Specialitatea Economia Turismului, Comerțului si Serviciilor [611650]

Universitatea Aurel Vlaicu, Arad
Facultatea de Științe Economice
Specialitatea Economia Turismului, Comerțului si Serviciilor

Lucrare de licență
Potențialul turistic
al Islandei

Absolvent: [anonimizat]: Maxim Irina Olga

Arad, 2019

Cuprins
➢ Capitolul 1:
1.1 Turismul: Definiții si Concepte
1.2 Forme incipiente de turism
1.3 Turismul antic ( 800 i. Hr. – 600 i.Hr )
1.4 Turismul clasic ( 600 i. Hr. – d.Hr. 600)
1.5 Turismul modern (secolul al 17 -lea)
1.6 Turismul contemporan
➢ Capitolul 2:
2.1 Potențialul natural al Islandei
2.2 Potențialul auto…
2.3 Obiectivele turistice
➢ Capitolul 3:
3.1 Date statistice privind turismul si economia
3.2 Forme de turism (cinematografic, culinar, sportiv, etc)
3.3 Cazare
3.4 Forme de programe turistice
➢ Concluzie(2/3 pag)
➢ Bibliografie

Capitolul 1.
1.1 Turismul: Definitii si Concepte
Din punct de vedere etimologic, termenul de ‘’turism’’ isi are provenienta din termenul
englezesc’’to tour’’ ce inseamna a calatori, facand referire la semnificatia de excursie.
Ca si origine, acest cuvant galic provine din francezul ‘’tour’’ semnificand miscare in aer liber,
drumetie in circuit, plimbare, ce la randul sau provine din grecul ‘’turnus’’, pastrand semnificatia
de circuit.
De-a lungul timpului s -au încercat mai multe definiții ale fenomenului turistic, cele mai importante sunt:
→ În 1910 aust riacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca “fenomen care
desemnează toate legăturile, în special economice, și care intra în acțiune pentru rezedenții
temporari și străini dispersați înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat deter minat”1
→ Tot in 1910 profesorul belgian Edmund Picard defneste turismul prin: „ansamblul
organelor și funcțiile lor, nu numai din punctul de vedere al celui care se deplasează, al
călătorului propriu -zis, dar, în principal, din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia
cu el și al celui care, în țările în care sosește cu portofelul doldora, profită dir ect și indirect de
cheltuielile pe care le face spre a -și satisface nevoile de cunoștințe sau de plăcere”2
→ în 1938 Levaille -Nizerolle defineste simplu „turismul este ansamblul activităților nonlucrative ale
omului, în afara ariei de reședință”3

1 Luca Sorin Adrian “TURISMUL PE LITORAL, FACTOR AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI ROMÂNESC” pag 7

2 Baretje, R., Defert, P., Aspects economiques du tourisme, Editions Berger -Levrault, Paris(VI), 1972, pag.15
3 Snak, O. Economia și organizarea turismului, Ed. Spo rt-Turism, București, 1976, pag.19

→ In mai 1959 profesorului elvețian dr. W. Hunziker propune urmatoarea definitie: „Turismul este
ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara
domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr -o stabilire
permanentă și activitate lucrativă oarecare”.4
Altă definiție a fost adoptată în anul 1993 de către Comisia statistică a ONU, acceptată de
Organizația Mondială a Turismului și se folosește pe larg în practica mondială. Conform
acesteia, turismul cuprinde activitatea persoanelor care călătoresc și efectuează vizite în locuri
aflate dincolo de mediul lor obișnuit de trai, în decursul unei perioade ce nu depășește un an la
rând, pent ru odihnă, afaceri și în alte scopuri.
Ținând seama de această definiție,
Persoane care sunt considerați turiști Persoane care nu sunt considerați turiști

care efectuează o călătorie de plăcere sau alte
motive care sosesc într -o țară pentru a desfășura o
activitate profesională
cele ce călătoresc pentru a participa la
conferințe, reuniuni, diverse misiuni ce vin să -și stabilească definitiv reședința într –
o tara
în călătorii de afaceri studenții și elevii care locuiesc temporar în
străinătate
aflate în croaziere maritime, chiar dacă durata
sejurului lor într -o țară este mai mică de 24
ore care circulă provizoriu în zonele de frontieră
și cele ce lucrează p e teritoriul altei țări și
domiciliază permanent în altă țară

tranzitează o țară, chiar dacă aceasta durează
peste 24 ore

5
Astfel, punctele de vedere asupra turismului au fost formulate odata cu dezvoltarea si evolutia sa,
in functie de pregatirea celor ce si -au exprimat opinia asupra acestui punct de vedere:
-un sociolog, spre exemplu, va explica turismul prin efectele uneori negative ale vieții cotidiene
umane.
-psihologul va defini acest termen prin prisma senzației de buna dispoziție avuta de oameni in
timpul vacantelor
-un economist va afirma ca turismul este de natura pur economica, aceasta latura fiind cea mai
importanta asupra turismului.
-geograful ar putea sustine ca turismul este in principal o explorare a reliefului, climei, fa unei

4 Cipriana Sava “Strategii de dezvoltarea a activitatii de turism” editura Eurostampa pag 7 -8
5 Ionescu, I., op. Cit., pag.33

Putem astfel observa diversitatea modului de abordare a turismului,fiind insa necesar sa nu
omitem faptul ca aceasta multitudine de idei si concepte a venit in sprijinul practicienilor ce au
putut analiza mediul de actiune sub o gama larga de aspecte .

1.2 Forme incipiente de turism
Istoria turismului și implicit a călătoritului ne ajută să vedem cum dezvoltarea civilizației a
avut o influență asupra turismului din ziua de azi. Cunoașterea istoricului dezvoltării turismului
ne poate facilita o mai buna planificare in viitor.
Oamenii au călătorit tot timpul dintr -un loc în altul, în mare parte pentru a procura hrană și
adăpost. După dezvoltarea primelor forme de așezământ, călătoriile se făceau cu scopul de a face
comerț, de a cuceri noi teritori i și de a participa la slujbe religioase. Pentru primii oameni
termenul “a călătorii” nu era asociat cu cuvintele “plăcere/ relaxare”, ei călătoreau de nevoie.
➢ La început călătoriile se făceau cu ajutorul cailor, prin anul 5000 î.Hr. au apărut și
primele f orme de transport pe apa cu ajutorul plutelor si canoelor. Acestea erau folosite
pe râuri, lacuri și fluxuri.
➢ Una dintre cele mai importante invenție pentru industria transport si implicit a turismului
a fost roata care a apărut între anii 3500 -3000 î.Hr. Roata a pavat calea spre dezvoltarea
industriei transporturilor de mărfuri si oameni.
➢ În 3200 î.Hr. egiptenii au dezvoltat primele bărci cu pânza ce erau folosite pentru comerț,
războaie si expediții.
➢ Fenicienii au fost prima civilizație care au avut flote de marfă in 1000 î.Hr. cu care
navigau dea lungul coastelor cu scopul de a face comerț.
În stadiul incipient călătoritul/turismul era practicat doar de elitele clasei sociale deoarece era
foarte co stisitor. Călătoritul pe apa sau uscat dura mult si era scump deoarece nu se găsea
adăpost sau mâncare pe drum. În ziua de azi turismul poate fi practicat de apropare oricine
indiferent de clasa sociala.

1.3 Turismul antic ( 800 î. Hr. – 600 î.Hr. )
Grec ia antica
Conceptul de turism datează încă din antichitate, unde turismul era practicat cu scopul
principal participarea la festivaluri si slujbe religioase. Din aceste slujbe religioase făceau parte
si jocurile Olimpice, care se țineau o data la 4 ani in onoarea lui Zeus.
Se estimează că în jur de 40.000 -50.000 de turiști vizitau Olimpul pe perioada jocurilor.
Aceștia aveau motive diferite pentru a participa la festivitate. In Grecia antică au existat 3
scopuri principale ce ii motiva pe oameni să v iziteze Olimpul si alte regiuni .
Primul a fost cel religios, în Olimp se aflau cele mai importante centre păgâne
(religioase),astfel practicându -se turismul religios.
Al doilea a fost cel sportiv, în Olimp, Delphi, Isthmia si Nemea erau cele mai mari centre de
turism sportiv.
Și al 3lea a fost cel cultural, oameni au început sa viziteze Olimpul pentru a admira clădirile,
sculpturile si picturile, astfel Olimpul si restul centrele sportive au devenit o oprire obligatorie a
elitei grecești și ro mana în “Marele tur”. Cei mai mari gânditori, intelectuali si scriitori au
profitat de faptul ca Olimpul atrăgea cel mai mare număr de turiști din Grecia, pe perioada
jocurilor Olimpice, pentru ași face publice lucrările. Astfel acest oraș a devenit cel mai important

punct de întâlnire pentru literatură si a activităților intelectuale. Turismul cultural practicat in
Olimp, Delphi si alte sanctuare nu se rezuma doar la arhitectura, sculptura sau pictura ci
includea si literatura si filozofia. Prezenta scr iitorilor, poeților, oratorilor si filozofilor făceau
parte din atracție oamenilor pentru jocurile sportive in Grecia antica.
Tot in Grecia antică au apărut și conceptul de ghid turistic, conform scrierilor antice acestia
erau plictisitori, rigizi și in flexibili . La fel ca si in ziua de azi turiștii aveau opțiunea de a renunța
la ghizi si a calatorii dirijați de un ghid de călătorie scris precum “Descrierea Greciei” de
Pausanias din al doilea secol, astfel au apărut si primele broșuri turistice.
→ Oracolul lui Pythia 2 (în jurul anului 120 A.D. ) : ‘Ghizii își desfășurau programele pre –
aranjate, fără să dea vreo atenție rugăminților noastre de ași scurta programul de
interpretare a inscripțiilor’.

În împrejurul jocurilor sportive găseai standuri cu mâncare, băutură si diverse mărfuri,
proxeneți ce iți expuneau fetele, acrobați, dansatori, jongleri, ghicitori care se adunau toți sa
profite de adunătura de oameni cu speranța de a produce profituri economice cat mai mari.
Mâncarea, băutura, jocurile de noroc și dansul erau forme de ospitalitate în Grecia antică.
Transportul la festivități se făcea in cea mai mare parte pe mare, deoarece rețeaua de drumuri
era rudimentar si ine ficienta. Conform lui filozofului Socrates drumul pe uscat de la Atena la
Olimp dura aproximativ 5 -6 zile.
→ Xenophon, Reminiscences of Socrates “De ce îți este frica de călătorie? Când ești acasă
nu îți petreci majoritatea zilei mergând pe jos? În drumul tau o sa faci o plimbare înainte
de prânz, și încă o plimbare înainte de cina și după te odihnești. Nu știi ca dacă iti aduni
toate plimbările ce le faci in 5 -6 zile poți să acoperi cu ușurință distanța de la Atena la
Olimp? ”
Dacă distanța era mai mare atunci cea mai indicată cale de transport era marea. Philostratus ne
spune în scrierea sa “Viața lui Apollonius 8.15” că durata un ei călătorii din sudul Italiei pana in
Olimp dura 6 zile pe mare ,asta evident daca nu apăreau alte probleme pe parcursul călătoriei
(disponibilitatea bărcilor, vreme nefavorabilă, atacurile piraților). Astfel punându -se bazele
primului sistem de transport turistic. La sfârșitul jocurilor Olimpice marea masă de turiști doreau
sa părăsească Olimpul în același timp. Deoarece mijloacele de transport in antichitate erau
limitate, majoritatea turiștilor aveau probleme în ași asigura transportul acasă.
In acea perioadă in Olimp facilitățile de acomodare erau foarte limitate iar majoritatea
vizitatorilor trebuiau sa doarmă în corturi sau în aerul liber. De asemenea posibilitatea de a te
spală sau face baie era limitată.
În jurul anului 330 -320 î.Hr . a fost finanțata construirea unui clădiri la ușa sanctuarului cu
camere de închiriat numita Leonidation. Urmele arheologice ne sugerează ca această clădire era
compusă din 2 etaje cu câte 20 de camere fiecare. Aceasta se crede ca era rezervata exclusiv
elitei.
În anul 400 î.Hr. greci au extins flota de marfuri, datorita acestui factor au aparut peste 300 de
porturi dea lungul marilor Mediteraneeană, Neagră și Caspică.

1.4 Turismul clasic ( 600 i. Hr. – d.Hr. 600)
În Imperiul Roman, patricienii tineri își completau studiile în școli din Grecia, Egipt, Asia
Mică și vizitau importantele orașe ale vremii. Transportul era bine organizat, existând bilete de
călătorie nominale fie „simple -diplomat”, fie „tractoria”. Ce le din urmă includeau transport,

cazare și masă. Alți locuitori ai Imperiului apreciau apele termale din Italia, Galia, Dacia Felix și
se deplasau deseori în scopuri curative.6
În perioada imperiului Roman au fost mulți factori ce au contribuit la dezvolt area călătoriilor și
a turismului. Construirea sistemului de drumuri, poduri si conductoare de apa construite cu scop
militar au devenit o infrastructura excelenta pentru dezvoltarea turismul roman. Menținerea unui
sistem de drumuri bun a fost foarte impo rtant pentru imperiul roman pentru că facilita transportul
militar, comerțul si comunicarea.
Din perioada anului 100 î.Hr. până în 400 AD romanii au pavat un drum pe o distanta de
80,000 kilometri lungime. Ei au fost primii ce au pavat un drum pe o lungime atât mare pe când
în Europa primul drum pavat a apărut doar după 1700 AD, asta arată cât de dezvoltați erau.
Toți cetățenii aveau acces la aceste drumuri, astfel favorizând apariția turismului de plăcere si
dezvoltarea comerțului. Aceste drumuri erau patrulate de gărzi oferindu -le cetățenilor siguranța
si în același timp încurajându -i sa c ălătorească. Datorita acestei noi infrastructuri inuri/hanuri
(precursoarele motelurilor/hotelurilor moderne ) si taverne au apărut in jurul celor mai importante
centre de comerț pentru a putea oferi cazare si mâncare calatorilor veniți din alte zone. Cele mai
mari tipuri de turism din imperiul roman au fost turismul de război, turismul de plăcere (balnear,
litoral) si cel in interes de serviciu (comerț).
Imperiul roman a fost prosper si iubitor de plăceri, divertisment. Romanii au fost pionerii
turismul ui de plăcere. Ei au fost primii care au călătorit exclusiv cu scopul de a se relaxa, de a se
reface. Tot aici au apărut și primele forme de turism “de sănătate”. Pelerinajele, admirarea
priveliștilor si turismul de sănătate sub formă de băi în izvoare te rmale erau activități populare.
În acea perioadă călătoritul de plăcere era recunoscut ca o activitate sociala importanta, fiind
menționate si in scrierile lui Platon si Aristotel. Deși grecii i -au familiarizat pe romani cu
efectele medicinale ale apelor termale, acestea au devenit un eveniment social in Roma. Vizitele
la spa nu erau doar in scop medicinal, ci mai mult o oportunitate de a socializa si a te integra într –
un grup. Se țineau până și dezbateri politice in aceste spa -uri.
Tot mai multe inur i au fost construite in jurul atracțiilor turistice (bai termale, litoral, orașe
mari) si a apărut si forma incipienta de “rent a car”, de unde calatorii puteau închiria diverse
forme de transport precum cai sau caruri.
Luând modelul grecilor, acestia au introdus ghiduri scrise numite “itineraria”, care erau o lista
de hoteluri și restaurante cu notițe privind calitatea acestora. Activități de divertisment precum
competiții sportive sau luptele cu gladiatori erau organ izate pentru a combate plictiseala
cetățenilor.
O data cu căderea imperiului roman si turismul a devenit aproape inexistent. In perioada de
glorie a imperiului roman drumurile erau patrulate/păzite de gărzi, făcându -le sigure. O data cu
căderea imperiulu i drumurile au devenit periculoase, calatorii fiind atacați în permanența de
bandiți și hoți.

6 Ionescu, I., Turismul fenomen social -economic și cultural, Ed. Oscar Print, București, 2000, pag.22
Cipriana Sava, Strategii de dezvoltare a activitatii de turism , Ed. Eurostampa

1.5 Turismul clasic
In anul 1648 pacea pe continentul european este readusa cu sfârșitul războiului religios de 30
de ani, care sa desfășurat in cea mai mare parte in Europa centrala. Acest război rămâne in istorie
ca unul dintre cele mai longevive si brutale conflicte cu peste 8 milioane de victime. După
stabilizarea Europei, călătoritul devine din nou sigur cea ce duce la încurajarea cetățenilor sa
călătorească. Daca pana acuma sa călătorit in principal cu scopul de a face comerț, relaxare sau
relații diplomatice, din sec 17 -lea creste semnificativ numărul celor ce călătoresc pentru educate
si satisfacției curiozității, așa ia naștere “Marele Tur”.
Termenul de “Marele Tur” este introdus de Richard Lassels in 1670 in cartea sa
intitulata “ Voyage in Italia” . El a fost tutor pentru mai mulți nobili englezi, credea ca
doar călătorind poți sa înțelegi cu adevărat realitatea politica, sociala si economica a
lumii.7
“Marele Tur” a devenit un eveniment socio – educațional din secolul al 17 -lea, o călătorie
tradiționala asociata cu aristocrația britanica. Aceasta călătorie era in general făcută de bărbații
tineri cu vârste cuprinse intre 20 -25 , i n unele cazuri si femei, care puteau fi sponsorizați de
părinți sau alți benevoli. Aceștia călătoreau cu ajutorul unui mic anturaj de servitor care includea
de obicei unul sau mai mulți tutori, un con.tabil si un artist care sa facă schițe si tablouri cu
locurile vizitate exact cu fac turiști din ziua de azi poze in locurile vizitate. Tinerii calatori erau
fascinați de muzica clasica, arta si arhitectura renascentistă.
Acest tur a dura aproximativ 3 ani jumate, 6 luni erau alocate pentru călătorit iar 3 ani pentru a
locui in străinătate, astfel permițându -le sa absoarbă cultura locurilor vizitate si sa învețe limba
locala ( franceza era cea mai populara). Treptat perioada turului a scăzut pana la 2 ani. 8 Franța
si Italia erau destinații obligatorii.
Destinațiile cele mai populare erau:
Italia Franța Regatul
Unit Belgia Germania Elveția Austria
Roma Paris Londra Bruxel Munchen Geneva Viena
Veneția Le Havre Oxford Ostend Berlin Lausanne Innsbruck
Florența Calais Cambridge Dresden
Pisa Dover Potsdam
Torino Weimar
Bologna Heidelber
g
Milano

7 Chaney, Edward (2004)
8 https://www.regencyhistory.net/2013/04/the -grand -tour.html

Capitolul 2
2.1 Potențialul natural al Islandei

Islanda este bogata in resurse naturale, acest lucru ajuta la punerea bazei societății si economiei
islandeze. Petru a putea asigura o utilizare durabila a acestor resurse, trebuie avuta o
monitorizare permanenta a lor. In cest scop au fost adoptate o varietate de legislații sa
ajute la utilizarea lor durabila. Creea ză instituții cu scopul principal de a strânge date si
a evalua situația actuala a resurselor naturale și de a consilia guvernul cu privire la
dezvoltarea și exploatarea acestora.
Cele mai importante resurse naturale ale Islandei sunt: pescuitul, apa si energia regenerabila
(energia verde).
• Pescuitul este unul din cei mai importanți pilonii economici ai Islandei, generează 40%
din exportul tarii si 7% din forță de munca. S -au dus chiar 3 “războaie a codului” cu
Marea Britanie pe tema limitelor pescuitului. Acuma tara are 200 de mile nautice
exclusie.9

• Apa si energia regenerabila sau “The master plan”

https://www.iceland.is/the -big-picture/nature -environment/natural -resources/9