CREATIVITATE – INVENTICĂ – ROBOTICĂ Buletinul AGIR nr. 4/2007 ● octombrie -decembrie 92 ASPECTE MEDICALE ȘI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII LA ZGO MOT Șef… [611488]

CREATIVITATE – INVENTICĂ – ROBOTICĂ
Buletinul AGIR nr. 4/2007 ● octombrie -decembrie 92 ASPECTE MEDICALE ȘI LEGISLATIVE
ALE EXPUNERII LA ZGO MOT
Șef lucr. dr. ing. Rodica T. MUNTEANU
Universitatea „Transilvania” din Brașov

Absolventă a Facultății T.C.M., Secția T.C.M. din cadrul Institutului Politehnic din Brașov, 1978.
Din 1981 , asistent i ng. la Universitatea din Brașov, Facultatea de Mecanică, Catedra de rezistența
materialelor și vibrații, iar din 10.01.1991 până în prezent, șef lucr. ; doctoratul, în 1999. A publicat
un curs, un îndrumar de laborator și o culegere de probleme în colaborar e; 12 lucrări publicate în
țară; un brevet de invenție și opt contracte de cercetare, în colaborare.

REZUMAT
Lucrarea de față își propune trecerea în revistă a aspectelor medicale și legislative de care trebuie să țină seama angajatorul și
angajatul atunci când expunerea la zgomot este mare.

ABSTRACT
The present pa per aims t o review the medical and legislative aspects that the employer and the employee need to take into
consideration when the exposure to noise reaches a high level.

1. GENERALITĂȚ I
Zgomotul în mediul de muncă reprezintă una dintre
cele mai răspândite noxe pe plan mondial. Față de
expunerea la pulberi și noxe chimice , care s -au redus
foarte mult pe măsura mecanizării și automatizării
proceselor de producție , nu același lucru s -a rea lizat cu
privire la expunerea la zgomot.
Zgomotul profesional determină două tipuri de efecte
asupra organismului uman:
– efecte otice , specifice , reprezentate de hipoacuzia și
surditatea profesională. La aceste afecțiuni, caracterul
profesional este cert recunoscut , iar semnalarea și
declararea lor este obligatorie [12];
– efecte extraotice , nespecifice, reprezentate de
modificări ale funcției diferitelor aparate și sisteme ale
organismului, datorate zgomotului. Aceste afecțiuni nu au
caracter de profesion alitate , dar trebuie avute în vedere și
cunoscute , deoarece zgomotul poate interveni în sens
negativ în evoluția lor.
În mod normal , sunetele sunt captate de către urechea
externă, transmise prin conductul auditiv extern, după care
determină vibrația timpa nului și a lanțului de os cioare din
urechea medie (ciocan, nicovală și scăriță) , apoi ajung la
urechea internă. De aici , energia mecanică este
transformată în influx nervos care , prin căile nervoase ,
ajung e la scoarța cerebrală determinând senzația auditiv ă. Efectele nespecifice se datore ază conexiunilor existente
între ariile auditive cu alte arii de pe scoarță și alți centri
subcorticali [10].
2. FACTORI FAVORIZANȚI
Factorii favorizanți de care depinde acțiunea
zgomotului asupra organismului uman sunt:
– susceptibilitatea individuală – nu tot personalul expus
în condiții similare de zgomot a re aceleași pierderi
auditive;
– afecțiunile aparatului auditiv – există rezultate
divergente cu privire la acest aspect. Unele studii
sugerează că ar exista un rol pro tector împotriva
zgomotului dat de aceste afecțiuni, altele că , dimpo trivă,
există un rol favorizant;
– vârsta – s-a emis ipoteza că persoanele mai în vârstă
ar fi mai susceptibile, dar cercetările efectuate nu au
demonstrat existența relației între vârstă și deficitul auditiv
dat de expunerea profesio nală [5 , 7];
– sexul – nu există dovezi care să indice o sensebilitate
mai mare a femeilor la zgomot;
– starea individuală a sistemului nervos vegetativ [9];
– fumatul și alcoolismul – ar putea influența , prin
carența de vit amine (mai ales din grupul B) [1 , 10];

ASPECTE MEDICALE ȘI LEGISLATIVE ALE EXPUNERII LA ZGOMOT
Buletinul AGIR nr. 4/2007 ● octombrie -decembrie 93 – expunerea simultană la alte substanțe ototoxice – de
exemplu expunerea la oxid de carbon, plumb, mangan, sau
diferite medicamente [1, 5, 9, 10];
– tipul de zgomot – zgomotele impulsive ajung la
nivelu l urechii interne fără a declanșa reflexul stapedian și ,
de aceea , au un efect deosebit de nociv. De asemenea,
zgomotul uniform , prelungit, duce la obosirea mușchiului
stapedian , ceea ce determină o slabă p rotecție [2, 5];
– frecvența sunetelor – sunetele cu frecvență înaltă par
a fi mai nocive decât cele cu frecvență joasă [3].

3. EFECTELE ZGOMOTULUI PRO FESIONAL
ASUPRA SĂNĂTĂȚII

După cum s-a specificat în cap. 1, efectele specifice ale
zgomotului profesional sunt hipoacuzia și surditatea
profesională.
Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea
permanentă a pragului auditiv la frecvența de 4000 Hz, cu
peste 30 dB , inclusiv, după aplicarea corecției de
presbiacuzie , de tip percepție, în general bilaterală și
simetrică fără interesarea frecvențelor conversa ționale de
etiologie profesională [5].
Surditatea profesională reprezintă scăderea
permanentă a pragului auditiv la frecvențe conversaționale
(media aritmetică a valorilor la 500, 1000, 2000 Hz) , cu
peste 25 dB , inclusiv, după aplicarea corecției de
presb iacuzie, de tip percepție, în general bilaterală ș i
simetrică, de etiologie profes ională [5].

4. EFECTE NESPECIFICE ALE EXPUNERII
LA ZGOMOT

Patologia nespecifică datorată expunerii la zgomot este
extraotică. Expunerea prelungită la zgomot se conture ază
treptat prin : oboseala cronică cu astenie, fatigabilitate,
iritabilitate, depresie. Zgomotul poate întreține și agrava
neurastenia, afecțiunile digestive, poate declanșa crize de
epilepsie și de isterie. Zgomotul are un efect negativ
asupra capacității de concentrare , preciziei și eficienței
mișcărilor, atenției , capacității de muncă . S-a dovedit de
asemenea creșterea riscului producerii accidentelor de
muncă prin creșterea perceperii unor semnale sonore,
scăderea și distrugerea atenției, scăderea preci ziei și
eficienței mișcărilor , prin dereglări ale re flexelor
condiționate și prin tu lburări de echilibru și vizuale [3].
Hipoacuzia și surditatea profesională sunt printre cele
mai frecvente boli profesiona le declarate la nivel național.
Conform unei statistici publicate de Institutul de Sănătate
Publică București în anul 2001, cazurile noi de boală
profesională consecutive expunerii la zgomot reprezintă
31,2% din totalul cazurilor noi de boli profesionale. La expunerea pe perioade scurte de timp la zgomot
intens apare inițial adaptarea auditivă. Aceasta se
caracterizează prin scăderea sensibilității și creșterea
pragului auditiv, un deficit auditiv de maxim um 15 dB,
dar care se normalizează în câteva minute de la încetarea
expunerii [10].
Ulterior, apare oboseala auditivă. Există un deficit
auditiv temporar de peste 15 dB care se instalează în
primele ore de expunere la zgomot intens și care dispare în
câteva ore, mai rar zile, de la încetarea expunerii. Ace st
deficit poate fi însoțit de acufene, cefalee, amețeli, astenie
la sfârșitul zilei de lucru [10].
Deficitul auditiv permanent de 30 dB la frecvențe
înalte (cel mai adesea la 4000 Hz) apare după o expunere
mai îndelungată, de luni sau ani, sau chiar mai r apid la
persoanele cu susceptibilitate ridicată [5, 7]. La început ,
fenomenele subiective lipsesc, vocea, chiar șoptită, este
percepută normal. În această etapă, singura modalitate de
depistare este audiometria. În timp, deficitul auditiv la
frecvențe înal te se acce ntuează și cuprinde progresiv și
zona de frecvențe conversaționale. În acest stadiu nu se
mai percepe vocea șoptită, se înțelege mai greu vocea
ascuțită, conversația simultană cu mai multe persoane este
urmărită cu dificultate. Progresiv, vocea n ormală se
percepe tot mai greu. Pot să apară frecvent acufene , care
uneori împiedică somnul. Cu timpul, comunicarea
interumană devine foarte dificilă , dar foarte rar se ajunge
la cofoză [2, 5, 10].
Examenul paraclinic esențial în stabilirea
diagnosticului este audiometria liminală tonală , care
determină posibilitatea de a percepe cea mai mică
intensitate sonoră la o anumită frecvență. Pentru stabilirea
deficitului auditiv determinat de expunerea la zgomot , se
efectuează o corecție în funcție de vârstă , deoa rece, odată
cu înaintarea în vârstă , există o pierdere fiziologică a
sensibilității auzului [3, 4].
5. ELEMENTE DE LEGISLAȚIE
Hipoacuzia neurosenzorială profesională se declară
conform legii , dacă, după corecția de presbiacuzie, la
4 000 Hz, deficitul de a uz depășește 30 dB. Testările
audiometrice au arătat un defi cit semnificativ de auz la
4000 Hz la persoanele în vârstă de peste 50 ani, dar
corecția de presbiacuzie largă de 30 dB ne aduce sub
pragul declarabilității profesionale.
Pe de altă parte, o perso ană de 29 de ani care se
încadrează , după corecția de presbiacuzie , în limitele de
declarabilitate, peste un an intrând în altă grilă de corecție ,
devine cu auz normal.
În acest caz , se pune problema ca , în contul
angajatorului , să se opereze aceste intrăr i și ieșiri , dat fiind
faptul că și contribuția la fondul asigură rilor la risc
depinde de numărul de boli profesionale înregistrate.

CREATIVITATE – INVENTICĂ – ROBOTICĂ
Buletinul AGIR nr. 4/2007 ● octombrie -decembrie 94 Casa Națională de Asigurări de Boli Profesionale și
Accidente de Muncă , metamorfozată în compartimente din
cadrul Caselor J udețene de Pensii va trebui să soluționeze
cereri de despăgubire din partea bolnavilor profesionali,
despăgubire care nu va putea fi acordată în absența unei
boli declarate.

6. CONCLUZII

● Efectele asupra sănătății în urma expuner ii la zgomot
sunt semnif icative.
● Complianța muncitorilor pentru purtarea echipamen –
tului de pro tecție este scăzută.
● Se impune revizuirea grilei de corecție pentru
presbiac uzie și a normelor de declarare.
● Se impune responsabilizarea muncitorilor în caz de
îmbolnăvire profesi onală , din cauza nepurtării echipamen –
tului de protecție.
BIBLIOGRAFIE
1. Bardac, Dorin Iosif, Stoia, Mihaela . Elemente de medicina
muncii și boli profesiona le, Ed. Mira Design, Sibiu, 2004. 2. Cocârlă, Aristotel, Tefas, Lucian, Petran, Marilena . Manual
de medicina muncii , Ed. Medicală Universitară „Iuliu
Hațeganu”, Cluj Napoca , 2000.
3. Manu, Petru . Medicina munc ii, Ed. Medicală, București , 1983.
4. Manu, Petru, Nicule scu, Toma . Practica medicin ei munci i, Ed.
Medicală, București, 1978.
5. Niculescu, Toma . Manual de patologie profesională , vol. 2, Ed.
Medicală, București , 1987.
6. Niculescu, Toma , Radu, Mioara, Angelescu, Cristina, Boariu,
D. Muzică, muzicanți , medicina muncii . Sistematizare comentată
a lucrărilor unui congres internațional de muzică și medi cina
muncii, Ed. Medmun, București , 2002.
7. Silion, Ion, Cordoneanu, Cristina . Bazele medicin ei muncii –
teorie și pra ctică , Ed. Moldogrup, Iași , 2000.
8. Tefas, Lucian, Ossian, Aurel, Râjnoveanu, Armand, Ionuț,
Răzvan, Giurgiu, Doina , Hoța, Anca . „Frecvenț a
hipertensiunii arteriale în expunerea profesională la zgomot.
Considerații clinice, epidimiologice și patologice” . În: Volum de
rezumate la al XII -lea Congres Național de Medicina M uncii,
Cluj-Napoca , 2004, pag. 82.
9. Todea, Adriana . Boli profesionale î n actualitate , Ed. Viața
Medicală Românească, București 2000;
10. Toma, Ion . Medicina mu ncii, Ed. Sitech, Craiova , 2004.
11. Zabik, Ana Maria, Marinescu, Cristian . „Studiu privind
efectele auditive și extraauditive ale zgomotului profesional
asupra organis mului la muncitorii dintr -o întreprindere de
mobilă ”. În: Volum de rezumate la Conferința Națională de
Medicina Muncii, Craiova , 2002, pag. 8.
12. *** Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul
Sănătății și Familiei, Norme generale de protecție a muncii ,
2002 .