CAPITOLUL 3. DESPRE ADMINISTRAȚI A PUBLICĂ DIN ROMÂNIA. 3.1 Prezentare generală a administrației publice din Ro. Este cunoscut faptul că serviciul… [611881]

CAPITOLUL 3. DESPRE ADMINISTRAȚI A PUBLICĂ DIN ROMÂNIA.

3.1 Prezentare generală a administrației publice din Ro.
Este cunoscut faptul că serviciul public reprezintă acea entitate a statului cu personalitate
juridică, care îndeplinește o activitate de interes public , în cele din urmă cu satisfacerea nevoilor
poporului . Pentru realizarea acestui scop, România este organizată pe două niveluri de servicii ,
servicii publice la nivel înalt (exemple: servicii în cadrul Guvernului, ministere) și de interes la
nivel local (servicii l ocale publice unități administrativ -teritoriale). Toate aceste servicii sunt
supuse unor condiții cumulative specifice , cum ar fi: satisfacerea interesului general; crearea lor
bazată pe o lege sau stabilirea de competențe specifice pentru îndeplinirea scopului pentru care au
fost create, condițiile prin care serviciile respective contribuie la înființarea unei administra ții
moderne.
Pentru desfășurarea activității lor, serviciil or publice central e li s-au atribuit regulamente de
structurare și funcționare , iar domeniile de competență sunt stabilite prin acte normative. Rolul
de conducere al administrației publice în România a fost atribuită Guvernului, rol pe care îl exercită
prin intermediul ministerelor și organismelor subordonate speciale. Acestea din urmă furnizează
servicii publice în domenii variate, cum ar fi: agricultura, sănătatea, educația sau justiția. La n ivel
teritorial, activitatea se desfășoară prin ramificații ale acestor servicii care asigură în acest fel
implementarea politicilor guvernamentale în întregul județ .
În ceea ce privește serviciile publice la nivel local (Alexandru, 2007), scopul lor este de a
satisface nevoile comunităților locale, chiar și prin implicarea sectorului privat. În acest sens,
legislația română a considerat oportună crearea unei structuri denumite – Consiliul Județean – care
are competențe în furnizarea de servicii precum: e ducație, servicii sociale, ordine publică sau
cultură. Este la fel de important ca, pentru anumite servicii publice, România a considerat potrivit
ca acestea să fie furnizate de operatori economici privați, prin concesionarea lor, pe baza anumitor
contract e.
Procesul de management al serviciilor publice, fie ele locale sau centrale, se caracterizează prin
anumite elemente, care sunt: modul de creare și dizolvare; structura și modul de organizare;
atribuțiile serviciilor; gestionarea resurselor umane; relaț ii de subordonare; denumirea și eliberarea
managerilor serviciilor; management financiar; sau alte aspecte ale procesului de gestiune, cu
referire la procedurile aplicate pentru realizarea obiectivelor (Filip, 2007). În legătură cu aceste
elemente, următoa rea secțiune prezintă concluziile privind caracteristicile procesului de gestiune.
În România, înființarea serviciului public este o prerogativă a puterii legislative, care poate crea
astfel de servicii prin lege sau poate investi autorităților administra ției locale cu acest drept. Cât
despre dizolvarea serviciilor publice, ținând seama de principiul simetriei actelor judiciare, aceasta

se face și pe baza actelor normative emise de organismele care au creat serviciile. Acestea din
urmă stabilesc, de asemen ea, structura organizatorică, atribuțiile și relațiile de subordonare ale
acestor servicii. Personalul este reprezentat de lucrători publici și personal contractual, cu diverse
specializări, în funcție de specificul fiecărui serviciu. În ceea ce privește atribuirile managerului ,
respectiv disponibilizarea din funcție a managerilor, acestea sunt atributul fiecărei entități publice
separate.
În ceea ce privește relațiile ierarhice, de subordonare , se observă că subordonarea funcțională
ierarhică este caracte ristică care apare sistemul public al României, atât la nivel local cât și la nivel
național , dat fiind faptul că organele subordonate beneficiază de sprijin profesional de la nivelul
superior. Managementul financiar al serviciilor publice, constă în asigu rarea surselor de finanțare
pentru acoperirea cheltuielilor materiale și de personal, de la bugetul de stat , din venituri autohtone
sau de la bugetul local, în funcție de specificul serviciu lui.
Un alt aspect care merită menționat este faptul că România a ales ca la nivelul serviciilor publice
să se implementeze un sistem intern de control al managementului. Acest sistem implică faptul că
fiecare entitate publică ar analiza riscurile asociate activității sale și va elabora planuri adecvate
pentru limitarea posibilelor consecințe, scopul final fiind practica unui management de calitate
superioară.
Analizând activitatea serviciilor sale publice, România și -a manifestat preocuparea pentru:
orientarea față de cetățean, reducerea timpului necesar pentru furniza rea serviciilor sau
implementarea standardelor de calitate -cost. Din privința acestor standarde , pentru perioada post –
aderare, eforturile s -au concentrat asupra eficienței serviciilor publice în domenii -cheie precum
educația sau asistența socială. În acest sens, în educație (Guvernul, 2013), pentru eficientizarea
sectorului preuniversitar al domeniului, au fost stabilite standardele de cost pentru astfel de
servicii. Metodologia de calcul aplicată permite justificarea tuturor cheltuielilor, ceea ce conduce
la alocarea eficientă a resurselor, cu identificarea și eliminarea cheltuielilor neautorizate.
În domeniul asistenței sociale (Guvernul, 2010), la nivelul administrației publice locale,
consiliile locale au fost investite în mod legal cu posibilitatea cr eării serviciilor sociale. Pentru
furnizarea acestor servicii în condiții eficiente, au fost stabilite standarde de cost, bazate pe
necesarul de cheltuieli de finanțare. Aceste standarde definesc costul minim pentru astfel de
activități. Se consideră despr e serviciile publice că modul în care acestea sunt furnizate cetățenilor
constituie un indicator relevant pentru măsurarea performanțelor proceselor de reformare la care
au fost supuse. Totuși, cu toate eforturile, la sfârșitul perioadei menționate mai sus , o simplă
analiză a demonstrat existența continuă a anumitor imperfecțiuni pe care România își propune
să le depășească printr -un program de reformare, în perioada 2014 -2020.
Astfel, ca urmare a identificării neconformităților rămase în activitatea desfă șurată și în
conformitate cu Strategia Europa 2020, Guvernul României, prin intermediul ministerului de
specialitate, Ministerul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice. Prin acest program, sunt

susținute și investițiile în vederea eficienței se rviciilor publice și care pot conduce la o bună
guvernare.
Cu toate acestea, compararea programului României cu cele ale altor state europene (de
exemplu: Ungaria, Bulgaria, Polonia sau Slovacia), în cadrul Strategiei Europa 2020 (Comitetul
European, 2014 ), se poate concluziona că aceste state continuă să aibă probleme la acest nivel.
Astfel, de exemplu, Ungaria face un caz pentru crearea, la nivel național, a unei rețele unice de
birouri; înregistrarea serviciilor administrative electronice sau introducer ea modelului serviciului
public de carieră, în timp ce Bulgaria propune creșterea eficienței administrative prin aplicarea
strategiei de guvernare electronică, obiectivată în furnizarea de servicii administrative prin
mijloace electronice. Polonia este ori entată spre îmbunătățirea utilizării portalului de e –
administrație, în timp ce Slovacia trebuie să lucreze la consolidarea independenței sectorului public
și îmbunătățirea managementului resurselor umane în administrația de stat.
În sistemul administra ției publice a unui stat coexistă, în general, 2 din cele 4 tipuri de regimuri,
fiecare perioadă de dezvoltare fiind caracterizată de o predominantă. Între timp, regimurile celor
două existente se interferează,în general, de unul dintre regimurile juridice intermediare,
deconcentrarea administrativă și administrarea de tip consiliu. Sistemul administrației publice din
România se caracterizează prin coexistența sistemelor centralizate și descentralizate afectate de
deconcentrare.
Autoritatea executivă este un sistem centralizat (vezi schema), care constă în trei niveluri
administrative:
• Guvernul și mecanismele guvernamentale centrale
• Ministere și alte agenții guvernamentale centrale
• Administrația publică locală
Constituția stipulează obligațiile și rel ațiile ierarhice. Guvernul este organul executiv central.
Controlează administrația publică și implementarea politicilor interne și externe. Direcționează și
supraveghează activitatea ministerelor și organelor administrației centrale și locale și se asigur ă că
administrația respectă legea. Guvernul este compus din, un prim -ministru, mai mulți miniștri și
alți membri și funcționari publici , în conformitate cu legea organică. Există secretari de stat și 24
de miniștri. Secretarii de stat coordonează activitat ea într -un anumit domeniu (finanțează afacerile
externe, minoritățile, munca și protecția socială, transportul, afacerile interne, educația, sănătății,
sportul).
Fiecare secretar de stat are de asemenea în subordonare cel puțin zece persoane. Un secretar de
stat este responsabil pentru coordonarea și definirea strategiei de reformă. Membrii guvernului nu
pot deține nici un alt serviciu public sau privat, altul decât cel de deputat sau senator. Primul –
ministru este șeful guvernului. El conduce acțiunile guv ernului, coordonează activitatea membrilor

săi și intermediază relațiile pe care acesta le are cu Parlamentul, Președintele, Curtea Supremă
de Justiție, partidele politice și alte organisme de importanță națională.
Președintele propune un candidat pentru funcția de prim -ministru, după consultarea partidului
cu majoritate absolută în Parlament. Primul -ministru are puterea de a numi și de a demite
secretarul general al Guvernului.
În 1991, un decret guvernamental a autorizat înființarea unui departament pe ntru Direcția
Administrație Publică Locală, care urma să asigur e supravegherea generală a administrației
publice locale în vederea:
• analiz ării modul ui în care organele administrației publice locale își îndeplinesc atribuțiile
• sprijinirea și monitorizarea activității organelor administrației publice locale în România prin
aplicarea Programului de reformă a Guvernului
• să efectueze studii, să prezinte concluzii și să prezinte propuneri pentru îmbunătățiri în acest
domeniu
• redactarea de propuneri adresate guvernului pentru numirea sau demiterea prefecților și
secretarilor consiliilor județene sau a municipiului București
• procesarea cererilor , propunerilor și plângerilor adresate conducerii județului
În fiecare județ și în capitală , Guvernul își numește un prefect care reprez intă autoritățile
centrale. Prefectul este responsabil de birourile locale ale ministerelor și de alte agenții ale
admin istrației centrale. În calitate de reprezentant al guvernului , prefectul se asigură că ,
consiliile local e, județene și primarii își exercită atribuțiile în conformitate cu legea. Nu există
relații ierarhice între prefecți și consilii locale. Prefecții au o serie de funcții legate de revizuirea
legalității și de asigurarea legalității deciziilor administrative locale ale autorităților publice și
județene aplicarea legii și respectarea ordinii publice.
Pentru a se asigura că legea este respecta tă, prefectul poate delega în fața instanțelor
administrative responsabilitățile autorităților locale și județene, cu excepția celor care vizează
gestionarea zilnică. În exercitarea atribuțiilor sale, prefectul poate emite ordine de natură tehnică
sau sectorială. Comenz ile prefectului sunt contrasemnate de șefii organelor sectoriale și de
serviciile subordonate acestuia.
Prefectul prezintă un raport anual , de stare guvernului cu privire la starea, economică, socială,
culturală și administrativă a județului. De asemenea, depune la Consiliul Județean sau la Consiliul
Municipiului București o evidență a activității serviciilor publice ale birourilor locale ale
ministerelor și a altor agenții ale administrației centrale din județul sau municipiul București.

Administrația pu blică locală are autonomie administrativă locală , autonomia fiind realizată de
consiliile locale și primarii aleși (Constituția, art.119, 120). Descentralizarea administrației publice
se bazează pe organizarea teritorială a teritoriului (Constituția, art.3 ). Legea Administrației Publice
Locale revizuită în 1991 stipulează componentele și atribuțiile administrației locale
descentralizate.
Sistemul de administrație publică este format dintr -o varietate de organisme diferite dar cu o
caracteristică comună: me todologia de aplicare a legii. Guvernul de facto este organul puterii
executive, datorită naturii activității sale, este cel mai important organ care asigură legitimitatea
administrației publice. Ministerele și organele de specialitate ale administrației p ublice care
realizează îndatoririle statului au un loc foarte important în sistemul administrației publice.
Guvernul este organul central al puterii executive care organizează activitatea sistemului
administrației publice. Acțiunea guvernamentală exprimată de politica guvernamentală acționează
în toate componentele sistemului public de administrare.
Consiliile locale sunt formate din consilieri aleși; numărul consilierilor depinde de numărul de
locuitori. Atribuțiile consiliului local privesc administrația orașului, bugetul local și impozitele,
managementul domeniului public și privat al orașului precum și ordinea publică. Aceștia sunt, de
asemenea, responsabili pentru numirea viceprimarilor și înființarea de instituții locale. Consilierii
pot fi concediați la propunerea prefectului, de către guvern.
Primarul este ales și are un mandat de 4 ani. Este responsabil pentru administrarea problemelor
publice precum bugetul local, obligația legală a orașului, numirea funcționarilor publici locali,
autorizarea acti vității. De asemenea, acționează ca reprezentant al guvernului în privința
respect ării legilor și dispozițiilor guvernamentale, organizarea alegerilor, actele statului civil. În
această privință el poate da rezoluții locale. Secretarul primăriei, în mod le gal, este un funcționar
public în carieră și are un rol important în activitatea publică. Este absolut necesar ca persoana
care ocupă funcția de secretar al primăriei să fie absolvent al facultății de drept, implicit avocat.
România și Uniunea Eu ropeană
România a fost prima țară din Europa postcomunistă care a avut relații oficiale cu Comunitatea
Europeană. De la Revoluția Română din 1989, aderarea la UE a fost principalul obiectiv al fiecărui
guvern român și practic al fiecărui partid politic din România . România a semnat Acordul Europei
în 1993 și a depus cererea oficială de aderare la UE în 1995. În anii 2000, România a implementat
o serie de reforme pentru a se pregăti pentru aderarea la UE, inclusiv consolidarea sistemului său
democratic, instituția s upremația legii, recunoașterea respectării drepturilor omului, angajamentul
față de libertatea de exprimare publică și schimbarea economiei într-o economi e de piață
independent ă. România a devenit partener UE în 2007.
Începând cu anul 2007, România face p arte din politica de coeziune a UE și a implementat
fonduri structurale și de coeziune pentru o dezvoltare durabilă (reducerea decalajelor între regiuni,
îmbunătățirea calității infrastructurii și a mediului, reducerea ratei șomajului, multiplicare locuri lor

de muncă, dezvoltarea unei noi economii, economia ecologică, bazată pe competitivitate). Această
politică vizează combaterea crizei și îmbunătățirea accesului la finanțare. În special, accentul se
pune pe sprijinirea cercetării și inovării, dezvoltarea durabilă și crearea unui mediu favorabil
pentru întreprinderile mici, care sunt coloana vertebrală a economiei europene.
O parte din fonduri sunt destinate proiectelor de cooperare transfrontalieră și interregională.
Prin implementarea politicii de coeziu ne și regională a UE, va spera să obțină o dezvoltare durabilă
integrată în România. Dezvoltarea durabilă, în contextul Strategiei Europa 2020, înseamnă crearea
unei creșteri stabilind obiective inteligente, durabile și favorabile procesului de incluziun e. Este
vorba despre asigurarea unei creșteri economice inteligente, prin investiții eficient izate în educație,
cercetare și inovare; durabilă, datorită unei acțiuni decisive către o economie cu emisii reduse de
carbon; incluzând, cu accent puternic pe crear ea de locuri de muncă și reducerea sărăciei.
Inovarea cu obiectivul de a investi 3% din PIB-ul Uniunii Europene în cercetare, dezvoltare și
inovare. Ocuparea forței de muncă cu un obiectiv de până la 75% între persoanele cu vârsta
cuprinsă între 20 și 64 de ani care urmează să fie angajate .( Diana Filip et. al octombrie 2014)
Schimbările climatice și energia durabilitatea cu obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră de 20% (sau chiar 30%, în cazul în care condițiile sunt corecte) mai mici decât în
1990, creșterea cu 20% a energiei din surse regenerabile și creșterea cu 20% a eficienței energetice;
Educație cu obiectivul de a reduce rata abandonului școlar timp de mai puțin de 10%, cel puțin
40% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care au absolvit învățământul de nivelul al
treilea; .( Diana Filip et. al octombrie 2014)
Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale înseamnă că cel puțin 20 de milioane de oameni
mai puțini vor ieși din riscul sărăciei și a excluziunii sociale. (Diana Filip et. al octombrie 2014)
Relația dintre România și UE este o relație de interdependență. Pentru a crește investițiile și
pentru a crea o economie competitivă și dinamică România are nevoie de resurse financiare, pentru
a obține o creștere econo mică durabilă și pentru a reduce disparitățile de dezvoltare față de țările
occidentale , România are nevoie de fonduri UE . Uniunea Europeană este interesată să aibă o piață
de desfacere în țara noastră și, în același timp, să își maximizeze beneficiile economice din
momentul aderării României la UE.
La mai bine de zece ani de la aderarea la UE, românii continuă să prezinte o rată ridicată de
încredere în Uniunea Europeană (68% au tendința de încredere). Ei consideră avantajele aderării
la UE în primul rând în ceea ce privește libertatea de mișcare și de a munci în străinătate.
"Entuziasmul" a fost deosebit de ridicat în prim ii doi ani de aderare, când mai mult de 600 000 de
persoane au părăsit țara; alții aproape 300 000 au emigrat în următorii șapte ani (soldul net al
migrației conform Eurostat). Astăzi, numărul persoanelor care lucrează temporar sau care studiază
în străină tate este estimat la 8 milioane de persoane.

În pofida emigrării mari, creșterea economică a României a fost remarcabilă: volumul PIB a
crescut cu 30% între 2005 și 2015 în termeni reali, ceea ce reprezintă a treia cea mai mare rată
dintre țările membre U E-CEE după Polonia și Slovacia . Reflectând efectele migrației, nivelul
prețurilor și creșterea economică, PIB -ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPC)
a crescut de la 34% la 57% din media EU28 în aceeași perioadă. Acest ritm rapid de accentuare
este deosebit de remarcabil în comparație cu ultimii zece ani, când decalajul de dezvoltare sa redus
cu mult (32% în 1995 și 34% în 2005).

3.2 Stadiul actual al transparenței în administrația publică din Ro mânia.
Corupția este o problemă gr ozavă în România și ridică riscul de a face afaceri în țară. Investitorii
străini se plâng de proceduri complicate, de aplicarea arbitrară a regulilor și de cererile de mită
atunci când rezolvă sarcini administrative legate de operațiunile de af aceri. Codul penal român și
alte legi de sprijin criminalizează mituirea activă și pasivă, inclusiv mituirea funcționarilor străini.
O societate poate fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunile de corupție comise de persoane
care acționează în nume le acesteia. Cu toate acestea, guvernul nu aplică în mod eficient legile
anticorupție, iar impunitatea este larg răspândită. La începutul anului 2017, un număr mare de
protestatari au luat -o pe străzile Bucureștiului pentru a protesta împotriva unui decret care ar fi
protejat mulți oficiali de acuzațiile de corupție. ( GAN Integrity, 2017)
Decretul a fost în cele din urmă abrogat. Corupția la nivel local este o problemă în România,
deoarece plățile nereglementate și mita sunt o practică normalizată. Legea nu face distincție între
mită și plăți de facilitare, iar darurile și ospitalitatea pot fi considerate ilegale în funcție de intenția
lor și de
Companiile care intră în contact cu sistemul judiciar din România se confruntă cu riscuri ridicate
de corupție. M itele și plățile neregulamentare sunt cerute în schimbul obținerii deciziilor
judecătorești favorabile (GCR 2016). Sistemul judiciar al României este considerat în mod oficial
independent, dar în practică suferă presiuni din partea sectorului legislativ (C VM 2017) și cazuri
ocazionale de judecători care au fost acuzați de luare de mită și trafic de influență (HRR 2016).
Instanțele nu dispun de experiență și know how în ceea ce privește funcționarea economiei de
piață, metodele de afaceri internaționale, dre pturile de protejare a propriet ăți intelectual e și
aplicarea legilor comerciale și concurențiale din România (ICS 2016). În plus, există o lipsă de
coerență și previzibilitate în jurisprudența instanțelor (ICS 2016). Companiile nu consideră că
sistemul jud iciar este eficient în soluționarea litigiilor comerciale și contestarea reglementărilor
guvernamentale (GCR 2016 -2017).
În urma unei reforme majore a inspecției judiciare, agenția a devenit mai eficientă și autoritate
în sancționarea abaterilor profesion ale și a infracțiunilor disciplinare de către magistrați (CVM
2017). Cu toate acestea, scandalurile de corupție din cadrul instanțelor au erodat integritatea
instituției (NiT 2015). Într -un caz de corupție, fostul judecător, Stan Musta ță, a fost găsit vino vat

și a fost condamnat la 10 ani și opt luni pentru că a luat mită în schimbul hotărârilor favorabile în
cauzele pe care le -a prezidat. Un complice al grefierului Mustata, Mariana Curea, a primit patru
ani si patru luni (The Journal of Romania, aprilie 20 15). Într -un alt caz important, magistratul
Mircea Moldovan, care după un apel în 2016, i s-a dat o condamnare de doisprezece ani și două
luni de închisoare pentru mai multe acte de corupție și șase contracte de mituire (Global Legal
Insights, 2017).
Interacțiunile cu serviciile publice din România prezintă riscuri ridicate de corupție pentru
întreprinderi. De fapt, corupția larg răspândită în procesul de obținere a serviciilor publice
constituie principalul obstacol în calea unei administrații publice fun cționale (Comisia Europeană,
februarie 2014, ES 2013). Companiile afirmă că mita și plățile neregulate sunt adesea cerute în
schimbul obținerii serviciilor publice (GCR 2015 -2016). Investitorii străini se plâng de procedurile
birocratice greoaie, consumato are de timp și netransparente, iar oficialii publici nu pot oferi
investitorilor informații clare cu privire la ce autorizații sau aprobări sunt necesare sau cum sunt
obținute (ICS 2016).
Numărul de zile și procedurile necesare pentru obținerea energiei e lectrice depășește media
regională (DB 2017).Într -un caz de corupție care implică utilitatea privată de apă Apa Nova – trei
sferturi din care sunt deținute de Veolia Eau -Compagnie Générale Des Eaux din Franța, s -a arătat
că mai mulți angajați ai municipiul ui București au luat mită în mod repetat între 2008 și 2015 în
schimbul creșteri ale tarifelor la serviciile de apă potabilă și canalizare, care au dus la o creștere a
de 6 milioane de euro profitului net , pentru Apa Nova.
Consilierul primarului din Bucur ești este reținut în legătură cu acest caz (EurActiv.com,
septembrie 2015). CEO -ul Apa Nova, Bruno Roche, a demisionat câteva luni mai târziu, după ce
a fost acuzat de corupție și de procurorii români (Public, Jan. 2016). DNA nu a furnizat o
actualizare a anchetei începând din septembrie 2015.
Administrația fiscală exercită riscuri moderate și ridicate de corupție pentru afaceri. Peste
jumătate dintre companii consideră că administrația este o constrângere majoră pentru desfășurarea
afacerilor, dar mai puți n de unu din zece se referă la plata mită a funcționarilor fiscali (ES 2013).
De asemenea, mai mult de o treime dintre cetățenii chestionați consideră că autoritățile fiscale
românești sunt afectate de mituire și abuz de putere, dar aproape nimeni nu prezi ntă mită care
apare în timpul interacțiunilor cu oficiali fiscali (Comisia Europeană, februarie 2014). Plățile
impozitelor ferme au fost reduse de la trimestrial la două ori pe an (DB 2015), limitând numărul
de întâlniri pe care le au companiile cu oficial i fiscali. În plus, a fost introdus un sistem electronic
de depunere și de plată a taxelor (DB 2017).
Doi înalți funcționari ai agenției fiscale din România și ai Ministerului Finanțelor au demisionat
în octombrie 2016, după ce au fost acuzați că au jucat un rol în cazul "Murfatlar", care a implicat
un număr de mari producători de alcool, inclusiv vinificația "Murfatlar". 145 milioane USD au
fost evitate ca urmare a înșelătoriei (România Insider, octombrie 2016). Direcția Națională
Anticorupție (DNA) a iniț iat urmărirea penală împotriva a cinci funcționari publici și doi directori

la companii private ( DNA , octombrie 2016).
Companiile care intră în contact cu administrația vamală se confruntă cu riscuri ridicate de
corupție. Mitele și plățile neregulamentare sunt adesea necesare la import și export peste granițele
României (GCR 2015 -2016). Companiile citează procedurile greoa ie, mită frecventă și
previzibilitatea în timp a procedurilor de import și export ca fiind cele mai mari preocupări (GETR
2016). Investitorii străini se plâng ocazional de practicile corupte în serviciile vamale, cererile de
mită de către oficialii de la n ivel inferior și mediu atingând uneori punctul de hărțuire (ICS 2016).
De asemenea, majoritatea românilor consideră că administrația vamală este afectată de corupție și
abuz de putere (Comisia Europeană, februarie 2014). În plus, companiile consideră că pr ocesul de
lichidare este insuficient de eficient (GETR 2016). Timpul și costul necesar exportului și
importului sunt sub media regională (DB 2017).
Companiile care au de aface cu departamentele de achizițiile publice din România se confruntă
cu riscuri mar i de corupție. Sistemul de achiziții publice din România este vulnerabil la nereguli:
companiile percep mită și plăți neregulate în schimbul obținerii contractelor și licențelor publice
(GCR 2015 -2016). Mai mult, oficialii din domeniul achizițiilor sunt pu ternic percepuți să arate
favoritism atunci când decid asupra contractelor (GCR 2016 -2017). Întreprinderile raportează o
percepție ridicată a corupției în procesele de achiziții publice, mai mult de jumătate dintre
întreprinderi indicând că au întâlnit cri terii de evaluare neclare, conflicte de interese în evaluarea
ofertelor, specificații adaptate anumitor companii și licitarea coluzivă printre altele (EUACR
2014). Aproape jumătate dintre respondenții de afaceri consideră că, corupția a împiedicat
compania lor să câștige o licitație publică în ultimii trei ani (Comisia Europeană, februarie 2014).
Pentru a reduce practicile corupte, guvernul a instituit un sistem de achiziții electronice menit
să asigure publicarea transparentă a ofertelor prin publicarea p ublicului în numele câștigătorilor și
a prețurilor de închidere. Sistemul a sporit eficiența guvernului și are oarecum vulnerabilități
reduse la corupție, dar supravegherea generală și respectarea reglementărilor privind achizițiile
publice rămân inconsecv ente (ICS 2016). În plus, la sfârșitul anului 2016 a fost instituit un nou
sistem numit PREVENT care permite impunerea controlului ex -ante asupra contractelor de
achiziții publice (CVM 2017; ICS 2016). Companiilor li se recomandă în mod deosebit să pună în
aplicare procedurile de due diligence pentru a reduce probabilitatea de a întâmpina corupția în
procesul de achiziție.
În martie 2017, DNA -ul l-a însărcinat pe Bogdan Padiu, directorul companiei IT Teamnet, cu
infracțiunile de trafic de influență, spălare a banilor și înființarea unui grup criminal organizat
(DNA, februarie 2017). Se presupune că multe dintre contractele IT din sectorul public pe care le –
a asigurat pentru Teamnet au fost obținute prin intervenția omului de afaceri Sebastian Ghita, care
a dispărut (Business Review, februarie 2017). Într -o serie de ocazii, Teamnet la plătit lui Ghita un
total de 55,3 milioane de lei pentru ajutorul său pentru asigurarea contractelor guvernamentale
(Business Review, februarie 2017). Teamnet a inregistrat de atu nci insolventa (Business Review,
Mar. 2017).

În timp ce cadrul juridic anti -corupție al României este în vigoare, aplicarea este slabă. Legile
anti-corupție includ Codul penal, Legea privind prevenirea, descoperirea și pedepsirea actelor
corupte, Legea pr ivind prevenirea și sancționarea spălării banilor și Legea privind înregistrările
contabile. Legislația anti -corupție incriminează atât mituirea activă, cât și pasivă, extorcarea,
mituirea funcționarilor străini, abuzul de putere, traficul de influență și spălarea banilor. Legea
penală din România nu face distincția între mită și plăți de facilitare, iar darurile și ospitalitatea
pot fi considerate ilegale în funcție de intenția și beneficiile obținute (Global Legal Insights, 2017).
Sunt reglementate cadour i și ospitalitate oferite funcționarilor publici.
O societate poate fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunile de corupție comise de
persoane care acționează în numele acesteia. Codul penal are condamnări de până la treisprezece
ani și patru luni de închisoare, împreună cu alte sancțiuni, inclusiv pierderea încasărilor și
confiscarea bunurilor, a banilor și a altor active. S -a îmbunătățit coerența în aplicarea Codului
penal (CVM 2017). Cu toate acestea, modificările propuse de guvern pentru a alini a legea cu
hotărârile Curții Constituționale privind constituționalitatea noului Cod penal au stagnat în
legislatura. Acest proces este complicat în continuare de abordarea legislativă imprevizibilă și de
intervenția parlamentului fără consultarea instituț iilor-cheie ale statului, inclusiv a sistemului
judiciar (CVM 2017).
În timp ce Direcția Națională Anticorupție (DNA) investighează și pregătește un număr mare
de cazuri în judecată în fiecare an (HRM 2016; CVM 2017), repetarea infracțiunilor similare
sugerează că prevenirea și descurajarea corupției nu a fost până acum eficientă (CVM 2017 ).
Înalții funcționari publici trebuie să -și dezvăluie activele. Legea privind programul de protecție al
martorilor protejează numai angajații din sectorul public. Dispo zițiile din lege sunt puternice, dar
implementarea este slabă (Transparancy International, 2015).
În ianuarie 2017, guvernul a adoptat un decret de urgență care a decriminalizat abaterile oficiale
care au dus la daune mai mici de 45.000 EUR. Această măsură a dus la proteste masive, forțând
guvernul să anuleze decretul. Decretul ar fi scutit liderul Partidului Social -Democrat, care se
confrunt a cu abuzul de putere pentru acordarea de contracte în valoare de 25.000 de euro unor
asociați care nu ar fi efectuat nici o muncă (The Economist, februarie 2017). În martie 2017, un
parlamentar a introdus un proiect de lege care acordă grație închisorii pentru infracțiuni care includ
corupția (Reuters, martie 2017). Cu toate acestea, multe persoane de rang înalt, inclus iv
președintele României, au denunțat proiectul de lege (România Insider, martie 2017).
România este semnatară a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției
(UNCAC), a Convențiilor împotriva corupției din domeniul civil și penal al Consil iului Europei și
a Grupului de state împotriva corupției (GRECO).
Libertatea presei este garantată constituțional, dar este slăbită de instabilitatea financiară și de
interesele puternice de afaceri și politice din industria media (FotP 2015). Multe insti tuții media
au fost preluate de oameni de afaceri bogați pentru a -și promova propriile agende politice și
economice; de exemplu, mogulul mass -media închis, Dan Voiculescu, folosește pe larg mijloacele

de informare pe care le deține pentru a ataca capul DNA (FotP 2015). Funcționarii publici
blochează uneori accesul la informații privind corupția și alte subiecte sensibile (FotP 2015). Acest
lucru limitează amploarea jurnalismului de investigație și probabilitatea descoperirii cazurilor de
corupție (FotP 2015 ).
După alegerile parlamentare, noua majoritate modifică, de obicei, conducerea radiodifuzorului
public, ceea ce duce la o tendință pro -guvernamentală în raportarea sa (FotP 2015). În încercarea
de a restrânge în continuare jurnalismul de investigație, un proiect de lege care a propus
infracțiunea de scurgere a informațiilor din cauze penale, inclusiv anchetele privind corupția. Dacă
ar fi trecute, proiectul de lege ar prevedea o pedeapsă cu închisoarea pentru infractori (NiT 2016).
După o criză de criză a mass -media, proiectul de lege a fost diminuat în mod semnificativ, dar
rămâne în discuție. Mediul mediatic din România este considerat "parțial gratuit" (FotP 2016).
Constituția prevede libertatea de întrunire și este, în general, respectată de guvern în practică
(HRR 2016). Lipsa unei finanțări coerente rămâne un obstacol major pentru ONG -uri (NiT 2016;
FitW 2016). Cooperarea dintre guvern și societatea civilă lipsea; cu toate acestea, în 2015 a fost
înființat un minister pentru consultarea publică și di alogul civil (MCPDC). Există câteva semne
preliminare de îmbunătățire. Cu toate acestea, consultarea publică pentru bugetul MCPDC din
2016 a ignorat în mare măsură termenul legal și regulile de consultare, declanșând nemulțumiri în
rândul societății civile (NiT 2016). Partidele politice încearcă adesea să coopteze reprezentanți
importanți ai societății civile critice (ITO 2016). Mai mult decât atât, au fost realizate campanii de
depistare a anumitor organizații neguvernamentale cu ajutorul mijloacelor media tice părtinitoare
(ITO 2016).
În ultimii ani, România a depus eforturi impresionante împotriva corupției. România a fost pe
bună dreptate, l ăudată internaționa l pentru realizările unora dintre agențiile sale, care sunt greu de
îmbunătățit integritatea sect oarelor publice și private ale țării. În același timp, impactul Strategiei
Naționale Anticorupție din România, reflectat în percepția corupției, a fost pozitiv, dar mai puțin
decât a fost țintit inițial . Pentru a consolida realizările politicii anticorupți e a României și pentru a
continua să îmbunătățească percepția generală a corupției în România , este nevoie de mai mult
timp și eforturi susținute. Strategia Națională Anticorupție acoperă activități de diferite tipuri și în
diferite domenii, iar înregistra rea sa de implementare arată atât numeroase realizări, cât și puncte
slabe. Trei dintre ele au fost selectate pentru evidențierea de mai jos.
Principalele deficiențe evidențiate
• Măsurile preventive nu au fost implementate într -un mod sistematic în secto rul public și mulți
șefi ai agențiilor publice nu au motive să introducă măsuri anticorupție.
• Nivel scăzut de voință politică în rândul majorității parlamentare și al aleșilor locali pentru a
menține integritatea
.• Nu există dovezi concludente privind îmbunătățirea fundamentală a achizițiilor publice în

România
România a asistat la menținerea constantă a ceasului de corupție pe agenda publică, la schimbările în
nominalizările politice și în cazurile de corupție de mare anvergură în anii strategiei anticorupție. Corupția
a fost printre principal ele declanșato are ale schimbărilor recente ale guvernului și continuă să fie o problem ă
foarte dezbătută în mass -media și în dezbater ile de interes național . Numeroasele acuzații de corupție
privind miniștrii, parlamentarii, oficialii administrației publice locale, primarii, judecătorii, ofițerii de
aplicare a legii, luptătorii anti -corupție sunt dificil de urmărit chiar și pentru cei bine orientați în matema tică.
La întocmirea acestui raport, vor apărea știri cu acuzații de corupție, precum cel din orașul Târgu Mureș
unde primarul și fiul său sunt acuzați de mituire și de infracțiunile conexe (Popescu, 2016).
Se spune că dintre toți membri parlamentului româ n, fiecare zece a avut probleme cu legea (Paun, 2016).
Actualul Președinte al României, Klaus Iohannis, a câștigat funcția în 2014, datorată parțial unei campanii
anticorupție (BBC, 2015) „România lucrului bine făcut” fiind sloganul de campanie . În 2015, D acian Ciolos
a fost numit prim-ministru cu cabinetul tehnocratic fiind independent politic, după demisia lui Victor Ponta
din cauza protestelor de masă declanșate de acuzațiile de corupție legate de un incendiu al clubului de
noapte din București. În 2014, Curtea Constituțională a României a decis neconstituțional proiectul de lege,
care ar fi acordat imunit ate înalților oficiali de la urmărirea penală a corupției în timpul mandatului
(LaForgia, 2014). Succesul națiunii anti -corupție este atribuit în princi pal lui Laura Kövesi și Direcției
Naționale Anticorupție (DNA).
Deși instituția are câțiva critici, 60% din populație se încrede în DNA (Ellis, 2015). Pentru comparație,
24% dintre români se încred în guvern, 16% au încredere în parlament și 39% au încred ere în administrația
regională sau locală (Eurobarometru, 2014). Fostul ministru al justiției, Raluca Prună, a fost apreciat pentru
voința sa politică de a combate corupția (Paun, 2016). Următoarele alegeri parlamentare vor fi în anul 2020
și vor aduce mod ificări sistemului de vot existent. De exemplu, în locul a 588 de membri, 466 de
reprezentanți vor fi aleși în parlament, sistemul de reprezentare proporțională a partidelor va fi reintrodus,
iar un sistem IT va fi folosit pentru a monitoriza prezența la v ot și pentru a preveni frauda electorală (Pelin
& Popescu, 2015).
Prevenirea corupției se complică în țările mai mari și mai sărace, iar România este o țară numeroasă, am
putea zice , cu o populație de peste 19 milioane de locuitori și un teritoriu de pest e 238 mii km2, fiind de
asemenea cea de -a doua cea mai săracă țară UE cu PIB de 10.813 USD pe cap de locuitor , 2017). Pentru
România, a durat mai mulți ani pentru a redresa și depăși nivelul PIB -ului înainte de criză, a durat mai mulți
ani decât media UE.
Cu toate acestea, economia revine la normal , deoarece până în 2015 România a înregistrat o creștere
economică situându -se pe locul trei la creștere economică în UE (România -Insider, 2016). Șomajul în
scădere 3,8% (Eurostat, 2019) a fost destul de constan t sub media UE. În privința cheltuielil or guvernului
român, cheltuiește doar 4,0% din PIB sunt cheltuite pentru sănătate (media UE fiind de 7,2%), 11,4% merge
către protecția socială și 3,0% către educație, ultimele două fiind printre cele mai scăzute din UE. Mai mult,
accesul românilor la asistența medicală este predominată de inegalitate, deoarece mai sărace au șanse mai
mici de a avea acces la serviciile medicale (Olaru, 2013).
Revenind la măsurile anti-corupție, în Indicele de Percepție a Corupției al Transparency International
România se situează un pic mai bine decât înainte – este pe locul 61 cu o creștere a scorului de la 44 la 47
în ultimii patru ani. Deși valoarea indicelui compozit poate fi cel mai bine descrisă ca stagnare, intervalul

superior -inferior al indicelui reprezintă dovezi mai pozitive. Adică, în 2015, intervalul de val ori superior și
inferior al României era de 36 -62 (în 2012 a fost de 38 -50). (Transparency International) Aceasta înseamnă
că anumite surse de date din care indicele își culege datele au atribuit României o valoare mult mai mare în
2015 decât în 2012, când strategia a fost adoptată.
De asemenea, conform Indexului Integrității Publice, care ține cont de utilitatea administrativă,
transparența bugetului, simplificarea comerțului, standardele de audit, independența judiciară, libertatea
presei și e -cetățenia, România se descurcă relativ bine. Scorul indicelui ajunge până la valoarea de 7,27,
ceea ce o poziționează pe locul 31 în lume. România se descurcă mai prost în ceea ce privește independența
judiciară, libertatea presei și e -cetățenia în comparație cu med ia regională, în timp ce relativ b ine în ceea ce
privește transparența bugetară și simplitatea administrativă. (Indexul Integrității Publice, Mungiu -Pippidi,
2015b)
Conform unui studiu Ernst & Young din 2016 privind frauda globală , care a analizat aproape 3.000 de
manageri din sectorul privat din 62 de țări, arată că, pentru al treilea an consecutiv, percepția corupției se
află în scădere în România. 36% care au răspuns chestionarului au părerea comform că, corupția este
răspândită în mediul de afaceri, în timp ce în 2014 numărul a fost de 46%. (Actmedia, 2016). Libertatea
presei, care face parte integrantă din scena anticorupție nu este un motiv de laudă în România deoarece este
descrisă ca fiind parțial liberă. În 2015 scorul românesc al libertății presei fiind de 42 (Freedom House,
2015a), în timp ce în 2012 a fost puțin mai bun cu scorul 41.
Bazându -se pe datele a trei sondaje Eurobarometru (Comisia Europeană, 2014b; 2014c; 2015), dintre
care două se referă la atitudinile de afaceri față de corupție, apare următoarea imagine a corupției în
România:
• Românii a o toleranț ă mai ridicată față de corupție decât media europeană și există o grămadă de
cetățeni care nu au nicio idee despre ce este acceptabil și ce nu este. De exemplu, doar 57% dintre
români cons ideră că un dar pentru funcționarii publici în schimbul unui serviciu public este total
greșit , în timp ce în UE 76% consideră același lucru. În România, 8% nu sunt siguri dacă acordarea
cadourilor este acceptabilă sau nu, în timp ce în UE cota este de 1%.
• Românii cred într -adevăr că una dintre cele mai mari probleme în țara lor este corupția (93% în
România și 76% în UE) și un sfert dintre ei consideră că situația nu a progresat . Ei consideră
corupția ca fiind cea mai răspândită în poliție și vamă. Aces te percepții mai degrabă negative sunt
reflectate în răspunsurile a 25% dintre persoanele cărora li s -a cerut să dea mită, în timp ce media
UE este de 4%. Oamenii de afaceri din România sunt și mai sceptici în privința îmbunătățirilor,
74% dintre oamenii d e afaceri spun că corupția reprezintă o piedică pentru sectorul privat în
România, cu o creștere de 9% față de 2013. Comparativ cu alte țări ale UE, patronajul și nepotismul
sunt considerate obstacole majore în ceea ce privește desfășurarea afacerilor , ob ținând cel mai
mare rezultat în UE, 70%, de asemenea cu creșterea de 6%. Companiile mai mici și cele care au
participat la achiziții publice sunt în mod special preocupate de aceste probleme.
• Românii refuză să spună cercetătorilor dacă au avut contacte cu corupția. De exemplu, 14% dintre
români mărturisesc că au intrat în contact cu cineva care a luat mită (12% în UE), în timp ce 17%
nu vor să spună (4% în UE).
• Corupția în domeniul sănătății pare să se manifeste în România. Îngrijirea medicală este c el mai
des întâlnit domeniu în care oamenii au experimentat corupția în întreaga Europă, inclusiv în
România, astfel că nu există nimic special în ceea ce privește România în acest sens. Tratamentul
avantajos al anumitor persoane este considerat normal în sistemul de sănătate din România

(Mungiu -Pippidi, 2015b). În același timp, contactul direct al românilor cu sistemul din sănătate este
mai scăzut decât în UE (40% față de 59%) și doar jumătate au fost internați în spital e sau au vizitat
medicul în ultimul an (UE 77%), în timp ce 28% le -a plătit mită (5% din UE), multe dintre ele
(22%), cu intenția lor, contrar celorlalți europeni (2%).
• Problemele legate de corupție în domeniul achizițiilor par să crească și mai mari în funcție de
opiniile oamenilor de af aceri. Un sfert d in oameni i de afaceri români au participat la achiziții
publice, în timp ce motiv ul cel mai des întâlnit pentru care nu au participat au fost oferte le
personalizate și birocrația . Jumătate dintre cei care au participat spun că din cauza corupți ei nu au
reușit să câștige (în UE 34%).
• La întrebarea directă, românii tind să manifeste neîncredere față de poliție și de sistemul de
urmărire penală – poliția beneficiază de o încredere de 48% ( în UE 57%) și justiție, care include și
urmărirea penală, doar cu 13% (UE 27%). Privind partea plină a paharului , încrederea în
investigația anticorupție este în creștere. De exemplu, 69% dintre oamenii de afaceri români tind
să creadă că întreprinderile coru pte ar putea fi prinse și urmărite penal, ceea ce reprezintă o creștere
de 17% în ultimii trei ani, iar 60% presupun că vor fi sancționate de instanță, ceea ce reprezintă o
creștere cu 14 % , ceea ce e foarte bine.
Sumarizând, situația corupției în România se ameliorează insesizabil , totuși publicul larg și oamenii
de afaceri din România sunt încă foarte preocupați de corupție. Din această evaluare reiese faptul că
(2016, OECD/ACN, Independent Evaluation of implementation the 2012 -2015 National anti -coruption
strategy in Romania) mulți au exprimat opinia că încrederea în instituțiile anticorupție și conștientizarea
corupției s -au îmbunătățit – deși rezultatele sondajului arată mai degrabă o slabă conștientizare și
confuzie din partea oamenilor, ceea c e se reflectă în tradiția dură de acordare a gratuității lucrătorilor
din domeniul sănătății și scepticismul privind procedurile echitabile în domeniul achizițiilor publice și
al altor servicii publice.
Se pare că nemulțumirea oamenilor față de serviciile publice, apariția constantă a cazurilor de
corupție înaltă, libertatea presei moderată alimentează pesimismul că lucrurile nu merg în direcția cea
bună. Pe de altă parte, atenția constantă și sistemică a statului asupra anticorupției nu a rămas
neobservat ă de către populație și de partenerii internaționali, așa cum este semnalat de rapoartele
internaționale și mediatizarea despre România. Toți spun cu toții că principiul statului de drept se luptă
în România, iar corupția în sistemul judiciar slăbește pers pectivele pe termen lung ale țării.
Anticorupția nu a fost încă internalizată în întregime de România, ci a fost în mare parte condusă de
presiuni externe, inclusiv de mecanismul de cooperare și verificare al UE. Unitatea internă insuficientă
se reflectă în lipsa resurselor naționale disponibile pentru implementarea strategiei anticorupție, precum
și în indiferența multor instituții publice de a reduce oportunitățile de corupție în organizațiile lor.
Jocurile dubioase cu legislație, inclusiv proiectul de l ege care ar acorda imunității funcționarilor publici
împotriva urmăririi penale (Global Legal Monitor, 2015) și eliminarea regulilor privind conflictele de
interese ale parlamentarilor care au fost reluate ulterior prin intervenția de la Bruxelles (Mungiu –
Pippidi, 2015a), demonstrează reticența de a lua anti -corupție în serios.
Cu toate acestea, sentimentul de autocritica a celor responsabili de elaborarea strategiei anticorupție
în România, însoțit de mai multe evaluări simultane ale politicii anti -corupț ie și de sprijinul politic
actual (probabil temporar) (Mungiu -Pippidi, 2015a), ar trebui să deschidă calea către o politică
anticorupție de succes în care "imposibilul este nimic". Conștientizarea privind slăbiciunile și spiritul
său deschis are și va crea modalități inovatoare de prevenire a corupției în România.

Modificări legislative în domeniul prevenirii
Planul de acțiune prevedea reformarea sistemului disciplinar al sistemului judiciar prin consolidarea
rolului și statutului Inspectoratului Judiciar, printre altele prin modificarea Legii cu privire la statutul
judecătorilor și procurorilor și a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii (măsura 1.3. 2).
Statutul inspecției judiciare a fost consolidat la începutul anului 2012. Prin aceasta, inst ituția a devenit
un organism autonom în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. (Raport de stare) Comisia
Europeană a recunoscut că "inspecția judiciară este independentă din punct de vedere operațional, iar
inspectorii sunt independenți în activitat ea lor". (Comisia Europeană, 2016: 22) Chiar dacă nu a fost
avută în vedere de SNA, o altă modificare legislativă relevantă privind sistemul judiciar a eliminat
pensiile speciale pentru magistrații condamnați pentru corupție în 2013. (Comisia Europeană, 20 15b:
20)
Planul de acțiune conține două sarcini care implică modificări legislative în ceea ce privește membrii
parlamentului. Una dintre aceste sarcini a vizat revizuirea cererilor de ridicare a imunității deputaților
și a prevăzut includerea lor pe ordin ea de zi a primei sesiuni plenare și rezolvarea acestora în maximum
72 de ore (măsura 1.5.1). Legea a fost modificată pentru a stabili un termen pentru revizuirea cererilor
cel puțin în ceea ce privește membrii Camerei Deputaților. Cu toate acestea, proble ma imunităților și
reglementarea lor a fost o chestiune de controverse majore. A avut loc o încercare notorie în 2013 de a
scuta deținătorii de funcții politice de răspundere cu ceea ce a fost poreclit "super -imunitate", și anume
scutiți deputații și preșe dintele de acuzația de corupție în timpul mandatului. Modificările respective
ale legii au fost adoptate și apoi anulate de Curtea Constituțională în ianuarie 2014 (EUbusiness, 2014).
Într-o dezvoltare paralelă, în iulie 2014, președintele a întors în par lament o lege care ar relaxa
restricțiile de incompatibilitate pentru primari și președinți ai consiliilor județene (Nineoclock, 2014).
Aceste cazuri arată că, uneori, majoritatea legislativă demonstrează o voință clară de a acționa în
contradicție cu obie ctivele SNC.
O altă sarcină – și până în prezent nerealizată – cu privire la membrii parlamentului a fost interzicerea
avocaților parlamentari să ofere consultanță sau reprezentare în orice fel de autorități publice sau state,
entități economice / financi are (măsura 1.5.2).
Modificări legislative în domeniul combaterii
Chiar și după adoptarea noului Cod penal (în vigoare la 1 februarie 2014), potrivit GRECO, România
nu a implementat trei recomandări în domeniul incriminării, cum ar fi (1) criminalizarea m itei active și
pasive în sectorul public și traficul de influență comercializarea să acopere toate actele / omisiunile
exercitate în exercitarea funcțiilor unui funcționar public, indiferent dacă sunt sau nu în sfera de
competență a funcționarului, (2) să se asigure că incriminarea mitei în sectorul privat acoperă ca mită
întreaga gamă de persoane care lucrează, în orice calitate, pentru entitățile din sectorul privat, indiferent
dacă sunt persoane juridice sau nu, precum și (3) revizuirea dispozițiilor ref eritoare la apărarea
regretului efectiv. (GRECO, 2015b: 3, 4)
În acest domeniu, planul de acțiune al SNC nu s -a referit la recomandările GRECO, ci a avut ca scop
asigurarea stabilității și previzibilității cadrului juridic anticorupțional penal și procedu ral (măsura
3.1.1). Motivul unei astfel de măsuri, care accentuează mai degrabă stabilitatea decât îmbunătățirea,
este neclar, în special pentru că, la momentul definirii sarcinii, România nu a implementat un număr și

mai mare de recomandări GRECO.
În cee a ce privește sancțiunile administrative pentru asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor
publice (măsura 3.2.2), legislația nu a fost modificată. Am fost informați că se poate explica prin
îmbunătățirea experienței Agenției Naționale de Integritat e (Agenția Națională de Integritate, în
continuare – ANI), în cazurile cărora au fost aplicate sancțiuni disuasive în baza prevederilor legale deja
existente. Nu am fost informați cu privire la noile acte normative care introduc testele de integritate
(măs ura 3.4.5), deși a fost descrisă utilizarea experimentală a testelor de integritate de către Direcția
Generală Anticorupție (Direcția generală anticorupție, DGA) și pare să producă rezultate utile.