. Functiunile Firmei [611930]

Managementul Firmei

1. Funcțiunile întreprinderii

Funcțiunile întreprinderii

Funcțiunile întreprinderii au fost definite pentru prima oară
de H. Fayol .

Aproape toți specialiștii în probleme de management se
referă la ele, uneori criticându -le sau completându -le,
alteori reproducându -le fără modificări .

H. Fayol a definit funcțiunea ca fiind “un ansamblu de
activități sau de operații centrate asupra exercitării
unei sau mai multor tehnici în vederea realizării unei
părți din obiectivele întreprinderii ”.

Funcțiunile întreprinderii

H. Fayol deosebește șase funcțiuni ale întreprinderii și
anume :

 funcțiunea tehnică (de producție) ;
 funcțiunea comercială (vânzarea și cumpărarea
mărfurilor) ;
 funcțiunea de evidență (contabilă, statistică) ;
 funcțiunea financiară ;
 funcțiunea de tehnică a securității (integritatea
bunurilor materiale și a personalului) ;
 funcțiunea administrativă .

Funcțiunile întreprinderii

Clasificarea făcută de H. Fayol a fost supusă ulterior
criticilor, propunându -se și alte clasificări .

Clasificările recente făcute de specialiștii francezi arată
că au renunțat la funcțiunea de protecția bunurilor și
persoanelor , formulată de H. Fayol, pe care o împart între
celelalte funcțiuni .

Clasificările făcute de specialiștii americani se
caracterizează prin importanța pe care o acordă unor
operații, precum transportul , sau celei pe care americanii
o numesc development – cercetare științifică și
proiectare – și pe care o consideră ca fiind funcțiune
independentă .

Funcțiunile întreprinderii

Ultimele lucrări în domeniul funcțiunilor
întreprinderii , aproape unanim, propun următoarea
clasificare :

funcțiunea de cercetare -dezvoltare ;
funcțiunea de producție ;
funcțiunea comercială ;
funcțiunea financiar -contabilă ;
funcțiunea de resurse umane .

Funcțiunile întreprinderii

Progresul tehnic se generalizează și se accelerează .

Concurența este mai dinamică și mai virulentă .

Schimbarea a devenit în ultimele decenii starea
normală a întreprinderii care vrea să supraviețuiască și
să se dezvolte .

Funcțiunile care asigură orientarea resurselor
întreprinderii , și cele care permit să se producă produse
noi, influențează tot mai mult celelalte activități din
întreprindere și joacă un rol strategic tot mai mare.

Funcțiunile întreprinderii

Aceste funcțiuni asigură adaptarea întreprinderii la
schimbări și îi conferă o influență crescândă asupra
mediului înconjurător .

Printre aceste funcțiuni, subfuncțiunea de vânzări , care
în ultimele 2-3 decenii și-a îmbogățit conținutul – intră în
componența funcțiunii de “Marketing ”, și ocupă primele
locuri alături de cercetarea tehnologică și relațiile
externe .

Funcțiunile întreprinderii

Așadar principalele funcțiuni care se exercită într-o
întreprindere modernă sunt:

1. funcțiunea de marketing ;
2. funcțiunea de cercetare și dezvoltare tehnologică ;
3. funcțiunea de relații exterioare ;
4. funcțiunea de producție ;
5. funcțiunea financiar -contabilă ;
6. funcțiunea de resurse umane .

1. Funcțiunea de marketing

Funcțiunea de marketing – cea care deschide
întreprinderea către mediul exterior și care asigură
adaptarea acesteia la evoluția acestui mediu .

P. Kotler spunea că întreprinderea își va îndeplini rolul său
mai bine dacă se va orienta mai mult către piață decât
către fabricație .

S-a inversat astfel ciclul producției, în loc de a vinde ceea
ce s-a produs, se produce ceea ce se știe că se vinde .

1. Funcțiunea de marketing

Funcțiunea de marketing constituie punctul de
joncțiune dintre lumea exterioară și resursele
întreprinderii .

Prin aceasta, funcțiunea de marketing este decisivă la
elaborarea strategiei întreprinderii .

În acest fel, funcțiunea de marketing orientează celelalte
activități ale întreprinderii .

Resursele în organizații
Resurse
materiale
Resurse
financiare
Resurse
informaționale Resurse
umane Firma
Bunuri Resursele unei organizații :
Servicii

1. Funcțiunea de marketing

O greșeală în ansamblul activităților cuprinse în
marketing :

– întreprinderea nu va mai putea să reziste
concurenței , și nu va putea supraviețui
– întreprinderea riscă o rămânere în urmă și se va afla în
situația de a fi depășită rapid de concurenți
– consumatorii , deveniți tot mai conștienți de rolul lor,
încep să exercite o presiune asupra întreprinderii . Ei
reacționează la manipulările unei publicități foarte subtile și
solicită să fie luate în considerație necesitățile lor reale.

1. Funcțiunea de marketing

Între activitățile pe care le regăsim în cadrul acestei
funcțiuni menționăm :

analiza și previziunea vânzărilor ;
studiul produselor prezente și viitoare ;
alegerea, organizarea și supravegherea rețelei de
distribuție ;
publicitatea, promovarea vânzărilor ;
politica de prețuri, condițiile de vânzare, credite ;
servicii post-vânzare (service) .

2. Funcțiunea de cercetare și dezvoltare
tehnologică

Aceasta permite întreprinderilor să se mențină la
nivelul progresului tehnic, adaptând continuu
produsele și tehnologiile lor sau ceea ce este mai
important, inovându -le.

Aici nu este vorba numai de a crea sau de a ameliora
produsele sau procedeele tehnologice, ci și de a dezvolta
în întreprindere tehnologii ale căror aplicări să permită
firmei să răspundă rapid cerințelor tot mai diverse ale
pieței .

2. Funcțiunea de cercetare și dezvoltare
tehnologică

Activitățile specifice acestei funcțiuni sunt:

a) cercetarea științifică, ingineria tehnologică și
introducerea progresului tehnic :

– descoperirea de idei noi sau implementarea în practică a
noilor cunoștințe ;

– studierea tendințelor progresului științifico -tehnic și a
liniilor de dezvoltare în domeniul în care își desfășoară
activitatea întreprinderea .

2. Funcțiunea de cercetare și dezvoltare
tehnologică

b) investiții și construcții :

– transformarea resurselor în fonduri fixe, prin
realizarea de noi capacități de producție ,
modernizarea, dezvoltarea, reconstrucția și reînnoirea
capitalului fix existent ;

– elaborarea documentației tehnologice de fabricație
pentru produsele noi și revizuirea periodică a
documentației existente pentru produsele vechi;

– asigurarea documentației pentru investiții .

2. Funcțiunea de cercetare și dezvoltare
tehnologică

c) organizarea producției și a muncii :

– introducerea unor noi metode, tehnici și instrumente
de organizare și management a activității productive ;

– efectuarea studiilor și proiectelor în probleme de
organizare a producției și a muncii și aplicarea acestor
proiecte .

3. Funcțiunea de relații exterioare

Relațiile exterioare leagă întreprinderea cu
societatea globală, orientează deciziile strategice ale
acesteia, și tind să asigure un mediu înconjurător
favorabil funcției sale de progres .

Pe măsura dezvoltării, orice țară este obligată să apeleze la
diviziunea internațională a muncii, să ofere pieței mondiale
produsele ei și să achiziționeze produsele de care are
nevoie .

Pe piața mondială se confruntă întreprinderi care-și oferă
produsele lor, iar rezultatele competiției depind de calitatea
produselor, de prețul la care se oferă, de rapiditatea cu
care se prezintă pe piață produsele noi.

4. Funcțiunea de producție

Funcțiunea de producție reprezintă ansamblul
activităților de bază, auxiliare și de servire prin care
se realizează obiectivele din domeniul fabricării
produselor, elaborării lucrărilor, prestării serviciilor
în cadrul întreprinderii .

Transformarea obiectelor muncii în produse, servicii,
lucrări, constituie rațiunea funcționării întreprinderii .

De aceea există tendința identificării acestei funcțiuni
cu obiectivul global al acesteia , sau de a reduce sfera
de cuprindere la obiectul de bază al întreprinderii .

4. Funcțiunea de producție

Activitățile principale ale acestei funcțiuni sunt:

elaborarea de studii și proiecte care necesită folosirea unor
brevete sau a licențelor, precum și realizarea de
prototipuri ;

efectuarea de cercetări și experiențe în laboratoare
specializate ;

aplicarea metodelor, a studiilor privind timpul de execuție,
care să conducă la simplificarea muncii lucrătorilor ;

programarea, lansarea în fabricație a produselor ;

4. Funcțiunea de producție

Activitățile principale ale acestei funcțiuni sunt
(continuare) :

fabricația propriu -zisă;

efectuarea controlului și a probelor calitative ;

studierea echipamentelor de lucru, a materialelor noi,
realizarea și folosirea utilajelor ;

întreținerea instalațiilor, mașinilor, utilajelor și materialelor .

5. Funcțiunea financiar – contabilă

Funcțiunea financiar -contabilă reprezintă ansamblul
activităților prin care se realizează obiectivele privind
obținerea și folosirea mijloacelor financiare necesare
întreprinderii, precum și înregistrarea și evidența, în
expresie valorică, a fenomenelor economice din
cadrul întreprinderii .

Indicatorii cu care se operează în cadrul acestei funcțiuni
(profitul, rentabilitatea, etc) au o importanță hotărâtoare în
aprecierea eficienței procesului de management .

5. Funcțiunea financiar – contabilă

Între activitățile specifice acestei funcțiuni menționăm :

activitatea financiară ce asigură echilibrul de
funcționare , fapt ce presupune folosirea deplină a
capitalurilor mobilizate și evitarea dificultăților, deseori
trecătoare, iar uneori cronice .
Este necesar să se prevadă resursele de autofinanțare sau
de împrumut care să permită întreprinderii să facă față
evoluției producție i.

activitatea contabilă ce vizează înregistrarea și
evidența zi de zi a mișcărilor fondurilor întreprinderii .

6. Funcțiunea de resurse umane

Funcțiunea de resurse umane cuprinde ansamblul
activităților desfășurate în cadrul întreprinderii
pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurării
și dezvoltării potențialului uman necesar .

Principalele activități cuprinse în funcțiunea de resurse
umane se referă la: planificarea, recrutarea, selecția,
încadrarea, formarea, perfecționarea, motivarea,
promovarea, retribuirea și protecția personalului .

6. Funcțiunea de resurse umane

Managementul unității trebuie să asigure în orice moment
un echilibru între interesele angajaților și obiectivele
întreprinderii .

Acest echilibru este greu de realizat ținând seama de
diversitatea reacțiilor indivizilor care compun colectivitatea
din întreprindere .