RISCU RI ȘI AMENINȚĂRI LA AD RESA SE CURITĂȚII. IDENTIFICA REA, [611524]

RISCU RI ȘI AMENINȚĂRI LA AD RESA SE CURITĂȚII. IDENTIFICA REA,
ELABORAREA ȘI EVALUAREA SOLUȚIILOR DE REZOLVARE
NON CONF LICTUALĂ A DIFER ENDELOR INT ERETNI CE

CUP RINS

A. STRUCTU RAREA RI SCURILOR ȘI AMENINȚĂRILOR LA AD RESA SECURITĂȚII
NAȚIONAL E……………………………………………………………………………. 2
A1. Criterii (grile) de evaluare………………………………………………… 2
A2. Natura riscurilor…………………………………………………………… 2
A2.1. În func ție de domeniile de activit ate……………………………….. 3
A2.2. În func ție de entit ăți comunit are și religii………………………….. 6
A2.3. În func ție de aria geografic ă și spațială…………………………… 7
A2.4. În func ție de volum…………………………………………………… 7
A2.5. În func ție de import anță…………………………………………….. 8
A2.6. În func ție de gradul de probabilit ate……………………………….. 8
A3. Mari entit ăți civilizaționale și principalele riscuri care pot fi asociate
acestora și care le pot afect a securit atea…………………………….…………. 8
B. RISCURI ȘI AMENIN ȚĂRI (SFIDĂRI, PROVOC ĂRI, TENSIUNI ETC.) CE REZULT Ă DIN
CONFRU NTĂRILE (DIFER ENDELE) ETNICE……………………………………………. 9
B1. Fenomenul etnic. Manifest area lui la sc ară mondial ă……………….. 12
B2. Fenomenul etnic în Europ a și în Zona balcanic ă……………………. 20
B3. Fizionomia diferendului etnic …………………………………………… 25
B4. Configura ția diferendelor etnice……… ……………………………….. 28
C. CUM SE MANIF ESTĂ ȘI CUM VA EVOLUA FEN OMENUL DIF ERENDELOR ETNIC E ÎN
ROMÂNIA ……………………………………………………………………………. 30
C1. Etniile din Român ia și problemele lor…………………………………. 30
C2. Puncte forte ale fenomenului confrunt ărilor etnice…………………… 47
C3. Puncte vulnerabile………………………………………………………. 48
C4 Soluții posibile……………………………………………………………. 49
CONCLUZII ………………………………………………………………………. 51
NOTE…………………………………………………………………………….. 55
BIBLIOGRAF IE
ANEXE

1

„Nu exist ă reguli pentru aprec ierea riscului, a șa cum nu exist ă nici pentru
alegerea unei solu ții bune; aprecierea riscului este o chestiune de inteligen ță,
dar și de cunoa ștere și de experien ță.“1 De aceea, identificarea riscurilor2 și
amenințărilor3, ca și a provoc ărilor4, sfidărilor5 și tensiunilor6, rămâne o
chestiune c u un grad î nalt de subiectivitate, acest proces situându-se undev a,
la granița dintre obiectiv și subiec tiv, ca o construc ție dinamic ă și flexibilă între
acești doi poli importan ți ai cunoa șterii.
Actualul s tudiu își propune s ă contureze, pe c ât este posibil,
dimensiunea obiectiv ă a acestei construc ții, cu scopul d e a facilita procesul d e
analiză și de luare a deciziilor.

A. STRUCTURAREA RISCURI LOR ȘI AMENIN ȚĂRILOR
LA ADRESA SECURIT ĂȚII

A1. Criterii (grile) de evaluare

Deși este extrem de dific ilă, evaluarea riscurilor, amenin țărilor,
provocărilor, sfidărilor și tensiunilor, în m ăsura în care acestea sunt
identificate7, este absolut necesar ă.
O primă grilă ar putea fi constituit ă din identificarea param etrilor de
impact și constă dintr -o diagram ă a efectelor previzibile (în plan economic-
financiar, politic, soc ial, demografic, cultural și militar) privind securitatea
națională (economic ă, socio-cultural ă și militară) – Anexa nr. 1.
O altă grilă poate fi alc ătuită din identificarea și evaluarea parametrilor
de proximitate și cuprinde un s istem de analiz ă și evaluare a riscurilor în
funcție de timp (diagram ă de timp) – Anexa nr. 1.
Cea de a treia gril ă se cons tituie într-o modalitate de evaluare a
param etrilor de asumare (provocare) și, în conse cință, a riscurilor de
asumare, mai exact, a riscurilor reac ției – Anexa nr. 1.
Nu ne propunem s ă elaborăm un model matemati c de evaluare a
riscurilor, întrucât acest lucru nu este foarte util. Riscurile – ca p ericole
conștientiz ate și pos ibil a fi asum ate – au determina ții comple xe și o dinamic ă
foarte mare, în care factorul subiectiv joac ă un rol important. De aic i și
dificultatea unei a nalize cantitativ e și calitative bazat ă pe modele matematice.
„Cei care pretind s ă încredin țeze unui model matem atic, oricât de elaborat ar
fi el, aprecierea riscului și inte ligenței artificiale, sarcina elabor ării deciziei
pornind de la date exc lusiv obiect ive, cred c ă se pot proteja î mpotriva erorilor
datorate subiectivis mului; dar nu vor ajunge niciodat ă la o corect ă apreciere a
riscului de vreme ce subiectivul face parte integrant ă din acesta.“ 8
Și subiectiv ul poate fi totu și analiz at.

A2. Natura riscurilor

Natura riscurilor care afecteaz ă securitatea na țională poate fi identificat ă
în funcție de: domenii de activitate, entit ăți comunitare și religioase; arie
geografic ă, timp, volu m, impor tanță (interes, gravitate), probabilitate.
2

A2.1. În func ție de d omeniile d e activitat e:

A2.1.1. Economice
Interne
– Subminarea unor ramuri ale economiei na ționale;
– Proliferarea ec onom iei subterane;
– Prejudicierea unor sectoare de importan ță strategi că (industria de
apărare);
– Nesiguran ța propriet ății;
– Devaloriz area monedei na ționale;
– Slăbirea sistemului bancar;
– Creșterea datoriei publice;
– Neîncrederea popula ției în sistemul banc ar;
– Politici ec onomice nerealiste și neadecvate împrejur ărilor, exige nțelor
momentului și specific ului românesc.
Externe
– Blocarea creditelor externe;
– Blocarea accesului la sursel e de mat erii prime deficitare pentru
economia na țională;
– Blocarea accesului la tehnologii moderne;
– Diminuarea pie țelor de desfacere;
– Globalizar ea econom ică pe un fond na țional incap abil de adaptare;
– Regionalizarea tenden țioasă;
– Neintegrarea economic ă în Uniunea European ă;
– Contrabanda, traficul ilegal de m ărfuri.

Care sunt sursele acestor riscuri?
Sursa principal ă a acestor riscuri o reprezint ă lipsa unei s trategii
economice na ționale pe termen lung, pe t ermen mediu și pe t ermen scurt,
conjugat ă cu instabilit ăți politice, so ciale și împrejur ări economice
nefavorabile, atât interne, cât și externe, și incapac itatea sistemului financ iar
bancar de a se adapta rapid cerin țelor economice, îndeosebi cerin țelor pieței.
Aceste împrejur ări sunt folosite de anumite for țe economice c are se
adapteaz ă rapid sit uațiilor confuze, profit ând de ele pentru a înl ătura
concuren ța și a câștiga noi piețe. Pot fi îns ă folosite și de cei care urm ăresc
destabilizar ea țării sau a zonei și realiz area unor obiectiv e mult mai mari decât
simplul prof it economic.
Astfel de s urse de ris c afecteaz ă grav secur itatea economic ă a statului și
influențează în mare m ăsură și celelalte s urse de ris c din domeniul politic,
social, cult ural, informa țional și militar.
Cum se manifest ă ele?
Sursele de risc sunt greu sesiz abile. Manifestarea lor este ascuns ă și,
adesea, periculoas ă. Și chiar dacă identificarea lor nu ar pune probleme
deosebite, manifestarea lor îmbrac ă toată gama de ac țiuni, de la cele direct e
la cele cu efect întârziat. Spre exemplu, privatizarea trebuie s ă aibă efecte
pozitive în dinamizar ea economiei și prevenirea ris curilor majore de natur ă
economic ă. În realitate, modul cu m s-a efectuat, în loc s ă ducă la creșteri
economice, a dus la situa ții confuze, la fraude și distrugeri care au afectat
grav situa ția economic ă a țării.

3

A2.1.2. Politice
Interne
– Instabilitate politic ă;
– Proliferarea extremismului;
– Criza de autorit ate a institu țiilor puterii;
– Lipsa, insuficien ța sau neaplicarea corect ă a legis lației democratice;
– Politici de secesiune teritorial ă;
– Nedefinir ea clară a interesului na țional;
– Proliferarea intereselor de grup.
Externe
– Tendințe revizionist e, revendic ări teritoriale din partea unor for țe
(guverne, grup ări politice, grupuri de interes etc.) din zona noastr ă de interes
strategic;
– Presiuni externe în problema minorit ăților;
– Reinstalar ea sferelor de influen ță;
– Deteriorarea imaginii României;
– Regrup ări geopolitice, altele decât cele impuse de integrarea
european ă.
Care sunt sursele acestor riscuri?
Sursele pr incipale ale acestor riscuri sunt interesele contr adictorii,
subiectiv ismul, lupta pentru putere și lips a unei moralit ăți în viața politică.
Astfel de s urse nu sunt specific e doar României. Ele se manifest ă în toată
lumea, cam în aceia și parametri. Situa ția co mplexă a trecerii de la o economie
centralizat ă la o economie de pia ță, de la un regim politic autoritar la unul
democratic este un factor favorizant al prolifer ării acestor surse.
Cum se manifest ă ele?
Ele s e manifest ă prin tot felul de ac țiuni c omplicate, ascunse, v iclene.
Oricât de deschis ă și de ascu țită ar fi lu pta politic ă, ea nu reu șește să
dezvăluie dedesubtur ile confrunt ării. Riscul politic este totdeauna imens ,
atunci când luptele politice nu au limite și nici vreo moral ă. Ele au distrus
Roma, au falimentat democra ția greceas că, au dus la c ăderea unor mari
imperii; tot ele au dus și la sfârtecarea teritorial ă a României în preajma celui
de al doilea r ăzboi mondial și, în prezent, au întârziat cu mul ți ani redresarea
țării.
A2.1.3. Inf ormaționale
Interne
– Lipsa de informa ții;
– Dezinformarea;
– Intox icarea informa țională;
– Manipularea informa țională;
– Managementul defectuos al sistemelor de comunicar e.
Externe
– Lipsa de informa ții;
– Dezinformarea;
– Intox icarea informa țională;
– Manipularea informa țională;
– Managementul defectuos al sistemelor de comunicar e.
Care sunt riscurile speciale ce rezult ă din trecerea de la societ ățile
industriale la cele de tip informa țional?
– Diminuarea unit ății economice a statului;
4

– Scăderea produc ției și creșterea dependen ței și interdependen ței
economice, de unde și haosul produc ției, concomitent cu constituirea și
reconstituirea centrilor de put ere sau superputere economic ă ;
– Proliferarea perturba țiilor și chiar a agresiunilor din s istemel e
informaționale;
– Constituirea unor puternice centre interna ționale de influen țare
informațională;
– Intoxicarea, dezinformarea, individualismul;
– Pierderea controlului na țional asupra informa ției.

A2.1.4. Sociale
Interne
– Degradarea condi ției socio-profesionale a cet ățenilor;
– Șomajul;
– Exodu l de intelige nță;
– Degradarea st ării de sănătate;
– Migrația internă;
– Perturba țiile demografice (îmb ătrânirea popula ției, scăderea ratei
natalității și creșterea celei a mortalit ății, scăderea ratei popula ției active etc.);
– Sărăcirea (procentul din popula ție ce trăiește sub pragul de s ărăcie);
– Nesiguran ța socială.
Externe
– Emigrația românilor în vest;
– Destabiliz area demografic ă a regiunii balc anice;
– Globalizar ea sărăciei (multiplicar ea polilor de s ărăcie);
– Folosirea teritoriului na țional pentru refugier ea unor mari grupuri
etnice venit e în mod ilegal din zonele de conflict.

A2.1.5. Culturale
Interne
– Decăderea sistemului educa ției naționale;
– Deprecierea valorilor na ționale;
– Scumpirea actului de cultur ă;
– Multiculturalismul agresiv;
– Anticultura;
– Etnocentrismul;
– Xenofobiia.
Externe
– Presiuni culturale (filme, c ărți, cântece etc.);
– Substituirea valorilor cu nonvalori;
– Globalizar ea culturii;
– Proliferarea subcul turii, nonculturii și anticulturii;
– Iredentismul;
– Multiculturalismul.

A2.1.6. Ecologice
Interne
– Deteriorarea constant ă a calității mediului;
– Catastrofe naturale;
– Accidente ecologic e.
5

Externe
– Depozitarea unor de șeuri tox ice pe teritoriu l României;
– Calamități naturale în zona noastr ă de interes sau în țările vecine;
– Accidente ecologic e în zona noastr ă de interes.

A2.1.7. Tehnologice
Interne
– Degradarea (învechirea)pat rimoniului tehnologic;
– Incapacitatea de a produce tehnologie modern ă;
– Incapacitatea de a importa tehnologie modern ă.
Externe
– Blocarea (limitarea) acce sului la tehnologia modern ă;
– Creșterea prețurilor tehnologiilor moderne;
– Incapacitatea sau im posibilitatea particip ării la realizarea (în coope-
rare cu statele dezvoltate) a tehnologiilor înalte.

A2.1.8. Militare
Interne
– Crearea imaginii inu tilității armatei și inducerea ideii c ă nu mai este
nevoie de o astfel de institu ție;
– Proliferarea amenin țărilor teroriste și diversioniste;
– Posibila apari ție a unor tendin țe secesioniste prin violen ță;
– Sabotaje la obiecti ve militare de importan ță strategic ă;
– Scăderea capacit ății de luptă a forțelor armate sub o anumit ă limită;
– Deteriorarea rela țiilor între structurile de for ță ale statului;
– Carențe în preg ătirea teritoriului, economiei și populației pentru
apărare;
– Deteriorarea industriei de ap ărare;
– Lipsa (ins uficiența) unei legisla ții moderne și clare în domeniul s ecuri-
tății naționale;
– Eșuarea reformei sistemului militar.
Externe
– Pericolul potențial al unei agresiuni militare directe;
– Existența unor conflicte deschis e sau latente în vecin ătatea teritoriului
național;
– Proliferarea armamentului neconven țional;
– Pericolul nuclear;
– Pericolul folosirii altor arme de di strugere în mas ă;
– Proliferarea sistemelor de arme și a strategiilor r ăzboiului non-cont act;
– Proliferarea armamentului cosmic și a structurilor militare cosmice;
– Accentuarea decalajelor de poten țial militar;
– Blocarea accesulu i la tehnolog ii militare moderne;
– Neintegrarea în NATO;
– Neintegrarea în structurile de securitate europene;
– Apariția unor posibile alian țe strategice opuse NATO.

A2.2. În func ție de entit ăți comunitare și religii:
A2.2.1. Etnice (vor fi analiz ate în partea a 2-a și a 3-a studiului)
Interne
6

– Recrudes cența presiunilor ident itare ale u nora dintre etnii, îndeosebi
a celei mag hiare;
– Acțiuni de autonomiz are a diferitelor zone pe criterii etnice (Covasna,
Harghita);
– Crearea unui suport economic, cultural, informa țional și internațional
pentru o eventual ă escaladare a diferendelor în vederea ob ținerii unui arbitraj
internațional de tipul c elui de la Viena din 1940.
Externe
– Presiuni exercitate de anumite grupuri, în numele unor organis me și
comunități, pentru federalizarea țării sau pentru acor darea unor autonomii
teritoriale etnice maghiare;
– Presiuni exercitate de Unga ria îndeosebi privind crearea unor
privilegii pentru etnia maghiar ă.

A2.2.2. Religioase
Interne
Marea majoritate a popula ției din România este de religie ortodox ă.
Practic, nu exist ă riscuri interne important e în acest domeniu. Exist ă însă
unele ac țiuni îndreptate împotriva unor fe țe biserice ști, probabil și cu scopul
de a s lăbi încrederea popula ției în biser ică. Acest lucru nu se întâmpl ă,
deoarece românii ses izează cu ușurință adevărul și nu pot fi indu și în eroare.
Credința lor este statornic ă și nu poate fi influen țată prin st rategiile de
imagine.
Există, totuși, și aici unele tensiuni:
– Discuții între biserici (catolic i, greco-catolici, ortodoc și etc.) pe teme de
patrimoniu;
– Combaterea unora dintre sectele religioas e și preven irea e xtremismului
religios.

A2.3. În func ție de t imp:
– Prezente (asumate d eja);
– Viitoare:
– Imediate;
– Apropiate;
– Pe termen mediu;
– Pe termen lung.
– Permanente.

A2.4. În func ție de ar ia geografic ă și spațială:
– Externe:
– Globale;
– Zonale.
– Inte rne;
– Cosmice.

A2.5. În func ție de volum:
– Mici;
– Mari;
– Foarte mari.

7

A2.6. În func ție de importan ță (de interese, de gravitate):
– Vitale;
– Foarte importante;
– Importante. (Anexa nr. 2)

A2.7. În func ție de pr obabilitate :
– Sigure (asumate);
– Previzibile (poten țiale, probabile);
– Imprevizibile.

După François Caron, elementul esen țial al ana lizei riscurilor ține de
ceea ce s e numește de obicei „tendin țe grele“, adic ă de ac ele element e
invariante sau pu țin variabile în timp și care sunt susceptibile de a fi totdeauna
prezente în panorama politic ă și strategic ă la termenul scadent 9.
De asemenea, în analiza unui risc, no țiunea de gravitate este mai
important ă decât cea de probab ilitate. Importan ța unui risc nu se apreciaz ă
numai în func ție de efectele sale instantanee sau de cele care pot fi previzibile
la un moment dat. Trebuie s ă se țină seama c ă un f apt aparent m ărunt, d e
îndată ce începe s ă se derulez e, poate dobândi o anumit ă primejdie prin
cumularea altor fapte, precum și prin extens ia propriilor sale efecte.
Nu se poat e elabora o politic ă eficientă de reducere a vulnerabilit ăților
dacă nu s e ține seama de anumite riscuri, pentru simplul motiv c ă nu s e
cunosc – ele sau efectele lor; trebuie s ă se aibă în vedere toate riscurile cu
care societatea se poate confrunta la un moment dat. Nu se poa te stabili u n
concept strategic de c ombatere a acesto ra, atâta vreme cât unele sau altele
dintre ele sunt ignorate.
Riscul se concretizeaz ă atunci când apare o destabilizar e, când pericolul
găsește punctul slab s au starea de inferioritate a celui amenin țat. De ce le ma i
multe ori, de-a lungul seco lelor, avantajul care se preconiza sau se urmãrea
era de ordin teritorial. Acum se pare c ă balanța se înclin ă în favoarea unui
câștig în plan econom ic, politic, cultural etc.
Aparent. Pentru c ă, în realitate, și în condi țiile în car e se pare c ă aria
geografic ă nu mai are o a șa mare importan ță, lupta c ea adevărată se dă tot
pentru spa țiu, chiar d acă ele se exprim ă mai mult în parametrii economici ,
politic i (de influen ță), culturali sau morali.
Între etapa riscului v irtual și etapa concretiz ării lui, s e situează etapa
riscului p otențial10. De fapt, analiz a opereaz ă cu riscuri poten țiale care au
diferite grade de pr obabilitate, în func ție de care s e stabilesc cele dint âi
coordonate ale conceptului strategic.

A3. Marile entit ăți civiliza ționale și principalele
riscuri care pot fi asociate acestora
și care le pot afecta securitatea
(Anexa nr. 3)

„Oam enii au fost im presionați, intrigați, ultragia ți, speriați și aduși în st are
de perplexit ate de argum entul meu potrivit c ăruia dimensiunea central ă și cea
mai periculoas ă a politicii global e pe cale de ap ariție va fi conflictul între
grupuri ce ap arțin de civiliza ții diferite “11 spune Huntington chia r în prefa ța
cunoscutei sale lucr ări – „Ciocnir ea civiliza țiilor…“ – care a zguduit lumea. El
8

citează, în continuar e, în aceea și prefață, o frază care are v aloarea de
concluz ie a cărții: „… ciocnirile dintre civiliza țiile actuale repre zintă cele mai
mari amenin țări la adresa p ăcii mondiale, iar o ordine interna țională bazată pe
civilizații este cea m ai sigură pază împotriva războiului mondial.“12
În continuare, ilustru l profesor de la Harv ard împ arte lumea în șapte sau
opt civiliza ții: sin ică, hindus ă, japonez ă, islamic ă, african ă, ortodo xă,
occident ală și latino-american ă (aceast a din urm ă poate fi îns ă integrat ă în
civilizația occident ală). Fiecare din aceste civiliz ații are un st at-nucleu și un
grup de caracteristici.
În același timp, ex istă un efort pentru realizarea unei noi ordini mondiale
bazate pe multipolarism. Trecerea de la un ipolarism la m ultipolarism
presupune grup area și regrup area unor puteri regi onale, fapt pentru care s e
vor crea noi echilibre și, în acela și timp, noi a dversități.
În aceast ă nou confrunt are, marile unit ăți civiliz aționale au un rol foarte
import ant și o responsabilit ate imens ă. Nu se știe cine va ie și învingător, se
știe însă că lumea nu este dispus ă să accepte nici pierderile, nici c âștigurile.
Deși clas ificarea pe care o face Huntington este restrictiv ă și
simplificatoare, ea ni se p are a fi destul de realist ă pentru a-i putea asoc ia
princip alele riscuri cu care fiecare se confrunt ă.

B. RISCURI ȘI AMENIN ȚĂRI (SFID ĂRI, PROV OCĂRI,
TENSIUNI ETC. ) CE REZUL TĂ DIN
CONFRUNT ĂRILE (DIFERENDELE) ETNICE

Etniile au o existen ță istorică. Fiecare dintre ele are un timp istoric și o
anume energie13 care se manifest ă în comportamentul indiviz ilor, în modul în
care ei rămân fideli valorilor etniei și se întorc mereu la ea, indiferent unde s-
ar afla. Cu alte cuvinte, for ța etniei const ă în suportul valoric al etniei, în
energia ei creativ ă, în forța pe care o transmite indivi zilor, nu în agresivitatea
ei, nu în modul în car e este protejat ă. Nimeni nu poate pr oteja ceva care nu
există, ceva care nu are valoare.
Între valoarea etniei și impostura etniei exist ă o barier ă de net recut.
Impostura na ște totdeauna agresivitate. Valoarea naște fo rță, respect,
cumpătare și conviețuire. Nici o etnie n-a supravie țuit pe aceast ă lume prin
agresivitate, ci prin în țelepc iunea care rezult ă totdeauna din for ța și energia
sistemului de valori. A șadar, suportul supravie țuirii etniilor îl reprezi ntă
sistemul de valori al f iecăreia și no doar voin ța sau dorin ța unora dintre lider i
sau unora dintre cei care se afl ă în spatele liderilor.

Ce loc ocup ă acest tip de riscuri în sistemul global și regional al
riscurilor și amenin țărilor?
După Jos eph Yacoub, planet a este o amestec ătură de minorit ăți
naționale, etnice, culturale, religioase, lingv istice, nomade, teritori ale,
transteri toriale, indigene și triba le. „În inter valul de patru decenii, configura ția
etno-geografic ă a lu mii și repartiția spațială a popula țiilor s-au modific at în
mod considerabil. Num ărul statelor a crescut. (…) Se colul XXI va fi secolul
fragm entării statelor na ționale, al transform ării lor institu ționale și structu rale,
9

al regionaliz ării și etnicizării lor, al recunoa șterii particularis melor, inclusiv ale
celor corporatiste și categoriale. Odinioar ă, statul asim ila; astăzi el purific ă.“14
Riscurile c e rezultă din diferendele etnic e se situează pe loc ul întâi, fiind
considerat e cele mai frecvente și mai acute și, în acela și timp, cele mai d ificil
de soluționat. Ele sunt asumate de regul ă de statele na ționale, dar și de
anumite organisme interna ționale și chiar de ceea ce numim mai mult sau mai
puțin restrictiv comunitatea interna țională.
Un raport al CIA, intitulat „Tendin țe globale 2015” , încearc ă să
identifice tendin țele majore care vor domina lumea în urm ătorii 15 ani.
Specia liștii americani estimeaz ă numărul de grupuri etnice distincte din
punct de v edere lingv istic, la înc eputul se colului al XXI-lea, ca fiind între 2000
și 5000, pornind de la grupuri mici care tr ăiesc în zone izolate, pân ă la grupuri
mai mari, aflate pe meleaguri anc estrale și în diaspora.
Majoritatea celor 191 de state ale lumii sunt eterogene din p unct de
vedere etnic și în m ulte se afl ă populații etnice b ine reprezentate în țările
învecinate. Se aprec iază, de către aceia și speciali ști, că, până în 2015,
eterogenitatea va cre ște în aproape toate statele, ca urmare a migr ărilor și
ratelor înalte de na ștere în rândul popula țiilor migratoare și native.
Și Europa începutului de sec ol XXI include state în care exist ă
diversitate etnic ă.
Operăm cu dou ă conc epte: grup etnic și stat. Oper ăm și cu termenii d e
națiune și minoritate na țională.
Tendința general ă este să definim termenii cu care o perăm și, apoi, s ă
dezvoltăm anumite ra ționamente.
La 10 noiembrie 1994, în Rapo rtul explic ativ asupra Conven ției-cadru
pentru protec ția minorit ăților naționale, adoptat ă, la rândul ei, la 1 februarie
1995, la St rasbourg, este semnalat faptul c ă în document nu este inclus ă nici
o definiție a noțiunii de minoritate na țională. S-a decis s ă se adopte o
abordare pragmatic ă, bazată pe recunoa șterea faptului c ă, la acel moment,
dar și în prezent, este imposibil s ă se ajung ă la o defini ție aptă să întruneasc ă
sprijinul general al tuturor statelor membre ale Cons iliului Europei.
Chiar dac ă vom acce pta că este lipsit de pragmatism s ă ne angaj ăm,
acum, în definirea conceptelor de na țiune, minoritate na țională și grup etnic,
se impune, dup ă părerea noastr ă, să evidențiem că ne situăm în cadrul unor
organizări societale c e au ca entitate OMUL.
Omul care, înc ă de la origini, a fost dominat, al ături de interese, și de
angoasă. Este vorba de acea t eamă care, undeva, m ăsoară starea sa de
securitate sau a colectivit ății din care face parte, fa ță de ce este în jur.
Cine suntem, cui apar ținem și cum vom a cționa la acest început de
secol XXI? În primul rând, apar ținem de o etnie care, fiind pe o anumit ă
unitate de t eritoriu, în func ție de gradul de „ coagul are”, poate fi o na țiune, cu
caracter majoritar sau minoritar. Sus ținerea intereselor, la nivel de macro-
colectivitat e, de organiza ție societal ă, se rea lizează prin stat.
În primele decenii ale secolulu i XXI, la niv el global, dar și în Europa, ne
vom baza pe o guvernare na țională și intern ațională.
Cu toate c ă, la nivel c ontinental, se vor dezvolta și diversifica rela țiile din
cadrul structurilor comune de s ecuritate și apărare, statul va continua s ă fie
singura și cea mai important ă unitate de organizar e din punct de vedere
politic, economic și al problemelor de securitate , dar se va confrunta cu o
serie de provoc ări în ceea ce prive ște rolul s ău de guvernare. Speciali știi
10

americani apreciaz ă că, până în 2015, st atele se v or confrunta cu trei sfid ări
majore: gestionarea rela țiilor cu organiza țiile neguvern amentale; combaterea
rețelelor criminale și reacția față de grupările religioas e și etnice emergente și
dinamice.
Trebuie s ă facem o distinc ție mai clar ă între etnie și minoritate na țională,
aceasta din urm ă asociind-o cu o grupare minoritar ă etnică dintr -un stat, dar
care își regăsește coresponden ța într-o na țiune (et nie) ce apar ține unei
structuri statale vecine.
La nivel global, dar și european, are loc o multiplicare a num ărului
națiunilor. Se întâlne ște chiar și sintagm a „fabricarea na țiunilor”. La nivel
național (statal) se înregistreaz ă o creștere a num ărului de etnii, folosindu-se
la TV chiar și expresia „clonare etnic ă”. Cel care a folosit aceast ă expresie
este reprezentant al minorit ății ucr ainene din România.

Diferendele etnice sunt reminiscen țe ale confrunt ărilor de odinioar ă
sau își au o nou ă filosofie, rezultat ă din noile rela ții și tendin țe care
guverneaz ă lumea?
Diferendele etnice sunt o realitate. Ele au c auze complexe, care deriv ă
pe de o parte din diversitatea etniilor și tend ința fiecăreia de a- și păstra sau
lărgi arealul de cele mai multe ori în defavoarea altora, de obicei a etniei
majoritare. În general, confruntarea se duce pentru spa țiu geografic, care este
însă excesiv spiritualizat și, adesea, mitizat.
Deși diferendele etnic e nu sunt în general de natur ă economic ă, factorul
economic s e află totuși, implicit, ca unul din determinan ții princip ali, la origine a
acestor tipuri de diferende. Aces t factor ac ționează în două moduri: ca produs
al spațiului și în spațiul geografic pentru care se duce disputa și ca scop al
acesteia.
Diferendul dintre dou ă etnii trece cu u șurință din sfera etni cului în cea a
politic ului. La drept vorbi nd, el nu este difere nd etnic – nu se duce adic ă între
și în sistemele de v alori ale dou ă sau mai multe etnii, ci între interesele
acestora.
Fiind deci o expr esie a confrunt ării de interese – care, în esen ță, sunt
interese de natur ă economic ă, politică, socială și culturală – difer endul etnic
este de fapt politic . Ceea ce îl caracterizeaz ă este c ă preopinen ții nu
constituie structuri politice, ci structuri etnice.
La fel stau lucrurile și cu confrunt ările între alte tipur i de minorit ăți. De
îndată ce confrunt ările au ca m otiv princip al interesu l, este limp ede că nu
etnogenez a sau caracteris ticile culturale și sociale ale unei entit ăți (culturale,
etnice, religioase etc .) împing la confr untare, ci interesele ac estora. Or,
interesele intr ă deja în sfera politicului. De unde rezult ă că etniile și alte tipur i
de comunit ăți fac efectiv politic ă.
Unii autori consider ă că, în re lațiile dintre etnii, in clusiv în rela țiile
internaționale dintre state și naționalități, survine, adesea, factorul psihologic
și cel care ține de memoria istoriei. De m ulte ori, ac estea sunt considerate
percepții exagerate.
„Faimoasa exclama ție a lordului Palmers on, potrivit c ăreia An glia nu
cunoaște nici amic i, nici inamici, ci doar interese relev ă o ast fel de optic ă.
Machiaveli, cu multe secole înainte, asociase, în aceea și manieră, alianțelor,
factorii geografici. El postuleaz ă în „Prin țul“ (1527) c ă «vecinul îmi este
inamic. Din aceast ă rațiune, vecinul vecinului va fi amicul meu.» (…) Istoricul
11

german I.Geiss afirm ă că principiul acest a a inspirat numeroase alian țe.
Printre cele mai faimoase exem ple, s-ar putea cit a alianța dintr e Spania și
Imperiul habsburgic (1496), alian ța franco-turc ă (1526 – 1536), alian ța dintre
Riche lieu și prinții germani contra Imperiului habsburgic în timpul r ăzboiului de
30 de ani, alian ța franco-rus ă (1892 – 1914), p actul germano-sovietic din
1939 contra Poloniei și înțeleger ea dintre China și Statele Unite la începutului
anilor 1970.“15
Imaginea celuilalt are, într-adev ăr, un rol import ant în rela țiile
internaționale și mai ales în rela țiile d intre etnii. Dar a ceasta nu este o sim plă
reprezent are a unei p sihologii soc iale, ci est e o chestiune care ține de o rea-
litate, de o logic ă a istoriei. Istoria nu este numai impr esie, numai reprezen-
tare. Ea este o realit ate, deci un f actor de influen ță, un determinant. Nimeni nu
este dispus s ă creadă că istoria a disp ărut cu des ăvârșire, că lumea va reu și
să tragă cu buretele și să uite. De și se s pune că popoarele, câteodat ă, au o
„memorie de elefant“16. Există și la ora actual ă întrebări de genul „Cine sunt
nemții; oare s-au schimbat ei cu adev ărat?“ În timp ce Mme Thatcher punea
retoric o ast fel de întrebare, mi nistrul cancelariei germane Naumann repro șa
britanicilor și indirect ministrului lo r de externe, Cook, c ă sunt obseda ți de
războiul împotriva Germaniei naz iste. Aceas ta, probabil, vizavi de atitudinea
puțin const ructivă a Marii Brit anii referitoare la reunif icarea Germaniei din 3
octombrie 1990. În aceea și măsură, traumatismele colective influen țează
percepția națională a relațiilor cu cel ălalt. În ast fel de tendin țe se înscriu, spre
exemplu, și percepțiile japonezilor și nord-coreenilor , ale azer ilor și armenilor ,
relațiile ger mano-poloneze și germano-cehe, cele dintre Țările b altice și Rusia
sau cele dintre Israel și Țările arabe. Aceste traumatisme suscit ă adesea
perceperea exagerat ă a unei amenin țări. Care poate fi îns ă și intuiție. „Anumi ți
observatori estimeaz ă că atacul s ârbilor împotriva Croa ției era în p arte motivat
de teama de a asist a la o resurgen ță a S tatului ust aș. Conflic tul din jurul
provinciei Nagorno-Karabah a fost st imulat de convingerea armenilor c ă
trebuie s ă prevină o exterminare a comp atrioților lo r ca în genocidu l din
1915.“17 Dar și aceste explica ții sunt destul de relative și de evaziv e, întrucât,
spre exem plu, inițial, nu sârbii i-au at acat pe croa ți, ci croa ții au bloc at
cazărmile armatei federale iugos lave de pe teritoriul Cr oației, s-au înarmat din
timp și au trecut la o desprinder e sângeroas ă de Iugoslavia. Au ales o ast fel
de metod ă pentru a-i pune pe sârbi în fa ța faptului î mplinit, Germania fiind
prima țară din Europ a și din lum e care a recunoscut Croa ția ca st at, fo rțând
apoi recunoa șterea acestui st at de comunit atea european ă și legitimând ast fel
acțiunea s ângeroas ă a Croa ției, acțiune care era împotriva prevederilor
dreptului interna țional.

B1. Fenomenul etnic. Manifestarea lui la scar ă mondi ală

B1.1. Preciz ări conceptuale

Orice studiu asupra fenom enului etnic trebuie s ă se centreze în jurul
câtorva concepte f ără de care acest a nu poate fi în țeles: etnic, etnie,
conștiință etnică, minorități (etnice și naționale ), etnocentris m, acultura ție,
criptom nezie social ă ș.a.m.d. Aceste concepte definesc princip alele coor-
donate în care poate fi abordat ă problematica mereu actual ă a etniilor .

12

Etnicul, con știința etnică

Din punct de vedere etimologic, între etnic și național există o relație de
echivalen ță, întrucât grecescului ethnos îi corespunde latinesc ul natio ce
desemneaz ă comunit atea de na ștere. Conceptul natio a fost folosit rar în
latina c lasică și medieval ă, loc ul său fiind luat de ethnicus ce desemna
barbarul sau p ăgânul dup ă neamul de origine. Odat ă cu constituirea
popoarelor europene c a state naționale, conceptul de național câștigă din nou
teren, iar ethnicus rămâne circumscris dis ciplinei etnografice al c ărei scop
este „cercet area vieții suflete ști a națiunilor“18. Deși cei doi termeni sunt
dublați unul de cel ălalt, ex istă totuși o diferen țiere ce ține mai degrab ă de
latura afectiv ă a discursului: etnicul , folosit în vorb irea curent ă pentru a
desemna c aracteristici legate de originea rasial ă și de condi țiile geografice, a
căpătat o tonalit ate af ectivă mai pronun țată, în timp ce naționalul, extins pe
plan juridic și spiritual, a primit o conot ație neutră.
Conform teoriei lu i Constantin Rădulesc u-Motru19, etnicul constituie în
viața societății umane un complex de manifest ări tipice, pe care individul le
găsește la nașterea sa și la care se adapteaz ă fără împotrivire20. Memb rii
grupului social sunt caracteriza ți de con știința comunit ății lor de origin e, de
limbă și de destin. În func ție de mărimea grupului s ocial co nsiderat, etnicul
este diferen țiat gradual și proporțional cu dezvolt area con științei naționale:
restrâns la grupurile mici specif ice popo arelor primitive, etnicul se refer ă
numai la c omunit atea de origine, în timp ce în cadrul na țiunilor , cele trei tipuri
de comunit ăți sunt considerate împreun ă, formând comunit atea etnic ă sau
națională.
Structura etnicului diferă de la țară la țară, fiecare na țiune având propria
sa ierarhie de valori etnice dup ă rasa, trecutul și poziția sa geografic ă. Astfel,
există națiuni care ancoreaz ă etnicul pe ritualul ce remoniilor funerare, ia r
altele pe s ărbătorile calendaristic e și pe procesul muncii.
Elementul nou adus de R ădulescu-Motru în definirea etnicului este
conceptul de comunitate de destin , ce de finește conștiința etnică. În acest
sens, o comunit ate națională este desăvârșită numai atunci când dis pune de
un asemenea tip de c onștiință, aceast a manifestându- se în situa ții sociale și
istorice complexe. Con știința de destin este condi ționată de rațiune, este
exprimat ă numai de liderii de excep ție, fiind dat ca exemplu caz ul comunit ății
creștine, care a transformat vechiul etnic (precre știn) în etnic nou ce
acționează prin vo ință conștientă. Conștiința comunit ății de destin est e
factorul ce ar asigura existen ța națiunilor în situa țiile de criz ă, întrucâ t
elementul central al et nicului îl reprezint ă voința sa de a tr ăi și a se conserva,
iar primejdiile în care se afl ă o națiune sau un popor genereaz ă în mod decisiv
acest tip de con știință. Pornind de la teoria comunit ății de destin, Rădulescu-
Motru merge mai dep arte și concluzioneaz ă că etnicul E uropei viitoare v a
const a într-o ast fel de con știință, ajungându-se la unificarea e uropeană sub
auspic iile unor valori comune.
Având la baz ă teoriile c lasice despre etnic , poate fi sintetizat ă
următoarea defini ție a conceptului de grup etnic : grup cu tradi ții culturale
comune care are sentimentul identit ății ca subgrup în cadrul societ ății
înglobante21. Membrii unui ast fel de grup difer ă de ceilal ți membri a i societății
prin anumite tr ăsături culturale spe cifice (limb ă, religie, obiceiuri,
îmbrăcăminte, comport amente), îns ă esențial este sentimentul identit ății și
13

autoperceperea lor c a fiind diferi ți de alții. Grupul etnic se deosebe ște de
națiune prin câteva caracteristici:
– în mod obi șnuit are dimensiuni m ici;
– se bazează în mod mult mai evident pe o mo ștenire comun ă;
– este mult mai persist ent în istoria uman ă, în timp ce na țiunile
sunt circumscrise în ti mp și spațiu;
– este exclusiv și ascriptiv , calit atea de membru se dobânde ște
numai dac ă indiv izii au anumite tr ăsături în născute, în timp ce na țiunea
este inclusiv ă și definită cultural sau politic.

Minoritatea na țională și minoritatea etnic ă

Conceptul de minorit ate face referire la un st atus grup al și desemneaz ă
un grup de oameni care interac ționează unii c u alții, similari, și cu grupul
majorit ar, în termenii ap artenenței lor la in-group22. Membrii grupului minorit ar
posedă atribute unic e, însă se poate vorbi și despre atribute generale
sintetizate ast fel:
– minorit atea este ceea ce oamenii eticheteaz ă astfel;
– tratament diferen țial mai prost decât pentru majorit atea popula ției;
– membrii grupului trebuie s ă fie conștienți de ei înșiși ca membri ai unui
grup minorit ar;
– posedă calitatea de a fi identificabil – sunt recunoscu ți atât în cadrul in-
group-ului, cât și în cadrul out-group-ului și sunt trat ați corespunz ător;
– sunt caracteriza ți de putere dif erențială, în sensul u tilizării relativ mai
mari a resurselor de c ătre un grup comp arativ cu altul;
– există o conștiință de sine a gr upului foarte pregnant ă, ce se formeaz ă
treptat, pe m ăsură ce un num ăr tot mai mare de me mbri ai grupului
percep similarit ățile po ziției lor , ale destinului lor comun;
– sunt ca racteriza ți de un sentiment puternic al solidar ității de grup, ca
rezult at al prejudec ății și discrimin ării;
– promoveaz ă endogamia, ca mijloc de p ăstrare a indiv idualității
culturale.
Toate aces te atribute pot fi folosit e și în caz ul analizei fenomenului etnic,
ajungându- se la definir ea următoarelor concepte:
– minoritate na țională – desem nează o anumit ă parte a unei na țiuni
care trăiește în grani țele altui s tat național, având con știința identității
naționale și un mod de fiin țare propriu (exem plu: maghiarii din România);
– minoritate etnic ă – este constituit ă de o p arte a unei etnii, a unui
popor lip sit de un st at propriu, constituit și recunoscut de celelalte st ate,
care trăiește în grani țele unuia sau mai multor st ate naționale (exe mplu:
țiganii din România).
Conform acestor dou ă concept e, adopt ate la lucrările Conferin ței de
Pace de la Paris, în România exist ă mai mu lt minorit ăți naționale și nu etnice,
însă diferențierea aceast a este destul de vag ă, întrucât, în limbajul comun, s- a
instituit termenul de minoritate etnică, ce desemneaz ă ambele categorii.
Trebuie men ționat faptul c ă, în România de dinainte de Revolu ția din 1989,
sintagma de minoritate nu exist a, fiind vorba despre naționalități
conlocuitoare ; se încerca ast fel enunțarea unei egalit ăți a diferen țelor, fapt
contest at chiar de c ătre minorit ăți.
14

Alte stud ii23 promoveaz ă conceptul de minorități naționale, dar includ
aici ambele categorii enun țate mai sus și definesc în consecin ță: partea
periferică a unei națiuni ac operită de către un st at (alt ul decât st atul unde este
așezată majorit atea națiunii)24. În acest caz, se deosebesc câtev a tipuri de
minorități naționale:
– entit atea subst atală care trăiește în zona de frontier ă a unui st at,
neavând aceea și rasă, obiceiur i și simp atii naționale ca și cetățenii
majorit ari (exemplu: germanofonii din Sude ți sau s loven ii din Friul-
Veneția);
– europenii originari din vechil e metropole, care domiciliaz ă în f ostele
colon ii;
– minoritățile distincte create de fenomenul de emigra ție (ex emplu: kurzii
și turcii din Germania, algerienii din Fran ța);
– minorit ățile naționale din interiorul st atelor, formate pe baza unor
determin ări istorice multiseculare (exemp lu: maghiarii din Transilvania).
În acest cadru, este promovat și conceptul de subnațiuni, ce
desemneaz ă mici popoare situate în interiorul st atelor na ționale, care nu sunt
în tot alitate p arte integrant ă din națiunea majorit ară, dar nu sunt nici minorit ăți
naționale25. Subnațiunile au o unit ate etnică, religioas ă și culturală distinctă de
restul popula ției, așa cum se const ată în cazul sco țienilor și galez ilor din
Marea Brit anie, al br etonilor și corsicanilor din Fran ța sau al c atalanilor și
bascilor din S pania. Problemele ce ap ar aici tind spre autono mie și
regionalis m (Țara Bascilor , ca regiune a S paniei).
Așadar, întrucât în România conc eptul de minoritate etnic ă este cel mai
uzitat, lucrarea de fa ță îl va folosi în studiul fenomenului etnic, f ără a mai fac e
vreo distinc ție între el și cel de minorit ate națională.
La nivelul rela țiilor dintre minorit ățile etnic e și națiuni, pot fi sintetizate
următoarele categorii:
– plebisciturile – situație în care minorit ățile etnice din regiunile de
frontieră au opt at între st atul național și cel de re ședință (exemplu: dup ă
primul R ăzboi Mondial, regiunea Malmidy a ales Belgia, și nu Germania,
Klagenfurt – Austria, și nu Iugoslavia, iar Saar – Germania, și nu Fran ța);
– schim burile de popula ție între st ate vecine (cazul s chimbului de
populație între România și Bulgaria dup ă pierderea Cadrilaterului);
– separatismul – fenomen centrifug, ce urm ărește să părăsească orbita
unui st at în care o mi noritate nu se identific ă absolut deloc (nu este vor ba
despre independentis m);
– iredentis mul – proc es centripet comp lement ar reprezent at de
politic a ce urm ărește să alipeasc ă la teritoriul na țional teritoriul situat în st atul
vecin unde „fra ții sep arați“ se află în minorit ate (exemplu: iredentism ul
maghiar fa ță de Transilvania).

Procesul d e diversificare etnic ă și componenta sa cultural ă

Diversificar ea etnică a umanit ății este văzută de către Dionisie Petc u26
drept diversificare a umanului ca subiect ce trebuie s ă-și însușească
permanent obiectul. Nu este vo rba aici despre o întemeiere pe diversit atea
naturii ca at are, ci pe diversit atea rela ției natură – societ ate, a modalit ăților de
apropiere a naturii27.
15

Minoritățile etnice pot s ă difere de majorit ate din punct de vedere rasial,
religios, lin gvistic, soc ial, econ omic sau cultural, fiind ne cesar ca orice clas ă
de situații intergrup ale să fie desc risă în termenii c aracteristicilor sale specific e
(istorice, sociale, politic e, economice sau cultural e). Majorit atea studiilor
asupra minorit ăților etnice sunt construite în jurul conceptului de cultură
particulariz at pentru aceast ă zonă de interes; în consecin ță, cultura specific ă
minorităților etnice este reprezent ată de s istemul în țelesurilor împ ărtășite și
dezvolt ate într-un context economic și social, pe un f undal istoric și politic
specific28. Grupul m inoritar posed ă un mod de a tr ăi distinct, iar cultura tocmai
acest lucru desemneaz ă – ea e ste suma tuturor regulilor , este ghidul care
formează comport amentul social, matricea modului de via ță al grupului.
În acest cadru, câteva aspecte ale procesului de diver sificare etnic ă pot
fi explicate prin fenomenul de acultura ție ca interac țiune a dou ă culturi s au
tipuri de c ultură, aflate un r ăstimp într-un cont act reciproc29. Acultura ția este
un fenomen deosebit ce inclu de aspec te ca: înlocuirea unor elemente
culturale, combinarea unor elem ente în comple xe culturale noi și/sau
respingerea tot ală a unor elemente. Din punct de vedere istoric, acultura ția s-
a manifest at ca un epifenomen al cuceririlor și al domina ției culturale și
politic e, în timp ce acultura ția forțată a produs as imilare, fenomen repudiat
astăzi pe plan politic de etica rela țiilor intern aționale.
Un alt concept esen țial e xplicării procesului de div ersificare cult urală
este etnocentrismul, înțeles ca emitere de judec ăți de valoare asupra altor
grupuri prin raport are la valorile și normele propriului grup30. Etnocentrismul
operează cu sint agme ca “popor ales”, “na țiune binecuvânt ată”, “ra să
superioar ă”, “străini perfizi”, “popoare înapoiate” ș.a.m.d. Pe baza diferen țierii
dintre grupul minorit ar și cel majorit ar se construie ște conștiința de sine a
etniilor , ca surs ă de crezuri, idealuri, ideolog ii special elaborate, ment alități și
comport amente etnice. Etnia nu î și conserv ă la nesfâr șit aceeași identit ate, ci
sediment area continu ă în configura ția sa a aluviunilor is torice, atât endogene,
cât și exogene. S pecificitatea dată, corespunz ătoare u nui anumit moment, va
ceda trept at locul unei alte specificit ăți corespunz ătoare altui moment istoric.
În acest sens, conform teoriei antr opologului Claude Levi-S trauss, pot fi
deosebite dou ă tipuri de culturi: cultura cumulativ ă, ce se dezvolt ă într-un
sens analog cu al nos tru, fiind înzestrat ă pentru noi cu semnifica ție, și cultura
staționară, a cărei linie de dezvo ltare nu semnific ă nimic pentru noi, nu es te
“măsurabilă” în terme nii sistemul ui nostru de referin ță.
Dezvoltând problematica mai sus prezent ată, este necesar ă explic itarea
modalității de construc ție a identității cult urale minoritare . Ea se bazeaz ă
pe întregul ansamblu de c onduite orient ate în direc ția ev itării conflictulu i
intrasubiect iv ce ap are la minorit ari atunci când între propria cultur ă și cea a
grupului majorit ar există anumite deosebiri, discrep anțe. Însă acest tip de
conflict este inev itabil și de aceea trebuie analiz at în func ție de c omponentele
sale concretizate în do uă tipuri de inductori identit ari:
1. reacțiile la consid erațiile extrinseci ans amblurilor s ociocu lturale .
Este vorb a despre sensib ilitatea cu care minorit arii percep considera țiile
extrinsec i codului cult ural majorit ar, indiferent de atrac ția sau de respingerea
resimțită față de valorile vehiculate de acest a;
2. reacțiile la caracteristicile intrins eci ansa mblurilor socioculturale cu
care au de-a face minorit arii. Aici ap are o nou ă distincție: pe de o p arte, exist ă
reacții la structura sau forma codurilor culturale, iar pe de alt ă parte, reacțiile
16

la caracteristicile c odului majorit ății pot fi datorate con ținutului reprezent ărilor
și valorilor propuse. În pr imul c az, trebuie luat în considerare f aptul că, în
grupurile et nice tradi ționaliste, cod urile sunt p uternic sistematizate și coerente,
saturate de o prescriptivit ate ce tinde s ă cuprindă toate situa țiile ex istenței.
Astfel, obliga țiile s unt fondate pe norme transcendent ale grup ale s au
religioase, iar acestei forme a c odului cultural (specific societ ăților rurale) i se
opune cea a codului s ocietății de tip urban, mai pu țin coerent și prescriptiv , ce
se refer ă la clase de situa ții, lăsând multe det alii pe seama ini țiative i
individuale. În cel de-al doilea caz , reacțiile la caracteristicile cod ului majorității
sunt gener ate mai ales de dist anțele dintre coduri, de diferen țele reale s au
percepute dintre aces tea; cu cât dist anța este mai mare, cu atât mai dificil va
fi procesul afilierii la g rupul majo ritar (exemp lu: minorit atea evreias că și cea a
rromilor).
Minorit arii, ca purt ători de coduri culturale diferite, caut ă să realizeze o
coerență subiectiv ă care s ă rezolve contradic țiile obiectiv e. Elaborarea
acesteia depinde de p articularitățile minor ității și de c ele ale majorit ății, dar și
de natura rela țiilor intergrupuri. În acest s ens, Serge Moscovici construie ște o
tipologie a p artenerilor de identif icare pornind de la sig uranța sau nesiguran ța
resimțită de grupul minorit ar și de cel majorit ar în relațiile dintre ele:
– o majorit ate nesigur ă se va angaja în comp arații cu minorit atea,
prezentând o puternic ă identificar e defensiv ă intergrup ală;
– o majorit ate stăpână pe situa ție poate tolera existen ța unei
minorități și poate lua în considerare nevoile și punctele de vedere ale
acesteia;
– o minorit ate nesigur ă va încerca s ă se comp are cu majorit atea, din
toate punctele de v edere. Majorit atea reprezint ă nivelul de aspira ție al
minorității, membrii s ăi fiind dispu și spre o puternic ă identificare cu out-group –
ul;
– o minorit ate sigur ă de ea î și afirmă diferențele și particularitățile,
prezentând o puternic ă identificare cu in-group -ul. Aceast ă identificare devine
defensivă doar atunci când minorit atea și-a interioriz at concep țiile majorit ății
ca pe niște norme.

Influența minorit ăților

Legat de component a cultural ă a minorit ăților etnice și de diferendele
etnice, ce vor fi analiz ate în sec țiunea urm ătoare, este fenomenul de
criptomnezie social ă propus de Serge Moscovici31. Este vorba despre
fenomenul conform c ăruia dincolo de actele de discriminare și de rezisten țele
sociale la inova ții, punctele de vedere minorit are obțin un imp act social
neîndoielnic, dar de natur ă latentă și fără ca majorit atea să pună schimbarea
pe seama minorit ății. Criptomnez ia socia lă se realizeaz ă în trei faz e:
1. revela ția – denun țarea public ă a ideilor de c ătre minorit ate, în timp
ce majorit atea refuz ă să le cread ă;
2. mesajul minorit ar se r epetă și se prop agă în mod cons istent și ferm,
încât mem oria și gândirea colect ive devin s aturate;
3. conversiunea – schim barea implicit ă de idei (în special sub forma
unui s entiment de injusti ție și culpabilitate), deși majorit atea nu aprob ă încă
deschis te zele minor ității. Tezele vor fi sus ținute de un num ăr mic de
persoane c are, în final, vor declara exp licit temeinicia ideilor respective.
17

Acest model propune și câțiva factori ce influen țează procesul:
categoriz ările e xplicite ale minorit ății ca in-group sau out-group , stilurile d e
negociere ale sursei (de exemplu, un st il rigid de negociere va conduce la
influență redusă), filtrele normative utiliz ate de ținte pentru interpretarea
comportamentelor și pozițiilor minorit ății (în cele mai multe cazuri, este
accentuat ă devianța minorit ății), rezisten ța în fața inov ației. Toți factorii trebuie
luați în c onsiderare mai ales în analiza minorit ăților etnice, întrucât procesul
de influen țare poate conduce la diferende între acestea și majoritate.

B1.2. De aici se nasc o serie de interoga ții:

1. Acest fenomen este obiectiv sau este unul provocat?
Fenomenul etnic est e obiectiv în obiect ivitatea lui și subiectiv în
subiectiv itatea lui. Obiectivitatea const ă în identificarea comunit ăților omene ști
– inclus iv a etniilor – ca entit ăți care se deosebesc și, în deosebirile lor, se
confruntă. Subiectivitatea const ă în faptul c ă suportul ac țiunii c are duce la
confruntare nu este valoarea, ci interesul.
De unde r ezultă că, pentru a c unoaște natura confrunt ării, trebuie s ă
cunoaștem natura comunit ăților care se confrunt ă și interesele acestora.
Diferendul etnic (subiectiv și, deopotriv ă, obiectiv) poate sau nu poate s ă
fie provocat. El poate fi îns ă totdeauna folosit și încurajat.

2. Acest fenomen exist ă în t oată lumea? Care sunt ariile lui d e
răspândire?
Fenomenul confrunt ărilor etnice exist ă în toat ă lumea. Aria lui de
răspândire se afl ă, de regul ă, în sp ațiile de confluen ță (de confrunt are) între
marile entit ăți civilizaționale sau la periferiile acestora.
Etniile sunt efectiv ent ități sau, mai bine-zis, identități culturale, care se
raporteaz ă la origin i. Ele se află, din punct de vedere al distribu ției geografice,
în cel pu țin patru situații:
– arealul, în țeles ca sp ațiu de origine, corespunde în întregime cu sp ațiul
actual de dislocare;
– spațiul de dis locare nu cores punde c u spațiul de origine, iar etnia
respectiv ă cunoaște sp ațiul ei de etnogenez ă;
– nu exist ă un sp ațiu geografic anume în care etnia respectiv ă să fie dis-
locată; aceast a este dispersat ă;
– etnia nu are un sp ațiu permanent; ea este nomad ă.
Relația dintre sp ațiu și etnie es te, în prima situa ție, foarte pute rnică.
Prezența altor etnii în acest areal va fi privit ă, de cele mai multe ori, cu
ostilit ate, ca nefireasc ă, nedreapt ă și, în situa ții-limită, va deveni surs ă de
conflict. Exist ă și situații în care, de și se află în sp ațiul lor de origine, anumite
etnii sunt considerat e ca tolerate, altcineva guvernând sau st ăpânind acel
spațiu. Est e cazul p alestinienilor , al celor 20 de milioane de k urzi grup ați în
arealul lor , deși acest areal se afl ă sub stăpânirea T urciei, Iranului și Irakului.
Natural c ă aici, în acest areal, vor fi tot timpul tensiuni și conflicte. În cea de a
doua situa ție, va exist a mereu nost algia sp ațiului-izvor și, de aici, cerin ța
intrinsecă a întoarcerii la izvoare, și contradic ția dintre sp ațiul de împrumut
(adesea, cucerit cu armele sau prin alte mijloace) și calitățile etniei (care vine
dintr-un alt spațiu). În cea de a t reia situa ție, etnia respectiv ă se va sim ți tot
18

timpul frustrat ă și va căuta să se adune într-un sp ațiu (care va fi cel de origine
sau altul, care se va g ăsi).
Etniile nom ade (țiganii) sunt, în general, res pinse. Ele sunt peste tot, dar
nu-și află locul nic ăieri. Conflictele pe car e le gener ează nu s unt însă unele
majore, ci unele c are țin de interesele nem ijlocite ale vie ții lor zilnice și mai
ales ca urmare a respingerii st rateg iilor d e integrare sau d e asimilare a
acestora de c ătre etni ile majorit are.
Cu toate acestea, în anumite organism e interna ționale, s-au creat
structuri ca re să contribuie la rezolv area pr oblemelor minorit ăților naționale.
Aceste structuri sunt privite de ma joritatea st atelor europene ca modalit ăți de
presiune împotriva suveranit ății și sunt trat ate ca un r ău necesar . Oricum,
problemele etniilor se cer rezolvate în spiritul drep tului intern ațional și în
numele dreptului la identit ate. (Anexele nr . 9 și nr. 10)
Există o conven ție-cadru pentru protec ția minorit ăților naționale. La art.1
se prevede c ă „Prot ecția minor ităților naționale și a drepturilor și libertăților
persoanelor ap arținând acestora face p arte integrant ă din protec ția
internațională a drepturi lor omul ui și, ca at are, constituie domeniu de
cooperare interna țională“32. La punctul 13 din raportul explic ativ se prevede
că „Implement area principiilor enun țate î n prezent a conven ție-cadru se va
face prin legisla ția națională și politic i guv ernam entale corespunz ătoare. Ea
nu implic ă recunoa șterea drepturilor cole ctive. Accentul este pus pe protec ția
persoanelor ap arținând minorit ăților naționale, care î și pot exercit a drepturile
în mod individual și în comun cu al ții“33. O minorit ate etnic ă se define ște
tocmai prin anumite tr ăsături comune, prin etnogenez ă. Conflictu l nu intervine
atunci când nu sunt respect ate drepturile individului ap arținând respectiv ei
etnii (sau minorit ăți), ci atunci când etnia (s au minorit atea), ca entit ate
(economic ă, lingvistic ă, socio-cultural ă etc.), solicit ă drept la st atut colectiv , la
teritoriu propriu, la sistem de autoconduc ere sau autoguvernare, ceea ce se
consider ă o amenin țare la adresa st atului din care minorit atea respectiv ă face
parte. Pentru a rezolva ast fel de amenin țări, în unele st ate se aplic ă principiul
discrimin ării pozitiv e. Acest principiu nu s e referă însă la ansamblul minorit ății,
ci la indiv izii care-i ap arțin. Astfel, la ora actual ă, în S tatele Unite ale Americii,
dacă pentr u un post de func ționar public c andideaz ă trei albi și un negru, la
aceeași performan ță, este preferat negrul.
Princip iul discriminării pozitive nu rezolv ă însă problemele minorit ăților, ci
doar pe c ele ale indivizilor car e aparțin minorităților. De ac eea, când este
vorba de etnii, de și discriminarea pozitiv ă are un anumit efect în prevenir ea
situațiilor tensionate, ea nu rezolv ă problemele comunit are ale etniei,
problemele ei colectiv e și, mai ales, pe cele ale raporturilor cu alte etnii.
De obice i, etniile generatoare de confrunt ări și conflicte nu comunic ă
între ele, nu- și coordoneaz ă acțiunile și nu-și unesc for țele. Deși cauzele care
genereaz ă diferendele etnice (care nu sunt îns ă etnice, ci politic e, întrucât au
la bază interese) sunt cam acelea și, împrejur ările, loc urile și inte resele su nt
atât de diferite, încât, cel pu țin până acum, nu s-a realizat o unit ate a acestor a
și cu atât mai pu țin o uniune mondial ă a etniilor care submineaz ă, spre
exemplu, atotputernicia st atelor na ționale.
În ultimul timp, se simte îns ă o anumit ă cola borare între minorit ățile
generatoare de confrunt ări. Spre exemplu, deși ETA și IRA sunt două entități
cu totul diferite, în tre aceste dou ă organiza ții există legături destul de strânse.
19

„Legătura între lupt a catolicilor ir landez i și cea a na ționaliștilor basci nu
este doar ap arentă. Nu numai ac este dou ă mișcări rămân princip alele puncte
de fixație, în Europ a occident ală, a vechilor lupte ale minorit ăților ireductibile
împotriva marilor st ate. Dar rela țiile d intre conduc ătorii lor sunt const ante:
reprezent anții lui S inn Fein și cei ai lui Herri Bat asuna, «vitrina politic ă» a ET A,
s-au întâlnit de mai multe ori, fiecare urm ărind cu aten ție evoluția procesului
de pace la celălalt“34.

3. Există lideri mondiali ai confrunt ărilor e tnice?
Nu e xistă lideri mondiali ai confrunt ărilor etnice. Confrunt ările etnice –
care sunt cele mai numeroase de pe planet ă – alcătuiesc un mozaic, iar lide rii
lor sunt, în general, oameni energici, foarte respecta ți în rândul etniilor
respective, care î și asumă responsabilitatea conducerii luptei pentru drepturile
pe care le consider ă legitime. Es te vorba, în pr incipal, de drept urile co lectiv e
ale etniei, ca entitate, nu de cele al e indivizilor, ca me mbri ai societ ății din care
fac parte. Rezolv area pozitiv ă a problemelor indiv iduale ale etnicilor nu are
efectul scontat în ceea ce prive ște prevenirea diferendelor interetnice.
Diferendele etnice au devenit o problem ă mondial ă, care nu poate avea
însă soluții mondiale.
Există o adev ărată ofensiv ă a minorit ăților etnice împotriva statelor
naționale. Se pare c ă o astfel de lupt ă este caracteristica fundamental ă a
diferendelor etnice. Finalul aces tei lupte îl poate constitui fie f ărâmițarea
violentă (exemplul Iugoslav iei) sau nev iolentă (exemp lul Ceh iei și Slovaciei) a
statelor respective, fie crearea unei st ări de haos, c are poate favoriza sau
impune o nou ă ordine mondial ă. Aceast ă nouă ordine poate fi realizat ă de
marile cent re de putere mondial ă sau, dim potrivă, de marile interese care
submineaz ă unitatea lumii și sistemele ei de valori.

4. Fenomenul etnic este o reac ție la globalizare sau are o existen ță
în sine (c u determina ții complexe – istorice, cu lturale, ec onomice etc.)
pe care o folosesc adep ții (be neficiarii sau profito rii) globaliz ării ca p e
unul din instrumentele cele m ai virule nte pentru distrugerea insulelor și
mișcărilor antiglobalizare?
Fenomenul etnic nu este o reac ție la globaliz are. El a ap ărut cu mult
înaintea strategiilor de globalizar e economic ă și informa țională și are alt fel de
determina ții. Etniile țin de etnogenez ă și au în matricea lor, ca tr ăsătură
fundamental ă, nevoi a de ident itate cultural ă, mai exact de recunoa ștere a
acesteia. În cazul etniilor, memoria afectiv ă este foarte puternic ă și se leag ă
de un anumit spa țiu geografic (care poate fi cel de origine sau unul de
împrumut). De și cons tituirea societ ăților de tip informa țional și globa lizarea
informației constituie efectiv o amenin țare la adresa p ăstrării sistemelor proprii
de valori, e tniile (mino ritățile etnice) nu reac ționează în primul rând împotriva
celor care promoveaz ă aceste strategii, ci împotriva statelor na ționale din care
fac parte, adic ă exac t în sensul în care ac ționează și generatorii fenomenului
de mondializare.
Unii autori consider ă că gestionarii globaliz ării se folos esc de diferendele
etnice, mai exact, de presiunile etnice, pentru diminuarea rezisten ței statelor
naționale la globalizar e, încurajând tendin țele autonomiste ale minorit ăților și
multicultura lismul.

20

B2. Fenomenul etnic în Europa și în Zona balcanic ă

Potențiale surse de conflict etnic în Europ a:
1. în Polonia, minorit atea bielorus ă din jurul Bialystok-ului și germanii
din Silezia ar putea ridica preten ții asupra acestor zone;
2. polonezii din Ucraina și ucrainenii din Polonia ar putea produc e
dispute la grani ță;
3. polonezii din Moravia și ucrainenii-ruteni din estul Slovaciei sunt
evaluați ca poten țiale s urse de conflict;
4. Corsican ii, bascii și irlandezii de nord;
5. Kurzii din spațiul european car e sprijină mișcarea PKK d in Turcia,
Irak și Iran.

Potențiale surse de conflict etnic în Balcani:

Spațiul ex-iugoslav

Constitu ția iugos lavă din anul 1974 define ște drept “na țiuni“grupurile
etnice unit are care posed ă un teritoriu, cu alte cuvinte atributele necesar e
pentru edif icarea unui st at propriu, și drept “naționalități“ grupurile care nu
posedă aceste atribute. (Anexa nr . 5)
Locuitorii din Bosnia-Her țegovina sunt bos niaci, dar peste jum ătate din
ei aparțin unor na țiuni definite prin cr iterii etnice (sârbi și croați), în timp ce
43% fac parte dintr-o na țiune “musulman ă“-considerat ă de sârbi drept
sârbeasc ă islamizat ă – care cuprinde, de fapt, di ferite etnii de origine s lavă
trecute la islamism și aflate într-un proces mai mult sau mai pu țin pronun țat de
omogenizare. Pe de alt ă parte, în aceea și republic ă există și un num ăr de
bosniac i ortodocși. La toate acestea se mai adaug ă și problem a identității
macedonenilor, revendica ți ca fiind de origine fie sârb ă, fie bulgar ă, problem ă
ce ar putea fi consider ată ca simplificat ă dat fiind faptul c ă în prezent se poat e
vorbi de o con știință națională macedonean ă, ce face inutile disputele pe
această temă. Conviețuirea și căsătoriile mixte au f ăcut să ia naștere o n ouă
“etnie“, cea “iugoslav ă“, pe care 5,4% (1,2 milioa ne locuitori) din pop ulația
totală a Federa ției înainte de des trămare (c onform rec ensământul ui din 1984)
și-au declarat-o ca na ționalitate, mai ales în Croa ția și în Bosnia- Herțegovina
(în aceasta din urm ă nu numai ca rezultat al mariajelor, ci și al unei
descenden țe culturale musulmane).
În altă ordine de idei, de-a lu ngul frontier elor fost ei R.F. Iugoslavia
trăiesc grupuri mai m ult sau mai pu țin num eroase de cona ționali ai etniei de
bază din statul vecin: în nordul Serbiei (Voivodina) – aproape o jum ătate de
milion de maghiari; în estul Serbiei- câteva zeci de mii de bulgar i; în
Macedonia-un grup minoritar consis tent de greci; în Macedonia și Muntenegr u
– numero și albanezi. (Anexa nr. 5)
Astfel, fost a Federa ția iugos lavă avea un caracter plurietnic, în care
sârbii erau cei mai numero și, dar , pe ansamblu, ace știa reprezent au doar
puțin peste o treime din popula ția tot ală a țării. Dintre ac eștia, doar dou ă treimi
trăiau în Republica Serbia, restul (cca 3 milioane) fiind împr ăștiați în celela lte
republic i, mai ales în Bosnia-Her țegovina și în Croa ția, unde constituie
enclave care în multe cazuri nu au un ca racter de contiguit ate cu Serbia.
Astfel, sârbii sunt majorit ari pe un teri toriu întins din nord-vestul Bosniei-
21

Herțegovina, ale c ărui limite s pre vest și nord dep ășesc grani ța cu C roația
(zonele Kr ajina și Banja), pe un teritoriu comp act din sudul Bos niei-
Herțegovina, într-o zon ă relativ mare din centrul Croa ției, între localit ățile
Pakrac și Daruvar , în mai multe localit ăți din estul Croa ției (zona Slav onia),
precum și în alte enclave de dimensiuni mai reduse din estul BH și Croației.
Există însă și numeroase alte regiuni tip enclav ă în care sârbii sunt minorit ari,
dar formeaz ă import ante și puternice comunit ăți. Sârbii din Krajna au fost pur
și simplu s pulberați într-o singur ă noapte printr-o ac țiune de diversiune a
croaților. Ei au substituit inclus iv craini ca de la postul de televiz iune sârbesc
din Krajna și au dat, prin televiz iune, ordin de evacuare a popula ției sârbe din
zonă. A fost o mare tragedie. La rândul lor , croații ocu pă ca populație
majorit ară o zonă extinsă și mai multe enclave din Bosnia-Her țegovina, mai
ales în vestul acestei republici.
Orgoliul și sentimentele de grup determin ă în mare m ăsură
comport amentul grupurilor etnic e minorit are, mai ales atunci când de țin
majorit atea pe un terit oriu de dim ensiuni semnificative. Dimensiunea teritorial ă
este un criteriu relativ , lăsând actorilor div ergenți libert atea de a se referi la
acest aspect în mod contradictoriu și destul de subiec tiv. Astfel, dimensiunile
zonei Krajina sunt considerate de sârbi ca fiind sufic iente pentru proclamarea
unei enclav e (formațiune st atală autonom ă sau independent ă). În acela și mod
au gândit probabil și croații în momentul proclam ării unui st at independent pe
teritoriul B osniei-Herțegovina. Ipotetic vorbind, dac ă o ast fel de diviz are
teritorială ar fi aplicat ă la nivel regional în Europ a de Sud-Est sa u la niv elul
întreagii Europe, am putea aprecia c ă s-ar reveni la realit ățile din Evul Mediu
în ceea ce prive ște fragment area în mici st ate care ar fi inoperante din punc t
de vedere economic.
Problemelor de natur ă etnică li se adaug ă deosebirile religioase și
culturale dintre na țiunile și naționalitățile fostei Iugoslav ii, deosebiri ce au st at,
printre altele, la baza proces ului de dezmembrare a federa ției. Însă aceste
diferențe nu au repercusiuni a șa de profunde și de complexe pentru
“aranjamentele“ teritoriale v iitoar e, dată fiind rep artiția geografic ă mai puțin
divizată a culturilor și religiilor din regiune. Astfel, se consider ă că Slovenia,
Croația și regiunile din V oivodina locuite de maghiari au tradi ții culturale de tip
“occident al“ (central-europene), fiind dominate de o ascenden ță confesional ă
catolică sau de s orginte catolic ă. În schimb, sârb ii, muntenegrenii,
macedonenii și o parte din bosniaci, precum și minoritățile de origine bulgar ă,
română, greacă etc. ap arțin religiei ortodoxe, și se înscriu, ca tip de civiliz ație,
în arealul cultural est-european, care este caracterizat drept o sintez ă
origina lă a influen țelor orient ale – ortodox ă și islamice – și occident ale.
Celelalte etnii: albanez ii, bos niacii musulmani și turcii sunt de religie
mahomedan ă și aparțin civiliza ției de tip orient al-islamic .
În concluzie, mozaicul etnic, religios și cult ural al spa țiului e x-iugoslav
este atât de eterogen, iar amestecul de popula ții atât de profund, încât, cu
mici excep ții, fac dificil ă orice încercare de trasar e de noi frontiere. Despre
acest mozaic s-ar mai putea afirma c ă reproduce, la o scar ă mai mic ă,
diversitatea etnic ă, religioas ă și culturală a întregii Peninsule Balc anice.
În esență, Iugoslav ia a avut cele mai multe probleme de natur ă etnică și
ele nu sunt înc ă rezolvate, c u toate evenim entele dramatice care s-au
petrecut în acest sp ațiu.
22

Sentimentele separatiste exprimate de croa ți contrasteaz ă cu
preocupările pentru unit ate ale majorit ății sârbești. Războiul n-a rezolvat
rivalit atea dintre cele dou ă populații slav e. Slovenii sunt al doilea grup
minorit ar ca m ărime. Ei și-au manifes tat dorin ța de independen ță și,
bineînțeles, au fost sus ținuți de Occidentul apropiat, în special de Germania și
Italia de care sunt foarte strâns lega ți. Macedonenii î și doresc o independen ță
reală, dar ei sunt contest ați de toți vecinii lor . Ei nu uit ă totuși că l-au dat lu mii
pe Alexandru Macedon.
Ungurii din Voiv odina se aliniaz ă la concertul de refacere a spa țiului de
influență maghiar. T oți maghiarii din spa țiul pe car e ei îl numesc Bazinul
Carpaților acționează unitar, sub stricta coordonar e a Budapes tei. Albanezii
din Kosov o continuă acțiunea început ă cu câțiva ani în urm ă pentru refacerea
spațiului Albaniei Mari, indiferent ce spun și ce se s pune despre acest lucru.
Nici e i nu u ită că sunt cei mai vec hi în regiune și au dat Imperiului roman șase
străluciți împărați. Muntenegrenii sunt împreun ă cu sârbii, iar musulmanii slavi
din Bosnia-Her țegovina, sprijini ți de Turcia, î și continu ă și ei lupta pentr u
lărgirea și menținerea capului de pod mus ulman în Eur opa. Restul grupurilor
etnice minoritare (românii din est, ita lienii de pe coasta Adriat icii) n u pun
probleme conflictuale. Deocamdat ă.

Bulgaria

Localizat ă în Peninsula Balcanic ă, având o suprafa ță de 1 10.910 km2,
Bulgaria e ste împărțită în opt regiuni și zona capit alei – Sofia. În octombrie
1992, popula ția Bulgar iei era de 8.869.000 de locu itori, cu un spor anual de –
0,5%.
Etnicii bulgari reprezint ă 85,3% din tot alul popula ției, restu l fiind
minoritățile etnice, și anume: turci – 8,5%, țigani – 2,6%, macedoneni – 2,5%,
armeni – 0,3%, ru și – 0,2% și alții – 0,6%.
Din punct de vedere religios, rep artiția este u rmătoarea:
 85% – ortodoc și de rit bulgar;
 13% – musulmani (turci și pomaci);
 0,8% – evrei;
 0,7 % romano-catolici;
 0,5% – protest anți, practican ți ai cultului g regorian din Armenia și alții.
Limba oficială este bulgara, care face p arte din grupul de sud al limbilor
slave.
În Bulgaria, exist ă probleme legate în special de minorit atea musul-
mană turcă. Minorit arii turci reprezint ă aproximativ 8 – 10 % din popula ție și
sunt concentra ți în do uă spații: în jurul Shumen-ului în N-E țării și în b azinul
râului Arda, incluzând Kudzhali și toată jumătatea de es t a zonei de grani ță cu
Grecia, mai pu țin ținutul Mari ța. Bulgarii se tem de pos ibilitatea iz bucnirii unui
conflict cu minorit atea turc ă, asemănător ce lor din Bosnia și Kosovo.
Deși mulți turci și țigani musulm ani au fost exp ulzați în Turcia în a nii ’50,
o substan țială minoritate musulman ă a rămas în Bulgaria. Perc epția față de
slavii isla mizați este pozitiv ă, fiind categorisi ți ca etnici bulgari.
Pe fondul interzicerii unui partid al etnic ilor macedoneni de Curtea
Constituțională de la Sofia în august 2000, au ap ărut primele diferende majore
între bulgari și aceast ă minoritate. Dar exist ă în Bulgaria și o problem ă
macedonean ă. Macedonia a fost și este considerat ă zonă de dispute între
23

Bulgaria și Grecia. Guvernul bulgar a recunoscut Republica Macedonean ă
(1991), în timp ce Grecia nu. În c eea ce priv ește slavii macedoneni , atitudinea
bulgarilor este diferit ă de cea a oficia lilor: bulgarii îi consider ă de aceea și
naționalitate cu ei și resping ideea conform c ăreia Macedonia es te o națiune
distinctă.
Țiganii bulgari au crescut mult ca num ăr după anii ‘60-’70, deve nind c el
mai mare grup minoritar și creând probleme guvernului bulgar. O mare parte
dintre ei se identific ă cu etnicii turci prin credin țe religio ase și nume personale,
dar, de fapt, sunt v ăzuți ca un fenomen negativ al vie ții sociale din Bulgaria și
ca o surs ă de amenin țări la adresa intereselor na ționale și a securit ății țării.
Reacția la acest pericol a fost și este asimilarea, chiar for țată, a țiganilo r
bulgari.

Albania

Localizat ă în vestul Peninsulei Balcanic e, Alban ia se întind e pe o
suprafață de 28.748 km2, împărțită în 26 de districte, limbile oficiale fiind
alban eza (dialectul to sk) – care are o fi zionomie aparte în cadrul familiei ind o-
europene, probabil unic ă descendent ă a limbii trace sau ilire – și greaca. Este
una dintre cele mai s ărace țări europene.
Populația Albaniei este de 3.285.224 de loc uitori (1992), iar rata sporului
anual de 1, 1% (1992).
Etnicii albanezi reprez intă 96% albanez i, restul de 4% fiind greci, vlahi
(români-vlahi), țigani și bulgari. Cea mai mare pondere o de țin însă grecii,
masați în p artea de sud a Albaniei (Gjirokaster).
Din punct de vedere al apartenen ței religioase, distribu ția arată astfel :
70% musulmani, 20% ortodoc și de rit albanez și 10% romano-catolici.
În prezent, disensiuni majore sunt între popula țiile albaneze de origine
toskă și ghegă, una din cauze fiind recunoa șterea ca limb ă oficială doar a
dialectului tosk (vorbit în Sudul Albaniei, în timp ce dialectul gheg este vorbit
de majorit atea albanezilor localiz ați în nordul Țării și în Kosovo).
De asemenea, prin promovarea ideii de “Albania Mare“, mai ales prin
intermediul eforturilor de realiz are și întărire a unei axe pan-albanez e
susținute de unii lideri, precum: Fatos Nano, Hashim Thaci și Arben Djaferi, ca
și prin încurajarea separati știlor albanez i din Kos ovo, FYROM și chiar
Muntenegru, Albania este considerat ă ca un factor de instabilitate regional ă în
această zonă.
Există, în A lbania, probleme de natur ă etnică:
– conflictul lingv istic dintre ghegii din nord și toskii din sud, care poate fi
stins relativ u șor;
– conflictele religioas e dintre cre știni și ortodoc și nu sunt de mare
amploare;
– probleme cu cei apr oximativ 400.000 de etnici greci din treimea s udică
a țării, care numesc aceast ă zonă „Epirusul de Nord“ și manifest ă tendințe
spre autonomie.

Cipru

Statul este a șezat în insula cu acela și nume aflat ă în estul M ării
Mediterane, ocupând o suprafa ță de 9.251km2, având 6 districte
24

administrative; limbi oficiale: greac ă, turcă și engleză. Populația Ciprului era în
1991 (iulie) de 709.343 de locuitori, rat a creșterii anuale fiind de 1%.
78% din popula ție es te de origine greac ă, 18% de origine turc ă și 4% –
alte etnii. Din punct de vedere confesional, situa ția arată astfel:
 78% – greco-ortodoc și;
 18% – musulmani;
 4% – maroni ți, armeni, apostolici și alte confesiuni.
În noiembrie 1983, p artea de nor d a in sulei (38% din t eritoriu), ocup ată
de turci înc ă din 1975, este proclamat ă drept “Republica Turcă a Cipru lui de
Nord“ de administra ția cipriot ă turcă, stat care are Constitu ție și Guvern
proprii, nerecunoscute decât de Guve rnul de la Ankara. Acest lucr u a făcut ca
ONU să trimită aici “Căștile Albas tre“ pentru a asi gura securit atea, ast fel că și
acum Ciprul este div izat de o “linie v erde“. În acest context este interesant de
analizat modul cum au evoluat rela țiile dintre Grecia și Turcia.

Grecia

Situată în sudul Peninsulei Balc anice, întinzându-se pe o s uprafață de
131.957 k m2 , fiind împ ărțită în 52 de dep artamente admin istrative, Grecia are
o popula ție de 10.150.000 de lo cuitori, rat a creșterii an uale fiind de 0,3%. Din
totalul popula ției, 98% sunt greci și 1,3% alte etnii (cele mai import ante fiind
cea turcă și cea vlah ă); religia dominant ă este greco-ortodox ă – 98%, restul de
2% fiind reprezent at în cea mai mare parte de cultul islamic al minorit ății turce.
Deși în prezent rela țiile greco-turce cunosc o perioad ă de detensionare
și nu există pericolul degener ării ac estora într-un conflict desc his, situația
continuă să reprezinte un factor de risc regional datorit ă nesoluționării unor
probleme aflate în disput ă, precum:
 statutul Insulei Cipru și relațiile interetnice din ac eastă zonă, ca și
sprijinul necondi ționat acordat de For țele Armate Elene Gărzii naționale
cipriote ;
 delimit area apelor teritoriale și a sp ațiului aerian, dar și
 situația minorit ăților turce din Tracia Orient ală (turcii nefiind mul țumiți
de st atutul cona ționalilor afla ți pe teritoriul Gr eciei).
În final, ne propunem să trecem în revist ă unele solu ții posibile pentru
rezolvarea problemelor legate de et erogenitatea din punct de vedere etnic,
religios, cultural a Balc anilor. Unii au propus ca solu ții: secesiunea, purificarea
etnică sau schimbul de popula ții și asimilarea, dar acestea su nt contrare
dreptului și tratatelor interna ționale, precum și statului de drept.
Asigurarea unor autonomii teri toriale pe criterii etnice, deși poat e fi o
soluție, nu este acceptat ă de nici un stat.
S-au mai propus și alte soluții: de voluția, federalizarea, cantonizar ea sau
constituirea unor ținuturi cu un st atut special.

B3. Fizionomia diferendului etnic

Primul p as în solu ționarea pr oblemelor etnice poate fi considerat
schimbarea atitudinii ca urmare a unei tent ative de influență minorit ară. Pot
fi sintetizate aici p atru model e de schimbare a atitudinii:
25

1. dacă o situație de influen ță induce un conflict de identificare prea
intens și împiedic ă procesul de validare s ă aibă loc, nu se va observa nici o
formă de influen ță;
2. dacă o situa ție de influen ță induce un conflict de identific are
moderat și împiedic ă procesul de validare s ă aibă loc, efectul va fi acela de
influență directă;
3. dacă o s ituație de influen ță induce un conflict puternic de
identificare și declanșează procesul de validare, efectul va fi acela obi șnuit de
conversiune (influen ță indirectă fără influențare direct ă);
4. dacă o situa ție de influen ță induce un conflict de identific are
moderat și procesul de validare are loc, se va observa atât o influen ță directă,
cât și una indirect ă.
În acest context, identitatea minorit ății definește marjele de lib ertate de
care ea dispune cu privire la intens itatea conflictului pe c are îl poate
introduce: dac ă minoritatea se percepe c a in-group , ea va aborda un st il
intransigent ce va duce la amplificarea c onflictulu i; dacă minoritatea se
percepe ca out-group , ea va da dovad ă de flexibilitate ce va atenua conflictul.
Explic area conflictelor etnice la nivel general mai poate fi f ăcută și prin
alte câteva concepte: stereotipii , țapul ispășitor, etnocentris mul, xenofobia ,
alocarea de resurse (ca expresie a puterii diferen țiale p rezent at mai sus).
Stereotipiile desemneaz ă ac ele credin țe despre caracteristici
psihologice și/sau comport ament ale ale unor categorii de indivizi, grupuri
sociale, de sex, vârst ă, etnie, religie ș.a.m.d.35. Acest ti p de credin țe este fix at
în imagini șablonizate durabile, preconceput e, în sensul c ă nu se bazeaz ă pe
observarea direct ă a fenomenelor , ci pe moduri de gândire aprioric e,
rutinizate, arbitrare, f ără legătură cu indiviz ii sau grupurile sociale evaluate. În
prezent, în științele s ociale, stereotipiile desemneaz ă îndeosebi atitudinile
nefavorabile fa ță de anumite categorii etnic e sau rasiale și constituie o p arte
explicativă a conflictului socia l în relațiile inte retnice.
Teoria conf lictului propune un alt concept ce a fost aplicat mai ales în
studiul agresivit ății față de grupurile minorit are în regimul fascist: țapul
ispășitor. Este vorba aici despre o persoan ă sau un grup social, c aracterizate
prin pos ibilități redus e de ap ărare, asupra c ărora se revars ă agresiunea
acumulat ă36. Frustrarea genereaz ă un nivel ridic at de agresivit ate care, în
condiții nor male, este orient ată împotriva sursei care a produs frustrarea, îns ă,
dacă sursa reprezint ă o forță puternică, inhibând agres ivitatea, ac easta tinde
să se elibereze asupra unui obiect slab, lip sit de apărare. Cu cât frus trarea
este mai puternic ă și tend ințele agresive vor fi ma i accentuate, cu atât
individul, grupul, colectivit atea v or fi mai t entați să transforme al ți indiv izi,
grupuri, colectivit ăți în țapi ispășitori. În cazul re gimurilor fasciste și al
minorităților etnice, studiile au ar ătat că primele, puterni c frustrate, genereaz ă
un niv el ridicat de agresivit ate în cadrul c olectivității; aceast a, neputând s ă se
orienteze s pre sursa frustr ării, es te transfer ată asupra țapului is pășitor, adică
asupra minorit ăților etnice.
Găsirea unui țap ispășitor, dacă este cons iderată numai prin p risma
identificării unui du șman real sau nu, de ține și funcția de stabilire și menținere
a identității sociale a grupurilo r minorit are. Propus ă de Lewis Coser37, teza
aceast a pornește de la faptul c ă grupurile ce tr ăiesc în conflict și persecu ție,
în special minorit ățile, resping adesea orice încercare de apropiere sau
toleranță din p artea m ajorității, întrucât, g ăsind în ac easta un dușman ex tern,
26

este men ținută unitatea grupului prin con știentizarea de c ătre me mbri a unui
scop vit al: lupt a cu dușmanii din exterior . Ca o alternativ ă la dușmanul extern ,
Coser vorbe ște și despre conceptul de dușman intern , referindu-se la
grupurile c are au tendin ța de a nega faptul c ă înfrângerea lor este cauzat ă de
puterea mai mare a adversarului, întrucât aceast a ar însemna accept area
propriei s lăbiciuni. Astfel începe c ăutarea „dușmanului“ printre membrii proprii,
a „trădătorului“ care stânjene ște unit atea și acțiunea coordonat ă împotriva
inamicului extern.
Această teorie este aplicat ă în studiul con flictului d intre antisemi ți și
evrei. Antisemi ții justific ă persecut area evreilor prin agresivit atea și spiritu l
răzbunător al acestora din urm ă, însă, de fapt, ei v ăd în opozan ți tot ceea c e
le provoac ă suferin ța, incluz ând aici și instin ctele lor inconștiente.
Amenințarea imaginar ă conduce la o regrup are a antis emiților prin aderarea la
comunit atea real ă a oamenilor însuflețiți de acelea și sentimente (cazul
Germaniei sau al antic omuniștilor din SUA). Unele ti puri de antisemitism, ca și
alte forme de prejudecat ă, au import ante func ții pentru cei care au probleme
la nivelul identit ății grup ale: cel care nu ap arține vreunui grup, prin
direcționar ea ostilității sale difuz e spre o anumit ă țintă, încearc ă să găseas că
un punct de sprijin într-o lume pe care nu o înțelege. Prejudecat a, în sens
parsonian, nu numai c ă este dirijat ă de indivizi c ătre anumite grupuri, ci chiar
poate deveni un fenomen al at itudinii grupului format din acele persoane, în
sensul că, în loc ca un indiv id să fie sancționat de membrii grupulu i său că are
prejudec ăți, el este blamat pentru c ă nu are.
Etnocentrismul este un alt factor explic ativ al diferendelor interetnice.
Fiind defin it ca o lo ialitate intens ă și necritică față de propriul gr up etnic s au
național asociat ă cu desconsiderarea alto r grupuri etnice sau na ționale,
etnocentrismul are efecte contra re asupra indiviz ilor, grupurilor și societăților.
El întărește patriotismul și naționalismul și protejeaz ă identit atea etnică, dar,
în același timp, alime ntează rasismul, desc urajează schimbarea și blocheaz ă
împrumuturile cultur ale; în anumite condi ții promoveaz ă stabilitatea cultural ă,
iar în altele poate duce la colap sul unei culturi și la dizolvarea unui grup. În
acest context, intens itatea etnoc entrismului variaz ă de la formele p așnice la
cele megalomanice și beligerante. Transmiterea atitudinilor etnocentriste
poate fi f ăcută de la o genera ție la alt a prin intermediul socializ ării: cea mai
mare p arte a transmis iei se face în mod informal, îns ă anumite elemente su nt
infiltrate și în sistemul educa țional sau sunt vehicula te prin mijloacele de
comunicar e în masă.
Legat de conceptul de etnocentrism , est e acela de xenofobie , ca
atitudine de team ă, respingere și/sau ură față de persoanele str ăine de grupul
etnic din c are face p arte subiectul38. Xenofobia este un fenomen individual și
colectiv , o component ă a relațiilor interetnice, o form ă particulară extremă de
manifest are a prejudec ăților și a discrimin ărilor etnic o-rasiale, a etnocentris-
mului. Obiectul comp ortamentului xenofob este străinul ca per soană aparți-
nând unor popoare s au entități politic o-statale diferite de ale subiectului sau
concetățeni de alt ă rasă, naționalit ate și etnie din c adrul aceleia și entități
statale.
Având în v edere toate acestea, pot fi conturate trei modele de ev oluție
a relațiilor interetnice39:
1. asimilarea – grupurile noi de imigran ți adoptă atitudinile și limba
comunității dominante;
27

2. oala etnic ă – cultur ile d iferite și perspectivele p articulare ale
grupurilor etnice dintr-o societ ate se contopesc;
3. pluralismu l cultural – grupurile etnice exist ă separat și participă la
viața economic ă și politică. Aceast a este solu ția promovat ă în ultimii
ani de teoreticienii preocup ați de evolu ția fen omenulu i etnic.
Concluzia ce se impune aplic ând modelele de mai sus sp ațiului
Europei de Est este aceea c ă, în prezent, se const ată reproblematizarea ideii
naționale sub imp actul a dou ă fenomene contrare: pe de o p arte, creșterea în
intensit ate a tendin ței integrative din vest, iar pe de alt ă parte, procesele
dezintegrat ive din est concretizate în fenomene contrare inten ției Comunit ății
Europene. Astfel, estul Europei s e confrunt ă cu destr ămarea vechilor identit ăți
economico -sociale, id eolog ice, milit are și chiar st atale, cu redimensionar ea
problemei minorit ăților etnice și transformarea ei într-o import antă miză
politică, cu creșterea în intens itate a proces elor și mișcărilor sep aratiste și, nu
în ultimul rând, cu revenirea puternic ă a naționalis melor revendicative și
restauratoare, al ături de tensiunile interetnic e (exemplu: fost a Iugoslav ie și
fosta URSS). Așadar, orice studiu asupra fenomenului etnic v a trebui s ă
aprofundez e aceste problematici, ast fel încât s ă se identific e cu preciz ie
riscurile și amenin țările la adresa securit ății naționale, dar și soluțiile d e
rezolvare a poten țialelor sau deja-existentelor conflicte interetnice.

Etniile sunt entit ăți culturale. Presiunile împot riva lor s unt foarte mari și
există pericolul ca ele s ă fie asimilate nu atât de etniile majoritare din cadrul
statelor na ționale (sau federale), cât mai al es de proc esul de m ondializare.
Este posibil ca, pentru a ie și din condi ția de minoritar, individul etn ic să caute
să devină rapid cet ățean mondial.
De aceea, putem estima c ă, în viitor, va c rește presiunea etniilor, mai
ales a minorit ăților etnice, în dou ă direcții:
– ca modalitate de diminuar e a rolului statelor na ționale și, respectiv, al
națiunilor-stat;
– ca spriji n în grăbirea procesului de globalizare, b ănuind că, prin
globalizare, va crește importanța factorului etnic local.
Configura ția fenomenului etnic este determinat ă de un set de interoga ții
axate în principal pe :
– nevoia de identitate;
– cultura și sistemele de valori (limb ă, obiceiuri, folclor etc.), ca lia nt
colectiv și suport al for ței, indiv idualității și mentenan ței sociale;
– interesul na țiunilor-mamă de a reuni întreaga na țiune într-un stat
unitar sau de a le men ține identitatea, uneori transformându-le în „coloan ă a
5-a“, în statele din car e acestea fac parte;
– presiuni ale unor grupuri prin care se urm ărește crearea unor
tensiuni menite s ă ducă la con flicte și să slăbească statele d e drept, de
regulă, în profit propriu sau, oricum, în defavoarea statelor respective;
– resiuni ale globaliz ării

B4. Conf igurația diferendelor etnice

1. Care sunt principa lele forme de manifestare?
– Extremismul non-violent;
– Intoleran ța;
28

– Autoizolarea;
– Refuzul dialogului cu celelalte etnii sau cu etnia majoritar ă;
– Ostilitatea;
– Boicotarea;
– Diversiunea;
– Terorismu l etnic;
– Violența directă.
2. Care pot fi consecin țele?
– Federaliz area statelor na ționale;
– Fărâmițarea statelor unitare;
– Redistribuiri teritoriale între state;
– Confrunt ări violente, r ăzboi, mari mi șcări de popula ții etc.
3. Ce suport pot avea solu țiile p osibile?
Suportul s oluțiilor non-violente ale diferendel or etnice se înscrie într-un
concept foarte larg, care trebuie s ă aibă în vedere, deopotriv ă, drepturile
omului, drepturile societ ăților și ale entit ăților omene ști, tradițiile, raporturi le
sociale, raporturile între state, dreptul și legea universal ă a protec ției vieții.
Globalizarea poate fi perceput ă și definită în mai multe moduri: ca
proces necesar de interconecare a sistemelor de valori, pe aceast ă bază
consolidându-se unit atea lumii (în di versitatea ei); ca interconexiune a
centrilor de putere mondial ă, în vederea stabiliz ării situațiilor conflictua le
defavorabile intereselor lor, situa ții între care se situeaz ă și diferendele etnic e;
ca mondializare ec onomică; ca mondializare informa țională; ca multic ul-
turalism.
Fiecare din aceste aspecte ale mondializ ării va avea efecte dintre cele
mai diferite. De și mondializarea, în mod nor mal, ar trebui s ă ducă la sting erea
diferendelor etnice, este posibil c a efectul s ă fie tocmai invers. În unele p ărți,
probabil, diferendele etni ce vor fi diminuate și chiar înl ăturate pentru o
perioadă de timp. În alte le, nu va fi îns ă posib il așa ceva, într ucât, se știe,
mondializar e nu înseamn ă egalare, uniformizare, iar lumea este împotriva
uniformiz ării și egalării. Oamenii au nevoie de diferen țieri, de multe ori, ceea
ce-i une ște nefiind ceea ce le este comun, ci, dimpotriv ă, ceea ce îi
diferențiază.
De aceea, este pos ibil ca, în anumite etape și în anumite zone
geografice, temporar, globalizarea s ă aibă efecte pozitive în planul depist ării,
prevenirii și stingerii sau diminu ării riscurilor confrunt ărilor etnice, în timp ce, în
alte etape și în alte locuri (sau chiar în acelea și locuri), diferendele s ă se
accentueze, s ă apară altele noi, ele înl ănțuindu-se a șa cum au f ăcut-o mii de
ani, între bi ne și rău.
Ameliorarea condi țiilor economice, informatizarea societ ăților, respec-
tarea drepturilor omului și introducerea unei legis lații democratice se pare c ă
reprezint ă una din modalit ățile cele mai eficie nte pentru prevenir ea
confruntărilor etnice. Deci zon ele cele mai stabile din punct de vedere
economic și informa țional vor fi și cele cu mai pu ține conflicte etnice, în timp
ce zonele s ărace vor continua s ă rămână încă mulți ani focare d e tensiun i și
conflicte etnice. Dar bog ăția și sărăcia nu sunt unicii factori care
condiționează diferendele etnice. Unele zone, cum ar fi cele foste regiuni
tampon (de siguran ță strategic ă) între marile imper ii, cele de confruntare,
precum și coridoarele de migra ții, constituie, prin tradi ție, spații ale
diferendelor. În aceste zone – între care se înscriu și cea a Balcanilor, a
29

Caucazului, a Orientul ui Apropiat, zona Kurd ă – vor rămâne inst abile și, în
împrejurări potrivite, vor evol ua spre conflict.

Extinderea Un iunii Europene și ridicarea din punct de vedere economic
a zonelor care actualmente sunt conf lictuale vor contribui la reducerea
tensiunilor etnice, dar nu le vor solu ționa. Bunăstarea economic ă va estomp a
pentru o vreme tendin țele etniilor spre confruntare, dar mai devreme sau mai
târziu, etniile nu se vor mul țumi cu lipsa de identitate.
În acest sens, este foarte posibil ca actualele zone de criz ă – îndeosebi
în Balcani – s ă scadă în intensitate și să apară altele noi, în alt ă parte.
Este posibil ca, în țările foarte stabile în acest moment, s ă apară, în timp,
focare ale unor tensiuni etnice. Deja în unele țări nordice are loc o întoarcere
foarte accentuat ă la obiceiuri din v echime; în aceste țări (Danemarc a,
Norvegia, Suedia, Belgia, Olanda, Finlanda), oamenii redescoper ă cine au
fost strămoșii lor, își cântă din nou cântecele lor str ăvechi, se îmbrac ă de
sărbători în costume n aționale.
Recentele reac ții violente la globalizare est e un semnal care trebuie luat
în seamă.

Balcanii s unt numi ți, în unele lucr ări40, zona de sânge și de foc a
Europei. A șa a fost. A șa este. Se pare îns ă că Euro pa a înțeles care este
soluția pe ntru Balca ni: respectul . Nu atât ridicarea ei economic ă (fără
îndoială o astfel de redresare este absolut necesar ă și fără ea nu se poate
face mare lucru), cât conlucrarea țărilor din Europa de Vest cu țările din
Balcani, în numele unor va lori europene comune. Pentru c ă, la urma urmei,
de aici s-au ridicat multe din valorile europene.
Aspectele confrunt ărilor etnice din Balcani țin mai ales de teritoriu.
Popoarele de aic i s-au războit totdeauna pentru teritori u. Amestecul celor din
afară s-a d atorat altor interese care țin de controlul strategic ( și economic) al
zonei. Ambele cauz e ale conflictelor etnice din Balcani vor exista și în viitor.
Dar, dup ă investiții masive în zon ă, cel puțin pentru o vreme, ele se v or
diminua.

C. CUM SE MANIFEST Ă ȘI CUM V A EVOLUA
FENOM ENUL ETNIC ÎN ROMÂNIA

C1. Etniile din România și problemele lor

România este stat na țional, suveran și independent, unitar și indivizibil41.
În țara noastr ă, alături de români și împreun ă cu ei, trăiesc și alte etnii (Anexa
nr. 6), care se bucur ă de acelea și drepturi.

MAGHIARII

Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă

La recens ământul din 1992, maghiarii num ărau 1.625.500 persoane.
Numărul lor s-a diminuat, în 1992 fa ță de 1977, cu 89.0 00 persoane (5,2 %),
30

din cauza sporului natural sc ăzut, dar și din cauza emigra ției care , îndeosebi
după 1980, s-a inten sificat. Ce a mai mare parte dintre ace știa – 68.000
persoane – au emigrat în perioada 1977 – 1992, din c are aproape jum ătate
între anii 1988 – 1990.
Tot în 1992, s-a constatat c ă din 1.625.500 persoane, 1.603.900
maghiari ( 98,7%) sunt concentra ți în zone intracar patice – Transilvania,
Banat, Cri șana, Maramure ș – și numai 21.000 pers oane (1,3%) se afl ă în
celelalte provincii. (A nexa nr. 6)
Maghiarii r eprezintă majoritatea popula ției aparținând etniilor conlocu-
itoare, altele decât cea român ă, din țară. În 1930, pr oporția maghiarilor în
rândul tuturor celorlalte na ționalități conloc uitoare era de 45,1 %. Aceast ă
proporție a crescut la 67,7 % în 1992, pe s eama emigr ării masiv e a evreilor și
germanilor.
Există mai multe categorii de etnii în România, a șa cum exist ă, de altfel,
în aproape toate țările din Europa. Mai toate etniile din România (în afar ă de
cea român ă) sunt un rezultat al migra țiilor de od inioară sau al coloniz ărilor
succesive. Maghiarii au venit în Transilvania din Câm pia Panoniei, unde s- au
stabilit in ițial, în 896, dar mai ales dup ă ce au fost în vinși la Le chfeld, lân gă
Ausburg, la 10 august 955, de Otto I, fiul lui Henric P ăsărarul42. După
această dată și-au intensificat acțiunile în Transilvania, o parte din ei
stabilindu-s e aici, unde au fost tot timpul mino ritari.
Secuii au fost coloniza ți în secol ele XII – XIII în zona Covasna, Harghita
și o parte din Mure ș, unde se afl ă și azi.
Etnia maghiar ă și, în ultimul timp, cea ucrainean ă – au un stat nucleu, un
stat națiune, de care sunt legate foar te strâns, care le protejeaz ă și, în acela și
timp, le fixeaz ă obiec tivele strategice, cons iderându-le un fel de „coloan ă a 5-
a“ în interiorul României . Spre exemplu, obiectivu l etnic strategic pentru
următorii 5 – 10 ani al Ungariei este consolidarea unit ății ma ghiarilor d e
pretutindeni și în special a celor din spa țiul pe care ei îl numesc Bazin ul
Carpaților43.

Tendințe și comporta ment

Dintre toate na ționalitățile conlocuitoare de pe te ritoriul român, singura
care a pus, pune și va pune totdeauna probleme cu totul deosebite este cea
maghiar ă44. Aceste probleme sunt de dou ă feluri:
– Care țin de condi ția maghiarilor cet ățeni ai României, îndeosebi a celor
din Transilv ania;
– Care țin de revizionismul maghiar în general și îndeosebi de cel care
se referă la spațiul din Bazinul Carpa ților pe care ungurii îl c onsideră arealul
de drept și de fapt al maghiarimii.
În principiu, problemele care țin de condi ția maghiarilor din România nu
sunt generatoare de tensiuni și de conflict e interetnic e și nici de altă natură.
Condiția maghiarilor din România este aceea și ca a românilor și a altor etnii,
ba chiar mai bun ă, întrucât comunitatea lor se zbate mai mult pentru ob ținerea
unor drepturi și chiar a unor privilegi i, pornindu-se de la principiul discrimin ării
pozitive. Totu și, problema condi ției este folosit ă ca pretext pentru dezvoltarea
strategiilor de atac împotriva unit ății și caracterului na țional al sta tului român.
În unele public ații din Ungaria este formulat ă foarte clar aceast ă strategie a
31

destrămării statelor formate dup ă primul r ăzboi mon dial. În altele, doar s e
sugereaz ă că numai aceasta ar fi soluția.
Deci problema cea mai grav ă generatoare de tensiun i în spa țiul
Carpaților este cea a revizionismului maghiar , manifestat de unele cercuri. Nu
este adev ărat că un astfel de rev izionism ar fi dis părut. El nu a disp ărut, nici
nu s-a diminuat, ci, dimpotriv ă, a crescut. Se manifest ă însă sub alte forme ,
cei interes ați folosindu-se la maximum de oportunit ățile create de conceptul
de globaliz are a economiei, informa ției și culturii, d e cel de r egion alizare
(maghiarii sunt cei mai ferven ți susținătorii ai euro-regiunilor) și de integrare.
Obiectivele urmărite în prezent de revizi onismul maghiar sunt, în
principiu, urm ătoarele:
1. Menținerea și consolidarea unit ății ma ghiarilor din toat ă lumea și
îndeosebi din țările vecine Ungar iei (legea adoptat ă la Budapesta pentru
acordarea legitima ției de maghiar etnicilor maghiari din țările vecin e, mai puțin
celor din Austria);
2. Dezvoltarea, în continuare, în țările v ecine (dar și în Occident) a unor
structuri culturale și politice foart e puternic e care să întrețină în aceste țări
ideile hungarismului și ale „dreptului“ istoric asupra Bazinului Carpa ților;
3. Dezvolt area înv ățământului î n limba m aghiară, îndeosebi în acele
zone (Voiv odina, Slov acia, Ucraina Subc arpatică și, mai ales, Transilva nia),
pe toate treptele, și subvenționarea acestuia și de către statul maghiar (spre
exemplu, în 1999, a fost alocat ă pentru înv ățământul în limba maghiar ă în
afara grani țelor Ungariei suma de 30 miliard e de forin ți);
4. Realiz area unor autonomii teritoriale (sau m ăcar administrative) în
toate zonele din țările vecine unde locuiesc și maghiari într-o propor ție de cel
puțin 20 %;
5. Inducerea în Occident a unei imagini potrivit c ăreia comunitatea
maghiară din Trans ilvania este lipsit ă de drepturi dem ocratice, persecutat ă și
umilită, deși ea este creatoarea Transilvaniei moder ne, ca entitate cu totul
deosebit ă în acest spa țiu, aducând ades ea în sprijinul acest ei afirmații
lucrarea Lu i Samuel P. Huntington , „Ciocnirea civiliz ațiilor“;
6. Propunerea sau i nducerea unor solu ții (sub form ă de sugestii sau
dezbateri științifice45) care s ă determine presiuni externe în vederea
federaliz ării statului român, dar nu pe criter ii etnice, ci pe criterii economice și
de mentalitate;
7. În final, ob ținerea unei „solu ții politic e teritoriale“46, adică a unei decizii
corespunz ătoare (favorabile Ungariei) a marilor puteri.

Încă din anul 1999, s-a propus instituir ea „Certificatului de maghiar“, ca
modalitate de a reuni în acela și spațiu spiritual și sub acelea și idealuri ale
luptei împo triva deciziilor de la T rianon, a celor 6 milio ane de ma ghiari care
trăiesc, potrivit public ației pe Internet „Nemzet“, în afara frontierelor actuale
ale Ungariei. „Pentru maghiar ii din lume, putem realiza un „certificat de
membru al na țiunii“ , iar acest lucru ar trebui înf ăptuit pân ă în anul 2000.
(Anexa nr.8) Pentru aceasta nu este necesar ă o „suprimare“ spectaculoas ă a
legilor Trianonului, nici m ăcar o majoritate parlamentar ă de două treimi. Este
necesară doar voin ța națională și decizia guvernului.“47

32

Din cele de mai s us, rezultă, în mare m ăsură, și tipurile de diferende
interetnice care pot fi generate de etnia m aghiară din R omânia. A ici există
două punct e de vedere.
Primul dintre acestea este c ă nu etnia maghiar ă din România este
generatoare de posibile diferende interetnic e, ci statul-mam ă, adică Ungaria,
care ar ac ționa în acest sens, dup ă toate aparen țele, potrivit unui plan pe
termen lung, prin t oate mijloacele posibile: guver n, parlam ent, ong-uri ,
diasporă, organisme interna ționale, pres ă, televiz iune, sistem de înv ățământ,
cultură și mai ales pr in organiza ții politice și culturale î nființate în toate țările
unde exist ă maghiari, îndeosebi în cele vecine Ungariei.
Al doilea punct de vedere sus ține că cvasitotalit atea maghiarilor,
indiferent unde s-ar afla ace știa, sprijin ă, într-o for mă sau alta, ideile reviz io-
nismlui maghiar.
Analiza confrunt ărilor interetnice de la Târgu Mure ș din 19 – 20 marti e
1990 confirm ă ambele puncte de vedere. Fără a acuza to ți maghiarii din
România de revizionism, trebuie s ă subliniem c ă „… problema maghiarilor
reprezint ă o iminent ă bombă politică interetnic ă.“48
Există deja diferende etnice, îndeosebi în Transilv ania, între etnia
maghiară (conduc ătorii ace steia) și popula ția majoritar ă român ă în
următoarele domenii:
– Proprietatea;
– Patrimoniul cultural și moral;
– Statusul social;
– Dreptul istoric asupra spa țiului transilv an;
– Limba oficial ă a statului;
– Statutul R omâniei de stat na țional unitar49;
– Dreptul la autoguvernare.
Punerea î n discuție a unui concept privi nd realizarea aut onomiei
Ținutului Secuiesc a fost, pentru început, un pr im pas menit să spargă
unitatea st atului român sau m ăcar să pună sub semnul îndoielii acest lucru. În
acest sens, exist ă vreo trei proiecte între care cel mai important este al dr.
Csapo I. Josef intitulat „Statutul Ținutului Sec uiesc“ (Anexa nr.7)

GERMANII (sa șii, șvabii)

Date st atistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă50

Evoluția demografic ă a popula ției de na ționalit ate german ă din România51:
1910 – 800.000; 1930 – 633. 488 (4,44% în popula ția totală); 1956 – 384.708
(2,20%); 1966 – 382.595 (2,00%); 1977 – 359.109 (1,67%); 1992 – 1 19.462
(0,52%).
Numărul popula ției de na ționalit ate german ă a cunoscut o reducere
accentuat ă în ultimele șase decenii, cu peste o jum ătate de milion de
persoane, ast fel încât la rec ensământul din 1992 num ărul lor era de 1 19.462
persoane (din care 6630 șvabi și 1708 sa și), reprezentând mai pu țin de 1 /5
din numărul înregistrat la recens ământul din 1930. Propor ția lor în popula ția
totală a scăzut de la 4,44% în 1930 la 0,52% în 1992.
Diminuările de popula ție de na ționalit ate german ă au fost mai mari în
perioada 1930-1956, când num ărul lor a sc ăzut cu 249 mii persoane (datorit ă
consecin țelor ultimului r ăzboi mondial), precum și în peri oada 197 7-1992 când
33

numărul lor s-a redus cu 240 mii persoane (datorit ă acordului dint re România
și Germania, în anii ' 70 a început „expor tul” masiv al etnicilor germani din
România – între 7.000 și 11.000 de persoane au fost cump ărate anual pentru
10.000 de m ărci germane52; migrării externe masive de la sfâr șitul anilor '80,
autoritățile fiind o bligate să promoveze o politic ă de emigrare permisiv ă față
de etnicii germani).
Între anii 1956-1977 a avut loc o u șoară scădere (datorit ă nivelului ridicat al
fertilității, dar și a unei reduceri a emigr ării).
În Bucure ști, numărul germanilor a sc ăzut de la 14,4 mii persoane în 1930
la 4,4 mii persoane în 1992.

Realități, tendințe, comport ament

Aportul la dezvolt area social ă, economic ă și în specia l cultural ă este
remarcabil. Ex periența sașilor a ajut at dez voltarea forțelor de produc ție din
Transilvania, iar schimburile de produse me șteșugărești și agricole a gr ăbit
dezvolt area orașelor și a agriculturii53.
După 1918, șvabii și-au dec larat loialit atea față de noul st at român cu
ezitări. Ei ar fi dorit s ă rămână în acela și stat cu șvabii de pe Dun ăre, dar
acest lucru nu mai era posibil: noile grani țe stabilite dup ă cel d e-al doilea
război mondial țineau seam ă de popula țiile majorit are în aceste regiuni –
românii, maghiarii și sârbii.
După ce România, ca urmare a Dict atului de la Viena și a ultimatumului
Uniunii So vietice (19 40), a pierdut Transilvania de Nord, Bucovina de Nord și
Basarabia, s-a trecut la str ămutarea germanilor din regiunile care au reve nit
Uniunii Sovietice. În 1940, minorit atea german ă a obținut o Leg e a grupurilor
etnice. În general, aceast a conținea drepturile colective pe care minorit atea le
ceruse deja din 1918.
La sfârșitul războiului, în 1945, dup ă ce mulți germani din Ro mânia au pierit
în război și în deport are, au început și expr oprierile ec onomice ale minorit ății
germane. Minorit atea german ă și-a pierdut în Români a toate drepturile. În
1950 germanii din România au reprimit dreptul la vot, dar numai în 1956 și-au
redobândit casele și gospod ăriile de la sate54.
Regimul comunist, la fel de dur atât cu românii, cât și cu minorit ățile, și
puternica opresiune la care erau supu și au condus la dizolvarea bun ăstării
economice tradi ționale și a siguran ței existen ței minorit ății germane, având c a
urmare un exod masiv spre locurile obâr șiei sale. Agresiunile n aționalismului,
agravarea inegalit ăților, extinderea marginaliz ării și valu rile uriașe ale migra ției
au constituit noi izvoare dest abiliz atoare.
Procesul de reform ă (după 1989) a inclus și rezolvarea p roblemelor
minorităților naționale, prin acordarea drepturilor și libertăților spec ifice
condiției de minorit ate55. Acest proces trebuie s ă aibă la bază:
– un cadru economico-legi slativ cap abil să susțină anumite costuri sociale
(în special înv ățământul, cultura, presa, religia);
– un cadru politic o-instituțional democratic, o nou ă dinamic ă a politic ii
externe, care s ă urmărească redefinirea cadrului r elațiilor bilaterale și un
comport ament diferit în fa ța CSCE, Consiliului Europe i ș.a.
În acest context se î nscrie și întâlnirea la nivelul secret arilor de st at din
cadrul celei de a VII-a Sesiuni a Comisiei guvernament ale româno-germane
pentru probleme privind etnicii germani di n România, care a avut loc la Bonn
34

în perioada 29 iunie- 1 iulie 1999, precum și recent a vizită a premierului român
la Berlin (iulie 2001), unde a p articip at la lucr ările Consiliului de Cooperare
Economic ă Româno-German.
Toate aceste cont acte asigur ă stimularea rela țiilor bilaterale româno-
germane, prin semnarea unor noi ac orduri de ajut or în domeniul social ,
economic, agricol și medical. Totodată, se urmărește adapt area politicii guver-
nelor ambelor țări de sprijinire a etnicilor germani din România la condi țiile
reale economice, sociale și politice existent e, precum și încurajarea și dezvol-
tarea colabor ării științifico-culturale realizat ă printr-o strâ nsă colaborare56.

ȚIGANII

Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă

GYPSY (engl.) – termen folos it pentru a defini grupuri etnice formate
prin dis persia grupurilor comerciale, nom ade (și a altora) din India, la
începutul s ecolului X și amestec area lor cu grupuri europene și de alte origini
în tim pul răspândirii lor în diaspor ă. Acest term en, î mpreună cu alte câteva
variante europene – ȚIGAN, GIT AN, ZIGEUNER – considerat de m ulți că are o
conot ație peiorativă.
RRO M – un m embru ap arținând grupului.
RRO MI – mai m ulți membri sau grupul ca întreg.
RRO MANI – lim ba vorbit ă de romi. Folosit, de asem enea, ca adjectiv .
SINTI – rromi st abiliți cu m ult tim p în urmă în sp ațiul ge rman.
GADJO – termen folosit de rrom i când se refer ă la nerr omi.
Federația etnică a Romilor din România apreciaz ă numărul țiganilor la
2,5 milio ane persoan e, adică 10% din popula ția țării. Evident, cifra este
exagerat ă. O altă cifră care se vehiculeaz ă este 1,5 milioa ne persoa ne.
Această cifră pare mai apropiat ă de realit ate, dar nu es te rezult atul vreunui
recensământ sau al vreunei inves tigații serioase.
Elena și Cătălin Zamfir apreciaz ă populația țiganilor ca fiind de
1.010.000 adic ă 4,6% din num ărul tot al al locuitorilor . Numai în Bucure ști se
estimeaz ă că există în jur de 5-600.000 de țigani la o popula ție de 3.000.000
locuitori. Popula ția de romi înregistrat ă la recensământul din ianuarie 1992 a
fost de 401,1 mii pe rsoane, crescând, fa ță de datele recens ământului din
1977, cu 80,2%. Modificările în numărul de romi între ultimele dou ă recen-
săminte sunt îns ă diferite între sa t și oraș: sat – 56,1%; ora ș – 31,9 %

Tendințe și comporta ment

Princip alele caracteristici ale țiganilor sunt urm ătoarele:
• nu au o entit ate politic ă proprie;
• nu au un teritoriu propriu (sunt dispersa ți în întreaga Europ ă);
• împărtășesc o identit ate57 impusă (marginaliz are politică și socială);
• segment mai mult sau mai pu țin deviant al societ ății;
• formele de identit ate: închise, tradi ționale – au dus la marginaliz area
comunităților de țigani;
• văzuți ca grup contracultural, contest atar al normelor și valo rilor
fundament ale ale soc ietății;
• 2/3 în Europ a centrală și de est și în Balcani.
35

Pentru țigani, se pune tran șant problema integr ării lor în civ ilizația
româneasc ă sau, dim potrivă, respingerea lor și tratarea lor în continuare ca o
etnie care nu se poat e integra în societ ate și care va tr ăi în continuare a șa
cum a tr ăit ea de mii de ani, punând probleme grave convie țuirii sociale cu
populația majorit ară și cu celela lte etnii.
E drept, la ora actual ă, există încă o confuzie între asimilare și integrare
(în ceea ce-i prive ște pe țigani). Oricum, integrarea lor în societ atea civiliz ată
înseamn ă renunțarea la tradi țiile nomade, precum și la multe alte tradi ții,
îndeosebi la cele care țin de respingerea înv ățământulu i și a culturii moderne.
Aparent, țiganii nu constituie și nu pot constitui un pericol grav la adresa
securității naționale, decât în m ăsura în care îngroa șă lume a interlop ă, a
traficanților de droguri, a criminalilor și infra ctorilor . Această lume nu are nimic
comun cu etnia țiganilor , dar ei se integreaz ă mai ușor într-o ast fel de
societ ate, decât în una unde s e cere efort intelectual îndelungat, perse-
verență, muncă.
Din acest punct de vedere, c omport amentul țiganilor , necontrolat și
nesupus le gilor, poate duce la d estabilizări foarte grave. În anumite localit ăți și
zone, ei pot deveni chiar popula ția majorit ară, datorită natalității sporite.

UCRAINE NII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
La recens ământul din 7 ianuar ie 1992, ucrainenii58 numărau 65.800
persoane, situându-s e pe locul patru între minorit ățile din Ro mânia, dup ă
maghiari, romi ( țigani) și germani. Num ărul lor a crescut de la 45.900
persoane în 1930, la 60.500 în 1956 și la 65.800 în 1992 (aici incluzându-se și
cei ce s-au declarat ruteni sau hu țani). Propor ția lor în totalul p opulației din
țara noastr ă a rămas, în perioadele analizate, de 0,3 %.
Ucrainen ii trăiesc în m area lor m ajoritate în comune. Ei sunt conc entrați
mai ales în jude țele Maramure ș, Suceava, T imiș, Caraș-Severin, Tulcea, Satu
Mare (în propor ție de 6,8 % din totalul popula ției județului Maramure ș și în
proporții mai mici în celelalte jude țe). De re ținut că peste jum ătate din num ărul
ucrainenilor s-a înregistrat în Maramure ș (55,8 %).

Tendințe și comporta ment

Ucrainenii sunt ata șați strâns spa țiului în care tr ăiesc. Nu au tendin țe
migraționist e și nici de asociere în organiza ții subversive, antistatale. Cu toate
acestea, trebuie luat ă în calc ul probabilitatea coagul ării unor tendințe de
alăturare la cona ționalii lor de pes te granița de nord și est a țării, în momentul
apariției unei evolu ții autonomizante din partea altor na ționalități conlocuitoare
din România, mai ales c ă Ucraina face presiuni în acest sens, ea
deznaționalizând aproape în totalitate etnia român ă de pe teritoriul oc upat î n
1940.
Surprizele pot fi prev enite, dac ă se au în vedere, tot timpul, tr ăsăturile
individuale ale etni ei: ardoarea combativ ă, temeritate a, încreder ea în for țele
proprii, nes tăvilirea în gesturi, ins tinctualitate a, mai mult decât ra ționalitatea, și
se țin su b control colectivit ățile cu poten țial latent ma i mare de implicare în
asemenea situa ții.
36

Comport amentul lor în interiorul comunit ăților ucrainene este unul
normal. Ei tr ăiesc în localit ăți aproape închise și participă în propor ția cea mai
mare la ac tivitatea ec onomică a județelor. Sunt foarte m uncitori, disc iplinați,
cooperan ți. Nu dau na ștere la conflicte int eretnice și nici nu creeaz ă tensiuni
pe plan loc al, în raporturile cu autorit ățile administrative și de st at.

RUȘII-LIPOVENI
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
În 1992, ace știa numără 38.600 persoane, situându-se pe locul cinc i
între minorit ăți, după maghiari, romi, germani și ucraineni. Num ărul lor,
incluz ând c ele 30.600 persoane c are s-au declarat în 1992 lipov eni, s-a redus
în perioada 1930-1956 cu 12.000 (datorit ă emigrării), la ultimul recens ământ
situându-s e la nivelul anului 1956. Ei reprezint ă în prezent 0,2% din popula ția
României și trăiesc preponderent în medi ul rural. Propor ția celor care tr ăiesc
în urban a înregistrat o u șoară descreștere. În perioada 1930-1992, ru șii-
lipoveni din Capital ă au scăzut de la 3.700 la 1.200 persoane.
Sunt răspândiți în nou ă județe din România. Aproape 9/10 dintre ei
locuiesc în jude țele T ulcea, Constan ța, Iași, Suceava și Brăila. În Tulcea s e
găsesc peste jum ătate din per soanele de na ționalitate rus ă (7,5 % în
ponderea jude țului).
În ultimii 25 ani, a crescut în rândul acestei na ționalități numărul
persoanelor de sex feminin. Per total n ăscuți vii, predo mină însă născuții vii
de sex masculin, care îi dep ășesc în propor ție pe născuții vii de sex masc ulin
români. Ru șii-lipoven i au o propor ție ridicat ă (62,4 %) de popula ție adultă de
15-59 ani, mai mare decât cea din 1977.
Proporția celor f ără școală absolvită este la ei de 10, 4 %, deși numărul
absolven ților învățământului sec undar a înregistrat o cre ștere semnificativ ă în
perioada 1977-1992. Ru șii-lipov eni av eau, în 1992, un procent de 6,9 %
analfabe ți, din care 3/4 vârstnici.
Din punct de vedere al religiei, ace știa s-au declarat 62,2 % cre știni de
rit vechi și 31,8 % ortodoc și.
A crescut în 1992, fa ță de 1977, popula ția activă la rușii-lipov eni.

Tendințe și comporta ment
Rușii-lipov eni nu manifest ă tendințe emigra ționiste, ci doar de u șoară
deplas are din urban î n rural. În condi țiile in ițierii unor ac țiuni din ex terior, de
destabilizar e zonală, de sabotare a activit ății economice și politico-
administrative, este posibil ă atragerea lor, implicarea în acte div ersioniste,
destabilizat oare, antistatale, chiar și numai pe fondul cons umului exagerat de
alcool și al apartenen ței la etnia r usă, descendent ă din Imperiul sovietic, care,
nu este exclus s ă-și fi creat, pe teritoriul Români ei, în decen iile stalinist e,
structuri informative și de acțiune terorist ă, în prezent bine cons ervate. De
altfel, Rusia a cultivat cu insisten ță, după 1990, rela țiile cu o parte a popula ției
din nordul Dobrogei, care, explicabil, și-a stabilit o nou ă denumire a
naționalității, de ruși-lipoveni, de și, de secole, ei s-au numit ori lipoveni, or i
ruși59.
Activitatea lor principal ă – pescuitul (dar nu numai) – le c onferă
disponibilit atea spre cooperare de grup și solidaritate grupal ă și etnică. Unele
37

conflicte, de mici dim ensiuni, se nasc îndeob ște pe fondul cons umului de
alcool. P ăstrători ai unor tr ăsături de cultur ă morală ale popor ului rus, ca
sentimentul datoriei, onoarei, onestit ății, sacrificiu lui și modestiei, înfrunt ării cu
stoicism a vitr egiilor naturii și vieții, rușii-lipoveni man ifestă loialitate fa ță de
statul român și respect fa ță de autorit ăți. Ei își îndeplinesc cu con știinciozitate
obligațiile c e le revin fa ță de societate și nu intră în conflict cu membrii altor
comunități. Anumite c onflicte, de însemn ătate redus ă, ce apar uneori, î și au
cauzele în disfunc ționalități organizatorice, adminis trative, în competi ția pentru
resursele insuficiente, în sarcinile de lucru etc. și au un impact limitat asupra
coeziun i inter și intraetnice sau de grup.

SLOVACII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
În 1992 num ărau 19.600 persoane. Ei s- au diminuat în perioada
postbelic ă cu 3.700 persoane (15,9 %), datorit ă fertilității reduse și emigrării,
menținându-și însă proporția de 0,1 % în popula ția totală. Majoritatea lor
trăiesc în mediul rural, în jude țele Arad, Bihor, S ălaj și Timiș.
La ultimul recens ământ au înregistrat o propor ție mai ridicat ă de copii
născuți vii de sex m asculin decât român ii. Compar ativ cu 1977, a sc ăzut
ponderea tineretului în rândul popula ției de na ționalitate slovac ă și a crescu t
ponderea celei adult e. A scăzut, de asemenea, popula ția activă slovacă,
înregistrându-se o popula ție activă îmbătrânită.
În general, tr ăiesc în comunit ăți închise, care î și conserv ă foarte bine
tradițiile și obiceiurile etniei60. Sunt oameni harnici, destoinic i, cu un standard
economic ridicat, mai pu țin grevat de degradarea general ă a niv elului de trai,
ca urmare a reculului economiei române ști post-decembriste.
Tendințe și comporta ment
Nu se constat ă o tendin ță de emigrare. Totu și, dispunerea lor la grani ța
de vest a țării, în jude țele unde prolifereaz ă de la o zi la alta activit ățile ilega le,
corupția și crima organizat ă, constituie cadrul propice de influen țare și
atragere a lor la ac țiuni subterane, ce nesocotesc și ocolesc legea.
În interiorul comunit ății slovace din țara noastr ă nu se constat ă conflicte,
dizarmonie, lips ă de unitate. Cet ățenii români de na ționalitate slovac ă sunt
loiali statului nostru, iar în raporturile cu ce lelalte etnii v ădesc un
comportament corect, de convie țuire armonioas ă, reciproc profitabil ă.

BULGARII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
La ultimul recens ământ, din 1992, bulgarii di n România înregistreaz ă
9.800 de persoane. Schimburile de popula ție realizate în temeiul acordului din
1940, prin cedarea c ătre Bulgaria a unei p ărți din teritoriul Dobrogei, au
condus la o reducere de peste cinci ori a celor 66.000 bulgari înregistra ți în
1930 și recenzați în 1956. Num ărul lor s-a r edus lent în perioada postbelic ă,
astfel că în perioada 1956-1992, ei s-au di minuat c u 17,5 %, atingând, î n
1977 și 1992, o pondere de sub 0, 1 % în totalul popula ției țării noa stre.
38

În majo ritatea lor tr ăiesc la sate, concentra ți în jude țele Timiș, Arad și
Dâmbovi ța. În perioada 1977 – 1992, la na ționalitatea bulgar ă s-au înregistrat
la nașteri vii mai multe fete, dec ât băieți. Ca structur ă de vârst ă, bulgarii sunt
o popula ție îmbătrânită (având o propor ție a tineretului de doar 14 %).
Comparativ cu 1977, îns ă, în 1992 pond erea tinerilor în rolul minorit ății
bulgare a fost mai ridicat ă. La fel , s-a înregistrat o pondere sporit ă a popula ției
vârstnice de 60 ani și peste. Bulgarii au o pondere foarte redus ă (3 %) a
femeilor cu cinci copii și mai mult. Tot ei înregistreaz ă în 1992 un num ăr
mediu de copii sub niv elul care as igură reproduc ția simplă (cel puțin doi copii).
Privind structura popula ției active, notăm că bulgarii au sc ăzut în r ândul
acesteia, cu men țiunea că s-a redus, totodat ă, ponderea b ărbaților acestei
etnii în cadrul popula ției active. Totu și, bulgarii au o rat ă brută de participare la
activitatea economic ă în urban mare (47,4 %).
Tendințe și comporta ment
Dificu ltățile economico-sociale ac ute ale stat ului bulgar, din ultimii ani, au
stopat aproape complet fenomenul emigra ționist la niv elul etniei s ale trăitoare
pe teritoriul României. Bulgarii din țara noastr ă mențin, totuși, legături strânse
economice, și nu numai, cu cona ționalii lor de la sud de Dun ăre, ceea ce ar
putea pune la îndoial ă loialitate a acestora fa ță de statul român în momentul
apariției și dezvoltării, la no i, a un or conflicte interetnice și a unor tentative de
autonomie teritorial ă. Încă din 1991, într-un sondaj men ționat de Times Mirror
Survey, 52 % dintre bulgari considerau c ă „există teritorii ale altor țări care ne
aparțin de fapt nou ă“61.
Nu se constat ă tendința de asociere în organiza ții subversive, care s ă
lucreze în ascuns împotriva țării noastre.
În cadrul comunit ății bulgare din țara noastr ă, nu se eviden țiază conflicte
interne, tensiuni sau dezbin ări. Bulgarii s unt cunoscu ți ca oameni lini știți,
integrați pe deplin în societate, participan ți activi la via ța socială. Unele
devianțe de la regulile propr iei etnii sunt s ancționate prompt, f ără implic area
autorităților, ceea ce le face s ă treacă aproape neobs ervate. În raporturile c u
comunitatea româneasc ă și cu comunit ățile de alt ă etnie, ei sunt foarte
cooperan ți, au o comportare corect ă, ireproșabilă. Inter acționările frecvente cu
cetățenii români de na ționalitate bulgar ă, în procesul munc ii și al vieții
cotidiene, nu nasc tensiuni sau conflic te interetnice sau interindividuale.
Comunicar ea lor int ercomunitar ă este bun ă, iar a portul la via ța social ă
responsabil.
EVREII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
Minoritatea evreiasc ă a înregistrat cea mai drastic ă reducere de
populație între toate minorit ățile, în ultimele șase decenii. Ea a sc ăzut
numerice ște de la 452.000 în 1930, la c irca 9.000 în 1992 (2 %). Aceasta se
datoreaz ă faptului c ă a emigrat atât în timpul r ăzboiului, cât și în perioada
postbelic ă, între 1930–1956 consemnându- se o reducere de peste 300.000
persoane. Între 1956–1966, num ărul evreilor a mai sc ăzut c u 100.00 0.
Scăderea lor cu 34.000 în ultimii 25 de an i a avut loc c a urmare a emigr ării și
fertilității reduse, datorate accentu ării procesului de îmb ătrânire. În ultimii ani
39

s-a relevat o tendin ță de atenuare a activit ății de emigr are evreiasc ă (în 1977–
1991 au emigrat doar 17.000 evrei).
Evreii trăiesc preponderent în ora șe și municipii. Ei au emigrat masiv din
zona intrac arpatică și Moldova, dar și din Capital ă, unde în 1930 constituiau
9,1 % din popula ția totală a acest eia (70.000 evrei la o popula ție de 768,7 mii
persoane), iar în 1992 s-au înregistrat num ai cu 3.900 persoane (0,2 %). În
ultimii 25 ani, a sc ăzut mult num ărul persoanelo r de sex feminin de
naționalitate evreiasc ă. Structura acestei etnii arat ă îmbătrânită (o propor ție
de numai 3,8 % tineri și 64,5 % b ătrâni de 60 de ani și peste).
O analiz ă a nivelului educa țional al persoanelor acest ei naționalități o
situează la pragul cel mai de sus, cu cei mai mul ți absolven ți de învățământ
superior și secundar din țară.
În 1992 a sc ăzut de cinci ori num ărul celor care au declarat ca limb ă
maternă idiș. Cu toat e că la recens ământul din 19 92 s-au declarat 9.000
evrei, ca practican ți de religie moz aică s-au declarat 9.700 persoane.
A scăzut popula ția activă din rândul evreilor, care, la ultimul recens ă-
mânt, arat ă foarte îm bătrânită și având o r ată brută de particip are la activi-
tatea economic ă în urban foarte redus ă (cea mai redus ă dintre toate na ționa-
litățile), iar în rural și mai redus ă.
Tendințe și comporta ment
Puternic int egrați în viața social- politică, economic ă și cultural- științifică a
României, evreii care au mai r ămas în țară nu au tendin ța de a emigra,
asemenea celorlal ți conaționali ai lor plec ați în Israel în deceniile 5-9. Est e
justificată susceptibilitatea lor exacerbat ă la orice manifestare cu conota ții
șovine, etnice sau religioase, dac ă se au în vedere discrimin ările la care
aceștia au fost supu și în anii r ăzboiului.
Asocierea la o „conspira ție sionist ă pe plan mondial” nu se sus ține cu
argumente faptice, cel pu țin în ceea ce c e-i privește pe evreii de ast ăzi din
România. Sacrificându- și propriile interese economic e și sociale, ei r ămân
totodată, pe deplin loiali statului român, ca re, în întreaga s a istorie, a fost
tolerant, generos și ospitalier c u evreii62, ca și cu celelalte etnii stabilite în
spațiul carpato-danubian.
În cadrul comunit ății evreiești din România, se remarc ă o unitate deplin ă
etnic-religioas ă. Fii ai unui popor ales, dar și stigmatizat, ei și-au apărat și își
apără cu toată ființa propria religie, care de și ni l-a dat pe Mânt uitor, îl ex clude
din div initate. Dinamici, creatori63, intelig enți, speculativ i, ei sunt, în acela și
timp, pu țin tentați de munca fiz ică, astfel c ă, practic, ocup ă doar sectorul
terțiar al economiei (c omerțul, serviciile), cultura, arta, știința, unde au realiz ări
excepționale. Atât de pu țini în prezent, ei nu au conf licte cu celelalte etnii,
conviețuind în deplin ă concordie atât cu românii, cât și cu n aționalitățile
conlocuitoare din țara noastr ă.
Unele referiri istorice asupra ra porturilor lor cu etnia majoritar ă în trecut
sunt, din lips ă de informa ție sau voit, prezentate er onat. De exemplu, Paul
Johnson, în „O istorie a evreilor” ap ărută în SUA, în 1987, dar tradus ă fără nici
o delimitar e de neadev ărurile pe care le con ține, la Editura Hasefer, în 1999,
cu sprijinul Guvernul ui României, afirm ă că românii sunt „cei mai mari uciga și
de evrei” (dup ă Germania și Austria, scrie totu și acesta) „în Transilvania și
Ucraina”64. În realitate, calif icativ ul respectiv trebuie atribuit horthy știlor unguri,
care, dup ă raptul teritorial din august 1940, au dus la pieire 60 % din c ei
40

138.917 evrei tr ăitori în Transilvania de Nord. Atitudinea rom ânilor fa ță de
naționalități este redat ă de Dinu C. Giurescu, în „R omânia în anii celui de-al
doilea război mondial”65: „În nici o țară dominat ă de naz iști nu a s upraviețuit o
așa de mare propor ție a popula ției evreie ști”. Chiar dac ă evreii din Basarabia
și Bucov ina de Nord au ac ționat vădit ostil fa ță de osta șii români la cedarea
teritorială din 1940 (v ezi cartea „Armata, Mare șalul și evreii”66 de Alex Mihai
Stoenescu, apărută la Editura RAO, în 1998) , devenind brusc o etnie
opozantă românilor, r ăspunsul autorit ăților noastre a fost unul de protejare a
evreilor din țară, de sprijinire a lor în activitatea de emigrare, de convie țuire
pașnică.
CEHII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
Înregistreaz ă un num ăr de 5.800 persoane în 1992. În perioada
postbelic ă se reduc numerice ște la ma i puțin de jum ătate, m ult mai rapid
decât slov acii. Trăiesc majoritar în m ediul rural, în jude țele Cara ș-Severin și
Mehedin ți67.
În ultimii 15 ani, au o propor ție ridicată de persoane de sex feminin și de
tineret, fa ță de celelalte na ționalități, dar și un num ăr mediu de copii s ub
nivelul c are asigur ă reproducția simplă. Ca atare, în viitor, ei vor continua s ă
se reduc ă numeric, reprezentând o comunitate din c e în ce mai mic ă, cu
impact redus în societatea româneasc ă.
Tendințe și comporta ment
Numărul foarte restr âns îi face s ă fie extrem de coezivi î n cadrul
entităților teritoriale în care tr ăiesc. Ideea emigr ării se mai întâlne ște doar la
tineri, iar acolo într-o propor ție nesemnificativ ă, datorită constrângerilor și
incertitudinilor de afirmare profesional ă și socială la care sunt supu și.
Comportamentul comunitar al cehilor din țara noastr ă este resp onsabil.
Conservându- și identitatea socio-cultural ă, valorile as ociate ace stei ide ntități,
manifest ă un respect deosebit fa ță de specificul celorlalte etnii, fa ță de
tradițiile, o biceiurile și valorile lor, particip ă activ la via ța socială, vădesc un
simț patriotic dezv oltat. La nivelul etniei, tens iunile sunt ca și inexistente, iar în
relația cu celelalte na ționalități nu se eviden țiază confrunt ări majore.

SÂRBII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
Numărul lor este de 29.400 pers oane. Ei sunt distribui ți îndeos ebi la
granița cu I ugoslav ia, mai ales în jude țele Timiș și Car aș-Severin. Localit ățile
din Clisura Dun ării, până la intrarea fluviului în țară – Eșelnița, Șvinița,
Elișova, Tișovița, Berzasca, Gornea, Mol dova Veche, Moldova Nou ă,
Pojejena, Divic i, Baziaș – sunt locuite de sârbi. Ei se ocup ă cu agricultura și
mineritul. Unii dintre ei provin din co munitatea românilor vlahi d e dincolo de
Dunăre, dar cei mai mul ți sunt sârbi, locu itori stat ornici, de sute de ani, pe
aceste meleaguri. Car acteristica zonei este a confluen ței de culturi. Banatul
este, în general, o zon ă a armoniei și înțelegerii. Nimeni nu- și arogă aici
statutul de st ăpân. De aceea, cu timpul, num ărul maghiarilor (care au tendin ță
41

de dominare, de asimilare a altora și de izolare) s-a redus din ce în ce mai
mult. În sud-vestul țării, loc uiesc, în acela și areal cu s ârbii, câteva loca lități de
cehi și slov aci.

Tendințe și comporta ment
Zona nu este conflict uală, datorită în primul rând influen ței exercit ate de
nemți și de românii b ănățeni. Sâr bii sunt statornici și, în general, respectuo și
față de legile statului român, pe care îl consider ă al lor și pe care îl respect ă.
Totuși, prin plec area unui mare num ăr de nem ți din Banat, s-a creat un
dezechilibr u, unele din casele acestora fiind ocupate de țigani, altele de
afaceriști mărunți, de regul ă certați cu legea. Înaint e de 1989, zona de
frontieră de aici era foarte activ ă (treceri frauduloa se peste frontier ă în
Iugoslavia). Dup ă 1991, a început traficul ilegal de benzin ă, aduc ând în zon ă
tot felul de indivizi și mărind riscurile spec ifice contrabandei și altor afaceri
ilegale. De aceea, în zon ă, nu diferendele etnice reprezint ă o problemă, ci
acelea care țin de c ontraband ă, trafic de carne vie, droguri, materiale de
construc ții, cafea, țigări etc. Acestea au fost tot timpul prezente aici. Populația
sârbă nu este ostil ă statului român, nu creeaz ă probleme etnice. În timpul
bombardamentelor NATO as upra Iugoslaviei, aceast ă populație nu a creat
nici un fel de probleme în zon ă, ci și-a manif estat doar regretul c ă s-a ajuns la
o astfel de solu ție.
CROAȚII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
Numără 4.100 de per soane în 1992. Au sc ăzut cu fiecare recens ământ,
ca urmare a emigra ției externe68. Locuiesc preponderent în jude țul Caraș-
Severin. Propor ția tinerilor și a popula ției croate adulte din țara noastr ă a
scăzut față de 1977. Femeile de na ționalitate croat ă nu au, în genere, copii
mulți, situându-se sub nivelul care asigur ă reproduc ția simpl ă. Croații
înregistreaz ă sub 1 % analfabe ți.
Tendințe și comporta ment
Dificu ltățile economic e din țară, dar și războiul din s pațiul iugoslav au
influențat fenomenul emigra ționist. De și în propor ție mai mic ă, emigrarea
acestora a continuat, mai ales dup ă constituirea statului croat.
Minoritatea croat ă, integrat ă în vi ața politică, economic ă și socială a țării,
își îndepline ște corect obliga țiile față de stat, convie țuiește armonios cu
românii în desf ășurarea activ ității de produc ție, politic e, financiare, artistice
etc. În perioada embargoului impus Iugo slaviei, par te din ei s -au implicat,
alături de c etățenii alt or etnii din zon ă, în contrabanda practicat ă în ascuns la
graniță. Aceasta dovede ște că insecuritatea social ă nu afecteaz ă raporturile
interetnice decât în m ăsura în c are o etnie este dezavantajat ă față de a lta;
când etniile întâmpin ă dificultăți identice, coeziunea interetnic ă sporește.
Angajați mai ales la o raș, croații au, ca și românii, ac eeași problem ă: a
locurilor de munc ă tot mai pu ține, situa ție care îi îndeamn ă să ocoleasc ă
42

uneori legea, pentru a- și asigura suportul material necesar traiului decent. La
Reșița și nu numai aici, scena revendic ărilor sindicale și conflictelor de munc ă
îi unește, de asemenea, pe români și croați, generând omogenitat e politică și
socială, însă neconducând la confrunt ări violente.

POLONEZII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă
Înregistreaz ă 4.200 persoane în 1992. Num ărul lor s e înjumătățește într e
1930–1956 și cunoaște o nouă înjumătățire între 1956–1992, având azi sub
o,1 % din t otalul popula ției. Trăiesc mai ales în mediul rural. Propor ția lor în
urban înregistreaz ă, în perioada 1930–199 2, o ușoară descreștere. Locuiesc
în marea lo r majoritate în județul Suceava.
În ultimii 25 ani, consemn ăm o propor ție ridicat ă de persoane de sex
feminin, de și proporția lor de copii n ăscuți vii de sex mas culin este mai ridicat ă
decât la români. Comparativ cu 1977, a crescut ponderea tineretului în rândul
naționalității poloneze și a scăzut propor ția popula ției adulte de 15-59 ani.
Populația vârstnic ă, de 60 ani și peste, înregistreaz ă proporția cea mai
ridicată. Femeile au o fertilitate redus ă. Rata brut ă de participare la activitatea
economic ă în urban este mai redus ă (33%), iar în rural mai ridicat ă.
Tendințe și comporta ment
Tendința naționalității poloneze este de stabilitate în spa țiul românesc,
cu excep ția genera ției tinere, care caut ă să migreze spre Occident, în vederea
unei mai rapide realiz ări profesionale și materiale.
Nevoia de realizare social ă, de sec uritate economic ă, opusă
dependen ței materiale de dificult ățile existente dup ă 1990, prov oacă îngrij o-
rare și neliniște în sânul comunit ății poloneze din Români a. Comportamental,
în lin iile u nei sp ecificități înscrise în matricea ei genetic ă, ea are raporturi
demne cu celelalte na ționalități de la noi, rela ții de autoritate bune cu puterea
și administ rația pe plan local. Ata șată profund statului ce a protejat-o activ în
decursul istoriei, etnia polonez ă se integreaz ă armonios , în prezent, eforturilor
comunităților rurale, în perimetrul c ărora și-a cucerit, prin h ărnicie, seriozitate
și modestie, respectul celorlal ți cetățeni. Ce le câteva mii de polonezi din țara
noastră constituie o grupare disc iplinată, care, în ciuda vivacit ății spirituale și
temperamentale ev ident sporite, în compara ție cu celelalte etnii, păstrează
față de stat și Biserică un respect deosebit, nededându-s e la nic i un act care
să tulbure ordinea și armonia social ă.

TURCII ȘI TĂTARII
Date statistice, dinamic ă, distribu ție teritorial ă

Potrivit recens ământului ofic ial din 1992, în Dobrogea t răiesc 53182 de
turci. Dintre ace știa, turcii anatolieni (turcii propriu- ziși) sunt în num ăr de
29.533. Lor li se adaug ă 24.449 de t ătari. În afara Dobr ogei, pe teritoriul
României, locuiesc 5798 de turci și 277 de t ătari.
Turcii și tătarii trăiesc preponder ent în a șezările urba ne. În perioada
1930-1992 popula ția tătară din mediul urban a crescut cu 60%.
43

În ultimii 15 ani a crescut num ărul popula ției turce de sex feminin. La
tătari, între n ăscuții vii, predomin ă cei de s ex feminin. Turcii au structur ă de
vârstă tânără. Cei între 0 și 14 ani sunt în propor ție de 33,2% (mai mul ți dec ât
românii, 22,7%). Comp arativ cu 1977, a sc ăzut popula ția tânără la tătari.
Categoria de vârst ă 15-59 ani are o propor ție de 65,7% la t ătari.

Tendințe, comportament

În evaluarea acestor riscuri trebuie s ă ținem cont de faptul c ă turcii din
România reprezint ă 0,2% din popula ția întregii țări, iar ace știa sunt susținuți
de st atul turc. Tendința Turciei de a dev eni putere regional ă a amplific at
relațiile deja tensionat e cu unii din vecinii s ăi sau a dus la r ăcirea relațiilor
bilaterale cu alte st ate din regiune:
– Cu Grecia, disput ă teritorial ă privind o p arte din insulele din Marea
Egee; implicarea în problema cipriot ă, staționarea în nordul Cipru lui a
unui import ant conting ent milit ar turc ( 35000 de milit ari); acuzații privind
implicarea Greciei în sus ținerea ac țiunilor sep aratiștilor kurzi;
– Cu Siria, disput ă terito rială pentru provincia Hat ay;
– Cu Irakul, datorit ă deselor incursiuni ale for țelor de securit ate turce pe
teritoriul Ira kului, împotriva sep aratiștilor kurzi;
– Cu Iranul, drept urmare a dorin ței Turciei de a- și extinde influen ța
asupra țărilor islamice caucaziene și asupr a statelor din fost a Uniune
Sovietică.
Principalele coordonate ale politicii externe turce în regi une sunt:
– Întărirea rolului de lider regional pentru statele din sud-estul Europei cu
populație musulman ă numeroas ă: Albania, Bosnia-Her țegovina (sprijin ă
Tirana pentru crearea Albaniei Mari – Kosov o și vestul Macedonie i – o susține
în ceea ce prive ște politica de albanizare a c omunității grecești; prin atragerea
Albaniei în sfera sa de influen ță, Turcia urm ărește să controleze țărmul Mării
Adriatice și să poată realiza mai u șor contactele cu z onele mus ulmane din
Bosnia- Herțegovina, s copul strategiei secundar e este înconjurarea Greciei c u
ajutorul unor alia ți fide li);
– Intensificarea rela țiilor cu Germania și Israelul în scopul ob ținerii
sprijinului politic nec esar ader ării la U.E ., precum și pentru continuar ea
procesului de modernizare –înzestrare a for țelor sale armate;
– Sprijină Azerbaidjanul în disput a teritorial ă a acestuia cu Armenia;
– Are susținere S.U.A. pentru construirea pe teritoriul s ău a magistralei
de transport a petrolului extras din Marea Caspic ă;
– Trebuie avut ă în vedere tendin ța Turciei de a- și extinde cât mai mult
aria de influen ță și de a-i sprijini în ac țiunile lor pe musulmanii din celelalte
țări.
Este demn de luat în aten ție semnalul dat de mass-media din perioada
martie-aprilie 2 001 cu privire la sprijin ul ac ordat de autorit ățile turc e
comunității turco-tătare din România.
În România, exist ă și o minorit ate kurdă. Deși kurzii d in România , ca toți
kurzii din lume, sprijin ă lupt a etnicilor kur zi din Turcia, Iran și Irak pentru
realizarea unui st at kurd, nu exist ă, în țara noastr ă, pericolul unei confrunt ări
majore între etnia tur că și cea kurdă, așa cum nu exist ă nici primejdia ca, în
zona Banat ului, să se declan șeze un conflict sângeros între croa ți și sârbi.

44

* * *
Care sunt deci tendin țele în ceea ce prive ște posibilele diferende
etnice în R omânia? Care sunt fa ctorii care le condi ționează?

Se apreciaz ă că una din cauzele recrudescen ței tensiunilor etnice din
România (ca, de altfel, di n întreaga lume) o reprezint ă diminuarea
potențialului eco nomic al țării și, în con secință, sărăcirea popula ției. În
realitate, lucr urile nu stau a șa. Chiar dac ă, în anumite împrejur ări, sărăcia
poate fi un factor favorizant al tensiuni lor soc iale, inc lusiv etnice, ea nu poate
fi cauza acestora. Cauzele tensiunilor etnice din Rom ânia (fire ște, ale acelor
tensiuni care exist ă) sunt complex e. Fără a nega prezen ța unor nemul țumiri și
a unor contradic ții car e există practic între aproape toat e etniile din lume, se
poate spune c ă tens iuni periculoase se manifest ă doar în raporturile etniei
maghiare cu cea român ă. Scăderea dras tică, în ultimii 11 de ani, a PIB
creează nesiguran ță, instabilitate și nemulțumiri în rândul popula ției.

Etniile din România s e află într-un proces de reafirmare a ident ității lor
culturale, continuând dialogul care exist ă aici de sute de ani c u etnia
majoritar ă, dar și între ele. În anumite zone ale țării s-au creat adev ărate relații
de respect și ajutor reciproc. Oamenii se viziteaz ă, își învață cântecele, î și
apreciaz ă unii a ltora valorile.
Participarea etniilor la via ța politică a țării, dialogul cultur al existent în
România, accesul la valori și drepturile neîngr ădite, în pofida unei situa ții
economice dificile, sunt de natur ă să armonizeze rela țiile etnice din România.
Această aserțiune nu este valabil ă pentru etnia maghiar ă, care, deocamdat ă,
se supune unui alt program.

C2. Puncte forte ale fenomenului confrunt ărilor etnice

1. În ce m ăsură este sus ținut sau încurajat acest fenomen de
politica m arilor pute ri?

Există fenomenul pres iunilor exer citate de na țiunea majoritar ă împotriva
minorităților naționale (maghiarizarea for țată a popula țiilor din Bazinul
Carpaților, în timpul Imper iului austro-ungar, dar și maghiariz area actual ă a
populației românești din jude țele Covasna și Harghita). Astfel de presiuni nu
sunt încurajate de marile put eri, care, în genere, au tendin ța de a ține sub
control diferendele etnice, mai ales în apropierea frontierelor proprii.
Conflictele din Afghanistan, ca și cele din Azer baidjan, din zona
Caucazului, în general, au fost tratat e în mod diferit de Uniunea Sov ietică.
Aceasta s-a amestecat în conflictu l din Afganistan, de partea afganilor,
împotriva talibanilor, pe motiv c ă are 1200 km frontier ă cu aceast ă țară și nu
poate accepta o situa ție instabil ă la frontie rele ei. În realitate, era vorba de
controlul st rategic al zonei și de asigurare a unui glacis care să permită
supravegherea coridorului islamic și influența în sudul Asiei. Era v orba deci de
bătălia pentru Asia care începuse înc ă de atunci.
Conflictul dintre azeri și armeni – unul intern, pe vremea URSS – crea o
situație foarte periculoas ă în zona Caucaz ului și, din acest motiv, el trebuia
stopat. Actualmente, b ătălia se duce aici nu atât pentru rezolvarea unor
45

probleme etnice, cât pentru controlul strat egic al culoarului maritim. În fond,
bătălia se duce pentru petrolul cas pic și pentru traseele viitoarelor oleoducte.
Organismele interna ționale nu ac ceptă difer endele etnice. Dimpot rivă, le
consider ă amenin țarea strategic ă numărul unu și, din acest motiv, ONU,
OSCE, Consiliul Eur opean au elaborat o mul țime de documente și de
reglement ări ale problemelor minorit ăților în sistemul rela țiilor int ernaționale,
astfel încât, pe cât posibil, conflictele interetnice s ă fie prevenite.
2. Exist ă centre de dirijare a tensiunilor interetnice?
Tensiunile inter-etnice nu au o coordonare interna țională. Dar exist ă
interinfluen țe de acest gen, în special când este vorba de mi șcări violente. De-
a lungul timpului, s-a acumulat o experien ță dramatic ă în acest sens. Toate
mișcările et nice, ca și cele naționaliste, țin seama de ea și o aplică. Pentru c ă,
deși nu exist ă coordonare interna țională a mișcării etniilor, exist ă totuși o bună
comunicar e între ele. Dar și acțiunile non-violente al e etniilor încep s ă aibă din
ce în ce mai mult o sus ținere interna țională.
S-a plecat de la ideea c ă astfel de ac țiuni exist ă și ele nu pot fi s topate,
întrucât au cauze complexe, care se cer analiz ate, atât la nivelul statelor, cât
și la cel al comunit ății interna ționale, în vederea g ăsiri i unor solu ții globale.
Astfel de solu ții sunt percepute îns ă foarte diferit. Unele state le
consider ă ca agresiuni, exercita te în numele comunit ății interna ționale (de
fapt, ale c elor care dirijeaz ă sau influen țează com unitatea interna țională),
împotriva lor (situa ția din Kosov o și modul cum a fost perceput ă interven ția
comunității interna ționale, apoi a NATO de Iugoslavia). Alte state consider ă
că, într-adev ăr, problemele minorit ăților au și soluții interna ționale (pentru c ă
au cauze interna ționale) și, ca atare, trebuie g ăsite, discutate și eventual
acceptate și astfel de solu ții.
Dincolo de organis mele interna ționale abilitate s ă analizez e și să
propună sau să imp ună statelor solu ții pentru problemele minorit ăților –
eventual, s ă le acorde și sprijinul necesar -, exist ă însă și alte mo dalități de a
impune solu ții uneori neconven ționale sau de a crea un fapt împlinit. Astfel de
soluții sunt emise de s tructur i mai mult sau mai pu țin legale, mai mult sau mai
puțin oficia le, mai mult sau mai pu țin etnice. Printre aceste structuri se afl ă și
următoarele:
– Asociații interna ționale ale diferit elor etnii;
– Publica ții etnice;
– Forumuri i nternaționale ale etniilor;
– Structuri create special în ac est scop în cadrul statelor na țiunilor-
mamă;
– Asociații etnice existente în cadrul diaspor ei etc.
Punctele forte ale mi șcărilor etnice țin în principiu de sistemele de valori
ale fiecărei etnii, de dreptul ac esteia la ident itate, și pot fi identificate în primul
rând în acest cadru care define ște:
– identitatea etno-cultural ă;
– conștiința puternic ă a originii comune;
– mitologie, legende, folclor;
– nevoia de rezisten ță la factori perturbatori ;
– opoziția fermă la tendin țele de asimilare sau in tegrare manifestate de
etniile dominante sau de statele na ționale;
– nevoia de continuitate;
– nevoia de unitate.
46

C3. Puncte vulnerabile

1. Care su nt interesele care se afl ă înap oia acesto r diferende? Ale
cui? Cum sunt distribuite ele?
Diferentul etnic este o func ție de incompatibilitate între interese le une i
etnii (ident ificată ca entitate socio-cultural ă, mai exact, etno-cultural ă) și
interesele altei etnii s au cele ale statului na țional (federal ). De remarcat c ă
etnicitatea nu reprezint ă prin ea îns ăși o surs ă de conflict . Sursa d e
conflict r ezultă din confru ntarea de interese, se afl ă în acea stă
confruntare .
La baza diferendului etnic se afl ă, deci, divergen ța de interese. Este
vorba, în primul rând, de interesele etniilor respec tive. Cu alte cuvinte,
sursele principale, determinante ale divergen țelor și conflictelor a șa-zise
etnice se afl ă în int eriorul etn iilor și nu în afara lor. De aici nu rezult ă,
desigur, c ă diferendele etnice nu- și au și cauze situate în afara etniilor.
Interesul rezult ă însă din raporturi (politice, economice, sociale etc.) și,
de aici, pr obabilitatea ca în ar hitectura diferendului etnic s ă se afle și alte
interese de cât cele ale etniilor re spective. Aceste interese pot fi:
– ale unor puteri regionale care doresc s ă dividă pentru a st ăpâni;
– ale unor for țe economice care urm ăresc crearea unor solu ții conflic-
tuale profit abile (pent ru industria de armament, pentru industria de imagine
etc.);
– ale unor ter ți (grupări de forțe, alianțe, grupuri de interese etc.) care
doresc s ă intervină în zonă pentru a realiza controlul unor surse și resurse;
– ale unor state-nucleu pentru etniile respec tive (situa ția din Cipru), care
urmăresc controlul strategic al zonei, folo sindu-se pentru aceasta de „capul lor
de pod“ existent aici;
– ale unor alte for țe (din lum ea interlop ă, trafican ți, rețele mafiote
internaționale etc.), care urm ăresc realizarea unor afaceri profitabile.

2. Care sunt discrepan țele dintre imaginea creat ă despre aceste
diferende și realitatea lor?
Discrepan țele dintre interesele r eale ale etniilor (cele care pot duce la
diferend) și imaginea lor sunt foarte greu de sesiza t. În general, mai toat ă
lumea, inc lusiv organismele inter naționale abilitate, opereaz ă cu imagini, cu
cifre, cu statistici, cu rapoarte etc. Studiile și analizele care se fac (de și sunt
foarte detaliate, unele bazate pe o cazuistic ă bogată) nu pot surprinde dec ât
unele aspecte ale realit ăților, și nu fenomenul ca atare. Aceste aspecte,
decupate din ansamblu, nu pot conduce la solu ții generale, valabile oricând și
oriunde, ci doar la rezolv ări temporare și parțiale.

3. Care sunt și cât sunt de reale problemele minorit ăților din
România?
Cele 1 8 minorități etnice reprezentate în Parlamentul României, ca și
celelalte mici grupuri etnice, au o serie întreag ă de probleme. Cele mai multe
sunt comune tuturor cet ățenilor români și e foarte greu s ă le atribui etniilor.
Aceste probleme rez ultă din dificult ățile economice, din cele care țin de
obținerea și păstrarea unui loc de munc ă, de viața socială, de protec ția și
siguranța cetățeanului și a propriet ății, de accesul la educa ție etc.
47

Cele spec ifice etniilor se grupeaz ă în general pe dou ă paliere:
– conservarea identit ății etnice și a sistemelor de valori proprii;
– stabilitatea teritorial ă și rezolvarea dificult ăților vieții de fiecare zi.
Cele dou ă arii de problematici sunt strâns legate între ele și se
condiționează reciproc. Socialism ul, prin grilele sale egaliz atoare, n-a reu șit
să le estompeze, iar reac ția etniilor a fost u na de respingere. Solu țiile aplica te
în vremea aceea au fost apr oape toate croi te pe acela și calapod:
– migrația (legală sau prin trecer ea frauduloas ă a frontierei) spr e vest,
spre țările nucleu, în special spre Germania, spre Turcia și Israel;
– acceptarea unei vie ți duble – una, formal ă, în institu țiile statului și alta,
refugiată, în universul cultural al etniei resp ective, care se afla într-un dialog
fără importan ță socială cu cele lalte etnii și nu reprezenta o prioritate pentru
conducerea statului.
Încercarea de a solu ționa problema necesit ății recuno așterii și afirmării
identității culturale a minorit ăților printr-o manifestare cultural ă de mare
amploare – „Cântarea României“ -, de și a reliefat valori inconte stabile a le
culturilor de pe teritoriul țării, crampona în formalism, cenzur ă și
megaculturalism, ceea ce producea mai m ult o umilin ță decât o afirmare a
valorilor autentice ale etniilor.
Cele două arii de problematici ale etniil or de pe teritoriul Ro mâniei
rămân și azi la fel de acute. Ele țin, pe de o parte, de o anume perturba ție
existentă în ceea ce prive ște convergen ța dintre un anumit spa țiu și o anume
identitate etnic ă și, pe de al tă parte, de siguran ța culturală a etnicului, de
protecția lui împotriva asimil ării și disipării sistemului s ău de valori. Aceste
probleme reale nu- și pot avea solu ții forțate, nici fortuite, a șa cum sunt cele
mai multe din cele pe care le ofer ă recomand ările organismelor interna ționale,
și nici intempestive, a șa cum încearc ă organiza țiile etn ice să le impun ă.

C4. Solu ții posibile

Tendințe generale, solu ții posibile

Interesul statului este s ă impună în interior o anumit ă ordine, iar în
exterior, s ă-și afirme independen ța și suveranitatea statal ă, concomitent cu
participarea la crearea și menținerea unui mediu de pace și stabilite. Interesul
națiunii est e să-și asigure capacitatea de p ăstrare și dezvoltare a identit ății
sale etnic e (culturale, lingv istice, religioase) , precum și nivelul de civiliza ție
care să cultive respectul în rela țiile interna ționale.
Interesele minorit ăților naționale nu sunt și nu trebuie s ă fie neglijate. Iar
primele care știu acest lucru sunt înse și etniile. De aceea, în ac țiunile lo r,
folosesc mai ales strategia faptului împlinit. Filozoful polo nez Tadeusz
Kotarbinski afirma c ă „cel care a creat un fapt îm plinit nu va trebui dec ât să-l
apere în timp ce adversarul va trebui s ă-l atace”69. Ele nu sunt și nu trebuie s ă
fie însă în contradic ție cu cele ale statului de drept.
Emergen ța și reproducerea na țiunilor și minorităților naționale, s pecifice
sfârșitului mileniului II și începutul seco lului XXI, reflect ă interese ale
organizărilor sociale, exprimate și susținute mai mult sau mai pu țin vizibil.
Coinc idența deplin ă între interesele statului, na țiunii și minorit ăților
naționale – idealul coexisten ței pașnice a organiz ărilor sociale – presupune
48

analize det aliate ale acestei problematici și acțiuni coerente și consecvente
ale tuturor subiec ților.
Diferențele dintre interesele statelor, na țiunilor și minorităților naționale
sunt rezultanta agreg ării între ceea ce impune conjunctura intern ă și
internațională și ceea ce dore ște elita politic ă.
Astfel, vom fi tenta ți să credem c ă vechiul dicton „Dezbin ă și stăpânește”
se înlocuie ște cu „Separ ă și gestioneaz ă”, iar fenom enul etnic va deveni
„Calul Troian” al „gestion ării” crizelor de securitate viitoare.
Soluțiile non-violente pentru rezolv area diferendelor etnice s unt și
trebuie s ă fie singurele accept abile.
Există, în general, cât eva tipuri de solu ții non-violente pentru pre venirea
și rezolvarea diferendelor etnice, aplicate în mai multe țări, dar care n-au dat
totdeauna și în toate cazurile r ezultatele scont ate. În unele îns ă au dat.
Acestea sunt:
1. Asimilarea (integrarea);
2. Schimbul de popula ții;
3. Federalizarea st atelor pe criterii etnice;
4. Devolu ția;
5. Înlocuirea no țiunii de etnie prin cea de cetățenie;
6. Un statut de autonomie substan țială (lărgită etc.) pentru minorit ățile
respective;
7. Discriminarea pozit ivă.
Aceste tipuri de s oluții extreme, cu excep ția primelor două, nu sunt, în
general, accept ate de st atele na ționale, iar presiunile exercit ate de diferite
organisme interna ționale sunt su spect ate de cele mai multe ori de imixtiun i ale
unor forțe interesate.
Probabil c ă problemele care exis tă și vor exist a între grupuri etnic e, între
majorit ari și minorit ari nu vor av ea nic iodată soluții universale și cu atât mai
puțin soluții definitive.
Ceea ce pot s ă facă statele este s ă nu practice discrimin ări negative, s ă
nu accepte inegalit atea în fa ța legii.
Nu e xistă, desigur , soluții globale. Exist ă însă soluții pentru fiecare
problemă în parte. Aceste solu ții se cer g ăsite și aplicate conform dreptului,
precum și potrivit acordurilor și conven țiilor încheiate. Pentru c ă problemele
etnice nu s unt numai de competen ța internă a statelor ; ele țin și de o anume
filosofie mai larg ă prin care se vizeaz ă omul concret și drepturile sale.
Aceste solu ții au, în principiu, urm ătoarele coordonate:
– Respectul;
– Dreptul la via ță individual ă și colectiv ă;
– Dreptul la cultur ă;
– Dreptul la imagine;
– Dreptul la identit ate individual ă;
– Dreptul la op țiune;
– Dreptul la opinie.

Soluții pos ibile pentru probleme ale etniilor din România

Nici în România nu exist ă soluții univ ersal valabile pentru rezolvarea
tuturor pro blemelor et niilor și cu atât mai pu țin ale c elor ce țin de diferende
etnice. Fiec are problem ă își are solu ția ei, fiecare solu ție își are efectele ei.
49

Istoria poporului român este marcat ă de lupt a pentru unit atea națională.
Chiar în primul articol al Legi i fundament ale a st atului r omân, Constitu ția, se
prevede c ă „România este st at național, suveran și independent, unit ar și
indivizibil”. Sint agma „st at național” include, din punct de vedere al intereselor ,
atât pe cele ale st atului, cât și pe cele a le națiunii, fără să le excludă pe cele
ale minorit ăților naționale.
Țara noast ră a ratificat Conven ția-cadru pentru protec ția minorit ăților
naționale, prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 19 95.
La nivelul Executivului, a fost organizat ă și funcționează structura de
protecție a Minorit ăților Naționale, iar ziua de 18 decembrie este declarat ă
ziua minorit ăților naționale din România. Pent ru românii din afara țării s-a
înființat o structur ă departamental ă și s-a adoptat o lege pentru sprijinul
comunităților române ști de pretuti ndeni.
Soluțiile posibile depind de ariil e problematice ale etniilor și vizează
deopotriv ă conservarea identit ății etnice și a sistemelor de va lori ale etniilor ,
păstrarea arealului, concomitent cu rezolvarea provoc ărilor de fiecare zi.
Politic ile, strategiile și acțiunile etniilor pentru p ăstrarea și afirmarea
identității etnice și a sistemelor propr ii de valori îmbrac ă o paletă foarte larg ă
de formule, în func ție de voca ția și cara cteristicile etniilor respective, de
relațiile cu etnia majorit ară și cu celela lte etnii, de realit ățile concrete, de
presiunile exterioare și de pozi ția statulu i-nucleu (p entru etniile care au o
națiune-mam ă).
Aceste politici, strategi i și acțiuni se desf ășoară pe două mari p aliere:
1. În lumina reglement ărilor interna ționale, sunt necesare seturi de
soluții car e să vizeze rezolvarea corect ă, nonviolent ă, a contradic țiilor,
tensiunilor și diferendelor care pot ap ărea î n confrunt area de interese dintre
statul național român și etnia r espectivă, precum și între etnii. Acestea s e
înscriu în general în urm ătorii p arametri:
a) Armonizarea legislației interne cu reglement ările interna ționale
privind drepturile omului, ale st atelor și ale e tniilor;
b) Respect area, protejarea și garant area p atrimoniului de valori ale
etniilor , apărate și afirmate de asocia țiile culturale ale e tniilor;
c) Contracararea prin mijloace dem ocratice a ac țiunilor exagerate ale
unor etnii de acap arare sau c onfisca re a unor valori care nu le
aparțin;
d) Asigurarea, protecția și garant area dreptului la instruire și educ are în
limba matern ă și în sistemul valorilor proprii;
e) Integrarea cetățenească în sistemul valorilor sociale, culturale și
informaționale ale st atului de drept, care sunt și trebuie s ă fie valori
comune;
f) Stimularea, asigurarea, încurajarea și valorificarea în folos comun a
dialogului interetnic, prin folosirea mai eficient ă a abilit ăților
Departamentului de pr ofil de la guvern și a ONG-urile existente;
g) Înființarea unor centre și instituții teritoriale multiculturale (centre
etno-folclorice, institute de cercet ări etnografice, univ ersități, fundații
etc.) ca re să efectueze studii profunde de etnogenez ă și să
elaboreze strategii de armonizar e a raporturilor interetnice în f olos
comun, de diminuare a asperit ăților și de combatere a tendin țelor
exclusiviste și extremiste;
50

h) Cu ajutorul asoc iațiilor culturale ale etniilor , al funda țiilor etc.,
elaborarea unor programe pe termen lung de ameliorare a condi țiilor
economice, bio-p siho-sociale și culturale ale etniilor și de armoniz are
a raporturilor interetnice;
i) Elaborarea unei concep ții comune de or ganizare și desfășurare
periodică (anuală) a unor mari festivaluri c ulturale na ționale la c are
să participe toate et niile din România și, eventual (ca invit ate), și a
unor grupuri etnice din proxim itatea frontierelor noastre;
j) Acolo unde este nec esar și cât este necesar , aplicarea principiului
discrimin ării pozitive;
k) Integrarea cetățenească a țiganilor, prin ridicarea n ivelului lor de
educație și de instruire, concomitent cu descurajarea ac țiunilor
infracționale ale unora din membrii acestei etnii prin m ăsuri drastice;
l) Promovarea principiului nedis criminării etnice și interetnice și
determinarea etniei maghiare s ă se aliniez e la st andardele europene
și să înceteze cu presiunile discriminatorii și favorizante;
m) Elaborarea unui progr am spec ial de repunere în drepturi și în circuitul
național a sistemului de va lori ale etniei germane;
n) Elaborarea unor programe na ționale, pe termen lung, prin care s ă se
vizeze cunoa șterea, respect area, protec ția și afirmarea sistemului de
valori ale et niei româ ne, atât în arealul s ău, cât și în afara acestuia;
o) Consolidar ea dialogului cu ltural cu diaspor a român ă, cu aromânii,
meglenoromânii și istroromânii din Penins ula balcanic ă.
2. Elaborarea unor solu ții concrete care s ă asigure rezolvarea
problemelor (inclusiv a unor dif erende) care țin de t eritorialit ate, adică de
păstrarea arealului, de propriet ate și de viața de fiec are zi. Aceste solu ții nu
sunt și nu pot fi simple, întrucât, se știe, în interiorul unui st at, o etnie nu este
cramponat ă de un s pațiu, ci membrii ei se mi șcă în funcție de sit uația creată,
de profesie, de modul de via ță. Teritoriul st atului român nu es te etnic sau
etnicizat ; el este un teritoriu na țional , mai exact, un teritoriu al cet ățenilor
țării un areal legat de etnogeneza poporu lui român din care fac p arte și
membrii etniilor care s-au st abilit pe acest p ământ, și nu invers. Aceste solu ții
vizează:
a) Elaborarea unei concep ții clar e de convie țuire prin care s ă se
stabilească, fără dubii, c ă teritoriul României este al țării și nu al
etniilor , este al cet ățenilor țării și nu al dif eritelor grup ări, că este
indivizibil și neînstrăinabil, de unde rezult ă că mișcarea cet ățenilor
țării, în int eriorul fronti erelor st atului este liber ă și necontrolat ă de
nimeni;
b) Prevenirea enclav izării (îndeosebi a zo nelor locuite de maghiari) prin
lege, prin dialog social și cetățenesc adecvat și prin descurajarea
politic ilor s eparatiste;
c) Asigurarea proprietății, protec ția și garant area ei prin lege;
d) Combaterea, prin mijloac e legis lative, economice și financiare, în
limitele dre ptului interna țional și a dreptului st atului român, în spiritul
și litera reglement ărilor interna ționale asumate, a strategiei
hungariste de redobândire a controlului economic, financiar și
informațional asupra sp ațiului T ransilva niei;
51

e) Descurajarea aplicării proiectelor de autono mizare etnic ă și de orice
alt fel a a șa-zisului ținut secuiesc și a altor zone de pe terito riul
României;
f) Realizarea unui post de tele viziune puternic î n zona Mure ș, Harghit a,
Covasna și a unor publica ții române ști bi sau multilin gve, cu
programe foarte moderne și conținut foarte bogat și bine echilibrat,
care să stopeze ofensiva mediatic ă hungarist ă în zonă și să redea
demnit atea românilor , fără a afect a orgoliul secuies c și calit atea
deosebit ă a acestor oameni car e, la ora actual ă, sunt manipula ți de
liderii unui anumit tip de revizionism maghiar;
g) Desfășurarea de activit ăți culturale sau multiculturale de mare
amploare (festivaluri, universit ăți de vară, stagiuni teatrale, concurs uri
de muzic ă popular ă concerte simfonice și chiar p arade milit are) în
zona Mure ș-Covasna- Harghit a, care să scoată zona din enclav izare
și s-o redea circuitului românesc și european.
h) Descurajarea, inclus iv milit ară, a tendin țelor unor lideri ai et niei
maghiare ( dar și a altor etnii) de a crea u n fapt împlinit sau de a
produce tensiuni pe care, ulterior , să le valorifice, prin presiu ni
internaționale, în folos propriu.

Etnia este o realit ate din toat e timpurile și, proba bil, pentru toate
timpurile. Și, de aceea, ea trebuie respect ată. Etnia este haina pe car e o
îmbraci, cântecul care te p ătrunde, modul de a te întoarce la izv orul tău, care
este unic pe p ământ și pe care p ământul trebuie s ă ți-l respecte. Etnia este
casa t a spiritual ă, este sufletul t ău, este sistemul de valori spirit uale la care te
raportezi. Dar via ța mai este și altceva decât obiceiuri, valori, întoarcere l a
izvoare. Es te muncă, aspirație, conviețuire social ă, profesie, respect. Or , toate
acestea nu țin de etnie, ci de societ ate.

CONCLUZII

1. Riscurile, amenin țările, provoc ările tens iunile fac parte din dinamica
vieții planetare, din dinamica vie ții umane, exist ă și vor exista c ât va e xista
lumea. Ele sunt foar te greu de identificat, întrucât au determina ții comple xe și,
mai ales, foarte greu de localiz at, de evaluat și de dezamorsat. Cu toate
acestea, procesul de investigare, cunoa ștere și amelio rare a lor este continu u,
absolut nec esar și preocup ă în cel mai înalt grad societatea omeneasc ă.

2. Riscurile sunt numeroase – atâtea riscuri câte activit ăți omenești – și,
în cvasitotalitatea lor, afecteaz ă sau pot afecta, într-o form ă sau alt a,
siguranța individual ă și colectiv ă a oamenilor, securitatea lor economic ă,
socială, cultural ă, politică, inform ațională, psihologic ă etc., ca și securitatea
statelor și a sistemelor societale.

3. Riscurile viitoare, ca și confrunt ările viitoare, vor fi cele din sfera
entităților civiliz aționale, entit ăți care se vor identifica din ce în ce mai mult cu
sistemele de valori c are le definesc și cu interesele care le e xprimă și le
stabilesc locul și rolul în arealul interna țional. Deja ace astă tendință se simte
și în interiorul țărilor, l a nivelul etniilor care dev in din ce în ce mai reticente la
52

naționalism ul statal, de și acțiunile lor frecvente de individualizare și chiar de
separare de statele de tip na țional sau federal se înscriu în acela și spectru și
au acelea și determina ții naționaliste.

4. Sistemele valorilor-supor t ale etniilor se consti tuie din v alorile care țin
de etnogenez ă, de cultur ă, de obiceiuri și tradiții, de limb ă, religie, de modul
de percep ție (înțelegere, consider are, atitudine) și de reprezentare a spa țiului
originar și a celui real (în situa ția când acestea nu coincid), de modul de trai și
de o anume psihologie colectiv ă. Aceste sisteme definesc identitatea fiec ărei
etnii, dau dim ensiunea ontologic ă a ac esteia și constituie pilo nii ei de
rezistență, rădăcinile ei. Astfel de valori nu pot fi nici eludate, nici distruse. Ele
sunt un dat, sunt imuabile și definesc vocația fie cărei etnii și ceea ce o
diferențiază de celelalte, ceea ce o particularizeaz ă.

5. Investigarea sistemelor de valori ale etniilor este foarte import antă,
întrucât asigur ă cunoașterea profund ă a izv oarelor , identificarea structurilor și
determina țiilor ancest rale și a reperelor fundament ale ale voca ției, a le
destinului acestor etnii, dec elând, în procesul complic at al devenirii acestor a,
condiționările genetice de cele ale mediul ui geografic, cosmic, demografic și
social.

6. Fenomenul diferendelor etnic e este răspândit în aproape toate zonele
mari ale lumii și îndeosebi în cel e de confl uență între culturi și între mari
unități civilizaționale. El are îns ă, în prezent, câteva zone active în Africa,
America Latin ă, în S pania, în Marea Br itanie, în Caucaz, în Balcani, în
Indonezia și, într-o anumit ă formă, chiar în țări foarte dezvolt ate cum sunt
Franța, Italia și Statele Unite ale Americii. Z ona Balc anilor și cea a Caucazului
intră în sp ațiul strategic de interes imediat pentru România.

7. Nu exist ă lideri mondiali ai confrunt ărilor etnice. Exist ă însă o bună
comunicar e între zonele conflictuale și, în acest sens, experien ța dobândit ă în
exercit area presiunilor asupra st atelor na ționale sau a ltor etnii este folosit ă de
cei interes ați. Confrunt ările etnice pot constitui un ve ritabil „cal troian” pe care
anumite cercuri interesate l-ar putea folosi ( și îl folosesc) pentru gr ăbirea
sfârșitului epocii na țiunilor. Dar, în anumite condi ții, acesta se poate
transforma și într-un bumerang.

8. Fenom enul etnic nu este neap ărat o reac ție la globaliz are. Mai
degrabă acest a are o existen ță de sine s tătătoare cu conot ații complex e:
istorice, culturale etc., dar mai al es economic e. Se poate observa cu u șurință
că, acolo unde problemele economice și sociale sunt rezolvate la un nivel
mulțumitor , fenomenul et nic nu are manifest ări conflictu ale. Dimp otrivă, acest a
poate constitui un „motor” al societ ății integrate na țional, zonal etc. Dar
bunăstarea și rezolv area problemelor economice nu reprezint ă singura
modalit ate de prevenire a dife rendelor etnice. Buna c ondiție material ă poat e
estomp a pentru o vreme tensiunile dintr e interesele etniilor sau ale altor
grupuri comunit are, dar nu le poate rezolva. Pr evenirea diferendelor
presupune un spectru mult mai larg de ac țiuni care nu țin neapărat de o
strategie economic ă sau de una cultural ă, de vreme ce ast fel de diferende au,
53

în general, cauze complexe, istorice, cultu rale, teritoriale, inclus iv politice.
Cauzele dif erendelor etnice se afl ă în confrunt area de interese, nu de valori.

9. Interesele etniilor se sprijin ă pe aceste sisteme de valori, dar nu
rezultă nemijlocit din ele, nu sunt o expresie direct ă, intempestiv ă a acestora.
Interesele lor sunt un produs al cerin țelor de a tr ăi și a se afirma în spa țiul
geografic unde se afl ă, acceptând, punând la îndoial ă sau negând forma ția
statală în care sunt integrate sau inclus e.

10. Modalit ățile prin c are se e xprimă interese etniilor nu sunt tot deauna
foarte clare. De cele mai multe ori, ele sunt camuflate înapoia unor cerer i
aparent legitime pentru respect area dr epturilor omului, drepturilor minorit ăților,
acordarea a tot felul de autonomii et c. În afara de unii repr ezent anți ai
minorității maghiare, n-a mai exprimat nimeni din rândul etniilor din România
vreun punct de vedere prin care s ă se sus țină federaliz area țării sau
renunțarea la prevederea constitu țională potrivit căreia țara noastr ă este un
stat național și unit ar.

11. Interesele generale ale et niilor din România se identific ă, în marea
lor majorit ate (sau, oricum, nu sunt în fl agrantă contradic ție), cu cele ale
statului de drept și țin de realizarea și menținerea securit ății economic e,
sociale și culturale individuale și colective, a bunăstării personale a fiec ăruia,
de prevenirea conflictelor de orice fel. Interesele individuale sunt, desigur ,
felurite; dar , în România, ele nu dep ășesc pe cele c are țin de satisfacerea
trebuințelor de viață, securit ate personal ă și colectiv ă, inform ație, cultur ă,
educație și personalit ate.

12. Interesele p articulare (com unitare, de grup) ale etniilor nu țin numai
de păstrarea identit ății etnice a fiec ăreia și afirmarea, în dialogul social și în
cel al c onviețuirii, a valorilor proprii. Partic ular, pentru etniile import ante ca
volum în România, î n afară de cea a țiganilor , este faptul c ă sunt foarte
puternic sus ținute și permanent influen țate de unele dintre țările vecine, nu
numai în c eea ce priv ește păstrarea și afirmarea identit ății etnice, ci și în ceea
ce privește poziția și atitudinea acestora în și față de s tatul din care fac p arte.
Așadar, interesele p articulare ale unora d intre etniile din Româ nia n u sun t
doar ale lor , ci exprim ă, nolens volens, și o susținere a interes elor țării de
origine.

13. Din analiza pro blemelor și interese lor minorit ăților etnic e din
România, nu rezult ă că, pe termen scurt, ar rezult a riscuri majore cu privire la
securit atea națională. Totuși, în anumite împrejur ări – tensionarea situa ției în
zonă, crearea unor probleme int erne economice și sociale grave î n România,
și deterior area imaginii interna ționale a României -, este posibil s ă apară
presiuni mari și poziții tranșante exprimate de Ungaria și chiar de unele
structuri ale UDMR de f ederalizare a României sau chiar de desprinder e
forțată, impusă de anumite for țe, inclusiv cu colaborarea unor structuri
internaționale, a Transilvaniei s au a unei p ărți din ac easta. Și chiar dacă un
astfel de lucru nu se poat e întâmpla atât de u șor, întrucât Europ a nu se mai
află în situația din 1940, nu înseamn ă că o ast fel de o problem ă nu se poate
pune, că amenințările cu privire la dezmembrarea st atului român nu exist ă.
54

14. Singur ele etnii im portante din interiorul țării care ar putea provoca și
susține o ast fel de am enințare sunt cea maghiar ă și, în anumite împrejur ări,
cea ucrainean ă. Aces t lucru îl poate sus ține și minorit atea bulgar ă cu privire la
desprinder ea Dobrogei și includerea în compunerea Bu lgariei, dar el nu are o
prea mare import anță, minorit atea bulgar ă fiind, pr actic, neînsemnat ă ca
număr și putere de ac țiune.

15. Riscurile care rezult ă de aici pentru st atul român pot fi, în esen ță,
următoarele:
– pericolul pierderii cont rolului strategic asupra princip alelor obiective
economice și asupra resurselor import ante îndeosebi din Transilvania;
– diminuarea, pân ă la neglijabil, a rolului c ultural și științific al românilor
din T ransilvania, prin aservirea lor intelectu alității maghiare care este în plin ă
ofensivă și care va în cerca să obțină cvasit otalitatea posturilor import ante în
princip alele orașe din Ardeal (dej a le-a ob ținut aproape pe t oate în localit ățile
import ante din jude țele Harghit a, Covasna și pe cele mai multe din jude țul
Mureș, mai ales la prim ării, la c adastru, precum și în zona ec onomicului și
administrativului);
– transfor marea, în tim p, a românilor în cet ățeni de c ategoria a 2-a în cea
mai mare p arte a localit ăților import ante din Transilvania, datorit ă diminuării
până la disp ariție a școlilor române ști din acele localit ăți unde maghiarii
reprezint ă mai mult de 20 % din popula ție, a e liminării aproape tot ale a
posturilor române ști de radio și televiz iune și imp licării din ce în ce mai
scăzute a st atului român în modul de via ță al oamenilor din Ardeal;
– preluarea puterii confes ionale de biserici și culte, altele de cât cea
ortodoxă, în care se face efectiv , în forme noi, elogiul hungarismului și,
complement ar, al civ ilizației vest ice, în def avoarea românismului, considerat
din ce în ce mai mult ca o doctrin ă naționalistă primitivă, acap aratoare,
violentă și periculoas ă.

16. Forțele care pot sus ține și, în anumite condi ții, chiar impune
interesele etniei maghia re îndeosebi s unt îndeobște politice (c ele care fac
parte din UDMR, în spec ial din arip a radical ă a acestei uniuni), dar și
religioase și, mai ales, culturale. Înc ă dinainte de 1989, Ungaria și-a propus s ă
„desprind ă“ Transilvania de România, folosind , pentru aceast a, în primul rând,
agresiunea și, mai ales, diversiunea cultural ă și, în aceea și măsură,
diplomatic ă. Primul obiectiv este acela de a implement a în con știința
ardelenilor ideea c ă Transilv ania este altceva decât România, c ă aparține unei
alte culturi, unei alte civiliz ații.

17. Din dat ele și informa țiile d e până acum, nu rezult ă că ar fi posib ilă
constituirea unei for țe paramilit are subst anțiale care să pună probleme de
genul c elor din Kos ovo sau din Cece nia, dar nici nu poate fi exc lusă, în
anumite împrejur ări, aceast ă eventualit ate. Ungaria, fiind țară membră NATO,
nu-și poat e permite s ă desfășoare, să provoace și nici măcar să susțină
diversiuni armate majore, dar nu va ez ita nici o c lipă să folos ească toat e
celelalte m etode pent ru înstrăinarea și, în c ele din urmă, pentru îndep ărtarea
Transilvaniei de România. Nu o poate nimeni împiedic a să încerce s ă o facă,
atâta vreme cât nu v a deranja comunit atea interna țională. Prim a din ac este
55

acțiuni (car e este mai mult o tes tare a reac ției comun ității interna ționale și a
vecinilor) este adopt area de c ătre Parlamentul de la Budapest a a unei legi
prin care se acord ă cetățenilor de etnie maghiar ă din alte țări legitima ție de
maghiar .
Agresiunea Ungariei î mpotriva României es te una de tip informa țional,
economic, cultural și diplomatic, care nu va putea fi contracarat ă prin mijloace
militare.
18. În situa ția prelungirii procesului de deter iorare a ec onomiei din țara
noastră și a continu ării infiltrării masive și în ritm sus ținut a capit alului maghiar
(sau sus ținut de magh iari) în Transilva nia, dar mai ales în cazul în care st atul
român nu va lua m ăsurile necesare pentru stop area acest ei „ofensiv e“
hungariste dus ă prin mijloace economice, culturale, diplomatice și
informaționale (sau le va lua prea târziu), este posibil ca anumite elemente ale
entității etniei maghiar e din România s ă treacă, de la ac țiuni subversive, la
acțiuni pe fa ță, unele chiar violente, concomit ent cu încercarea de se a ob ține
o susținere interna țională subst anțială.
Celelalte et nii din România nu pun probleme de acest fel.

19. Prezen ța milit arilor Armatei Românie i în zona Mureș, Harghit a,
Covasna (mai ales în Harghit a), chiar dac ă face obiectul unor proteste din
partea unora din conduc ătorii politici ai etni ei maghiare, este benefic ă pentru
menținerea unui climat de siguran ță, supraveghere și control strategic al
zonei, precum și pentru descurajarea unor posibile ac țiuni hungaris te
antiromâne ști și antist atale. Acea stă prezență se cere c onsolidată prin măsuri
economice și de ordin cultural, informa țional și med iatic, prin care s ă se
materializeze autorit atea st atului român, normele impuse de reglement ările
europene și, în acela și timp, s ă nu se permit ă elementelor extremiste din
conducerea maghiar imii să mențină inițiativa, s ă produc ă disensiuni și
diferende, și să-i oblige pe ace știa să accepte egalit atea etnic ă și conviețuirea
normală.

20. Unit ățile milit are din zon ă, prin bisericile constr uite în inc intele
acestora, dar și prin a lte acțiuni – „Ziua por ților deschis e“, activit ăți culturale la
cercurile m ilitare, la monumentele istorice, la s ărbători ale armate i – contribuie
la afirmarea sistemului de valori ale st atului român, ale românilor , la echili-
brarea raporturilor între localnici și instituțiile st atului, la crearea și menținere a
unei stări de siguran ță, la descurajarea tendin țelor extremiste, mai ales a
violențelor și actelor antisocia le și antist atale.

NOTE
1 www.stratisc.org François Caron, L’A PPRÉCIATI ON DU RISQUE MILITAIRE.
2 Prin risc se înțelege o primejdie (pe ricol) căreia i se poate eval ua (măsura), până la un
anumit pun ct, eventualitate a, care poate fi mai mult sau mai pu țin previzi bilă (DICTION AIRE
DE LA LANG UE FRA NCAI SE. Encyclop edie, nom s commun ns, no ms propres, 1 995)
3 Amenințarea sem nifică o acțiune ostilă, cu scopul d e a intimid a. Ea poate fi e xercitată în
mod di rect de cel care a menință sau poate fi percepută ca atare de cel care se consi deră
amenințat. Ecartul dintre o realitate (a cțiune) și perceperea ei ca amenințare este foarte mic și
greu de identificat. De aceea, în relațiile dintre state, probl emati ca amenin țării și a perce pției
acesteia ca atare est e foarte sen sibilă.
56

4 Provo carea semnifi că o suită de gesturi, de realități sau de acțiuni îndreptate împotriva
cuiva cu sco pul de a p roduce o reacție. Există și aici o mare sensi bilitate între provocarea ca
atare și percepția ei. De ace ea, în multe privin țe, provo carea n u este doa r acțiunea de a
provo ca, ci m ai ales p ercepția (co nsiderarea, an aliza, califica rea) acesteia ca provoca re.
5 Sfidarea e ste, deopotriv ă, provoca re prin ign orare, adică o ig norare ca re provoacă, și
atitudine care ignoră.
6 Prin tens iune, în s ensul acestui studiu, înțelegem o sta re de încorda re care indu ce
teamă, nesi guranță și neîn credere și determin ă, în c ele mai multe caz uri reacții.
7 Identifica rea riscu rilor în Armata Română revine Direcției Informa ții Militare. Sarci na
Centrului d e Studii Strateg ice de Securi tate este a ceea de a ide ntifica, din p unct de ved ere
științific, coordonatel e și impactul acestor riscuri, dinamica lor, strategiile gl obale, regi onale și
naționale legate de acestea, p recum și posibilel e soluții care rezult ă din ana liza științifică a
fenomen ului.
8 www.stratisc.org François Caron, L’A PPRÉCIA TION DU RISQUE MILITAIRE.
9 www.stratisc.org François Caron, L’A PPRÉCIA TION DU RISQUE MILITAIRE.
10 Ibidem.
11 Samuel P. Huntington, CIOC NIRE A CIVILIZA ȚIILOR ȘI REFA CERE A OR DINII
MONDIALE, Editura A NTET, 1998, p.11 (Titlu o riginal: Samu el P. Hu ntingt on, 19 97, THE
CLASH OF CIVILIZ ATIONS TH E REMAKING OF WORL D ORDER. Simon & Schu ster).
12 Ibidem
13 Con stantin Rădulescu Mot ru, Personalismul energetic , Cultura Na țională, București,
1924
14 Joseph Ya coub, „Mino rités nationale s et prolifération étatique“, în Revue Internationale
et str atégiqu e, nr. 37/200 0, p. 84
15 Thoma s Lindemann, Les i mages dans la politique in ternationale: l’image de l’autre,
http.//www.st ratisc.o rg/
16 http://www.st ratisc.or g/strat.strat72_ Lindemann.hltm/
17 http://www.st ratisc.or g/strat.strat72_ Lindemann.hltm/
18 Rădulescu-Motru, Ct., 1996, pag. 107
19 Rădulescu-Motru, Ct., 1996, pag. 107
20 Rădulescu-Motru, Ct., 1996, pag. 107
21 Dicționar d e sociologie , 1998, pa g. 21 8
22 Turliu c, Nicol eta, 1996, pa g. 55
23 Simion, Teodor P., 2000, pag. 37
24 Ilustra rea grafic ă a acest ui prin cipiu se găsește în anexa intitula tă Interferen ța dintre
stat și con secințele sale geogra fice, după A. Sa nguin (Sursa: Simion, Teo dor P., 200 0,
pag. 38)
25 Simion, Teodor P., 2000, pag. 38
26 Petcu, Dioni sie, 198 0, pa g. 162
27 Confo rm te oriei lui Leroi-Gourhan, până la apariția lui hom o sapiens, cu rba evoluției
biologi ce (a evolu ției volumului cerebral) este oarecum paralelă cu aceea a progresului
tehnic, am bele având un ușor, d ar constant sen s ascende nt; apariția lui ho mo sapiens este
marcată de atingerea d e către creie r a volumului maxim, în timp ce curb a tehnicii crește
brusc. E ste realizată, așadar, trecere a de l a o evol uție cultural ă încă domi nată de ritmuril e
biologi ce, la o evolu ție cul turală domi nată de fenome nele so ciale, cee a ce va frac ționa în etnii
specia um ană. Patrimoniu l “tehnic-cultu ral” nu mai a parține speciei, precum ce l genetic, și nu
mai evolue ază în deriv ă biologi că, ci aparține so cietății, evoluân d prin p rogresie cum ulativă
de la o gene rație la alta. În c onsecință, acest patrim oniu va pre supune atât mo dele cultural e
proprii, cât și modalit ăți și instru mente sp ecifice de tra nsmitere, tran sform are sau
achiziționare ce variază de la o col ectivitate la alta, având de ci un cara cter concret ce impli că
cu ne cesitate nu o uniformi zare, ci o diversificar e a umanit ății.
28 Turliu c, Nicol eta, 1996, pa g. 57.
29 Dicționar de sociologie, 1998, pag. 18.
30 Dicționar de sociologie, 19 98, pag. 219.
31 Moscovici, S., Mugny, G., Pere z, J. A., 1996.
32 Convenția-cadru p entru p rotecția drepturilor minorit ăților naționale, 10 noiemb rie 1994.
33 Ibidem.
34 ETA.htm Le Monde , mard i 30 novemb re 1999.
57

35 Dicționar de sociologie, 1998, pag. 603.
36 Dicționar de sociologie, 1988, pag. 641
37 Coser, L., 19 56
38 Dicționar de sociologie, 1998, pag. 661
39 Gidden s, A., 2000, pa g. 26 0.
40 Florian G ârz, Balcanii, z ona de sânge și de foc a Europei , Editura Ode on, 20 01
41 Cons tituția României , 1991, Monito rul Oficial, 1999 ,, ediția a VII-a, p. 7
42 Centrul Eu ropean de Cercetări și Studii Is torice, Veneția, Ungaria și istoria
maghiarilor, 896 – 20 00, Editura Europ a Nova, 200 1, p. 67
43 Prin Baz inul Carpaților, Ungari a înțelege teritori ul care cu prinde T ransilva nia și Panonia ,
Slovacia, Voi vodina și Ucr aina Subcarpatică, res pectiv spațiul cuprins între Alpii Austrieci,
Carpații Albi, Carpa ții Răsăriteni și Carpații Meridionali.
44 Nu etnia maghiară pune aceste probleme deo sebite. Ea este o et nice ca to ate celel alte.
Problem e pun lide rii ei, cei care consideră că Ung aria a fost nedreptățită prin formarea
statului na țional unitar româ n și acționează prin toate mij loacele p entru separarea
Transilvani ei de Români a sau, cel puțin, pentru autonomi zarea ei acce ntuată, pentr u
devoluția ei.
45 Publicația ungară de politică si cultură „Beszel o“ (Convorbi ri), în nr. 9 din septembrie
1998, p rezintă lucrarea filosoful ui ungar M olnar Gusztav, col aborator al Fundației „Teleki
Laszlo “ din cadrul In stitutului Ce ntral Europ ean din Bud apesta, intitulat ă „Problem a
transilva nă“, pre cum și luările de po ziție a trei anali ști politici româ ni: Gabriel A ndreescu, „De
la problem a transilva nă la problem a europeană“; Antonela Ca pelle-P ogocean, „Principiul
etnic și terito rialitatea “ și Sorin Mitu, „Iluzii și realități în T ransilvania“. Sori n Mitu este și
autorul controversatul ui ma nual alternati v de istorie a Româ niei.
46 Interviul „DIFERENDE ETNICE ȘI VIRUSU L RĂZBOIU LUI“ în revis ta „MAGYAR
DEMOK RATA“ din 0 6.06.1999, a cordat de RAF FAY E RNO, fo st secretar de stat in M.Ap.P. in
perio ada 1992-1994, ist oric, pe rsonalita te influent ă a intelectualit ății maghiare, pro rector al
Universității Reformate „K aroli G aspar“ si ini țiator al unui grup d e cercetare pe problem ele
Balcanil or. „În prezent, NATO se afl ă în situația de a decide, ia r noi suntem m embri ai acestei
alianțe“.
47 http:/www.sziliciumvolgy .com/nem zet, 04.02.199 9, „Anul programului…“
48 Vas ile I. Zărnescu, Ubicuitatea r ăzboiului a xiologic și Ion Marin, „Bomba
intere tnică. Cine și de ce minimalizeaz ă peri colul «legitima ției de maghiar», în „Ultim a
oră“, nr. 636, din 26 ap rilie 2001, p. 1.
49 Unii lideri din UDMR (Gyorgy Frunda, spre exemplu) sunt dispuși să accepte că
Româ nia este un stat un itar; da r nu acceptă sub nici o fo rmă că Rom ânia este un st at
național.
50 Recensământul popul ației și locui nțelor din 07.01.19 92, Rezultate generale: po pulație,
gospodării, locuin țe, București, 1993, p. x.
51 Pro Europ a nr. 57_9 8, Minoritate s Mun di: Germ anii din Rom ânia,
http://www.ne tsoft.ro/pro euro/info/199 8/info56_ 98.htm
52 Germ an între germ ani ori sas între rom âni?,
http://www.lu meam.ro/html /germa n_intr e_ge rmani_sau_ sas_intr e_romani.html.
53 Nagl er Thomas, Așezarea sa șilor ;n Transilvania, Editura Krite rion, Bucure ști, 1992, p .
229.
54 Pro Europ a nr. 57_9 8, Minoritate s…,
http://www.ne tsoft.ro/pro euro/info/199 8/info56_ 98.htm (Surse: Comi sia Națională pentru
Statis tică, Consiliul pentru Minoritățile Naționale, Fo rumul Dem ocrat al Germanil or din
Româ nia).
55 Elena Zamfir, C ătălin Zam fir (coord. ), Politici sociale… , p. 173.
56 Președintele comunit ății germane din Ro mânia a reacționat foarte du r în presă ca urm are a adoptării unei
ordonanțe de gu vern prin care p ământurile confiscate de la etnicii germani vor r ămâne în continuare în IAS-uri
57 adj. – paria; misi ți; mar ginali
58 Naționalitățile din Rom ânia la recen sământul din 7 ianua rie 19 92, Comisia Națională de
Statis tică
59 Vice amiral (r ) Io rdache Consta ntin, Elemente de strategie maritimă, Editura Ex Ponto,
Constanța, 2000
60 Mureșan Camil, Națiune, na ționalism. E voluția naționalităților, Fundața Cultural ă
Româ nă, Cluj -Napoca, 199 6
58

61 Mungiu – Pippidi Alina, Transilv ania s ubiectiv ă, Editura Hu manit as, Bucure ști, 1999
62 Gyément L adislau, Evreii din Transilv ania în epoca em ancipării (179 0 – 1867 ),
Editura Enci clopedi că, București, 2000
63 Wald Henri, Confesiuni , Editura Hasefer, Buc urești, 1998
64 John son Pau l, O istorie a ev reilor , Editrua Hasefer, 1999
65 Gires cu Dinu C., Român ia în anii celui de al doilea r ăzboi mondial , Editura Militar ă,
1986, p.15 0-151
66 Stoenescu A lex Mihai, Armata, Mare șalul și Evreii, Editura RAO , București, 1998
67 Cuciuc Constantin, Atlasul religiilor și al monu mentelor is torice religio ase din
Rom ânia, Editura Gno sis, Bucu rești, 1996
68 Structura etnică a României în sec olul XX , în, „Minoritari, marginali, exclu și“,
coordonator Neculau, Adrian și Ferréol cob Gheorghe, Gilles, E ditura Poli rom, I ași, 1996, p.
179
69 Tadeu sz Kot arbinski, Trak tat o dob rej robocie , Warszawa, 197 3

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

LITERA TURĂ DE S PECIALIT ATE

♦ Dicționar de sociologie – LaRousse , Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1996,
♦ Amselle, Jean-Loup și Bazin, Jean, Au coeur de l’ ethnie , Paris, 1985
♦ Barth, Fredrik, Ethnic Group s and Boundaries: The Social Organization of
Culture Dif ferences , Boston, 1969
♦ Blau, Peter , Inequality and Heterogenity , New York, 1977
♦ Eisenst adt, Shumel, Absorption of Imm igrant s, Glencoe, 1955
♦ Girard, Alain, Francais et immigres , Paris, 1953
♦ Greenley , Andrew H., Ethnicity in the US , NY, 1974
♦ Heuse, Georges, La psychologie ethnique , Paris, 1953
♦ INED, Population et enseignem ent, Paris, 1970
♦ Moscovici, Serge, Psychologie des minorities actives , Paris, 1979
♦ Simp son, George E. și Yinger, Melton, J., Racial and Cultural Minorities:
an Analysis of Prejudice and Discrim ination , NY, 1953
♦ Taeuber , Karl E. și Taeuber , Alma F., Negroesin Cities: Resid ential
Separation and Neighborhood Change , Chic ago, 1965
♦ Williams, Robin M., Strangers Next Door: Ethnic Relations in American
Commun ities, Englewood Clif fs, NJ, 1964
♦ Giddens, Anthony , Sociolo gie, Ed. Bic All, Bucure ști, 2000
♦ Abound, Frances, Children and Prejudice , Oxford, 1989
♦ Baldwin-Evans, Marti n și Schain, Martin, The Politic s of Immigration in
Western Europe , London, 1995
♦ Frasier , Steven , The B ell Curve W ars: Rac e, Intellige nce and the Future of
America, NY, 1995
♦ Harris, Ge offrey, The Dark Side of Europe: The Extreme Right Today ,
Edinburgh, 1990
59

♦ Jones, T revor, Britain’s Ethnic Minorities , London, 1993
♦ Jopke, Christian, Multiculturalis m and I mmigrat ion: A Comp arasion of the
United S tates, Germ any and Great Brit ain, mimeo, 1995
♦ Jordan, Whintrop, White Over Black , University of North Carolina Press,
1968
♦ Lewontin, Richard, Hum an Diversity , London, 1982
♦ Marable, Manning, Race, Refor m and Rebellion: The Second
reconstruction in Black America, 1945-1990 , London, 1991
♦ Mason, David, Race and Ethnicit y in Modern Brit ain, Oxford, 1995
♦ Moynihan, Daniel P ., The Neg ro Fa mily: A Case f or Nationa l Actio n,
Washington, 1965
♦ Naisbitt, Jo hn, Global Paradox , London, 1995
♦ Smith, Dav id J. și Small, S tephen, A Group of Young Black People , în
“Police and People in London”, vol. 2, London, 1983
♦ Swann Committee, Education of All: report of the Communittee into the
Education of Ethnic Minority Children , London, 1985
♦ Van den Berghe, Pierre L, Race and Ethnicity: Essays in Comp arative
Sociology , NY, 1970
♦ Abraham, D. și Che lcea, S. și Bădescu, I., Interethnic Relations in
Romania, Cluj-Napoc a, 1995
♦ Anderson, B., Imagined Communities, Reflection in the Origins and
Spread of Nationalis m, London, 1991
♦ Banton, Michael, Racial and Ethnic Com petition , Cambridge, 1983
♦ Boia, Lucian, Istorie și mit în con știința românească, Humanit as, Buc.,
1997
♦ Capan, Richard și Fef fer, J., Europe’ s New Nationalis m: States and
Minorities in Conflict , NY, 1996
♦ Glatz, F ., Minorities in East Ce ntral Euro pe: Princ iples for a Code of
Conduct , Budapest a, 1993
♦ Glazer , Nathan și Moynihan, Daniel, Ethnicity: Theory and Experi ence,
Cambridge, 1975
♦ Horowitz, Dona ld, Ethnic Group s in Conflic t, California, 1985
♦ Jenkins, Brian și Sofos, S pyros A., Nation and Identit y in Contemporany
Europe , London, 1996
♦ Latawski, Paul, Contemporarity Nationalis m in East Central Europe ,
London, 1995
♦ Ronen, Dov , The Challenge of Ethnic Conflict, Democracy and Self-
Deter mination in Central Europe , British Council, 1998
♦ Smith, Anthony și Hutchinson, John, Ethnicity , Oxford, 1996
♦ Smith, Anthony , The Ethnic Origins of Nations , Oxford, 1986
♦ Smith, Anthony , The Ethnic Rev ival in the Modern W orld, Cambridge, 1981
♦ Sugar , Pet er, Ethnic Diversity and Confli ct in Eastern Europe , Sant a
Barbara, 1980
♦ Tajfel, Henry , Hum an Gropus and Social Categories , Cambridge, 1981
♦ Babeți, Adr iana și Ungureanu, Cornel (coord.), Europ a Centrală: nevroze,
dileme, utopii , Buc., 1997
♦ Keyserling, Hermann, Analiza spectral ă a Europei , Iași, 1993
60

♦ Petcu, Dionisie, Conc eptul de etnic. Eseu metodologic , Buc., 1980
♦ Snyder , Jack, Nationa lism and Instability in the For mer Soviet E mpire, în
“European Security Without the Sovi et Union”, edit at de Crof t, Stuart și
Williams, Phil, Frank Cass & Co. Lt d., 1992
♦ Bourhis, R. și Leyens, J., P ., Stereotipuri, discriminare și relații între
grupuri , Iași, 1997
♦ Iscru, G .D., Națiune, naționalis m, românis m, Buc., 1997
♦ Rădulescu- Motru, Const antin, Etnicul rom ânesc. Na ționalis mul, Buc., 1996
♦ Anderson, Benedict, Imagined Communities . Reflec tions on the Origin and
Spread of Nationalis m, London, 1996
♦ Banton, Michael, Discriminarea, Buc., 1998
♦ Ferreol, G . (coord.), Identit atea, cet ățenia și legăturile s ociale, Iași, 2000
♦ Malița,Mircea, Zece mii de culturi, o singur ă civilizație, Buc., 1998
♦ McCrane, David, The Sociology of Nationalis m. Tomorrow’ s Ancestors ,
London, 1998
♦ Moynihan, Daniel, Randaem onium . Ethnicity in Internationa l Po litics,
Oxford, 1993
♦ Popovic i, Aurel C., Naționalis m sau democra ție. O critic ă a civiliza ției
moderne , Buc., 1997
♦ Rex, John, Ethnic Minorities in t he Modern Nation S tate. W orking Papers
in the Theory of Multicultura lism and Politic al Integration , London, 1996
♦ Schulze, Hagen, S tates, Nations and Nationalis m. From the Middle Ages
to the Present , Oxford, 1996
♦ Bădescu, Ilie, Teoria laten țelor. Contribu ții la studiul popoarelor , Buc., 1997
♦ Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei. Teorii contem porane , Buc., 1996
♦ Birnbaum, Pierre, Conflictele , în “T ratat de sociol ogie”, coord. Boudon,
Raymond, Buc., 1997, pp. 257-297
♦ Brzezinski, Zbigniew , Marea t ablă de șah. S uprem ația am ericană și
imperativ ele sale geos trategice , Buc., 1999
♦ Brzezinsky , Zbigniew , Europ a Centrală și de Est în ciclonul tranzi ției, Buc.,
1995
♦ Chelc ea, Septimiu, Mem orie și identit ate, cons tructe sociale , în “ Memorie
socială și identit ate națională”, Bucure ști, 1998
♦ Coser , Lewis, The Functions of Social Conflict , Glencoe, 1956
♦ Gellner , Ernest, Națiuni și naționalism, București, 1997
♦ Georgiu, Grigore, Națiune, cultur ă, identit ate, București, 1997
♦ Georgiu, Grigore, Există azi o criz ă a st atului na țional?, în “Crizele
Europei”, Coord.: Florian, Radu, Buc., 1992, pp. 124-147
♦ Iacob, Gheorghe, Structura etnic ă a Rom âniei în s ecolul XX , în “Minorit ari,
marginali, ex cluși” coord. Neculau, Adrian și Ferreol, Gilles, Ia și, 1996, pp.
170-181
♦ Iacob, Lumini ța-Mihaela, Imagologia și ipotezele alterit ății: străini,
minor itari, exclu și, în “Minorit ari, marginali, exc luși” coord. Neculau, Adrian
și Ferreol, Gilles, Ia și, 1996, pp. 40-55
♦ Ferreol, G ., Neculau, A., Minorit ari, m arginali, exclu și, Polirom, Ia și, 1996
♦ Maior , Liviu, Politica e ducațională în sfera minorit ăților n aționale , în “Politic i
sociale. România în context eur opean”, Buc., f.a., pp. 171-178
61

♦ Maior , George și Farcaș, Alexandru, Politic a față de minor itățile naționale
și standar dele interna ționale , în “Politici sociale. România în context
european”, Buc., f.a., pp. 178-184
♦ Moscovici, Serge; Mugny , Gabriel și Perez, Juan Antonio, Influența
minor ităților, în “Minorit ari, marginali, exclu și” coord. Neculau, Adrian și
Ferreol, Gilles, Ia și, 1996, pp. 17-39
♦ Mungiu, Alina, Românii după ’89. Istoria unei neîn țelegeri , Buc., 1995
♦ Mungiu-Pippidi, Alina, Transilvania subiectiv ă, Buc., 19 99
♦ Simion, T eodor, Geopolitica în pragul mileniului III , Buc., 1998
♦ Simion, T eodor, Geoeconomia T errei, Târgovi ște, 2000
♦ Turliuc, Nicolet a, Construc ția identit ății m inoritare în condi ții de
eterogenit ate cultural ă, în “Minorit ari, marginali, e xcluși” coord. Neculau,
Adrian și Ferreol, Gille s, Iași, 1996, pp. 55-59
♦ Wieviorka, Michel, Spațiul rasis mului, Buc., 1994
♦ Dicționar de sociologie , Coord.: Zamfir , Cătălin și Vlăsceanu, Laz ăr, Buc.,
1998
♦ Boniface, Pascal – ATLAS des relations internationales , HATIER, Paris,
Septembrie 1997
♦ Huntington, Samuel P . – The Clash of Civilizations and the Remaking of
World Order , Simon & Schuster , 1997
♦ Jelavic h, Barbara – Istoria Ba lcanilor. Secolu l XX, Instit utul European, Ia și,
2000
♦ Romier , Lucien – La răspântia imperiilor moarte – de la Dun ăre la Nistru ,
Ed. Univer s, Bucure ști, 1998
♦ Zbuchea, Gheorghe – Istoria Iugoslaviei , Ed.Corint, Bucure ști, 2001
♦ Mureșanu, Camil, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Fundația
Culturală Română, Cluj-Napoca. 1996.
♦ Recensământul popula ției și locu ințelor din 07.01.1992 , Rezu ltate
generale: popula ție, gospod ării, locuin țe, București, 1993, p. x.
♦ Pro Europ a nr. 57_98, Minorit ates Mundi: Ge rmanii din Rom ânia,
http://www .netsoft.ro/proeur o/info/1998/info56_98.html
♦ Nussbacher , Gernot Din cronic i și hrisoave (studii) , Editura Kriterion,
București, 1987
♦ Nagler , Thomas, Așezarea sa șilor în Transilv ania, Editura Kriterion,
București, 1992
♦ Ioachimescu, Alexandru, „Agenda istoric ă” a poporului rom ân, Editura
Gândirea româneasc ă, 1992.
♦ Gyorgy , Ferenczy , Golgot a Transilvană, 1941.
♦ Seișanu, Romulus Principiul na ționalităților. Origin ile, ev oluția și
elementele constitutive ale na ționalis mului, Editura Albatros, Bucure ști,
1996.
♦ Cociu, Mir cea, Spațiul istoric și etnic rom ânesc (III) , Ediția a II-a, Editura
Militară, 1993.
♦ Germ an între germ ani ori sas între rom âni?,
http://www .lumeam.ro/html/german_î ntre_germani_sau_sas_între_români.
html.
♦ Academia Intercultural ă Transsylvania ,
http://www .netsoft.ro/proeuro/ci/ait.htm.
62

♦ Noi cont acte româno-germane , http://domino.kapp a.ro/mae/pre…
♦ Institutul de S tudii Operativ-S trategice și Istorie Milit ară, Anuar – S tudii de
politică de apărare, te orie, doctrin ă, artă și istorie milit ară, Editura Cârlova,
București, 1996.
♦ ANTONESCU, ION, ROMÂNII – originea, trecutul, sacrificiile și drepturile
lor, Editura Moldova, Ia și, 1991
♦ BRĂTIANU, GHEORGHE I., Originile și for marea unit ății românești,
Editura Universit ății „Al. I. Cuza”, Ia și, 1998
♦ EKREM,MEHMET ALI, Din istoria turcilor dobrogeni , Editura Kriterion,
București, 1994
♦ NACI ŐNAL, MEHMET , Din folc lorul turcilor dobrogeni, Editura Kriterion,
București, 1997
♦ SOURDEL, DOMINIQUE, Istoria arabilor , Editura Corint, Bucure ști,2001
♦ TROȚKI, LEV , România și Războiul Balcanic , Editura Polirom, Ia și, 1998
♦ ZAMFIR, ELENA, ZAMFIR, C ĂTĂLIN, Politici soc iale. Rom ânia în context
European , Editura Alternative, Bucure ști, 1995.

♦ PERIODICE

♦ * * * Ziarul Național, 28.04.2001, p. 4
♦ * * * Dosarele Istoriei – „Prot ecția minor ităților naționale” , pag. 15 nr.
2, 2000
♦ * * * Dosarele Istoriei- „Kurzii, un dosar deschis”, pag. 48, nr . 11, 1999
♦ * * * Dosarele Istoriei- „Minorit ățile naționale și Marea Unire” , pag. 10, nr .
6, 2000
♦ * * * Lumea – „Drama din Balcani. Șase decenii de epurare etnic ă”, pag.
10, nr . 6, 1999
♦ * * * Lumea – „Geopolitica religiilor”, pag. 33, nr . 2, 2001-06-25
♦ * * * Lumea – „Federalizare, enclaviz are, m ozaicare” , pag. 44, nr . 1,
2001
♦ HERODOT E – revue de geograph ie et de geopolitique: La Question Serbe ,
nr. 67, octombrie-decembrie 1992
♦ Smith, Dan – Integrating Serbia into the Balkan Region , în “Security
Dialogue“, V ol.30, nr . 3/septembrie 1999, PRIO, SAGE PUBLICA TIONS,
1999
♦ WORLD DEFENCE ALMANAC. The Ba lance of Milit ary Power 19 92-1993 ,
vol. XVII, N r.1/1993
♦ Sir Abbott, Peter – A Long-T erm Strategy for the Balkans , în RUSI Journal,
vol. 145, nr .3, iunie 2000
♦ Manuilă, Sabin, Evoluția dem ografică a orașelor și minorităților etnice din
Transilvania , „Arhiva pentru știință și reformă socială”, Anul VIII, No. 1-3,
1929.
♦ Carter , Fra nk W., Ethnic Prob lems in Post -Com unist Eastern Europe , în
“Revist a Geografic ă”, t. II-III, pp. 154-160
♦ Giles, H., Ethnicity and Inter -Group Re lations. European Monographs , în
“Social Ps ichology”, nr . 13/1997
♦ Krishna, G opal, Islam, Minority S tatus and Cit izens hip: Muslim Experience
in India , în “Archives europeennes de soci ologie”, 27(2)/1986, pp. 353-368
63

♦ Owen, D., Ethnic Minorities in Brit ain: Settlem ent Patterns , “1991 Census
Statistical p aper no. 1”, National Ethnic Minority Dat a Archive, 1992
♦ Owen, D., Ethnic Minorities in Brit ain: Economic Characteristics , “1991
Census S tatistical p aper no. 3”, Nati onal Ethnic Minority Dat a Archive,
1993
♦ Plummer , John, Racis m: Built into Immigration Control , în “Searchlight”, nr .
45/1979
♦ Nicolas, Guy , Fait et hnique et us age du concept d’ethnie , în “Cahiers
internationaux de soc iologie”, LN, 1973, pp. 95-126
♦ DeWitt, Karen, Wave of Suburban Growth is Being F ed by Min orities , în
“New Y ork Times”, 15 aug. 1994
♦ Delet ant, Denn is, Minorități și autonomie în Europ a de Est de azi:
modificări în concep ția interna țională, în “Cump ăna – Antologia revistei de
cultură Korunk ”, vol.2, 1995

64