STUDII PRIVIND DETERMINAREA pH- [611438]

1

LUCRARE DE DIS ERTA ȚIE

COORDONATOR: MASTERAND: [anonimizat]. univ. dr. ing. Valentin Nedeff ing. Cochiorca Alina
MPMI

2015

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
FACULTATEA DE INGINERIE
PROGRAM DE STUDIU: Managementul protec ției mediului
în industrie

2

STUDII PRIVIND DETERMINAREA pH-
ULUI, CONȚINUTULUI DE HUMUS ȘI
NITRAȚII DIN SOLURILE AGRICOLE ȘI
DE GRĂDINĂ

3
CUPRINS

CAPITOLUL 1. CALITATEA SOLURILOR ………………………….. ………………….. 7
1.1. Funcțiile solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 7
1.2. Alcătuirea solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
1.3. Note de bonitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
1.3.1. Bonitatea condițiilor de climă ………………………….. …………………………. 10
1.3.2. Bonitatea condițiilor de relief ………………………….. …………………………. 11
1.3.3. Bonitatea condițiilor tehnologice ………………………….. …………………….. 11
1.3.4. Bonitatea solurilor după caracterele lor intrinseci ………………………….. 12
1.3.5. Clase de bonitate ………………………….. ………………………….. ………………. 12
1.4. Humusul, pH -ul și nitrații solului ………………………….. ………………………….. ………………. 13
1.4.1. pH-ul solului ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
1.4.1.1. Aciditatea actuală (pH -ul solului)……… ……………………………. 14
1.4.1.2. Aciditatea potențială a sol ului… ……………………………………… 14
1.4.1.3. Importanța reacției solului…… ……………………………………………………. 15
1.4.2. Conținutul de humus din sol ………………………….. ………………………….. .16
1.4.3. Conținutul de nitrați din sol ………………………….. ………………………….. ..16
1.5. Fertilitatea solului ………………………….. ………………………….. ……………………… 17
1.5.1. Categorii de fertilitate ………………………….. ………………………….. ………….. 18
1.5.1.1. Fertilitatea naturală…… ……………………………………………… 18
1.5.1.2. Fertilitatea artificială…… …………………………………………… 19
1.5.1.3. Fertilitatea relativă………………… …………………………………………… 20
1.5.1.4. F etilitatea potențială……………… ……………………………… ……………..20
1.5.2. Indicatorii fertilității solului ………………………….. ………………………….. …..20
1.6. Surse și factori de poluare pentru sol ………………………….. ……………………….. 21

4
1.6.1. Poluarea solului ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
1.6.2. Clasificarea solurilor poluate ………………………….. ………………………….. …25
1.6.3. Surse d e poluare și agenții poluanți ai solului ………………………….. ……… 26
1.6.3.1. Excavați la zi ………………………….. ………………………….. …………………….. 26
1.6.3.2. Depozite de steril ………………………….. ………………………….. ………………. 26
1.6.3.3. Materiale grele ………………………….. ………………………….. ………………….. 26
1.6.3.4. Deșeuri și reziduurile din industria alimentară și ușoară …………………. 26
1.6.3.5. Deșeuri și reziduuri ușoare ………………………….. ………………………….. …27
1.6.3.6. Dejecțiile animale ………………………….. ………………………….. …………….. 27
1.6.3.7. Dejecțiile umane ………………………….. ………………………….. ………………. 27
1.6.3.8. Năm olurile sep arate din apele uzate ………………………….. …………………. 27
1.6.3.9. Hidrocarburile ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
1.6.3.10. Sărăturarea ………………………….. ………………………….. …………………….. 28
1.6.3.11. Acidifierea ………………………….. ………………………….. …………………….. 28
1.6.3.12. Excesul de apă ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
1.6.3.13. Carențele de diverse elemente nutritive ………………………….. …………. 29
1.6.3.14. Compactarea (tasarea) ………………………….. ………………………….. …….. 29
1.6.3.15. Degradarea structurii solului ………………………….. ………………………… 29
1.6.3.16. Trecerea terenurilor agricole și silvice spre alte utilizări ………………. 30
1.6.3.17. Pesticidele ………………………….. ………………………….. ……………………… 30
1.6.3.18. Poluarea biologică a solului ………………………….. ………………………….. .31
1.6.3.19. Poluarea radioactivă ………………………….. ………………………….. ……….. 32
1.6.4. Situația solurilor degradate din România ………………………….. ……………. 32
CAPITOLUL 2 .NOȚIUNI LEGISLATIVE ………………………….. …………………… 33
CAPITOLUL 3 .PROCEDURILE DE DETERMINARE A pH -ULUI,
CONȚINUTULUI DE HUMUS ȘI NITRAȚI DIN SOL ………………………….. …37
3.1. Procedura de determinare a pH -ului din sol ………………………….. ……………… 37
3.1.1. Principiul metodei ………………………….. ………………………….. ………………. 37

5
3.1.2. Activități prealabile ………………………….. ………………………….. …………….. 37
3.1.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol… …………………………… 37
3.1.2 .2. Utilizarea dispozitivului OCTA – SLIDE… ………………………… 38
3.1.3. Mod de lucru ………………………….. ………………………….. ……………………… 39
3.2. Procedura de determinare a conținutului de humus din sol ……………………… 39
3.2.1. Principiul metodei ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
3.2.2. Activități prealabile ………………………….. ………………………….. …………….. 40
3.2.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol… …………………………… 40
3.2.2.2. Folosirea pâlniei și a hârtiei de filtru ………………………………… 40
3.2.3. Mod de lucru ………………………….. ………………………….. ……………………… 40
3.3. Procedura de determinare a conținutului de nitra ți din sol ……………………… 41
3.3.1.Principiul metodei ………………………….. ………………………….. ………………… 41
3.3.2. Activități prealabile ………………………….. ………………………….. …………….. 41
3.3.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol… ……………………………………. 41
3.3.2.2. Utilizarea dispozitivului OCTA – SLIDE… ………………………………… .41
3.3.2.3. Tehnici de diluție a probelor ……………………………………………… ………. 42
3.3.2.4. Diliția extractului de sol… …………………………………………………………. 42
3.3.3. Modul de lucru ………………………….. ………………………….. ……………………. 43
CAPITOLUL 4 .Studiu de caz: DETERMINAREA pH -ULUI,
CONȚINUTULUI DE HUMUS ȘI NITRAȚI DIN SOLURILE AGRICOLE
ȘI DE GRĂDINĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …44
4.1. Date generale privind ferma agricolă ………………………….. ………………………. 44
4.1.1. Caracteristici agrochimice ………………………….. ………………………….. …….46
4.2. Date generale prinvind solul de grădină ………………………….. …………………… 46
CAPITOLUL 5 .REZULTATE EXPERIMENTALE ………………………….. ……… 48

6
5.1. Rezulatete experimentale pentru deter minarea pH -ului din solurile de
grădină și solurile agricole ………………………….. ………………………….. ………………. .48
5.2. Rezultatele experimentale pentru determinarea nitraților din solurile de
grădină și solurile agricole ………………………….. ………………………….. ……………….. 50
5.3. Rezulatete experimentale pentru determinarea humusului din solurile de
grădină și solurile agricole ………………………….. ………………………….. ……………….. 54
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….58

7

CAPITOLUL 1.
CALITATEA SOLURILOR

Solul es te stratul afânat de la suprafa ța scoar ței terestre, format prin ac țiunea
biosferei asupra produselor de dezagregare și alterare a rocilor, capabil să între țină
viața plantelor [2].
Solul reprezintă o forma țiune naturală nouă la suprafa ța litosferei, în ca re se
petrece schimbul de substan țe și energie între materia vie și cea lipsită de via ță [2,
3].
Definiția dată de Doran și Parkin (1994) calității solului ca fiind capacitatea
de a funcționa în interiorul granițelor unui ecosistem pentru susținerea
produ ctivității biologice, menținerea calității mediului și asigurarea sănătății
viețuitoarelor și habitatului este cea mai utilizată fiind conformă cu principalele
funcții ale solului [3, 9].
Întrucât această capacitate de funcționare poate suferi modificări rezultate
din utilizarea terenului și deciziile manageriale putem considera că în sens larg
calitatea solului poate fi folosită ca un indicator al sustenabilității (Doran și colab.
1996) [3, 9].

1.1. Func țiile solului

În raport cu via ța omului, solul îndeplin ește patru func ții principale [1, 3]:
– biologică;
– alimentară;
– nde filtru ecologic;
– de utilizare ca material de construc ție.

Func ția biologică este dată de faptul că solul reprezintă adăpostul pentru
numeroase specii de animale și vegetale. Ciclurile biolo gice trec prin sol,
incluzându -l ca parte componentă pentru numeroase ecosisteme [ 3, 4 ].

Func ția alimentară rezultă din faptul că solul con ține toate elementele
chimice necesare vie ții (calciu, magneziu, potasiu, fosfor ). Ele le acumulează și
apoi le pu ne la dispozi ția plantelor și animalelor, inclusiv apa și aerul necesar
circula ției acestora. Omul care se hrăne ște cu plante și animale este total dependent
de poten țialul productil al solului [ 3, 5 ].

8

Func ția de filtru ecologic este datorată, în princi pal, faptului că solul este un
mediu poros. Apa din fântâni, izvoare și râuri traversează în prealabil solul, care se
comportă ca un adevărat filtru biologic, asemănător unui sistem epurator. Apa, pe
parcursul infiltrării în sol se transformă astfel, învât calită țile ei chimice și
biologice, vor fi infiltrate de proprietă țile înveli șului pedologic [ 1, 3 ].

Func ția de materie primă este dată de folosirea solului în construc ții
(nisipuri, cruste calcaroase, argile) și în diverse bubramuri semiindustriale. S olul
este suport pentru construc ții, drunuri, baraje, canale. Multe minerale se formează
și prin procese pedogenetice, ca de exemplu bauxita, fierul [3, 5].

1.2. Alcătuirea solului

Solul este o rocă detritică reziduală, provenită din rocile eruptive
metamorf ice sau sedimentare, printr -un intens proces de solidificare [3, 7].
Privind sub aspect fizic, solul poate fi definit ca un sistem polifazic deoarece
în alcătuirea lui sunt reprezentate cele trei faze principale [3, 7]:
– faza solidă – constituită din parti cule de sol ( minerale sau organice ) care
reprezintă 50 % din volumul total ( 45 % – perte minerală; 5 % – parte organică );
– faza lichidă – reprezentată de apa din sol: con ține substan țe dizolvate;
– faza gazoasă – reprezentată de aerul solului.

Ultimele do uă ocupă restul de 50 % din volumul total având tendin ța de a se
exclude reciproc. Din cauza complexită ții solului cât și a interac țiunilor existente
aici aceste faze nu pot fi u șor separate [3, 7].
În figura 1 sunt prezentate cele trei faze care intră în alcătuirea compozi ției
solului și pe baza cărora se pot defini rela ții de masă și volum caracteristice [3, 7].

9

Fig. 1. Diagrama schematică a solului, ca sistem trifazic [1].

În figura 1 nota țiile reprezintă [3, 7]:
– Ma este masa aerului (neglijabilă );
– Mw este masa apei;
– Ms este masa solidelor;
– Mt este masa totală;
– Va este volumul aerului;
– Vw este volumul apei;
– Vp este volumul porilor ( Vp = V a + V w);
– Vs este volumul solidelor;
– Vt este volumul total ( Vt = V p + V s).

1.3. Note de bonitate

Bonitatea soluril or sau mai bine spus a terenurilor reprezintă o opera ție
complexă de cercetare, determinare și apreciere a calită ții tehnice și a capacită ții de
produc ție a acestora, prin intermediul unui sistem de indici tehnici și de note de
bonitate (Teaci) [1, 3, 9].
Bonitatea terenurilor se bazează pe cunoa șterea amănun țită a tuturor
condi țiilor naturale (sol, climă, relief, hidrologie), a cerin țelor diferitelor culturi
față de acestea, în scopul aprecierii capacită ții de produc ție și a încadrării

10
terenurilor respect ive în clase de fertilitate sau favorabilitate, în condi țiile date de
dezvoltare a mijloacelor de produc ție [1, 3, 9].
În țara noastră, bonitatea solurilor se face pe baza sistemului elaborat de
către D. Teaci. Acesta consideră că factorii naturali care in fluen țează produc ția
plantelor spontane și cultivate pot fi grupa ți în [ 1, 3,9]:
– factori edafici ( solul cu caracterele lui intrinseci );
– factori climatici;
– relieful terenului;
– hidrologia terenului.

Fiecărui factor i s -a acordat un anumit număr de puncte [1, 3,9]:
– pentru sol de la 0 la 50;
– pentru climă de la -20 la +20;
– pentru relief de la -15 la +15;
– pentru condi ții hidrologicve de la –15 la +15.

Procesul de participare la punctajul total este de 34 pentru sol, 26 pentru
climă, 20 pentru relief și 20 pe ntru condi ții hidrologice [1, 3, 9].
Numărul de puncte în limitele arătate pentru fiecare factor depinde de
caracteristicile acestuia legate de modul de folosin ță a terenului. Un teren, sub
aspectul, de examplu, al condi țiilor de climă poate fi nefavorabil ca arabil, dar
favorabil ca pă șune sau fânea ță, în raport cu solul poate fi favorabil pentru grâu,
dar nefavorabil pentru cartofi. Din această cauză, stabilirea numărului de puncte în
cadrul limite lor respective trebuie să țină seama de categoriile de fol osință și de
speciile sau soiurile respective. Sub acest aspect , schemele lui Teaci de acordare a
punctajului pentru cele patru grupe de factori cuprind cinci categorii de folosin ță:
arabil, pomi, vie, pă șune, fânea ță, iar în cadrul categoriei arabil se re feră ca cinci
culturi principale: grâu, porumb, floarea -soarelui, cartori și sfeclă. Stabilirea
punctelor în limitele specifice fiecărui factor s -a făcut corelându -se produc țiile de
pe un număr mare de terenuri cu condi ții variabile numai sub aspectul unui a dintre
factori ( cu condi țiile asemănătoare sau identice în ceea ce prive ște solul, relieful,
hidrologia, dar variat e din punct de vedere al clemei ) [1, 3, 9].

1.3.1. Bonitatea con dițiilor de climă

Clima exercită o deosebită influec ță asupra plantelor. Pu nctelor acordate
pentru climă ( temperaturi și precipita ții medii anuale ) variază între -20 și +20. La o
temperatură medie anuală de 7° C se acordă câte [1, 3, 9]:
– 10 puncte pentru pă șune, fânea ță, cartofi;
– 6 pentru arabil, pomi, grâu;

11
– 4 pentru floarea -soarelui ;
– zero pentru sfecla de zahăr;
– – 10 pentru vii și porumb.

La 600 mm precipita țiile medii anuale se acordă câte [1, 3, 9]:
– 10 puncte pentru arabil, grâu, floarea -soarelui;
– 9 pentru pomi și cartof;
– 8 pentru pă șune fânea ță și porumb;
– 5 pentru vii.

1.3.2. Bonitat ea condi țiilor de relief

Condițiile de relief influențează producțiile mai ales prin rolul pe care îl au
în determinarea regimului hidro -termic al terenurilor. Punctele acordate pentru
relief variază între -15 și +15. În cazul terenurilor plane se acordă câte 15 puncte
pentru arabil, pășune, fânețe, grâu, porumb, floarea -soarelui, cartof, sfeclă de
zahăr, -10 pentru arabil, zero pent ru pășune și 10 pentru fânețe [ 1, 3, 9].

1.3.3. Bonitatea condi țiilor tehnologice

Condițiile hidrologice (adâncimea apelor freati ce, prezența apelor stagnante,
umezirea pe versanți, inundațiile) joacă uneori rol deosebit în viața plantelor.
Punctele acordate pentru condițiile hidrologice variază între -15 și +15. În cazul
terenurilor cu apă freatică la adâncime ma i mare de 10 m se a cordă câte [ 1, 3, 9]:
– 5 puncte pentru pomi și vii;
– zero puncte pentru arabil, pășune, grâu, porumb, floarea -soarelui,
cartof, sfeclă;
– -5 pentru fânețe.

În cazul terenurilor cu ape freatice cuprinse în tre 4 și 2,5 m se acordă câte [ 1,
3, 9]:
– 15 puncte pe ntru arabil, grâu, porumb, floarea -soarelui, cartof și sfeclă
de zahăr;
– 10 pentru vii, pășune și fânețe;
– 5 pentru pomi.

În cazul terenurilor cu apă stagnată deasupra orizontului B se acordă câte
[9]:
– -15 puncte pentru pomi, vii, pășune, floarea -soarel ui și sfeclă;
– -10 pentru arabil, fânețe, porumb, cartof;

12
– -5 pentru grâu.

1.3.4. Bonitatea solurilor după caracterele lor intrinseci

Punctajul acordat solului variază între 0 și 50, luându -se în considerație
următoarele îns ușiri principale ale acestuia [ 1, 3, 9]:
– profunzimea 0 -7 puncte;
– capacitatea de apă utilă 0 -12 puncte;
– conținutul de humus 0 -15 puncte;
– pH-ul în apă 0 -10 puncte;
– conținutul în fosfor total 0 -6 puncte.

În cazul unei pr ofunzimi de 2 m se acordă câte 7 puncte pentru toate cele 5
categorii de folosințe și plante de cultură. În cazul unui conținut de humus de 80 –
100 tone la ha (în primii 20 cm ), câte 15 puncte pentru pomi, pășune, fânețe, cartof
și 12 pentru arabil, vii, grâu, porumb, floarea -soarelui și sfeclă. În cazul unui pH
sub 4,5 sau pest e 8,5 se dau zero puncte pentru toate cele 5 categorii de f olosință și
plante de cultură [ 1, 3, 9].

1.3.5. Clase de bonitate

Însumarea punctelor de bonitate acordate celor patru factori se face algebric,
pentru fiecare unitate teritorială ecologic omogenă, pen tru diferite folosințe și
culturi. Punctajul maxim c e se poate obține este de 100 ( 50 sol, 20 climă, 15 re lief
și 15 condiții hidrologice ). În funcție de punctaj. Teaci propune împărțirea
terenurilor în 10 clase de fe rtilitate, prima cea mai bună ( punctaj 91-100) și a zecea
cea mai slabă (punctaj 1 -10) [1, 3, 9].
În cazul în care un teren are un punctaj minim pentru o anumită folosință sau
cultură, în ceea ce privește fie condițiile de climă, fie de relief, fie de hidrologie,
folosința sau cultura respecti vă se exclude [ 1, 3, 9].
Bonitatea se poate face nu numai pe unități teritoriale ecologic omogene, ci
și pe întreaga unitate de producție sau administrativă prin calcularea notelor de
bonitate[ 1, 3, 9].
Bonitatea terenurilor prezintă o deosebită importan ță, ajutând la stabilirea
cât mai corectă a folosințelor și culturilor, a tehnologiilor, a planurilor de
producție, a contractărilor, a impozitelor, a investițiilor, a retr ibuției muncii în
agricultură [ 1, 3, 9].

13
1.4. Humusu l, pH-ul și nitra ții solului

1.4.1. pH-ul solului

În funcție de ph -ul său, solul este clasificat drept acid sau alcalin. Pe o scară
de la 0 la 14, un sol acid va avea ph -ul mai mic decât 7, iar dacă soluțiile bazice au
ph-ul mai mare decât 7, un sol alcalin (cu capacitatea de a neutraliza acid ) poate
avea ph -ul mai mic decât 7 [16].
Atât fermierii cât și grădinarii sunt atenți la ph -ul solului, deoarece nu toate
speciile de plante preferă același tip de sol, iar plantarea lor într -un sol nepotrivit
poate cauza imbolnăvirea acestora. Aceste pre ferințe ale plantelor sunt motivate de
existența anumitor substanțe nutritive în tipuri diferite de sol [16].
Valoarea pH -ului unui sol este influențată de tipul de roci din care s -a
format. Solurile dezvoltate din roci bazice, în general, au valori ale pH -ului mai
mari decât cele formate din roci acide [16].
Precipitațiile afectează, de asemenea, pH -ul solului. Apa care trece prin sol
extrage elementele bazice, cum ar fi calciul și magneziul, din sol. Ele sunt înlocuite
de elemente acide, cum ar fi alumini ul și fierul. Din acest motiv, solurile formate în
condiții de precipitații abundente sunt mai acide decât cele for mate în zonele aride
(uscate) [16 ].
Reacția solului este influențată de o serie de factori: compoziția chimică și
mineralogică a părții mine rale a solului, prezența sărurilor solubile, conținutul și
natura substanțelor organice care se găsesc în sol, umiditatea solului, activ itatea
organismelor din sol etc [3 , 9].
Un rol deosebit de important asupra reacției solului îl au sărurile, care
trecâ nd din faza solidă a solului în soluție exercită o influență importantă asupra
caracterului reacției solului, și, în ultimă instanță, asupra fertilităț ii acestuia [1, 9].
În sol, cel mai răspândit acid mineral este acidul carbonic, care poate
determina un pH al solului cu valori între de 3,9 – 4,7, în funcție de condițiile
termice, de activitatea biologică din sol etc [3, 9].
Acidifiere puternică a solurilor produc și acizii humici nesaturați cu cationi,
respectiv, acizii humici pot determina un p H cu valo ri de 3-3,5 (extrem acid), prin
descompunerea resturilor organice din zona de pădure. Reacția solului este
influențată și de activitatea ciupercilor și bacteriilor, de gradul de descompunere a
resturilor organice, de secrețiile rădăcinilor plantelor sau de către insectele din sol,
putând apărea acizi liberi, organici (oxalic, citric și alții) [3, 9].
Solul poate avea o aciditate actuală și una potențială [3, 9].

14
1.4.1.1. Aciditatea actuală (pH -ul solului)

Este dată de concentrația ionilor de H+ ce se af lă la un moment dat în soluția
solului. Apa distilată, în raport cu care se stabilește aciditatea solului, are o reacție
neutră, raportul activității ionilor H+ și OH- fiind egal și exprimat p rin relația [3,
9]:

7 7 14
210 10 10 H OH k H O          (1)

Prin urmare pH -ul, (definit ca fiind logaritmul cu semn schimbat al
concentrației ionilor de H+ din soluția solului), poate avea, teoretic, valori cuprinse
între 1 și 14. Când valoarea pH este egală cu 7 r eacția este neutră, când este < 7
reacția este acidă, dacă pH > 7 rea cția este alcalină [3, 9].
Dacă solul conține compuși cu caracter bazic, reacția sa este alcalină
exemplu fiind solurile care conțin săruri ce hidrolizează alcalin: CaCO 3, MgCO 3 și
Na2CO 3 [3, 9].

1.4.1.2. Aciditatea potențială a solului

Este determinată de ionii de hidrogen adsorbiți la complexul coloidal, prin
interacțiunea cu sărurile din soluție, solul manifestându -se ca un acid slab. În
funcție de soluția cu care se tratează proba de sol pentru dozarea acidității se
deosebesc două forme de aciditate potențială: de schimb și hidrolitică [3, 9].
Aciditatea de schimb se obține la tratarea probei de sol cu soluția unei sări
neutre, iar aciditatea hidrolitică rezultă când proba de sol se t ratează cu soluția unei
sări ce hidrolizează alcalin [3, 9].
Aciditatea de schimb este dată de ionii de H care trec în soluție prin tratare
solului cu o soluție normală a unei sări neutre (KCl, NaCl, CaCl 2) [3, 9]:

(2)

Aciditatea hidrolitică se evidențiază prin tratarea solului cu o soluție normală
a unei sări ce hidrolizează alcalin [3, 9]:

(3)

15
În ambele cazuri, cationii sării au înlocuit H+ din complexul adsorbtiv,
aceștia trec ând în soluția solului formând HCl și CH 3COOH, adică aciditatea
potențială s -a transformat în aciditate actuală. Scoaterea ionilor H+ din complexul
coloidal are loc până ce solul ajunge la pH -ul sării, respectiv 6 în cazul soluției de
KCl și 8,3 în cel al soluției de NaCH 3COO [3, 9].
Solurile cu pH < 8,3 au aciditate hidrolitică iar cele cu pH < 6 prezintă și
aciditate de schimb. Solurile cu pH între 6 și 8,3 au numai aciditate hidrolitică.
Dacă un sol prezintă și aciditate hidrolitică și aciditate de schim b (pH < 6), valoric,
prima este întotdeauna mai mare [3, 9].

1.4.1.3. Importanța reacției solului

Reacția solurilor reprezintă un indice foarte important pentru caracterizarea
acestora [3, 9].
După mărimea valorii pH -ului reacția soluril or se definește c a în tabelul 1 [3,
9].

Tabelul 1 .

Aprecierea reacției solurilor după v alorile pH .
Nr.
crt. pH Aprecierea reacției
1. ≤3,50 Extrem de acidă
2. 3,6-4,30 Foarte puternic acidă
3. 4,31-5 Puternic acidă
4. 5,01-5,40 Moderat acidă 5. 5,41-5,80
6. 5,81-6,40 Slab acidă 7. 6,41-6,80
8. 6,81-7,20 Neutră
9. 7,21-7,80 Slab alcalină 10. 7,81-8,40
11. 8,41-9,00 Moderat alcalină
12. 9,01-9,40 Puternic alcalină
13. 9,41-10 Foarte puternic alcalină
14. ≥10,10 Extrem alcalină

Plantele cultivate preferă, în marea lor majoritate, o reacție neutră, slab acidă
sau slab alcalină. Unele specii suportă sau chiar preferă solurile acide (secară,

16
ovăz, cartof, trifoi). Reacția puternic alcalină nu este suportată de majoritatea
speciilor de plante. Cunoașterea reac ției solului este necesară pentru alegerea
sortimentului de culturi, pentru aplicarea diferențiată a îngrășămintelor și a
amendame ntelor [3, 9].

1.4.2. Conținutul de humus din sol

Se consideră drept humus acea fracțiune din componenta organică a solului
care es te caracterizată prin [17]:
– absen ța completă a structurii țesuturilor organismelor animale sau
vegetale, prin a căror transformare a luat nastere;
– starea coloid – amorfă;
– culoarea variază de la negru la brun – închis;
– insuș irile de „acidoid” ( complex de su bstanț e coloide cu caracter de
acizi, capabili de a lega baze prin neutralizare);
– conținut apreciabil de azot ( 3 – 5 %).

Substanțele humice au o deosebită importanță în procesul de solidificare și
informarea fertilităț ii solului.
Humusul, datorită capacit ății sale de adsorbție și de reținere a bazelor evită
levigarea unor cationi ( calciu, magneziu, sodiu, potasiu) pe care apoi prin reacții de
schimb îi poate pune î n libertate pentru aputea fi folosi ți în hrana plantelor ș i
microorganismelor [17].
În humus ul din sol se găsește concentrată o mare cantitate de energie ce
provine din energia solară. Energia împreună cu substanțele nutritive din humus,
pun în libertate cantităț ile necesare plant elor de azot, fosfor, potasiu ș i bioxid de
carbon [17].

1.4.3. Conținutul de nitra ți din sol

Nitra ții sunt componen ți naturali ai solului și fac parte din ciclul azotului. Ei
apar odată cu mineralizarea substan țelor organice azotoase provenite de la plante și
animale [18, 19 ].
În mod natural, între nitra ții din sol, apă și plante se stabile ște un echilibru.
Însă activitatea omului rupe acest echilibru, prin utilizarea intensivă în agricultură
a îngră șămintelor organice natural și mai ales a celor azotoase sintetice.
Îngră șămintele îmbogă țesc solul, însă aduc cu ele și nitra ți, iar ace știa se
acumulează în plantele cultivate, până la niveluri dăunătoare pentru consumatori
[18, 19 ].

17
În natură, în zonele unde omul nu a intervenit, nitra ții se găsesc în sol în
cantită ți intre 0 -2,5 mg/L – conform EPA ( United States Environmental Protection
Agency), OMS (Organiza ția Mondială a Sănătă ții), IARC (International Agency
for Research on Cancer). Când con ținutul de nitra ți din sol depă șeste 2,5mg/L,
atunci cel mai probabil că surplusul este cauzat de factorul uman de poluare [6, 7].
Nitrații rezultă din mineralizarea în fiecar e an a 1 -2% din azotul organic , fiind
săruri foarte solubile din structura solului. Stratul superior (arabil) al solului are
concentrații variate de nitrați: de la 15 -20 părți per milion (ppm) în solurile, pe care
nu s-au aplicat niciodată fertilizanți, până la 20 -40 ppm în soluri fertilizate uzual și
până la 50 -60 ppm sau chiar mai mult pe terenurile folosite în horticultură. Nitrații
se acumulează în apele subterane în mod natural din sol și din apele de suprafață,
dar în cantități reduse. Cantitățile mari de nitrați sunt condiționate de cele mai
multe ori de fertilizanții utilizați în agricultura intensivă (organici și anorganici)
pentru a creste volumul producției. [18, 19 ].
O altă cauză de poluare a apelor natural e cu nitrați este stocarea și utilizarea
neregulamentară a gunoiului de grajd, care conține atât compuși ai amoniului, cât
și forme organice de azot. Azotul organic în sol îl generează pe cel amoniacal, care
se oxidează biochimic (de către bacteriile nitri ficatoare) și trece în nitrat. Cantitatea
de azot ajunsă în straturile subterane de apă este mai mare la folosirea băligarului
lichid (dejecții an imaliere). S-a demonstrat că poluarea apelor naturale cu nitrați
proveniți din fertilizați minerali și din sol nu modifică tipul apei. În cazul utilizării
a 500 kg/ha N și a gunoiului de grajd și menajer are loc poluarea apei cu nitrați, ce
se manifestă prin modificarea tipului apei, devenind tip nitrat – hidrocarbonat
și/sau hidrocarbonat – nitrat, în care NO 3- constituie 30 -60% mg. echv . Tipul nitrat
de apă în straturile adânci nu s -a atestat [18, 19] .

1.5. Fertilitatea solului

Fertilitatea este proprietatea solului de a pune la dispozi ția plantelor, în
cantitate mai mică sau mai mare, elemente nutritive în condi țiile unui regim aero –
hidric corespunzător cerin țelor plantelor. Fertilitatea este proprietetea esen țială a
solului. Prin ea solul se deosebe ște de rocile din care provin [ 3, 9].
Dintre condi țiile material necesare existen ței omenirii, activită ții productive
a oamenilor, o importan ță deosebită prezintă solul. Procesul produc ției agricole
este legat în mod nemijlocit de sol. Acesta este principalul mijloc de produc ție în
agricultură. În industrie, excluzând ramurile extractive, solul ec ționează ca
fundament, c a loc, ca o bază spa țială de ac țiune [ 3, 9].
În agricultură, cantitatea și calitatea produselor depend direct de fertilitatea
solului, de starea lui calitativă, de caracterul folosirii lui. Aici pământul
funcționează ca un factor active al procesului de p roduc ție. Spre deosebire de

18
mijloacele de produc ție folosite în industrie, care în procesul produc ției se uzează (
mașini, unelte etc. ), fertilitatea solului, în cazul aplicării unui system ra țional de
agricultură, poate fi sporită continuu, iar măsurile tehnice folosite pentru ob ținerea
de recolte mari constitue în acela și timp mijloace pentru ridicarea fertilită ții
solului. Acest specific imprimă agriculturii o serie de particularită ți, care o
deosebesc de celelalte ramuri de produc ție [3, 9].
Produc ția agricolă, care furnizează omenirii hrana necesară existen ței sale,
precum și material primă pentru numeroasele ramuri ale industriei, se bazează pe
proprietatea pe care o au plantele de a transforma substan țele minerale în materie
organic folosind energia solară. Plantele pot transforma energia cinetică a luminii
solare în energie poten țială, acumulată în material organic, având un randament cu
atât mai mare cu cât vor găsi în sol apă și substan țe nutritive minerale în cantitate
corespunzătoare cerin țelor fiecărei spe cii, soi. Cu cât fertilitatea solului este mai
mare, cu atât se ob țin mai multe produse agricole pe unitatea de suprafa ță, la
acelea și investi ții de muncă și mijloace material [ 3, 9].

1.5.1. Categorii de fertilitate

În literatura de special itate se întâlnesc formulate mai multe categorii de
fertilitate a solului printre care: naturală, artificială, relativă și potențială [ 22, 21].

1.5.1.1 Fertilitatea natural ă

Fertilitatea natural a solului se formează sub acțiunea bioacumulativă a
asocia țiilor vegetale din diferite zone bioclimatice. Bilanțul acumulării substanțelor
nutritive și a materiei organice în sol sub acțiunea asociațiilor vegetale diferite în
funcție de climă, rocă, relief. Ca urmare, fertilitatea natural într -un caz poate fi
foarte ridicată sau mai scăzută [ 3, 9].
Folosirea ra țională a pământului în agricultură nu numai că men ține
fertilitatea naturală, dar și creează o noua fertilitate, a cărei existen ță se datorează
investirii de muncă vie și materializată. În felul acesta se distinge o fertilitate
naturală a solului și o fertilitate economică a acestuia [ 21, 22].
Fertilitatea unui teren este egală cu suma fertilită ții naturale a pământului
cultivat și a fertilită ții nou create prin cultură, dar acum devenită natural [ 21, 22].
Fertilitatea naturală nu poate fi apreciată ca o fertilitate care s -a format în
mod natural. Cel putin în țările în care terenul este de mult timp cultivat problema
fertilită ții naturale ini țiale este mult influen țată de modul de exploatare a
pământului. De aceea, fertilitatea naturală se consideră fertilitatea existentă înainte
de a o potenta prin lucrări masive de îmbunătă țire. Atunci când se fac investi ții
continue, se schimbă mijloacele de produc ție și structura lor [ 21, 22].

19
Fertilitatea naturală se determină prin cuantificarea influen ței diver șilor
factori naturali, prin notarea cu note de apreciere a terenurilor agricole de la 1 la
100, ce reprezintă o situa ție pentru un moment dat, si anume aceia al întocmirii
lucrărilor de referire, al studiilor d e bonitare, considerându -se ca se aplica o
tehnologie de lucru adecvată. Nivelul de fertilitate astfel determinat nu reprezintă
altceva decât un minim de produc ție de la care se pleacă [ 21, 22].
Acest nivel minim de produc ție exprimă încă de la început mar ile
diferen țieri ce apar între exploata țiile agricole [ 21, 22].

1.5.1.2. Fertilitatea artificial ă

Fertilitatea artificial se creează de om, ca rezultat al acțiunii lui asupra
solului, prin lucrări agrotehnice, aplicarea îngră șămintelor, a asolamentelor
raționale, a lucrărilor ameliorative [ 3, 9].
Din momentul în care o anumită suprafață de teren este luată în cultură, iar
solul devine estfel un mijloc de producție și într -o anumită măsură un produs al
muncii omene ști, alături de fertilitatea natural solu l capătă și o fertilitate artificial
[3, 9].
Solul, ca purtător al fertilității, trebuie privit în strânsă legătură cu alți factori
naturali care influențează asupra recoltei culturilor, cum sunt condițiile climatic,
geomorfologice, hidrogeologice. Influe nța acestr factori asupra recoltelor se
exercită prin intermediul solului [ 3, 9].
Desi deosebim fertilitatea natural de fertilitatea artificial, în practică ele sunt
indisolubil legate și nu pot fi separate. Cu cât un anumit sol a fost supus lucrărilor
cultural un timp mai îndelungat, cu cât agrotehnica aplicată se perfec ționează, cu
atât solul pierde mai mult din caracterele lui ini țiale și cu atât se pune în eviden ță
mai mult fertilitatea artificial. Prin utilizarea solului pemtru cultura plantelor,
fertilitatea artificial și natural devine fertilitate reală sau efectivă [ 3, 9].
Progresele realizate în ultimele două decenii în industria de îngră șăminte
chimice și construc ția de ma șini agricole au contribuit foarte mult la ridicarea
produc ției la noi în țară cât și în alte țări ale lumi [ 3, 9].
Nivelul produc ției agricole nu depinde însă numai de cantitatea de
îngră șăminte chimice aplicate și de gradul de mecanizare a lucrărilor agricole. Un
rol tot atât de important îl au progresele realizate în genetic și în ameliorarea
plantelor în vederea ob ținerii de soiuri și hibrizi de plante capabile să valorifice cu
un randament mai mare substan țele nutritive și energia radia țiilor solare [ 3, 9].
O importan ță deosebită o prezintă și ameliorarea proprietă ților fiz ice ale
solului, în vederea realizării unui regim aero -hidric optim pentru dezvoltarea
normal a plantelor. Păstrarea structurii prin lucrarea corectă a solului și aplicarea

20
îngră șămintelor organice contituie un element esen țial în contrabalansarea
efectulu i negative pe care îl pot manifesta dozele mari de îngrăsăminte chimice
asupra proprietă ților fizico -chimice ale solului [ 3, 9].
Completarea dificitului de apă în zonele secetoase, prin extinderea iriga țiilor
și eliminarea excesului de umiditate în zonele umede, pentru a crea condi ții optime
de valorificare a elementelor nutritive de către plantele cultivate, constituie o
caracteristică a agriculturii modern[ 3, 9].
1.5.1.3. Fertilitatea relativă

Fertilitatea relativă apare în urma raportării fertilității la cerințele speciilor
de plante cultivate, la condițiile de climă, la verigile tehnologice de cultură aplicate
etc. De exemplu, psamosolurile sunt mai puțin recomandate pentru soia, sfeclă de
zahăr, porumb etc. și mai favorabile pentru arahide, sorg, pep eni, năut, viță de vie
etc. Solurile halomorfe se pretează numai pentru anumite culturi (orez, iarbă de
Sudan, mușețel, sorg etc.). Deci fertilitatea este relativă, adică un sol este mai puțin
fertil pentru unele specii de plante de cultură și mai fertil p entru altele [ 22].

1.5.1.4. Fertilitatea potențială

Fertilitatea potențială reprezintă capacitatea maximă a unui sol de a asigura
plantele de cultură cu apă, substanțe nutritive, căldură și aer, dar numai după
anumite intervenții ale omului. De exemplu , solurile mlăștinoase, cu o bogată
rezervă de materie organică, după desecare (sau drenare), după lucrarea lor
energică etc. asigură recolte mari, comparabile cu cele realizate pe solurile fertile.
În acest caz a existat un factor limitativ și anume apa î n exces, care după
eliminare permite solului să -și manifeste întregul potențial [ 22].

1.5.2. Indicatorii fertilității solului

Fertilitatea solului poate fi caracterizată printr -o serie de indicatori care,
pentru sistematizare, se pot încadra în patru gr upe [ 22]:
– agrofizici: textura, structura, porozitatea, compactarea (densitatea
aparentă, rezistența la penetrare, gradul de tasare, rezistența specifică la arat),
volum edafic util, indicele agrofizic al fertilității solului;
– hidrofizici: indicii hidrofiz ici și relațiile cu apa, mișcarea apei în sol,
permeabilitatea pentru apă (infiltrația, filtrația), capacitatea de a reține apa (rezerva
de apă utilă), ascensiunea capilară a apei (aport freatic);
– agrochimici: reacția solului, capacitatea de schimb ionic, gradul de
saturație în baze, conținutul de elemente nutritive;

21
– agrobiologici: humusul, activitatea biologică (numărul organismelor
din sol, activitatea enzimatică, respirația solului, indicatorul biologic al fertilității
solului), starea fitosanitară (pote nțialul de îmburuienare – rezerva de semințe de
buruieni și cartarea buruienilor, prezența dăunătorilor și a agenților fitopatogeni ).

1.6. Surse și factori de polu are pentru sol

1.6.1. Poluarea solului

Poluarea solului constă în acele acțiuni antropice care de regulă conduc la
dereglarea funcționării normale a acestuia ca suport și mediu de viață în cadrul
diferitelor ecosisteme [3, 12 ].
Activitățile de producție au afectat în timp solurile, prin: lucrări miniere,
excavații, depozite de deșeuri, alunecă ri de teren, eroziune, salinizare, acidifiere
etc. S -au produs în multe zone dezechilibre în nutriția plantelor, care au mers până
la deșertificare [3, 12 ].
Poluarea solulu i se manifestă prin [ 3, 13 ]:
– degradare fizică (compactarea, degradarea structurii);
– degradare chimică (creșterea conținutului de metale grele, pesticide,
modificarea pH -ului);
– degradare biologică (cu germeni patogeni).

Deci există poluare fizică, chimică, biologică și uneori, radioactivă [3, 12 ].

Gradul de poluare se exprimă ca raport între producția vegetală obținută pe
solul respectiv, față de un sol nepoluat în aceleași co ndiții climatice și tehnologice
[3, 12 ].

După gradul de poluare (G.P.) avem [3, 12 ]:
– inexistentă: G.P. <5 %;
– slabă: G.P. = 5 ÷ 10 %;
– moderată: G.P. = 10 ÷ 25 %;
– puternică: G.P. = 25 ÷ 50 %;
– foarte puternică: G.P. = 50 ÷ 75 %;
– excesivă: G.P. >75 %.

22
În tabelul 2 sunt prezentate ramurile și activitățile cu potențial de poluare a
solul ui [3, 5, 13 ].

Tabelul 2.

Activități cu potențial de poluare a solului
Nr.
crt. Ramura
economică Activitatea Principalele substanțe potențial
poluatoare din procesele
activității
1. Industria
extractivă Extragerea petrolului și
a gazelor naturale Petrol brut, gaze naturale, noroaie
de foraj, materiale de cimentare
Extragerea sării geme
în soluție și
recristalizarea acesteia Saramură și fluid izolant, vapori
salini, praf de sare
Extragerea și
prepararea substanțelor
minerale utile
metalice, nemetalifere
și cărbuni Minerale și roci sterile, ape uzate de
mină și de la prepara re, ape
impurificate cu minerale și metale
grele, acizi, baze, reactivi de
flotație, de cianurare, de
amalgamare, de floculare
2. Industria
metalurgică
feroasă Siderurgie Suspensii minerale, cărbune,
cenușă, cianuri, fenoli, ape acide
Cocserie Fenoli , cianuri, amoniu
Construcții de mașini Fenoli, cianuri, petrol, ape alcaline
3. Industria
metalurgică
neferoasă Unități industriale
pentru obținerea Pb,
Cu, Zn, Ca, Ni etc. Suspensii minerale, uleiuri, cianuri,
acizi, metale grele, fluor
4. Industr ia
chimică
anorganică Unități industriale
pentru obținerea
clorului, sodei,
acizilor, pesticidelor
anorganice Acizi, baze, metale grele

23
Tabelul 2 continuare 1
5. Industria
chimică
organică Unități industriale
pentru fabricarea
cauciucului Fenoli
Unități industriale
pentru fabricarea
polimerilor Fenoli, acizi, mercur
Unități industriale
pentru fabricarea
detergenților Acizi, detergenți
Unități industriale
pentru prelucrarea
petrolului Petrol, fenoli, crezoli, mercaptani,
acizi, sulfuri, săru ri minerale
Unități industriale
pentru fabricarea
coloranților sintetici Metale grele, reziduuri periculoase
Unități industriale
pentru fabricarea
produselor fitosanitate
și a pesticidelor
organice Substanțe periculoase
6 Industria
materialelor
de
construcții Unități industriale
pentru fabricarea
materialelor de
construcții Ciment, azbest, suspensii minerale,
acizi, baze, carburanți
Depozite de materiale
de construcții
7 Industria
energetică Centrale termoelectrice Ape calde, cenușă, zgură, pul beri

24
Tabelul 2 continuare 2
Centrale atomo
electrice Ape calde, cenușă, zgură, pulberi

8

Industria
pielăriei și
textilă Unități industriale
pentru fabricarea
țesăturilor Ape alcaline, carburanți
Topitorii Ape alcaline, carburanți
Unități industriale
pentru fabricarea
vâscozei Acizi, baze, sulfuri, săruri
Unități industriale
pentru fabricarea
pielăriei Tanin, crom, azotați, amoniac, acizi,
baze
9 Industria
celulozei și
hârtiei Unități industriale
pentru fabricarea
celulozei și hârtiei Suspensii, fibre, sulfați, sulfiți,
fenoli, săruri

10

Industria
lemnului Unități industriale
pentru fabricarea
cherestelei, gatere Pulberi, uleiuri, carburanți
Unități industriale
pentru fabricarea
mobilei Acizi, baze, uleiuri, acetone
11 Industria
alimentară Unități industriale
pentru fabricarea
spirtului, alcoolului,
zahărului, uleiului,
cărnii, peștelui și a
altor produse
alimentare Suspensii, alcaloizi vegetali,
microorganisme, paraziți etc
12 Servicii Curățătorii chimice,
servisuri auto,
spălă torii auto etc. Percloretilenă, carburanți, uleiuri,
detergenți etc.

13

Agricultură Depozite de deșeri
rezultate din
agricultură, zootehnie,
creșterea păsărilor etc. Nitrați
Depozite de
îngrășăminte chimice și
fitohormoni sintetici Îngrășăminte c u azot, cu fosfor,
complexe, acetilenă, etilenă,
carbamat etc.

25
Tabelul 2 continuare 3
Depozite de produse
fitosanitare Erbicide, insecticide, fungicide
Sisteme de canalizare
deficiente Scurgeri de ape uzate
14 Instalații
pentru
stocarea,
tratarea,
sortarea,
incinerarea
sau
depozitarea
substanțelor,
deșeurilor Depozite de deșeri
municipale
Depozite de deșeri
necontrolate
Depozite de deșeri
rurale
Depozite de deșeri
industriale
Stații de tratare, de
transfer, sortare,
stocare temporală a
deșeurilor
Stocarea și depozitarea
subterană a
substanțelor
periculoase
15 Stații de
epurare Stații de epurare
industriale / agricole
Stații de epurare
orășenești

1.6.2. Clasificarea solurilor poluate

În România, solurile poluate sunt clasificate în clase, tipuri și grupe [3, 9] :
– clase de poluare:
– poluare fizică;
– poluare chimică;
– poluare biologică;
– poluare radioactivă;
– tipuri de poluare:
– prin excavare la zi;
– prin acoperire cu halde, sterile, gunoaie ;
– cu deșeuri și reziduuri anorganice ;
– cu deșeuri agricole for estiere ;
– prin exces de apă ;

26
– grade de poluare:
– practic nepoluat ;
– slab poluat ;
– mediu poluat ;
– puternic poluat;
– foarte puternic poluat;
– excesiv de poluat.

1.6.3. Surse de poluare și agenții poluanți ai solului

1.6.3.1. Excavații la zii

Prin excavațiile la zi se execută decopertarea zăcământului, excavarea,
depuneri de steril și depozite de diferite produse. Extracțiile la suprafață
îndepărtează obiective, ca: locuințe, păduri etc. Terenul este supus infiltrațiilor,
inundațiilor și alunecărilor, mărind în felu l acesta suprafața naturală afectată. La
închiderea excavațiilor, umplerea trebuie efectuată în ordinea inversă, deci: steril,
decopertare și sol la suprafață. [3, 9].

1.6.3.2. Depozitele de steril

Depozitele de steril, cenuși de termocentrală, zguri meta lurgice acoperă
suprafețe care altfel ar fi avut altă destinație, iar particulele fine sunt antrenate de
vânt, poluând alte terenuri sau ape. Precipitațiile pot antrena haldele create,
mărindu -le aria bazei și acoperind în timp scurt obiectivele din apropi ere. [3, 9].

1.6.3.3. Materiale grele

Metalele grele ajung în sol din aer, apă și nămoluri. De la suprafață coboară
în sol prin procese de difuzie, adsorbție, dizolvare și antrenare cu apă, sau cu
macroorganismele. În sol microorganismele le solubilizează , sau le transformă în
suspensii în apă, ajungând astfel în rădăcinile plantelor. Din plante, metalele grele
ajung și se acumulează în organismele anim alelor și ale oamenilor [ 3, 8].
Poluarea solului c u metale grele provoacă [ 3, 8]:
– dezechilibre proceselo r fizice, chimice și biologice din sol;
– scăderea activității biologice;
– inhibarea proceselor de nitrificare;
– acțiune toxică pentru plante.

1.6.3.4. Deșeuri și reziduurile din industria alimentară și ușoară

27
Deșeurile și reziduurile din industria alimen tară și ușoarăconstituie alte
surse posibile de poluare a solurilor. Uneori se utilizează ca fertil izanți, sau
amendamente [3, 5, 11 ].

1.6.3.5. Deșeurile și reziduurile vegetale

Deșeurile și reziduurile vegetale agricole și forestiere încarcă solul cu
nitrați, agenți patogeni și facilitează înmulțirea buruienilor. Aceste materiale și
produsele lor de degradare în timp pot fi transportate de ape la distanță, mărind
astfel aria de răspândire a poluanți lor [3, 9].

1.6.3.6. Dejecțiile animale

Dejecțiile ani male aplicate excesiv ca îngrășăminte af ectează proprietățile
solurilor . Tot din zootehnie pot rezulta substanțe de igienizare a grajdurilor (sodă,
detergenți), care contribuie la poluarea solurilor și apelor [3, 12, 13 ].
În privința cantităților, dejecții le de porcine sunt cele mai mari. Pentru a
putea fi utilizate în agricultură se analizează conținutul lor de metale grele și de
viruși, mai ale că unii viruși, cum sunt cei enterici pot persista și 9 luni [3, 12, 13 ].
Prin fermentație timp de 3 luni vara, sau 4 luni iarna, dejecțiile de porcine
libere de agenți patogeni se transformă într -un îngrășământ valoros, numit
compost. Nămolurile din zootehnie se mai pot stoca minim 6 luni, înainte de fi
utilizate pentru fertilizarea pășunilor, sau 3 luni pentru câm p, sau o lună pentru
câmpul arat ș i însămânțat cu plante furajere [ 3, 12, 13 ].

1.6.3.7. Dejecțiile umane

Dejecțiile umane apar în jurul micilor localități fără canalizare, a locurilor
de campare, târguri, șantiere. Astfel de locuri devin focare de germen i patogeni ai
difteriei, TBC – ului, febrei tifoide [ 3, 9].

1.6.3.8. Nămolurile separate din apele uzate

Nămolurile separate din apele uzate conțin substanțe organice (cele
provenite din industria alimentară, zootehnie, activitățile menajere), sau anorga nice
(cele provenite din industria metalurgică, prepararea minereurilor și cărbunilor
etc.). Se pot aplica în agricultură numai dacă conținuturile de metale grele și
nemetale sunt sub limitele admise de standarde. Unele culturi, cum sunt cele de
cartofi, m orcovi pot suporta un conținut mai ridicat de metale grele, dar altele, cum
este salata nu acceptă [ 3, 9].

28
Nămolul se aplică cu o lună înainte de însămânțare, pentru a da posibilitate
solului să rețină unii compuși [3].

1.6.3.9. Hidrocarburile

Hidrocarburi le apar pe terenurile din jurul sondelor, rezervoarelor cu
produse petroliere, rafinării, trasee de conducte, în caz de defecțiuni, accidente etc.
Pentru îndepărtarea hidrocarburilor din sol se efectuează [ 3, 4, 5 ]:
– lucrări de drenare, urmate de arderea solului;
– descompunerea petrolului cu microorganisme direct în sol;
– fertilizarea puternică cu azot etc.

1.6.3.10. Sărăturarea

Sărăturareasolurilor reprezintă acumularea de săruri solubile, în special de
sodiu. Apare în zone aride și semiaride, din cauze na turale și antropice. Cauzele
naturale ale procesul ui de sărăturare pot fi [ 3, 9]:
– creșterea nivelului apelor freatice mineralizate;
– aducerea la suprafață a unor straturi salifere.

Dintre cauzele antropice generatoare de sărăturare se evidențiază [ 3, 9]:
– irigările cu ape salinizate;
– suprapășunatul;
– inundațiile cu regim hidrosalin ireversibil;
– creșterea nivelului apelor freatice în sol și chiar băltiri în apropierea
lacurilor de acumulare. Vara, apa se evaporă, concentrând astfel solul cu săruri;
– în ap ropierea sondelor, deoarece țițeiul se extrage împreună cu ape
salinizate și gaze.

În România peste 450.000 ha sunt sărăturate, deci nefertile, procesul de
sărăturar e continuând și în prezent [ 3, 9].

1.6.3.11. Acidifierea

Acidifierea înseamnă scăderea p H-ului solului sub valoarea 7. Solurile devin
nefertile, crește conținutul de Al, scad conținuturile în alți ioni. Pe glob,
aproximativ 20 % din soluri sunt acidifiate, iar în România aproximativ 2 milioane
ha. Cauzele producerii acestui proces sunt fie n aturale (existența unor soluri
argiloase, silicatice, cu hidroxizi de fier și aluminiu, sau din descompunerea
microbiologică a substanțelor organice în alte tipuri de soluri), fie antropice
(aplicarea unui exces de f ertilizanți, ploi acide) [ 3, 9].

29
Pe solu rile acide masa biologică se reduce. Astfel dacă scade pH -ul solului
doar cu o unitate, de la 5,8 la 4,8, recoltele de grâu au scăzut de la 5 % la 32 %, iar
cele de porumb de la 5 % la 23 % [ 3, 9].

1.6.3.12. Excesul de apă

Excesul de apă poate curge la suprafață, poate bălti, sau se infiltrează în sol.
Efectele excesului de apă sunt diverse, de la influențarea peisajului, la
influențarea nutriției plantelor, prin lipsa oxigenului, putrezire, sărăturare, recoltele
sunt distruse în proporție de 10 ÷ 40 % . Pe glob, 8 % din suprafața uscatului este
afectată de un exces de umiditate, iar în R omânia, 3,6 milioane ha [ 3, 9].

1.6.3.13. Carențele de diverse elemente nutritive

Carențele de diverse elemente nutritive din sol, ca și excesele provoacă
dezechilibre în nutriția plantelor. Astfel, carența de azot produce necroze, iar
excesul de azot reduce recoltele, rezistența la boli, dăunători, transport și
depozitare. Sunt afectate culturile de cartofi, sfeclă, legume, fructe. Analizele de
furaje, legume, sânge și lapte de animale au arătat conținuturi de azotați, care sunt
mai mari la rădăcinoase (morcov, ridichi, țelină) și mărar, decât la legumele cu
frunze mari (pătrunjel, spanac, salată) [ 3, 10 ].

1.6.3.14. Compactarea (tasarea)

Compactarea (tasarea) solurilor se produce ca urmarea unor lucrări agricole
efectuate cu mașini grele, din lipsa asolamentelor, sau a pășunatului excesiv. Prin
compactare se reduce aerația și circulația apei. Dacă tasarea depășește 30 cm de
sol, degradarea este irever sibilă, deci permane ntă [3, 9].
Estimările realizate evidențiază faptul că circa 4 % din solurile Europei sunt
afectate de procesele de degradare prin compactare, dar datele nu sunt precise și
exacte. În acord cu studiile recent efectuate mai mult de o treime din solurile
Europei prezintă susceptibilitate la apariția proceselor de degradare prin
compactare în straturile sau orizonturile de sub ce l de suprafață [ 3, 9].

1.6.3.15. Degradarea structurii solului

Degradarea structurii solului apare imediat după luarea în cultură a solului,
chiar în condițiile agriculturii extensive, nemecanizate și nechimizate. Degradarea
solului este astfel, în anumite limite, ca și scăderea conținutului de humus de altfel,
un fenomen inerent luări i în cultură a solului [ 2, 3].

30
La degradarea struct urii contribuie două grupe de cauze principale. În primul
rând, este vorba despre modificarea chimismului solului prin scăderea conținutului
de humus și, uneori, ca urmare îndeosebi a fertilizării neechilibrate sau a irigării cu
apă de calitate nesatisfăcă toare, prin alcalizarea sau acidifierea solului. În al doilea
rând se înscriu acțiunile directe de distrugere a elementelor structurale, printre care
prăfuirea solului ca urmare a lucrării excesive sau la umiditate necorespunzătoare,
compactarea datorită traficului exagerat mai ales când este efectuat pe sol umed,
formarea crustei sub acțiunea picăturilor de ploaie sau a irigației prin aspersiune
etc. Efectul acțiunii directe de distrugere de genul celor menționate este la rândul
lui influențat, intensific at, de modificările de chimism al solului, care reduc, uneori
sensibil, rezistența mecanică a elementelor [ 2, 3].

1.6.3.16. Trecerea terenurilor agricole și silvice spre alte utilizări

Trecerea terenurilor agricole și silvice spre alte utilizări (casnic, industrial,
drumuri etc.) produce dezechilibre ecologice puternice în zonă, ajungându -se la
eroziunea solului, degradare, surpare, disp ariția unor specii etc [ 3, 9].

1.6.3.17. Pesticidele

Prin pesticide se înțeleg orice substanțe sau amestec de substanțe, inclusiv
amestecurile acestora cu ingrediente, destinate utilizării în agricultură, silvicultură,
în spațiile de depozitare, precum și în alte activități, în scopul prevenirii,
diminuării, îndepărtări sau distrugerii dăunătorilor, agenților fitopatogeni,
buruienilor și altor forme de viață animală sau vegetală, inclusiv a virusurilor
dăunătoare plantelor și animalelor domestice sau folositoare, a insectelor și
rozătoarelor purtătoare de maladii transmisibile la om, precum și produsele
utilizate pentru reg larea creșterii plantelor, defolierea sau desicarea acestora [26].
Pesticidele acționează numai într -o mică proporție (3 ÷ 40 %) în scopul
pentru care au fost utilizate, restul împrăștiindu -se în aer, apă și pe sol. Se
apreciază o creștere în ultimii ani a rezistenței dăunătorilor la pesticide, ceea ce a
determinat aplicarea acestora în cantități mai mari și crearea de noi pesticide, cu
toxicitate superioară. Și sedimentele de pe fundul ape lor pot conține pesticide [ 3,
14].
Pesticidele, odată ajunse în so l, pe lângă acțiunea lor asupra bolilor,
dăunătorilor, buruienilor, își extind acțiunea și asupra microorganismelor, astfel că
apar modificări cantitative și calitative atât în structura populației edafice, cât și în
activitățile fiziologice. Importanța cu noașterii acestor modificări este susținută atât
de cerințele unei agriculturi științifice, cât și de cele ale protecției ecosistemelor
edafice. În acest context, cunoașterea influenței pe care pesticidele o au asupra

31
proceselor biochimice ce se desfășoară în sol se impune ca absolut necesară. De
asemenea, s -a pus în evidență influența negativă asupra microorganismelor de –
nitrificatoare și procesului de denitrificare din sol [27].
Referindu -se la afectarea posibilă a microorganismelor de către reziduurile
de substanțe act ive din sol, Anderson și Domsch (1976) , arată că aceasta este o
particularitate ecologică a microorganismelor de a fi expuse permanent
la catastrofe naturale, pierind odată cu acestea. Acestea se manifestă de exemplu,
în cazul modificărilor rapide ale temperaturii sau ale gradului de saturație cu apă a
solului. De aceea, sunt foarte frecvente reducerile densității populației de
microorganisme cu 50% și mai mult [27].

1.6.3.18. Poluarea biologic ă a solului

Poluarea biologică a solului : număr ul de germeni din sol este condiționat de
încărcătura acestuia în substanțe organice și de condițiile care influențează viața
microflorei (temperatură, umiditate și aer). Clasificarea microflorei din sol se face
după criteriul persistenței în [ 3, 9]:
– Micro floră permanentă (autohtonă) reprezentată de germenii
readaptați la solul neîngrășat;
– Microfloră temporară care dispare după descompunerea acestora;
– Microfloră de tranziție adusă prin îngrășămintele organice, secreții,
excreții, cadavre. Aceasta este repr ezentată de germenii patogeni sau condiționat
patogeni pentru om și animale cu prezență temporară;
– Microflora solului este constituită din: virusuri, bacterii, actinomicete,
miceți și alge;
– Virusurile patogene pentru animale au viață limitată în sol;
– Bacte riile din sol pot fi saprofite condiționat patogene și patogene.
Bacteriile de poluare cu excepția celor sporulate care rezistă o perioadă îndelungată
în sol au o viață limitată datorită lipsei condițiilor de existență;
– Actinomicetele sunt mai numeroase în solurile bogate în substanțe
organice. În general sunt saprofite dar se întâlnesc și specii parazite accidental
capabile de a produce infecții la animale;
– Miceții cu o pondere mai mare se întâlnesc la suprafața superficială a
solului;
– Algele au o importa nță deosebită în circuitul materiei în natură prin
asigurarea circuitului carbonului (alge autotrofe) și scindarea substanțelor poluante
(alge heterotrofe);

O altă categorie de bacterii o reprezintă psalmonelele (Escherichia coli,
Clostridium perfringens , bacteriofagii, entero virușii, bacteriile tifice, ouăle de

32
helminți) care reprezintă o altă sursă de contaminare a solului atunci când acesta
este irigat cu ape uzate provenite în special de la crescătoriile de porci [ 3, 9].

1.6.3.19. Poluarea radioacti vă

Poluarea radioactivă este de dată mai recentă dar este în continuă extindere
ca urmare a depunerilor radioactive din atmosferă dar și din depozitarea pe sol a
izotopilor radioactivi [3].
Substanțele radioactive depășind anumite limite, ajunse pe sol pot constitui
surse importante de poluare. Trebuie amintit că în sol, în general, se găsesc
următoarele substanțe radioactive: Kaliu, Toriu, Uraniu, Cesiu 134/137 și Stronțiu
90 cu perioadă de fisiune practic lungă (25 ÷ 50 de ani) [ 3, 9].

1.6.4. Situația so lurilor degradate din România

Situația terenurilor din România, prezintă următoarele valori: din totalul de
14,8 mil ha teren, terenurile arabil erau 9,36 mil ha, pășunile 4,83 mil ha, livezile
0,30 mil ha și podgoriile 0,30 mil ha. Poluarea însă afecteaz ă mari suprafețe de
teren și la noi în țară. Situația solurilor degradate în România, din diferite cauze
este prezent ată sintetic în tabelul 4 [3, 9].
Tabelul 4.
Situația solur ilor degradate din România .
Nr.
crt. Soluri degradate Milioane ha
1. – teren a gricol în pantă supus eroziunii apelor
(eroziune: – slabă 3 %, moderată 19 %, severă 18 %,
foarte severă 2,6 %). 6
2. – erodate de vânt 0,7
3. – cu aciditate 2,3
4. – cu exces de umiditate 5,6
5. – sărăturat 0,5
6. – cu cruste 4,5
7. – cu conținut re dus de humus 7,5
8. – cu conținut redus de P 4,7
9. – cu conținut redus de N 3,7
10. – cu carență de Zn 1,5
11. – poluate cu pesticide 0,05
12. – poluate cu hidrocarburi și cenușă 0,05
13. – poluate de industrie 0,9
14. – poluate de zootehnie 0,3

33

CAPITOLUL 2
NOȚIUNI LEGISLATIVE

Aspecte legislative [ 20, 27, 28 , 29, 30, 31, 32 ]:

HG 1408/2007 privind modalită țile de investigare și evaluare a poluării
solului și subsolului.
Art. 1. – Prezenta hotărâre reglementează modalitățile de investigare și
evaluare a poluării solului și subsolului, în scopul identificării prejudiciilor aduse
acestora și stabilirii responsabilităților pentru refacerea mediului geologic.
Art. 3. – Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică în cazul contaminărilor
cu organ isme modificate genetic sau cu substanțe radioactive ce sunt supuse altor
prevederi legale.
Art. 4. – (1) Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se
realizează prin metode specifice geologice și pedologice.
(2) Metodele prevăzute la al in.(1) se stabilesc în funcție de caracteristicile
geologice ale formațiunilor poluate, de natura poluantului și de distribuția acestuia
în suprafață și în plan vertical.
(3) Pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică
și/sau hid rogeologică, geochimică și geofizică.
Art. 5. – (1) Investigarea și evaluarea poluării solului și subsolului reprezintă
obligația și responsabilitatea operatorului economic sau deținătorului de teren care
a desfășurat ori desfășoară activități poluatoare s au potențial poluatoare pentru
mediul geologic.
(2) Investigarea și evaluarea poluării solului și subsolului se realizează în
următoarele cazuri:
a) la constatarea unei poluări potențial periculoasă pentru sănătatea oamenilor și
pentru mediu;
b) la elabora rea bilanțului de mediu;
c) la stabilirea obligațiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al
terenurilor pe care s -a desfășurat o activitate cu impact asupra mediului;
d) la identificarea unei surse potențial poluatoare a solului și subsolulu i;
e) periodic, pentru urmărirea evoluției în timp a siturilor contaminate a căror
remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de
remediere de lungă durată.

34

f) la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiec telor de
curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologică;
g) la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după
îndepărtarea sursei și poluanților deversați în mediul geologic.
HG 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subso lul și
ecosistemele terestre au fost afectate.
Art.1. – Prezenta hotărâre stabile ște cadrul legal pentru desfă șurarea
activită ților de cură țare, remediere și/sau reconstruc ție ecologică a zonelor în care
solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afe ctate.
Art. 3. – Prezenta hotărâre se aplică:
a) poluării mediului geologic, produsă de activități cu impact semnificativ, care
prezuntă un risc real sau potențial pentru sănătatea oamenilor și a mediului;
b) terenurile în care ecosistemele terestre au fost af ectate.

Art.4. – Siturile contaminate radioactive și cele contaminate cu organismele
modificate genetic nu constituie obiectul prezentei hotărâri.
HG nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și
ecosistemele terestre au fost afectate publicat în MO nr. 804 din 26 noiembrie 2007
– Partea I .
Ordin nr. 1270 din 30/11/2005 privind aprobarea Codului de bune practici
agricole pentru protecția apelor î mpotriv apolu ării cu nitraț i din surse agricole.
Ordinul Nr. 242/197/2005 pentru aprobarea Sistemului național de
monitoring integral al solului, de supraveghere, control și decizii pentru reducerea
aportului de poluanți proveniți din surse agricole și de managem ent al reziduurilor
organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile și potențial vulnerabile la
poluarea cu nitrați și pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului
național de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control și deci zii pentru
reducerea aportului de poluanți din surse agricole și de management al reziduurilor
organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile și potențial vulnerabile la
poluarea cu nitrați.
Legea nr. 137 din 1995 privind protecția solului, a subsolu lui ș i a
ecosistemelor terestre, publicată î n Monitorul Oficial nr. 70 din 17 februarie 2000.
Art. 48. Protecț ia solului, a subsolului ș i a ecosistemelor terestre, prin măsuri
adecvate de gospodărire, conservare, organizare ș i amenajare a teritoriu lui, este
obligatorie pentru toț i dețină torii, indiferent cu ce titlu.
Art. 49.Autoritatea centrală pentru protecț ia mediului, cu consultarea
ministerelor competente, stabileș te:
a) sistemul de monitorizare a calității solului în scopul cunoaș terii stării
actuale și a tendințelor de evoluț ie a acesteia;

35
b) reglementările privind protecț ia calităț ii solului, subsol ului, a
ecosistemelor terestre și conservarea biodiversităț ii;
c) procedura de autori zare privind probleme de protecție a mediului,
cuprinse î n planuril e de amenajare a teritoriului, a menajarea torenților pentru
întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziun ii solurilor, foraje de studii
și prospecțiuni geologice și hidrogeologice, precum și pentru activități miniere de
extracț ie;
d) reglementă ri privind refacerea cadrului natu ral în zonele în care solul,
subsolul ș i ecosistemele terestre au fost afectate de f enomene naturale sau de
activităț i cu impact negativ asupra mediului.

Art. 50. Autoritățile centrale pentru agricultură și silvicultură au urmatoarele
obligaț ii:
a) să elabo reze reglementă ri privind sistemele de agricultură, tehnologiile de
cultură a plantelor și de creș tere a animalelor, regenerarea pă durilor, recoltarea,
colectarea și transportul lemnului ș i standa rdele de calitate a soluri lor, în scopul
menținerii ș i ameli orării acestora, eliminarii consecinț elor negative asupra
ecosistemelor terestre și acvatice și asigură riiconservarii funcțiilor specifice,
biodiversității ș i habitatelor naturale și să le comunice autorității centrale pen tru
protecț ia mediului;
b) să ținăevidenț a terenurilor d evenite improprii pentru producția agricolă și
să ofere, la solicitarea deținătorilor, asistență tehnică de specialitate pentru
ameliorarea sau schimbarea folosinț ei;
c) să îndrume și să exercite co ntrolul tehnic de specialitate pent ru lucrările
de îmbunătățiri funciare ș i agropedoameliorative;
d) să îndrume și să ofere asistență tehnică , la cererea cultivatorilor de
terenuri, pri vind cele mai adecvate tehnici și tehnologii de gospodărire ș i
amelior are a solurilor.

Art. 51. Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecția
și conservarea, ameliorarea și folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului ș i a
ecosi stemelor terestre se organizează și se exercită de autoritățile pentru protecția
mediului, precum și, dupăcaz, de alte autorități ale administraț iei publi ce
competente, potrivit dispoziț iilor legale.
Art. 52.Dețină torii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigură rii protecț iei
calității solurilor, au urmă toarele obligaț ii:
a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităț ii
solurilor;

36
b) să asigure la amplas area, proiectarea, construirea și punerea în funcț iune a
obiectivelor de orice fel, ca și la schimbarea destinaț iei terenurilor, condiț iile
prevă zute în acord și în autorizaț ia de mediu;
c) să nu ardă miriștile, stuful, tufărșurile sau vegetația ierboasă, fară
autorizație din partea autorității competente pentru protecț ia mediului.

Art. 54. Persoanele fizice sau juridice, care prospectează sau ex ploat ează
resursele subsolului, au urmatoareleo bligaț ii:
a) să ceară acord și/sau autorizaț ie de mediu, potrivit legii, și să respecte
prevederile acestora;
b) să refacă terenurile afectate, aducâ ndu-le la parametrii productivi ș i
ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcțional, în conformitate cu
prevederile și termenele din acordul și/sau din autorizația de mediu, garantâ nd
mijloace financiare pentru aceasta și monitorizâ nd zona;
c) să anunț e autoritățile pentru protecț ia mediului sau pe cele co mpetente,
potrivit legii, despre orice situații accidentale care pun în pericol ecosistemul
terestru și să acț ioneze pentru refacerea acestuia.

Ordonanța de urgență nr.195/2005 privind protecția mediului .
Art. 36. Autoritățile publice centrale competente c onform legislației specifice
din domeniul chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru
protecția mediului, au următoarele obligații:
a) să reglementeze regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de
protecție a plantelor;
b) să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru controlul
calității îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor;
c) să verifice, prin rețeaua de laboratoare, concentrațiile reziduurilor de
produse de protecție a plantelo r în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare
vegetale și animale.

Art. 37. Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, împreună cu
autoritățile publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate și cele din
domeniul transporturilo r sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz,
supraveghează și controlează aplicarea reglementărilor privind îngrășămintele
chimice și produsele de protecție a plantelor, astfel încât să se evite poluarea
mediului de către acestea.

37

CAPI TOLUL 3
PROCEDURILE DE DETERMINARE A pH -ULUI,
CONȚINUTULUI DE HUMUS ȘI NITRAȚI DIN SOL

3.1. Procedura de determinare a pH -ului din sol

Prezenta procedură stabilește regulile și responsabilitățile privind
determinarea pH -ului solului prin extracție cu a pă distilată și reactiv de floculare,
in conformitate cu cerințele impuse de standardele de calitate în vigoare.
Metoda prin extracție cu apă distilată și reactiv de floculare pentru
determinarea ph -ului se aplică probelor de sol în soluție apoasă, a apel or subterane,
apele de suprafață și ape potabile.

3.1.1. Principiul metodei

pH-ul este o măsură a alcalinității sau acidității. pH -ul în soluri variază de la
3,5 la 11, 0, dar cercetările au demonstrat că plantele se dezvoltă optim intervalul
5,0 ÷ 8, 5. În solurile cu pH scăzut, anumiți nutrienți pot atinge concentrații toxice,
iar activitatea microbiologică din sol poate fi drastic redusă. Solurile cu pH ridicat
au în general concentrații reduse a micro -nutrienților, iar unii nutrienți pot să nu fie
prezenți în cantități suficiente.
O procedură de extracție cu apă distilată și reactiv de floculare rezultă în
obținerea unui extract lichid, la care se adaugă Indicator de domeniu larg. Culoarea
rezultată este comparată cu cele standard pentru determinare a pH -ului.

3.1.2. Activități prealabile

3.1.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol

Probele de sol sunt prelevate înainte de procesul de irigare/udare până la o
adâncime de 25 cm.
Se elimină urmă de resturi vegetale care acoperă solul. Pentru prelevarea
probei de sol se utilizează un tub sau o lingură. Proba de sol este prelevată din zona
radiculară a plantei. Se prelevează între 8 și 10 probe de sol.
Probele de sol se amestecă până la formarea unui amestec omogen.

38
Proba de sol omogenizată es te împrăștiată pe o bucată de hârtie (sau plastic)
și se lasă la uscat.
Proba de sol uscată este cernută printr -o sită metalică la care diametru
ochiurilor este de maxim 2 mm.
Solul cernut este colectat și utilizat pentru determinarea pH -ului.

3.1.2.2. Utilizarea dispozitivului OCTA – SLIDE

pH-ul solului se determină folosind dispozitivul OCTA -SLIDE. În această
metodă, culoarea sau turbiditatea probei testate și supusă reacțiilor va fi comparată
cu, culorile standard montate în rigla neagră specifică fiecărui test.
Dispo zitivul OCTA -SLIDE (fig. 2 ) trebuie ținut în așa fel încât lumina
indirectă (difuză) va intra prin partea din spate a dispozitivului. Inserați eprubeta cu
proba în partea de sus și apoi glisați rigla corespunzătoare, până la coresponde nța
culorii probei cu cea standard.

Fig. 2 . Dispozitivul OCTA -SLIDE.
EPRUBETA CU
PROBA DE
ANALIZAT
RIGLA CU
CULORI
STANDARD

39
3.1.3. Mod de lucru

Umpleți un tub de test (cod 0106) până la gradația de 5 mL cu Reactiv de
floculare Tricon ( cod 5941).
Folosiți lingura de 0,5 g (cod 0698) pentru a adăuga 3 măsuri rase de probă
de sol. Astupați și încet întoarceți ca capul în jos și apoi în sus timp de un minut,
pentru a amesteca. Așteptați apoi ca particulele să se sedimenteze.
Folosiți o pipetă (cod 0354) pentru a umple un alt tub (cod 0106) până la
gradația de 2,5 mL cu soluție limpede de deasupra particulelor de sol.
Adăugați 6 picături de Indicator de domeniu larg (cod 2218). Astupați și
amestecați.
Inserați tubul de test în dispozitivul OCTA -SLIDE pentru pH (cod 1100).
Glisați rigla șablon OCTA -SLIDE pentru pH (cod 3424) până la potrivirea culorii
din tubul de test cu o culoare standard de pe șablon. Notați valoarea indicată ca pH.

3.2. Procedura de determinare a conținutului de humus din sol

Prezenta procedură stabilește regulile și responsabilit ățile privind
determinarea conținutului humus din sol în soluție apoasă prin metoda
colorimetrică, in conformitate cu cerințele impuse de standardele de calitate în
vigoare.
Metoda colorimetrică pentru determinarea conținutului humus se aplică
probelor de sol în soluție apoasă.

3.2.1. Principiul metodei

Humusul este constituit dintr -un amestec complex de resturi vegetale și
animale format după transformări intense chimice și biologice. În humus se
regăsește 60 % până la 70% din carbonul organic total di n sol. Poate modifica
proprietățile fizice ale solului, afectându -le și pe cele chimice și biologice.
Reactivul pudră pentru humus extrage humusul din sol. Culoarea rezultată se
compară cu culorile dintr -un șablon standardizat pentru a se determina concen trația
de humus.

40
3.2.2. Activități prealabile

3.2.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol

Prelevarea și pregătirea probelor de sol se face conform subpunctului
3.1.2.1.

3.2.2.2. Folosirea pâlniei și a hârtiei de filtru

Pentru prepararea f iltratului de sol sau pentru filtrarea extractului de sol se
folosesc o pâlnie și hârtie de filtru.
Îndoiți o bucată de hârtie de filtru (cod 0465). Îndoiți din nou.
Ținând vârful triunghiului format în jos, apăsați cu grijă colțurile rămase
libere până hârtia se va deschide și va forma un con.
Veți obține trei straturi de hârtie într -o parte a conului și doar un strat pe
partea opusă.
Introduceți conul de hârtie de filtru în pâlnie (cod 0459). Așezați pâlnia în
containerul în care veți colecta filtrat ul.
Vărsați lichidul prin pâlnie și hârtia de filtru pentru a filtra soluția.

3.2.3. Mod de lucru

Folosiți măsura pentru sol (cod 0819) pentru a se adăuga 2 măsuri rase de
sol într -un tub de extracție (cod 0704).
Adăugați apă deionizată până la gra dația de 14 mL. Astupați și amestecați.
Folosiți lingura de 0,5 g (cod 0698) pentru a adăuga 2 măsuri de reactiv
pudră pentru humus (cod 5119). Daca e necesar, mai adăugați apă pentru a aduce
la nivelul de 14 mL. Astupați și amestecați bine timp de 1 minu t.
Adăugați 15 picături de reactiv pentru flocularea solului (cod 5643).
Închideți recipientul și amestecați ușor. Lăsați solul să se sedimenteze câteva
minute.
Folosiți hârtie de filtru (cod 0465) și pâlnia (cod 0459) pentru a filtra
amestecul. Colectaț i filtratul într -un alt tub de extracție.
Comparați culoarea obținută în filtratul probei cu tabelul de culori standard
pentru humus (cod 1384). Notaț i rezultatul. Folosiți tabelul 5 pentru a converti
rezultatul într -o valoare.

41
Tabelul 5.
Humus sau ma terie organică în sol.
Conținut de humus 1 2 3 4 5]
Soluri agricole Scăzut Mediu Ridicat
Soluri de grădină sau sere Scăzut Mediu Ridicat
Soluri organice Scăzut Mediu Ridicat

3.3. Procedura de determinare a conținutului de nitrați din sol

Preze nta procedură stabilește regulile și responsabilitățile privind
determinarea nitraților (NO 3-) din sol prin diluție și reactiv de reducere a nitraților
la nivel de nitriți, in conformitate cu cerințele impuse de standardele de calitate în
vigoare.
Metoda prin diluție și reactiv de reducere a nitraților la nivel de nitriți pentru
determinarea nitraților (NO 3-) din sol se aplică probelor de sol în soluție apoasă, a
apelor subterane, apele de suprafață și ape potabile.

3.3.1. Principiul metodei

Azotul, su b formă de nitrat, este un element deosebit de important
dezvoltarea plantelor. Se găsește în proteinele plantelor, clorofilă, acizi nucleici și
alte structuri ale plantelor, iar cantități adecvate conduc la plante mai mari care
produc recolte crescute. Cu m azotul este rapid absorbit de către plante sau levigatul
din sol, concentrația acestuia în sol se poate modifica destul de repede.
Cadmiul din Reactivul de reducere a nitraților reduce nitrații la nitriți. Ionii
de nitriți produc o colorare roșie, dato rită unei reacții de diazotizare. Reactivul
amestec de acid se adaugă pentru a furniza reacției necesarul de acid. Culoarea
rezultată se compară cu standardele de culori pentru a determina nivelul de nitrați
testat.

3.3.2. Activități prealabile

3.3.2.1. Prelevarea și pregătirea probelor de sol

Prelevarea și pregătirea probelor de so l se face conform subpunctului
3.1.2.1.

3.3.2.2. Utilizarea dispozitivului OCTA – SLIDE

42
Utilizarea dispozitivului OCTA – SLID E se face conform subpunctului
3.1.2.2.

3.3.2.3. Tehnici de diluție a probelor

În anumite teste, culoarea probei reactate poate fi mai închisă decât cea mai
închisă culoare de pe grila standard. Când acest lucru se întâmplă, proba originală
trebuie diluată pentru a putea face măsurătoa rea corectă. Multiplicați citirea finală
cu factorul de diluție corespunzător.

Exemplu

Măsurați 5 mL din probă într -un cilindru gradat. Adăugați apa distilată sau
deionizată până la linia ce indică 10 mL. Proba a fost diluată la jumătate, deci
factoru l de diluție este 2. Efectuați testul și apoi multiplicați citirea (rezultatul) cu 2
pentru a obține rezultatul final.
În tabelul 6 sun indicați factorii de diluție pentru câteva mărimi ale probelor.

Tabelul 6.
Factorii de diluție.
Dimensiunea
probei

[mL] Apa distilată de adăugat
pentru aducerea la 10 mL
[mL] Factor de multiplicare
10 0 1
5 5 2
2,5 7,5 4
1 9 10
0,5 9,5 20

Este foarte important să folosiți pipete și cilindri gradați pentru a face
diluțiile cu acuratețe.

3.3.2.4. Diluția extractu lui de sol

Pentru a prepara soluția de extracție Melich 1 se folosește “Soluție acidă de
extracție” (cod 6361). După diluție (făcută în timpul procedurii de extracție) soluția
rezultată este de 0,05 N Acid Clorhidric și 0,025 N Acid sulfuric.

43
Folosiți pipeta de 1 mL (cod 0354) pentru a adăuga 5 mL de soluție acidă de
extracție (cod 6361) în cilindrul gradat de 100 mL (cod 0419). Diluați până la
gradația de 75 mL cu apă deionizată. Turnați într -o sticlă de 100 mL (cod 0990).
Folosiți măsura de sol (cod 1165) pentru a adăuga 15 g de sol. Adăugați de
2 mL de suspensie de cărbune (cod 5638). Astupați și agitați 5 minute.
Folosiți pâlnia și hârtia de filtru pentru a filtra amestecul. Colectați lichidul
pentru al folosi ca extract pentru testele de nit rați.

3.3.3. Mod de lucru

Umpleți cu extract de sol un tub de testare (cod 0106) până la linia de 5 mL.
Diluați până la linia de 10 mL cu Reactiv amestec acid (cod V -6278).
Folosiți lingura de 0,1 g (cod 0699) pentru a adăuga 2 măsuri de Reactiv de
reducere a nitraților (cod V -6279). Astupați și răsuciți tubul de 50 -60 de ori timp
de un minut, pentru amestec. Așteptați 10 minute.
La sfârșitul celor 10 minute o cantitate nedizolvată de Reactiv de reducere a
nitraților poate fi prezentă în tubul de tes t. Acest lucru nu v -a afecta rezultatele
testului.
Întoarceți încă o dată tubul pentru a amesteca proba. Inserați tubul de test în
dispozitivul OCTA -SLIDE (cod 1100). Glisați calibrul de culori pentru nitrați (cod
3422) în dispozitiv. Găsiți culoarea sta ndard ca4re se potrivește cu cea din tub și
înmulțiți valoarea citită cu 1,121 pentru kg/ha.
Dacă obțineți o culoare mai închisă decât cea mai închisă culoare din
calibrul standard, proba trebuie diluată (conform 5.3.2.4.), iar testul repetat.

44

CAPITO LUL 4
Studiu de caz: DETERMINAREA pH -ULUI,
CONȚINUTULUI DE HUMUS ȘI NITRAȚI DIN
SOLURILE AGRICOLE ȘI DE GRĂDINĂ

4.1. Date generale privind ferma agricol ă

Amplasamentul fermei agricole se află în extravilanul satului/comunei
Faraoani, județul Bacău (fig. 3).

Fig. 3. Localizarea fermei agricole [11]

Ferma agricolă este învecinată cu:
 la Nord cu DE 1184/19 ( teren agricol );
 la Est teren agricol ;
 la Sud cu DE 11848/61 (teren agricol );
Punct de
prelevare teren
agricol,
Fărăoani, Bacău

45
 la Vest teren agricol .

Activitatea principală a fermei agricole reprezintă cultivarea legumelor
pentru comercializare.
Terenurile au asigurată stabilitatea generală, nu se află într -o zonă protejată.
Amplasamentul se înscrie în zona climat ,, temperat – continentală ’’
specific ținuturilor din zona Moldovei, neexistăn d fenomene naturale deosebite.
Oscilațiile climatice au o amploare mare, atât ca efect al circulației generale a
atmosferei, cât și al infuențelor introduse de relief (inversiuni termice).
Schimbările rapide de fronturi atmosferice în perioada de tranziție primăvară –
toamnă favorizează producerea brumelor tărzii și respectiv timpurii. Acestea
provoacă uneori pagube însemnate în agricultură.
Vânturile predominante sunt dinspre nord – vest și nord, dar nu lipsesc nici
cele dinspre est și sud – est.
Regimul precipitațiilor prezintă cantități mici iarna și vara, dar în ultimii ani
s-au produs ambundente ce au dus la inundații și alunecări de teren.
Îngrășământul folosit la ferma agricolă este NPK (Azot, Fosfor, Potasiu)
15% + 5% SO 3. Este singurul îngră șămân t folosit în scară largă cu o compozi ție
echilibrată de azot, fosfor și potasiu. Are o solubilitate totală în sol si este
recomandat a fi utilizat la fertilizarea de bază a culturilor de toamnă și primăvară.
Îngră șământul complex NPK 15:15:15 + 5% SO 3 este caracterizat de un raport
echilibrat între nutrien ții macro, în acest fel răspunzând exigen țelor culturilor, fiind
considerat un fertilizant universal [ 24, 25 ].
Omogenitatea granule îi permite o distribu ție uniform ă pe soluri și prezentă
în fiecare granul ă NPK în raport de 1 :1:1, permite o fertilizare adec vată și periodic
a solurilor [ 24, 25 ].
NPK 15% + 5% SO 3 este un îngră șământ complex, granulat, de mare
eficien ță care con ține toate elementele necesare pentru dezvoltarea plantelor (azot,
fosfor și potas iu).Produsul este nonhidroscopic și toate substan țele con ținute în
îngră șământul NPK 15% + 5% SO 3 sunt solubile în apă [ 24, 25 ].
NPK 15% + 5% SO 3este utilizat ca îngră șământ principal pentru toate
tipurile de sol și pentru toate tipurile de culturi agricol e.Este deosebit de eficient
pentru solurile negre și brune la o utilizare mai intensivă a componen ței fosfat [ 24,
25].
Se utilizează la fertilizarea terenurilor agricole, ca îngrășământ de suprafață
pentru culturile de cereale , pășuni și livezi.O fertiliz are cu NPK are ca rezultat o
producție mai ridicată cu până la 40% la un sol slab aprovizionat cu elemente
nutritive și cu până la 20% la un sol bine aprovizionat cu elemente nutritive [ 24,
25].

46
Absen ța total ă a azotului în forma nitrică și prezen ța azotu lui în formele
amoniacală și ureică, asigură nutri ția corectă și prelungită a culturilor [ 24, 25 ].

4.1.1. Caracteristici le agrochimice

Îngră șământul include toate cele trei elemente nutritive de bază necesare
pentru vitalitatea plantelor. Îngră șământul conține sulf care este un element foarte
important pentru toate culturile agricole. Este recomandat pentru fertilizarea de
bază pr imăvara (cartofi, sfeclă de zahă r). Acest îngră șământ nu lasă reziduuri în sol
și poate fi aplicat la toate culturile agricole . Este cel mai potrivit pentru solurile
care au nevoie de potasiu [ 24, 25 ].
Pe lăngă îngră șământul NPK 15% se mai folose ște rapi ța ca îngră șământ
natural. Semănarea culturilor verzi trebuie realizată în perioada 1 august – 30
septembrie. Plantele ce pot fi utilizate ca și culture verzi sunt: mazăre, rapi ța,
muștarul, lupinul. Biomasa format trebuie încorporată în sol în perioada 15
februarie – 31 martie.

4.2. Date generale prinvind solul de grădin ă

Amplasamentul grădinii se află în intravilanul satului/co munei Faraoani,
județul Bacău (fig. 4).

Fig. 4. Localizarea solului de grădină [11].

Sol de grădină , intravilan
Fărăoani, Bacău

47
Grădina este învecinată cu:
 la Estteren agricol
 la Vest teren agricol;
 la Nord teren agricol ;
 la Sud cu Drumul comunal.

Îngrășământul folosit în gradină este de ti pul Dithane M 45. Substanța
activă este mancozeb 80% .
Dithane M 45 este cel mai cunoscut fungicid de contact, cu un spectru foarte
larg de combatere a patogenilor din culturile de câ mp, cartof, legume, flori, livezi
și viță de vie, precum ș i la tratarea semin țelor. Substanța activă combate p atogenii
prin inhibarea germinației sporilor. Prin modul de acțiune multisite (întrerupe
activitatea enzimatică în 6 puncte diferite), împiedică apariția fenomenului de
rezistență la patogeni [26].
Dithane M 45 se admi nistrează după tehnologia specifica fiecă rei cult uri, la
avertizare sau la apariția/depistarea fiecărui atac. Se recomandă să se păstreze un
timp de pauză de: 21 de zile la cartof tratat pentru combaterea manei, 21 de zile la
tomate tratate pentru prevenir ea apariției pătării cafenii și câ te 14 zile pentru
celelalte boli, 28 de zile la tratarea pomilor (prun, cais, piersic), 28 de zile după
tratarea manei la vița de vie ș i 21 de zile dupa tratarea mucegaiului cenuș iu. Poate
fi utilizat de -a lungul î ntregii perioade de ri sc de atac. Intervalul de timp î ntre
tratamente este de 7 -10 zile, în funcție de gradul de atac ș i de cultur ă [26].

48

CAPITOLUL 5
REZULTATE EXPERIMENTALE

5.1. Rezulatete experimentale pentru determinarea pH -ului din solurile
de grădi nă și solurile agricole

Pentru determinarea pH -ului au fost prelevate câte patru probe de sol agricol
și de grădină: două probe de sol din zona centrală a arealului studiat, și două probe
de sol de la extremitățile arealului studiat.
În figura 5 este pre zentată aparatura necesară determinării pH -ului solului,
respectiv substanțele necesare.

Fig. 5. Aparatură/substanțe necesare determinării pH -ului solului.

În tabelul 7 sunt prezentate rezultatele experimentale determinate pentru pH,
respectiv din sol urile agricole și de grădină.

49
Tabelul 7 .

Rezultate experimentale determinate pentru pH -ul din solurile agricole și de
grădină.
Nr.
crt. Tipul de sol pH
zona 1 Zona 2 zona 3 zona 4
1. Sol de grădină 4,5 4 4 4,5
2. Sol agricol 5,5 5 5 5

În figura 6 este reprezentat grafic concentrația de pH din solul de grădină
respectiv din solul agricol.
zona 1 zona 2 zona 3 zona 401234567pH-ul solului
Punctele de prelevare sol de gradina
sol agricol

Fig. 6 . Concentrația de pH din sol din cele patru zone de unde au fost
prelevate probele de sol de grădină, respectiv de sol agricol.

Conform figurii 6 se poate observa că în toate cele patru zone de unde s -au
prelevat probele de sol valoarea ph -ului a fost mai scăzută în solurile de grădină,
acesta având un caracter acid spre foarte acid.
Cea mai scăzută valoare a pH -ului s -a înregis trat în solul de grădină pentru
punctele de prelevare din zona 2 și zona 3 (pH=4), iar cea mai ridicată valoare a
pH-ului s -a înregistrat în solul agricol pentru punctul de prelevare din zona
1(pH=5,5)

50
5.2. Rezultatele experimentale pentru determinarea ni traților din
solurile de grădină și solurile agricole

Pentru determinarea nitraților au fost prelevate câte patru probe de sol
agricol și de grădină: două probe de sol din zona centrală a arealului studiat, și
două probe de sol de la extremitățile areal ului studiat.
În figura 7 este prezentată aparatura necesară determinării nitraților din sol,
respectiv substanțele necesare.

Fig. 7 . Aparatură/substanțe necesare determinării nitraților din sol.

În figura 8 sunt prezentate etapele pregătirii probelo r de sol pentru
determinarea nitraților din sol.

51

Fig. 8 . Etapele pregătirii probelor de sol pentru determinarea nitraților din
sol.

În tabelul 8 sunt prezentate rezultatele experimentale determinate pentru
nitrații din sol, respectiv din solurile agr icole și de grădină.

Tabelul 8 .

Rezultate experimentale determinate pentru nitrații din solurile agricole și de
grădină.
Nr.
crt. Tipul de sol Nitrați
[kg/ha]
zona 1 Zona 2 zona 3 zona 4
1. Sol de grădină 67,26 89,68 89,68 89,68
2. Sol agricol 22,42 44,84 22,42 22,42

În figura 9 este reprezentat grafic concentrația de nitrați din solul de grădină
respectiv din solul agricol.

52

zona 1 zona 2 zona 3 zona 4020406080100Concetratia de nitrati [kg/ha]
Punctele de prelevare sol de gradina
sol agricol

Fig. 9 . Concentrația de nitrați din sol din cele patru zone de unde au fost
prelevate probele de sol de grădină, respectiv de sol agricol.

Conform figurii 9 se poate observa că în toate cele patru zone de unde s -au
prelevat probele de sol valoarea concentrației de nitrați a fost mai scăz ută în
solurile agricole (fig. 11 ).
Cea mai ridicată valoar e a concentrației de nitrați s -a înregistrat în solul de
grădină pentru punctele de prelevare din z ona 2, 3 și 4 (fig. 10 ), iar cea mai scăzută
valoare a concentrației de nitrați s -a înregistrat în solul agricol pentru punctul de
prelevare din zona 1, 3 și 4.

53

Fig. 10 . Concentrația de nitrați din solul de grădină (zona1).

Fig. 11 . Concentrația de nitrați din solul agricol (zona 1, 3 și 4).

54
5.3. Rezulatel e experimentale pentru determinarea humusului din
solurile de grădină și solurile agricole

Pentru determinarea humusului din sol au fost prelevate câte patru probe de
sol agricol și de grădină: două probe de sol din zona centrală a arealului studiat, și
două probe de sol de la extremitățile arealului studiat.
În figura 12 este prezentată aparatura ne cesară determinării humusului din
sol, respectiv substanțele necesare.

Fig. 12 . Aparatură/substanțe necesare determinării humusului din sol.

În figura 13 sunt prezentate etapele pregătirii probelor de sol pentru
determinarea humusului din sol.

55

Fig. 13. Etapele pregătirii probelor de sol pentru determinarea humusului din
sol.

În tabelul 9 sunt prezentate rezultatele experimentale determinate pentru
humusului din sol, respectiv din solurile agricole și de grădină.

Tabelul 9 .

Rezultate experimenta le determinate pentru humusului din solurile agricole și
de grădină.
Nr.
crt. Tipul de sol Humus
zona 1 Zona 2 zona 3 zona 4
1. Sol de grădină 2 2 2 2
2. Sol agricol 2 2 2 2

În figura 14 este reprezentat grafic concentrația de humus din solul de
grădină respectiv din solul agricol.

56

zona 1 zona 2 zona 3 zona 4012Concetratia de humus
Punctele de prelevare sol de gradina
sol agricol

Fig. 14 . Concentrația de humus din sol din cele patru zone de unde au fost
prelevate probele de sol de grădină, respectiv de sol agricol.

Conform figurii 14 se poate observa că valoarea con centrației de humus a
fost:
– de 2 pentru solurile de grădină, acest lucru reprezent ând un conținut scăzut
de humus;
– de 2 pentru solurile agricole, acest lucru reprezentând un conținut mediu de
humus.

Valorile scăzute ale ph -ului și humusului, respec tiv valorile ridicate ale
concentrației de nitrați din solurile de grădină se datorează îngrășămintelor chimice
utilizate.
Valorile ridicate ale ph -ului și humusului, respectiv valorile scăzute ale
concentrației de nitrați din solurile agricole se datorea ză îngrășămintelor naturale
utilizate.

57

CONCLUZII

Solul reprezintă o formațiune naturală nouă la suprafața litosferei, în care se
petrece schimbul de substanțe și energie între materia vie și cea lipsită de viață [2].
În cadrul lucrării am scos în avide nță calitatea solurilor. În continuare, am
tratat cele patru funcții principale ale solului, alcătuirea solului, notele de bonitate.
Bonitatea solurilor în țara noastră este elaborată pe baza unui sistem care a
fost ela borat de către D. Teaci. Punctajul s e acordă pentru fiecare factor (climă,
relief, condiții hidrologice) și depinde de m odul de folosință al terenului. De
asemenea, am evitențiat ph -ul, nitarții, humusul din sol și fertilitatea solului.
Studiul de caz a fost realizat în cadrul unei ferme agr icole aflată în
extravilanul comunei /localității Faraoani și în cadrul unei grădini aflată în
intravilanul comunei.
Pentru determinarea pH -ului, nitraților și humusului din sol au fost prelevate
patru probe de sol agricol și de gradin puncte diferite.
În cadrul fermei agricole îngr ășământul folosit este NPK (azot, fosfor,
potasiu), iar în cadrul grădinii îngrașământul folosit este Dithane M45.
În urma analizelor realizate din cadrul capitolului cinci, valoarea pH -ului
este mai scăzută în solurile de grăd ină în toate cele patru zone de prelevare a
probelor de sol.
Valoarea concentației de nitrați în cadrul celor patru zone de unde s -au
prelevat probele este mai scăzută în solurile agricole.
Analizele realizate pentru valoarea concentației de humus pentru toate cele
patru zone este de 2 pentru solurice agricole, adică un conținut scăzut de humus și
2 pentru solurile agricole având un conținut mediu de humus.

58

BIBLIOGRAFIE

1. Blaga Gh. Et al., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., Pedagogie, Ed. Didactică și
Pedagigică, 1996, R.A., București;
2. Canarache A., Fizica solurilor agricole , Ed. Ceres, 1990, București;
3. Chițimuș A. D., Moșneguțu E., Lazăr G., Nedeff V., Tehnologii pentru
depoluarea solului, Ed. Alma Mather, 2012, Bacău;
4. Chițimuș A. D., Nedeff V., Lazăr G., Actual stage in the soil remediation,
Journal of Engineering Studies and Research, vol. 17, no. 4, ISSN 2068 -7559;
5. Florea N., Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și terenurilor, 2003,
București;
6. Jigău Gh. et al., Lupașu Gh., Pedagogie gener ală, Ed. Junimea, 1998, Iași;
7. Lungu I. et al.,Stanciu A., Fundații – Fizica și mecanica pământurilor, Ed.
Tehnică, 2006, București;
8. Neagu Gh., Depoluarea solurilor și apelor subterane, Ed. Casa Cărții de
Știință, 1997, Cluj -Napoca;
9. Obrejanu Gr., Puiu Șt., Pedologie, Ed. Dodactică și Pedagogie, 1972,
București;
10. Papacostea P., Biologia solului, Ed Științifică și Enciclopedică, 1976,
București;
11. Pricope F., Procope L., Poluarea mediului și conservarea naturii, Ed.
Rovimed Publishers, 2007, Bacău;
12. Răuță C. et al., Cârstea S., Prevenirea și combaterea poluării solului, Ed.
Ceres, 1993, București, pag 55 -60;
13. Rojanschi V. et al., Florina B., Gheorghița D., Protecția și ingineria
mediului, Ed. Economică, 2002, București;
14. Stănescu F. et al., Măcărescu B., Elemente a le complexului ecologic din sol,
Sam. Son’s Edition, 1997;
15. *** – http://www.icpa.ro/proiecte/TACME/Raport%20etapa%20I.pdf ;
16. *** – http://www.gardenersnet.com/atoz/phlevel3.htm ;
17. *** – http://www.qreferat.com/referate/geografie/CONTINUTUL -DE-
HUMUS -IN-SOL241.php ;
18. *** – http://www.ziare.com/viata -sanatoasa/apa/cati -nitrati -are-apa-pe-care-
o-consumi -1156884 ;

59
19. *** – http://blog.aquacarpatica.com/poluarea -cu-nitrati -apelor -potabile/aqua –
carpatica ;
20. *** – http://apmsm.anpm.ro/ -/hg-1408 -2007 -sol-subsol ;
21. *** – http://www.recolta.eu/arhiva/fertilitatea -naturala -a-terenului -agricol –
din-punct -de-vedere -economic -10562.html ;
22. ***
http://www.eutopiamall.com/images/MD/1168700/Monitorizarea+fertilitatii+solul
uii.pdf ;
23. *** –
https://www .google.ro/maps/@46.4326017,26.8963981,144m/data=!3m1!1e
3?hl=ro :
24. *** – http://www.cich.ro/NPK -15-15-15.php ;
25. *** –
http://www.azomures.com/fileadmin/template/pdf/romana/fisa%20prezentare
/Fisa_prez_NPK_NECLAS.pdf ;
26. ***- http://www.pestcontrol -expert.ro/dithane -m-45.html ;
27. ***- http://cristisorin.blogspot.ro/2012/09/poluarea -solului -cu-pesticide -si-
exces.html ;
28. ***- http://studiamsu.eu/wp -content/uploads/17. -p.96-102.pdf ;
29. ***- http://www.mmediu.ro/categorie/sol -subsol/23 ;
30. ***- http://www.tioma consulting.ro/legislatie -soluri/ ;
31. ***- http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/137 -1995.php ;
32. ***- http://lege5.ro/Gratuit/hazdinrs/ordonanta -de-urgenta -nr-195-2005 –
privind -protectia -mediului .