ETAPELE DE EVOLUȚIE ALE ROMILOR ȘI COMPORTAMENTUL ACESTORA STUDENTĂ: NAE FLORINA CRISTINA GRUPA :16LF492 COORDONATOR : LECTOR DR. MIHAI BURLACU… [611484]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI
COMUNICARE
SPECIALIZAREA RESURSE UMANE

ETAPELE DE EVOLUȚIE ALE ROMILOR ȘI
COMPORTAMENTUL ACESTORA

STUDENTĂ: NAE FLORINA
CRISTINA
GRUPA :16LF492
COORDONATOR : LECTOR DR. MIHAI BURLACU

-IANUARIE,2020 –

1
CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………. ……… .2
1. Etapele de evoluție ale romilor și comportamentul acestora ……………. .3
2. Trecutu l și prezentul în Italia………………………………………….5
3. Diversitatea culturală a romilor ………………………………………..7
4. Dezbaterea despre bunăstarea romilor …………………………………10
Concluzie ……………………………………………………………………… 12
Bibliografia …………………………………………………………………………………. …….. 13

2
INTRODUCERE

Articolul ,, when ethnic identity becomes a prison: the case of the Roma community in
Italy’’, scris de Anna Rita Calabro, este un articol bazat pe două sondaje efectuate î n decursul
a douăzeci de ani, subiectele sondajelor fiind comunitățile de romi care locuiesc în Milano.
Articolul este împărțit în două părți în care se prezintă situația italiană, o poveste despre
segregarea urbană și absența politicii sociale, dar și problem a care abordează în mod specific
temele identități i, intergării și coexistenței în societățile multietnice și multiculturale. Sunt
prezentate origin ile romilor în Italia încă din al doilea Război Mondial .
Termenul roma este utilizat pe scară largă pen tru a include grupuri conexe di n Europa,
inclusiv călătorii și grupurile estice. Metodologia celor două anchete a fost aceași, observare pe
teren și int erviuri aprofundate. Aproximativ 1000 de interviuri realizate de către autoarea Ana
Rita Calabro. Scopul celui de -al doilea interviu a fost acela de a înțelege ce schimbări au avut
loc în viața romilor.
Citatele din text provin din interviurile realizate de autoare. Acestea sunt scurte referințe
doar pentru a da o idee despr e varietatea de medii și culturi . Nu există st atistici oficiale pentru
populaț ia romă din Itaia. Până la mijlocul anilor 1990 numărul estimat a fost de 90 -120.000,
dintre care mai mult d e jumătate erau italieni. În prez ent, numărul acestora a crescut la
aproximativ 150.000, dintre care 80.000 sunt cetățeni italieni.
Speranța de viață este încă mult mai mica decât media națională. Romii italieni sunt în
cea mai mare parte catolici, unii di ntre cei care au venit din fosta Iugoslavie și din România
sunnt creștini ortodocși , în timp ce bosniacii, macedonenii și kosovanii sunt în general
musulmani. În Italia ca și în restul Europei, aceste comunități nu sunt recunoscute ca minorități
lingvisti ce.
Trebuie remarcat faptul că nu există legi naționale care să privească romii. Conceptul
de integrare es te unul ambiguu de asimilare. I ntegrarea ar trebui înțeleasă pur și s implu ca
participare la insituț iile educaționale și funcționale ale țării în ca re trăiești.
În capitolele următoare voi prezenta câteva etape de evoluție, tipuri de comportament
întălnite la romi, modul în care aceștia se integrează în societate și reacțiile lor privind acțiuni
ale oamenilor care trăiesc în aceași tabără. Sunt prezen tate interviuri luate oamenilor din
comunitățile rome, vom afla cum au luat aceștia decizia să se despartă de tabere. Ne sunt
prezentate caz uri în care romii au plecat din taberele din care făceau parte și au ales alte drumuri.

3
Și-au dus copii i la școală, ei s-au integrat în societate, s -au angajat la fel ca cetățenii italieni și
așa au reușit să scape de sub influența negativă a celorlalți.

1. ETAPELE DE EVOLUȚIE ALE ROMILOR ȘI
COMPORTAMENTUL ACESTORA

În acest articol sunt rezumate doua sondaje bazate pe comunităț ile de romi din Italia,
sondaje ce au fost efectuate in decurs a două zeci de ani. În prima parte este vorba despre o
situație inițială privind prezența romilor în țară, dar și despre segregarea urbană și absența
politicii sociale. În partea a doua este vorb a exclusiv despre temele care abordează problemele
identității, a recunoașterii celuilalt, integrarea în societate.
Romii au mai mlte origini în Italia. O parte din romi au ajuns în Italia după cel de -al
doilea război mondial, obținând cetățenia prin Trata tul de la Osimo. Romii din A lbania, Kosovo
și Macedonia au ajuns în Italia în anul 1960 din cauza crizei economice. Aceștia sunt încă
imigranți ilegali. În procesul dezvoltării Italiei au fost inițiate patru etape.
Prima etapă se desfășoară după al doilea răzoi mondial, etapă în care Italia era înapoiată
și în mare parte rurală, activitățile bazându -se pe slujbe tradiționale și ritualuri diferite de cele
ale cetățenilor legitimi ai Italiei. Autorul ne prezintă cum o mare parte din problemele familiei
se re zolvau în interiorul comunităților rome din care aceștia făceau parte, probleme cum ar fi :
dreptatea, căsătoriile, relațiile.
Autorul precizează în acea perioadă că respectul era un lucru esențial și valoros în
comunitățile rome. A arăta lipsă de respect față de părinte sau un om vârstnic era un lucru foarte
rușinos pentru care mulți ar fi preferat să moară decât să sufere așa rușine.
Femeile erau cele care ieșeau la muncă încercând să facă lucruri diferite precum cititul
în palmă sau în cafaea. Bărbații rămâneau în tabere și se ocupau cu lucrul cu caii și tăierea
lemnului. În comunitățile rome, bătrânii erau martorii vi ai trecutului, cei care țineau tradițiile
în picioare. Legile erau scrise de strămoșii lor, iar bătrânii le urmau cu sfințenie întocmai d upă
tradiție.
A doua etapă se desfășoară în anii 1960, unde serviciile oferite în mod tradițional de
romi au devenit inutile, iar aceștia au fost nevoiți să caute noi resurse. Unii romi din acea
perioadă au încercat calea integrării, iar dacă acest lucru a r fi mers ar fi fost un exemplu pozitiv
și de urmat, care ar fi dus la schimbări majore devenind cetățeni capabili să readucă sensul

4
tradițiilor lor culturale. Dar lucrurile au fost foarte diferite din cauza prejudecăților oamenilor,
iar romii au ajuns să fie străini nu numai la cetățenii italieni cât și în propriile tabere.
Autorul ne prezintă cum rasismul din acea perioadă a făcut diferența dintre o viață bună
și o viață plină de lipsuri. Copiii romilor nu erau primiți la școli, iar ei nu aveau locuri de muncă
ca și ceilalți cetățeni.
A treia etapă s e desfășoară la sfârțitul anilor 1970, etapă în care sunt făcute evacuări
periodice ale romilor care trăiau în tabere improvizate, în tabere amplasate în locuri legale. În
taberele improvizate romii desfășurau activități legate de piese auto, colecții de carton, sticlă și
fier vechi. În opinia autorului, în momentul în care bătrâniii își pierd autoritate, tinerii apelează
la înteprinderi criminale, cum ar fi furtul și cerșitul, care devin mu nci obișnuite pentru tinerii
romi. Începând cu anii 1980 -1990, ne este prezentat de autor cum un nou val de imig ranți apar
în Italia, imigranți din Europa de Est și din zona de război a fostei Iugoslavii.
A patra etapă se desfășoară la începutul anilor 2000, etapă ce prezintă un nou val de
imigrare al romilor din România, imigrare ce a facilitat intrarea țării in Uniunea Europeană.
Autorul a indentificat patru stagii de adaptare referitoare la moduri de viață și tipuri de
comportament. Intenția autorului a fost aceea de a sublinia nei ntegrarea sau integrarea dificilă,
refuzată sau neînțeleasă.
Primul stagiu este numit ,,cea mai dificilă alegere’’ și se referă la modul în care unii
romi au luat o decizie conșientă de a se angaja într -un context în care pol iticile publice au oscilat
între represiune și bunăstare, decizia să se despartă de propria lume, să se îndepărteze de tabere
și să caute cetățenie prin muncă și educație. Autorul prezintă tabăra ca fiind un ghetou care
modifică identitatea și crește crimi nalitatea. Alegerea ro milor a fost să se detașeze, deș i nu
complet, de propria identitate culturală pentru a face față identității culturale a italienilor.
Al doilea stagiu de comportament este numit: ,,separare și subcultură’’ și se referă prin
caracteris ticile sale esențiale la un grup de romi care, puternic prin apartenența lor la biserica
penticostală și o slujbă care le garanta autonomia economică, a decis să trăiască într -un regim
de separare, folosind mun ca și religia ca resursă pentru identitate și trai.
Al treilea stagiu de comportament este numit de autor: ,,deviere și curzime’’ și se referă
la acei romi care au trait într -un regim de separare și confruntare cu italienii și care trăiesc din
activități ilegale cum ar fi furtul, manipularea propriet ăților furate, uzura, rămânând strâns legați
de tabere și tradițiile mai arhaice .
Al patrulea stagiu de comportament este numit: ,,ghetoul și pierderea identității’’, iar
acesta este format din oameni săraci și foarte săraci care trăiau în tabere în care f emeile cerșeau,
bărbații făceau activități ilegale, iar copiii nu mergeau la școala. În fața unei politici de

5
neacceptare din partea cetățenilor italieni, refuzului de comparație, romii au devenit din ce în
ce mai închiși în cadrul grupărilor familiale, i ar taberele au devenit ghetouri în care s -a
răspândit subcultura criminal, ștergând tradiția, memoria și cultura. Autorul precizează că acest
lucru nu se aplică tuturor romilor, dar cu siguranță pentru mulți dintre cei care locuiesc în tabere.
Autorul sus ține cu multă convingere și siguranță că taberele trebuiesc închise deoarece
reprezintă zone de contagiune social. Susține că ar trebui stabilite politici care să faciliteze căile
de angajare pentru adulți și mai ales să existe investiții în educația copii lor romi( burse până la
învățământul superior), nu numai pentru că educația dă dre ptul la cetățenie ci și că doar prin
educație romii pot prelua și păstra specificul culturii și tradiției lor. Memoria și tradiția sunt
instrumente care devin o sursă doar î n cadru l unui proces de coexiste nță, de discuț ii continue,
astfel ele sunt o constrângere.

2. TRECUTUL ȘI PREZENTUL ÎN ITALIA

În articolul ales sunt prezentate două sondaje efectuate în aproape 20 de ani, sondaje
bazate pe comunitățile de romi care trăiesc în Italia. În prima parte este v orba despre situația
iniția lă, a mintind tema originilor, i ar în a doua parte este vorba despre temele identității,
recunoașterii celuilalt, integrării și coexistenței în societăți multietnice și mlticulturale.
Prezența romi lor în Italia are mai multe origini : romii din Europa Centrală (care lucrau
în carnavale și care au ajuns în I talia în 1400), romanul Havati (al cărui nume în limba slavă și
română înseamnă croat, a venit în Italia dupa al doilea Război Mondial, fugind din Istria și
obținând cetățenia italiană prin Tratatul de la Osimo), purtătorii Coranului au venit din Albania,
Kosovo și Macedonia și au ajuns în Italia în anii 1960 -1980 din cauza crizei economice care a
lovit acele regiuni și apoi au fugit de războiul car e a devastat f osta Iugoslavie), romii români
(care până în mijlocul secolului al XIX -lea au fost sclavi în principatele Moldovei și Țării
Românești).
Etapele procesului care în Italia a dus la situația actuală pot fi rezumate în patru etape.
Prima etapă s e întinde pe anii care au urmat celui de -al doilea Război Mondial până în anii
avântului economic. În perioada aceasta, romii și -au desfășurat slujbele tradiționale trăind în
comunități nomade mici. Am crezut întotdeauna că romii și -au menținut obiceiurile , ritualurile,
trăsăturile și valorile culturale legate de tradiție într -un regim de autonimie completa de lumea
gazdă. Deși ar trebui să știu de acum mai bine, nu ma pot abține să nu mă gândesc că în cultura

6
romilor, dreptatea, căsătoriile și relațiile er au reglementate din interiorul comunităților și
conform obiceiurilor străvechi. Familia patriarhală a fost nucleul, chiar inima comunității în
ansamblul său, iar respectul pentru cei vârstnici a caracterizat relațiile dintre generații. A arăta
lipsă de res pect față de un vârstnic sau față de un părinte era un lucru foarte rușinos.
Deși rare ori admit că bărbații pot avea la fel de bine grijă față de un copil așa cum are
o mamă, adesea ei iau de bun faptul că se descurcă și că, copiilor le este bine. În fami liie rome ,
bărbații avea grijă de copii pentru că mamele lor încercau să vândă lucruri, să prezică viitorul,
să facă act ivități văzute ciudate de ceilalți cetățeni, cu scopul de a își întreține familia. O
implicație a discursului Anei Calabro despre romi e ste aceea că regulile scrise de bătrâni erau
sfânte, iar cine încălca acest regulament suporta consecințe, dar acum când bătrânii nu mai au
autoritate în fața tinerilor putem spune ca țiganul este mort.
Odată cu dezvoltarea economică în Italia, munca și s erviciile oferite în mod tradițional
de romi au devenit inutile și învechite, iar aceștia au fost forțați să își caute noi resurse în
periferia marilor orașe. În acest proces de soluționare care a modificat ireversibil trăsăturile
culturii rome, au apărut efecte care sunt încă suferite și astăzi. Am crezut întotdeauna că romii
care au încercat calea integrării prin școală și instruire v or reprezenta pentru ceilalți u n exemplu
pozitiv de urmat, iar acest lucru ar fi dus la gestionarea cu succes a schimbării devenind și ei la
rândul lor cetățeni capabili să reziste atragerii criminalității și să restabileasca sensul tradițiilor
lor culturale.
La sfârșitul anilor 1970, taberele au răsărit la marginea orașului pe terenuri inutilizabile,
adesea în apropierea dep ozitelor de gunoi, cimitire și pasaje. Erau locuri care nu aveau servicii,
zone nerevendicate, locuri care în trecut ar fi putut fi tabere improvizate ale unui popor no mad.
Romii alegeau l ocuri care, în loc să fie soluții temporare, pregătitoare pen tru situații reale de
viață, ei alegeau locuri ilegale si prin urmare vor fi supuși unor ordine de evacuare periodică.
Deși rareori admit că bătrânii se mai pot integra cu succes în noile vremuri, adesea ei iau de bun
faptul că fără ei tradiția dispare, i storia și faptele vitejești se pierd, ilegalitățile devin din ce în
ce mai accesibile pentru tinerii care nu mai au control din partea celor mai mari și cu experiență.
Deși Ana Rita Calabro nu a spus la modul direct realitatea despre romi și taberele în
care aceștia stau, se pare că ea presupune că taberele sunt i nstituții subterane, la fel ca
închisorile. E de părere că taberele ar trebui să ofere oportunități de muncă, să închirieze terenuri
unde oamenii ar putea munci, să plătească pentru efortul depu s de romi. Am crezut întotdeauna
că romii care au venit în Italia și care s -au integrat într -o mare măsură între cetățenii italieni, au
primit statutul de refugiați, insă nu este așa. Doar cei care provin din țări care nu mai există se
găsesc într -o poziț ie legală paradoxală și împreuna cu copii lor pot fi considerați apartizi. În

7
momentul în care ultimul val de imigrare, venit din România, a aderat spre Italia s -a produs un
dezechilibru deoarec e acest val depășea prezența ce lorlalte grupuri de imigranți de până atunci.
Cu trecerea timpului, instituțiile au intervenit în mod substanțial în viețile romilor încercând să
înființeze tabere unde au fost puse în aplicare politicile legale de bunăstare.
Deși ar trebui să știu de acum mai bine, nu mă pot abține s ă nu mă gândesc că în zilele
noastre lucrurile s -au schimbat, că a crescut numărul de persoane care se angajează în procesul
de integrare socială și mediere culturală. Copiii romilor care merg la școală sunt prinși între
două lumi, nu știu de ce parte apar țin, dar aceasta este provocarea lor. Cu certitudine avem
garanția că ei sunt copiii unei lumi mai noi și mai bune. În același timp cred că soarta copiilor
depinde de părinți, cred de asemenea că unii părinți se pot opune chiar și culturii familiale
pentru binele copiilor lor. Sondajul este efectuat pe mai multe fa milii care trăiesc după regulile
taberelor descrise anterior.
Ne sunt prezentate povești de viață care ne pot fi exemple demne de urmat. Unul din
membrii care au luat parte la sondaj este un tată care a luat decizia să renunțe cât mai repede la
obiceiurile și influența negativă a romilor asupra propriei familii, a decis să taie răul de la
rădăcină. Bărbatul care a dat interviul a povestit cum s -a trezit din coșmarul în care trăia. Era
nevoit sa ia să mereu la furat. Povestește cum pleca, dar niciodată nu știa dacă se va mai întoarce
vreodată la copi ii lui. Într -un final a decis să se oprească și să își găsească un loc de muncă, iar
atunci ceilalți romi care aveau aceleași activități ca și el l -au pri vit într -un mod neobișnuit.
O altă persoană care a acceptat să facă parte din acest proiect povestește cum viața nu
a fost de partea ei. Avea patru copii, dintre care unul era bolnav de cancer, soțul ei era în
închisoare de 2 ani si jumatate. A primit aju tor din partea unei judecătoare care i -a dat de muncă,
ocupându -se cu treburile casnice pentru a se putea întreține împreuna cu copi ii ei. Primea ajutor
de la institutul pentru cancer, ofe rindu-i-se cutii cu mâncare și îmbrăcăminte. Cu Opera Nomadi
a făcut un curs de confecții vestimentare în tabără și astfel a convins mai multe femei să lucreze
cinstit. Împachetau lucruri care mai apoi erau vândute în afara lagărului.

3. DIVERSITATEA CULTURALĂ A ROMILOR

În discuțiile cu privire la romi, o problemă controversa tă a fost existența subculturii
criminale răsturnătoare care, ca atare, se opune atât culturii tradiționale rome, cât și culturii
majoritățiii. Pe de altă parte, Ana Calabro argumentează cum traficul de droguri și prostituția

8
sunt noile mijloace de trai, i ar cei care până acum câțiva ani nu puteau să rostească un cuvânt
în italiană, acum organizează escrocherii pe internet, s -au modernizat și au construit vile ilegal.
Pe de altă parte autorul susține că cei care participă sunt parte a organizațiilor crimina le, care
sunt în general administrate de o întreagă familie. Unii chiar afirmă că aceste activități nu sunt
legate nici de cultura majorității, nici de atașamentul la obiceiurile și valorile culturii
tradiționale. Părerea mea este că romii au ajuns să aib e aceste activități deoarece la un moment
dat, lucrurile pe care ei le făceau legal au devenit învechite, iar aceștia nu voiau să lucreze ca
toți ceilalți cetățeni, voiau să ducă un trai bun făcut din lucruri rele.
Între romi a apărut un fel de stratificare socială,fii nd luate ca indicator resursele
economice. Stratificarea este prezentată ca o piramidă care are la partea superioară pe cei care
aparțin organizațiilor criminale, în centru se află cei din minoritate, cei care au secu ritate, o
slujbă și o casă, iar în partea de jos se află cei care trăiesc în marja legalității și la marginea
supraviețuirii. Ceea ce a definit nucleul diversității culturale a romilor, inima identității lor
etnice, a fost o percepție a timpului și a spațiului diferită de cea pe care o împărtășim cu toții.
Părerea mea este că, fiind nomazi de mult timp și, în orice caz, chiar dacă au fost stabiliți,
au trăit în comunități de separare socială, de marginalizare socială și excludere de piața muncii.
Pe scurt putem spune că, în timp ce pentru cetățenii italieni, prezentul este locul în care
experiența trecută devine planificare viitoare, în societățile statice în care trăiau romii, trecutul
nu a fost experiență și istorie, ci traditie. Prezentul a fost o perioadă semnificată a vieții unia,
iar viitorul, din punct de vedere al planificării nu avea sens deoarece a fost definit de destinul
lor la naștere. Acest lucru duce la o viziune a vieții în care există mult fatalism și unde destinul,
norocul și nenororcirea sunt cele care de terminăă etapele, o viață marcată de repetarea
liniștitoare a actelor și obiceiurilor care sunt întotdeauna aceleași în care tradiția și legăturile de
sânge definesc identitatea fiecărei persoane.
Potrivit unor surse, Ministeru Italian al Apărării declară că se gândește să mobilizeze
soldați deloarece mai mulți cetățeni italieni au dat foc unor tabere în care locuiau romii. În urma
unui sondaj de opinie, mai mulți cetățeni italieni vor ca aceste tabere sa fie dărâmate, vor ca
romii să plece din țara lor. Ap roximativ 70.000 de romi din Italia au pașaport, în timp pe circa
1000 au venit în România dupa aderarea Italiei la Unuiunea Europeană. Mai mulți tineri din
Neapole au aruncat substanțe care provoacă arderea asupra unei tabere în care trăiesc romii,
după ce o fată de etnie romă a fost acuzată de tentativă de furt a unui nou născut, iar din acest
motiv cetățenii italieni au afirmat că recurg la epurare etnică.
În cadrul interviurilor lungi care au fost făcute în acei ani s -a evidențiat faptul că dacă
nu existau planificări ș i trăiau de la o zi la alta, dacă era cu adevărat tradiția de a prescrie,

9
generație după generație, anumite valori și obiceiuri, dacă nu ceasul a determinat exact ordinea
activităților zilnice, atunci a însemnat că acei oameni navigau p e teritoriul Italienilor, teritoriu
care avea reguli p rofund diferite de spațiu și t imp. Se cunoaște bine că identitatea individuală
este construită prin experiența timpului și a spațiului. Există un sentiment clar de continuitate
între experiențele tempo rale și atitudinea față de realitate și modalităție de a o defini și de a o
construi simbolic. Identitatea unui grup este organizată în jurul capacității de a atrage împreună
continuitatea și schimbarea. Reprezentare a socială a timpului este foarte greu de definit,
indiferent cine îl încalcă, chiar și din lumea morală, pe un teritoriu marcat de devianță sau
nebunie.
Diversitatea culturală a romilor, despre care se spune că este demnă de conservare și
dezvoltare, în realitate riscă să fie căderea lor, deoar ece i-a prins într -o închisoare de identitate
care, din cauza politicilor de excludere ar duce la marginalizarea taberelor în care aceștia trăiesc.
Diferite concluzii par a fi ajuns la numeroase studii antropologice care descriu romii ca pe un
popor rezist ent care ar fi gă sit motive pentru supraviețuirea identității lor în dispersia lor între
non-romi, în lipsa de angajament a propriilor instituții, în propriile lor ritualuri de purificare în
viziunea lumii, unde există o distincție clară între ceea ce este pur și ceea ce este impur.
Cu alte cuvinte, identitatea romilor, care este colectivă și traversează diferite grupuri,
este rezultatul unei amestecări continue a raselor de romi. De aici rezultă că instituțiile politice,
religioase, economice și culturale ale societății italienilor sunt excluse de la orizontul culturii
rome chiar dacă, ca și acum, folosesc unele funcții instrumental într -o relație pe care Piasere o
definește exact ca dezangajat și casual. Romii nu sunt doar un popor rezistent, ci sunt și o
comunitate periferică. În această perspectivă, nomadismul care și -a caracterizat istoria în
perioade alternative, ar trebui citit ca o strategie de dispersie necesară supraviețuirii economice,
fie că profită de surplusul sistemului de producție al romilo r cum ar fi cerșitul, prezicerea
norocului, prezența romilor la festivaluri locale etc., sau ocupă nișele productive care au fost
lăsate încet nesupravegheate, deoa rece sunt marginale, dezavantajoase sau neregulate.
Potrivit unor surse, romii sunt văzuți ca fiind un ghimpe în talpa comunității. Mulți
oameni consideră că romii comit cele mai multe infracțiuni și că aceștia reprezintă un pericol
pentru lumea în care trăim. Sunt văzuți ca fiind pericole, deoarece ei niciodată nu au vrut să se
integreze în socie tatea în care au trăit. Și -au pus amprenta prin intermediul unor lucrui de care
nimeni nu ar fi mândru, dar ei nu realizează că din vina lor nu sunt acceptați de nimeni în această
lume.

10
4. DEZBATEREA DESPRE BUNĂSTAREA ROMILOR

Viața romilor di n Italia nu a fost deloc ușoară. Ei nu au fost acceptați de societate, dar
acest lucru nu este neapărat de condamnat deoarece, cum vedem și în articol, sunt două caractere
pe care romii le au. Unii sunt cinstiți și lucrează pentru a își intreține familiile, iar alții s e ocupă
de escrocherii și ilegalități, iar acest lucru nu îi fac pe romii care muncesc dec ât invizibili în
fața celorlalți.
Nu vreau să spun că și cetățenii italieni au o vină, ci mai degrabă ar fi putut să îi susțină
moral, să îi ajute să depășească unele perioade critice, pentru că dacă stăm să ne gândim și să
ne punem în locul romilor, care probabil au ajuns fără voia lor în Italia, vom vedea că nici pentru
ei nu a fost ușor. Nu a fost ușor să își vadă copii respinși, umiliți și batjocoriți, nu a fost uș or să
se depărteze de oamenii cu care trăiau, dar au făcut asta pentru că au simțit, și -au dat seama la
timp că, compania lor nu le este benefică.
În dezbaterea recentă despre romi, o temă contoversată a fost aceea dacă romii chiar au
făcut sacrificii pent ru a fi acceptați. Opinia mea personală este că unii dintre ei, cei care merită
toată stima, au făcut sacrificii pentru a se putea integra în societate. Unii romi au renunțat la
propriile familii, și -au ținut copi ii departe de rădăcinile și istoria lor, deo arece au considerat că
acest lucru ar putea doar să îi spele pe creier, să îi facă să renunțe la școală. Spun acest lucru
deoarece în cultura lor, cop iii nu erau trimiși la școli, fetele se măritau de la vârste fragede, iar
din această cauză ei nu puteau ni ciodată să evolueze, iar uneori ramâneau fără discernământ în
fața sitațiilor critice.
Autoarea noastră, Ana Rita Calabro afirma că grupurile în care trăiau romii erau ca niște
închisori din care era dificil să mai ieși, iar eu sunt de acord pentru că atun ci când trăiești toată
viața într -un loc unde ți se impune să faci anumite lucruri, unde gândirea este învechită ajungi
să crezi că așa este normal și astfel nu te poți integra în societate deoarece felul în care
reacționează ceilalți este diferit de cel î n care romii au fost crescuți.
Ceea ce spune Ana Rita Calabro este că dacă romii ar fi acceptat sfaturile unora dintre
cetățenii italieni sau chiar de la alți romi care și -au dat seama unde greșesc, lucrurile ar fi fost
diferite. Într-o paranteză vom obser va pe scurt, că cei care au renunțat la tradiții și obiceiuri și
au părăsit zona de contagiune socială, sunt oameni puternici, oameni care nu sunt ușor de
influențat, oameni care și -au dat seama unde greșesc. Ei au luat o decizie conștientă de a se
angaja într-un context în care politicile publice au oscilat și continuă să oscileze între represiune
și bunăstare.

11
Cred că represiunea și bunăstarea sunt două părți ale aceleiași monede, deoarece ambele
neagă un statut egal cu romii. La fel de important este cum această alegere i -a ajutat să nu se
mai simtă în întregime în gardă, cu mândria de a păstra în viață propriile amintiri, tradiții și
obiceiuri. A fost o perioadă relativ rară care a relevat o nouă formă de ambivalenț culturală.
După ce tocmai am afirmat c ă romii care au renunțat la viața lor de până atunci și s -au integrat
în societate sunt mult mai apreciați. Aș vrea acum să dezvolt ideea prin cadrul memoriei și
tradiției romilor, deoarece memoria și tradiția sunt instrumente care devin o resursă doar pri n
cadrul unui proces de coexistență, de discuții continue, altfel ele sunt o constrângere.
Dar mai presus de toate sunt importante și strategiile de supraviețuire și strategiile de
rezistență care coincid prin urmare într -o practică zilnică formată din rit ualuri care le marchează
distanța față de italieni și față de activitățile economice. Autoarea ne mai vorbește și despre
identitate ca fiind cunoașterea pe care o avem despre noi înșine, despre ceea ce suntem și ceea
ce nu vrem să fim, despre sentimentul n ostru de a face parte dintr -o comunitate aleasă, dar în
același timp unică și irepetabilă.
Este necesar să contextualizăm ciocnirea între relațile de putere care există înt re
mino ritate și majoritate. Es te clar că dacă această ciocnire este definită drept respingere
reciprocă, atunci toată medierea devine imposibilă. Dacă, cu alte cuvinte, persoanele din afară
își declară străinătatea instituțiilor din interior și consideră orice contact cu insiderii care nu este
pur instru mental ca o amenințare la propria supraviețuire și dacă persoanele din interior, la
rândul lor, nu recunosc străinii ca interlocutori legitimi, demni de o demnitate egală și de
egalitate de șanse , dacă ambii definesc termenii relației în negare reciprocă, atunci jocul
reconcilierii se pi erde înainte de a începe.
Cu toate aceste a nu cred că lucrurile stau aș a din mai multe motive. În primul rând,
deoarece procesele de migrație în care este implicată Europa pun sub semnul întrebării
perspectiva etnocentrică a celor ce doresc să șteargă diver sitatea celuilalt și prefigurează deși
incert necesitatea deschiderii negocierilor cu privire la principiile care trebuie să reglementeze
societățile. În al doile a rând deși conflictul dintre majoritate și minoritate a fost întotdeauna
istoric în relațiile de putere extrem de inegale, aceasta a dus întotdeauna la o schimbare
reciprocă.

12
CONC LUZIE

Romii reprezintă un grup etnic venit din nordul Indiei. Aceștia au migrat în toată Europa
din cauza crizelor economice și a războaielor.
Autoarea Ana Rita Calabro ne prezintă succint istoria romilor, rădăcinile lor, dar și
ocupațiile acestora. Romii au migrat spre Italia după cel de -al doilea Război Mondial. Au trăit
în tabere amplasate la periferiile orașelor, în locuri izolate de ceilalți cetățeni, lâ ngă depozite,
cimitire sau chiar ghene de gunoi. În comunitățile rome, problemele familiale se rezolvau do ar
în interiorul acestora, oamenii se ocupau cu reciclarea deșeurilor, cu fierul vechi sau chiar în
cazul unora, cu activități ilegale precum furtul s au punerea sper vânzare a unor obiecte ilegale.
O parte din romi au ales să se detașeze de taberele din care proveneau, au ales să
muncească printre italieni și să își câștige existența într -un mod cinstit. Au ales să își t rimită
copiii la școală oferindu -le argumentul că doar prin educație pot evolua, doar mergând la școală
pot învăța să citească, să scrie și să ajungă să fie independenți. Când ceilalți romi au aflat aceste
lucruri nu au fost de acord și au încercat să le schimbe gândirea însă acest lucru nu s-a întâmplat
deoarece, chiar familia căreia i s -a luat interviul a spus că au preferat să își izoleze copiii de
rudele lor care erau în tabără, deoarece erau conștienți că cei mici vor fi ușor de influențat și
astfel se vor întoarce împotriva părinților lor.
Un alt interviu a fost dat de o femeie care avea 4 copii , dintre care unul era bolnav de
cancer. Femeia din interviu își creștea copiii singură deoarec e soțul acesteia era închis de doi
ani și jumătate . Cu ajutorul unei judecătoare pe care a cunoscut -o într -o conju nctură nu tocmai
plăcută, a ajuns să lucreze, făcând curățenie în apartamente, pe scările blocurilor, chiar și pe
stradă, dar acest lucru nu a făcut -o să renunțe, ci i -a dat putere să meargă mai departe pentru
copiii ei. După o perioadă , în taberele de ro mi au fost persoane care le -au învățat pe femei să
confecționeze lucruri de pe urma cărora puteau să câștige bani. Aceste activități le -au ajutat pe
femei să renunțe la cerșit, deoarece acest lucru era inconfortabil, nu doar pentru ele ci și pentru
copiii lor care erau obligați să facă aceleași lucruri.
Din punctul meu de vedere, romii au evoluat mult pe parcursul trecerii timpului. Îi
apreciez pentru că au avut curajul să renunțe la ceva ce pentru momentul acela era tot ce aveau.
Și-au lăsat în urmă familiile, trecutul și cu siguranță nu le -a fost ușor. Apreciz femeile care au
renunțat la meseriile pe care le aveau, meseriile care nu le aduceau deloc cinste și au fost de
acord să se angajeze, să ducă o viață liniștită și cinstită.

13
De asemenea, este remarcabil cum romii și -au recunoscut greșelile și au încercat să le
repare, iar din punctul meu de vedere este un lucru foarte important. În concluzie, evoluția
romilor se vede încă din anii 2000, o ev oluție frumoasă care ne arată c ă tot ce ne dorim se poate
împlini. Trebuie doar sa avem încredere în noi!

BIBLIOGRAFIE

Graff, G., & Birkenstein, C. (2015). Manual pentru scriere academică . Pitești : Editura
Paralela 45.
Peacocke, A. (2015 ). Manual pentru scriere academică : Ei spun/Eu spun. (pp. 137‒
146). Pitești : Editura Paralel a 45.

https://www.dw.com/ro/romii -un-ghimpe -în-talpa -realității/a -50869270 (accesat la
data de 01.02.2020 )
https://www.m ediafax.ro/externe/romii -din-italia -infiinteaza -patrule -2640833 (accesat
la data de 01.02.2020 )