CAMBODGIA – ÎNTRE PARADIS ȘI INFERN (1) ȚARA FĂRĂ MONEZI Am mers în Cambodgia deoarece e o veche obsesie de -a mea. Și pentru că am muncit un an ca… [611645]

CAMBODGIA – ÎNTRE PARADIS ȘI INFERN (1)
ȚARA FĂRĂ MONEZI
Am mers în Cambodgia deoarece e o veche obsesie de -a mea. Și pentru că am muncit un an
ca să ajung acolo. De la început pot spune că a fost, probabil, cea mai minunată și cumplită
experiență din viața mea. Am străbătut aproape întreaga țară, și am sărit de la agonie la extaz
și înapoi la distanță de minute. Cambodgia îți asaltează simțurile într -un fel unic. A merge
acolo înseamnă că trebuie să fii pregătit să plângi, dar și să te bucuri, și toate astea la maxim.
Așa că nu e o destinație pentru cocalari și pițipoance, nu e locul de unde să te hlizești pe
Facebook, în selfie -uri despre plaje minunate și apă perfectă. Deși Cambodgia le are și pe
astea, cu prisosință.
M-am îndrăgostit de țara asta ext raordinară și atât de asemănătoare nouă, chiar dacă e la o
lume depărtare, și chiar dacă e complet altfel. Primul lucru care te șochează în Cambodgia e
lipsa monedelor. În sensul că nu au bani de metal. Sunt doar bancnote, se numesc rieli, și au o
valoare foarte mică. În fapt, toate tranzacțiile se fac în dolari americani, rielul e doar rest la
mai puțin de un dolar. Povestea mea începe în Siem Reap, locul unde am ajuns de la
Bangkok, cu un zbor de noapte. Am pornit de acasă cu o otită acută, astfel încât s imt că îmi
explodează capul la fiecare pas. Sunt burdușit de medicamente, și sper ca să trecem repede de
formalitățile vamale. Intrăm într -o vamă care îmi amintește foarte mult de cea românească din
anii nouăzeci. Sunt treisprezece inspectori vamali, dar l ucrează doar doi. Restul vorbesc între
ei, probabil glumesc. Cei doi lucrători efectivi sunt destul de bățoși, foarte conștienți de
importanța muncii și poziției lor. Unul dintre ei ia toate pașapoartele, le studiază, ia banii pe
taxa de viză și apoi trece de ceilalți vameși, înmânându -i celui de -al doilea inspector
pașapoartele, pentru a le viza. Cel de -al doilea ștampilează, apoi cheamă toți posesorii
pașapoartelor. Deodată. Fiecare îți alege pașaportul, apoi suntem conduși spre o poartă, unde
un personaj cu mulți epoleți ne studiază individual. E foarte încruntat, și vizează fiecare
pașaport, cu greutatea cu care ar muta un bloc de piatră. În final, trecem de vamă, iar
atmosfera devine, brusc, mult mai destinsă. Oamenii fără epoleți râd cu toată fața, deș i remarc
o anumită melancolie în ochii lor. Toți sunt extraordinar de zâmbitori și dornici să ajute. E o
altă lume. Domnul Phao, șoferul care se ocupă de transferul nostru, e un om de vârstă
mijlocie. Vorbește o engleză aproximativă (în săptămânile ce au u rmat, mi -am dat seama că
asta a fost una dintre cele mai „fericite” variante de engleză din Cambodgia). Ne spune că așa
e aici, că singurii cu adevărați norocoși sunt cei ce lucrează în aparatul de stat. Ei au bani și
slujbe sigure. O realitate pe care noi , românii, o cunoaștem prea bine. Apoi, șoferul nostru
coboară vocea și ne povestește că, de fapt, Cambodgia e condusă de Vietnam, prin partidul la
putere de douăzeci de ani. E Partidul Muncitoresc din Cambodgia, o ramură „umanizată” a
khmerilor roșii, cu cadre școlite și susținute de Vietnam, vecinul comunist din est și, pare -se,
adevăratul stăpân politic al țării. Oficial, Cambodgia e o monarhie constituțională, cu
pluripartitism. De facto, e țara pe care o visează o grămadă de politicieni, inclusiv român i: un
partid unic, consens total, presă controlată, populație ignorantă, corupție generalizată. Am
avut ocazia să văd urmările îngrozitorului autocid cambodgian, iar asta e una din ele. Dar
despre asta voi povesti mai târziu. Pentru că am multe, multe de p ovestit.
ANGKOR
În Siem Reap am venit ca să văd cel mai mare complex de temple din lume. E vorba de două
complexe, de fapt, Angkor Wat și Angkor Thom. Pentru cei puțini care cunosc povestea
acestor extraordinare orașe, pot spune că realitatea bate tot ce a m citit și văzut vreodată, la

televizor și pe internet. Pentru neinițiați, e locul acela unde s -a filmat Tomb Rider. Nu o să pot
vreodată să spun în cuvinte ce înseamnă să vezi răsăritul la Angkor Wat. E peste putința mea,
poate ar trebui un pictor de geni u, care să imortalizeze razele portocalii și roșii care apar în
spatele templului de la Angkor Wat, și îți străbat sufletul. E un spectacol măreț, mai ales privit
din fața maiestuosului râu artificial care înconjoară orașul.
Angkor Wat a fost construit la începutul secolului al XII -lea pentru un rege local și reprezintă
un model de arhitectură khmeră de cel mai înalt nivel. Este cel mai bine păstrat loc arheologic
din Cambodgia, de la înființarea sa acesta este cel mai important centru religios, prima dată
hindus, dedicat zeului Vishnu, iar apoi budist. Este cel mai mare complex monumental
religios din lumea actuală. El a devenit un simbol al Cambodgiei, care apare pe steagul său
național, și este prima atracție a țării pentru vizitatori. Angkor Wat combină două planuri de
bază ale arhitecturii templului khmer: muntele templului și mai târziu templul, bazat pe
arhitectura specifică din Sudul Indiei hinduse, cu caracteristici Jagati. De asemenea acest
templu a fost construit să reprezinte Muntele Meru, lăcașul zeităților hinduse. În secolul al 13 –
lea, Angkor Wat a trecut treptat de la hinduși la budismul Theravada, care continuă și în
prezent. Angkor Wat este neobișnuit printre templele Angkor prin faptul că, deși a fost
oarecum neglijat după secolul 16, nu a f ost niciodată complet abandonat, conservarea acestuia
fiind posibilă în mare parte datorită șanțului artificial care îl apără de invadatoarea junglă.
Unul dintre primii vizitatori ai templului a fost Antonio da Magdalena, un călugăr portughez
care a vizita t templul în 1586 și a spus că ”este extraordinară construcția, astfel încât nu este
posibil să o descrie cu un desen, în special deoarece arată diferit de toate celelalte clădiri. Ea
are turnuri și decoruri și de asemenea toate rafinamentele care le poate concepe geniul uman”.
Cu toate acestea, templul a fost popularizat în Occident numai la mijlocul secolului al 19 -lea.
Exploratorul francez Mouhot a spus: „Unul dintre aceste temple -un rival pentru templul lui
Solomon. Acest templu este mai măreț decât ori ce altul din Grecia sau Roma și prezintă un
contrast trist la starea de barbarism la care este supusă națiunea khmeră”. Într -adevăr, locul e
unic, și genial, iar impresia pe care o lasă este remarcabilă. Din punct de vedere arhitectural,
este locul care m -a impresionat cel mai mult. Și nimic nu mă putea pregăti pentru Angkor
Thom.
Pentru că Angkor Thom este imens, e un sit împrăștiat pe zeci de kilometri pătrați.
Conform Wikipedia, „În jurul anului 400 d.Hr, khmerii au creat pe actualul teritoriu al
Cambodgiei un stat numit Chen -la, stat influențat de cultra indiană, care a atins apogeul în
jurul anului 700 sub conducerea Rajahului (regelui) Jayavarman I. Anterior hinduși, khmerii
au adoptat î n această perioadă budismul mahayana, prin intermediul relațiilor comerciale cu
Vietnamul și cu Imperiul Tang din China. Chen -la a intrat în declin și după o scurtă ocupație
de către javanezi, în 802 a fost creat un nou stat khmer, mult mai mare, condus de către
Rajahul Jayavaram al II -lea, care s -a autoproclamat devarajah (rege -zeu), fiind
întemeietorul Imperiului Khmer. A stabilit capitala imperiului la Angkor Thom (marele oraș),
un oraș care se numea inițial Yasodharapura și care a fost construit înainte de anul 900.
Armatele khmere, care erau formate din mii de războinici, care de luptă trase de bivoli și mai
ales elefanți de război, au purtat multe bătăli și au extins imperiul în noi teritori. Așa se face
că la apogeul său din timpul Devarajahului Suray avaram al II -lea, Imperiul Khmer
cuprindea Cambodgia, Thailanda, Laos și Champa (sudul Vietnamului). Deși s -au descoperit
zeci de temple, dintre care Bayon și Jotun sunt absolut colosale, săpăturile continuă, iar
jungla ține captive multe alte comori.”
Fizic, nu ai cum să străbați întregul sit într -o zi. Așa că alegi să le vezi pe cele mai mari. Una
dintre problemele cu care se confruntă cei ce administrează imensul sit este furtul de artefacte,

deoarece piața neagră de antichități cambodgiene este extrem d e dezvoltată, iar colecționari
dispuși să plătească bani buni pentru “amintiri” din temple se găsesc cu duiumul.