CAPITOLUL 1 . ASPECTE TEORETICE ȘI M ETODOLOGIC E [611569]

1
CAPITOLUL 1 . ASPECTE TEORETICE ȘI M ETODOLOGIC E
Turismul este astăzi c onsiderat de specialiștii în d omeniu ca unul din c ele mai
dinamice sectoare economice, cu o evoluție mereu oscilantă, fiind d efinit c a fiind industri a
cea mai profitabilă a sfârșitului d e secol XX. D acă tendinț a actuală se menține, turismul v a
deveni prim a industri e exportatoare și își v a menține poziția de primă industri e
generatoare de locuri d e muncă din lum e. Peste 170 d e state sunt activ implic ate în
dezvoltarea acestei industrii. P onderea în continuă amplific are a turismului în economia
mondială este un fapt inc ontestabil. R elevant în acest sens este faptul că, în c omerțul
internațional, turismul ocupă a doua poziție după p etrol, înr egistrând un ritm d e creștere
superior mediei mondiale.

1.1.T URISMUL – UN F ENOMEN SOCIO-ECONOMIC C OMPL EX
Turismul c a fenomen economico-social are implic ații pozitive asupra economiei
țărilor, ceea ce justifică int eresul guv ernelor pentru d ezvoltarea acestuia.
Desfășur area călăt oriei turistic e presupun e o cerere și, respectiv, un c onsum d e
bunuri și s ervicii sp ecifice, ceea ce antrenează o creștere în sf era producți ei acestora.
Totodată, c ererea turistică d etermină o adaptare a ofertei, care se materializează, într e
altele, în d ezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui s ector și, indir ect, în stimul area
producți ei ramuril or particip ante la construir ea și echiparea spațiilor de cazare și
alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, r ealizarea de mijloace de transport, d e
instalații pentru agrement.
Conform datelor Organizației Mondiale a Turismului , în prezent, în turismul int ern
sunt antrenate anual circ a 4 mld. d e persoane, iar în turismul int ernațional 1035 mil. d e
persoane (148 d e persoane la 1000 d e locuitori), după cum s e poate observa din Tabelul
1.1., de mai jos (Nedelcu, 2015):
Tabel 1.1. Dinamica fluxuril or turistic e pe marile zone geografice (1995 -2020 )

Nr.
crt.
Continentul /
Zona geografică Număr turiști (mili oane)
1995
(%)
2020
(%) Rata anuală
de creștere
(1995 -2020)
%
1995
2010
2012
2020
TOTAL 565 1006 1035 1561 100 100 4,1
1 Europa 336 527 534 717 59,8 45,9 3,1
2 America 110 190 163 282 19,3 18,1 3,8
3 Asia de Est-Pacific 81 195 219 397 14,4 25,4 6,5
4 Africa 20 47 53 77 3,6 5,0 5,5
5 Orientul Mijl ociu 14 36 52 69 2,2 4,4 6,7
6 Asia de Sud 4 11 14 19 0,7 1,2 6,2
Sursa: World T ourism Organization (UNWT O), 2013.

2
Turismul c ontribui e semnific ativ la realizarea venitului anual al unor țări, fiind un a
dintr e cele mai imp ortante ramuri economice pentru un ele state, precum Sp ania, Franța,
Italia, Turci a, Tunisi a, Egipt, M alta, Iordania etc.
Încasările obținut e din activit atea turisti că au cun oscut p e plan mondial o creștere
continuă d e la 2,1 mld. US$ în anul 1950, l a 18 mld. US$ în anul 1970, 375 mld. US$ în
1996, 680 mld. US$ în anul 2005, ajungând l a 930 mld. US$ în 20 10 și l a 1042 mld. US$
în 2011, așa cum se observă și din T abelul 1.2.
Organizația Mondială a Turismului a raportat pentru anul 2014 înc asări d e circa
1400 mld. US$, i ar pentru 2020 cifr ele estimate ajung l a 2000 mld. US$. (Nedelcu, 2015)
Tabelul 1.2. Dinamica încasărilor în turismul int ernațional mondial (1980 -2012 )
Nr. crt. Anul Încasări (mld. US$) Creștere față de
1970
1 1970 18,1 –
2 1980 103,1 5,69 ori
3 1985 117,6 6,49 ori
4 1990 266,2 14,70 ori
5 1995 401,0 22,15 ori
6 2000 475,8 26,28 ori
7 2005 680,0 37,56 ori
8 2010 927,0 51,21 ori
9 2013 1075,0 64,03 ori
Sursa: UNWT O – Tourism Highlights, Ediția 2014, M adrid.

În pr ezent, țăril e membre ale Uniunii Europene realizează peste 40% din v olumul
total al încasărilor din turism, c ontinuând să rămână primul „f ocar turistic” al lumii.
Deși reprezintă un a dintr e cele mai imp ortante ramuri economice și creează anual
prin din amica ei mili oane de locuri d e muncă, turismul nu p oate fi acceptat ca o industri e,
întrucât acesta nu pr oduce bunuri m ateriale rezultate din pr elucrarea tehnologică a
materiilor prim e. (Nedelcu, 2015)
Apărut și evoluat în dir ectă legătură cu pr ocesul g eneral de dezvoltare a societății,
turismul r eflectă schimbăril e din int eriorul acesteia, iar prin v alorificarea superioară a
resurselor turistic e (naturale și antropice), ponderea în PIB, aportul v alutar și echilibr area
balanței de plăți v alutare, stimul area producți ei în alte domenii economice, ocuparea forței
de muncă și efectul d e multiplic are a locurilor de muncă și nu num ai, acesta devine o
activit ate prioritară de interes major pentru t ot mai mult e țări ale lumii.
Privit c a o activit ate complexă și eterogenă, turismul înglobează c omponente
variate și ca atare se pretează la un studiu int erdisciplin ar. Acesta necesită o largă
cooperare între mai mult e disciplin e (de la cele economice, sociale și ale naturii până l a

3
cele tehnice și inf ormatice), fiecare reflectând aspectele specifice domeniului l or de
cercetare. Fenomenul turistic s e impun e a fi privit c a un într eg, un sist em complex,
funcți onal într -un ansamblu t eritorial. (Nedelcu, 2015)
Implic ațiile turismului asupra celorlalte ramuri și s ectoare de activit ate ale unei
economii n aționale sunt cun oscute în lit eratura de specialitate sub d enumir ea de efect
multiplic ator. Acest concept a fost formul at de renumitul economist englez John M aynard
Keynes, stipulând f aptul că o cheltuială iniți ală făcută d e un turist s e transformă succ esiv în
venituri p entru alte domenii ale economiei (construcții, agricultură ).
La nivel macroeconomic efectele turismului p ot fi grup ate în trei direcții:
I. Impactul economic al turismului. Turismul este creator și utiliz ator de venit
national – din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin f actorilor
generatori dir ecți din industri a turistică, c a venituri (sub f ormă d e costuri și b eneficii), o
altă parte intră în bug etul st atului sub f orma impozitelor și t axelor, iar a treia parte este
transmisă div erselor ramuri ale economiei pentru pr estări anterioare.
Turismul este stimul ator al investițiil or:
 investițiil e specifice societății industri alizate care determină d ezvoltarea nu num ai a
activității d e producți e, dar și a celor de prestare de servicii, d eci și a turismului;
 investițiil e specifice turismului care atrag după sin e eforturi inv estiționale atât în
domeniul s ectorului t erțiar cât și al societății, în g eneral.
Odată ce un obiectiv turistic este dat în f olosință, el exercită o influență p ozitivă
asupra zonei und e a fost localizat, prin v enituril e generate de exploatarea obiectivului
respectiv prin turism, prin c onsumul d e bunuri și s ervicii și prin câștiguril e salariale ale
angajaților. La nivel mondial, inv estițiil e în turism st au la originea a 7% din t otalul
eforturil or investiționale.
Fenomenul turistic este un m ijloc de diversific are a structuril or economice,
diversific are ce se realizează în primul râ nd prin cr earea unor activități și chi ar ramuri
specifice turismului (industri a agrementului, agenții d e voiaj, tour-operatorii, tr ansportul p e
cablu) sau dezvoltarea la noi dim ensiuni a celor existente (industri e hotelieră, industri e
alimentară, industr ia mijloacelor de transport).
Studii le elaborate în acest sens au evidențiat că activit atea unor ramuri este
determinată în m are parte de nevoile turismului.
De exemplu, în M area Britanie, 42% din activit atea din h oteluri și r estaurante, 25%
din s erviciile cultur ale și recreative, 23% din tr ansporturi și s erviciil e legate de călăt orie,
3% din c omerțul cu amănuntul sunt g enerate de turism.

4
În Fr anța, und e turismul este mult m ai dezvoltat, proporțiile participării acestuia
sunt m ai mari și, d e asemenea, sunt influențate mai mult e sectoare: 75% în h oteluri și
restaurante, 75% din tr ansporturil e aeriene, 39% p entru v agoanele de dormit și v agoanele
restaurant, 20 % pentru curs ele de taxi, 17% din tr ansporturil e rutiere, 50% î n construcți a
de automobile, 50% din pr oducți a de aparate foto și materiale fotografice, 33% din l ocurile
din teatre.
Turismul r eprezintă, t otodată, o cale de valorificare superioară a tutur or categoriilor
de resurse, și m ai ales, a celor naturale, altele decât c ele tradiționale și/sau a celor de mici
dimensiuni. Elemente cum sunt p eisajele, condițiil e de climă, apele minerale și termale,
monumente de artă, v estigii ist orice, tradidiți a populară, își găs esc prin turism c ea mai
bună v alorificare, sau chi ar singur a, în un ele situații.
Turismul p oate detemina mutații în d ezvoltarea în plan teritorial, fiind c onsiderat o
soluție de atenuare a dezechilibr elor interregionale și o soluție pentru pr osperitatea zonelor
defavorizate, o soluție pentru l ocalitățil e dezindustri alizate.
Turismul asigură o circul ație bănească echilibr ată. Prin ch eltuielile făcut e de turiști
pentru pr ocurarea de bunuri și s ervicii sp ecifice, este redată circul ației o bună p arte din
venituril e acestei populații, c onduc and spr e un echilibru optim, n ecesar într e cererea și
oferta de mărfuri și s ervicii.
II. Impactul asupra ocupării f orței de muncă. Turismul j oacă un r ol imp ortant în
economie și prin f aptul că g enerează noi locuri d e muncă:

Figura 1.1 . Tipuri d e angajare în turism
Sursă – creat de autoare

Astfel turismul c ontribui e la: angajare
directă
•persoanele care lucrează într -o întreprindere turistică, precum hoteluri,
restaurant care reprezintă mai mult de jumătate din industria turistică, și
însumează mai mult de 6 milioane de slujbe.
•în Europa, sectorul “Hoteluri &Restaurante” angajează 3,9% din totalul
forței de muncă
angajare
indirectă
•locuri de muncă produse în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri
alimentare și nealimentare, respectiv industrie, agricultură, piscicultură;
• locuri de muncă în domeniul construcției infrastructurii și capacității
de turism

5

Figur a 1.2 . Contribuții ale turismului
Sursă – creat de autoare

III. Impact asupra comerțului m ondial. Prin sp ecificul său, turismul int ernațional
face parte din structur a comerțului invizibil , formă a schimburil or internaționale, constituit
din ansamblul tr anzacțiilor economice care nu au ca obiect un bun m aterial (comerțul cu
servicii; t elecomunicații, consult ații, tr ansferuri bănești, inv estiții, kn ow-how)
Ca și componentă al comerțului invizibil, c e are ca efect cr eșterea economică,
lărgir ea și div ersific area relațiilor economice, accesibilit atea țărilor la schimbul m ondial de
valori, turismul are următ oarele contribuții asupra schimburil or internaționale:
 creșterea și div ersific area exportului : toate bunuril e și serviciil e consum ate de turist p e
durata deplasării într -o țară poate fi atribuit p entru ț ara vezitată ca un export, iar
cheltuielile pe care le face un turist în străinăt ate constitui e pentru ț ara lui de origine un
import.
 echilibr area balanței comerciale și de plăți: toate încasările și ch eltuielile din turism
care cuprind cheltuielile turiștil or străini în ț ara primit oare (cazare, alimentare,
transport, agrement) și cheltuielile de aceeași natură făcut e de rezidenți în străinăt ate.
Turismul , pe lângă c onsecințele economice, are și o mare semnific ație socio-
umană. Acțiun ea sa se exercită atît asupra turiștil or cît și a asupra populației zonei vizit ate,
fiind r esimțită în d omeniul c onsumului, instruirii și educației, utilizării timpului lib er,
calității m ediului și l egăturil or dintr e națiuni. În g eneral efectele sale sînt p ozitive,
benefice, dar nu su nt exclus e nici evenimente negative.
Astfel, efectele socio-cultur ale sunt:
1) Satisfacerea nevoilor material și spi rituale ale oamenilor, influ ențând p ozitiv
dimensiunil e și structur a consumului. Turismul:
 are un r ol reconfortant, r eparator, contribuind l a refacerea capacității fizic e a
organismului;
 este un mijl oc activ d e educație, de cultură și civiliz ație a oamenilor.
2) Este un imp ortant mijl oc de utiliz are a timpului lib er. Tendinț a de creștere a
dimensiunil or timpului lib er ce caracterizează evoluția contemporană a economiei
mondiale ridică pr obleme legate de organizarea și petrecerea timpului lib er. Structur a
atenuarea
șomajului
creșterea gradului
de instruire și
calificare
este o piață pentru
forța de muncă
necalificată
reprezintă un mijloc
de angajarea
temporară

6
timpului lib er trebuie să asigur e atît satisfacerea nevoilor privind r efacerea capacității
fizice și psihic e a omului, cît și a cerințelor dezvoltării fi ecărui individ în p arte.
3) Exercită influ ență asupra mediului și c omponentelor sale.
4) Pe plan socio-cultur al, dar și p olitic, turismul acționează în dir ecția intensificării
și div ersificării l egăturil or dintr e națiuni.

1.2. STRUCTUR A FENOMENULUI TURISTIC
Princip alele componente ale fenomenului turistic sub r aport economic sunt:
resursele turistic e, resursele de muncă implic ate, infr astructur a turistică, mijl oacele și
echipamentele de producți e, serviciile turistic e, bunuril e destinate consumului turistic și
structuril e organizaționale turistic e. (Minciu, 2000)
Materia primă a turismului este spațiul și, fără a subestima alți factori, condițiil e
geografice dețin un r ol de prim -plan, esențial adesea în atracția unui anumit l oc turistic.
Cadrul n atural, patrimoniul cultur al și ist oric, p otențialul tehnic și economic sunt criteriile
geografice care intervin în localizarea turistică, r evizuirea lor fiind obligatorie în orice
demers geografic. N oțiunea de materie primă turistică s e confundă, c el mai adesea, cu
potențialul turistic, r esursele turistic e sau cu oferta turistică. De fapt, există diferențe între
resursele turistic e potențiale, amenajabile, amenajate și resursele utiliz ate (valorificate), în
funcți e de condițiil e naturale, social-economice, precum și d e posibilitățil e tehnice ale
societății. (Munt ele & Iațu, 2006)
Potențialul turistic al unui t eritoriu reprezintă t otalitatea elementelor naturale sau
antropice care pot constitui obiectul atracției turistic e. Acesta este o sumă a unor condiții
obiective, naturale sau sociale, dar și subi ective, ce țin d e motivații și n ecesități, aflate
într-o continuă din amică . (Sochircă & B ejan, 2011)
Potențialul turistic are un c aracter din amic: p oate căpăt a noi valențe, se poate
extind e, îmb ogăți cu n oi surs e de atracție generate fie de evoluția tehnicii și civiliz ației, fie
de schimbări c e pot int erveni în m ediul n atural sau, dimp otrivă, p oate fi diminu at,
modificat sau chi ar distrus, adesea ca urmare a intervenției factorilor antropici.
Oricât d e bogat ar fi p otențialul turistic, v alorificarea sa depinde, în ultimă inst anță,
de distribuți a spațială a resurselor financiare și a centrelor de putere care dictează ce zone,
regiuni s au centre merită să fi e sprijinit e în valorificarea acestuia. (Munt ele & Iațu, 2006)
Resursele turistic e reprezintă t otalitatea componentelor, proceselor și f enomenelor
naturale și antropice ale unui t eritoriu, c are pot fi v alorificate în turism și c are constitui e

7
premisele dezvoltării acestuia. Aceste resurse presupun existența unor arii cu atracții
turistic e și depind cu pr ecădere de posibilitățil e tehnice ale societății.
Din punct d e vedere geografic, n oțiunea de ofertă turistică face referire la
potențialul turistic amenajat, transformat în pr odus turistic. Acest concept face distincți a
dintr e aspectele turistice legate de cei care deservesc domeniul și c ele care se referă la
consum atorii acestora. (Munt ele & Iațu, 2006)
Din p erspectivă economică, oferta turistică r eprezintă t otalitatea produselor și
serviciil or pus e la dispoziția turiștil or. Din p erspectiva agențiilor de turism, oferta turistică
reprezintă un p achet de servicii c are este propus unui anumit cli ent, d e regulă, l a un pr eț
competitiv. În c oncluzi e, oferta turistică r eprezintă ansamblul elementelor care motivează
deplasarea în sc op turistic: r esursele turistic e naturale și antropice, echipamentele turistic e,
bunuril e și serviciil e destinate consumului turistic, infr astructur a turistică, f orța de muncă
implic ată, condițiil e de comercializare (prețuri, f acilități ).
Pentru a efectua o deplasare în sc op turistic, p ersoanele apelează adesea la
serviciil e unor agenții (tr ansportatori, tur -operatori, lanțuri h oteliere, agenții d e voiaj,
societăți d e alimentație publică și d e animație). Astfel, pentru a răspund e exigențelor
turiștil or, este necesară o infrastructură c omplexă, div ersific ată, alcătuită din instituții
public e și societăți priv ate, care să organizeze în mod eficient piața turistică.
Piața turistică p oate fi definită c a fiind ansamblul tr anzacțiilor (actelor de vânzare-
cumpăr are) al căror obiect îl c onstitui e produsele turistic e, privit e în conexiune cu relațiile
pe care le generează și cu sp ațiul g eografic în care se desfășoară. Pi ața turistică r eprezintă
sfera economică d e interferență a ofertei turistic e, materializată prin pr oducți a turistică, cu
cererea turistică, m aterializată prin c onsumul turistic . (Morariu & W eisz, 2006)
Produsele turistic e oferite pentru c onsumul turiștil or pe parcursul unui s ejur p ot fi
definite ca un ansamblu d e amenajări, im agini și simb oluri supus e unei valorificări
specifice printr -un m arketing c are urmăr ește atât sc opuri m ateriale (rentabilitatea înaltă a
investițiil or), cât și spiritu ale (asigur area unei ambianțe capabile să asigur e turistului
maximum d e confort) (Munt ele & Iațu, 2006)
Materia primă turistică r eprezintă t otalitatea resurselor turistic e naturale și
antropice ce constitui e baza ofertei turistic e potențiale a unui t eritoriu considerat destinație
turistică. Aceasta este constituită din :
 resursele turistic e – elementele de bază ale potențialului turistic ,
 obiectivele turistic e – componente ale patrimoniului n atural sau antropic) și

8
 atracția turistică – latura afectivă a diferitelor elemente ale potențialului turistic,
ceea ce se impun e atenției, latura estetică și c ognitivă).
Aceste aspecte stau la baza dezvoltării turismului, d eter- minând mărim ea,
intensitatea și div ersitatea fluxuril or turistic e. (Morariu & W eisz, 2006)
Amenajarea turistică este un pr oces din amic și c omplex de organizare a spațiului
turistic și d e rentabilizare economică a activității turistic e, luând în c onsiderare relațiile
dintr e mediul ambiant și c omunitățil e umane, precum și f actorii care influențează aceste
relații. (Morariu & W eisz, 2006)
Relieful constitui e suportul esențial în amenajările turistic e, fiind și un element de
bază în cr earea decorului sp ecific fi ecărui sit turistic. Acesta prezintă avantajul că atracțiile
pe care le generează nu n ecesită amenajări c ostisit oare și, de regulă, nu sunt p ericlitate de
frecvența turistică excesivă, acestea fiind d oar admirate, contemplate și nu efectiv
consumm ate (Posea, 2012)
Ameliorarea și div ersific area mijloacelor de transport influențează amenajarea
spațiilor turistic e auxiliare (campinguri, p arcări, gări, aeroporturi, p orturi) acestea trebuind
să-și adapteze structuril e și serviciil e în funcți e de exigențele turistic e.
Stațiunea turistică este o localitate și/sau areal care prezintă un ansamblu d e
elemente de atracție turistică și c are este dotată cu mijl oace de cazare, alimentație și
agrement, pr ecum și cu alte facilități turistic e puse în serviciul turiștil or pentru o anumită
perioadă de timp.
În lit eratura de specialitate, stațiunea turistică este definită c a fiind un sp ațiu
caracterizat de predominanța activitățil or turistic e și de agrement, de caracterul sezonier al
respectivelor activități, d e o capacitate de cazare a populației non-permanente rezultante,
precum și d e prezența unei populații permanente. De asemenea, o stațiune turistică tr ebuie
să dispună d e o resursă turistică (lit oral, munt e, oraș, sat) și să fi e accesibilă (să fi e
deservită d e o rețea de transport ruti er, feroviar, aerian, m aritim). St ațiunea turistică ar
trebui să includă structuri d e cazare (hoteluri, l ocuri d e campare) magazine, restaurante și
facilități turistic e (de exemplu, pârtii d e schi în st ațiunil e de sporturi d e iarnă) (Sochircă &
Bejan, 2011)
Princip alele aspecte care individu alizează o stațiune turistică sunt:
 existența unei infr astructuri g enerale, precum și a uneia specific turistic e;
 dotări, utilități, inst alații, echipamente, facilități;
 servicii și pr oduse specific turistic e;
 ospitalitate;

9
 accesibilit ate;
 calitatea serviciil or;
 posibilit atea practicării un or activități turistic e; amenajări turistic e.
Structuril e turistic e de primir e sunt r eprezentate de orice construcți e sau amenajare
care furniz ează permanent sau sezonier serviciul d e cazare și alte servicii sp ecifice pentru
turiști (s ervirea mesei, agrementul, tr atamentul b alnear, transportul d estinat turiștil or).
Infrastructur a turistică este reprezentată de:
 instalațiile, dotările și echipamentele specifice activității d e agrement (pârtii d e schi,
patinoare, piscin e, plaje amenajate, porturi turistic e);
 transporturil e turistic e (linii d e transport montan pe cablu, tr enulețe, vase de croazieră);
 unitățil e de cazare și alimentație destinate turiștil or;
 rețeaua unitățil or de agrement (p arcuri d e distracție, terenuri d e sport) și
 rețeaua de tratament (centre balneare și balneoclimaterice).

1.3. T RĂSĂTURIL E TURISMULUI C ONTEMPORAN
Turismul, f enomen socio-economic în plină d ezvoltare, are trăsături c aracteristic e
cum ar fi:
1) caracterul de masă al turismului, c a rezultatul al creșterii numărului d e turiști.
2) internaționalizarea turismului, prin cr eștere ponderii turiștil or străini din v olumul
total al turiștil or. Acest fenomen este însotit de mărir ea distanței de călăt orie și a duratei, ca
urmare a acordării un or facilităti d e către diverse state, organizații si instituții n aționale.
3) lărgir ea pieței turistic e, prin apariția unor țări s au regiuni d e destinație turistică
ce practică pr ețuri m ai mici și cu un p otențial turistic m ai putin cun oscut;
4) inversarea fluxuril or turistic e prin intr area în circuitul turistic (d estinație
turistică) a unor țări care înainte erau doar furniz oare de turiști (Turci a);
5) diversific area tipuril or și formelor de turism ( ecoturismul, agroturismul).
6) dezvoltarea turismului p entru recreere, în sp ecial cel de sfârșit d e săptămână
(distanța mică și dur ata scurtă);
7) democratizarea turismului, d emonstrată de particip area unor grupuri s ociale cu
posibilităț i materiale mai reduse ca urmarea a creșterii niv elului d e trai;
8) participarea tutur or categoriilor de vârstă, inclusiv cr eșterea numărului
persoanelor în vârstă ;

10
9) particip area persoanelor cu ocupațiile cele mai variate (inclusiv din m ediul
rural).
Dezvoltarea economiilor individu ale ale statelor lumii, r educerea barierelor
comerciale și concomitent lărgir ea schimburil or economice și cultur ale internaționale,
precum și gl obalizarea economiei mondiale, au creat condiții f avorabile pentru p articip area
unui număr în c ontinuă cr eștere de țări și p ersoane la mișcarea turistică.
În aceste condiții, turismul, fiind c onectat la dinamica socială, evoluează sub
influ ența a numeroși factori, dif eriți c a natură și r ol, cu acțiun e globală sau particul ară
asupra unei forme sau componente a activității turistic e. Acești f actori participă l a
determinarea fenomenului turistic, în pr oporții v ariate, în funcți e de conținutul l or specific,
dar și d e momentul și l ocul imp actului.
În lit eratura de specialitate, analiza factorilor fund amentali ai turismului este, poate,
cea mai cercetată problemă, d ar care până la moment se limit ează la prezentarea influenței
celor mai imp ortanți factori, de regulă, agregați ca:

Figur a 1.3 . Factori de influență ai turismului
Sursă – creat de autoare

Astfel, din amica turismului este determinată, în primul rând, d e creșterea
economică și d e pătrund erea progresului t ehnico-științific în t oate domeniile vieții
economice și sociale, aceasta fiind c ondiția esențială a proprietății, a afirmării c ererii
turistic e și a timpului lib er.
Creșterea economică este rezultatul cumul at al acțiunii un or cauze, fenomene și
tendinț e cu influ ențe directe sau indir ecte asupra turismului. Div ersitatea acțiunii acestor
factori și impun e necesitatea structurării l or pe categorii relativ omogene, care să fi e
caracterizate de un comportament apropiat:
1) După c onținutul s au natura lor:
 economici: venitul p opulației, oferta turistică, pr ețurile și tarifele produselor turistic e;
 tehnici : performanțele mijloacelor de transport, dotările tehnice ale unității h oteliere, de
restaurație, agreement;
 sociali: urbanizarea, timpul lib er, moda;
 demografici: evoluția numărului p opulației, m odificarea duratei medii d e viață,
structur a pe vârstă și ocupații;
creșterea economică
mutațiile demografice
timpul liber etc.

11
 psihologici-educativi și d e civiliz ație: nivelul d e instruir e, cultură, d orința de a
cunoaște, temperamentul, c aracterul individului;
 naturali: așezarea geografică, căil e de comunic ații, relief, climă ;
 organizatorici și p olitici: formalități l a frontieră, regimul viz elor, facilități în turismul
organizațiilor, conflict e sociale, etnice, religioase, etc.
2) După dur ata acțiunii lor în timp:
 factori cu acțiun e permanentă (d e durată): creșterea dimensiunil or timpului lib er,
modificarea venituril or, mișc area demografică;
 factori sezonieri (acțiun e ciclică) : succesiunea anotimpuril or, structur a anului d e
învățămînt, activit atea în agricultură;
 factori conjunctur ali (accidentali): crizele economice sau politice, confruntări armate,
catastrofele naturale, condiții m eteorologice.
3) După imp ortanța lor în d eterminarea fenomenului turistic:
 factori prim ari: oferta, venituril e populației, pr ețurile, timpul lib er, mișc area
demografică;
 factori secund ari: climatul int ernațional, formalități d e viză s au frontieră, c ondiții d e
organizare a activității etc.
4) După dir ecția de acțiun e:
 factori exogeni: se înscriu elemente de ordin m ai general, aflate în afara sferei
turismului, și c are stimul ează gl obal dezvoltarea lui, c a: evoluția demografică, cr eșterea
venituril or, urb anizarea, ș.a.
 factori endogeni: se referă la modificăril e din c onținutul activității d e turism, c a:
lansarea de noi produse, div ersific area gamei serviciil or oferite, niv elul t arifelor,
facilități d e preț, pregătirea personalului.
5) În raport cu orientarea influ enței lor asupra elementelor centrale ale pieței:
 factori ai cererii turistic e: venituri, urb anizare, timp lib er;
 factori ai ofertei turistic e: diversitatea și calitatea serviciil or, costul;
 factori ai confruntării c erere-ofertă: calitatea infrastructurii, circul ația monetară,
sistemul l egislativ, etc.
Clasificarea de mai sus arată numărul m are al variabilelor fenomenului turistic,
diversitatea sensuril or de acțiun e asupra acestuia, precum și dificult atea separării și
măsurării fi ecărui a. Cu t oate acestea, există, c el puțin p entru c ei mai imp ortanți factori o
metodologie bine determin ată, de măsur are a intensității și efectului acțiunii l or.

12
Venituril e populației constitui e, în opinia mai mult or autori, princip ala condiție
pentru m anifestarea cererii turistic e deoarece creșterea venituril or individu ale, rezultat al
creșterii economice și al PIB -ului, influ ențează nemijlocit structur a consumului în s ensul
majorării p onderii pentru turism.
În ceea ce privește modul d e acțiun e al creșterii venitului, tr ebuie pornit d e la
premisa că venituril e populației au ca destinație în primul rînd s atisfacerea unor nevoi
vitale, care are niște dimensiuni r elativ constante, în al doilea rând, v enituril e sunt orientate
spre satisfacerea unor cerințe ce asigură un anumit gr ad de confort și, în ultimă inst anță,
pentru obținerea unor bunuri și s ervicii l egate de timpul lib er. Pe măsură c e venitul
disponibil t otal crește, venitul disp onibil p entru c onsumul obligatoriu sc ade, ceea ce
determină c a venitul disp onibil p entru c onsumul lib er să crească.
În conformitate cu aceste legități, cheltuielile pentru turism, făcând p arte din
categoria consum lib er, se află în c orelație directă cu evoluția venituril or, astfel încât
venitul disp onibil t otal crește rezultă o creștere mai mare sau cel puțin egală a cheltuielilor
turistic e.