretată ca implicând
evaluarea la cost de înlocuire (eng.
replacement cost ) pentru un activ a cărui
valoare recuperabilă (eng. recoverable
omount ; cea mai mare valoare care poate fi
obținută prin folosire sau cedare) excede
costul de înlocuire. Motivul restricționării
valorii activulu i la costul de înlocuire, în
aceste circumstanțe, este că pierderea
rezultată din pierderea activului nu trebuie să
fie mai mare decât costul de înlocuire. Adică,
valoarea atribuită posedării unui activ nu
trebuie să fie mai mare decât costul
achiziționări i unui activ identic pe piață,
deoarece orice beneficii excedente generate
de proprietarul actual pot fi atribuite altor
active specifice proprietarului (cum ar fi
goodwill -ul).
Pe de altă parte, când valoarea recuperabilă
este mai mică decât costul de înl ocuire (adică
activul s -a depreciat), activul în cauză va fi
evaluat la valoarea recuperabilă.

Încearcă să realizeze o evaluare prezentă și
este bazată pe ideea de raționalitate
economică prin conceptul de maximizare a
profitului. Valoarea justă este mai degrabă un preț decât
o valoare realizabilă sau un cost de achiziție.
Dacă valoarea justă este estimată pe baza
unui preț obținut dintr -o piață bine informată
și competitivă, va furniza o evaluare
obiectivă, neinfluențată de considerațiile și
intențiile subiective ale proprietarului actual.
Aceasta va refl ecta „cea mai bună utilizare”
disponibilă participanților la piață.
Obiectivul valorii juste presupune că există
sau ar putea exista un singur preț la care
activul ar trebui să fie schimbat. Pentru a
identifica acel preț este utilizată o ierarhie a
evaluă rii. Aceasta constă, în primul rând, în
căutarea unui preț cotat pe o piață activă.
Dacă un asemenea preț nu este disponibil, ar
trebui identificate prețurile activelor similare.
Dacă și acestea sunt indisponibile, trebuie
folosite tehnici de evaluare pen tru a deduce
prețul la care activul s -ar schimba dacă ar
exista o piață activă. Cea mai uzuală metodă
este de a calcula valoarea prezentă prin
actualizarea fluxurilor de numerar realizabile
prin utilizarea în viitor a activului în cauză.

Încearcă să reali zeze o evaluare prezentă și
este bazată pe ideea de raționalitate
economică prin conceptul de cea mai bună
utilizare (eng . highest and best use ).
(Sursa: proiecția autorului în baza Zijl & Whittington (2006) )
De asemenea, Whittington (2008) discutând cont roversele din jurul evaluării și
utilizării valorii juste ca bază de evaluare , aduce în discuție conceptul de „deprival
value”. Horton, Macve & Serafeim (2011) propun și argumentează o alternativă
pentru evaluarea la valoare justă în cazul datoriilor contr actuale, mai exact relief value
(eng.), ”corespondentul” deprival value pentru datorii .
Tabelul 10 . Analiza studiilor care au abordat alternative ale valorii juste ca temă
de cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Zijl și
Whittington
(2006) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii aduc în discuție conceptul
de „deprival value ” în comparație
cu cel de valoare justă, încercând o
reconciliere a celor două. –
Whittington
(2008) Analiză de
conținut; Studiu Analizând controversele din jurul
proiectului IASB și FASB de a Autorul aduce în di s-
cuție conceptul de „de-

40
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
teoretic dezvolta un cadru conceptual c o-
mun pentru standardele de rapo r-
tare financiară, mai ales în ceea ce
privește evaluarea și utilizarea
valorii juste ca bază de evaluare
preferată, Whittington (2008) ide n-
tifică două perspective existente în
jurul acestor dezbateri: 1) Perspe c-
tiva valorii juste (eng. Fair Value
View) – subînțeleasă în cadru l
hotărârilor public e ale IASB; 2)
Perspectiva alternativă (eng. Alte r-
native View) – se regăsește în
criticile exprimate public la adresa
hotărârilor publice ale IASB. prival value ”5, care
furnizează un algoritm
pentru alegerea unei
metode de evaluare, mai
degrabă decât să
dispună o metodă
universală, care își are
fundamentul în
specificul economic al
companiei.
Horton, Macve
& Serafeim
(2011) Analiză de
conținut; Studiu
teoretic Autorii propun și argumentează o
alternativă pentru evaluarea la
valoare justă în cazul datoriilor
contractuale, mai exact relief va l-
ue6, valoare care corespunde ben e-
ficiului de care entitatea s -ar buc u-
ra dacă datoria ar dispărea. Totuși, raționamentul
propus de autori nu
rezolvă problemele
legate de momentul
recunoașterii profitului.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)
Analizând controversele din jurul proiectului IASB și FASB de a dezvolta un cadru
conceptual comun pe ntru standardele de raportare financiară, mai ales în ceea ce
privește evaluarea și utilizarea valorii juste ca bază de evaluare preferată, Whittington
(2008) identifică două perspective existente în jurul acestor dezbateri:
 Perspectiva valorii juste (eng . Fair Value View ) – subînțeleasă în cadrul
hotărârilor publice ale IASB;
 Perspectiva alternativă (eng. Alternative View ) – se regăsește în criticile
exprimate public la adresa hotărârilor publice ale IASB.
Principalele caracteristici ale acestor două perspective sunt expuse în tabelul următor:

5 Nu ne hazardăm în a traduce acest termen, dar menționăm că derivă de la verbul „ deprive ” (eng.) care
se traduce „a lipsi de, a priva (pe cineva de ceva ), a deposeda”.
6 Relief value reprezintă ”corespondentul” deprival value (termenul specific utilizat în cazul activelor)
pentru datorii. Este dificil să găsim un corespondent în limba română pentru acest termen, dar literal
s-ar traduce ca ”valoare de ușurare”.

41
Tabelul 11. Particularitățile perspectivei valorii juste și ale perspectivei
alternative (comparație)
Perspectiva valorii juste Perspectiva alternativă
Utilitatea în luarea deciziilor economice este
singurul obiectiv al raportării financiare

Investitorii prezenți și potențiali și creditorii
sunt utilizatorii de referință ai situațiilor
financiare de uz general.

Previzionarea fluxurilor de numerar viitoare,
preferabil cât mai direct, reprezintă principala
nevoie a acestor utilizatori

Relevanța este principala caracteristică
solicitată în situațiile financiare.
Credibilitatea este mai puțin importantă și
este mai bine înlocuită de termenul de
fidelitate reprezentațională (eng.
representational faithfulness ) , ce implică un
interes mai mare în a captura substanța
economică, și mai puțin acuratețea statistică.

Informația contabilă trebuie, în mod
idealistic, să reflecte viitorul, nu trecutul,
așadar operațiile și tranzacțiile trecute sunt
relevante doar în m od periferic.

Prețurile de pe piață ar trebui să ofere o
estimare documentată și care nu ține cont de
particularitățile firmei pentru fluxul de
numerar potențial, iar piețele sunt, în general,
destul de complete și eficiente pentru a
dovedi o evaluare fi delă.
Responsabilitatea managerilor față de
acționari (eng. stewardship ) este un obiectiv
distinct, având aceeași importanță ca și
utilitatea decizională.

Acționarii prezenți au un statut special ca
utilizatori ai informației contabile.

Fluxurile viit oare de numerar pot fi
endogene: feedback -ul primit de la acționari
(și piață) ca răspuns la raportările contabile
poate influența deciziile managementului.

Raportările financiare reduc asimetria
informațională, așadar credibilitatea este o
caracteristică esențială.

Tranzacțiile și operațiile trecute sunt
importante atât în ceea ce privește
responsabilitatea managerilor față de
acționari cât și ca date de intrare pentru
previzionarea fluxurilor de numerar viitoare.

Mediul economic este unul al piețe lor
imperfecte și incomplete în care oprtunitățile
pieței vor ține de entitatea în cauză.
(Sursa: proiecția autorului în baza Whittington, 2008 )

2.7. PERCEPȚIA UTILIZATORILOR SITUAȚIILOR FINANCIARE ASUPRA
CONTABILITĂȚII VALORII JUSTE
Observăm faptul că există un număr foarte restrâns de studii care abordează percepția
diverselor categorii de utilizatori ai situațiilor financiare asupra contabilității valorii
juste, cu toate că, având în vedere mai ales dezbaterile intense apărute mai a les în

42
perioada recentei crize economico -financiare, este important de evaluat cât de bine
înțeleg utilizatorii contabilitatea valorii juste, dar mai ales cât de utilă o consideră
aceștia în procesul decizional.
Câteva dintre motivele pentru care există un număr mic de studii care abordează
această temă sunt reprezentate de metodologia de cercetare, în speță pentru a analiza
percepția unui grup asupra unui subiect se pot utiliza: interviul (dificil de aplicat pe un
eșantion mare, implică un consum mare de r esurse ), aplicarea unui chestionar (rata de
răspuns foarte mică, îngrijorări legate de corectitudinea datelor colectate).
Prin urmare, ne îndreptăm atenția înspre două studii ce au folosit ca tehnică de
cercetare chestionarul (Kaneko & Tarca, 2008 ; Gassen & Schwedler, 2010 ), primul
fiind aplicat unui eșantion de membri ai Asociației analiștilor de valori mobiliare din
Japonia (eng. SAAJ -Security Analysts Association of Japan ), iar cel de -al doilea
încearcă să surprindă percepția investitorilor profesioniști din Europa.
Realizatorii studiului (Gassen & Schwedler, 2010) s-au folosit de rețeaua EFFAS
pentru obținerea datelor de contact ale investitorilor intervievați, ajungându -se la un
eșantion de aproximativ 20,000 de investitori. În aceste condiții, singura metodă
fezabilă de realizare a studiului este aplicarea unui chestionar online. Deși s -au trimis
invitații prin poșta electronică tuturor investitorilor din baza de contacte și termenul
final a fost prelungit de două ori, rata de răspuns a fost de doar 1.9 % (383 de
răspunsuri), aspect ce ar putea afecta validitatea internă și externă a studiului.
Dat fiind conținutul cercetării, nu este de așteptat ca acest studiu să fie reprezentativ la
nivelul întregii populații a investitorilor profesioniști, ci doar la nivel ul populației
investitorilor pro fesioniști care utilizează în mod curent informația contabilă în cadrul
procesului decizional.
Principalele concluzii ce se desprind din acest studiu realizat la nivel european sunt:
 Respondenții au clasat informația din contabilitatea financiară ca fiind cea mai
importantă sursă de date utilizată în procesul de luarea a deciziilor de
investiție. Contactul direct cu managementul are aceeași relevanță, dar, în
general, este văzut ca fii nd mai puțin credibil. Investitorii în titluri de datorie
(obligațiuni) par să utilizeze mai ales datele detaliate din notele situațiilor
financiare, în timp ce analiștii financiari tind să se focalizeze situațiile

43
financiare cantitative și să aplice o abo rdare de tip „one -size-fits-all” în analiza
companiilor.
 În ceea ce privește sursele de informații, cele mai relevante sunt considerate
situațiile financiare anuale și contactul direct cu managementul firmei, iar cele
mai credibile sunt sursele de informaț ii auditate ale situațiilor financiare
anuale și notele situațiilor financiare.
 Investitorii sunt familiari cu contabilitatea la costuri istorice și la valoare justă.
 În momentul în care li s -a cerut o opinie generală în ceea ce privește
conceptele de eva luare, respondenții au susținut aplicarea contabilității valorii
juste în cazul tuturor activelor și datoriilor.
 Totuși, opinia generală nu este susținută în cazul unor întrebări mai specifice.
Opiniile referitoare la bazele de evaluare potrivite în cazul diferitelor grupe de
active și datorii se diversifică: (1) în cazul activelor lichide și neoperaționale,
conceptu l de evaluare mark to market este considerat a avea cea mai mare
utilitate în luarea deciziilor; (2) pentru activele nelichide și activele
operaționale, costul istoric și valoarea justă de piață nu sunt privite ca fiind
semnificativ diferite ca utilitate d ecizională; (3) valorile juste estimate pe baza
modelelor ( mark to model ) se consideră a avea o utilitate decizională mai
scăzută decât costul istoric și mark to market în cazul tuturor
activelor/datoriilor, cu excepția activelor financiare, în cazul căror a
respondenții cu considerat că estimările bazate pe modele sunt mai utile decât
costurile is torice (Gassen & Schwedler, 2010:506 ).
Un sumar al studiilor identificate în cadrul cercetării noastre asupra opiniilor
utilizatorilor situațiilor financiare asupr a contabilității valorii juste poate fi regăsit în
tabelul următor.

44
Tabelul 12 . Analiza studiilor care au abordat percepția utilizatorilor situațiilor
financiare asupra contabilității valorii juste ca temă de cercetare
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
Kaneko &
Tarca ( 2008) Chestionar aplicat
pe un eșantion
format din 974
membri ai SAAJ Rezultatele studiului indică faptul
că majoritatea respondenților
susțin evaluările la valoare justă.
Per a nsamblu, utilizatorii au
susținut evaluarea la valoare justă
reflectată în contul de profit și
pierdere mai mult decât cei care
întocmesc situațiile financiare.
Preparatorii susțin în mai mare
măsură evaluarea la valoare justă
prin contul de profit și pied ere și
situația modificărilor capitalurilor
proprii. Autorii identifică o
limită a studiului ce
decurge din faptul că
toți respondenții sunt
membri ai SAAJ, prin
urmare un studiu similar
care să utilizeze un
eșantion diferit ar fi
binevenit.
McConnell
(2010) Studiu teoretic Autoarea, provenind din mediul
investițional și devenită relativ
recent membră a IASB, susține
evaluarea la valoare justă afirmând
că tot ceea ce ține de investiții are
legătură cu valoarea justă. De as e-
menea, se afirmă că valoarea justă
este utilă investitorilor deoarece
aceasta reprezintă cea mai co m-
pletă și actuală evaluare a valorii
unui element, deoarece include
toate informațiile disponibile
privind suma, distribuția în timp și
incertitudinea fluxurilor de nume –
rar generate. –
Gassen &
Schwedler
(2010) Chestionar aplicat
asupra unu i eșan-
tion format invest i-
tori profesioniști și
consultanți ai ace s-
tora Studiul urmărește utilitatea
decizională a contabilității valorii
juste prin prisma investitorilor
profesioniști. Pentru activele l i-
chide și non -operaționale valoarea
justă bazată pe p rețurile pieței
(eng. mark -to-market ) este cea mai
utilă din punct de vedere
decizional, în timp ce pentru a c-
tivele nelichide și operaționale,
respondenții au indicat că nu există
diferențe semnificative în ceea ce
privește utilitatea decizională între
costul istoric și valoarea justă d e-
terminată pe baza pieței. Valorile
juste determinate pe baza model e-
lor sunt considerate mult mai puțin
utile din punct de vedere
decizional decât valorile juste
determinate pe baza pieței sau
costurile istorice. Studiul a fost realizat
înaintea crizei fina n-
ciare, prin urmare este
important de analizat în
ce măsură s -a schimbat
atitudinea investitorilor
profesioniști.
Rodríguez –
Pérez, Slof,
Solà, Torrent
& Vilardell Analiza datelor
financiare a 85 de
companii de asi –
gurări din Spania Autorii au retratat la valoare justă
investițiile financiare și imob i-
lizările corporale din situațiile
financi are a 85 de companii din Studiul nu se bazează
pe interpretări reale
realizate de analiști, ci
simulează procesul de

45
Referința Metodologia
cercetării Concluzii și rezultate Direcții de
cercetare
(2011) Spania. Simulând percepția
analiștilor asupra profitabilității
companiilor pe baza ambelor seturi
de situații financiare, autorii co n-
cluzionează că schimbarea de la
costul istoric către valoarea justă
poate altera percepția analișt ilor
pentru un număr limitat de co m-
panii, dar nu va avea un impact
major asupra evaluării majorității. analiză.
Koonce,
Nelson &
Shakespeare
(2011) Experiment cu 100
de studenți MBA Investitorii consideră valoarea
justă ca fiind mai relevantă pentru
active decât în cazul datoriilor. De
asemenea, investitorii apreciază
valoarea justă ca fiind mai rel e-
vantă atunci când compania antic i-
pează să vândă activul sau să d e-
conteze datoria într -un interval
scurt de timp, în comparație cu
ipoteza deținerii pe termen lung. Extinderea studiului
pentru instrume ntele
nefinanciare.
(Sursa : proiecția autorului în baza articolelor selectate și analizate)

46
CAPITOLUL 3. ANALIZA EVOLUȚIEI CE RCETĂRII
ACADEMICE PRIVIND VA LOAREA JUSTĂ

3.1. ANALIZA EVOLUȚIEI ÎN TIMP A CERCETĂRII ACADEMICE
PRIVIND VALOAREA JUSTĂ
În cadrul acestui capitol ne -am propus să realizăm o analiză în timp a modului în care
direcțiile de cercetare privind contabilitatea valorii juste au evoluat în intervalul de
referință luat în considerare în cadrul studiului.
Analizând evoluția în timp a utilizării valorilor juste în cadr ul situațiilor financiare,
observăm că aceasta a fost sinuoasă, fiind determinată de anumite momente cheie din
istoria economică a lumii.
Contabilitatea valori i juste, cunoscută în trecut sub denumirea contabilității valo rilor
de piață (eng. mark -to-market ) a fost suspendată în 1938 deoarece se credea că a fost
responsabilă de multe falimente bancare în perioada Marii Depresiuni Economice
(1929 -1933) . Totuși, după criza creditării din anii 80 (eng. Savings & Loan crisis ),
contabilitatea valorii juste a fost reintrodusă deoarece contabilitatea la costuri istorice
a permis instituțiilor de creditare să ascundă în mod oportunist pierderile nerealizate
(Beatty & Liao, 2014) .
De altfel, dupa criza creditării din anii 80, valoarea justă a devenit tot mai utilizată în
cadrul situațiilor financiare, existând chiar o mișcare înspre promovarea acesteia.
Richard Breeden, fostul președinte al SEC în perioada 1989 -1993 a susținut o
mișcare înspre contabilitatea la valoare justă în cadrul instituțiilor financiare și a
societăților de capitaluri, făcându -și cunoscută părerea că informația din piață este cea
mai relevantă caracteristică a datelor financiare (declarația făcută în fața Sena tului
SUA în data de 10 Septembrie 1990) (Barth, 1994:3).
În perioada 1994 -1996 a existat un interes crescut față de cercetarea relevanței
informaționale a valorilor juste ale activelor și datoriilor financiare înseosebi.
Majoritatea studiilor realizate în această perioadă s -au bazat pe date istorice privind
raportările financiare și prețurile de piață ale acțiunilor ( Barth, 1994; Nelson, 1996;

47
Barth, Beaver & Landsman , 1996; Eccher, Ramesh & Thiagarajan , 1996; Barth,
Landsman & Wahlen , 1995 ).
În perioada 2006 -2010 a existat de asemenea un trend înspre analiza relevanței
informaționale a valorilor juste, însă în această perioadă observăm pe lângă studiile
empirice (Ahmed, Kilic & Lobo , 2006; Hann, Heflin & Subramanayam , 2007;
Danbolt & Rees , 2008; Eng, Sau dagaran & Yoon , 2009 ) un interes crescut pentru a
fundamenta din punct de vedere teoretic utilitatea contabilității valorii juste ( Penman,
2007; Hitz, 2007 ).
De altfel, după anul 2000 observăm o diversificare mare atât a metodelor utilizate în
cadrul studi ilor, cât mai ales a direcțiilor de cercetare. Se pune tot mai mult accentul
pe reglementările contabile specifice, se dorește a de determina ce e nou și diferit în
ceea ce privește contabilitatea valorii juste, se identifică probleme conceptuale legate
de evaluare, existând un cadru potrivit pentru ca mediul academic prin cercetarea
efectuată să aducă sugestii în ceea ce privește practica utilizării valorilor juste în
cadrul situațiilor financiare.

3.2. ANALIZA METODELOR DE CERCETARE UTILIZATE ÎN STUDIILE
ACADEMICE PRIVIND VALOAREA JUS TĂ
Analizând articolele selectate în cadrul studiului am observat existența unei
multitudini de metode utilizate în cercetarea asupra contabilității valorilor juste. Am
împărțit aceste metode în cadrul a 5 categorii, după cum urmează:
 Studii empirice bazate pe date istorice ;
 Analiză de conținut (asupra diverselor categorii de documente: articole
științifice, reglementări contabile, situații financiare, declarații contabile,
scrisori de comentarii, etc.);
 Studii teoretice;
 Mode lare matematică;
 Metoda chestionarului ;
 Metoda experimentului .

48
Dacă în perioada de după 1990 s -au utilizat cu precădere studiile empirice (Barth,
1994; Nelson, 1996; Barth, Beaver & Landsman , 1996; Eccher, Ramesh &
Thiagarajan , 1996; Barth, Landsman & Wahl en, 1995) , dupa 2000 asistăm la o
diversificare foarte mare a metodelor de lucru , existând un număr tot mai mare de
studii teoretice (Hitz, 2007; Penman, 2007; Whittington , 2008; Ronen, 2008; Ryan,
2008; Trott, 2009), studii care utilizează metoda experime ntului, destul de atipică
pentru mediul economic ( Gaynor, McDaniel & Yohn , 2011; Koonce, Nelson &
Shakespeare , 2011; Hirst, Hopkins & Wahlen , 2004; Bloomfield, Nelson & Smith ,
2006) sau cea a chestionarului ( Kaneko & Tarca , 2008; Gassen & Schwedler , 2010 ).
Considerăm că extinderea metodelor de cercetare aduce beneficii în măsura în care
este sunt prezentate etapele de lucru și limitările inerente care apar pe parcursul
acestora.

49
CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE ALE CERC ETĂRII
În final, am încercat să prezentăm o sinteză a nivelului actual de cunoaștere dobândit
în urma demersului științific parcurs. Suntem de părere că, având în vedere
complexitatea și controversele ce s -au țesut în jurul conceptului de valoare justă, cea
mai eficientă abordare a subiectului a fost cea metodică. Așadar, am parcurs în mod
sistematic un număr de etape care ne -au ajutat la agregarea informației și, în final, la
formarea și emiterea unor opinii proprii.
În cadrul primului capitol al prezentei lucrări am realizat o scurtă retrospectivă a
valorii juste ca bază de evaluare și a evoluției utilizării acesteia în cadrul situațiilor
financiare. Tot în această parte a lucrării am tratat problema actuală a rolului
contabilității va lorii juste în recenta criză economico -financiară.
În ciuda dezavantajelor puse sub lupă de criza financiară, concluzionăm că valoarea
justă rămâne cea mai bună bază de evaluare disponibilă pentru anumite elemente ale
situațiilor financiare. Criticile adu se contabilității valorii juste, apărute ca reacție la
recenta criză financiară, sunt justificate într -o anumită măsură. Totuși, oponenții nu
oferă nicio alternativă funcțională.
În ultima parte a primului capitol am abordat problematica influențelor politice asupra
procesului de elaborare a standardelor contabile, referindu -ne în mod special la
știrbirea credibilității IASB după amendarea IAS 39 în octombrie 2008, pentru a
permite reclasificarea anumitor active financiare.
În cadrul capitolului al doi lea ne -am propus să realizăm o identificare și clasificare a
temelor de cercetare a contabilității valorii juste abordate de literatura de specialitate .
În urma realizării analizei de conținut a articolelor selectate, am identificat
următoarele direcții de cerceta re în cadrul ariei considerate: r elevanța in formațională a
valorilor juste; libertatea de acțiune în pregătirea raportărilor financia re și
manipularea câștigurilor; impactul reglementărilor contabile privind evaluarea la
valoare justă asupra deciz iilor economice ale entităților; ”slăbiciuni” al e contabilității
valorii juste; aspecte privind aplicarea în practică a contabilității v alorilor juste;
percepția utilizatorilor situațiilor financiare asup ra contabilității valorii juste.

50
În ceea ce privește rezultatele studiilor privind relevanța informațională, putem afirma
că acestea sunt mixte, dar nu privim aceasta într -un mod descurajator, deoarece
fiecare studiu publicat a preluat direcții de cercetare din cele anterioare, a adus
îmbunătățiri modelelor econometrice utilizate și modului de selectare a variabilelor și,
mai ales, a încercat să identifice factorii care au dus la obținerea rezultatelor.
În condițiile numeroaselor critici aduse evaluării la valoare justă care susțin faptul că
estimările valorii curente sunt vulnerabile în fața manipulării de către management
(Watts, 2003), am analizat studiile care abordează această temă, iar rezultatele arată
că majoritatea studiilor din această categorie concluzionează că ma nagementul s -a
folosit de libertatea de acțiune pentru a manipula raportările asupra valorilor juste sau
că, într -un anumit context, le este facil să procedeze astfel (Dietrich, Harris & Muller,
2000 ; Beatty & Weber, 2006; Hodder et al. , 2006; Benston, 200 8; Henry, 2009;
Quagli & Avallone, 2010 ).
Studiile care urmăresc modul în care standardele contabile privind evaluările la
valoare justă sau declarațiile privind emiterea acestor reglementări contabile
influențează prețul acțiunilor companiilor afectate (B eatty, Chamberlain & Magliolo,
1996; Cornett, Rezaee & Tehranian, 1996) , indică faptul că investitorii sunt conștienți
de posibilul efect al anumitor reglementări privind contabilitatea valorilor juste asupra
situațiilor financiare ale companiilor.
Alți au tori trag un semnal de alarmă legat de subiectele care necesită atenție deosebită
din partea normalizatorilor: lipsa unu i cadru conceptual al evaluării, relevanța și
credibilitatea valorilor juste, problematica valorii de in trare versus valoare de ieșire,
lipsa de transparență a informației legată de evaluarea și recunoașterea valorilor din
contabilitate ale derivatelor și titlurilor securit izate.
În cadrul ultimului capitol al lucrării ne -am îndreptat atenția asupra studiului evoluției
în timp a modului în care direcțiile de cercetare privind contabilitatea valorii juste s –
au diversificat în intervalul de referință luat în considerare în cadrul studiului, precum
și analizei metodelor de cercetare utilizate. În perioada 1994 -1996 a existat un interes
crescut față de cercetarea relevanței informaționale a valorilor juste ale activelor și
datoriilor financiare înseosebi, în timp ce după anul 2000 observăm o diversificare
mare atât a metodelor utilizate în cadrul studiilor, cât mai ales a direcțiilor de
cercetar e.

51

În ceea ce privește perspectivele cercetării viitoare, în cadrul referatului următor vom
aprofunda stadiul actual al cunoașterii îndreptându -ne atenția înspre procesul de
reglementare a contabilității valorii juste și a impactului acestuia asupra aplic ării în
practică a evaluării la valoare justă.

52
REFERINȚE BIBLIOGRAF ICE
Articole
Ahmed, A. S., Kilic, E., & Lobo, G. J. (2006). Does recognition versus disclosure matter?
Evidence from value -relevance of banks‘ recognized and disclosed derivative financial
instruments. Accounting Review , 81(3), 567 –588. http://doi.org/10.2308/accr.2006.81.3.567
Akerlof, G. (1970). The market for ―lemons:‖ Quality uncertainty and the market mechanism.
The Quarterly Journal Journal of Economics , 84 (August), 488 –500
Amir, E., Harris, T., & Venuti, E. (1993). A Comparison of the Value -Relevance of U.S. Versus
Non-U.S. GAAP Accounting Measures Using Form 20 -F Reconciliations. Journal Of Accoun t-
ing Research , 31, 230. doi:10 .2307/2491172
André, P., Cazavan -Jeny, A., Dick, W., Richard, C., & Walton, P. (2009). Fair Value Accoun t-
ing and the Banking Crisis in 2008: Shootin g the Messenger. Accounting In Europe , 6(1), 3 –
24. http://dx.doi.org/10.1080/17449480902896346
Barth, M. E. (1994). Value accounting: Evidence from investment securities and the market
valuation of banks. The Accounting Review , 69(1), 1 –25. http://doi.org/10.2307/248258
Barth, M. E., Beaver, W. H., & Landsman, W. R. (1996). Value -relevance of banks‘ fair value
disclosures under SFAS No. 107. Accounting Review . http://doi.org/10.2307/248569
Barth, M. E., Beaver, W. H., & Landsman, W. R. (2001) . The relevance of the value relevance
literature for financial accounting standard setting: Another view. Journal of Accounting and
Economics, 31(1-3), 77 –104. http://doi.org/10.1016/S0165 -4101(01)00019 -2
Barth, M. E., & Landsman, W. R. (2010). How did Fi nancial Reporting Contribute to the
Financial Crisis? European Accounting Review , 19(3), 399 –423.
http://doi.org/10.1080/09638180.2010.498619
Barth, M. E., Landsman, W. R., & Wahlen, J. M. (1995). Fair value accounting: Effects on
banks‘ earnings volatilit y, regulatory capital, and value of contractual cash flows. Journal of
Banking & Finance , 19(3-4), 577 –605. http://doi.org/10.1016/0378 -4266(94)00141 -O
Beatty, A., Chamberlain, S., & Magliolo, J. (1996). An empirical analysis of the economic
implications o f fair value accounting for investment securities. Journal of Accounting and
Economics , 22(1-3), 43 –77. http://doi.org/10.1016/S0165 -4101(96)00429 -6
Beatty, A., & Weber, J. (2006). Accounting discretion in fair value estimates: An examination
of SFAS 142 g oodwill impairments. Journal of Accounting Research , 44(2), 257 –288.
http://doi.org/10.1111/j.1475 -679X.2006.00200.x
Beatty, A., & Liao, S. (2014). Financial accounting in the banking industry: A review of the
empirical literature. Journal of Accounting an d Economics, 58(2-3), 339 –383.
http://doi.org/10.1016/j.jacceco.2014.08.009
Benston, G. J. (2008). The shortcomings of fair -value accounting described in SFAS 157.
Journal of Accounting and Public Policy , 27(2), 101 –114.
http://doi.org/10.1016/j.jaccpubpol.2008.01.001

53
Bloomfield, R. J., Nelson, M. W., & Smith, S. D. (2006). Feedback loops, fair value accounting
and correlated investments. Review of Accounting Studies , 11(2-3), 377 –416.
http://doi.org/10.1007/s11142 -006-9003-2
Bonaci , C.G., Strouhal, J., (2011). Fair Value Accounting and the Regulation of Corporate
Reporting, Ecoomics and Management, 2011:16
Bonner, S. E., Hesford, J. W., Van der Stede, W. a., & Young, S. M. (2006). The most
influential journals in academic accounting. Accounting, Organizations and Society , 31(7),
663–685. http://doi.org/10.1016/j.aos.2005.06.003
Boone, J. P. (2002). Revisiting the reportedly weak value relevance of oil and gas asset
present values: The roles of measurement error, model misspecification, and time -period
idiosyncrasy. Accounting Review . http://doi.org/10.2308/accr.2002.77.1.73
Botosan, C. a., Ashbaugh, H., Beatty, A. L., Davis -Friday, P. Y., Hopkins, P. E., Nelson , K. K.,
Vrana, G. (2005). Response to the FASB‘s exposure draft on fair value measurements.
Accounting Horizons , 19(3), 187 –196. http://doi.org/10.2308/acch.2005.19.3.187
Casabona, P., (2007). The impact of the accounting profession's movement toward fair value
reporting in financial statements: an interview with Theresa Ahlstrom, Long Island Office
Managing Partner, KPMG, LLP, Review of Business , 27 (4), 6 -10
Casab ona, P., Shoaf, V., (2010). Fair value accounting and the credit crisis, Review of
Business ; Spring 2010, 30 (2)
Chan, K. C., Chan, K. C., Seow, G. S., & Tam, K. (2009). Ranking accounting journals using
dissertation citation analysis: A research note. Accounting, Organizations and Society , 34(6-
7), 875 –885. http://doi.org/10.1016/j.aos.2008.12.002
Chasteen, L. G., & Ransom, C. R. (2007). the Fair Value of Liabilities — Let ‘ s Pass This
One to the Shareholders, 21(2), 119 –135.
http://doi.org/http://dx.doi.org/10.2308/acch.2007.21.2.119
Christensen, B. E., Glover, S. M., & Wood, D. a. (2012). Extreme estimation uncert ainty in fair
value estimates: Implications for audit assurance. Auditing , 31(1), 127 –146.
http://doi.org/10.2308/ajpt -10191
Cornett, M. M., Rezaee, Z., & Tehranian, H. (1996). An investigation of capital market
reactions to pronouncements on fair value ac counting. Journal of Accounting and Economic s,
22(1-3), 119 –154. http://doi.org/10.1016/S0165 -4101(96)00440 -5
Danbolt, J., & Rees, W. (2008). An Experiment in Fair Value Accounting: UK Investment
Vehicles. European Accounting Review , 17(2), 271 –303.
http:/ /doi.org/10.1080/09638180701819865
Dean, G., & Clarke, F. (2005). ―True and Fair‖ and ―Fair Value‖ -Accounting and Legal Will -o‘-
the-Wisps. Abacus , 41(2), i–viii. http://doi.org/10.1111/j.1467 -6281.2005.00174.x
Demski, J. S., Lin, H., & Sappington, D. E. M. (2008). Asset revaluation regulation with
multiple information sources. Accounting Review , 83(4), 869 –891.
http://doi.org/10.2308/accr.2008.83.4.869
Eccher, E. A., Ramesh, K., & Thiagarajan, S. R. (1996). Fair value disclosures by bank
holding companies. Journal of Accounting and Economics , 22(1-3), 79 –117. Retrieved from
http://www.scopus.com/inward/record.url?eid=2 -s2.0-0030211017&partnerID=tZOtx3y1

54
Eng, L. L., Saudagaran, S., & Yoon, S. (2009). A note on value relevance of mark -to-market
values of energ y contracts under EITF Issue No. 98 -10. Journal of Accounting and Public
Policy , 28(3), 251 –261. http://doi.org/10.1016/j.jaccpubpol.2009.04.004
Ferguson, L., (2008). Like it or not fair. Financial Executive , 9 (March) : 54–57
Gassen, J., & Schwedler, K. (2 010). The Decision Usefulness of Financial Accounting
Measurement Concepts: Evidence from an Online Survey of Professional Investors and their
Advisors. European Accounting Review , 19(3), 495 –509.
http://doi.org/10.1080/09638180.2010.496548
Gingrich, N., (2008 ). Suspend mark -to-market now!, Forbes, Sept. 29, 2008, Available at:
www.forbes.com/2008/09/29/mark -to-market -opedc x_ng_0929gingric.html
Goncharov, I., & van Triest, S. (2011). Do fair value adjustments influence dividend policy?
Accounting and Busin ess Research , 41(1), 51 –68.
http://doi.org/10.1080/00014788.2011.549637
Guthrie, K., Irving, J. H., & Sokolowsky, J. (2011). Accounting choice and the fair value
option. Accounting Horizons , 25(3), 487 –510. http://doi.org/10.2308/acch -50006
Hann, R. N., He flin, F., & Subramanayam, K. R. (2007). Fair -value pension accounting.
Journal of Accounting and Economics , 44(3), 328 –358.
http://doi.org/10.1016/j.jacceco.2007.04.001
Henry, E. (2009). Early adoption of SFAS No. 159: Lessons from games (Almost) played.
Accounting Horizons , 23(2), 181 –199. http://doi.org/10.2308/acch.2009.23.2.181
He, X., Wong, T. J., & Young, D. (2012). Challenges f or Implementation of Fair Value
Accounting in Emerging Markets: Evidence from China*. Contemporary Accounting
Research, 29(2), 538 –562. http://doi.org/10.1111/j.1911 -3846.2011.01113.x
Hitz, J. -M. (2007). The Decision Usefulness of Fair Value Accounting – A Theoretical
Perspective. European Accounting Review , 16(2), 323 –362.
http://doi.org/10.1080/09638180701390974
Hodder, L. D., Hopkins, P. E., & Wahlen, J. M. (2006). Risk -relevance of fair -value income
measures for commercial banks. Accounting Review , 81(2), 337 –375.
http://doi.org/10.2308/accr.2006.81.2.337
Hodder, L., Mayew, W. J., McAnally, M. L., & Weaver, C. D. (2006) . Employee Stock Option
Fair-Value Estimates : Do Managerial Discretion and Incentives Explain Accuracy ?
Contemporary Accounting Research , 23(4), 933 –975. http://doi.org/10.1506/ML46 -8401 –
6222 -4642
Horton, J., Macve, R., & Serafeim, G. (2011). ―Deprival value‖ vs. ―fair value‖ measurement
for contract liabilities: how to resolve the ―revenue recognition‖ conundrum?
http://doi.org/10.1080/00014788.2011.603206
Hughes, J. S., & Williams, M. G. (2007). Discussion of "Strategic Consequences of
Historical Cost and Fair Value Measurements ; Contemporary Accounting Research , vol.
24(2), 585 –593. http://doi.org/10.1111/j.1911 -3846.2007.tb00116.x
Hughes J., Tett G., (2008 ). An unforgiving eye: bankers cry foul over fair value accounting,
Financial Times , 14 March

55
Kanagaretnam, K., Mathieu, R., & Shehata, M. (2009). Usefulness of comprehensive income
reporting in Canada. Journal of Accounting and Public Policy , 28(4), 349 –365.
http://doi.org/10.1016/j.jaccpubpol.2009.06.004
Kaneko, S. I., & Tarca, A. (2008). C onverging to international accounting standards: Views
from Japan. Australian Accounting Review , 18(3), 209 –223. http://doi.org/10.1111/j.1835 –
2561.2008.0026.x
Kargin, S. (2013). The Impact of IFRS on the Value Relevance of Accounting Information:
Evidence from Turkish Firms. International Journal Of Economics And Finance , 5(4).
doi:10.5539/ijef.v5n4p71
Kimbrough, M. D. (2007). The influences of financial statement recognition and analyst
coverage on the market‘s valuation of R&D capital. Accounting Review , 82(5), 1195 –1225.
http://doi.org/10.2308/accr.2007.82.5.1195
Koonce, L., Nelson, K. K., & Shakespeare, C. M. (2011). Judging the relevance of fair value
for financial instruments. Accounting Review, 86(6), 2075 –2098. http://doi.org/10.2308/accr –
10134
Landsman, W. R. (2007). Is fair value accounting information relevant and reliable? Evidence
from capital market research. Accounting & Business Research , 19 –30.
http://doi.org/10.1080/00014788.2007.9730081
Laux, C., & Leuz, C. (2009). The crisis of fair -value accounting: Making sense of the recent
debate. Accounting, Organizations and Society, 34(6-7), 826 –834.
http://doi.org/10.1016/j.aos.2009.04.003
Lonergan, W. (2004). Establishing the Fair Value of Consideration Given in an Acquisition.
Australian Acco unting Review, 14(2), 85. Retrieved from
http://proquest.umi.com/pqdweb?did=692309351&Fmt=7&clientId=19018&RQT=309&VName
=PQD
Lys, T. (1996). Abandoning the transactions -based accounting model: Weighing the evidence.
Journal of Accounting and Economics , 22(1-3), 155 –175. http://doi.org/10.1016/S0165 –
4101(96)00442 -9
Mala, R., & Chand, P. (2012). Effect of the global financial crisis on accounting convergence.
Accounting & Finance, 52(1), 21 –46. http://doi.org/10.1111/j.1467 -629X.2011.00418.x
Martín, F. H., & Osma, B. G. (2009). Background and recent developments in fair value
measurement: From fasb‘s 1996 four decisions to the recent fi nancial crisis. Revista
Espanola de Financiacion Y Contabilidad , 38(144), 647 –662.
Martin, R. D., Rich, J. S., & Wilks, T. J. (2006). Auditing fair value measurements: A synthesis
of relevant research. Accounting Horizons , 20(3), 287 –303.
http://doi.org/10.2308/acch.2006.20.3.287
McConnell, P. (2010). Response to ―Fair value accounting, financial economics and the
transformation of reliability.‖ Accounting and Business Research , 40(3), 211 –213.
http://doi.org/10.1080/00014788.2010.9663395
Miller, M. H., & Modigliani, F. (1966). Some estimates of the cost of capital to the electric
utility industry. The American Econo mic Review , 1954 –57, 333 –391

56
Nelson, K. K. (1996). Fair value accounting for commercial banks: An empirical analysis of
SFAS No. 107. Accounting Review , 71(2), 161 –182
Omiros, G and Jack, L. (2008). ‗Gaining legitimacy: where has fair value accounting come
from?‘. Paper presented at the Association of Business Histor y Conference, Cardiff, July 4 –5
Peng, S., & Bewley, K. (2010). Adaptability to fair value accounting in an emerging economy.
Accounting, Auditing & Accountability Journal , 23(8), 982 –1011.
http://doi.org/10.1108/09513571011092529
Penman, S. (2007). Financial reporting quality: is fair value a plus or a minus?. Accounting
And Business Research , 37(sup1), 33 -44. http://dx.doi.org/10.1080/00014788.2007.9730083
Power, M. (2010). Fair value accounting, financial economics and the transformation of
reliability, 40(3), 197 –210. http://doi.org/10.1080/00014788.2010.9663394
Procházka, D. (2011). The Role of Fair Value Measurement in the Recent Financial Crunch.
Prague Economic Papers , 20(1), 71 -88. http://dx.doi.org/10.18267/j.pep.388
Quagli, a., & Avallone, F. (2010). Fair Value or Cost Model? Drivers of Choice for IAS 40 in
the Real Estate Industry. European Accounting Review , 19(3), 461 –493.
http://doi.org/10.1080/09638180.2010.496547
Reis, R. F., & Stocken, P. C. (2007). Strategic Consequences of Historical Cost and Fair
Value Measurements *. Contemporary Accounting Research, Vol. 24 (Issue 2), S. 557 –584.
http://doi.org/http://caaa.metapress. com/link.asp?id=300305
Richard Dietrich, J., Harris, M. S., & Muller, K. A. (2000). The reliability of investment property
fair value estimates. Journal of Accounting and Economics , 30(2), 125 –158.
http://doi.org/10.1016/S0165 -4101(01)00002 -7
Rodríguez -Pérez, G., Slof, J., Solà, M., Torrent, M., & Vilardell, I. (2011). Assessing the
Impact of Fair -Value Accounting on Financial Statement Analysis: A Data Envelopment
Analysis Approach. Abacus , 47(1), 61 –84. http://doi.org/10.1111/j.1467 -6281.2011.00331.x
Ronen, J. (2008). To fair value or not to fair value: A broader perspective. Abacus , 44(2),
181–208. http://doi.org/10.1111/j.1467 -6281.2008.00257.x
Roosenboom, P., & Thomas, J. (2007). How Do Underwriters Value Initial Public Offerings?
An Empirical Analy sis of the French IPO Market. Contemporary Accounting Research , 24(4),
1217 –1243. http://doi.org/10.1506/car.24.4.7
Ryan, S. G. (2008). Accounting in and for the subprime crisis. Accounting Review , 83(6),
1605 –1638. http://doi.org/10.2308/accr.2008.83.6.16 05
So, S., & Smith, M. (2009). Value ‐relevance of presenting changes in fair value of
investment properties in the income statement: Evidence from Hong Kong. Accounting and
Business Research , 39(2), 103 –118. http://doi.org/10.1080/00014788.2009.9663352
Song, C. J., Thomas, W. B., & Yi, H. (2010). Value relevance of FAS No. 157 Fair Value
hierarchy information and the impact of corporate governance mechanisms. Accounting
Review , 85(4), 1375 –1410. http://doi.org/10.2308/accr.2010.85.4.1375
Trott, E. W. (2009) . Accounting for debt instruments held as assets. Accounting Horizons,
23(4), 457 –469. http://doi.org/10.2308/acch.2009.23.4.457

57
Venkatachalam, M. (1996). Value -relevance of banks‘ derivatives disclosures. Journal of
Accounting and Economics , 22(1-3), 327 –355. http://doi.org/10.1016/S0165 -4101(96)00433 -8
Véron, N. (2008). Fair Value Accounting is the Wrong Scapegoat for this Crisis. Accounting In
Europe , 5(2), 63 -69. http://dx.doi.org/10.1080/17449480802510542
Watts, R., (2003). Conservatism in accounting part I : Explanations and implications.
Accounting Horizons. 17 (September): 207 –221
Whittington, G. (2008). Fair value and the IASB/FASB conceptual framework project: An
alternative view. Abacus , 44(2), 139 –168. http://doi.org/1 0.1111/j.1467 -6281.2008.00255.x
Wier, H. a. (2009). Fair Value or Conservatism: The Case of the Gold Industry. Contemporary
Accounting Research , 26(4), 1207 –1233. http://doi.org/10.1506/car.26.4.8
Zijl, T. & Whittington, G. (2006). Deprival Value and Fair Value: A Reinterpretation and a
Reconciliation, Accounting and Business Research , 36(2), 121 -130

Cărți
Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice , Editura Economică, București
Deaconu, A. (2009). Valoarea justă – concept contabil. Editura Economică, București

Alte surse
Abdel -khalik, R. A. (2008). The Case against Fair Value Accounting, University of Illinois, [on –
line], url: www.ais lab.aueb.gr/accfin/DownLoads/seminars/ATT00007.pdf
Escaffre, L., Foulquier, P. and Touron, P. (2008). The Fair Value Controversy: Ignoring the
Real Issue, Lille – Nice, November 25, [on -line], url:http://www.edhec –
risk.com/features/RISKArticle.2008 -11
25.0644/attachments/EDHEC%20Position%20Paper%20Fair%20Value.pdf
Rummell, N. (2008) . Fair-value Rules Get More Blame for Crunch, Finan cial Week, 24 March,
[on-line],url:
http://www.financialweek.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20080324/REG/854569832
Securities and Exchange Commission, Report and Recommendations Pursuant to Section
133 of the Emergency Economic Stabilization Act of 2008: Study on Mark -to-Market
Accounting, Washington, D.C, 2008
Wallison, P. J. (2008), Fair Value Accounting: A Critique, American Enterprise Institute for
Public Policy Research, AEI Outlook Series, July, [on -line], url:
http://www.aei.org/docLib/20 080728_23336JulyFSOg.pdf
Wallison, P. J. (2008). Fair Value Accounting: A Critique, American Enterprise Institute for
Public Policy Research, AEI Outlook Series, July, [on -line], url:
http://www.aei.org/docLib/20080728_23336JulyFSOg.pdf