Capitolul I. Securitatea în mediul internațional la începutul secolului XXI 1.1. Caracteristicile mediului internațional de securitate din… [611520]

Page 1

CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Securitatea în mediul internațional la începutul secolului XXI
1.1. Caracteristicile mediului internațional de securitate din perspectiva apărării și
securității
1.2. Concepte de securitate și apărare națională și aliată
1.2.1. Influența mediului internațional de securitate asupra conceptului de securitate
1.2.2. Apărarea națională a Romîniei în contextul apartenenței la NATO și UE
Capitolul II . Amenință ri și riscuri la adresa securității naționale
2.1. Aspecte conceptuale
2.2. Principalele amenințări la adresa securității și apărării naționale
2.2.1. Terorismul internațional
2.2.2. P roliferarea armelor de distrugere în masă
2.2.3. Crima organizată
2.2.4. Conflictele regionale
2.3. Principalele riscuri la adresa securității și apărării naționale
2.3.1. Instabili tatea regională
2.3.2. Criminalitatea transna țională organizată
2.3.3. Confruntările militare
Capitolul III. Securitatea și apărarea națională în noul cotext euroatlantic
3.1. Noul cotext de securit ate al României ca stat membru NATO și U.E.
3.2. I mplicațiile adaptării NATO asupra apărării și securității naționale
Concluzii
Bibliografie

Page 2

TERMENI CHEIE : securitate, securitate națională, apărare națională, amenințări,
terorism internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, crimă organizată, conflicte
regionale , instabilitate regional ă, riscuri, criminalitate transna țională o rganizată, confruntări
militare, structuri euroatlantice, NATO, U.E

INTRODUCERE

În concordanță cu poziția geostrategică a României în spațiul sud -est european – țară de
frontieră a NATO și a Uniunii Europene – politica de apărare națională are ca obiectiv apărarea și
promovarea intereselor vitale ale României, precum și partic iparea activă a țării noastre la
asigurarea securității zonelor de interes geostrategic ale NATO și UE (Caucazi, Asia Centrală,
Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Subsahariană, Balcani).
În capitolul I este abordată descrierea mediului internațional de s ecuritate la începutul
secolului XXI, prin caracteristicile mediului internațional de securitate din perspectiva apărării și
securității, definirea conceptelor de securitate și apărare națională și aliată, continuând cu
prezentarea influenței mediului inte rnațional de securitate asupra conceptului de securitate pentru
înțelegerea noilor mecanisme ale securității și apărării eficiente din perspectiva apartenenței
Romaniei la NATO și UE.
Analiza problematicii se extinde în capitolul II prezentând aspecte conc eptuale referitoare
la amenințările și riscurile la adresa securității și apărării naționale din perspectiva necesității
cunoașterii acestora pentru adaptarea mijloacelor de apărare națională și aliată.
Doresc să sublin iez principalele amenințări și riscur i, insistând asupra amenințărilor
precum : terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată și conflictele
regionale , instabilitatea regională, criminalitatea transnațională organizată și conflictele
militare .
Capitolul III al lucrăr ii pune accent pe dezbaterea apărării și securității naționale în noul
context euroatlantic, noului context al securității euroatlantic e și din perspectiva statutului
României de membru NATO și UE, evidențiind implicațiile adaptării NATO asupra apărării ș i
securității naționale .

Page 3
Întreg conținutul lucrării are scopul de a evidenția multiplele condiționări reciproce și
legături conexe între conceptul fundamental de securitate atât la nivel național cât și
internațional, astfel reflectând esența mediului pol itic internațional și importanța securității
asupra existenței națiunii și a statului roman.
Prin urmare l ucrarea de față își propune să abordeze o temă de actualitate: securitatea
națională în contextul integrării României în structurile euroat lantice , reprezentând un punct
de plecare pentru un studiu aprofundat asupra importanței securității naționale.
Acestea au demonstrat că problemele securității naționale pot fi gestionate mai bine prin
acordarea unei atenții deosebite la nivel juridic, politic, econo mico -financiar, demogra fic și
social.

Metodele de cercetare abordate pe parcusul elaborării lucrării sunt:
– documentarea, prin consultarea unor surse bibliografice relevante și de n outate pentru
tema lucrării;
– emiterea unor ipoteze de lucru și folosirea unor metode de cercetare științifică;
– culegerea/prelucrarea datelor obținute în urma folosirii unor metode de cercetare
științifică;
– analiza și interpretarea datelor și a indicatori lor de risc și de impact;
– concluzii pe baza rezultatelor obținute .

Page 4
Capitolul I
Securitatea în mediul internațional la începutul secolului XXI

1.1. Caracteristicile mediului internațional de securitate din perspectiva apărării și
securității
Secolul XXI a debutat abrupt ș i violent, pr intr-un incident major la adresa securității
internaționale – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 împotriva SUA care au vizat obiective
simbolice importante pent ru lumea democratică . Aceste evenimente au fost urmat e de alte
acțiuni criminale asemă nătoare, în mai multe pă rți ale lumii, declanș ând un proces de
transformare profund ă a mediului de securitate și generând consecinț e ce afectează, pe termen
lung ș i în profunzime, comunitatea internațională . Într -un astfel de context tensionat și complex,
securitatea fiecărei țări, ca și securitatea comunităț ii interna ționale în ansamblu, se bazează nu
numai pe capacitatea instrumentelor de securitate de reacție ș i adaptare, ci, mai ales , pe
capacitatea de anticipare și de acțiune pro -activă . Într-o lume comp lexă, dinamică și conflictuală,
aflată în plin proces de globalizare, înțelegerea profundă a tendinț elor majore de e voluție a
securității internaționale și a modului în care fiecare ț ară are șansa să devină parte activă a
acestui proces constituie o condiț ie esenț ială a progresului și prosperității. Cunoașterea,
înțelegerea și evaluarea corectă a proceselor interne, a g radului de coeziune socială, a capacităț ii
de mobilizare public ă reprezintă o necesitate la fel de importantă pentru realizarea obiectivelor
naționale în domeniul apărării și securității [1].

1.2. Concepte de securitate și apărare națională și aliată
Inexistența unor c onflicte armate importante pe continentul european, de la încheierea
celei de a doua conflagrații mondiale, precum și înlăturarea amenințărilor cu declanșarea unei
agresiuni militare clasice pe continentul european , a dus la creșterea stabilității securită ții statelor
europene. Această stabilitate s -a datorat și existenței Uniunii Europene care a generat nu doar un
nivel ridicat de dezvoltare economică pe continent ci și o nouă abordare a securității, bazată pe
soluționarea pașnică a conflictelor și pe coop erarea internațională prin intermediul unor instituții
comune [2]. Un rol important în asigurarea securității europene l -a avut și SUA, atât prin sprijinul

1 ***, Strategia de securitate a României , Bucuresti, 2007
2 Javie Solana ,,A secure Europe in a better wor ld”, Thessaloniki European Cuncil, 2003

Page 5
acordat integrării politice europene, cât și prin angajamentele de securitate față de Europa, luate
bilateral sau în cadrul NATO.
Cu toate acestea , după încetarea Războiului Rece, nu s -a reușit să se anihileze în
totalitate riscur ile și amenințările la adresa intereselor fundamentale ale statelor. Cele mai
alarmante evenimente de securitate se referă la:
– compromiterea regimului de control al armamentului, care a asigurat transparența și
securitatea pe întreg continentul european, mai bine de două decenii;
– reapariția conflictelor militare convenționale între state membre din spațiul european;
– compromiterea unor principii de drept internațional, cum ar fi respectul suveranității
naționale sau inviolabilitatea frontierelor, care guv ernează sistemul internațional actual
etc [3]. Intensificarea proliferării tehnologiilor privind rachetele cu r ază scurtă și medie de
acțiune, competiția pentru accesul continuu la resursele energetice de bază constituie
potențiale surse de conflict.
După anul 1990, stabilitatea internațională nu poate fi concepută decât în baza cooperării
pe multiple planuri la nivelul comunității in ternaționale, dar mai ales prin intermediul dialogului
în cadru instituționalizat, prin creșterea implicării noilor organizații internaționale în definirea
stării de securitate a lumi i și prin ext inderea parteneriatelor comunită ții euroatlantice cu state d in
zone confruntate cu profunde crize de secu ritate (Caucaz, Asia C entrală, B alcanii de Vest,
Orientul Mijlociu, Africa de Nord).
Asigurarea cadrului internațional, stabilitatea, pacea, securitatea și respectarea drepturilor
omului sunt obiective f undam entale ale politicii de apărare a României pe care țara noastră le
promovează la nivelul UE și NATO și prin parteneriate speciale cu state din vecinătatea sa
imediată.
Noțiunea de securitate este definită astfel: faptul de a fi la adăpost de or ice pericol;
sentimentul de încredere și de liniște pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol; protecție,
apărare; securitatea colectivă este o stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea pe cale de
tratat a unor măsuri de apărare comună împotri va agresiunii [4].

3 Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.11
4 Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II -a, București, 1998;

Page 6
Securitatea națională este concepută ca un sistem, format din ansamblul mijloacelor,
reglementărilor și in stituțiilor statului de drept care au rolul de a realiza, a proteja și a afirma
interesele fundamentale ale României.
Securitatea națională urmărește să asigure starea de normalitate democratică la care
aspiră societatea – cetățenii, comunitățile și statul – pe baza eforturilor ce vizează deplina
instaurare a legalității, făurirea prosperității economice, echilibrul social și stabilitatea politică.
Securitatea națională se realizează în cadrul ordinii democratice prin: exercitarea deplină a
drepturilo r și libertăților cetățenești; asumarea conștientă a responsabilităților; perfecționarea
capacității de decizie și de acțiune a statului; afirmarea României ca membru activ al comunității
internaționale.
Scopul strategiei naționale de securitate este de a prezenta situația mediului de securitate
intern și internațional, pentru a putea atrage sprijinul cetățenilor României în promovarea
măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor și combaterea amenințărilor și vulnerabilităților
contemporane [5].
Prioritatea fundamentală a statului român este asigurarea securității naționale, care
presupune asigurarea identității, continuității și dezvoltării statalității românești, astfel încât
România să devină un factor de stabilitate democratică, atât în plan regional cât și continental.
Securitatea națională se asigură, atât prin forțe proprii, cât și colectiv, în cadr ul NATO și
UE, în conformitate cu prevederile conceptului strategic aliat și ale strategiei europene de
securitate. Ea vizează armonizarea eforturilor naționale cu angajamentele internaționale și
identificarea unor modalități de lucru apte să prevină și să contracareze oportun amenințările.
Urmărește, totodată, promovarea democrației, păcii și stabilității în vecinătate și în alte zone de
interes strategic, reducerea vulnerabilităților, crearea capabilităților naționale adecvate și
transformarea profundă a instituțiilor de securitate [6]. Securitatea națională reprezintă ,,condiția
fundamentală a existenței națiunii și a statului român . Astfel, strategia de securitate națională
urmărește următoarele obiective:
– definirea intereselor de securitate națională,
– evaluarea mediului național și internațional de securitate,
– identificarea factorilor de risc la nivel național,

5 Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.6;
6 Doctrina Armatei Român iei, București, 2012

Page 7
– stabilirea scopu rilor și obiectivelor politicii de apărare,
– identificarea direcțiilor de acțiune și a mijloacelor pentru a asigura securitatea națională.
Strategia de securitate națională răspunde nevoii și obligației de protecție legitimă
împotriva riscurilor și a menințărilor ce pun în pericol drepturile și libertățile fundamentale ale
omului, valorile și interesele naționale vitale, bazele existenței statului român. Ea vizează, cu
prioritate, următoarele domenii:
– starea de legalitate;
– siguranța cetățeanului;
– securitatea publică;
– prevenirea și contracararea terorismului și a altor amenințări asimetrice;
– capacitatea de apărare;
– protecția împotriva dezastrelor naturale, degradării condițiilor de viață și accidentelor
industriale.
Securitatea națională se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică,
diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativă și militară, prin activitatea de informații,
contrainformații și securitate, precum și prin gestionarea eficientă a crizelor, în confo rmitate cu
normele de conduită ale comunității europene și euroatlantice și prevederile dreptului
internațional [7].
Se obs ervă că pe lângă apărarea armată, strategia de securitate vizează și alte domenii,
precum politica externă, ordinea publică, domeniul serviciilor de informații, securitatea
energetică sau cea cibernetică, securitatea infrastructurii critice, etc.
Asigurarea securității naționale presupune implicarea statului român în următoarele
domenii: politic, economic, militar, ecologic și social.
Securitatea oricărui stat este inseparabilă de securitatea sau insecuritatea statelor vecine,
precum și de mediu l de securitate internațional.
Conceptul de apărare , în or icare din ipostazele sale operaț ionale la nivel strategic –
națională sau aliată, a cesta este tot mai mu lt asociat ș i, în consecință, subsumat stării de
securitate, comună/aliată în cazul orga nizațiilor la care ne raportă m, Un iunea Europeană ș i

7 Strategia de Securitate Națională a României, București, 2007, pag.7;

Page 8
NATO, conceptul ca atare fiind, cel mai adesea, uzitat în relație cu politica externă ș i politica de
securitate.
Apărarea aliată înseamn ă securitate aliată după cum apărarea comună este subsumată
conceptual și operațional securităț ii comune [8].
În ceea ce privește exercitarea apă rării naționale în contextul apart enenței la Alianț a
Nord -Atlantic ă, lucrurile sunt precizate conceptual în articolul 5 al Tratatului de la Washington :
"Părțile convin ca orice atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele, care survine în
Europa sau în America de Nord, va fi con siderat drept un atac îndreptat împotriva tuturor
parților și, în consecință, ele convin ca, dacă un asemenea at ac se produce, fiecare dintre părț i,
prin exerc itarea dreptului la legitima apărare, individuală sau colectivă , recunoscut prin
articolul 51 din Carta Natiunilor Unite , să sprijine partea sau părț ile ata cate, recurgând,
totodată , individual și de comun acord cu celelalte pă rți, la orice acțiune pe care o consideră
necesară, inclusiv la folosirea forț ei armate, pentru restabilirea și menținerea sec urităț ii în
regiunea Atlanticului de Nord "[9] .
Consolidarea de facto a coeziunii, încrederii și aspirațiilor europene ș i euroatlantice –
reafirmarea unității Alianței în faț a amenin țărilor de orice natură a avut loc la Summitul de la
Istanbul unde s -a precizat că "Apărarea colectivă ramâne principalul scop al Alianței, mai ales
că amenință rile cu care se confrunt ă NATO și -au schimbat substanț ial natura", reconfirmându –
se caracterul o peraț ional, aplicat al "principiului indivizibilității securităț ii colective "[10] .
Politicile Uniunii Europene ș i ale NATO privind apărarea ș i securitatea nu sunt
incompatibile, ci, dimpotriv ă, sunt complementare, fi ind subsumate strategic aceluiaș i scop.
La Summit -ul de la Varșovia din 8 -9 iulie 2016, lider ii NATO și UE au semnat o
Declarație Comună care conține 7 domenii de interes, cele două organizații propunându -și să
urmărească o concretizare a acestora și să confere și mai multă substanță parteneriatului.
Ulterior, în decembrie 2016, miniștrii de exter ne ai NATO au emis o Declarație privind
implementarea documentului din iulie 2016, aceasta având și o anexă cu un set comun de 42 de
măsuri concrete pentru a conferi consistență celor 7 domenii prioritare.

8 Mostoflei Constantin, op.cit., pp.14.
9 Tratatul Atlanticului de Nord, Washington, 4 aprilie 1949.
10 Declaratia de la Istambul – Securitatea noastra în noua era, 29 iunie 2004.

Page 9
Conform Declarației Summit -ului din Varșovia adoptată de șefii de stat și de guvern
participanți la reuniunea Consiliului Nord Atlantic din Varșovia (8 -9 iulie 2016) ,, Misiunea
esențială a NATO este neschimbată: să se asigure că Alianța rămâne o comunitate fără
precedent bazată pe libertate, pace, securitate și valori comune, inclusiv libertatea individuală,
drepturile omului, democrația și statul de drept. Respectă angajamentul față de Tratatul de la
Washington, și față de scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite (ONU) precum și față de
legătura transatlantică, care este vitală. În scopul protejării și apărării securității indivizibile și
a valorilor comune, Alianța trebuie și va continu a să îndeplinească în mod eficace toate cele trei
sarcini fundamentale enunțate în conceptul strategic: apărarea colectivă, gestiunea crizei și
cooperarea în securitate. Aceste sarcini rămân complet relevante, sunt complementare și
contribuie la protejare a libertății și securității tuturor aliaților .’’ [11]
În Conceptul Strategic al Alianței, se recunoaș te explicit existen ța unei Identități
Europene de Securitate și Aparare și se menț ioneaz ă că aceasta "va continua s ă se dezvolte în
cadrul NATO", "aliații europeni au posibilitatea să -și aducă o contribuție mai coerentă și mai
eficace la misiunile și activităț ile Ali anței, ca o expresie a responsabilităților comune" și "va
întări parteneriatul transatlantic "[12].
În contextul determin ărilor menționate apărarea național ă reprezintă concep ția și practica
strategică adoptate de c ătre statul român pentru prezervarea în fața o ricăror provocă ri, pericole,
agresiuni și amenințări, a suveranităț ii, independen ței și unității sale, a integrităț ii ter itoriale și a
democraț iei constitu ționale. În t emeiul clauzei de solidaritate și al principiului indivizibilității
apără rii colective, apărarea naționala este potențată , pâna la n ivelul de certitudine al protejării
eficiente a intereselor naț ionale, de afi rmarea oportună a solidarității europene ș i euroatlantice.

1.2.1. Influența mediului internațional de securitate asupra conceptului de securitate
Perioada de pace ș i stabilitate f ără precedent pe care o traverseaz ă Europa la sfârșitul
secolului XX ș i înce putul secolului XXI se datorează în principal Uniunii Europene. Ea este cea
care a generat nu doar un nivel ridicat de dezvolta re economică pe continent, ci și o nouă
abordare a securității, întemeiată pe soluționarea pașnică a disputelor și pe cooperarea

11 Declarației Summit -ului din Varșovia adoptată de șefii de stat și de guvern participanți la reuniunea Consiliului
Nord Atlantic din Varș ovia (8 -9 iulie 2016) , https://www.mae.ro/node/36635
12 Declaratia de la Istambul – Securitatea noastra în noua era , 29 iunie 2004, Partea I, art. 30

Page
10
internațională multilateral ă prin intermediul unor ins tituții comune. Prin contrast cu aceste
evoluț ii pozitive din vestul cont inentului, în alte pă rți ale Europei, ș i mai ales în Balcani și
Caucazi , s-au înregistrat dupa 1990 o serie de crize, car e s-au derulat în contextul reașeză rilor
geopolitice ce au urmat sfârș itului R ăzboiului R ece.
O caracteristică esențială a acest ora a fost aceea că ele au avut loc cel mai adesea în
interiorul statelor și mai puț in între acestea. În aceast ă perioadă forț e militare provenind di n
Europa au fost trimise în străină tate mai mu lt decât în orice altă perioadă , inclusiv în regiuni
precum A fganistan, Republica Demo crată Congo sau Timorul de Est. Un ro l crucial în
asigurarea securităț ii europene l -au jucat SUA, atât prin angajamentele de securitate față de
Europa luate în cadrul NATO la nivel bilateral , cât și prin sprijinul acordat integră rii europene.
La nivel mond ial încheierea R ăzboiului R ece a determinat, cel puț in din punct de vedere militar,
trecerea la o lume unipolar ă, în care SUA dețin o poziție d ominantă, la foarte mare distanț ă de
orice alt s tat. Cu toate acestea, experiența peri oadei recente a arătat că niciun stat, nici m ăcar o
superputere precum SUA, nu poate aborda problemele globale de securitate de unu l singur, mai
ales în contextul mediului internaț ional de securitate actual, care a înregistrat o schimbare
dramatică după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Pâna la 11 septembrie fenomene
precum terorismul, traficul de drogur i, traficul de arme mici, migraț ia ilegal ă, spă larea de bani
etc, acț ionau aproape separat. Ca urmare, institu țiile na ționale și internaț ionale ab ordau separat
aceste fenomene, cu mai mult ă sau mai puț ină eficiență .
Dupa tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, omenirea es te încă confuză privind
cauzele și meca nismele activităț ilor criminale . A devenit evident faptul c ă urmatorul 11
septembrie 2001 este posib il în orice moment cu diferite ținte, resurse, tehnici și rezultate. Între
intervenția din Afganistan ș i invazia Irakului, alianț ele împotriva terorismului au înregistrat
diferite evoluții. Noile relații dintre Statele Unite și Rusia , pe de o parte, și dintre NATO și
Uniunea Europeana, pe de altă parte, marchează în prezent mediul internaț ional de securitate –
parteneriate , și tensiuni noi. În aceste circumstanț e lips a de bani, de timp, de viziune și de voință,
politica ar pute a afect a nu doar securitatea naț ional ă, cât mai ales pe cea internaț ional ă. În acest
context, mai a les dupa 1998, Uniunea Europeană a dat un nou impuls eforturilor de întărire a
securității ș i de definire a dimensiun ii de apă rare la nivel european, adoptarea Stra tegiei Globale
a UE de politică și Securitate fiind un factor extrem de important în ceea ce privește creșterea
importanței securității și apărării la nivelul Uniunii.

Page
11
Dezvoltarea unei politici externe ș i de securitate comune a inclus ș i ideea defin irii unei
politici comune de apărare, menționată în mod explicit în Tra tatul de la Amsterdam. În acelaș i
timp, Uniunea Europeana s -a ară tat tot ma i mult preocupată de finaliz area propriilor reforme
instituț ionale, mai ales î n contextul extinderii, precum ș i de finalizare a dezbaterilor pe tema
construcț iei politice ce va defini viitorul Europei.
Din persp ectiva României, mediul internaț ional de securitate a evoluat dupa 1990 în
sensul creșterii complexităț ii și interdependeț elor din sistemul relați ilor internaț ionale. Dre pt
urmare, stabilitatea internaț ional ă nu poate fi astăzi concepută decât în baza cooperă rii pe
multiple planuri la nivelul comunității internaționale, ș i, mai ales, prin intermed iul dialogului în
cadru instituționalizat, prin creșt erea implicării marilor organizații internaț ionale în gestionarea
stării de securitate a lumii .
În anii '90 cooperarea și dialogul instituț ionalizat s -au man ifestat mai ales la nivelul
următoarelor organizaț ii:
– la nivelul NATO , care a de ținut un r ol esențial în întărirea securității euroatlantice după
încheier ea Ră zboiului Rece. NATO a deschis ș i dezvoltat parteneriatul politico -militar,
coop erarea ș i dialogul consolidat cu fostele state adversare, inclusiv România; a
manifestat interes ș i receptiv itate pentru primirea de noi membri; ș i-a demonstrat
angajamentul de a contri bui la prevenirea conflictelor ș i managementul crizelor, inclusiv
prin operaț iuni în sprijinu l păcii (de exemplu în Balcani);
– la nivelul ONU , mai ales prin intermediul Consi liului de Securitate, care a deț inut un ro l
important în dialogul internaț ional pe tema secur ității și stabilităț ii mondiale;
– la nivelul OSCE , care a rep rezentat cea mai cuprinzătoare instituție regională de
securitate, ș i care a jucat un r ol semnificativ în pr omovarea păcii și stabilității, în întărirea
securităț ii prin cooperare și în promovarea democrației ș i drepturilor omului. OSCE s -a
manifestat vizibil mai ales în domeniile diplomatiei, prevenirii conflic telor,
managementului crizelor și reabilită rii post -conflict [13] .
Noile circumstanțe internaționale reclamă noi reguli în domeniul securității
internaț ionale. Redefinirea r eguli lor privind securitatea internațională după prabu șirea ordinii
bipolare ridică însă numeroase probleme, nu d oar de ordin practic, ci chiar ș i de ordin

13 Liviu Muresan, Riscuri și provocă ri în scenariile și strategiile ante ș i post Praga 2002 , în "Colocviu Strategic",
nr. 6/iulie 2002, Academia de Înalte Studii Militare, Centrul de Studii Strategice de Securitate

Page
12
conceptual, inclusiv pentru SUA, aflate deocamdată în poziț ia de superputere unică, statut pus
sub s emnul întrebării tot mai mult în ultimii ani de către F. Rusă și China . Aceste dificultăți sunt
determinate de mai mulț i factori:
– mediul internaț ional a devenit mult mai dinamic ș i mai complex decât în perioada
Războiului R ece;
– lipsa unui consens priv ind m odul de abordare a securității internaț ionale a permis
manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel încât nu au putut fi
elaborate politici consistente;
– datorită proliferării accesului la informaț ii în tim p real (aș a-numitul "efe ct CNN") liderii
politici trebuie să ia de multe ori decizii de moment care nu permit evaluă ri mai
profunde;
– multiplicarea instituțiilor specializate la nivel național și internațional care abordează
problemele din unghiuri specific e și determină analize ș i decizii fragmentate;
– lipsa unui " model de securitate" rezonabil ș i acceptabil pentru majoritatea țărilor lumii a
favorizat reacții ad -hoc și abordă ri punctiforme.

1.2.2. Apărarea națională a Romîniei în contextul apartenenței la NATO și UE
Politica de apărare vizează îndeplinirea de către România a angajamentelor naționale și
internaționale ca stat membru NATO și ca membru al comunității euroatlantice.
Obiectivele politicii de apărare a României sunt:
– optimizarea capacită ților de apărare ale României în deplină concordanță cu nevoile
naționale și în coordonare cu dezvoltarea capacităților militare ale NATO;
– respectarea angajamentelor asumate în cadrul Alianței Nord Atlantice , mai ales din
perspectiva capacităților militar e, participarea la misiuni și operații aliate, și asigurarea a
2 la sută din PIB pentru cheltuilelile de apărare ;
– participarea la Politica Europeană de Securitate și Apărare a Uniunii Europene în
contextul noilor evoluții în domeniile securității și apără rii europene, în deplină cooperare
cu NATO și prin pre zervarea legăturii transatlantice ;
– promo varea stabilității în Balcani, Regiunea E xtinsă a Mării Negre și Caucaz;
– implicarea specifică în lupta împotriva terorismului;

Page
13
– îndeplinirea obligațiilor privind încadrarea tuturor posturilor alocate României în
capacitate națională sau internațională la comandamentele și statele majore ale NATO
îmbunătățirea capacităților de infrastructură națională pentru facilitarea tranzitului și
staționării trupelor NATO pe t eritoriul național. [14]
În cadrul Alianței, țara noastră susține necesitatea unei legături strânse transatlantice și
promovează adaptarea și optimizarea capabilităților NATO și forțelor sale de răspuns rapid.
În acest context deosebit de complex, România, prin dublul statut de membru al NATO și
UE la carte se adaugă parteneriatele strategice bilaterale cu s tate importante (SUA, Franț a, Ma rea
Britanie etc.) , se plasează la confluența celor mai importante procese ale scenei politice
euroatl antice și regionale. Activitatea în cadrul celor două organizații și parteneriatele strategice
bilaterale conferă României nu numai o poziție consolidată pe scena internațională și garanții
solide de securitate, ci și un sprijin consistent în îndeplinirea propriilor obiective de dezvoltare
economică și socială.
Integrarea României în NATO a reprezentat consecința procesului complex de reformă și
de modernizare a statului, în mod deosebit, a armatei. Politica de securitate s -a schimbat trecând
la un model ce vizează susținerea intereselor naționale și prin acțiuni în afara granițelor,
desfășurate sub coordonarea organizațiilor internaționale și a structurilor NATO. Pentru
adaptarea societății românești la noile realități, statul român a realizat ref orme în plan politic,
economic, social și militar ale căror costuri nu au fost nici mici și nici ușor de suportat, cu toate
acestea Român ia a reușit, în condiții extrem de dificile, să contribuie la stabilizarea zonei central
și sud europene, de la Marea B altică la Marea Neagră.
Prin conduita, coerența și prestanța demersurilor sale, România se afirmă pe plan extern
ca partener responsabil și eficient, cu un profil european și euroatlantic consolidat, capabil să
genereze securitate în vecinătatea sa, să contribuie la eforturile aliaților săi pentru prezervarea
păcii și să furnizeze modele de succes în problematica minorităților, drepturilor omului și
dialogului inter -confesional .
Obiectivele României, ca stat membru al NATO, răspund intere selor naționale ale țării și
se pot defini astfel:
1. O Alianță robustă și relevantă, bazată pe un parteneriat transatlantic solid

14 Strategia de Securitate Națională a României – http://www.presidency.ro

Page
14
România s prijine o Alianță puternică și capabilă să răspundă eficient
tuturor ameni nțărilor la adresa securității. Un parte neriat transatlantic dinamic și robust
reprezintă un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente la provocările de securitate cu
care se confruntă comunitatea democrațiilor transatlantice.
O atenție specială este acordată procesului de adaptar e pe termen lung a Alianței
(politică, militară și instituțională), spre a răspunde în mod eficient provocărilor mediu lui de
securitate, inclusiv celor provenite din vecinătățile estică și sudică. În cadrul acestui proces, o
prioritate deosebită pentru țar a noastră o constituie consolidarea apărării colective, îndeosebi a
posturii de descurajare și apărare a Alianței. În acest domeniu, România urmărește punerea în
practică a deciziilor privind prezența înaintată pe flancul estic al Alianței, îndeosebi a pre zenței
înaintate adaptate.
2. Înde plinirea responsabilităților privind participarea la operațiunile și misiunile Alianței
România contribuie la toate misiunile ș i operațiunile Alianței, inclusiv la cele din afara
spațiului euro -atlantic.
Participarea țării noastre la operațiunile și misiunile NATO oferă o susținere concretă a
angajamentelor politice asumate de România ca membru al Alianței Nord -Atlantice ,
amplificându -i credibilitatea de aliat.
3. Sprijinirea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor și cooperării
regionale în vecinătatea imediată a României (Balcanii și R egiunea Mării Negre)
România consideră că frontiera comunității euro -atlantice, bazate pe democrație, libertate
și securitate nu trebuie să se oprească la frontiera estică a României.
Europa nu poate fi completă fără integrarea Balcanilor de Vest în structurile europene și
euro-atlantice.
La estul Alianței, România a fost și va continua să fie un avocat ferm și activ al
consolidării parteneriatului cu Republica Moldova, în sprijinul evoluției democratice și vocației
sale europene. România susține parteneriatul special al NATO cu Ucraina și contribuie la
sprijinul acordat de Alianță acestui stat în domeniul reformelor. România sprijină, totodată,
parteneriatul NATO -Georgia și integrarea Georgiei în cadrul structurilor euro -atlantice.
Parte a Europei și punte cătr e Asia Centrală ș i Afganistan, R egiunea Mării Negre este o
componentă importantă a securității euro -atlantice. România contribuie la dezvoltarea

Page
15
modalităților prin care NATO poate susține eforturile statelor riverane de consolidare a
securității regionale.
4. Dezvoltarea parteneriatelor NATO cu UE și ONU
Parteneriatele NATO cu UE și ONU asigură cooperarea în problemele de interes comun
și contribuie semnificativ la contracararea amenințărilor și provocărilor la adresa securității
internaționale.
România a sprijini t constant dezvoltarea dialogului și cooperării NATO – UE în cât mai
multe domenii de interes comun, cu respectarea specificității și autonomiei de decizie a fiecăreia
dintre cele două organizații.
Relația Alianței Nord -Atlantice cu Organizația N ațiunilor Unite este una de o relevanță
deosebită pentru contribuția NATO la pacea și securitatea la nivel internațional , fapt pentru care
România susține dezvoltarea în continuare a acestei cooperări. [15]
Apărarea colectivă
În 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate și deteriorarea
situației din vecinătatea imediată a Alianței, NATO a început un amplu proces de adaptare a
posturii sale defensive. Astfel, la Summit -ul din Țara Galilor, a fost aprobat Planul de acțiune
pentru creșterea nivelului de operativitate (RAP) , care trasează liniile directoare de adaptare
strategică a Alianței, fiind în același timp destinat asigurării aliaților cu privire la capacitatea
NATO de a -i apăra. Acesta combină o serie de măsuri de asigurare și de adaptare, creând un
echilibru între prezența militară crescută în estul Alianței și capacitatea de a trimite forțe de
întărire în caz de criză sau conflict în orice parte a teritoriului aliat.
Urmare acestor decizii, a fost demarat un amplu proces de implementare care a dominat
agenda post -summit și în urma căruia s -a reușit: triplarea Forței de Răspuns a NATO (NRF) până
la dimensiunea unei divizii și întărirea gradului de operativitate și răspuns a acesteia;
operaționalizarea Forței de Reacție cu Nivel de Reacție Ridicat (VJTF), care poate fi dislocată în
câteva zile pe întreg teritoriul Alianței ; operaționalizarea unor noi structuri de comandă și control
pe teritoriul Aliaților estici cu rol în facilitarea i nstruirii și a primirii de forțe de întărire, dacă
situația o va impune.
Adaptarea NATO a continuat, la Summit -ul de la Varșovia din 2016 fiind aprobată
consolidarea posturii de descurajare și apărare colectivă, care va oferi o mai bună protecți e a

15 https://nato.mae.ro/node/418

Page
16
cetățenilor și teritoriilor aliate. Aceasta s -a realizat în principal prin adoptarea de măsuri vizând
în special întărirea flancului estic, respectiv:
– asigurarea unei prezențe înaintate pe flancul estic, adaptată specificului regional, respectiv,
consolidată în partea de nord -est a flancului estic aliat ( enhanced Forward Presence – eFP) și
adaptată ( tailored Forward Presence – tFP) în regiunea de sud -est/a Mării Negre;
– continuarea dezvoltării capabilităților NATO și a întăririi capacității sale de a face față
amenințărilor indiferent de natura și proveniența acestora, concretizate prin: menținerea tendinței
de creștere a resurselor alocate apărării;
– declararea capacității operaționale inițiale a sistemului antirachetă al NATO;
– îmbunătățirea cap acității de anticipare și evaluare strategică și consolidare a posturii maritime
aliate;
– angajamentul pentru apărarea cibernetică și întărirea rezilienței și a pregătirii civile la nivelul
statelor aliate;
– reconfirmarea rolului descurajării nucleare ca element esențial al posturii de descurajare aliate.
România a fost și rămâne contribuitor și beneficiar al măsurilor de securitate apărare și
adoptate începând cu 2014. Demersurile proactive pe palier militar, politico -militar și diplomatic
s-au concretizat prin consolidarea prezenței aliate pe teritoriul României și în zona Mării Negre.
Astfel, au fost create pe teritoriul național două comandamente multinaționale, ca parte a
Structurii de Forțe ale NATO – Comandamentul Multinațional de Divizi e pentru sud -est (MND
SE) și Unitatea de Integrare a Forțelor Aliate (NFIU), ambele fiind situate în București, care au
rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a flancului estic aliat. A fost,
de asemenea, stabilită o prezență a liată înaintată adaptată ( tailored Forward Presence – tFP),
structurată pe baza unui set de propuneri ale țării noastre acoperind domeniile terestru, maritim și
aerian. Ca parte a acestei prezențe se află în curs de operaționalizare Brigada Multinațională de la
Craiova și Inițiativa de Instruire combinată ( Combined Joint Enhanced Training – CJET ), care
creează cadrul prin care statele aliate vor putea afilia sau trimite forțe în România pentru a se
antrena în scopul creșterii inter -operabilității și capacit ății de apărare.
Alte decizii au vizat creșterea prezenței aeriene și maritime aliate în regiune și crearea
unei funcții de coordonare a activităților maritime ale NATO în Marea Neagră, care se vor
materializa prin activități de instruire integrată și exer ciții la care vor participa Forțele navale
permanente ale NATO, alături de n ave ale statelor riverane și al e altor aliați interesați. NATO va

Page
17
asigura coordonarea acestor activități maritime, ceea ce va permite o mai bună supraveghere a
situației din regiun e, precum și asigurarea coerenței dintre activitățile NATO în Marea Neagră și
activitățile maritime ale Alianței în ansamblu.
În paralel cu eforturile de creștere a securității în regiunea Mării Negre, România
contribuie și la operaționalizarea prezenței avansate din nord -estul Alianței cu o companie
dislocată în Polonia, unde operează împreună cu Marea Britanie, în cadrul grupului de luptă
coordonat de SUA.
În scopul creșterii interoperabilității și nivelului de operativitate și reacție al forțelor
națion ale și aliate, România și -a triplat numărul de exerciții, în iulie 2017 , astfel găzduind ,
împreună cu Ungaria și Bulgaria, cel mai mare exercițiu cu forțe în teren din acest an, la care au
participa t 25.000 trupe din 20 state aliate și partenere. Acest exe rcițiu, SABER GUARDIAN, la
care au fost dislocate și un important număr de trupe ale SUA, contribui e la creșterea inter –
operabilității forțelor aliate și a capacității acestora de apărare a securității colective și
naționale.
Toate aceste măsuri au un caracter defensiv, sunt în concordanță cu angajamentele
internaționale ale României și cu nevoile de întărire a apărării naționale și a Alianței, confirmând
importanța regiunii Mării Negre pentru securitatea euro -atlantică.

Capitolul II
Amenințări și risc uri la adresa securității naționale

2.1. Aspecte conceptuale
Amenințările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele,
valorile și obiectivele naționale de securitate. [16]
Având în vedere faptul că, principala amenințare la adresa securității și apărării naționale
a României vine din partea organizațiilor teroriste , trebuie analizați factorii existenței grupărilor
teroriste, cap acitățile, intențiile, istoria și țintele acestora, cât ș i mediul de securitate în care
operează forțele proprii. Cu cât amenințarea este mai specifică, cu atât țintele și sursele sale sunt
mai clare.

16 Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.13;

Page
18
Natura specifică a amenințărilor ș i amenințarea, în sine, pot fi înț elese numai în relație cu
caracterul particular a l obiectului de referință.
Riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa
intereselor, valorilor sau obiectivelor naționale de securitate. [17]
Riscul reprezintă o combinație între probabilitate și i mpact cu privire la evenimentele
care pot afecta realizarea obiectivelor. În acest sens, trebuie făcută distincția dintre riscul inerent
care presupune expunerea la un anumit risc înainte să fie luată vreo măsură de atenuare a lui și
riscul rezidual care r eprezintă expunerea cauzată de un anumit risc, după ce au fost luate
măsurile de management a riscului.
Prin urmare, r iscul este cauzat de nedeterminare, de imposibilitatea de a cunoaște cu
certitudine evenimentele viitoare, reprezentând o stare po tențială, care, în anumite condiții poate
deveni efectivă

2.2. Principalele amenințări la adresa securității și apărării naționale
2.2.1. Terorismul internațional
În urma atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001, SU A au lansat o campanie militară
internațională împotriva terorismului, cu sprijinul partenerilor din NATO și a altor țări care nu
erau membre NATO. În luna octombrie, forțele armate americană și britanică au început
Războiul din Afganistan prin declanșarea operațiunii ,,Enduring Freedom”, pentru a înlătura de
la putere regimul taliban, a -l captura pe teroristul numărul unu al lumii, Osama Bin Laden și a
distruge organizația Al Qaida.
După alungarea de la putere a regimului taliban, comunitate interna țională s -a reunit la
Bonn, la 5 decembrie 2001 , pentru a pune bazele noului stat afgan. Una dintre secțiunile
acordului de la Bonn prevedea înființarea unei Forțe Internaționale de Asistență pentru
Securitate – ISAF și dislocarea acesteia în Afganistan pe ntru a instrui forțele naționale afgane și
a acorda sprijin în reconstrucți a instituțiilor guvernamentale. Statele participante la Conferința de
la Bonn au solicitat Organizației Națiunilor Unite să aprobe înființarea acestei forțe , care era
considerată es ențială pentru a face față vidului de securitate din zonele rurale, deoarece
Afganistanul nu avea o armată națională sau o forță de poliție credibilă.

17 Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.13;

Page
19
Consiliul de Securitate a aprobat crearea ISAF, prin Rezoluția nr. 1.386 din 20 decembrie
2001, s tabilindu -i misiunea de a asigura securitatea capitalei Kabul și a zonelor învecinate
acesteia.
În data de 21 decembrie 2001 , Parlamentul României a aprobat participarea în cadrul
ISAF, iar pe 10 ianuarie 2002, statul român a semnat Memorandumul pe ntru constituirea acestei
forțe. Ca urmare, Armata României și-a început, pe 28 ianuarie, participarea la această misiune
cu o subunitate de poliție militară, o aeronavă de transport C -130 Hercules și cu ofițeri de
legătură la comandamentul ISAF, efective ce au participat la operațiunea ,, Fingal ”, misiunea de
menținere a păcii condusă de Marea Britanie, cu sediul în capitala afgană Kabul, la care au
participat și alte 20 de state.
La solicitarea oficială a SUA, Parlamentul României a aprobat, în luna aprilie 2002,
participarea, în cadrul Coaliției Internaționale, la misiunea ,, Enduring Freedom ”, aprobând
dislocarea primului detașament românesc care și -a început misiunea, cu o durată de șase luni, la
Kandahar, în luna iunie a aceluiași an .
În noiembrie 2002 s -a desfășurat Summitul de la Praga, unde România, alături de alte șase
state candidate, a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la NATO. Datorită eforturilor
conjugate ale factorilor de decizie pentru îndeplinirea obiectiv elor Planului Național de Aderare,
eforturilor realizate în planul asigurării stabilității și securității Balcanilor, participării ca aliat în
lupta împotriva terorismului internațional, susținerii puternice a opiniei publice pentru integrarea
în NATO, a f ost atins acest obiectiv major de politică externă al statului român promovat
consecvent de toate guvernele postrevoluționare. România a demonstrat că poate adopta decizii
dificile și poate îndeplini cerințele Alianței Nord -Atlantice.
În luna august , anul 2003, NATO a preluat comanda Forței Internaționale de Asistență
pentru Securitate, din Afganistan, soluția care a fost adoptată după solicitările Germaniei și
Olandei, statele ce asigurau conducerea ISAF în acel moment. Această variantă a fost accep tată
de către toți ambasadorii NATO, fiind totodată prima misiune a Alianței, din istoria acesteia, în
afara zonei atlantice. Scopul operațiunii a fost sprijinirea guvernului local pentru exercitarea
autorității în întreg spațiul Afganistanului. După prelu area de către NATO a conducerii ISAF și
după decizia Consiliului de Securitate al ONU de a extinde misiunea ISAF în tot Af ganistanul,
din luna octombrie 2 003, România și -a sporit gradual participarea la această misiune, în paralel
luând parte și la operați a ,,Enduring Freedom”.

Page
20
În anul 2010, numărul participanților a fost mărit cu 600 de militari, prin intrarea în
teatrul de operații a celui de al doilea batalion și a unui element de comandă și stat major tip
brigadă, necesare în asigurarea securi tății regiunii Zabul. Din acel moment, participand la diverse
operațiuni antiteroriste și misiuni de recosntrucție și instruire în Afganistan, România a dislocat
concomitent între 400 și 600 de militari, fiind unul dintre principalii contributori la efortu l
antiterorist al comunității internaționale.
Parcurgerea arealului geografic în care au fost prezenți militarii români evidențiază rolul
României ca furnizor de securitate și stabilitate, din Africa până în regiunea Balcanilor și din
zona Medite ranei până în Asia. Prin misiunile îndeplinite sau în curs de desfășurare, statul român
și-a onorat obligațiile asumate ca membru al NATO, UE și al comunității internaționale a statelor
democratice . Statul român a contribuit la creșterea potențialului oper ațional al Alianței într -o
perioadă în care au apărut pericole și amenințări noi, demonstrând că nu este numai un
consumator de securitate, ci și un generator de stabilitate.
Statul român a sprijinit total războiul împotriva terorismului, dovedi ndu-se și un partener
important în toate acțiunile de gestionare a crizelor sau conflictelor, pentru rezolvarea cărora și -a
oferit sprijinul când a fost solicitat. El a inițiat multe proiecte la care a participat cu expertiza sa
pentru promovarea valorilor și modelelor democratice în Balcani și în aria Mării Negre,
contribuind la dezvoltarea cooperării și a schimbului economic în această zonă importantă a
Europei.
În continuare, va trebui să exercite o influență constantă în această regiune pent ru
soluționarea diverselor probleme și să fie conștient că acest lucru implică anumite costuri.
România a demonstrat că este un partener de încredere, un furnizor de se curitate în zona ei
geografică, că acționează cu promptitudine și responsabilita te, alături de comunitatea
internațională, pentru a combate noile amenințări ale secolului XXI , ma i ales terorismul
internațional .
Mediul de securitate actual obligă România să se adapteze noului rol al NATO, să
continue să se pregătească, alătur i de statele cărora le împărtășește valorile, pentru a -și aduce în
continuare aportul la consolidarea securității în regiunea transatlantică. [18]

18 Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“,
https://spodas.unap.ro/revista/index.php/revista/article/viewFile/211/205

Page
21
2.2.2. Proliferarea armelor de distrugere în masă
Armele de distrugere în mas ă, sun t categoriile de arme a căror întrebuinț are pot
provoc a distrugeri masive, simultan ș i în timp scurt, personal ului forț elor armate, mijloacelor de
luptă, populației ș i obiectivelor economice, politice, administrative și militare dispuse pe
suprafeț e variabile de teren. În prezent, această categorie include armele nucleare, radiologice,
chimice ș i biologice[19].
Existența ș i proliferar ea armelor de distrugere în masă nucleare, radiologice biologice și
chimice, au devenit o realitate, gener ând îngrijorare ș i insecuritate, existând permanent pericolul
deținerii și întrebuințării lor de către organizații teroriste sau extremiste ș i de către statele eșuate
care dețin sau pot intra în posesia acestui ti p de armament.
Componenta nucleară, biologică și chimică (N.B.C.) a armelor neconvenționale ș i
neletale, tero rismul chimic, comertul ilegal ș i mascat cu material fisionabil și su bstanț e care se
află sub incidenț a "Convenț iei pentru interzicerea armelor chimice ", accidentele produse voit sau
din eroare umană sau tehnologică la obiectivele economice de risc N.B.C., depozite de muni ții și
deșeuri, constituie amenințări serioase ș i continue, atât pe timp de pace, cât și în situații de criză
și la ră zboi.
Arma nucleară (N) fiind cea mai puternic ă dintre armele de distrugere în mas ă, ea se
bazeaz ă pe imensa cantitate de energie ce se dega jă în urma exploziei nucleare. E fectul distr uctiv
al armei nucleare este determinat de energia obținută din scindarea nucleelor atomilor unor
elemente chimice grele (235U, 239Pu), prin reacț ia nucleară de fisiune sau la unirea nucleelor
atomilor unor elemente chimice ușoare, prin reacția nucleară de fisiune[20].
În timp, S.U.A., Rusia, Franța și alte state au efectuat așa zisele "experienț e nucleare
pașnice – PNE"[21], dar au gă sit ca problematice efectele întrebuințării lor pentru siguranț a
individual ă, colectivă dar ș i costurile foarte mari.
China, India, Algeria ș i Iran argumenteaz ă că "experiment ele paș nice" sunt o modalitate
de utilizare paș nică a energiei nucleare, iar beneficiile ar trebui asi gurate statelor nenucleare de
către puterile nucleare.
Exceptând S.U.A. și Franț a în ulti mii ani celelalte puteri nucleare au efectuat testele mai
mult pentru a informa lumea despre capacitatea lor.

19 ***, Lexicon militar , Editura SAKA, Chiș inau, 1994, pp.45.
20 http://www.forter.ro/ro/arme/nbc/
21 PNE – Peaceful Nuclear Explosions.

Page
22
Până în prezent s -au efectuat peste 2.000 de teste nucleare (S.U.A 1.030, Uniunea
Sovietică (Rusia) 715, Ma rea Britanie 45, China 43, Fran ța 210, India 4, Pakistan 6)[22].
Arma chimic ă (C) se întrebuinț ează în toate formele de lupt ă, atât pentru scoaterea
temp orară din luptă a personalului ș i a unor categorii principale de tehnica militar ă, cât și pentru
nimicirea efectivelor sau distrugerea vegetaț iei. Baza armei chimice o constituie agenții chimici
de luptă .
Perioada de după al doilea război mondial a fost marcată de numeroase situaț ii de folosire
a armelor chimice, în conflicte loca le, ca utilizarea iperitei de că tre Egipt în conflictul din
Yemen, în perioada 1963 -1967, războiul dintre Laos ș i Cambogia între anii 1978 -1983,
conflictul dintre Iran ș i Irak (1980 -1988), în care I rak-ul a folosit în diferite acțiuni iperita ș i
tabunul , nu în ultimul rând utilizarea de că tre Irak a substanț elor toxice la Halabja (1988), care a
provocat num eroase victime în rândul populației civile, în special copii ș i femei[23].
Arma biol ogică (B) poate fi considerată și arma nucleară a să racilor , întrucât
raspândirea substanțelor biologice nu n ecesită mijloace moderne ș i nici nu presupune vreun efort
de ingeniozitate. Această armă , constituie mijlocul de nimicire în masă care, prin efectul
vătămător al agenț ilor patogeni, poate s ă producă pierderi mari în rândul trupelor, populației și
animalelo r, precum ș i distrugerea (contaminarea) culturilor.
Armele biologice au redutabila superioritate de a fi capabile s ă întreț ină prin ele însele
propria "proliferare", odat ă lansate într-un mediu potrivit (această proliferare putând fi accelerat ă
prin manipulări genetice). Ele sunt foarte ușor de obținut. Dise minarea substanțelor biologice nu
necesită nici mijloace mode rne, nici prea multă ingeniozitate. Acț ionând prin inhalar e sau
ingerare, ele pot fi cu ușurință vaporizate dintr -un proiectil aerian lansat deasupra unei mari
suprafeț e, printr -un atomi zor într -un spatiu închis sau, și mai ușor, introduse în reț elele de
distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare[24].
Arma biologic ă este o armă invizibil ă. Ea poate fi transportată, fă ră a fi detectată, chiar
peste graniț e, fie în "culturi" pentru ob ținerea cantității dorite, fie în cantități suficiente pentru
savârș irea unui masacru. Micr oorganismele pot fi eliberate fă ră zgomot ș i fără a provoca efecte

22 Ibidem.
23 www.jandarmeriaromana.ro
24 http://rft.forter.ro/2007_4/00_texteprint/04 -3.txt

Page
23
imediate. Nu se poate determina maladia pân a nu se cunosc simptomele infecției ș i agentul
cauzal. [25]
Proliferarea armelor de distrugere în masa și a mijlo acelor purtă toare precum ra chetele
balistice este o amenințare crescândă la adresa păcii și securităț ii interna ționale. În vreme ce
tratatele internaționale ș i aranjamentele de control al exporturilor au încetinit diseminar ea
armelor de distrugere în masă și a sistemelor purtătoare, unele state au căutat sau caută să -și
dezvolte a stfel de arme. Riscul ca teroriștii să dobândească materiale chimice, biologic e,
radiologice sau fisionabile și mijloacele lor purtătoare adaugă o dimensiune critic ă acestei
amenin țări. Astfel, c ontracararea proliferă rii armelor de distrugere în masă pare să fie din ce în
ce mai greu de realizat.
Dificultățile întâmpinate de Franța, Germania ș i Marea Britanie în cadrul negocierilor cu
Iranul privind viitorul programului sau nuclear sunt deosebit de sugest ive. În sens mai larg,
Conferinț a pentru Analiza Trat atului de Neproliferare Nucleară (NPT) din mai 2005 nu a putut
ajunge la un acord asupra u nei atitudini mai eficiente față de ță rile care se retrag din tratat sau
generează suspiciunea că încalcă prevederile fundamentale ale acestuia. Eforturile depuse în
cadrul ONU p entru a îngreuna accesul teroriș tilor la armele c himice, biologice, radiologice și
nucleare (CRBN) nu au dat până în prezent rezultatele dorite ș i, întrucât con textul internațional
organizațional pentru abordarea proliferă rii devine mai complex – de exemplu, prin crearea
Inițiativei de Securitate în Domeniul Proliferării (PSI) – întrebă rile priv ind modul cum poate fi
promovată sinergia și evitată duplicarea ramân fără răspuns.
Una dintre problemele importante cărora NATO trebuie să le facă față este aceea a
modului în care urmeaz ă să-și definească locul în cadrul eforturilor internaționale de combatere a
proliferării. În cadrul pericolelor parțial legate de terorism, amenințarea proliferă rii armelor de
distrugere în masă se află la vârful listei comunității internaționale privind provocă rile de
securitate ale perioad ei post razboi rece. Pentru a rămâne credibilă ca instituție de securitate,
Alianța trebuie să joace și să fie percepută că joacă un rol în abordarea unor astfel de provo cări.
O privire asupra documentelor de politică privind proliferarea WMD ale Alianței, arată
că raportul între dimensiunea politică/diplomatică și cea militară în contracarare a proliferă rii a
reprezentat deseori un obiectiv în sine. Cu toate acestea, a liații au ajuns treptat la concluzia că, în
domeniul capabilităț ilor militar e, NATO poate oferi o componentă unică ș i, pentru moment, de

25 www.armyacademy.ro/reviste/3_4_2002/r27.pdf

Page
24
neînlocuit a arhitecturii instituționale i nternaț ionale de contracarare a amenințărilor
proliferă rii[26].
Pentru a ajuta la micșorarea pericolului proliferării WMD , Cons iliul de Securitate al
Organizației Naț iunilor Unite (ONU) a adoptat în unanimitate Rezoluț ia 1540, în aprilie 2004.
Rezoluția a stabilit o bază globală de mă suri împotriva prolifer ării ș i a mandatat toate state le să le
pună în aplicare fă ră întârziere . Rezoluția cere statelor "să încrimineze proliferarea, să controleze
strict exporturile ș i să asigure securitatea tuturor materialelo r sensibile în interiorul graniț elor lor.
Această rezoluț ie a impus ce rința de aplicare a unor măsuri împotriv a proliferării de către
furnizorii din toate ță rile lumii[27].
Edificator este cazul programului nuclear iranian prin Acordul JCPOA (Joint
Comprehensive Plan of Action) semnat la 14 iulie 2015 de Ira n și șase mari puteri ale lumii (
SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China și Germania ), Iranul renunța la ideea de a fabrica
bomba atomic ă, în schimb Occidentul se angajează să ren unțe la sancțiunile impuse acestei țări.
Prin acest acord, Iranul s -a angajat s ă reducă numărul de centrifuge (aparatele care
îmbog ățesc uraniul până ce acesta poate folosi la fabricarea bombei atomice ). I-a fost limitată și
producția de plutoniu, u n alt element care folosește la fabricarea bombei atomice. Iranul a
acceptat și inspecții occidentale, care pot verifica dacă Teheranul respectă termenii acordului .
Președintele american Donald Trump a dat termen până la 12 mai principalelor puteri
europene semnatare ale acordului din 2015 cu Teheranul să 'remedieze deficiențele groaznice' ale
acestui tratat, în caz contrar amenințând că va refuza să extindă suspendarea sancțiunilor
împotriva Iranului, pre văzută de acord.
Liderul de la Casa Al bă a criticat constant acordul, în care se promite ridicarea
sancțiunilor impuse Teheranului în schimbul încetării de către Iran a eforturilor de dezvoltare a
armelor nucleare. Trump solicită eliminarea din acord a clauzelor de caducitate pentru unele
restricții pe care SUA le impune Iranului, reguli mai dure privind inspecțiile și limitarea
dezvoltării rachetelor cu rază lungă de acțiune de către iranieni. [28]

26 http://www.nato.int
27 http://www.onuinfo.ro/biblioteca/sistemul_de_documente/
28 http://www.capital.ro/ue -si-teheranul -isi-reafirma -sprijinul -pentru -acordul -internation.html

Page
25
În cele din urmă, SUA s -au retras din acordul JCPOA (Joint Comprehensive Plan of
Action), ceea ce a produs o primă mare ruptură între SUA și aliații săi strategici europeni
generată de Administrația Trump.
Programul nuclear al Coreei de Nord a fost demarat, probabil, în anii 1960, potrivit
spuselor fostului ambasador John Everard, și a devenit extrem de important. „ Din momentul în
care liderii internaționali s -au întors împotriva Coreei de Nord, conducătorii săi au văzut în
programul nuclear garanția existenței sale ca stat independent. «Marele Conducător» Kim Il –
Sung, urmat de fiul său Kim Jong -il și acum de nepotul acestuia, «Liderul Suprem» Kim Jong –
un, au jucat cu toții aceeași carte, cea a negocierii nucleare “, adaugă French.
Programul nuclear al Coreei de Nord a devenit și o sursă de tensiuni cu Occidentul.
Astfel, relațiile nord -coreene cu SUA și cu Coreea de Sud au atins de multe ori un punct
tensionat. În 1994, administrația președintelui american de atunci, Bill Clinton, a fost la un pas
de război cu Coreea de Nord, din cauza nerespectării acordurilor internaționale asupra
controlului planurilo r sale nucleare.
În 2002, tensiunile au izbucnit din nou, atunci când Coreea de Nord a alungat inspectorii
programelor nucleare internaționale, pe fondul temerilor, confirmate mai târziu, că țara produce
în secret arme nucleare.
„Războiul coreean încă nu s -a terminat. Dușmanii vechi au rămas, cel puțin în ochii
Phenianului. Seului a prosperat din punct de vedere economic și a devenit o democrație
înfloritoare. Nordul a rămas într -o formă de stagnare încă din anii 1950, numai că acum are
dotări nucleare, cee a ce înseamnă că poate atrage atenția întregii lumi “, conchide Paul
French. [29]
În 12 mai 2018, p reședintele american, Donald Trump, și liderul nord -coreean, Kim
Jong -Un au semnat un acord comun între cele două state, în urma summitului istoric dintre cei
doi lideri, găzduit de Singapore.
Textul Declarației Comune a președintelui american Donald Trump și liderului nord –
coreean Kim Jong Un, emis la finalul summitului, prezentat de Politico Europe : [30]

29 https://www.historia.ro/secț iune/actual itate/articol/coreea -de-nord-o-țară-mereu -în-stare -de-război
30 https://www.politico.eu /article/kim -trump -statement -full-text-signed/

Page
26
”Președintele Donald J. Trump al Statelor Unite ale Americii și Președintele Kim Jong Un al
Comisiei pentru Afaceri de Stat a Republicii Populare Democrate Coreene (RPDC) au ținut un
prim, istoric summit în Singapore , pe 12 iunie 2018.
Președintele Trump și Președintele Kim Jong Un au purtat un schimb de opinii cuprinzător,
aprofundat și sincer cu privire la problemele legate de stabilirea de relații noi SUA -RPDC și la
construirea unui regim durabil și robust de pace în Peninsula Coreeană. Președintele Trump s -a
angajat să acorde garanții de securitate RPDC, iar Președintele Kim Jong Un și -a reafirmat
angajamentul ferm și neabătut față de denuclearizarea completă a Peninsulei Coreene. Convinși
că stabilirea de relații noi SUA -RPDC va contribui la pacea și prosperitatea Peninsulei Coreene
și a lumii, și recunoscând că construirea încrederii reciproce poate promova denuclearizarea
Peninsulei Coreene, Președintele Trump și Președintele Kim declară următoarele:
1. Statele U nite și RPDC se angajează să stabilească relații noi SUA -RPDC în acord cu dorința
popoarelor celor două țări de pace și prosperitate.
2. Statele Unite și RPDC își vor uni eforturile pentru a construi un regim durabil și stabil de
pace în Peninsula Coreeană .
3. Reafirmând Declarația de la Panmunjom din 27 aprilie 2018, RPDC se angajează să
acționeze pentru denuclearizarea totală a Peninsulei Coreene.
4. Statele Unite și RPDC se angajează să recupereze rămășițele militarilor americani (n.r.
decedați în război ul din Coreea), incluzând repatrierea imediată a celor identificate deja.
Recunoscând că summitul SUA -RPDC – primul din istorie – a fost un eveniment epocal de mare
semnificație și lăsând în urmă decenii de tensiuni și ostilități între cele două țări și pe ntru
deschiderea unui viitor nou, Președintele Trump și Președintele Kim se angajează să pună în
aplicare prevederile acestui comunicat comun, integral și fără întârziere. Statele Unite și RPDC
se angajează să desfășoare negocieri ulterioare conduse de sec retarul de stat Mike Pompeo și de
o oficialitate de rang înalt relevantă a RPDC, cât mai curând posibil, spre a pune în aplicare
rezultatele summitului SUA -RPDC.
Președintele Donald J. Trump al Statelor Unite ale Americii și Președintele Kim Jong Un al
Com isiei pentru Afaceri de Stat a Republicii Populare Democrate Coreene s -au angajat să

Page
27
coopereze pentru dezvoltarea de noi relații noi SUA -RPDC și pentru promovarea păcii,
prosperității și securității în Peninsula Coreeană și în lume” .[31]
Aceasta a fost prim a reuniune între un președinte american în funcție și un lider nord –
coreean și are ca obiectiv să soluționeze o criză pe tema programului nuclear nord -coreean.

2.2.3. Crima organizată
În contextul marilor pre faceri geo politice, economice și sociale cu care se confruntă în
prezent comunitatea internațională , crima organizat ă a că pătat noi valențe, extinzându -și aria de
cuprindere ș i sfera de activitate la cote alarmante, motiv de îngrijorare pen tru majoritatea statelor
lumii ș i în mod deosebit pentru cele ale căror economii se află în proces de tranziție, dată fiind
vulnerabilitatea sistemelor legislative și fragilitatea instituțiilor democratice din aceste ță ri.
Structurile crimei organizate s -au dovedit a fi mult mai mo bile decât cele al e economiei formale,
exemplul ță rilor din Europa Central ă și de Est fiind concludent în acest sens.
Definirea conceptului de crim ă organizat ă este foarte importantă pentru cunoaș terea
dimensiuni lor și implicațiilor socio -politice ale fiecărui segment infracțional, în vederea adoptă rii
celor mai eficiente strategii și tactici de eradicare a fenomenului. Convenț ia cadru a ONU
împotriva crimei organizate precizează la articolul 1 că prin crima organ izată se înț eleg:
,,activit ățile unu i grup de trei sau mai multe persoane, cu legături de tip ierarhic sau cu legă turi
persona le, care permit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii ori piețe,
interne sau străine, prin violență , inti midare sau corupț ie, atât pentru s prijinirea activității
criminale, cât ș i pentru a se infiltra în economia legitimă , în special prin:
– trafic ilicit de droguri sau substanțe psihotrope și spălarea banilor, aș a cum au fost
definite de Convenția Naț iunilor Unite împotriva tr aficului ilicit d e stupefiante și de
substanț e psihotrope din 19 decembrie 1988;
– traficului persoane, așa cum a fost definit de Convenț ia pentru sup rimarea traficului de
persoane ș i a exploat ării prostituă rii altor persoane, din 2 decembrie 1949;
– falsificare de monedă, așa cum a fost definită de Convenția internaț ional ă pentru
suprimarea falsului de moned ă, din 20 aprilie 1929;

31 http://www.caleaeuropeana.ro/summitul -sua-coreea -de-nord-la-final-ce-angajamente -si-au-asumat -donald -trump –
si-kim-jong-un-in-urma -intalnirii -istorice/

Page
28
– traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, așa cum a fost definit de Convenț ia
UNESCO asupra mijloacelor de interzicere ș i de prevenire a impo rtului ilicit, exportului
și transferu lui drepturilor asupra proprietăț ilor cul turale, din 14 noiembrie 1970, și de
Convenț ia UNIDROIT asupra obiectelor culturale furate sau exportate ilegal, din 24
iunie 1995;
– furt de materiale nucleare, fol osirea lor imp roprie sau ameninț area cu folosirea lor
împotriva populaț iei, asa cum au fost definite de Convenția privind protecția fizică a
materialelor nucleare, din 3 martie 1980;
– acte teroriste;
– trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;
– corupere a oficialităț ilor publice ’’[32].
Crima organizată internațională a crescut ca amploare, în ultimul deceniu , în parte
datorită unor motive proprii (capitalul uman, material și financiar deosebit, perfecț ionarea
continu ă a organizării și a modului de operare), dar și datorită exploziei globaliză rii. În multe
state, valorile tradi ționale leg ate de respectul faț ă de autoritate ș i comuni tate au fost înlocuite cu
dorința de parvenire individuală cu orice preț , iar multe din tre statele în care se manifestă acest
fenomen experimentează democrația pentru prima dată . Multe guverne sunt mai preocupate, la
acest început de secol, de propria supravieț uire, decât de sursa devizelor. Altele, pentru a facilita
comerțul mondial și pentru a -i face față, și -au cosmetizat instituțiile ș i structurile financiare, au
relaxat restricț iile legate de procedurile vamale sau de acordare a vizelor, ceea ce a p ermis crime i
organizate internaționale să se infiltreze cu ușurință în structurile economiei licite.

2.2.4. Conflictele regionale
Dupa al doilea ră zboi mondial continentul european a fost divizat în do uă grupă ri care îș i
defineau i nteresele de securitate în mod antagonic, dup ă modelul jocului de sumă nulă – câștigul
de securitate al uneia dintre grupări constă în pierde ri de securitate pentru cealaltă. Principalele
surse ale diviză rii Europei au fost de natur ă politică și ideologică . Lumii capitaliste ș i
democratice a Europei Occidentale i s -a opus lumea comunist ă și totalitar ă a Europei de Est.
Confruntarea principală a avut loc pe tărâm politic, ideologic și militar ș i a luat forma unei curse

32 http://www.onuinfo.ro/biblioteca/sistemul_de_documente /

Page
29
a înarmă rilor care a caracterizat în treaga perioadă și care s -a prelungit, prin inerție, în forme mai
puțin agresive, chiar și în perioada tranziț iei post comuniste, atât în Europa, cât ș i în Asia.
Cu toate că a luat forma unor confruntă ri politice, ideologice și militare, esența opozi ției
dintre cele două grupări europene a fost strâns legată de dezvo ltare, luând forma unei competiț ii
pentru dezvoltare.
Războiul R ece s -a încheiat în momentul în care blocul co munist s -a dovedit incapabil, să
mai asigure creșterea economică ță rilor pe care le cuprindea, în vreme ce gruparea occidentală a
dovedit capacitatea nu doar de a se dezvolta pe sine, dar ș i de a produce o dezvoltare accelerat ă
în acele țări care i s -au ală turat (Spania, Portugalia, Grecia).
Logica formării celor d ouă grupări de state ale Războiului R ece și care permite definirea
relațiilor dintre ele în termeni conflictuali era dată de diferenț a dintre sursele de dezvoltare. În
vreme ce gruparea occidentală avea ca sursă principală de dezvol tare capitalul american și
potentialul tehnologic al SU A, blocul oriental avea ca sursă principală de dezvolta re resursele
naturale ale URSS și potenț ialul tehno logic al acesteia. Cum nu există nici o condiționare între
aceste două surse diferite de dezvol tare, fiecare tabă ră era "liberă " să își definească interesele de
dezvoltare în termeni conflictuali cu cealaltă, că ci un eventual co nflict nu ar fi afectat în nici un
fel sursa de dezvoltare. Invers, țări care până atunci își definiseră interesele na ționale în termeni
conflictual i – de exemplu Germania și Franța – nu mai puteau menține o viziune politică
conflictuală cu privi re la dezvoltarea lor ulterioară fă ră a afecta sursa de dezvoltare și, ca urmare,
și-au redefinit interesele naț ionale în termeni de cooperare[33].
Analizând din perspectiva explicaț iei prin intermediul diferen țelor dintre sursele de
dezvoltare, putem înț elege cu uș urință conflict ul iugoslav sau actualele amenințări la adresa
securităț ii europene care provin din Europa de Est – conflictul din Transnistria, conflictele din
Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Ucraina evoluția relațiilor dintre ță rile balcanice și rezolvarea
sau menț inerea tensiunilor în ba zinul mediteranean (Cipru, relațiile dintre Grecia ș i Turcia).
Războaiele dintre ță rile fostei Iugoslavii, chiar dacă au fost justificate ideologic ca ș i
confli cte interetnice, au avut la bază diferenț ierea surselor de dezvoltare potenț ială între
dezvoltarea oferit ă prin integrare europ eană, pentru Croaț ia, Slovenia, și dezvoltarea prin resurse
alternative a Serbiei. Conflictul transnistrean poate fi interpretat ca un c onflict între regiuni

33 Babiuc, Victor, Expunere la conferinta "Wider Europe and Transatlantic Link", organizata de CSIS, Washington
DC, la 25 oct. 2005, în revista "Dilema veche" nr. 107din 10 feb.2006.

Page
30
dispuse să apeleze la resursele occiden tale de dezvoltare – Moldova – și regiuni care se pot
dezvolta utilizând resursele de dezvoltare ale Rusiei. Acelasi model explicativ poate fi aplicat
pentru Ucraina, Georgi a – unde Abhazia este mai legată de resursele ruseș ti de dezv oltare decât
restul țăr ii – Armenia și alte ță ri din Caucaz.
Marea noutate pe care postcomunismul a adus -o problematicii securităț ii europene const ă
în faptul că a înlocuit o problematică globală de securitate – Războiul R ece – cu o pluralitate de
problematici ale secur ității regionale: în Balcani, în Caucaz, în nordul Mă rii Negre. Toate aceste
regiuni sunt situate la periferia Uniunii Europene, i ar sursele invocate ale amenințărilor par să se
limiteze de fiecare dată la o problematică intern ă – conflict religios, confli ct interetnic,
confruntare politică internă – slab legat ă de problematica globală a securităț ii[34].
Ameninț area pentru se curitatea europeană la nivel contin ental pare a proveni mai degrabă
din capacitatea unora dintre factorii de amenințare globală – de tipul terorismului sau al crimei
organizate – de a utiliza conjuncturile create de conflictele regionale în scop propriu (p recum
implicarea mujahedinilor în ră zboiul din Bosnia).
O a doua amenințare ar putea să apară ca urmare a potenț ialului oferit de o serie de
conflicte locale de a funcționa ca " debuș eu" pentru conflicte le sau tensiunile interne din țările
vecine. Amenințarea constă în potenț ialul de extindere a c onflictului, ca în cazul implicării
naționaliș tilor ucraineni în con flictul din Transnistria, al naționaliș tilor sârbi în conf lictul din
Bosnia, al nationaliș tilor albanezi în cel din Kosovo ș i FRI a Macedo niei.
Extinderea Uniunii Europene tinde să reduc ă numărul probl emelor regionale de
securitate. Între 1990 -1992, problemele regionale de securitate, potenț iale sau doar ipotetice,
ivite la periferia Europei Occidentale, er au mai numeroase ca în preze nt și se întindeau pân ă în
Europa Central ă. Pe atunci puteam număra conflicte ș i tensiun i ce includeau Ungaria (în relaț ia
cu România, cu Serbia, cu Slovacia), Cehia și Slovacia (pe cale de despă rțire), țările baltice (în
relația cu Rusia), România (în rel ația cu Ungaria și Ucraina), Moldova (în relația cu Tiraspol și
Ucraina), Iugoslavia (în relația dintre Serbia ș i toate celelalt e republici), Bulgaria (în relaț ia cu
Turcia), Polonia (în relaț ia cu Ucraina, Belarus, Germania și Rusia), Rusia (în relaț ia cu toate
fostele republici ale URSS).

34 http://www.actrus.ro/biblioteca/anuare/2002

Page
31
Zonă de contact a două ideologii religioase, creștinismul și islamismul, Regiunea Extinsă
a Mării Negre reprezintă în același timp și zona de frontieră dintre Federația Rusă pe de -o parte
dar și Uniunea Europ eană și Alianța Nord Atlantică pe de altă parte. Din Regiunea Extinsă a
Mării Negre fac parte patru state membre NATO: Turcia, Bulgaria, Romania, Grecia; trei țări
foste membre CSI: Federația Rusă, Ucraina, Moldova, dar și statele transcaucaziene:
Azerbaid jan, Armenia, Georgia.
Zona Mării Negre s -a afirmat ca un construct geopolitic distinct în perioada ce a urmat
încheierii Războiului Rece ca urmare a destrămării fostului imperiu sovietic și schimbării
opțiunilor strategice, în favoarea integrării euroatlantice a statelor din sud -estul Europei, a
descoperirii resurselor energetice din zona Mării Caspice, a extinderii Uniunii Europene și a
Alianței Nord Atlantice spre est, a menținerii de către Federația Rusă a arsenalelor militare în
Ucraina și Tra nsnistria și a intervenției militare a acesteia în Georgia -august 2008 și Ucraina –
2014, 2015, dar și a prezenței politice însemnate, militare și economice americane în zonă.
Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă o zonă importantă a globului î n care se
întâlnesc interesele economice, militare, politice, energetice și de securitate ale statalelor cu
aspirații de puteri regionale dar și a organizațiilor internaționale. Interesele geopolitice și
geostrategice ale actorilor statali și nonstatali co nverg, întâlnindu -se la frontierele geografice ale
celor trei areale: Europa, Asia și Orientul Mijlociu.
În Regiunea Extinsă a Mării Negre au fost efectuate prospecțiuni care au relevat
importante cantități de resurse naturale.
Totodată pri n această zonă se realizează transportul energetic masiv către Europa. Cele
două dimensiuni energetice, reprezentate de controlul rutelor de tranzit regional și extracția
zăcămintelor din Marea Neagră relevă importanța deținerii unei supremații geopolitice și
geostrategice. Regiunea Extinsă a Mării Negre este spațiu important de manifestare a unor riscuri
asimetrice și focare de conflict, toate aceste fenomene având un impact major asupra unei
viitoare arhitecturi de securitate regionale
Federația Rus ă caută să -și refacă zona de influență prin declanșarea unor acțiuni agresive
asupra vecinilor săi, stimulând mișcări separatiste în regiune: Ucraina, Georgia, Azerbaidjan și
Republica Moldova. Conflictele acutizează tendințele de fragmentare, marginalizar e și chiar
izolare a unor state din Regiunea Extinsă a Mării Negre, cazurile Ucrainei, Georgiei, Armeniei și
Moldovei devenind deosebit de sensibile.

Page
32
Securitatea fragilă existentă în Regiunea Extinsă a Mării Negre a fost puternic pusă sub
semnul în trebării de evenimentele petrecute în Ucraina ce au început în 2013 la Kiev cu ample
proteste de stradă, Euromaidanul , au continuat în 2014 cu anexarea peninsulei Crimeea la
Federația Rusă, culminând în 2015 cu conflicte militare nesoluționate până în prez ent în
regiunile Donețk și Lugansk. Formele multiple de cooperare din Regiunea Extinsă a Mării Negre
au fost puternic afectate de intervenția în forță a Federației Ruse din Ucraina, această agresiune
ieșind din sfera logicii politice raționale.
Terorismul, criminalitatea transfrontalieră, corupția și imigrația ilegală constituie surse
majore de instabilitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre, reprezentând fenomene ce pot fi
abordate cu greu separat, îndeosebi din cauza amplorii formelor de manifesta re și a efectelor
nocive asupra societății.
În calitatea sa de stat aflat într -o arie geopolitică de importanță strategică, România
urmărește să joace un rol substanțial în procesul de definire și implementare a politicilor
stabilizatoare, de coope rare și asistență de securitate ale NATO și Uniunii Europene, în Europa
Centrală și în Regiunea Extinsă a Mării Negre.
România este aliatul SUA cel mai capabil și mai mare din Regiunea Extinsă a Mării
Negre și reprezintă ancora stabilității și promo vării valorilor democratice de pe întreg flancul
sud-estic al Alianței Nord Atlantice [35].
Războiul ruso -georgian din august 2008 a schimbat dramatic agenda de securitate la
Marea Neagră, iar întrebarea fundamentală a fost dacă resetarea relației SUA –Rusia a creat
oportunitatea de echilibrare a intereselor părților aflate în conflict. După acțiunile Rusiei din
2014 și 2015 s -a observat o încordare severă a relațiilor bilaterale și putem afirma faptul că
procesul de resetare din 2008, nu a fost deloc perceput pozitiv la Moscova, așa cum spera
Washingtonul, în pofida unor concesii considerabile acordate prin retragerea unui număr
considerabil de luptători din Europa din partea SUA .
Federația Rusă încearcă să -și crească nivelul de securitate propr iu prin stoparea
procesului de extindere spre est a NATO și UE. Astfel , încercarea Rusiei de a obț ine securitate
sporită induce o stare de insecuritate în întreaga Regiune a Mării Negre.

35 Declarația a fost făcu tă de Politologul american Janusz Bugajski cu prilejul unei mese rotunde găzduită împreună
cu ambasadorul României în SUA, George Maior, la Centrul pentru Analize Europene, www.stiripesurse.ro/analist –
american -avertizează -fi-i-pregati -i-pentru -o-ofensiva -ruseasca_973798.htm ,,

Page
33
Anexarea Crimeei, din punct de vedere a legislației internațio nale, a însemnat apariția
unui conflict între Ucraina și Federația Rusă. Pe lângă faptul că anexarea încalcă un șir de tratate
internaționale privind integritatea teritorială a Ucrainei, ea semnifică aplicarea forței în relațiile
interstatale, ceea ce e il egal conform cartei ONU . [36]
În urma acțiunilor strategice ale Rusiei, dacă parteneriatul cu NATO înseamnă agresiune
armată împotriva unui stat partener fără a avea repercusiuni din partea Alianței, putem spune că
Federația Rusă și -a atins parțial sc opul de a compromite credibilitatea Alianței în fața statelor
partenere.
Luând în considerare evoluția dinamică a evenimentelor geopolitice din Regiunea Extinsă
a Mării Negre se observă faptul că situația mediului de secur itate nu a luat deloc o t urnură
pozitivă, ci dimpotrivă, nici un conflict înghețat nu a fost încă s oluționat, unele state au rămas
instabile politic și economic, iar majoritatea eforturilor politice de democratizare a statelor f oste
socialiste din regiune se confruntă cu riscul re versibilității. Tocmai de aceea, s tatele din
Regiunea Extinsă a Mării Negre au nevoie să coopereze activ și eficient, să promoveze măsuri
destinate creșterii încrederii în regiune și să -și îndeplinească cu bună credință obligațiile privind
reducerea armame ntelor convenționale și retragerea forțelor militare staționate ilegal pe teritoriul
altor state.

2.3. Principalele riscuri la adresa securității și apărării naționale
2.3.1. Instabilitatea regional ă
În pofida evoluțiilor pozitive din ultimul deceniu și jumatate, ce au făcut din Europa un loc mai
sigur și mai prosper, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu
puternice implicații pentru pacea și securitatea regională și europeană. Produs al dezmembrării, mai mult sau
mai puțin violente, a unor state multinaționale din zonă, aceste conflicte interetnice sau religioase au un
puternic substrat politic și reprezintă o amenințare gravă la adresa securității regionale, chiar dacă, în urma
unor imp ortante eforturi ale comunității internaționale, majoritatea acestora sunt ținute sub control. Prin
numărul lo r mare, aceste conflicte – alătu ri de alte stări tensionate, mișcări separatiste, dispute teritoriale și
situații de instabilitate prezente în pro ximitatea României – generează incertitudine, determină irosirea

36 http://fumn.eu/conflictul -din-ucraina -intre-conflict -intrastatal -si-razboi – interstatal,

Page
34
resurselor și perpetuează sărăcia. Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violență și criminalitate și
favorizează terorismul.
Văzut cândva ca un teren de controverse și rivalități la in tersecția periferiilor unor mari
imperii[37], spațiul extins al Mării Negre a căpătat în ultima vreme o centralitate proprie și cumva incomodă.
Dinamica regională reclamă o reconsiderare atentă a premiselor teoretice și a evaluărilor analitice existente
pentru a le racorda la noile realități, a înțelege ce se întâmplă, a identifica soluții viabile pentru
vulnerabilitățile, riscurile și amenințările actuale și a valorifica oportunitățile care pot apărea pe parcursul
acestui proces de profunde transformări.
Instabilitatea generată de Federația Rusă în dorința sa de a modifica echilibrul strategic în
regiune prin recurgerea la forța militară brută, acțiunile sale menite să blocheze parcursul european al
Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei, utilizarea energ iei ca instrument de presiune geopolitică,
intervențiile constante în Balcani și Orientul Mijlociu, atacarea sistemului liberal de valori, încurajarea
discursului extrem -naționalist și populist – toate acestea constituie îndemnuri de a anticipa ceea ce ar putea
urma și a descuraja posibile provocări viitoare la adresa stabilității și securității regionale .
Concepția asupra securității adoptată oficial de NATO se bazează pe ipoteza că principalele
provocări în Europa pot veni din două direcții. Una este Flan cul Estic, întinzându -se de la Marea Baltică până
la Marea Neagră și estul Mediteranei, care include conflictele „înghețate”, anexarea Crimeei și confruntările
de tip hibrid din estul Ucrainei și alte locuri. A doua este Flancul Sudic, care include migrați a ilegală masivă,
state eșuate, insurecții militare pe fond etnic, identitar sau religios și activități teroriste. Unele riscuri la adresa
intereselor de securitate ale aliaților sunt similare, altele diferă substanțial.
Evoluții le din Balcani, amplificate de criza migrației, generează preocupări legitime în acest
context. Acordurile de la Dayton, care au pus capăt războaielor din fosta Iugoslavie, și -au îndeplinit menirea,
dar în același timp au antrenat o seamă de consecințe neintenționate care ar mai put ea căpăta un potențial
exploziv. Perspectiva aderării viitoare la UE acordată țărilor din Balcanii de Vest s -a concentrat în principal
pe aspectele legate de tranziție, precum armonizarea legislației și construirea capacității de bună guvernanță,

37 Profesorul Cha rles King (Georgetown University) a intitulat, în ordine cronologică, fiecare capitol al cărții sale
după numele dat mării de puterile dominante ale timpului, în limba fiecăreia. Charles King, The Black Sea: A
History, Oxford University Press, 2004.

Page
35
acordând mai puțină atenție problemelor politice nerezolvate și tensiunilor latente. Nu este o exagerare să
spunem că regiunea Mării Negre și Balcanii concentrează în prezent vulnerabilitățile pe care NATO le -a
identificat pentru flancurile Estic și Sudic ale Alian ței.
Transformarea militară accelerată a Rusiei și acțiunile fizice întreprinse din primăvara anului
2014 schimbă practic termenii de referință ai relației Rusia -NATO. Într -o logică distorsionată, orice reacție
din partea Alianței la tentativel e Rusiei de a schimba prin forța armelor status quo strategic este interpretată
abuziv ca o provocare, necesitând răspunsuri „adecvate”, creându -se astfel o spirală periculoasă a escaladării
cu final incert.[38] Circumstanțele schimbătoare necesită reafirmarea determi nării și interesului strategic al UE
și NATO de a păstra cele două regiuni (Marea Neagră și Balcanii) pe orbita euroatlantică prin măsuri concrete
care să consolideze opțiunea lor democratică, stabilitatea și securitatea acestora. Avansul strategic al Rusi ei
poate fi contracarat prin includerea celor două regiuni într -un concept regional consolidat, reflectat în
politicile și programele specifice ale Occidentului, cu ajustări corespunzătoare de accent și nuanță. Într -un
remarcabil demers vizionar, comunităț ile diplomatică și academică din Statele Unite au identificat din vreme
considerentele de ordin strategic și moral care susțin o viziune integrată a viitorului R egiunii Mării Negre în
corelație cu Balcanii și Orientul Mijlociu.[39]
În mod tradițional, po liticile regionale ale României, modelate de așezarea sa geografică și
experiența istorică, s -au concentrat pe 3 direcții principale: dimensiunea central -europeană și, în continuare,
vestică (cu o componentă danubiană), dimensiunea estică ( inclusiv regiona lismul la Marea Neagră) și
dimensiunea balcanică. În urma aderării la NATO și UE și asumării poziției comune a Aliaților față de
Vecinătatea Estică și Balcanii de Vest, România și -a consolidat postura de securitate națională și legăturile cu
un sistem de v alori care este și al său, precum și cu surse durabile de prosperitate. Atingându -și astfel
obiectivele strategice pe dimensiunea central -europeană și vestică, acțiunile regionale constructive ale
României s -au putut concentra pe promovarea cooperării în r egiunea Mării Negre și îmbunătățirea treptată a
relațiilor cu țările din Balcani prin angajamente bilaterale și trilaterale. Mediul geopolitic schimbat impune

38 Andrew Monoghan, „No going to Business as Usual for NATO and Russia”, Chatham House (RIIA) on line,
Londra, 25 aprilie 2016.
39 Ronald D. Asmus și Bruce Jackson, „The Black Sea and the frontiers of freedom”, în Policy Review No. 125,
Washington, D.C., iunie -iulie 2004

Page
36
acum României regândirea priorităților sale regionale în concordanță cu realitățile dinamice ale momentului și
asumarea responsabilităților aferente alături de prietenii și aliații săi.
Acordul Sykes -Picot a fost la originea haosului actual din Orientul Mijlociu. O înțelegere
secretă, semnată la 16 mai 1916 între Londra și Paris, a prefigura t frontier ele aflate în vigoare timp de un
secol în Orientul Mijlociu, a semăna t germenii conflictului israelo -arab și a fost debutul sfârșitului imperiilor
francez și britanic.
S-au creat zone de influență fără să se țină seama de interesele populațiilor, s -au cre at frontiere
care au fost mereu surse de conflict și nu s -au respectat niciodată aspirațiile naționale ale popoarelor din
regiune.
Războaiele civile siriene și irakiene conjugate cu ascensiunea puterii Statului Islamic, datorită
susținerii unei părți a po pulațiilor arabe sunnite siriene și irakiene, ne dermină să considerăm că un nou tratat
care să țină cont de realități este absolut necesar. Un Orient Mijlociu în care, de exemplu, va exista o Sirie
alawită, o Sirie kurdă și o Sirie sunnită ca și un Irak k urd, un Irak sunnit și un Irak șiit. Această înșiruire
înseamnă de fapt creare unor state bazate pe caracteristicile etnice și tribale ale zonei. Conferința de la San
Remo[40] din 1920, a avut consecințe majore asupra evoluției din Orientul Mijlociu de -a lungul a 100 de ani.
Din rațiuni de rivalități strategice, cele două mari puteri au creat state mai mult sau mai puțin artificial, iar
trasarea frontierelor nu a luat în calcul istoria popoarelor din regiune. Palestinienii și kurzii au fost uitați în
acea pe rioadă intensă dintre anii 1915 și 1923, perioadă în care s -a desenat Orientul Mijlociu modern pe
ruinele Imperiului Otoman și care, până astăzi, este obiectul criticilor mai mult sau mai puțin obiective.
SUA, Iranul și Turcia au devenit pricipalii actori odată cu începerea războiului civil din Siria. După ani
de război civil și după înfrângerea Statului Islamic din Levant, mai bine zis a Califatului ISIS, se apropie
momentul în care se trasează noile zone de influeță. America a cedat, în timpul administra ției Obama,
supremația în zona Siria -Irak și cum vid în geopolitică nu există imediat a apărut un jucător nou, Rusia, care a
promis americanilor sprijinul în elimin are depozitelor de gaze toxice[41], pe care Assad le -a folosit împotriva

40 Deciziile conferinței de la San Remo au confirmat alocarea mandatelor stabilită în cadrul primei conferințe de la
Londra. Rezoluția conferinței de la San Remo adoptată pe 25 aprilie 1917 a incorporat și Declarația Balfour din
1917 …..;
41 Acum o săptămână Assad a folosit din nou gaze toxice în suburbia de est a Damascului,Ghouta, unde regimul
ține sub asediu în jur de 400000 de localnici ; https://adevarul.ro/international/in -lume/aliante -conflicte -inorientul –
mijlociu -1_5a6ec29edf52022f75f51cb6 /index.html

Page
37
propriilor cetățeni. Rusia a gestionat cu abilitate jocul până în acest moment, și devine, după încheirea
războiul ui, un broker al situației din zonă. Pentru Moscova, regiunea odată controlată de URSS revine din nou
în barca Kremlinului. În cele din urmă, scopul Rusiei este d e a-și împărți Orientul Mijlociu în domenii care
contează cel mai mult pentru interesele sale. Într -o oarecare măsură, a realizat acest lucru, dar este încă neclar
dacă strategia sa va fi suficient de reușită pentru a marca un avantaj în zona care este cea mai importantă
pentru ea: Ucraina. SUA au schimbat strategia și s -au îndreptat spre o alianță strategică cu Arabia Saudită în
scopul de a proteja Israelul de pericolul numărul unu în Orient, Iranul.
Rusia, un alt actor în Orientul Mijlociu, a intervenit în Siria din două motive: să obțină s uficientă
influență în regiune[42] pentru ca SUA să -i ofere în schimbul unor favoruri, sprijinul primit în lupta împotriva
ISIS, unele concesii în negocierile din altă zonă de interes a Rusiei, dar și să demonstreze cona ționalilor că
Rusia a rămas o mare putere globală mai ales acum cînd sunt alegerile prezidențiale la Kremlin, iar Vladimir
Putin are nevoie de o majoritate și o aprobare largă, peste 50%, din parte rușilor, pentru administrația sa.
Arabia Saudită adoptă Viziunea 2030 prin care renunță la preeminența petrolului. Această
redefinire poziționează Arabia Saudită alături de Occident și SUA, într-o postură de rivalitate cu
Iranul.
La întâlnirea de la Paris , președintele Franței, Emmanuel Macron , a anunţat că Turcia a
luat iniţiativa unui nou format de dialog privind Siria, la care urmează să participe, în prima
etapă, miniștrii de Externe ai așa-numitelor ”ţări cu afinităţi” – Statele Unite , Franța, Germania,
Marea Britanie, Italia, Uniunea Europeană, Turcia , Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite ,
Iordania şi Qatarul.
În acest timp palestinienii caută sprijinul europenilor. În cadrul unei întâlniri la Bruxelles
cu miniștrii de Externe ai UE, Abbas a cerut recunoașterea statului palestinia n, susținând că acest
lucru nu va afecta negocierile cu Israelul privind un acord de pace în regiune. „ Vreau să -l asigur
pe președintele Abbas de angajamentul ferm al Uniunii Europene față de o soluție cu două state
în cazul Ierusalimului, din postura de c apitală comună celor două state. În mod cert, există o
problemă cu Ierusalimul. Acesta este un eufemism extrem de diplomatic ”, a spus Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate , Federica Mogherini.
Aceasta a subliniat, că dorește să colaboreze c u Statele Unite în privința negocierilor de
pace din Orientul Mijlociu, discutând încă de la sfârșitul anului trecut cu vicepreședintele Mike

42 Sprijinul Rusiei față de Bashar al -Assad a contribuit la prevenirea decesului regimului alawit. {C}{C}

Page
38
Pence și cu se cretarul de stat Rex Tillerson. Apelul lui Abbas pentru recunoașterea de către UE a
statului Palesti na a primi t mai puțin sprijin din partea diplomaților prezenți la întâlnire în schimb
Miniștrii de Externe din UE au discutat varianta majorării ajutorului financiar acordat Autorității
Palestiniene, după ce Statele Unite au anunțat că vor retrage aproxima tiv jumătate din asistența
pe care intenționau să o ofere agenției ONU pentru ajutorarea palestinienilor.

2.3.2. Criminalitatea transna țională organizată
Reprezintă o formă de infracționalitate foarte gravă, care a dobândit capacitatea de a influența
politica statelor și activitatea și activitatea instituțiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării
unor fenomene negative ce se aplifică în condițiile globalizării, cât și o consecință directă a gestionării
ineficiente a t ransformărilor politice, economice și sociale radicale care s -au produs în Europa Centrală, de E
și de S -E după prăbușirea regimurilor comuniste.
Pe fondul unei astfel de situații, spațiul de interes strat egic în care se află România s-a
transformat într -o veritabilă sursă, zonă de tranzit și destinație a unor activități infracționale grave constând
îndeosebi în: trafic ilegal de armament muniții și explozivi; trafic de narcotice; migrație ilegală și trafic de
ființe umane; criminalitate economico -financiar ă. Astfel de activități sunt favorizate de existența conflictelor
locale iar, prin natura și amploarea lor, ele pot favoriza terorismul și proliferarea armelor de distrugere în
masă și pot contribui la perpetuarea regimurilor separatiste.
Un rol important în procesul de consolidare a stabilității și securității noilor d emocrații din
Europa Centrală, de E și de S -E revine capacității statelor și a societăților de a promova o gestiune eficientă a
intereselor publice, de garanta exercitarea responsabilă și efi cientă a puterii, în deplin acord cu principiile
democrației și cerințele respectării drepturilor omului. Expresia publică a acestor exigențe este buna
guvernare, dopmeniu în care România – ca și în majoritatrea statelor din această regiune – s-au înregist rat, în
anii trecuți de la prăbușirea regimurilor comuniste, progrese însemnate.
Noile democrații din această regiune continuă, însă, să se confrunte cu diferite fenomene
negative care afectează calitatea actuluii de guvernare. În acest context, guvernare a ineficientă – efect al
deficitului democratic și al corupției endemice instituționele, ce se reflectă în manifestări de clementism plitic,
ineficiență a administrației publice, tendințe autoritariste și lipsă de transparență și responsabilitate publică –
subminează încrederea cetățenilor în instituțiile publice și poate constitui o amenințare majoră la adresa
securutății statelor. În aria de interes strategic a României, guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol

Page
39
exercițiul normal al drepturilor omulu i și a afectat îndeplinirea unor obligații internaționale, generând riscul
prodicerii unor crize umanitare cu impact transfrontalier.

2.3.3. Confruntările militare
În prezent, riscul izbucnirii unei confruntări militare majore ra mâne redus. Totuși, există
riscuri regionale și locale, nonmilitare și militare d ificil de prevăzut și apreciat și care ar putea
evolua în amenințări. Acestea pot fi clasificate în riscuri regionale, asimetrice, transnaționale și
în evenimente neprevăzute.
Riscurile regionale cuprind:
– dezechilibre strategice î n potențialele militare din spa țiul de interes strategic al României;
– prezența unor tensiuni și conflicte militare care se pot extinde;
– prelungirea unor dificultăți economico -sociale care afec tează direct potențialul militar și
care erodează autoritatea instituțiilor naționale de conducere ale statului;
– posibilitatea apariției unor disfuncționalități în sistemele financiare, informatice,
energetice, de comunicații și telecomunicații ale statel or, precum și rivalitățile politico –
militare dintre acestea.
Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau acțiuni deliberat în dreptate împotriva
statului româ n, care folosesc procedee diferite de lupta clasică, vizând atacarea punctelor
vulnerab ile ale societății civile, dar care pot afecta și forțele armate. Ele se referă la:
– expansiunea rețelelor și activităților teroriste;
– prolifer area și diseminarea necontrolată a tehnologiilor și materialelor nucleare, a WMD ,
a armamentelor și a altor mijlo ace letale neconvenționale;
– războiul informa țional;
Riscurile transnaționale , depășesc granițele dintre state. Unele din acestea pot fi
generate de grupuri care promovează separatismul sau extremismul; altele iși au originea în
disputele inter -etnice, în rivalitățile religioase și înclcarea drepturilor omului.
Armata este și va rămâne o instituție fundamentală care asigură securitatea națională.
Această responsabilitate devine cu atât mai complexă prin menținerea simultană a unui potențial
adecvat de luptă și executarea proceselor de restructurare atât de necesare. Securitatea națională a
României nu poate să fie izolată de cea a Europei. România va continua să fie un generator de
stabilitate regională într -un mediu de securitate care prezi ntă multe incertitudini, caracterizat de

Page
40
riscuri previzibile, precum și de acelea care pot fi surprize totale. În cadrul unor limite de risc
acceptabile, armata are capacitatea să protejeze și să garanteze securitatea națională a României.
Armata Ro mâniei joacă un rol activ în dezvoltarea cooperă rii cu arm atele altor state,
pentru a susține intărirea încrederii și stabilităț ii. Actualul mediu de securitate permite reali zarea
reformei armatei noastre î n cadrul unor limite de risc acceptabile. Î ntr-un mediu de securitate
contradictoriu, complex, dinamic și incert, condiț iile economico -financiare existente în Romînia
și în alte state din regiune reprezintă o surs ă potențială de instabilitate. Aceasta ar putea î ntârzia
efectele poziti ve ale evoluției în p lan regional și ar accentua tendințele negative. Î n acest context,
armata noastr ă trebuie să fie pregatită să raspundă provocărilor î nceputului secolul ui al XXI -lea,
care se manifestă cu precadere în spaț iul de interes strategic milita r al Româ niei.

Capit olul III
Securitatea și apărarea națională în noul cotext euroatlantic

3.1. Noul cotext de securitate al României ca stat membru NATO și U.E.
Desfășurat în perioada 4 -5 septembrie 2014, în Țara Galilor, Summit -ul NATO a avut loc
într-un moment important pentru securitatea euro -atlantică.
Acțiunile Rusiei (implicarea neasumată în criza din estul Ucrainei ; anexarea Crimeei ;
nerespectarea dreptului internațional, a angajamentelor fundamentale de securitate europeană ,
inclusiv cele din Actul Final de la Helsinki ; comportamentul său față de Georgia și Republica
Moldova ; neimplementarea îndelungată a Tratatului privind Forțele Convenționale în Europa și
recurgerea la instrumente militare și de altă natură pentru a -și forța vecinii), creșterea
instabilității în vecinătatea sudică a Alianței, din Orientul Mijlociu până în Nordul Africii,
precum și amenințările transnaționale și multidimensionale reprezintă provocări fundamentale la
adresa securității NATO, toate acestea putând avea consecințe pe termen lung asupra păcii și
securității euro -atlantice, precum și a stabilității în întreaga lume .
Declarația Summit -ului din Țara Galilor (4-5 septembrie 2014), adoptată de șefii de stat
și de guvern participanți la reuniunea Consiliului Nord Atlantic , reprezintă un angajament de
consolidare a legăturilor transatlantice ale Alianței în fața noilor amenințări, cu precădere cele
din estul Europei, legate de criza din Ucraina, cărora li s -a acordat o atenție deosebită.

Page
41
Prin urmare, în ceea ce privește noile acțiuni pentru securitatea NATO în Europa, în
cadrul Summit -ului au fost adoptate o serie de măsuri. Este vorba, în primul rând, despre Planul
de acțiune al NATO pentru creșterea nivelului de reacție[43], în scopul pregătirii Alianței în a
răspunde rapid și ferm la noile provocări de securitate, îndeosebi amenințărilor Rusiei și
implicațiilor strategice ale acesteia.
Măsurile de asigurare ale Planului includ atât prezență, cât și activitate mi litară
terestră, aeriană și maritimă în partea estică a NATO, ambele funcționând pe bază rotațională.
Măsurile de adaptare includ componentele necesare asigurării că Alianța va putea
răspunde în totalitate noilor provocări de securitate.
De asemenea, Planul urmărește să sporească capacitatea NATO de a întări rapid și
eficient Aliații din acest spațiu, incluzând chiar pregătirea infrastructurii acestora, pre –
poziționarea echipamentelor și a mijloacelor de aprovizionare și desem narea bazelor specifice.
S-a convenit să se inverseze tendința de scădere a bugetelor apărării, să se
întrebuințeze eficient resursele Alianței și să fie promovată o distribuție mai echilibrată a
costurilor și responsabilităților. În acest sens, s -a hotărât ca Aliații, care, respectă valoarea de
referință a NATO de minimum 2% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru cheltuielile pentru
apărare, să -și fixeze drept obiectiv respectarea în continuare a acestui procent. În același timp,
Aliații car e cheltuiesc peste 20% din bugetele lor pentru apărare pentru echipamente de
importanță vitală, inclusiv pentru activitatea de cercetare și dezvoltare aferentă, să continue să
facă acest lucru. În dreptul Aliaților a căror valoare actuală din PIB pentru ch eltuielile de apărare
este sub acest nivel s -au făcut următoarele precizări : să stopeze declinurile de orice natură din
zona cheltuielilor pentru apărare ; să aibă ca obiectiv creșterea cheltuielilor pentru apărare în timp
real cu creșeterea PIB -ului și s ă avanseze în vederea asigurării valorii minime de 2% în 10 ani
pentru a -și realiza Capabilitățile Țintă NATO și pentru a elimina neajunsurile Alianței în
domeniul capabilităților.
În ceea ce privește România, chiar înainte de deschiderea Summit -ului a fost aprobat
un plan de contingență, un plan de planificare a apărării, care imaginează diferite scenarii în care
interesele și securitatea României ar putea fi afectate terestru, maritim sau aerian. În sens practic,

43 Pentru mai multe detalii a se consulta Declarația Summit -ului din Țara Galilor adoptată de șefii de stat și de
guvern participanți la reuniunea Consiliului Nord Atlantic din Țara Galilor, din 4 -5 septembrie 2014, disponibilă la
http ://www.mae.ro/node/28465

Page
42
acest plan trasează solu țiile și contramăsurile pe care NATO, împreună cu forțele armate
naționale, le -ar folosi pentru a răspunde la un atac. Planul a fost elaborat sub comanda SACEUR
– comandantul unic al forțelor NATO în Europa. Un astfel de plan de contingență a fost aprobat
și pentru Bulgaria. De sublini at ar fi faptul că până la acel moment, nici România, nici Bulgaria
nu au avut astfel de planuri, întrucât au fost considerate țări în afara riscului de a fi atacate
militar. De pe tot flancul estic, doar nordul (Polonia și ță rile baltice ) și sudul flancului (Turcia)
aveau un plan de contingență și implicit un plan de acțiune î n caz de atac.
În timpul Summit -ului NATO de la Varsovia (2016), , România a făcut oferta de a
pune la dispoziția Alianței infrastructur a pentru un comandament NATO. Scopul acestui
comandament este acela de a coordona activitățile regionale, România -Bulgaria. Un astfel de
comandament NATO se află și la Szczecin [44] și vizează statele baltice și Polonia . Mai mult,
România s -a angajat să aju ngă la 2% din PIB pentru bugetul de apărare, și a investit sume
importante într -o flotilă de avioane F -16 americane în vederea asigurării securității țării și a
interoperabilității cu ceilalți membri NATO.
Aducerea la zi a capacității de a părare, a modului în care trupele Aliaților ar reacționa
dacă pe flancul estic al NATO s -ar produce schimbări negative pentru securitatea euro -atlantică,
este un aspect deosebit de important. Și în acest cadru, România joacă un rol mu lt mai important ,
iar avantajele faptului de a avea pe teritoriul său un comandament care să devină operațional
direct și să coordoneze acțiunile Alianței, dacă contextul ar impune -o, sunt considerabile, deși
oficialii români au afirmat că nu există o amenințare directă asupra României.
Asigurarea securității naționale a României reprezintă un proces continuu și complex,
extins asupra unui spectru larg de domenii, relații și interdependențe, destinat promovării
intereselor și obiectivelor de securitate ale statu lui, societății și cetățeanului [45].
Pornind de aici se poate afirma că politica de securitate națională este axată pe trei
interese fundamentale în materie de securitate [46].

44 Acest oraș se află în nord -vestul Poloniei, pe malurile râului Oder, lângă coasta baltică și granița cu Germania.
Este primul port polonez ca mărime la Marea Baltică și are o populație de aproximativ 411.119 de locuitori.
45 Guvernul României, Carta albă a securității și apărării naționale, București, 2016.
46 Dr. Nicolae Dolghin, drd. Alexandra Sarcinschi, Mihai -Ștefan Dinu, Riscuri ș i amenințări la adresa securității
României, actualitate și perspectivă, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004

Page
43
În primul rând, este vorba de protejarea României și a românilor (în țară și în
străinătate). În timp ce amenințările cărora este expusă țara noastră evoluează, interesele noastre
în materie de securitate persistă. Interesul primordial al țării noastre în materie de securitate
națională este să se proteje ze pe sine și pe cetățenii săi, acasă și în străinătate. În acest scop,
guvernul trebuie să protejeze nu doar securitatea fizică a românilor, ci și valorile lor
fundamentale și principalele instituții ale statului.
Al doilea interes al Român iei în materie de securitate este de a se asigura că țara nu
reprezintă o sursă de amenințări ce vizează pe aliații săi . De altfel, România este percepută,
acum, de aliații săi, dar și de celelalte state, nu ca un consumator, ci ca un generator de securita te
în regiune și în lume.
Datorită relațiilor de interdependență ce caracterizează lumea contemporană, este
imposibil ca țara noastră să se pună la adăpost de riscurile și amenințările de securitate.
Evenimentele petrecute în lume în ultimii ani, la adresa securității naționale, regionale și
internaționale au demonstrat că orice stat al lumii poate deveni ținta unor amenințări de
securitate. De aici, necesitatea colaborării statelor pentru a lupta concertat împotriva acestor
amenințări.
Cel de -al treilea interes de securitate al României privește contribuția țării noastre la
securitatea internațională . România contribuie la securitatea internațională, chiar atunci când
interesele noastre în materie de securitate nu sunt direct afectate. C a urmare a evoluției mediului
internațional de securitate, numărul amenințărilor externe ce ar putea avea o incidență asupra
securității naționale a României a crescut totuși. Datorită dublului s ău statut – membru NATO și
UE, România este implicată în act ivități de combatere a terorismului internațional, a crimei
organizate, a traficului de droguri etc. De aceea, ea poate deveni oricând ținta unor atacuri
teroriste sau a altor tipuri de amenințări de securitate. Prin urmare, este absolut necesar ca ea să –
și asigure atât instrumentele proprii de răspuns la aceste amenințări, cât și cele obținute prin
apelul la structuri regionale (de exemplu, ale UE) și internaționale (de exemplu ale NATO).
Politica de securitate națională a României, ca stat membr u al UE și NATO, este parte
integrantă a politicii de securitate a Europei, mai exact Politica Externă de Securitate Comună.
Securitatea României ca stat european nu poate fi definită și promovată decât în
interiorul NATO și UE și în funcție de politicile specifice ale celor două organizații, iar această

Page
44
premisă a fost și este aplicată înainte de obținerea calității de membru cu drepturi depline al celor
două organizații.
De asemenea, rolul României în plan global este circumscris și unor angajamente și
politici stabilite prin parteneriatele dezvoltate cu alte state, definind modalități comune de
acțiune și promovare a unor interese de securitate mutual împărtășite. Nu în ultimul rând,
activarea și dezvoltarea unor formate subregionale de cooperare în domeniul politic, diplomatic,
militar sau economic, dezvoltarea unor proiecte transfrontaliere permit susținerea politicilor
naționale într -un cadru conjugat de acțiune. Astfel, securitatea națională a României se definește
la intersecția dintre supranaționalitate, multinaționalitate și regionalitate, în aceeași măsură în
care reprezintă o sumă a aspectelor și proceselor interne statului și societății românești [47].

3.2. Implicațiile adaptării NATO asupra apărării și securităț ii naționale
Odată cu admiterea R omâniei în NATO, politica de apărare națională dobânde ște un
caracter pro -activ pronunțat. Ca o consecință, responsabilitățile României nu se mai limitează la
politici care asigură apărarea teritoriului naț ional ori la diploma ția preventivă, ci ș i la politici care
promoveaz ă ofensiv interesele României și care sprijin ă stabilitatea global ă în orice regiune în
care NATO are misiuni . În consecință , pentru acest prim deceniu al secolului al XXI -lea
obiectivele politi cii de apă rare a României sunt :
– consolidarea statutulu i României ca stat membru NATO și UE ș i dezvoltarea unui profil
strategic ade cvat în cadrul acestor organizaț ii;
– continuarea reformei organismului militar pentru dezvoltarea unei capacități de apă rare
credibile, moderne si eficiente;
– întarirea controlului civi l și democratic asupra armatei și perfecț ionarea mecanismelor de
realizare a acestuia, în conformitate cu principiile și valorile democrației constituț ionale;
– consolidarea statutului României de con tributor la se curitatea regională și global ă[48].
În concordanță cu poziția geostrategică a României în spațiul sud -est euro pean – țara de
frontieră a NATO ș i a Un iunii Europene – politica de apărare naț ional ă are ca obiectiv apărarea ș i
promovarea intereselor vitale ale României, precum și participarea activ ă a ță rii noastre la

47Guvernul României, Carta albă a securității și apărării naționale, București, 2016.
48 Carta alba a securitatii si apararii nationale, Guvernul României, Bucuresti, 2004.

Page
45
asigurarea securității zonelor de interes NATO ș i UE. În acest sens, Guvernul României are în
vedere realizarea urmatoarelor ț inte principale :
– dezvoltarea capacității instituționale ș i combative a structurilor militare;
– înzestrarea armatei ș i logistica în rap ort cu misiunile de securitate ș i apărare cole ctivă ;
– participarea la Politica European ă de Securitate ș i Apărare;
– participarea la realizarea obiectivelor Pactului de Stabil itate în Europa de Sud -Est,
menținerea stabilităț ii în zona caucazo -caspic ă a Mă rii Negre a Balcanilor;
– lupta împotriva terorismul ui;
În noul context geostrategic , România trebuie să îș i dezvolte propriul s ău profil strategic
în condițiile unei stabilităț i politice interne și ale unei dezvoltă ri economice reale, s ă participe la
efortul de apărare colectivă în cadrul NATO și la construcț ia dim ensiunii militare a UE, precum
și la întreaga gamă de misiuni pentru îndeplinirea angajamentelor de cooperare și part eneriat
asumate pe plan internaț ional.
În domeniul dezvoltării capacității instituț ionale se vor adopta urmatoare le politici:
– dezv oltarea capacităț ii opera ționale a elementel or componente ale sistemului național de
apărare: forț e armate, servicii de informa ții, ministere, care trebuie să fie apte să ofere
opțiuni, soluții fundamentale de acțiune pentru noile provocă ri la adresa secur ității și
apărării naț ionale;
– îmbună tățirea managementului resurselo r umane – formare profesionala și formare
profesională continu ă prin implementarea de programe care au drept scop creș terea
gradului de profesionalizare a personalului arm atei. Concomitent , se va acorda atenție
creșterii calității învăță mântului militar (sistemului educațional militar instituționalizat),
precum și extinderii cooperării cu învăță mântul militar din state membre NATO și cu ță ri
partenere ș i nemembre NATO, cum sunt Japonia, China. De asemenea, în cadrul
programului privind managementul resursei umane în A rmata României vor fi incluse
măsuri ce privesc reabilitarea carierei militare;
– modernizarea structurală a sistemelor de instruire;
– continuarea armoniză rii cadr ului legislativ n ațional din domeniul ap ărării cu cel existent
în țările membre NATO;
– asigurarea interoperabilității cu forțele Alianț ei Nord -Atlantice;

Page
46
– optimizarea capacității de apă rare, prin îndeplinirea tuturor obiectivelor de reformă
structurală a for țelor armate ș i a serviciilor de informații, conform standardelor NATO ș i
UE;
– dezvoltarea unui sistem de management al crizelor;
– finalizarea proce sului de redimensionare negativă a structurilor de conducere și a
corpului de comandă în concordanță cu cerinț ele NATO ș i natura noilor misiuni ale
armatei;
– elaborarea ș i aplicarea mecanismelor de monitorizare și evaluare permanentă a politicilor
din domeniul apără rii;
– îmbună tățirea planificării situațiilor de urgență civilă și asigurarea interoperabilității între
armată, forț ele civile și ale Mini sterului de Interne care asigură protecția civilă și serviciul
de urgență , conform procedurilor fixate în cadrul Sistemului Național de Management al
Situațiilor de Urgență ;
– susținerea fundațiilor și instituțiilor de cerc etare ș i studii î n domeniul securității ș i
strategiei militare pentru a evalua ș i monitoriza po liticile de securitate, precum ș i pentru a
promova noi politici în dom eniu, ori în managementul cunoașterii și informaț iei;
– continuarea pro cesului de unificare a planificării apă rării cu bugetarea[49].
România ș i-a asumat un rol activ în sud -estul Europei și reprezintă un factor de stab ilitate
în regiune, promovând rela țiile de bună vecinătate cu toate statele vecine și contribuind la
întărirea cooperă rii regionale. Localizarea geografic ă a României oferă Alianței o nouă
deschidere că tre zone importante cum sunt zona extinsă a Mării Negr e, Orientul Mijlociu și Asia
Centrala, zone în care România are o influență deosebit ă și, de aceea, implicarea sa trebuie să fie
maxim ă[50].
Anul 2014 a adus schimbări substanțiale în parametrii și perspectivele mediului de
securitate, iar Alianța a trebuit să identifice un răspuns adecvat și imediat. Atitudinea Federației
Ruse în contextul situației din Ucraina și implicațiile generate de postura și tipologia acțiunilor
sale s -au răsfrâns și asupra securității și stabilității în regiunea Mării Negre. Anexarea ilegitimă și
ilegală a Crimeei, consolidarea posturii militare ruse în regiune, sprijinul acordat separatismului

49 Mostoflei, Constantin, op.cit., pp. 581 -590.
50 Raportul privind desfăș urarea proce sului de reforma ș i restructurare a Armatei Românie i în perioada 2004 -2012,
Bucureș ti, 2004

Page
47
armat di n Donbass, acțiunile hibride promovate constant de Moscova la adresa statelor din
regiune, toate acestea au pus NATO în postura de a defini o serie de măsuri necesare, cu caracter
defensiv, care să reasigure aliații din regiune și să descurajeze orice acț iune agresivă. Rezultatul
concret îl vedem în deciziile adoptate de NATO la cel mai înalt nivel în Țara Galilor (2014) și
Varșovia (2016).
Dintre măsurile aliate agreate la Varșovia aș aminti de exemplu inițiativa privind prezența
înaintată adaptat ă – tFP, prin care a fost stabilită creșterea prezenței de descurajare a NATO în
domeniul terestru, aerian și naval în partea sudică a flancului estic. Acesta a fost practic
răspunsul pe care Alianța l -a dat în contextul creșterii riscurilor și provocărilo r alimentate de
acțiunile Rusiei .
Una dintre componentele majore alte tFP este cea navală, iar aici vreau să amintesc
ministeriala apărării NATO care a avut loc în februarie 2017 la Bruxelles, unde aliații au adoptat
o serie de noi măsuri privind c reșterea prezenței maritime aliate în regiunea Mării Negre. Scopul
acestor măsuri este de a intensifica activitățile de pregătire și exercițiile forțelor navale aliate.
Întotdeauna deciziile Alianței au avut la bază principiul solidarității, transpus print r-o asumare
echitabilă și echilibrată a sarcinilor și responsabilităților. Solidaritatea aliată este resimțită prin
reconfirmarea permanentă a sprijinului, a mesajelor și a poziționărilor politice unanime, dar mai
ales prin contribuțiile concrete pe care ț ările aliate le aduc la proiectele de asigurare a posturii
NATO de apărare și descurajare în Marea Neagră.
În acest moment există o contribuție semnificativă pe care peste 10 aliați o aduc pe toate
componentele majore (terestră, aeriană, navală, com andă – control) la proiectele NATO din
România. Lor li se adaugă prezența importantă asigurată de SUA, în contextul Parteneriatului
Strategic bilateral.
Pentru România și celelalte state aliate situate pe flancul estic, consolidarea prezenței
NATO î n regiune este un obiectiv major, dictat de complexitatea și volatilitatea mediului de
securitate din vecinătatea estică a Alianței . În acest context, amintim rezultatele concrete și
importante ale implementării deciziilor adoptate în 2014 la summit -ul NAT O din Țara Galilor:
constituirea Unității de Integrare a Forțelor NATO (NFIU) și înființarea Comandamentului
Multinațional de Divizie Sud – Est (HQ MND -SE), elemente de comandă control ce fac parte din
Structura de Forțe a NATO. Cele două elemente de comand ă și control reprezintă măsura
concretă a extinderii prezenței Alianței în Europa de Sud – Est. Ulterior a fost agreată la

Page
48
Varșovia consolidarea flancului estic al NATO care presupune, printre altele, o prezență înaintată
adaptată pentru regiunea Mării Neg re.
Ca o scurtă trecere în revistă a stadiului operațioalizării tFP la nivel național, brigada
multinațională – MN BDE a atins, potrivit calendarului, Capacitatea Inițială (IC) la sfârșitul lunii
aprilie 2017 și a fost activată pe 28 iunie 2017 ca și structură militară aliată cu statut de
comandament militar internațional, ceea ce o plasează în structura de forțe NATO. Progresul pe
componenta terestră a tFP a putut fi observat și de către secretarul general al NATO, care a
vizitat Brigada de la Crai ova, cu ocazia participării sale la Adunarea Parlamentară NATO
găzduită de România la începutul lunii octombrie 2017 .
În privința componentei maritime au fost agreate la nivel aliat decizii precum crearea
unui cadru pentru o prezență sporită a NATO în Marea Neagră și a unei funcții de coordonare
regională maritimă. Cât despre componenta aeriană, facilitățile românești de instruire aeriană au
fost modernizate și prima escadrilă de F16 românească, împreună cu piloții săi, sunt în plină
activitate . Marea Britanie, Canada și Portugalia au participat la misiuni de poliție aeriană în țara
noastră, sperăm că și alți aliați vor veni în sprijinul componentei aeriene a tFP.
În mod firesc, adaptarea NATO la evoluțiile din regiunea Mării Negre și din estul
Alianței trebuie să continue. România a subliniat în permanență importanța unei coerențe între
abordarea părților nordice și sudice ale flancului estic și consideră necesară o prezență aliată
sporită , persistentă, în sud, pe toate dimensiunile – terestră, aeriană și, desigur, navală, la Marea
Neagră.
România își asuma un rol activ în soluț ionarea tuturor problemelor Alianț ei, devenind
mult mai responsabil ă la problemele de securitate regional ă și globală , prin:
– promovarea păcii și stabilităț ii regionale;
– asumarea unui rol sporit în rezolvarea problemelor arcului de instabilitate reprezentat de
zona Balcanilor de Vest, Orientul Mijlociu, Caucaz;
– contribuția cu forțe credibile, oriunde și oricând Alianța va fi solicitată să intervină .
Dezvoltarea societății globale, creș terea impactului com unicațiilor ș i al schimbului de
informaț ii în politica interna țională, cât ș i mai ales defi nirea noilor parametri de evoluție și a
noilor actori internaționali vor reprezenta oportunități, dar ș i riscuri la adre sa securităț ii
Români ei. Într -o lume a interdependenței globale, a multiplică rii ac țiunilor actoril or non -statali
pe scena internațională , securitatea României nu mai poate fi definit ă în parametri exclusiv

Page
49
naționali ș i va depinde fundamental de as igurarea stabilității în plan regional ș i global.
Securitatea na țional ă va fi proiectat ă în interiorul NATO și UE, în funcț ie de politicile specifice
celor două organizații . Esența securităț ii României o va constitui asigurarea unei coeziuni și
logici i nterne a tuturor transformărilor în curs de desfăș urare sa u care vor fi impuse de
necesităț ile ulterioare, în cadrul unui sistem care va permite c ontinuitatea politicilor macro ș i
adaptarea la nivel micro a cerințelor interne și internaț ionale .
CONCLUZII
Actualele tendinț e globale , apariția și proliferarea asimetric ă, noi amenințări și riscuri la adresa
securității internaț ionale sunt o certitu dine care pun în stare de alertă apărarea naț ional ă la nivelul supozițiilor
sale în ceea ce priv ește con cepția ș i planul ac țiunilor concrete.
Secolul al XXI-lea este marcat de transformă ri profunde ale mediului de securitat e. Lumea devine tot
mai complexă și interdependența, iar fenomenul globalizării se afirmă tot mai mult ca fiin d ireversibil. Interesele ș i
obiectivele de securitate ale statelor europene nu sunt generatoare de stă ri conflictuale deoarece securitate a
euroatlantică este influenț ată pozitiv de procesele de integrare europeană ș i euroatlantic ă, de extinderea
comunităț ii statelor care îm părtășesc ș i promoveaz ă valorile democraț iei și economiei de piață, de adâncirea
colaboră rii regionale.
Deși r iscurile apariției unei confruntări militare tradiț ionale pe continentul european s -au diminuat
semnificativ , totuș i persistă fenomene de instabilitate și criză la nivel subregional și tendinț e de fragmentare,
marginalizare sau izolare a unor state.
Progresele în evoluț ia Politicii Externe ș i de Securitate C omune , implicarea și soluț iile alese de
organiza țiile internaționale ș i europene în rezolvarea situaț iilor dific ile de pe continent demonstrează c ă Europa se
pregatește să își asume un rol substanț ial în arhitectura propriei securități, inclusiv în cea de apă rare.
Terorismul este o amenințare majoră și are o "evoluț ie" dramatic ă pentru omenire dacă se are în
vedere metodele ș i mijloacele de punere în practică a acestuia, precum și capacitățile de a lua în vizor ț inte de nivel
strategic.
Analiza te rorismului c a fenomen care însoț ește istoria de -a lungul evoluț iei ei a demonstrat ca, în cele
mai multe cazuri, bazele acestuia sunt de natura socială, etnică, politică, ideologică sau religioasă , iar comunitatea
euroatlantică își bazează demersurile sale de securita te pornind de la aceste baze .
În afara terorilor cu un spectr u mai îngust sau mai larg de acțiune pe care le generează , terorismul , în
funcț ie de amploarea lui, poate afecta grav ș i pe termen lung atât structura socială, cât și individul ca atare, căruia

Page
50
perceperea realității îi este distorsionată , efectele r esimț indu-se în dezorganizarea societăț ii.
Unul din scopurile terorismului este să disipeze puterea, să genereze haos și să creeze un vid de
soluții la situaț ia nou creat ă, pen tru ca apoi, pe fondul fragilității oricărei potențiale decizii, să ofere variante
"reale", din timp pregă tite, d e redresare a respectivei situaț ii. Pentru a -i minimiza formele de manifestare și
efectele acțiunilor sale , terorismul trebuie "adu s" (controlat și îngră dit) de la nivelul global la cel regional ,
ulterior la nivel subregional și național , la nivelul grup pâna la ultima verigă – individul .
Pe plan militar victoria final ă împotriva terorismului campania va depinde, î n special, de doi factori:
voința politica internațională susținută și constituirea capabilităț ilor în domeniul prevenirii și combaterii
fenomenului terorist. Iar lucrul cel mai important care se impune este ca permanent să
fie analizate și monitorizate toate amenințările și riscurile de natură terorist ă sau cele care pot facilita
desfășurarea de acț iuni teroriste. Accentul trebuie pus pe latura preventiv ă, astfel ca fenomenul să fie tinut sub
control, nu să se aștepte situaț ia de a interveni printr -o ripostă contra -teroristă .
Statutul României de membru Alianței Nord -Atlantice și a Uniunii Europene , coro borat cu
caracteristicile evoluției relațiilor geopolitice din zona Mării Negre ș i din regiun ile adiacente acesteia determină , în
mod inevit abil, adapt area strategiei de securitate naționala ș i, implicit, a strategiei militare, cu implicaț ii majore
asupra rolului, locului ș i destina ției forț elor a rmate . Acest nou statut al Româ niei presupune, în afara garantării
stabilității și securității naț ionale, responsabilități în domeniul generă rii de stabilitate/securitate regional ă și
european ă.
Polit ica externă a României trebuie să se focalizeze asupra protejării intereselor sociale și economice
ale cetăț enilor români, precum și pro movării și protejă rii intereselor economice, politice și militare ale ță rii
noastre, în concordanță cu poziț ia sa geopol itică și geostrategică. De asemenea, politica externă trebuie să ia în
considerare participarea activă la construcția instituțională și culturală a Europei Unite.
Ca stat membru NATO, România contribuie la întărirea potențialului Alianț ei. Poziț ia strategică,
mărimea teritoriului, forț a militar ă, potențialul economic ș i demografic și voința națională sunt principalele
argumente care susțin această afirmaț ie, România reprezentând un element indispensabil pentr u o punte între
flancul nordic ș i cel sudic al NATO. Împreună cu Grecia, Turcia și Bulgaria, România acționează ca o barier ă
pentru împiedicarea propagării noilor amen ințări la adresa Europei: amenință rile asimetrice, terorismul
internațional, crima organizată etc.
Securitatea n ațional ă va fi proiectată în interiorul NATO și UE, în funcț ie de politicile specifice celor
două organizații. Esența secur ității României o va cons titui asigurarea unei coeziuni ș i log ici interne a tuturor
transformărilor în curs de desfăș urare sau care vor fi impuse de necesităț ile ulterioare, în cadrul unui sistem care va

Page
51
permite c ontinuitatea politicilor macro ș i adaptarea la nivel micro a cerințelor interne și internaționale. În acest
sens considerăm că, este important ca toți actorii internaț ionali majori s ă acț ioneze într -un mod coordonat,
aplicând un larg spectru de instrumente civile ș i militare p rintr-un efort concert at, care ține cont de mandatele și
atuurile fiecă ruia.
În evoluț ia pr ocesului de realizare a securității se constată în ultimii ani o amplificare a efortur ilor
pentru edificarea stabilității la nivel regional, ca o etapă intermediar ă a acestuia. Eforturil e depuse de comunitatea
internațională pentru instaurarea pă cii în Balcani, Orientul Mijlociu ș i Africa sunt concludente. În acest context,
multitudinea problemelor de securitate pe care statele și le -au propus să le rezolve a condus la creșterea numărului
și volumului organismelor internaț ionale. Rezultatele activit ății lor au fost relev ante: s -au diminuat pericolele și
amenințările, deș i nu au fost eradicate conflictele armate. Principalele zone de insecuritate au fost incluse în
proces ele de stabilizare, dar nu întotdeauna rezultatele au fost cele scontate. România este parte activă la toate
aceste procese, dovedindu -se un contributor important la securitatea euroatlantică.

Page
52
BIBLIOGRAFIE

A. LEGISLAȚIE
1. Constituția României
2. Legea apărării naționale a României, în Monitorul oficial, 1994.
3. Legea planificării apărării nr. 473 , în Monitorul oficial, 2004.
B. LUCRĂRI DE REFERINȚĂ
1. Carta Alba a Guvernului. Armata României 2010: reforma si integrare euroat lantica, Editura Militara, București,
2000.
2. Carta Alba a securitatii și apărării naționale, București, 2004.
3. Manualul NATO.
4. Strategia de securitate a Uniunii Europene , 2003.
5. Strategia națională și euroatlantică, Editura U.N.Ap, București, 2 004.
6. Strategia de securitate a României , Bucuresti, 2007
7. Strategia națională de apărare a tării, 2010
8. Strategia națională de apărare a tării, 2015
C. LUCRĂRI DE SPECIALITATE
1. Antipo Maricel, Securitatea și terorismul. Editura Celsius, București , 2004.
2. Buzan Barbu, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier, Chișinau, 2000.
3. Chiriac Mircea, Politici și strategii de securitate la începutul secolului XXI, Editura U.N.Ap, Bucuresti, 2005.
4. Alexandrescu Grigore, Vaduva Gheorghe, Dinu Mihai -stefan, Studii de securitate si aparare, vol.I, Editura
U.N.Ap., Bucuresti, 2005.
5. Ivin Toffler, Razboi si antirazboi. Supravietuirea în zorii secolului XXI, Editura Antet, Bucuresti, 1995.
6. Maior George Cristian, Politica de aparare a României, în Moni torul Strategic, anul 3, nr.1 -2/2002.
7. Mostoflei Constantin, Provocari la adresasecuritatii si strategiei la începutul secolului XXI, Editura U.N.Ap.,
Bucuresti, 2005.
8. Mostoflei Constantin, Securitatea si apararea spatiului sud -est european în context ul transformarilor de la
începutul mileniului III, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2006.
9. Mostoflei Constantin, Dinamica Mediului European de Securitate, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2007.
10. Mostoflei Constantin, Exigente ale PESA asupra securitatii si apar arii României, Editura U.N.Ap., Bucuresti,
2007.

Page
53
11. Mostoflei Constantin, Spatiul Sud -Est European în contextul globalizarii, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2007.
12. Mostoflei Constantin, DUȚU, Petre, SARCINSCHI Alexandra, Studii de securitate si aparare, vol.II, Editura
U.N.Ap., Bucuresti, 2005.
13. Muresan Laurentiu, Pop, Aurel, BONCIU, Florentin, Politica Europena de Securitate si Aparare – elemente de
influentare a României în domeniul politicii de securitate si aparare, Institutul European din România, St udii de
impact II, Studiul nr. 4, Bucuresti, 2004, în www. Ier.ro.
14. Sava Ionel Nicu, Extinderea NATO. Puncte de stabilitate si securitate catre Est, Institutul Social Român, 2003.
D. SURSE INTERNET
1. Strategia de securitate nationala a României, în ww w. mapn. ro.
2. Strategia militara a României, 2006 în www. mapn. ro.
3. http://www.acus.org/
4. http://www.nato.int/
5. http://www.forter.ro/ro/arme/nbc/
6. www.jandarmeriaromana.ro
7. www.presamil.ro
8. http://rft.forter.ro/2007_4/00_texteprint/04 -3.txt
9. www.armyacademy.ro/reviste/3_4_2002/r27.pdf
10. http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=9691&node=1395
11. http://www.nato.int
12. http://www.onuinfo.ro/biblioteca/sistemul_de_documente/
13. http://www.onuinfo.ro/biblioteca/sistemul_de_documente/
14. http://www.actrus.ro/biblioteca/anuare/2004
15. www.biblioteca.ase.ro/downres.ph p?tc=6102
16. Babiuc, Victor, Expunere la conferinta "Wider Europe and Transatlantic Link", organizata de CSIS,
Washington DC, la 25 oct. 2005, în revista "Dilema veche" nr. 107din 10 feb.2006.
17. http://www.actrus.ro/biblioteca/anuare/2002
18. http://www.nato.int/docu/facts.htm
19. Chirac, M. D. , Politici si strategii de securitate la începutul secolului XXI, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005,
pp.41 -53.
20. http://www.nato.int/cv/secgen/robert -e.htm.
21. http://ec.europa.eu/news/external_relations/080403_1_ro.htm .

Page
54
22. http://dezvoltare -regionala.blogspo t.ro/2009/01/politica -de-dezvoltare -regional.html
23..http://www.scritub.com/stiinta/stiinte -politice/LUCRARE -DE-LICENTA -APARAREA –
SI1532324 76.php#_ftn6
24.http://adevarul.ro/international/europa/de -conteaza -marea -neagra -partea -iv
1_57a8433e5ab6550cb89236a6/index.html#_ftn1
25. https://adrianvladimircostea.wordpress.com/2017/11/01/interviu -mihai -viorel -fifor-ministrul -apararii –
nationale -pentru-romania -si-celelalte -state-aliate -situate -pe-flancul -estic-consolidarea -prezentei -nato-in-regiune –
este-un-obiectiv -major/
26..https://www.unap.ro/ro/doctorat/teze%20doctorat%20rezumate/2016%20IANUARIE/ROSU%20MARIUS.pdf
27. https://adevarul.ro/internat ional/in -lume/aliante -conflicte -inorientul -mijlociu -1_5a6ec29edf52022f75f51cb6/index.html

[1] ***, Strategia de securitate a României , Bucureș ti, 2007.
[2] Javie Solana ,,A secure Europe in a better world”, Thessaloniki European Cuncil, 2003
[3] Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.11
[4] Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II -a, București, 1998 ;
[5] Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.6 ;
[6] Doctrina Armatei României , București, 2012
[7] Strategia de Securitate Națională a României, București, 2007, pag.7;
[8] Mostoflei Constantin , op.cit., pp.14.
[9] Tratatul Atlanticului de Nord, Washington, 4 aprilie 1949 .
[10] Declaratia de la Istambul – Securitatea noastra în noua era, 29 iunie 2004 .
[11] Declarației Summit -ului din Varșovia adopta tă de șefii de stat și de guvern participanți la reuniunea
Consiliului Nord Atlantic din Varșovia (8 -9 iulie 2016) , https://www.mae.ro/node/36635
[12] Declaratia de la Istambul – Securitatea noastra în noua era, 29 iunie 2004 .
[12] Liviu Muresan, Riscuri si provocari în scenariile si strategiile ante si post Praga 2002 , în " Colocviu
Strategic", nr. 6/iulie 2002, Academia de Înalte Studii Militare, Centrul de Studii Strategice de Securitate
[13] Strategia de Se curitate Națională a României – http://www.presidency.ro
[14] https://nato.mae.ro/node/418
[15] Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.13

Page
55
[17] Strategia Națională de Apărare, București, 2010, pag.13
[18] Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I“,
https://spodas.unap.ro/revista/index.php/revista/article/viewFile/211/205
[19] ***, Lexicon militar , Editura SAKA, Chisinau, 1994, pp.45.
[20] http://www.forter.ro/ro/arme/nbc/
[21] P NE – Peaceful Nuclear Explosions.
[22] Ibidem.
[23] www.jandarmeriaromana.ro
[24] http://rft.forter.ro/2007_4/00_texteprint/04 -3.txt
[25] www.armyacademy.ro/reviste/3_4_2002/r27.pdf
[26] http://www.nato.int
[27] http://www.onuinfo.ro/biblioteca/sist emul_de_documente/
[28] http://www.capital.ro/ue -si-teheranul -isi-reafirma -sprijinul -pentru -acordul -internation.html
[29] http://www.onuinfo.ro/bi blioteca/sistemul_de_documente/
[30] Babiuc, Victor, Expunere la conferinta "Wider Europe and Transatlantic Link", organizata de CSIS,
Washington DC, la 25 oct. 2005, în revista "Dilema veche" nr. 107din 10 feb.2006.
[31] http://www.actrus.ro/biblioteca/anuare/2002
[32] Declarația a fost făcută de Politologul american Janusz Bugajski cu prilejul unei mese rotunde găzduită
împreună cu ambasadorul României în SUA, George Maior, la Centrul pentru Analiz e Europene,
www.stiripesurse.ro/analist -american -avertizează -fi-i-pregati -i-pentru -o-ofensiva -ruseasca_973798.htm ,,
[33] http://fumn .eu/conflictul -din-ucraina -intre-conflict -intrastatal -si-razboi – interstatal,
[34] Profesorul Charles King (Georgetown University) a intitulat, în ordine cronologică, fiecare capitol al cărții
sale după numele dat mării de puterile dominante ale timpului, în limba fiecăreia. Charles King, The Black Sea: A
History, Oxford University Press, 2004.
[35] Andrew Monoghan, „No going to Business as Usual for NATO and Russia”, Chatham House (RIIA) online,
Londra, 25 aprilie 2016.
[36] Ronald D. Asmus și Bruce Jacks on, „The Black Sea and the frontiers of freedom”, în Policy Review No. 125,
Washington, D.C., iunie -iulie 2004
[37] Pentru mai multe detalii a se consulta Declarația Summit -ului din Țara Galilor adoptată de șefii de stat și de
guvern participanți la reuniu nea Consiliului Nord Atlantic din Țara Galilor, din 4 -5 septembrie 2014, disponibilă la
http ://www.mae.ro/node/28465, accesat în data de 10.09.2014

Page
56
[38] Acest oraș se află în nord -vestul Poloniei, pe malurile râului Oder, lângă coasta baltică și granița c u
Germania. Este primul port polonez ca mărime la Marea Baltică și are o populație de aproximativ 411.119 de
locuitori.
[39] Guvernul României, Carta albă a securității și apărării naționale, București, 2016.
[40] Dr. Nicolae Dolghin, drd. Alexandra Sarcin schi, Mihai -Ștefan Dinu, Riscuri și amenințări la adresa securității
României, actualitate și perspectivă, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004
[41] Guvernul României, Carta albă a securității și apărării naționale, București, 2016.
[42] Carta alba a securității ș i apărării na ționale, Guvernul României, Bucureș ti, 2004.
[43] Mostoflei, Constantin, op.cit., pp. 581 -590
[44] Raportul privind desfășurarea procesului de reforma și restructurare a Armatei României în perioada 2004 –
2012, Bu curești, 2004
[40] Deciziile conferinței de la San Remo au confirmat alocarea mandatelor stabilită în cadrul primei conferințe de
la Londra. Rezoluția conferinței de la San Remo adoptată pe 25 aprilie 1917 a incorporat și Declarația Balfour din
1917. Artic olul 22 al Convenției Ligii Națiunilor reprezintă prevederea legală de bază prin care a fost constituit
Mandatul pentru Palestina. Englezii au primit mandate ale Ligii Națiunilor pentru Palestina și Irak, iar Franța a
primit mandat pentru Siria, care îi as igura și controlul asupra Libanului. Conferința de la Londra, (12 – 24
februarie 1920), la care au participat lideri politici din Regatul Unit, Franța și Italia, a fost convocată pentru
discutarea împărțirii Imperiului Otoman și negocierea clauzelor care a veau să fie introduse în cadrul tratatului de
la Sèvres. Tratatul de la Lausane 1923 a asigurat recunoașterea internațională a suveranității noului stat „Republica
Turcia, proclamată la rândul ei drept stat succesor al Imperiului Otoman.
[41] Acum o săptă mână Assad a folosit din nou gaze toxice în suburbia de est a Damascului,Ghouta, unde regimul ține sub asediu în jur
de 400000 de localnici ;

Page
57