DESCOPERIRI MONETARE INEDITE ÎN LUMINA ARHIVELOR [611450]

DESCOPERIRI MONETARE INEDITE ÎN LUMINA ARHIVELOR
MUZEULUI ALEXANDRU SAINT -GEORGES

Aurelia Du țu

Deosebit de activ în activitatea muzeistică românească, Alexandru Saint –
Georges s -a născut la 20 aprilie 1886, la Botoșani1. A absolvit în 1904 școala Fiilor
de Militari la Iași , definitivându -și studiile militare în Germania. Revenit în țară în
anul 1908 este detașat la Regimentul 2 Roșiori din Bârlad , apoi urmează Școala
Specială de Cavalerie de la Târgoviște absolvită în 19092. Creație a sa, muzeul care
îi poartă numele a funcționat la început la Bârlad, între anii 1908 -1915 , fiind mutat
la Târgoviște în 19153. În anul următor, 1916, când Al. Saint -Georges era pe front ,
muzeul a fost distrus și colecția dispersată . În 1921 , primește o răscumpărare a
pagube lor de la stat în valoare de 1.350.000 lei, muzeul fiind reînființat și mutat
într-un așezământ regal4. În 1932 , Al. Saint -Georges a donat muzeul Fundațiilor
Culturale Regale , mo tivul principal fiind necesitatea unui spațiu complex pentru
păstrarea multipl elor și variatel or tipuri de colecție, dar și pentru studierea
acestora5. Colecțiile muzeului au crescut semnificativ după această dată, unul
dintre meritele întemeietorului fiind faptul că a reușit să atragă numeroase donații .
În 1945 , prin leg ea de reorg anizare a Fundației Regale muzeul a trecut în
subordinea Ministerului A rtelor. În contextul tulbure al anului 1948, Al. Saint –
Georges, fost coleg de școală cu regele Carol II6, a fost pensionat , iar muzeul a fost
desființat , rămânând în continuare de găsit o soluție pentru bogatele colecții pe care
le avea în păstrare. În 14 decembrie 1948 , Ministerul Artelor și Informațiilor lua
decizia dispersării colecțiilor , care vor fi preluate de către alte instituții7. Colecția
de numismatică, la care ne vom referi î n continuare, era păstrată în sediul din str.
Maria Rosetti nr. 19, cuprinzând monede, bancnote, medalii, plachete, decorații,
insigne , la care se adăuga un lot semnificativ de piese filatelice. Potrivit
inventarului întocmit în anul 1940 colecția de numis matică avea 13 .933 piese ,
dintre care numeroase monede grecești, romane, bizantine și medievale8. La

1 Ștefan Păun și Ioana Blănaru, Muzeul Al. Saint Georges, București, 2008, p. 8-9.
2 Ibidem , p. 14 -15.
3 Ana-Felicia Diaconu, Muzeul Alexandru -Saint George. Repere istorice , Hrisovul, 4 -5, 1999, p. 241 –
242.
4 Virgiliu Teodorescu, Contribuțiile la un portret de muzeograf: Alexandru Saint -Georges , Muzeul
Național, 9, 1997, p. 129.
5 Ibidem , p. 130; Ștefan Păun și Ioana Blănaru, op.cit. , p. 40 -42.
6 Ibidem , p. 13.
7 Ibidem , p. 100 .
8 Virgiliu Teodorescu, op.cit., p. 131 -132.

împărțirea colecțiilor, m onedele au fost preluate de către Muzeul Național de
Antichități (în prezent Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan ” al Academiei
Române ) și nu de Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei , așa cum apare
eronat într -un studiu recent dedicat Muzeului Saint -Georges9. Potrivit datelor aflate
în registrul de inventar păstrat la Cabinetul Numismatic al Institutului de
Arheologie “Vasile Pârvan ”, în urma procesului verbal din 27 ianuarie 1949 au fost
preluate de către Bucur Mitrea, 11.164 de monede de aur, argint și bronz. Colecția
a fost reorganizată și inventariată în 1960 , constituind în prezent fondul Al. Saint –
Georges (inventar 23 5). În anii ‘80, o parte din acest fond, în special monedele
medievale românești, a fost transferat la Muzeul Național de Istorie a R .S.R. (în
prezent Muzeul Național de Istorie a României) . Ca și în cazul colecțiilor, arhiva
Muzeului Al. Saint -Georges a f ost dispersată, fiind pierdute sau rătăcite informații
privind proveniența unor piese. De pildă , colecția de numismatică a fost preluată
fără înregistrările sau procesele -verbale de intrare în muzeu ale pieselor. Ulterior
preluării, proveniența unor piese a fost reconstituită după înregistrările aflate pe
plicurile inițiale , însă fără informațiile referitoare la contextul descoperirii.
Totodată , pentru multe exemplare nu se cunoaște decât că au făcut parte din
colecția muzeului Al. Saint -Georges. În privinț a clarificării provenienței unor piese
un aport însemnat îl are c ercetarea documentelor rămase din arhiva fostului muzeu ,
păstrat ă în prezent la Arhivele Naționale Istorice Centrale . Procesele verbale,
însemnările și corespondența Muzeului Al. Saint -George s adaugă noi informații
privind circulația monetară din perioada medievală și începutul epocii moderne
prin menționarea unor descoperiri numismatice rămase încă inedite.
După anul 1932 , când a fost donat Fundațiilor Culturale Regale o serie de
descoperiri monetare au fost îndreptate către Muzeul Al. Saint -Georges. De pildă ,
în mai 1933 jandarmeria din județul Dâmbovița trimitea printr -un delegat un
kilogram de bani vechi din aramă , care alcătuiau un tezaur descoperit pe raza
comunei Cojasca10. Din păcate , nu s-au păstrat alte referiri cu privire la această
descoperire. În noiembrie 1934 , jandarmeria din județul Covurlui înainta muzeului
un tezaur alcătuit din 77 monede de aramă , emise în anul 1813 (probabil emisiuni
austriece) , descoperit în comuna Foltești11. Și în acest caz nu s -au păstrat detalii în
legătură cu structura pe emitenți a tezaurului .
Mai multe informații s-au păstrat însă în privința unei descoperiri monetare
din comuna Petrești, jud. Bacău , adusă la Muzeul Al. Saint -Georges de către
jandarmeri a județeană în iunie 1935 ( Potrivi t notei întocmită de jandarmerie, cele
12 monede de argint au fost descoperite de Gheorghe Emil Corozeanu , în cursul
unor lucrări agricole. Printr -o fericită întâmplare s -a păstrat nu numai nota , ci și o

9 Ștefan Păun și Ioana Blănaru, op.cit. , p. 101, nota 336.
10 D.A.N.I.C., fond Muzeul Saint -Georges, dosar 2/1935, f. 76.
11 Ibidem , dosar 1/1934, f. 130.

listă cu detalii în privința monedelor recuperate12. Descoperirea acestei liste în
fondul Al. Saint -Georges păstrat la D.A.N.I.C. a permis identificarea a 11 piese
aflate în prezent în colecția de numismatică a Institutulu i de Arheologie “Vasile
Pârvan ”. Confruntarea listei aflată în arhive cu piesele aflate în colecția Institutului ,
unele dintre ele având încă plicurile vechi din perioada interbelică, a condus la
reconstituirea acestei descoperiri rămasă încă inedită. Redăm în continuare în
ordine cronologică structura teza urului descoperit la Petrești, jud. Bacău
menționând numărul de inventar actual pentru fiecare exemplar identificat.
1. Lituania, Ștefan Bathory, 3 groși, anul 1581, inv. 235/5615;
2. Polonia, Ștefan Bathory, 3 groși, anul 1586, inv. 235/5648;
3. Polo nia, Sigismund III, 3 groși, anul 1592, inv. 235/5697;
4. Poloni a, Sigismund III, 3 groși, anul 1595, inv. 235/5742;
5. Poloni a, Sigismund III, 3 groși, anul 1596, inv. 235/5761;
6. Poloni a, Sigismund III, 3 groși, anul 1596, inv. 235/5769;
7. Poloni a, Sigismun d III, 3 groși, anul 159(6?), inv. 235/5987;
8. Poloni a, Sigismund III, 3 groși, anul 1598, inv. 235/5810;
9. Polonia, S igismund III, 3 groși, anul 1599, inv. 235/5815;
10. Polon ia, Sigismund III, 3 groși, anul 1599, inv. 235/5816;
11. Poloni a, Sigismund I II, 3 groși, anul 1601, inv. 235/5837;
12. Danzig, Sigismund III, ort ?, anul 1615, inv. ?
Ultima monedă din tezaur (nr. 12) nu a fost identificată cu precizie, în fondul
Al. Saint -Georges fiind păstrate mai mu lte exemplare emise de regele polonez
Sigismund III la Danzig (Gdansk). Această ultimă piesă stabilește și data încheierii
tezaurului , 1615, an care dezvăluie și un posibil motiv al ascunderii: lu ptele pentru
domnia Moldovei . Amintim că în toamna anului161 5 a avut loc răscoala marii
boierimi împotriva domnului Ștefan Tomșa , înăbușită în ur ma bătăliei de la
Fântâna lui Păcurar (Iași) , 75 de boieri fiind executați . La puțină vreme după
răscoala boierilor , în noiembrie 1615, pretedentul Alexandru Movilă , cu sp rijin
polonez , îl înfrânge la Tătăreni pe Ștefan Tomșa , devenind noul domn al Moldovei .
După cum reiese din procesele ve rbale de intrare păstrate în arhivă, Muzeul
Al. Saint -Georges a primit începând cu anul 1932 numeroase donații printre care și
piese numismatic e (monede, medalii, plachete și filatelie). Unele dintre ele
depășesc valoarea strict numismatică alcătuind izvoare pe baza cărora se po ate
reconstitui circulația monetară în perioada medievală. În această situație se află o
donație din anul 1943 , care cuprinde patru taleri dintr -un tezaur monetar descoperit
la Târgoviște13. După lista păstrată în fosta arhivă a muzeului, trei dintre piese au
fost identificate în colecția Institutului de Arheologie, fondul Al. Saint -Georges .
Redăm în continuare cele trei exemplare identificate :
– Provinciile Unite, taler, anul 1639, inv. 4493 ;

12 Ibidem , dosar 2/1935, f. 77.
13 Ibidem , dosar 10/1943, f. 65 -66.

– Provinciile Unite, Geldern, taler, anul 1648, inv. 4496 ;
– Provinciile Unite, Campen, taler, anul 1648, inv. 4497.
Nu s -a reușit identif icarea în co lecție a celui de -al patrul ea exemplar, un
“taler turcesc” din anul Hegirei 1103. După datele furnizate în anexa ce însoțește
procesul verbal, moneda ar putea fi o zolota emisă pentru sultanul Ahmed II ( 1691 –
1695). Acest exemplar oferă și data de încheiere a tezaurului , care a fost ascuns cel
mai probabil în prim ii ani de domnie a lui Constantin Brâncoveanu , când au avut
loc mișcări de trupe prilejuite de avansul trupelor austriece în Imperiul otoman,
ajungând și în Țara Românească, la care se adaugă tulburările din Transilvania
legate de răscoala curuților .
O altă descoperire rămasă inedită este menționată într -un document trimis
Muzeului Al. Saint -Georges în august 1940 de către Direcțiunea Generală a
Poliției14. Potrivit cercetărilor întreprinse de Inspectoratul Regional de Poliție și
Siguranță al Ținutului Marea în ziua de 21 vara anului 1940 patru copii din satul
Piatra, comuna Sibioara, jud. Constanța au descoperit într -o vale săpată de ape o
oală în care se aflau mai multe monede de argint. Jandarmeria din localitate a
recuperat de la descoperitori 150 de piese care, potrivit raportului , s-au dovedit a fi
monede otomane bătute în anii Hegirei 1171 și 118715. Ulterior redactării acestui
document trimis împreună cu piesele la Muzeul Al. Saint -Georges a fost adăugat
cu creionul număru l de piese din fiecare an menționat: 5 exemplare pentru anul
1171 și 145 exemplare pentru anul 1187. Ținând cont de specificul emisiunilor
otomane din secolul al XVIII -lea, cele două date mențion ate în raport coincid cu
anii de început ai domniilor sultani lor Mustafa III (1757 -1774) și Abd ülhamid I
(1774 -1789) . Pornind de la datele aflate în arhiva muzeului s -a reușit reconstituirea
tezaurului descoperit la Piatra, jud. Constanța , alcătuit exclusiv din monede
otomane emise în secolul al XVIII -lea și păstrat în prezent în colecția Institutului
de Arheologie “Vasile Pârvan” , fondul Al. Saint -Georges. Redăm în continuare
lista exemplarele identificate :
– Mustafa III, zolota, (inv. 235/7965)
– Mustafa III, kuruș (inv. 235/7966)
– Mustafa III, onluk, 2 exemplare (inv. 235/7967 -7968)
– Abdülhamid I, altmișlik (inv. 235/8000 -8013, 8083 -8092; 8094 -8096,
8105 -8108, 8114, 8119 -8123, 8125 -8131, 8133, 8135, 8139, 8143, 8145, 8147,
8149 -8150, 8152 -8162, 8165 -8182, 8184 -8185, 8187, 8189 -8193, 8195 -8197,
8199 -8201, 8203 -8206)
– Abdülhamid I, kuruș (inv. 235/8019 -8021, 8079 -8082, 8097 -8104 , 8109 –
8113, 8115 -8118, 8124, 8132, 8134, 8136 -8138, 8140 -8142, 8144, 8148, 8151,
8163 -8164, 8183, 8186, 8188, 8194, 8198, 8202, 8207)
– Abdülhamid I, ½ kuruș (inv. 235/8146) .

14 Ibidem , dosar 7/1 940, f. 77.
15 Ibidem , dosar 7/1940, f. 78.

Atât în cazul tezaurelor de la Petrești, jud. Bacău și Târgoviște, jud.
Dâmbovița , cât și în cazul celui găsit la Piatra, jud. Constanța , cercetarea
documentelor din arhiva muzeului Al. Saint -Georges a condus la reconstituirea
acestor vechi izvoare numismatice. Corobor area informațiilor păstrate în vechea
arhivă a muzeului cu fondul de piese numismatice păstrat la In stitutul de
Arheologie “Vasile Pârvan ” permite astfel introducerea în circuitul științific a unor
vechi descoperiri care reflectă aspecte ale circulației mo netare în teritoriile locuite
de români în perioada medievală și la începutul epocii moderne.

*Mulțumim pe această cale domnului Eugen Nicolae pentru amabilitatea de
a ne pune la dispoziție datele păstrate la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al
Academiei Române .

Abstract: The author presents the results of the researches undertaken in
the old archives of the Alexander Saint -Georges museum. In 1948 the museum was
closed and the collections were dispersed. Numismatic collections are preserved at
Institute of Archaeology “Vasile Pârvan” but the information concerning the
provenance of the pieces was lost. In the old archives of the Alexander Saint –
Georges museum it was found some information about three coin hoards
unpublished discovered at Petreșt i, Bacău county, Târgoviște, Dâmbovița county
and Piatra, Constanța county. The author discuss on the importance of these
discoveries.

Key-Words: numismatics, coin hoards, museum , Alexandru Saint -Georges,
archives

Cuvinte cheie : numismatică, tezaure mon etare, muzeu, Alexandru Saint –
Georges, arhive