SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR ÎN SOCIETĂTILOR COMERCIALE COORDONATOR: AUTOR: 2018 2 CUPRINS Capitolul I …. [611710]

1
UNIVERSITATEA PETROL -GAZE DIN PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORILOR ÎN SOCIETĂTILOR
COMERCIALE

COORDONATOR: AUTOR:
2018

2
CUPRINS
Capitolul I . Aspecte generale
1.1 Reglementarea profesioniștilor perso ane juridice………………….
1.2 Formarea societăților comerciale și clasificarea lor …………………
1.3 Constituirea societăților comerciale ………………………
Capitolul II. Reglementări vizând societățile de persoane
2.1 Constituirea și funcționarea SNC …………………………………
2.2 Răspunderea administratorilor în SNC ………………………
2.3 Constituirea și funcționarea SCS………………………………
2.4 Răspunderea administratorilor în S CS…………………….
Capitolul III. Reglementări vizând societățile de capital
3.1 Constituirea și funcționarea S RL………………………….
3.2 Răspunderea administratorilor în SRL……………………
3.3 Constituirea și funcționarea S A………………………….
3.4 Răspunderea administratorilor în SA…………………….
Capitolul IV. Insolvanța societăților comerciale
4.1 Răspunderea administratorilor în cazul falimentului SNC ………………… ……
4.2 Răspunderea administratorilor în cazul falimentului SCS………………………
4.3 Răspunderea administratorilor în cazul falimentului SA…………………….
4.3 Răspunderea administratorilor în cazul falimentului SRL………………….

Studiu de caz

3
Introducere

Funcția de administrator este una foarte foarte activă și cu un anumit risc de periculozitate,
datorita puterilor oferite de acționari, începând de la înființarea societății, prin actul constitutiv, și
continuând pe parcursul vieții companiei, în baza hotărârii adunării generale a acționarilor.
Administratorii unei societăți își asuma multe obligații a căror nerespectare poate avea
consecințe grave pentru patrimoniul lor au chiar, în cazuri excepționale, pentru libertatea lor. In
princip iu, conform Legii societăților comerciale nr. 31/1990 republicata și cu modificările ulterioare,
administratorii răspund pentru toate obligațiile prevăzute în dispozițiile legale sau în actul constitutiv.
În esență, administratorii au calitatea de mandatar i ai acționarilor, aceștia din urmă neputând, datorita
formei de organizare a societății, sa exercite singuri actele de comerț din obiectul de activitate al
companiei. Daca actele de gestiune inspirate și corecte ale administratorilor pot aduce beneficii ș i
prosperitate societatii, în aceeasi masura actele de gestiune gresita, imprudenta, faptele ilicite ale
administratorului savarsite în exercitarea mandatului pot pagubi sau ruina atat societatea cat și pe
asociati sau persoanele starine de societate.
Actele și faptele juridice ale administratorului, savarsite în exercitarea atributiilor sale pot
antrena și în sarcina acestuia, distinct de societate, diferite forme de raspundere juridica. Formele de
raspunderea juridica a administratorilor, precu m și a celorlalti participanti la conducerea societatii, voi
incerca sa le analizez în randurile ce urmeaza.

4
CAPITOLUL I
-ASPECTE GENERALE –

1. Reglementarea profesioniștilor persoane juridice
Codul Comercial a fost parțial abrogat la 1 octombrie 2011, restul prevederilor
urmând a fi abrogate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 (noul Cod de
Procedură Civilă) și a Codului maritim, date care nu sunt încă stabilite.
Noul Cod civil promovează concepția monistă de reglementare a raporturilor de
drept privat. Cu alte cuvinte, același act normativ va încorpora quasi -totalitatea
reglementărilor privitoare la persoane, relații de familie și relații comerciale, prec um și
dispozițiile de drept internațional privat (care privesc raporturile juridice având un
element de extraneitate – spre ex: una din părțile contractului nu este de origine română
sau locul executării contractului se află în afara României). Aceste regl ementări fac,
actualmente, obiectul unor legi distincte (Codul Familiei, Codul Comercial, Legea nr.
105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat), ce vor fi
abrogate, total sau parțial, după caz, de la intrarea în vigoare a nou lui Cod Civil.
Dată fiind concepția monistă reflectată în noul Cod Civil, acesta va acoperi
reglementarea atât a raporturilor dintre persoane ca subiecte ale relațiilor sociale
personale, cât și a relațiilor sociale cu conținut patrimonial, indif erent de domeniul de
drept în care se manifestă acestea (comercial, muncii, financiar, funciar etc.). Drept
urmare, normele de drept cuprinse în noul Cod Civil vor reprezenta dreptul comun
pentru toate domeniile de reglementare avute în vedere și care intr ă sub incidența
acestuia.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că reglementarea anumitor materii (precum
societățile comerciale, activitatea bancară, insolvența, protecția consumatorului, etc.)
rămân în principiu supuse legilor speciale. La nivel t erminologic, noțiunile de
comerciant și de acte sau fapte de comerț vor dispărea, fiind înlocuite cu „profesionist”
și respectiv „activități de producție, comerț sau prestări de servicii”.
Noul Cod Civil definește profesioniștii ca fiind toți ce i care exploatează o
întreprindere, având o arie de aplicare mult mai largă decât cea a „comerciantului” din

5
reglementarea actuală. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil (denumită în continuare „LPA”) preved e expres faptul că
noțiunea de „profesionist” va include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator
economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice
sau profesionale. Prin urmare, și profesiile liberale (avocaț i, practicieni în insolvență,
evaluatori, executori etc.) vor intra în sfera noțiunii de profesionist.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că LPA substituie noțiunea de „comerciant” cu
cea de persoane fizice sau, după caz, juridice supuse înregist rării în Registrul
Comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.26/1990 privind registrul
comerțului. Noțiunea de „comerciant” supraviețuiește în sistemul juridic românesc în
măsura în care ea este menționată în norme speciale care conțin un sens propriu al
acestei noțiuni, precum și într -o serie de acte normative menționate expres în LPA
(Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată; Ordonanța
Guvernului nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și exe cutarea
contractelor la distanță, republicată, cu modificările ulterioare; Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori,
republicată, cu modificările ulterioare; Legea pomiculturii nr. 348/2003, rep ublicată, cu
modificările ulterioare; Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, cu
modificările ulterioare; Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale
comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementăr ilor cu legislația
europeană privind protecția consumatorilor, cu modificările ulterioare; Legea nr.
158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă; Legea nr.
321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările
ulterioare).
Exploatarea unei întreprinderi este definită în noul Cod Civil drept exercitarea
sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activități organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bu nuri sau prestarea de servicii, indiferent
dacă are sau nu scop lucrativ.

6
2. Formarea societăților comerciale și clasificarea lor
Societatile comerciale pot avea mai multe definitii, acestea putand fi privite din mai
multe puncta de vedere.
Din punct d e vedere contractual, o societate comerciala poata fi privita ca un contract
semnat intre cativa asociati, ce prevede respectarea unor reguli puse la punct intre ei si are
ca unic scop desfasurarea unei activitati profitabile.
Cea mai relevanta definitie dintre toate cele formulate in doctrina juridical este aceea
potrivit careia societatea comerciala poate fi privita ca o grupare ce are la baza sa un
contract si are personalitate juridical, in care participantii se inteleg asupra unor lucruri
pentru a re aliza si imparti profitul rezultat.
Se poate afirma ca societatile comerciale s -au format din nevoia omului de a -si atinge
scopurile odata ce nevoile sale au inceput sa fie mai ulte si ai imposibil de atins pe cont
propriu.
Pentru a putea clasifica soc ietatile comerciale putem lua in cnsiderare mai multe criterii,
mai mult sau mai putin riguroase.
Societati in nume propriu
Societati Societati in nume colectiv
de persoane
Societati in comandita simpla
Societati private
sau publice Societati pe actiuni
Societati
de capitaluri Societati in coman dita pe actiuni

Societati cu rasundere limitata
Societati
comerciale Cooperative de credite

de consum

mestesugaresti

de productie

Asociatii

7
 Din punct de vedere legal :

 Societatea in nume colectiv poate fi considerate cea mai simpla forma, aceasta
constand in asocierea unor persoane cu o puternica incredere intre ele si care au ca
scop efectuarea unor afaceri ce nu au nevoie de resurse considerabile.
Potrivit a rticolului 3 din Legea nr . 31/1980, societatea cu nume colectiv este o
forma de societate cu obligatii sociale garantate si cu raspunderea nelimitata a tuturor
asociatilor. SOCIETATE
COMERCIALA SOCIETATE PE
ACTIUNI SOCIETATE CU
RASPUNDERE
NUME COLECTIV
IN COMANDITA
SIMPLA IN COMANDITA
PE ACTIUNI

8

 Societatea in comandita simpla are ca esenta asocierea a doua tipuri : comanditari
si comanditati.
Asociatii de tip comanditati sunt un element active, ei coordonand si gestionand
activitatea in sine in timp ce asociatii comanditari au o activitate limit ata la
subscrierea unui aport la investitiile sociale.

 Societatea in comandita pe actiuni poate fi diferentiata de societatea in comandita
simpla prin faptul ca are capitalul social impartit in actiuni si nu in parti.
O alta caracteristica a societat ii in comandita pe actiuni este divizarea capitalului
in titluri de valoare negociabila.
Societatea in comandita pe actiuni este o forma care isca destul e multe neplaceri
comanditarilor deoarece acestia nu se pot implica in mod direct la conducereea
societatii chiar daca sunt princiali furnizori de capital.

 Societatea pe actiuni reprezinta forma normala a societatii de capital.
Societatea pe actiuni se ocpa cu proiectele si activitatile comerciale care necesita
concentrarea capitalului, acest capital putand fi obtinut fie prin impratierea unor
noi actiuni, fie prin anumite idatoriri pornite pe piata.
Ceea ce caracterizeaza defapt faptul ca actiunile devin titluri de valoare
negociabile, nominative sau transmis ibile catre terti.

 Societatea cu raspunere limitata este o forma rezultata din imbinarea societatii de
persoane si acelei de capital.
Aceasta a preluat de la societate in nume colectiv increderea dintre asociati si de
la societatea pe actiuni raspunderea limitata.

9
 In functie de intinderea raspunderii asociatilor :

Societatile cu raspundere nelimitata sunt caracterizate de raspunderea nelimitata si
solidara a asociatilor, ceea ce este o garantie a obligatiilor sociale.
In aceasta categorie se incadreaza :
 Societatile in nume colectiv

 Societatile in comandita simpla

 Societatile in comandita pe actiuni (doar asociati comanditati )

SOCIETATE
COMERCIALA
SOCIETATI CU
RASPUNDERE
LIMITATA
SOCIETATI CU
RASPUNDERE
NELIMITATA

10
Societatile cu raspundere limitata sunt descries de limitarea raspunderii asociatilor la plata
sociala.
Aceasta categorie este exemplificata de :
 Societatea cu raspundere limitata

 Societatea pe actiuni

 Societatea in comandita pe actiuni ( asociatii comanditari )

 Dupa natura asocierii :

O diferenta dintre cele doua tipuri de societati se poate observa in negociabilitatea
si transmisibilitatea lor.
Daca la cele de capitaluri aporturile asociatiilor sunt si negociabile si transmsibile
la cele de persoane sunt exact pe dos. SOCIETATE
COMERCIALA DE
PERSOANE
DE CAPITALURI

11
Societatile de persoane :
-societatile in nume colectiv
-societatile in comandita simpla
Societatile de capitaluri :
-societatile pe actiuni
-societatile in comandita pe actiuni

 Dupa caracterul public al constituirii sau al circulatiei valorilor mobiliare emise

Societatile deschise sunt acele societati care emit valori mobiliare tranzactionate pe
o piata reglementata.
Societatile inchise sunt cele ale caror valori, nu sunt tranzactionate pe o piata sau la
bursa. Sunt de tip inch is.

SOCIETATE
COMERCIALA SOCIETATE
INCHISA
SOCIETATE
DESCHISA

12
Constituirea
Prin contract Prin contract si statut
 Societatile comericiale in
nume colectiv
 Societatile comerciale in
comandita simpla  Societatea pe actiuni
 Societatea in comandita pe
actiuni
 Societatile comerciale cu
raspundere limitata

3. Constituirea societatilor comerciale

In Romania , societatile comerciale pot fi constituite atat de persoa ne fizice , cat si de
perso ane juridice. Decizia de a infiinta o societate conform articolului 31 al Legii numarul
1134/1997 privind societatile pe actiuni, este o hotarare luata de personae numite fondatori.
Fondatorii sun cei care se implica direct in organiarea unei faceri si totodata isi asuma riscul
pentru o buna desfasurare . Fondatorii propun obiectivele ce urmeaza a fi atinse, strangand
resursele neceare si cel mai important personalul, deoarece fara personal nu s e poate realiza o
dezvoltare comerciala.

13
Analizele ce tin de utilitatea sociala, obiectul de activitate, marimea societii, costurile
necesare dar si de conditiile favorabile, sunt realizate de fondatoi. Prin intermediul acestor
elemente actul constitutiv al viitoarei societati va prinde contur.
Legea sau hotararile judecatoresti nu impiedica la constituirea societatii comerciale, nici
persoanele fizice, nici persoanele juridice. Ca dovada, prin lege fondatorii pot fi :
-cetatenii straini si apatrizii ;
– persoane juridice nationale si straine ;
– cetateni ai Republicii Moldova ;
– statul si unitatile administrative teritoriale.
Ca o scurta concluzie la ce le afirmate anterior , o persoana fizica cu capacitate deplina de
exercitiu poate sa fondeze o societate comerciala .
“Potrivit articolului 20 alin. (I) din Codul civil, capacitatea deplina de exercitiu se
dobandeste la atingereea majoratului, adica 18 ani. Dupa implinirea acetei varste, persoana
poate participa la fondarea unei societati comerciale si semna actul ei de constituire, cu
exceptia cazului de incapacitate, declarata in conditiile art. 24 din Codul civil sau in alte
cazuri de limitare prin lege sau hotarare judecatoreasca a pe rsoanei in capacitate.
In mod exceptional, capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste pana la 18 ani de
persoana care s -a casatorit de la 16 ani ( pentru femei ). Cu titlu de exceptie, varsta aceasta
poate fi redusa si pentru barbate cu 2 ani, insa cu acordul autoritatilor publice locale si al
parintilor minorului.”. Prin urmare o societate comerciala poate fi fondata si de catre persone
minore dar cu conditia ca acestea sa fie casatorite.

14
CAPITOLUL II
-REGLEMENTARI VIZAND SOCIETATILE DE PERSONAL –

1. Constituirea si functionarea SNC.
Societatea in nume colectiv este una dintre cele mai vechi si mai simple forme de societati
comerciale. O forma initiala a acesteia se intalneste in societatea civila romana si in evul
mediu, in societatile denumite “compagnia” ce erau formate din membrii unei familii.
De obicei aceasta societate este formata din persoan e care se cunosc intre ele si sunt a sociati
intr-un numar mic .
Aceasta forma este una dintre cele mai cunoscute in realizarea unor firm e mici, nu de mare
anvergura, asociatii implicandu -se si asumandu -si riscurile in totalitate.
Doctrina defineste societatea in nume colectiv ca fiind o societatea bazata pe asociere si pe
incredere deplina dintre doua sau mai multe persoane, acestea pu nand la comun anumite
bunuri, in scopul impartirii castigurilor si raspunzand pentru obligatiile societatii.
Analiza societatii in nume colectiv poate fi facute in doua faze diferite:
o Faza constituirii;
o Faza func tionarii;
Constituirea societatii in nume colectiv este conform regulilor date de Codul civil al
Republicii Moldova.
Actul de constituire al societatilor in nume colectiv ar trebui sa contina pe langa alte clau ze
si:
-cantitatea capitalului social;
-marimile si schi mbarile aduse de fiecare participant la capitalul social;
-responsabilitatea membrilor la incalcarea regulilor;
-modalitatea de adoptare a hotararilor;

15
-modalitatea de primire a noilor asociati;
– modalitatea si motivele de excludere a aso ciatilor din societate.

Asociatii – societatea in nume colectiv poate fi alcatuita atat din persoane fizice, cat si in
persoane juridice , astefel intelegandu se ca si o societatea coerciala indifferent de foma
acesteia poate fi numita asociata a societatii in nume colectiv.
Firma societatii – firma are rolul de identificare in care isi practica comertul si sub care
semneaza. Aceasta trebuie sa aiba in continutul sau nu mele a cel putin unul dintre asociatii
sai.
Capitalul social – capitalul social subscris si varsat trebuie sa fie present in contractul de
societate, dar legea nu poate stabili un nivel minim al capit alului social subscris sau al celui
varsat. Din acea sta afirmatie reiese faptul ca asociatii sunt cei care determina marimea
acestora. De asemenea, contractul de societate contine marimea si modalitatea de modificare a
contributiei participantilor, dar si raspunderea pe care o vor avea pentru incalcarea reg ulilor.

 Formalitati necesare constituirii societatii :

 Prima formaliate este regasita in art.3 din Legea nr. 31/1990 care presupue
realizarea contractului de societate, pe scurt, redactarea si autentificarea
inscrisului actului constitutiv Societatea in
nume colectiv
Asociati
Firma Capital social

16

 Cea de a dou a formalitate este cuprinsa in art.4 din Legea nr.31/1990 sub
denumirea “au torizarea de catre instanta judecatoreasca a functionarii
societatii.”

 A trei a formalitate este inatriculta societatii in Registrul Comertului si inscrierea
fiscala a societatii in Monitorul Oficial. Aceasta formalitate fiin regasita in art.4
alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Functionarea societatii in nume colectiv
– Conducerea societa tii si modul de luare a hotararilor
Potrivit numarului mic de asociati ai societatii in nume colectiv, deciziile nu mai sunt luate in
cadrul unei adunari generale ci de catre asociati sau prin votul membrilor , in cazuri precum
alegerea si revocarea admin istratorilor sau limitarea puterii lor.
In doctrina este precizat faptul ca asociatii vor fi organizati precum o adunare, care
functioneaza prin reguli de drept comun.
– Drepturile si obligatiile asociatilor
Asociatii societatilor de personal au dreptul de a lua parte la deliberari, de a lua decizii, de a
administra si de avea beneficii, dar pe langa acestea au si obligatii e care trebuie sa tina cont,
cum ar fi efectuarea aportului promis sau obligatia sa ia parte la pierderile societatii.

17
2. Raspu nderea administratorilor in SNC
Administrarea societatii se face printr -un administrator sau mai multi, asociati sau neasociati,
persoane fizice sau persoane juridice, numiti prin actul constitutiv sau alesi de catre asociati.
Cand prin contract sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot stabili ca ei sa lucreze
individual sau impreuna. Daca lucreaza impreuna, deciziile se iau in unanimitate. In caz de divergenta
hotarasc asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
Daca nu se stabilesc reguli de lucru pentru administratori, fiecare poate lucra individual. Daca se
ia initiativa unei operatii ce depaseste limitele operatiilor obisnuite pe care le face societatea, el trebuie
sa incunostinteze pe ceilalti administratori. Da ca exista opozitie, hotarasc asociatii ce reprezinta
majoritatea absoluta a capitalului social.
Ca orice persoana juridica societatea in nume colectiv asuma obligatii proprii in raporturile cu
tertii si raspunderi cu intregul patrimoniu pentru indeplinirea lor.
Legea nr. 31/1990, art. 85 dispune: „Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile
indeplinite in numele societatii de persoane care o reprezinta”
Pentru aceleasi obligatii insa sunt raspunzatori si asociatii, nelimitat si solidar.
Aceasta raspundere are un caracter subsidiar. Adica, creditorii societatii se pot indrepta contra
asociatilor numai daca societatea nu plateste creanta in 15 zile de la punerea in intarziere.
Regulile care instituie o astfel de raspundere sunt imperative. Asociatii nu pot conveni altfel.
Cesiunea partilor de interes.
In schimbul aportului lor, asociatii dobandesc parti de interes. Ele incorporeaza anumite valori
patrimoniale si pot fi transmise in conditiile legii.
Se discuta daca este posibila cesiunea ac estor valori, deoarece o astfel de cesiune presupune
transmiterea calitatii de asociat intr -un raport juridic ce se intemeiaza pe un contract intuitu personae.
Cesiunea partii de interes are un caracter restrictiv. Legea prevede ca ea este posibila daca es te
permisa prin contractul de societate. Cesiunea este posibila si prin acordul tuturor asociatilor, acord
exprimat uleterior incheierii contractului de societate.

18
Cesiunea partii de interes este o forma specifica de cesiune de creanta. Ea presupune inchei erea
unui contract prin care cedentul transmite in schimbul unui pret partea de interes catre cesionar.
Contractul este consensual. Insa, datorita faptului ca aduce un nou partener in contractul de societate,
(ce presupune o modificare a actului constituti v) ca sa se produca efecte depline el trebuie intocmit in
forma autentica. De asemenea, este necesar sa se faca formalitatile de publicitate: notificarea cesiunii
si inscrierea in registrul comertului, de la aceasta data cesiunea partii de interes va produ ce efecte fata
de terti.
Ca efect al cesiunii, cesionarul devine asociat in societatea in nume colectiv.
Totusi, cesiunea nu libereaza pe cedent de ceea ce mai datoreaza societatii ca aport la capital.
De asemenea, cedentul ramane raspunzator fata de terti pentru operatiile facute de societate anterior
cesiunii. Daca la data cesiunii exista anumite operatii in curs de executare, cedentul este tinut sa
suporte consecintele pana la finalizarea acestor operatii.
Retragerea din societate.
Retragerea presupune o iesire voluntara a asociatului din societate. El va avea dreptul la partea
sa de interes si, prin urmare capitalul social se reduce corespunzator.
Asociatul se poate retrage in urmatoarele situatii:
– cand acest lucru este prevazut in actul constitutiv.
– cu acordul celorlalti asociati.
– prin hotararea instantei. Aceasta ipoteza are in vedere situatia cand nu se realizeaza acordul
unanim pentru retragere. Instanta trebuie sa aibe in vedere “ motive temeinice pentru a dispune
retragerea asociatului “.
Ca u rmare a retragerii, asociatul pierde calitatea de asociat. Drepturile sale se stabilesc prin
acordul asociatilor. In caz de neintelegere, va dispune instanta.
Daca societatea este constituita numai din doi asociati, retragerea face ca societatea sa ramana
cu un singur asociat, fapt ce duce la dizolvare. Efectul nu se produce daca se hotaraste transformarea
intr-o societate cu raspundere limitata, cu asociat unic.
Prin retragere societatea sufera o modificare a actului constitutiv initial.

19
Excluderea asociat ilor.
Masura excluderii din societate este vazuta ca o sanctiune aplicata asociatului ce nu -si
indeplineste obligatiile si un mijloc pentru salvarea existentei acesteia. Legea indica cazurile de
excludere din societate. Literatura considera ca enumerarea e ste numai exemplificativa.
Sunt socotite temeiuri de excludere urmatoarele fapte:
– neefectuarea aportului;
– supunerea asociatului procedurii insolventei sau incapacitatea asociatului;
– imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societat ii si savarsirea unor acte de
concurenta.
– savarsirea de catre asociatul -administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate.
– exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de
prelungire a duratei societatii.
Excluderea se dispune prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat.
Cererea societatii de excludere trebuie sa se bazeze pe hotararea tuturor asociatilor, mai putin a celui
in cauza. Hotararea de excludere se inregistreaza si se publica. Prin hotarare, instanta va dispune si
asupra structurii participarii la capitalul social.
Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat.
El va avea dreptul la profit si va suporta pierderile pana in ziua excluderii. Nu va putea insa cer e
lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate conform prevederilor contractului.
Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de interes. Totusi, asociatul nu are
dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte
valoarea acesteia.
Pentru operatii in curs de executare cel exclus va suporta consecintele si nu va putea retrage
partea ce i se cuvine decat dupa finalizarea acelei operatii. Asociatul exclus este obligat fata de terti
pentru toate operatiile facute de societate pana in ziua ramanerii definitive a hotararii de excludere.

20
3. Constituirea și funcționarea SCS

Doctrina sugereaza faptul ca o societate in comandita simpla este o societate care se
bazeaza pe alaturarea a doua mai multe persoane, care iau parte la anumite actiuni si
raspund de anumite obligatii dupa tipul asociatilor care il reprezinta, adica raspund in
mod nelimitat in cazul in care sunt comanditati sau in limita puterii lor daca sunt
comanditari.
Societatea in co mandita simpla se aseamana foarte mult cu societatea in nume
colectiv prin caractristicile sale, respectiv:
– Increderea asociatilor comanditari si comanditati;
– Impartirea capitalului social;
– Raspunderile pe care le au asociatii; asociatii de tip comanditati raspuns in mod
nelimitat, pe cand cei comanditari in limita.
Societatile in comandita simpla se constituie in baza unui act constitutive care are la
baza elementele prevazute de art.7 din Legea nr.31/1990.
Asociatii care pot lua parte la societatile i n comandita simpla pot fi atat persoane
fizice cat si juridice si se impart ulterior in doua categorii, asociati comanditati si
comanditari. Acestia se diferentiaza intre ei in functie de raspunderea pe care o au:
comanditatii raspund nelimitat, iar comand itarii in limita aportului lor.
Numarul maxim de asociati comanditari este nelimitat, iar numarul comanditarilor
maxim 20.

21
4. Raspunderea administratorilor in SCS

Potrivit art.3 din Legea nr.31/1990, obligatiile societatii in comandita simpla sunt
garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati
; comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului lor. Prin urmare,pentru obligatiile
sociale,raspunderea apartine societatii si asociat ilor comanditati.
Ca si in cazul societatii in nume colectiv, raspunderea pentru obligatiile societatii in
comandita simpla revine,in principal,societatii; raspunderea asociatilor are un caracter
subsidiar. Deci, creditorii sociali trebuie sa a ctioneze societatea si,numai in cazul cand creantele
lor raman nesatisfacute, in termen de 15 zile de la punerea in intarziere, vor putea actiona pe
asociati.
Raspunderea asociatilor comanditati este nelimitata si solidara. Ea isi are temeiul i n
dispozitiile art.3 din Legea nr.31/1990, precum si in cele ale art.85, aplicabile -in baza art.90 din
aceeasi lege -si asociatilor comanditati.
Raspunderea asociatilor comanditari este limitata.Potrivit art.3 alin (3) din lege, acesti
asociati raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.Ori valoarea aporturilor
acestor asociati este absorbita in patrimoniul social.In consecinta,asociatii comanditari nu au o
raspundere personala fata de creditorii societatii asa cum au asociatii comanditati.

 Cesiunea partii de interes ; retragerea si excluderea asociatului din societate
Cesiunea partii de interes. Articolul 90 din Legea nr.31/1990 prevede ca dispozitiile
art.87 din lege, care priveste cesiunea partii de interes in so cietatea in numa colectiv, se aplica
societatii in comandita simpla.Intrucat principiile cesiunii partii de interes au fost analizate,nu
vom reveni asupra lor.
Retragerea asociatului din societate. Dispozitiile art.226 din Legea nr.31/1990 care se
refera la retragerea asociatilor din societatea in nume colectiv, se aplica si societatii in
comandita simpla. Deci ,principiile retragerii asociatilor din societatea in comandita simpla sunt
cele infatisate cu ocazia examinarii societatii in nume colec tiv.

22
Excluderea asociatului din societate. Potrivit Legii nr.31/1990, dispozitiile
referitoare la excluderea asociatilor privesc societatea in nume colectiv in comandita simpla
sau cu raspundere limitata.Cazurile de excludere a asociatilor d in societatea in comandita
simpla sunt cele prevazute de art.222 din lege.Ele privesc pe asociatii comanditati,care au o
raspundere nelimitata si solidara.Asociatii comanditari pot fi exclusi numai in cazurile
neefectuarii aportului si amestecului in admin istratia societatii,precum si in cazul prevazut
de art.206 din Legea nr.31/1990.

23
CAPITOLUL III
-REGLEMENTARI VIZAND SOCIETATILE DE CAPITAL –
3.1 Constituirea si formarea SRL
In activitatea comerciala, societatea cu raspundere limitata (SRL) a aparut mai tarziu sub
forma de societate comerciala.
Prima si prima data societatea cu raspunere limitata a fost reglementata in Germania, in anul
1892, ulterior fiind preluata de Fra nta in anul 1925.
Autonomia acestei societati este justificata de particularitatile proprii, asemanandu -se cu
societatile de capitaluri.
Aceasta societate este o forma mijlocitoare de societate comercialaintre societati de capitaluri
si societati de p ersoane.
Activitatea a doua sau mai multe persoane care desfasoara o activitate commercial, cu scopul
de a impartii beneficiile si de a raspunde pentru obligatiile sociale, este o activitate desfasurata
pe baza deplinei incederi, denumita si sub form de societate cu raspundere limitata.
 Caracterele societatii cu raspundere limitata
 Asocierea intutio personae este o societate inchisa care se fundamenteaza prin
sincera incredere a asociatilor ca si la societatile de persoane.

 In limita aporturilor obligatiilor sociale, asociatii sunt cei care raaspund pentru
acestea.

 Capitalul care nu este niciodata mai mic d e 5400 de lei, fiind divizat in mai multe
fractiuni .

 Adunarile generale care au un numar cuprins intre doi si cincizeci de membrii
care participa la deciziile colective .

 Structura stabilita care sta la baza societatii.

24
Constituirea societatii cu raspunde re limitata
Aceasta forma de societatea se constituie printr -un act de constituire care contine:
 Adresele si numele de familie al asociatilor;
 Adresa societatii;
 Obiectivele activitatii societatii;
 Sumele de participare;
 Penalitati primate in caz de incalcare al termenilor;
Daca o societate este infiintata de catre o singura peroana, fondatorul, realizeaza o
declarative de constituire a societati. Nu exista nicio diferenta intre contractul de constituire si
declaratia de constituire, ambele cuprinx zand aceleasi date. Declaratia este realizata in
concordanta cu cerintele inaintate fata de incheierea actului de constituire .

Societatea comerciala
cu raspundere limitata Asociatii Firma
societatii
Obiectul de
activitate
Capital social Aporturile
asociatilor Partile sociale

25
– Asocia tii: o societatea cu raspundere limitata poate fi alcatuita din persoane cu capacitate
civila de exercitiu, persoane fizice sau juridice. Asociatii pot fii intr -un numar de la doua pana
la cicncizeci de persoane, cuprinzand chiar si sotii care se pot consti tui prin aporturi, doar cu
bunurile propria.
– Firma societatii: este denumita societate cu raspundere limitata sau SRL in limba de stat.
– Obiectul de activitate: activitatile econoice pot fi obiect al societtii. Obiectul trebuie sa fie
permis si cinsti t.
– Capitalul social: actul e constituire trebuie sa aiba un capital cu minimul de 5400 de lei.
– Aporturile asociatilor: asociatii au un rol important in constituirea capitalului social atat prin
numerar cat si prin contributia lor fizica.

 Partile sociale ale societatii sunt o bucatica din capitalul social, detinut ce asociat
printr -un certificat eliberat la cerere de catre administratorul societatii.

Comiterea unor fraude sau folosirea bunurilor societatii in scopuri propria duc la
excluderea din societatea cu raspundere limitata a unui asociat prin adunarea generala a
administratorului sau a unor asociati.

Functionarea societatilor cu raspundere limitata
Particularitatile societatilor care cuprind reguli de organizare si functi onare atat la
societatile de persoane, cat si la societatile de capital, constituie functionarea societatii
cu raspundere limitata. Adunarea generala, administratorii si cenzorii formeaza organele
societatii.
 Adunarea generala este organul de conducere al societatilor pe actiuni, iar in societatile
cu raspundere limitata nu se face nicio distinctie intre adunarile ordinare si cele
extraordinare.
Adunarea generala se reuneste la sediul societatii cel putin o data pe an. Aceasta
convocare este reprezentata de 10% din votul societatii care este formata din

26
administrator sau asociati. Cu 15 zile inainte de convocarea adunarii generale, asociatii
sunt informati sub forma scrisa in care se regaseste timpul, locul si ordinea de zi.
Registrul deciziilor, care est e tinut e catre administratorul societatii gazduieste cu
raspundere limitata hotararile luate in cadrul adunarii generale.

27
2. Raspunderea administratorilor in S.R.L

Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare
la mandat și de cele special prevăzute de legea 31/1990.
Administratorii sunt solidar răspunz ători față de societate pentru:
a) realitatea vărsă mintelor efectuate de asociați;
b) existenț a reală a dividen delor plătite;
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
d) exacta îndeplinire a h otărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Acțiunea în răspundere împotriva admini stratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor
putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată.
Administratorii pot fac e toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv. Ei sunt
obligați să ia parte la toate adunările societății, la consiliile de administrație și la organe le de
conducere similare acestora.
Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă
această facultate li s -a acordat în mod expres. Administratorul care, fără drept, își substituie altă
persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății.
Potrivit Legii Societatilor Comerciale nr. 31/1990, actul constitutiv al societății cu
răspundere limitată va cuprinde mentiuni cu privire la asociații care reprezintă și administre ază
societatea sau administratorii neasociați, datele lor de identificare, puterile ce li s -au conferit și
dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat.
In cazul in care societatea detine mai multi administratori acestia formeaza un consil iu
de administratori care lucreaza separat sau impreuna. Administratorii sunt numiti prin actul
constitutiv sau prin hotararea adunarii generale, potrivit prevederilor actului constitutiv.
Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt regleme ntate de dispozițiile referitoare
la mandat, aceasta reprezentand o raspundere civila contractuala și de cele speciale prevăzute
în Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990, aceasta reprezentand o raspundere civila
delictuala sau o raspundere penala.

28
Indiferent daca administratorul este o persoana juridica, reprezentantul permanent
persoana fizica, care actioneaza in nume propriu, are aceeasi raspundere civila si penala ca un
administrator persoana fizica. Raspunderea reprezentantului nu exoner eaza de raspundere
administratorul persoana juridica si nici nu -i micsoreaza raspunderea solidara.
Astfel, potrivit legii amintite, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate
pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asoci ați, existența reală a dividendelor plătite,
existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, exacta îndeplinire a hotărârilor
adunărilor generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Admini stratorii raspund solidar pentru realitatea varsamintelor efectuate de asociati
inseamna ca acestia sunt obligati sa vegheze la executarea de catre asociati a obligatiei de aport,
fie el in numerar sau in natura.
Administratorii raspund solidar pentru existența reală a dividendelor plătite, in sensul
ca pentru a se distribui dividende asociatilor, beneficiile trebuie sa fie reale si utile, in caz
contrar operatiunea este ilicita, administratorii fiind raspunzatori pentru prejudiciul cauzat
socie tatii. Astfel, legea interzice expres plata unor dividende fictive, care nu au fost determinate
in baza unor situatii financiare aprobate.
Existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, presupune tinerea registrelor
comerciale reg lementate de Legea contabilitatii nr. 82/1991, respectiv registrul jurnal, registrul
inventar si registrul cartea mare. Exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale, constituie
obligatia fundamentala a mandatului conferit prin AGA, sub sanctiunea d aunelor interese.
Stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun, vizeaza
obligatia administratorului de diligenata, transparenta si prudenta in exercitarea mandatului.
De mentionat este faptul ca adminis tratorul raspunde fata de societate, iar nu fata de terti.
Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor
putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014
privind p rocedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Textul de lege prevede ca administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării
asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de
activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul
altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.

29
Conditia autorizarii de catre adunarea asociatilor poate fi considera ta implinita daca la
momentul primirii mandatului, asociatii au fost incunostintati, dandu -si acordul, iar in
eventualitatea unui litigiu, administratorul poate proba acest lucru. In cazul in care societatea
se afla sub incidenta Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență, administratorilor li se poate atrage raspunderea, respectiv pot fi obligati sa suporte
o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să
depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectiva.
Textul de lege prevede urmatoarele fapte pentru care se poate atrage raspunderea
administratorilor si anume daca:
 au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul p ropriu sau în cel al unei
alte persoane – se refera la totalitatea averii debitorului precum si la totalitatea drepturile
patrimoniale si nepatrimoniale. Astfel, beneficiile utilizarii activelor sunt deturnate de
la persoana juridica in beneficiul altor pe rsoane. Este necesar sa se faca dovada certa a
acestui fapt. In acest caz se intalnesc operatiunile fictive efectuate cu scopul insusirii
unor fonduri ale persoanei juridice.
 au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes pers onal, sub
acoperirea persoanei juridice;
 au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit,
persoana juridică la încetarea de plăți;
 au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a u
ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile
către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de
cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativa. Faptele se
circumscriu art 241 din Noul Cod Penal, respectiv infractiunea de bancruta frauduloasa.
Savarsirea faptelor se face cu intentie, de aceea este necesar ca probele administrate sa
fie convingatoare. Evidenta contabila se considera a fi neconforma cu legea
contabilitatii atunci cand: documentele contabile sunt neconforme, stornarile de note
contabile s -au facut fara respectarea legii, pentru aceeasi luna s -au condus mai multe
registre jurnal si s -au intocmit mai multe balante diferite, s -au efectuat inregistrari
contabile fara acte justificative, s -au inregistrat in contabilitate facturi fictive etc.

30
 au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv
pasivul acesteia. Faptele se circumscriu art 241 din Noul Co d Penal, respectiv
infractiunea de bancruta frauduloasa. Printre faptele retinute sub aceasta calificare se
incadreaza si incasarea unor remuneratii abuzive.
 au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul
întârzierii încetării de plăți;
 în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință
unui creditor, în dauna celorlalți creditori;
 orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a
debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

31
3. Constituirea și funcționarea SA

32
4. Raspunderea administratorilor în S.A

Administratorii societatii pe actiuni gestionate in sistem unitar raspund fata de
societate, dupa cum prevede art. 144 ind. 2 alin. (2) din Legea societatilor, si pentru faptele
prejudiciabile ale directorilor sau ale „personalului incadrat”. Nu este vorba de o raspundere de
garantie, ci de o raspundere pentru propria fapta de a nu fi exercitat corespunzator
monitorizarea, adica de o raspundere patrimoniala pusa in miscare pentru fapta proprie de
nerespectare a atributiunilor de supraveghere, r espectiv pentru o culpa in vigilande , dupa cum
prevede textul legal („daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor“).
Prin derogare de la dreptul comun, culpa nu include si alegerea persoanelor pentru care raspund
(culpa in eli gendo ), dar in doctrina s -a apreciat ca sunt aplicabile si dispozitiile art. 2023 alin.
(5) C. civ./art. 1542 din vechiul cod civil, adica o raspundere pentru persoanele desemnate in
ciuda faptului ca erau cunoscute ca incapabile si insolvabile. Instantele vor fi cele care vor
aprecia de la caz la caz daca administratorii au fost sau nu indeajuns de vigilenti pentru a
impiedica fapta prejudiciabila, dar s -a considerat de catre primul legiuitor comercial, care a
introdus rspunderea in cauza, ca administrator ii nu pot fi de plano exonerati de raspundere
pentru prejudiciile produse de cei care sunt dependenti de ei, adica directorii, atunci cand
acestora li s -au delegat atributiunile de conducere, respectiv angajatii societatii subordonati sau
supravegheati dir ect de consiliul de administratie, mai ales atunci cand administrarea in sistem
unitar ramane nedivizata, dar si atunci cand s -au delegat atributiunile de conducere, chiar daca
intre administratori si angajati nu exista o relatie de subordonare.
Fiind o raspundere pentru fapta proprie de a nu fi exercitat in mod corect supravegherea,
nu exista culpa atunci cand fapta prejudiciabila a directorilor s -a produs in ciuda tuturor
masurilor necesare si adecvate luate de ei pentru a preveni astfel de ev enimente sau de a le
limita efectele. In momentul in care au fost delegate atributiile de conducere, culpa lor se
apreciaza in continuare dupa criteriul bonus pater familias, astfel ca acestia trebuie, pentru a
inlatura raspunderea, sa detina si sa mentina un bagaj adecvat de cunostinte si de experienta cu
privire atat la domeniul pe care il supravegheaza (financiar, operational, tehnic etc.) – inclusiv
prin crearea comitetelor specializate – cat si la domeniul de activitate al societatii pentru a putea
exercita o supraveghere corespunzatoare. Administratorii nu se pot prevala de lipsa de

33
cunostinte sau de experienta pentru a se disculpa, ci tot de regula deciziei de afaceri, adaptate,
desigur, specificului atributiunilor de supraveghere.
In do ctrina franceza raspunderea administratorilor este considerata contractuala în
raporturile cu societatea și delictuala în raporturile cu tertii. Interesul practic al stabilirii naturii
juridice a raspunderii civile a administratorilor rezida în proba și in tinderea raspunderii. în cazul
raspunderii civile delictuale, culpa administratorului nu este prezumata, ca la raspunderea
contractuala, ci trebuie dovedita impreuna cu toate celelalte conditii ale raspunderii civile
delictuale prevazute de Codul Civil și descrise mai sus. în schimb, la raspunderea contractuala,
sistemul probatoriu este cel al culpei prezumate (administratorul va trebui sa rastoarne
prezumtia de culpa și sa -si dovedeasca nevinovatia). în orice caz, indiferent de forma
raspunderii, temeiul e i este culpa administratorului, prezumata sau, dupa caz, dovedita. De
asemenea, în functie de forma raspunderii, administratorul poate fi obligat sa repare atat
prejudiciul previzibil, cat și pe cel imprevizibil (raspundere delictuala) sau numai prejudiciu l
previzibil (raspundere contractuala). Avand în vedere ca mandatul administratorului este stabilit
atat de lege (prevederile art. 72 din Legea 31/1990) cat și prin vointa actionarilor materializata
în hotararea adunarii generale, putem vorbi de o dubla na tura a acestuia: − legala – în limitele
impuse de lege; − contractuala – în limitele impuse de adunarea generala. Dubla natura juridica
a raspunderii civile a administratorilor se manifesta atat fata de societate, cat și fata de terti.
Aceasta raspundere e ste o raspundere contractuala, mai ales fata de societate cand rezulta
incalcarea mandatului ori a dispozitiilor actului constitutiv sau ale altor legi referitoare la
mandatul administratorilor, și delictuala, cand se refera la incalcarea altor dispozitii imperative
ale legii (mai ales fata de terti). In esenta deci, raportul juridic dintre administrator și societatea
comerciala este fundamentat pe un contract de mandat comercial – deci un mandat de natura
conventionala dar care, odata incheiat, este carmui t nu doar de acordul de vointa al partilor, ci
și de norme legale imperative. Asadar, suntem în prezenta unui mandat comercial deopotriva
conventional și legal, cu precizarea suplimentara ca dispozitiile referitoare la mandat din Codul
comercial (coroborat e, cand este cazul, cu cele din Codul civil) se complinesc, în chip necesar,
cu prevederile în materie inscrise în Legea nr.31/1990 si/ sau alte acte normative speciale din
domeniul legislatiei comerciale.

34
Potrivit legii (art. 72 din Legea 31 /1990 republicata și actualizata 23.11.2008),
atributiile administratorilor, cu obligatiile și raspunderile, lor au o dubla natura, contractuala în
baza mandatului și legala în baza prevederilor legii și în limitele stabilite de acestea. Asadar, de
princip iu, potrivit legislatiei comerciale, administratorul va raspunde, pe de o parte, pentru
incalcarea obligatiillor sale contractuale (rezultate din contractul de mandat comercial) si, pe
de alta parte, pentru incalcarea obligatiilor sale legale (care devin i ncidente tot ca urmare a
incheierii intre administrator și societatea comerciala, reprezentata de adunarea generala, a
contractului de mandat). Raspunderea reparatorie a administratorului va fi deci, de regula,
contractuala (cand se incalca obligatiile din contract), dar și delictuala (cand se incalca
obligatiile de natura legala). Raspunderea civila Administratorii raspund fata de societate pentru
nerespectarea obligatiilor care le -au revenit în baza mandatului incredintat. Este vorba de
obligatiile cuprin se în actul constitutiv ori stabilite de adunarea asociatilor, precum și cele
prevazute de lege.
Daca administratorii sunt mai multi, intervine raspunderea solidara pentru neindeplinirea
unor obligatii referitoare la:
– realizarea varsamintelor e fectuate de asociati;
– existenta reala a dividendelor platite;
– existenta și tinerea corecta a registrelor cerute de lege;
– indeplinirea exacta a hotararilor adunarii generale;
– stricta indeplinire a indatoriilor impuse de actul constitutiv și lege; faptele prejudiciabile
ale altor personae
– cand au fost posibile datorita nesupravegherii lor de catre administrator.
Raspunderea civila a administratorului a fost clasificata în doctrina și practica de
specialitate în trei categorii :
– raspundere ordi nara (normala) fata de societate și angajati ;
– raspundere exceptionala fata de terti;
– raspundere agravata, în caz de faliment al societatii.
Raspunderea administratorului, în fiecare din cele trei forme, este o raspundere directa,
adica pent ru fapta proprie. Prin actele juridice indeplinite ca mandatar al societatii,
administratorul angajeaza raspunderea civila (contractuala sau delictuala) a societatii în

35
raporturile juridice cu tertii. Astfel ca regula este ca administratorul, indiferent ca este persoana
fizica sau juridica, nu raspunde fata de terti. Administratorii societatilor pe actiuni sunt obligati
sa incheie o asigurare de raspundere civila profesionala, care acopera prejudiciile produse în
timpul exercitarii functiei. și administrato rii societatilor comerciale cu raspundere limita pot
incheia, facultativ, acest tip de asigurare Legea 441/2006 a introdus obligativitatea incheierii
unei asigurari pentru raspundere profesionala, în cazul societatilor comerciale pe actiuni, pentru
adminis tratori si, respectiv, pentru membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere.
Astfel, persoana numita intr -o functie de administrator la o societate pe actiuni trebuie sa
incheie o asigurare de raspundere profesionala
Raspunderea pe nala In cuprinsul sau, în art. 270^3 – 282^1, Legea 31/1990 stabileste
care fapte ale administratorilor sunt definite și sanctionate ca infractiuni. Dreptul de a declansa
actiunea penala apartine procurorului conform prevederilor art. 264 Cod procedura pen ala,
nefiind posibila procedura plangerii prealabile.
Conform dispozitiilor Legii societatilor comerciale republicata și actualizata (art. 73),
administratorii sunt raspunzatori pentru:
– realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
– existenta reala a dividendelor platite;
– existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere;
– exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;
– stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

 Conditiile angajarii raspunderii
Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea dispozitiilor legale
referitoare la atributiile lor, precum și pentru nerespectarea obligatiilor care le -au revenit în
baza mandatului incredintat d e catre actionari, prin actul constitutive sau prin intermediul
adunarii generale.
Conditiile sunt urmatoarele :
− Incalcarea unei dispozitii legale, a unei prevederi a actului constitutiv sau a adunarii generale
a actionarilor. Raspunderea admi nistratorilor este angajata ori de cate ori ne aflam în prezenta

36
unei fapte care incalca o norma legala sau contractuala. Aceasta viziune este preluata din dreptul
francez care a inspirat pana la crearea institutiilor europene de drept romanesc. în art. 24 4 din
Legea societatilor comerciale din 24 iulie 1966 se prevede raspunderea administratorilor fie
prin incalcarea dispozitiilor legale sau a regulamentelor aplicabile, fie pentru violarea statutelor,
fie pentru faptele comise cu ocazia actelor de gestiune . Fapta care atrage raspunderea
administratorului poate fi și o inactiune (spre exemplu, neefectuarea unor acte care sa stopeze
pierderile societatii). Raspunderea pentru omisiune este stipulata expres, în art. 144^2 alin. 5
din Legea nr. 31/1990 republica ta și actualizata, desi nu intro forma destul de explicita.
− Existenta unui prejudiciu. Pentru a putea fi angajata raspunderea administratorului fata de
societate va trebui dovedita și vatamarea suferita ca urmare a actelor savarsite. Conform art.
1540 C od civil. Administratorul va raspunde fata de societate și daca a savarsit din culpa
incalcarea dispozitiei legale, în conditiile producerii unui prejudiciu. în principiu nu trebuie
probata legatura de cauzalitate intre fapta administratorului și prejudici ul creat societatii.
− Existenta unei culpe a administratorului. Raspunderea administratorului este angajata în orice
situatie în care contractul de mandat sau o dispozitie legala este incalcata printr -o fapta
culpabila. Tinand cont de caracterul dual al raspunderii administratorului este de discutat daca
se prezuma sau nu culpa administratorului. Doctrina dreptului comercial a implicat
aplicabilitatea art. 1080 Cod civil, ceea ce implica faptul ca diligenta pe care trebuie sa o depuna
o persoana în indepl inirea mandatului sau este aceea a unui bun administrator. Culpa
administratorului, avand în vedere caracterul remunerat al mandatului, se aprecieaza dupa tipul
abstract – culpa levis în abstracto. Din aceste motive este evident ca ne aflam în fata unei cu lpe
prezumate, de aici rezultand obligativitatea administratorului de a rasturna prezumtia de culpa,
sarcina probei apartinandu -i. 4.3. Raspunderea solidara a administratorilor Raspunderea
administratorilor poate fi individuala sau solidara, în functie de obligatiile ce trebuie respectate.
Dispozitiile Legii nr. 31/1990 stabilesc o serie de situatii în care raspunderea administratorilor
este solidara.
Astfel, conform art. 73, administratorii raspund solidar pentru: realitatea varsamintelor
efectuate de asociati, existenta reala a dividendelor platite, existenta registrelor cerute de lege
și corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale, stricta indeplinire a
indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. In c adrul art. 71 alin. 3 se stipuleaza ca

37
administratorul care, fara drept, isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru
eventualele pagube produse societatii. In conformitate cu dispozitiile art. 144^2 alin. 4,
administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de
neregulile savarsite de aceștia, nu le comunica cenzorilor sau auditorilor interni.

38
CAPTULUL IV
– INSOLVANTA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE –
1. Raspunderea administratorilor in cazul falimentului SNC

Societatea în nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale
privind dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege
pentru aceasta forma de societate.
a) Dizolvarea societatii
Cauzele de dizolvare a societatii în nume colectiv sunt cele prevazute de art.169 din
Legea nr.31/1990, care sunt cauze generale si deci aplicabile tuturor societatilor comerciale.
Potrivit art.170 din Legea nr.31/1990, societatea se dizolva în cazul când numarul
asociatilor se reduce la unul singur, datorita falimentului, incapacitatii, excluderii, retragerii sau
mortii celorlalti asociati.
In cazul decesului , societatea nu se dizolva, chiar când ramâne un singur asociat,
daca în contractul de societate s -a stipulat ca societatea continua cu mostenitorii asociatului
decedat.
Se întelege ca decesul unui asociat nu duce la dizolvarea societati i, daca au ramas
cel putin doi asociati. Intr -un asemenea caz, societatea poate continua cu mostenitorii
asociatului decedat, daca prin contractul de societate nu s -a interzis acest lucru si daca asociatii
ramasi si mostenitorii consimt la aceasta.
In toate cazurile continuarii societatii cu mostenitorii asociatului decedat, acestia,
în calitatea lor de dobânditori ai partii de interes a asociatului decedat, vor trebui sa desemneze
un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor afer ente (art.53 din Legea nr.31/1990).
b) Lichidarea societatii
Operatiunile de lichidare a societatii în nume colectiv sunt reglementate de
dispozitiile Legii nr.31/1990, precum si prevederile contractului de societate, în masura în care
nu sunt incompatibile cu lichidarea societatii (art.176 alin.4 din Legea nr.31/1990).

39
Pe durata dizolvarii, societatea isi pastreaza personalitatea juridica cu mentiunea ca
toate actele pe care le va incheia in aceasta perioada vor trebui sa indice starea in care se afla
societatea. Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii de lic hidare.
Lichidarea presupune un ansamblu de operatii financiare, economice, administrative
si juridice al carui scop este realizarea activului social, achitarea pasivului si distribuirea valorii
ramase.
Altfel spus lichidarea inseamna intreprinderea unor masuri necesare pentru finalizarea
afacerilor angajate de catre societate, care vizeaza practic transformarea activelor in numerar,
in vederea efectuarii platilor, a achitarii datoriilor societatii catre creditori si a impartirii valorii
ramase intre asociati.
Lichidarea trebuie sa fie efectuata atat in interesul asociatilor cat si al creditorilor si
se realizeaza de catre lichidatorii care sunt numiti fie prin votul unanim al asociatilor, iar in
caz de neintelegere de catre tribunal.
Lichidatorii trebuie sa intocmeasca atat la inceput cat si la sfarsit operatiunii de lichidare
cate un bilant din care sa rezulte pentru inceput situatia concreta economico -financiara a
societatii la data lichidarii, iar la sfarsit sa propuna mo dalitatile de valorificare a activului
societatii.
In urma lichidarii societatii inceteaza sa mai fiinteze ca efect al radierii din Registrul
Comertului, radierea fiind facuta in baza Hotararii definitive si irevocabile pronuntata de
tribunal, care se trimite spre publicare Monitorului Oficial si unui ziar cu tiraj mare.

40
2. Raspunderea administratorilor in cazul falimentului SCS

Dizolvarea societății în comandită simplă se realizează potrivit clauzelor generale
prevăzute de art. 22 7 și art. 237 din Legea nr. 31/1990. Societatea în comandită simplă se
dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul vreunui asociat
comanditat sau asociat comanditar, dacă, datorită acestor cauze, numărul asociaților s -a redus
la unul singur (art. 229 din Legea nr. 31/1990). Societatea nu se dizolvă dacă prin actul
constitutiv s -a prevăzut continuarea cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărăște
continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.
Lichidarea societății în comandită simplă se efectuează după regulile generale privind
lichidarea societăților comerciale și dispozițiilor speciale prevăzute pentru această formă de
societate.
Numirea lichidatorilor în societățile in comandită simplă va fi făcută de toți asociații, dacă
în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă nu se va putea întruni unanimitatea
voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanță, la cererea oricărui asociat ori
administrator, cu ascultarea tuturor asociaților și administratorilor. Impotriva sentinței se poate
declara numai apel de către asociați sau administratori, în termen de 15 zile de la
pronunțare. După terminarea lichidării soc ietății, lichidatorii trebuie să întocmească situația
financiară și să propună repartizarea activului între asociați. Situația financiară semnată de către
lichidatori se înaintează spre a fi înregistrată și publicată pe pagina de internet a oficiului
regis trului comerțului. Asociatul nemulțumit poate face opoziție, in termen de 15 zile de la
notificarea situației financiare de lichidare și a proiectului de repartizare. Pentru lichidarea și
repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv s e prevăd norme în acest scop,
sunt obligatorii următoarele reguli:
1. până la preluarea funcției de către lichidatori, administratorii și directorii, respectiv
membrii directoratului, continuă să -și exercite atribuțiile
2. actul de numire a lichidatorilor, menționând puterile conferite acestora sau sentința care
îi ține locul, precum și orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana
lor sau la puterile conferite trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, l a oficiul registrului

41
comerțului, pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV -a.
Numai după îndeplinirea formalităților de la precedentul aliniat, lichidatorii vor depune
semnătura lor în registrul co merțului și vor exercita această funcție. Toate actele emanând de la
societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare. In afară de puterile conferite de asociați,
cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
1. să stea în ju decată în numele societății;
2. să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare;
3. să vândă, prin licitație publică, imobilele și orice avere mobiliară a societății;
4. să facă tranzacții;
5. să lichideze și să încaseze creanțele societății.
6. să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească
orice alte acte necesare.
Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în contul părților ce li s -ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării creditorilor societății. Lichidatorii care probează, prin prezentarea
situației financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere
pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaților care răspund nelimitat sau celor
care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceștia sunt obligați, potrivit formei societății,
să le procure sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care
erau obligați în calitate de asociat.
Lichidarea societă ții trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive
temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult
de 24 de luni cumulat. Lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschid erea
procedurii de faliment a societății.
În termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiți lichidatorii, In termen de 60 de zile
de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare
în registrul c omerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit
raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de
insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în t ermen de 15
zile de la data depunerii raportului.

42
Hotărârea judecătorească de radiere se comunică societății la sediul social, Agenției
Naționale de Administrare Fiscală și direcției generale a finanțelor publice județene sau a
municipiului Bucu rești, după caz, și oficiului registrului comerțului unde este înregistrată, se
înregistrează în registrul comerțului și se afișează pe pagina de internet a Oficiului Național al
Registrului Comerțului și la sediul oficiului registrului comerțului de pe lâ ngă tribunalul în a
cărui circumscripție s -a aflat sediul social al societății. Bunurile rămase din patrimoniul
societății radiate din registrul comerțului revin acționarilor, care răspund în limita valorii
acestora pentru acoperirea creanțelor
După aprobarea socotelilor și terminarea repartiției, registrele și actele societății în nume
colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre
asociați, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate. Regis trele tuturor societăților vor fi
păstrate timp de 5 ani.

3. Raspunderea administratorilor in cazul falimentului SA

Prin procedura falimentului se intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si
egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea
pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat
Procedura se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor
cooperatiste, societa tilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane
juridice de drept privat care desfasoara activitati economice, comercianti care sunt in categoria
debitorilor aflati in stare de insolventa sau se insolventa iminenta.
Princ ipalele criterii care stau la baza determinarii insolventei, si implicit a
falimentului sunt lipsa de solvabilitate si gradul de indatorare.
Din punct de vedere juridic un agent economic care se afla in imposibilitate de plati
si nu p oate sa faca fata datoriilor sale exigibile, este obligat, conform legii insolventei, ca in
termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa sa adreseze tribunalului o
cerere, prin care isi arata intentia de a intra in procedura simp lificata sau de reorganizare,
conform unui plan prin restructurarea activitatii ori prin lichidare totala sau partiala a
averii, in vederea stingerii datoriilor sale.

43
De asemenea , orice creditor care are o datorie certa, lichida si
exigibila poate sa solicite deschiderea impotriva unui debitor prezumt/pasibil/aflat in
insolventa.
Caile prin care se realizeaza scopul legii care reglementeaza insolventa sunt:
procedura generala si procedura simplificata.
Procedura generala –este procedura prin care un
debitor care indeplineste conditiile prevazute de lege intra, dupa perioada de
observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura de
faliment sau separat, numai in reor ganizare judiciara sau doar in procedura de faliment.
Procedura de observatie este perioada cuprinsa intre data deschiderii
procedurii si data confirmarii planului de reorganizare sau, dupa caz, intrarii in faliment.
Procedura simplificata –este procedura prin care
debitor care indeplineste conditiile prevazute de lege intra direct in procedura de faliment,
fie o data cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de max. 60
de zile. Aceasta procedura priveste categoriile de persoane prev la art. 1 alin.2 din lg
85/2006, respectiv comerciantii, pers. fizice, actionand individual, asociatiile familiale,
etc. care indeplinesc una din urmatoarele conditii: nu detin nici un bun in patrimoniul
lor, actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite, administratorul nu
poate fi gasit, sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului.
Procedura simplificata este procedura prin care debitorul i ntra direct in procedura
falimentului, fie odata cu deschidere a procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie
de maximum 60 zile.
Legea privind procedura insolventei, în art. 137 alin. 1, a reiterat enumerarea limitativa a
cazurilor de atragere a raspunderii administratorilor prevazute în vechea reglementare privind
reorganizarea și lichidarea judiciara (Legea nr. 64/1995 r epublicata și actualizata). Enumerarea
fiind vadit limitativa nu poate fi extinsa prin interpretare analogica. Astfel, cazurile prevazute
de lege sunt urmatoarele:
 au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul administratorilor
societatil or comerciale

44
 prejudiciul a rezultat direct din greseala de gestiune, iar la incetarea platilor societatii a
contribuit, prin faptele sale culpabile, administratorul propriu sau în cel al unei alte
persoane;
 au facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
 au dispus, în interes personal, continuarea unei activitati care ducea, în mod vadit,
persoana juridica la incetarea de plati;
 au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au
tinut contabilitatea în conformitate cu legea;
 au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit în mod
fictiv pasivul acesteia ;
 au folosit mijloace reuinatoare pentru a procura per soanei juridice fonduri, în scopul
intarzierii incetarii de plati;
 in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta
unui creditor, în dauna celorlalti creditori.
Jurisprudenta a respins cererile prin c are s -a solicitat antrenarea raspunderii
administratorilor avand ca temeiuri de fapt, de exemplu:
 nedepunerea diligentelor pentru reducerea unor bunuri în patrimoniul debitorului;
 neinregistrarea în contabilitate a datoriilor fata de buget;
 management d efectuos;
 continuarea abuziva a unei exploatari deficitare;
 neurmarirea incasarii propriilor creante;
 exercitarea functiei de aadministrator și la alta persoana juridical;
 nedepunerea rapoartelor la administratia finantelor publice;
 neplata creantelor bugetare. Totodata, instantele au respins cererile în situatiile în
care s -a dovedit ca insolventa a avut alte cauze: nesansa de a desfasura o activitate
profitabila; intreruperea temporara a activitatii de productie din motive
neimputabile, nerecuperarea propriilor creante, neplata datoriilor curente,
neincasarea valorii marfurilor exportate; diminuarea cererii pietei și scaderea
preturilor.

45
3. Raspunderea administratorilor in cazul falimentului SRL

Potrivit Legii 85/2006 , deschiderea procedurii insolventei produce anumite efecte
juridice. Unul dintre aceste efecte este prevazut de art. 47 si consta in ridicarea dreptul de
administrare al debitorului constand in dreptul de a -si conduce activitatea, de a -si administra
bunuri le din avere si de a dispune de acestea , daca acesta nu si -a declarat, in conditiile art. 28
alin. (1) lit. h) sau, dupa caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.
Prin urmare, cu exceptia cazului cand prin cererea introductiva debitorul si -a aratat
intentia de reorganizare, deschiderea procedurii are ca efect pierderea dreptului debitorului de
a-si mai conduce activitatea, de a administra bunurile din patrimoniul sa u si de a dispune de
ele.
O data cu ridicarea dreptului de administrare, administratorul societatii comerciale careia
i s-a ridicat dreptul de administrare nu isi mai poate exercita functia, administrarea societatii
fiind exercitata de catre adm inistratorul judiciar. Interdictia nu vizeaza alte societati comerciale
pe care administratorul societatii aflate in insolventa le mai administreaza.
Conform art. 6 alin. (2) din Legea 31/1990 , nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit
legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de
incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita,
pentru infractiunile prevazute de Legea 656/2002 pentru prevenirea si san ctionarea spalarii
banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor
de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru infractiunile prevazute de art. 143 –
145 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de prezenta
lege, cu modificarile si completarile ulterioare.
In consecinta, administratorul nu va mai putea administra o alta societate comerciala daca
este condamnat pentru una dintre infractiunile prevazute la art. 6 alin. (2) din Legea 31/1990 ,
mai sus expus. Aceasta interdictie se aplica si administratorilor potrivit art. 73 indice 1 din
Legea 31/1990.
In ceea ce priveste raspunderea administratorului, potrivit art.138 din Legea 85/2006 , in
cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) din lege sunt

46
identificate persoane carora le -ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la
cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judec atorul sindic poate dispune ca o
parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de
membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice
alta persoana care a cauzat st area de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte
persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei jur idice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana
juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut
contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv
pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii
incetarii de plat i;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui
creditor, in dauna celorlalti creditori.
Prin urmare, administratorul societatii va raspunde, evident cu bunurile personale, daca
a cauzat st area de insolventa a societatii prin una dintre faptele prevazute de lege la lit. a)
?g). Insa, raspunderea administratorului nu reprezinta nicun faliment persoanal al acestuia si
nicio extinderea a executarii silite asupra bunurilor sale. Administratorul rapunde daca
raspunderrea sa este stabilita in cadrul judecarii cererii pentru angajarea rapunderii sale
formulata de administratorul judiciar sau de lichidator.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătoru l-sindic
acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și
pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate,
realizate de debitor prin următoarele acte:

47
 operaț iuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită,
efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
 acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare
sau în folosul acestuia, ef fectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii,
dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este
mai mică decât valoarea actului de transfer;
 plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 d e zile anterioare deschiderii
procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii
procedurii.
 actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într -o perioadă de doi
ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/ întârzia starea de
insolvență sau de a frauda o persoană fizică sau juridică față de care era la data efectuării
transferului unor operațiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la
îndeplinire a unui a cord de compensare bilaterală (netting) , realizate în baza unui
contract financiar calificat, sau a devenit ulterior, debitor în sensul prezentei legi.
Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menține contractele de credit și va putea,
cu acordul cocontractanților, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalența
viitoarelor prestații ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor,
care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averi i debitorului, cât și în cel al averii
creditorilor.
În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar
/lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte
contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori
substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să
răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care I se cere să opteze
pentru menținerea ori denunțarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul
judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat.
În cazul denunțări i unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către
contractant împotriva debitorului.
Pe parcursul perioadei de observație, cu acordul cocontractanților, administratorul
judiciar va putea menține contractele de credit, sau să le modifice clauzele, astfel încât acestea

48
să asigure echivalența viitoarelor prestații. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului
creditorilor, care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât și în cel al a
A. Operațiunil e care se efectuează în situația dizolvării societății comerciale, în cazurile
prevăzute la art. 222 alin. 1 cu excepția modului de dizolvare prevăzut la lit. f și la art. 223 -232
din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pentru lichidarea soci etății comerciale:
1. inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv ale societăților comerciale care
urmează să se lichideze, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, normelor și
reglementărilor contabile, înregistrarea rezulta telor inventarierii și ale evaluării, efectuate cu
această ocazie;
2. a) întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmează să se lichideze
și care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV -a a Comunităților
Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevăzut la cap. III din reglementările
respective;
b) întocmirea situațiilor financiare de către societățil e comerciale care urmează să se lichideze
și care aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevăzut la cap.
IV din reglementările respec tive;
3. stabilirea de către adunarea generală a acționarilor sau a asociaților a operațiunilor care
urmează să fie efectuate de către lichidator în numele societății comerciale;
4. valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor și a stocurilo r, încasarea
creanțelor, a investițiilor financiare pe termen scurt etc.);
5. achitarea datoriilor societății comerciale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, precum și a celorlalte obligații sociale către alte fonduri, salariați și alți terți;
6.stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere);
7. calcularea, reținerea și virarea impozitului pe profit/venit și a impozitului pe dividende în
urma acțiunii de dizolvare/lichidare:
8. întocmirea bilanțului de partaj, în conformita te cu situațiile prevăzute;
9. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societății comerciale, rezultat din
lichidarea societății comerciale, în funcție de:
a) prevederile statutului și/sau ale contractului de societate;

49
b) hotărârea ad unării generale a acționarilor/asociaților, consemnată în registrul ședințelor
adunării generale;
c) cota de participare la capitalul social.
Partajul constă în împărțirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, între
acționa rii sau asociații societății comerciale. Societățile comerciale pe acțiuni, care intră sub
incidența Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, cu
modificările și completările ulterioare, au obligativitatea numirii lichida torilor în conformitate
cu prevederile art. 258 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
B. Operațiunile care se efectuează în cazul în care societatea comercială intră în faliment .
Aceste operațiuni, care se efectuea ză în conformitate cu art. 77 -123 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările
ulterioare, sunt:
1. sigilarea și conservarea bunurilor care fac parte din averea societății comerciale;
2. inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv ale societății comerciale, potrivit
Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, normelor și reglementărilor contabile, înregistrarea
rezultatelor inventarierii și ale evaluării, efectuate cu acea stă ocazie;
3. a) întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmează să se lichideze
și care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV -a a Comunităților
Economice Europene și cu Standardele Internaționale de C ontabilitate, aprobate prin Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevăzut la cap. III din reglementările
respective;
b) întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmează să se lichideze
și care aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevăzut la cap.
IV din reglementările respective;
4. vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprec ierii iminente;
5. vânzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalații) cât mai
avantajos și cât mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;
6. depunerea la bancă, în contul debitorului, a sumelor realizate din vânzare a bunurilor;
7. stabilirea, potrivit legii, a masei pasive;

50
8. trecerea distinctă pe documentele fiscale a obligațiilor născute în timpul procedurii de
faliment, față de cele născute anterior declarării procedurii de faliment;
9. distribuirea sumelor reali zate din lichidare, potrivit planului de distribuire între creditori, în
ordinea prevăzută de lege;
10. întocmirea și aprobarea raportului final;
11. întocmirea situațiilor financiare finale.

Concluzii
Pentru a -si îndeplini rolul sau economic, societatea comerciala pe actiuni a fost
conceputa ca un organism autonom, caruia Legea nr.31/1990 i -a conferit personalitate
juridica, stabilind conditiile necesare constituirii, precum și regimul jurid ic aplicabil

51
functionarii ei. În doctrina, societatea comerciala, lato sensu, este definita ca fiind o
grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate și beneficiind de
personalitate juridica, în care asociatii se înteleg sa puna în comu n anumite bunuri,
pentru exercitarea unor fapte de comert, în scopul realizarii și împartirii beneficiilor
rezultate, definitie care este temelia societatii pe actiuni. în ceea ce priveste functionarea
societatilor pe actiuni, legea vizeaza în principal an aliza a doua institutii care alcatuiesc
centrul motor vital al functionarii lor: adunarea generala și administrarea societatii.
Vointa societatii pe actiuni, ca persoana juridica, este determinata de voturile
persoanelor care compun aceasta e ntitate colectiva, iar aceste voturi se exprima în cadrul
adunarilor generale a actionarilor. Deciziile adoptate de actionari sunt puse în executare
prin intermediul organelor de administrare, altfel spus, vointa sociala este adusa la
îndeplinire prin acte le juridice ale organului executiv (de gestiune), care este
administratorul sau administratorii societatii. Dupa cum s -a constat în doctrina, nu este
exclus ca, într -un mod practic, administratorii societatilor sa elaboreze și sa concretizeze
ei însisi „vo inta colectiva” din perspectiva atributiilor lor de organizare a adunarilor
generale, observându -se o tendinta accentuata de trecere de la adunarea generala a
actionarilor la consiliile de administratie, a atributiilor ce tin de orientarea economica și
de piata a societatii, dat fiind faptul ca mediul afacerilor devine tot mai profesionalizat
și mai dinamic, pentru aceasta fiind necesar ca deciziile de natura economica și
comerciala sa fie concentrate în cât mai putine maini, pentru a fi cat mai dinamice.
Pornindu -se de la rolul administratorilor în cadrul societatilor pe actiuni, în
doctrina s -a aratat ca notiunea de „vointa colectiva” este improprie și în acest sens ar fi
mai adecvata sintagma de „interes majoritar”, care devine, în baza legii, interesul
societatii.
Aceasta deoarece, vointa colectiva ia nastere în cadrul adunarii actionarilor și nu
reprezinta suma vointelor individuale ori rezultanta lor, ci este consecinta unui
compromis între diferitele interese individuale ale acti onarilor care reprezinta
majoritatea capitalului social (cu unele exceptii, când vointa colectiva trebuie sa fie un
compromis între interesele tuturor actionarilor).

52
În plan legislativ, aceasta tendinta este recunoscuta prin prevederile Legii nr .
31/1990 privind societățile comerciale, care permite acționarilor delegarea unora dintre
atribuțiile adunării generale extraordinare administratorilor, ce de exemplu mutarea
sediului social, schimbarea obiectului de activitate, mărirea capitalului social , reducerea
ori reîntregirea sa prin emiterea de noi acțiuni, conversia acțiunilor dintr -o categorie în
cealaltă etc.
Datorită amploarei pe care a cunoscut -o și în țara noastră în anii crizei economice
mondiale fenomenul insolvabilității, s -a impu s analiza răspunderii administratorilor societăților
comerciale în aplicarea procedurii insolvenței (p. 203 -251). Delimitarea domeniului cercetat s –
a dovedit a fi o temă interesantă și totodată dificilă, datorită noilor instituții consacrate de NCC:
a) dr eptul comun privind mandatul de administrarea bunurilor altuia, inclusiv al administrării
bunurilor unei persoane juridice (art.792 -856 NCC);
b) noul regim juridic al contractului de mandat (art. 2009 -2071 NCC);
c) normele care reglementează administrare a societăților.
1. Gestiunea unei societăți comerciale, pe care este chemat să o realizeze un administrator al
acesteia, reprezintă o întreprindere relativ aleatorie și presupune asumarea anumitor riscuri. Cei
ce au contribuit la capitalul social, ca și t erții aflați în relații de afaceri cu societatea, se așteaptă
la deplină securitate și înțeleg să limiteze riscurile. Contradicția apare ca vădită și impune
legiuitorului aflarea unei soluții echilibrate așa cum echilibrul este simbolizat de balanța
justiț iei.
2. Funcția de gestionar al averii societății presupune competență, precauțiune, previziune,
prudență și simțul măsurii. Exercițiul funcției este încredințat numai pentru a fi exercitat în
folosul societății. Gouverner c’est prévoir. Există și persoan e care se consideră chemate să
gestioneze afacerile altuia, să ia măsuri și să iși asume anumite obligații și răspunderi, pentru a
dezvolta patrimoniul și a beneficia de roadele muncii lor. Dacă, în general, gestiunea afacerilor
altuia este un eveniment fe ricit, alteori el poate să ducă la o situație opusă. Gestiunea afacerilor
altuia presupune numeroase obligații și asumarea unor riscuri, dacă nu -și îndeplinesc misiunea.

53
3. Răspunderea este un termen polisemic. În limbaj juridic și economic răspunderea pr esupune
îndeplinirea anumitor sarcini, asumarea anumitor obligații, respectarea anumitor angajamente.
4. Identificarea administratorilor societății poate să ocazioneze definiții diferențiate. Esențial
este ca în această definiție să se cuprindă învestirea cu puteri de gestiune și de reprezentare a
societății.
5. Funcția de administrator al societății comerciale este o profesie de risc și acest risc s -a realizat
întotdeauna odata cu intrarea societății în procedură de insolvență. Alaturi de răspunderea
pentru faptele proprii, administratorii pot fi antrenați să răspundă pentru faptele subordonaților
pe care nu i -au supravegheat în mod corespunzător. În asemenea cazuri se pot utiliza
intrumentele delegării puterilor mergând până la demisie.
6. O proastă adm inistrare a societății poate genera pagube acționarilor și creditorilor societății.
De aici nevoia de a concretiza și a limita greșelile imputabile și totodată de a prevedea sancțiuni
contra autorilor, atât civile cât și penale. Dacă personalitatea juridic ă a societății se poate
constitui ca ecran între administratori și acționari, este cert că paguba suferită de acționari se
resimte în patrimoniul acestora ca o consecință directă a prejudiciului cauzat societății de
administrator.
7. Dacă administratorul își urmărește interesul personal nu este obligatoriu ca el să intre în
conflict cu asociații. Conflictul apare numai atunci cănd administratorul privilegiază propriile
sale interese personale având drept consecință păgubirea celorlalți asociați.
8. Una di ntre obligațiile fundamentale pe care trebuie să o aibă în vedere în permanență
administratorul societății comerciale este transparența. Această noțiune, pentru unii încețoșată,
trebuie să fie considerată ca principiu conducător mai ales la societățile cot ate. Transparența
privește în primul rând situația financiară a societății, dar și celelalte aspecte ale practicilor
afacerilor.

Bibliografie

54
 Corneliu Bîrsan, Alexandru Țiclea, Vasile Dobrinoiu, Mircea Toma, Constantin Tufan,
Societățile C omerciale, Organizarea, Funcționarea, Răspunderea, Obligațiile fiscale
Vol. I, Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L., București, 1995
 Octavian Căpățână, Societățile comerciale, ed. a II -a, Ed. Lumina Lex, București, 1996
 Stanciu. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a VII -a, Ed. Universul Juridic,
București, 2007
 Stanciu D. Cărpenaru, S. David, Gh. Piperea, C. Predoiu, Legea societăților comerciale,
Comentariu pe articole, ed. 4, Ed. C.H. Beck, București, 2009
 Dumitru Andreiu Petre Florescu, Theod or Mrejeru, Gabriel Bălașa, Drept societar, Ed.
Lumina Lex, București, 2003
 I.L. Georgescu, Drept Comercial Român, Vol II, Ed. All Beck, București, 2002
 Crenguța Leaua, Societăți comerciale, Proceduri speciale, Ed. C.H. Beck, București,
2008
 Paul Le Cannu, Droit des sociétés, 2e édition, Ed. Montchrestien, Paris, 2003
 Philippe Merle, Droit Commercial, Sociétés Commerciales, 7e edition, Dalloz, Paris,
2000

 Lacramioara -Rodica Haiduc, Carmen Mitea -Popia, Ramona Chivu (Ionita),
Managementul documentelor financiar -contabile, Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2006

Studiu de caz

55
Atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor si membrilor din conducerea
societatii debitoare, pentru acoperirea pasivului societatii

Un capitol foarte important în cadrul noii reglementari a procedurii insolventei, Legea nr.
85/2014, este reprezentat de atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor si membrilor
din conducerea debitorului pentru acoperirea pasivului, atunci cand au contribuit la ajungerea
acestuia in stare de insolventa. Aceasta actiune a fost reglementata similar si de Legea nr.
85/2006.
A. Faptele culpabile, savarsite de administratorii societatii debitoare sau de membrii sai
de conducere, ce pot atrage raspund erea patrimoniala a acestora, pentru acoperirea
pasivului societatii
La cererea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic poate dispune ca o parte sau intregul
pasiv al debitorului, persoana juridica, sa fie suportat de membrii organelor de co nducere si/sau
supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea
de insolventa, prin una din urmatoarele fapte, prevazute in mod limitativ la art. 169 alin. 1 lit.
a – h din Legea nr. 85/2014:
a. Au folo sit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei
alte persoane.
Prin deturnarea sau ascunderea unei parti a activului sau creditului persoanei juridice se
intelege acea fapta ilicita, de natura contabila, prin care o parte a activului sau anumite bunuri
individual determinate au fost deturnate de la destinatia lor normala sau au fost ascunse tertilor,
printr -o utilizare frauduloasa, in folosul fostului administrator sau unei terte persoane.
Un aseme nea caz a fost constatat de Tribunalul Arad prin Sentinta civila nr.
1580/07.12.2011, retinand ca fostul administrator a ridicat bani din casieria societatii si avansuri
de trezorerie, fara a le restitui sau justifica.
b. Au facut activitati de produc tie, comert sau prestari de servicii in interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice.
Prin aceasta reglementare sunt sanctionate activitatile prin care patrimoniul societatii este
folosit in scopul de a obtine beneficii personale, si nu in cursul desfasurarii unei activitati
profitabile. Astfel de activitati pot fi obtinerea unui imprumut bancar, de catre administrator sau
de catre membrii de conducere, pentru a carui restituire s -a garantat cu activele societatii

56
debitoare, sau efectuarea unor acte de comert in interes propriu, garantate cu bunurile societatii
debitoare.
Cu titlu de jurisprundenta, invocam Decizia civila nr. 451/R/21.09.2010 pronuntata de
Curtea de Apel Brasov, prin care s -a retinut un caz de desfasurare a unei activitati economice
in interes persoanal, sub acoperirea persoanei juridice. Activitatea societatii debitoare consta in
intermedierea contractelor de asigurare, fiind broker de asigurari. Potrivit contractului de
intermediere, societatea debitoare incheia cu persoane fizice sau juridice polite de asigurare, in
baza carora incasa prime de asigurare, avand obligatia de a vira intr -un termen foarte scurt
aceste prime in contul societatii de asigurare cu care incheiase cont racte de intermediere sau
consultanta. Din probele administrate, s -a constatat ca una dintre persoanele din conducerea
societatii debitoare a incasat foarte multe prime de asigurare, pe care si le -a insusit,
nedepunandu -le in trezeoreria societatii debitoa re. Bineinteles, primele nu au mai ajuns la
societatea de asigurari. Pentru savarsirea unor asemenea fapte, cererea a fost admisa, iar
persoana culpabila a fost obligata sa suporte pasivul societatii.
c. Au dispus, in interes personal, continuarea une i activitati care ducea, in mod vadit,
persoana juridica la incetare de plati.
Continuarea activitatii ce ducea, in mod vadit, societatea la insolventa, presupune un
ansamblu de decizii adoptate de membrii de conducere a societatii debitoarei, de cizii
neinspirate din punct de vedere financiar, care au adancit starea de insolvabilitate a societatii.
O asemenea situatie a fost stabilita de Tribunalul Bucuresti, prin Sentinta civila nr.
115/09.01.2013, prin care s -a admis cererea de atrag ere a raspunderii administratorilor
societatii. Instanta a considerat ca administratorii, care cunosteau, inca din anul 2007, faptul ca
persoana juridica era in incapacitate de plata, datoriile fiind de aproximativ trei ori mai mari
decat lichiditatile, nu au declansat procedura insolventei, acumuland datorii tot mai mari,
continuand activitatea pana in anul 2009 cand procedura a fost declansata la cererea unui
creditor.
d. Au tinut contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile s au nu au
tinut contabilitea in conformitate cu legea.
Tinerea unei contabilitati fictive presupune neintregistrarea tuturor operatiunilor in
contabilitatea societatii, iar netinerea contabilitatii, conform prevederilor legale, implica
savarsirea unor fapte ilicite, sanctionate de Legea contabilitatii nr. 82/1991.

57
Prin Decizia civila nr. 427/19.03.2013 a Curtii de Apel Oradea s -a constatat ca
nedepunerea bilanturilor contabile, pe o perioada de doi ani anteriori deschiderii procedurii,
reprezinta un temei justificat pentru atragerea raspunderii patrimoniale. Pentru a se pronunta in
acest sens, instanta a retinut ca, lipsa documentelor contabile in care sa se evidentieze activitatea
desfasurata de societate si evolutia patrimoniala a firme i reprezinta un factor declansator al
insolventei societatii, cata vreme in lipsa acestor documente nu se pot urmari creantele pe care
societatea le are de achitat si scadenta acestora, disponibilul banesc pe care societatea il detine
si obligatiile pe car e clientii firmei le au fata de societate.
e. Au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au marit in mod fictiv
pasivul acesteia.
Deturnarea sau ascunderea unei parti a activului persoanei juridice se poate realiza p rin
fapte ilicite de natura contabila, prin care o parte a activului sau bunuri individual determinate
sunt ascunse tertilor sau folosite in alt scop decat cel al destinatiei lor normale. In aceasta
categorie de fapte pot intra ascunderea unor documente ju stificative ori modificarea naturii unui
bun intrat in patrimoniul societatii.
Marirea, in mod fictiv, a pasivului societatii, implica fapte ilicite de natura contabila,
cum ar fi falsificarea evidentelor, prin pastrarea unor datorii deja platit e, sau prin introducerea
unor obligatii inexistente.
Prin Sentinta civila nr. 681/sind/19.03.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov, s -a retinut ca
nepredarea, catre lichidatorul judiciar, a activelor societatii ce figurau in evidentele contabile
reprezinta o ascundere a activului persoanei juridice, activ ce este folosit in interes personal de
administratorul societatii.
De asemenea, prin Decizia civila nr. 388/17.01.2014 a Curtii de Apel Cluj Sectia a II -a
civila s -a constatat marirea fictiva a pasivului societatii, prin inregistrarea in contabilitate a unor
cheltuieli nejustificate, din punct de vedere economic.
f. Au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul
intarzierii incetarii de plati.
Reglementarea are in vedere obtinerea de fonduri pentru amanarea incetarii de plati, prin
incheierea unor acte juridice in care prestatia societatii este cu mult mai mare decat cea oferita
in schimb. Asemenea cazuri pot fi incheierea de contracte de imprum ut cu dobanzi mult mai
mari decat cele practicate pe piata.

58
g. In luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta
unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
Reglementarea urmareste sanctionarea dezavantajar ii unor creditori, in dauna celorlalti, prin
efectuarea de plati preferentiale.
h. Orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului.
Acesta este un aspect de noutate in sistemul nostru legislati v, introdus prin Legea nr.
85/2014, deoarece reglementarile anterioare nu includeau posibilitatea atragerii raspunderii
patrimoniale a administratorilor pentru orice fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la
starea de insolventa a societatii debito are. Necesitatea introducerii acestui text de lege a aparut
pentru a preintampina orice dificultati de incadrare, in norma sanctionatoare, a unor fapte ce au
cauzat starea de insolventa. Asadar, managementul defectuos, savarsit cu intentie, este pentru
prima oara sanctionat, in legislatia noastra, cu atragerea raspunderii patrimoniale. Persoana
invinuita totusi se poate apara, sustinand ca nu a actionat cu intentie, iar sarcina probei revine
reclamantului, fiind destul de dificil de dovedit aceasta forma de vinovatie.
B. Procedura de solutionare
Asa cum am aratat mai sus, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale poate fi
formulata, in principal, de administratorul sau lichidatorul judiciar.
Daca administratorii/ lichidatorii judicia ri nu au indicat, in raportul privind cauzele
insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa, sau au hotarat ca nu este cazul sa
introduca aceasta actiune, presedintele comitetului creditorilor, in baza hotararii comitetului
creditorilor, ori un creditor desemnat, pot formula actiunea. De asemenea, poate formula
actiunea creditorul ce detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
Cererea se solutioneaza separat de judecatorul sindic, intr -un dosar asociat. Sentinta de
admitere a cererii de atragere a raspunderii patrimoniale se comunica Oficiului National al
Registrului Comertului din oficiu, de catre instanta. Persoana impotriva careia s -a emis o
asemenea sentinta nu va mai putea fi administrator, sau daca e ste administrator al altei societati,
va fi decazuta din functie timp de 10 ani de la data ramanerii definitive a hotararii.
Sentinta de admitere a acestei actiuni poate fi pusa in executare silita, potrivit normelor
Codului de procedura civila, i ar sumele obtinute din executare vor fi repartizate, de executorul
judecatoresc, creditorilor cuprinsi in tabelul definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidatorul
judiciar.

59
Fiind vorba de o actiune in raspundere delictuala, cererea trebuie sa indepli neasca conditiile de
admisibilite desprinse din prevederile art. 1349 din Noul Cod Civil:
– existenta prejudiciului;
– existenta faptei ilicite;
– existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
– existenta vinovatiei.
Asa cum am mentionat mai sus, faptele ce determina atragerea raspunderii patrimoniale
sunt strict reglementate de legiuitor insa, pentru admiterea actiunii nu este suficient a se dovedi
savarsirea faptei culpabile. Pentru ca cererea sa fie adminisibila, tre buie demonstrat faptul ca
starea de insolventa a fost determinata de faptele culpabile savarsite de administrator sau de
membrii conducerii, ca acestia au actionat cu vinovatie in forma intentiei directe, prejudiciind
astfel creditorii.
Faptele savarsite de fostul administrator trebuie analizate in contextul starii de
insolventa a societatii debitoare, ca fiind un complex de cauze sau conditii care au dus sau au
favorizat ajungerea in stare de incetare de plati. Aceste fapte trebuie sa fie deter minante in
lipsirea societatii de lichiditatile necesare achitarii creditorilor, tocmai pentru ca respectiva
societate a fost administrata cu rea – credinta sau neglijenta, ceea ce a condus la imposibilitatea,
pentru creditori, de a isi recupera creantele (in acest sens, invocam decizia civila nr.
775/03.04.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara).
Asadar, aceasta raspundere patrimoniala a persoanelor responsabile de conducerea
debitorului in stare de insolventa este menita sa asigure aco perirea pasivului debitorului atunci
cand averea acestuia nu satisface toate creantele creditorilor. In general, cei mai afectati de
insolventa sunt creditorii chirografari, care sunt pe pozitia finala in ordinea distribuirii
fondurilor obtinute in cadrul acestei proceduri. Scopul urmarit de legiuitor a fost acela de a pune
la indemana creditorilor mijloacele juridice cele mai potrivite pentru a asigura acoperirea
pasivului debitorului si a realiza scopul acestui act normativ.

60