…Tomar Ki manè acchè, [611416]

Mircea Eliade
Maitreyi
…Tomar Ki manè acchè,
Maitreyi? Yad i thaké, tahalè
ki Kshama kar té paro?…
I
Am șovăit atîta în fața ace stui caiet, pentru că n-am izbut it să aflu încă ziua pr ecisă
cînd am întîln it-o pe Maitreyi. În însemn ările mele din acel an n-am găsit nimic . Numele
ei apare acol o mult mai tîrziu , după ce am ieșit din sanatoriu și a trebuit să mă mut în
casa ingine rului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipo re. Dar aceasta s-a întîmplat în
1929, iar eu înt îlnisem pe Maitreyi cu cel puțin zece lun i mai înainte. Și dacă s ufăr
oarecum începînd această povesti re, e tocmai pentru că nu știu cum s ă evoc fi gura ei
de-atunci și nu pot retrăi aiev ea mirar ea mea, nesiguranț a și turburar ea celo r dintîi
lntîlniri.
Îmi amintesc foarte vag că, văzînd- o o dat ă în ma șină, aș teptîn d în fața lui "Ox ford
Book Stationary" ― în timp ce eu și tat ăl ei, ing inerul , alege am cărți pentru vacanțele de
Crăciun ― am avut o ciudată tresărir e, urmată de un foarte surprinzător dispr eț. Mi se
părea urîtă ― cu och ii ei prea mari și prea negri, cu buzele căr noase și răsfrîn te, cu sîni i
puter nici, de fecioară bengaleză cr escută pr ea plin , ca un fruc t trecut în copt. Cînd i- am
fost prezentat și și-a adu s palmele la f runte, să mă salute, i- am văzut deodată brațul
întreg gol și m-a lovit culoar ea pie lii: mat ă, brună, de un brun nemaiîntâlni t pînă atunci,
s-ar fi spus de lut și de cear ă. Pe atunci locu iam încă în Wellesle'y St reet, la R ipon
Mansion, și vecinul meu de ca meră era Har old Carr, impiegat la "Ar my and Navy
Stores", a cărui tovăr ășie o cultivam, pentru că a vea o sum ă de familii prietene în
Calcutta, unde îmi petreceam și eu serile și cu ale căror fete ie șeam s ăptămîn al la
dancingu ri. Acestui Harold înce rcai să -i descriu ― mai mult pentru lămurir ea mea decît a
lui ― brațul gol al Ma itreyiei și straniul acelui galben întunecat a tît de turbu rător, atît de
puțin femini n, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe s au al unei cadre decît al unei
indiene.
Harold se bărbie rea în og linda cu pici or de pe m ăsuța lui. Văd și acum scene: ce știle
cu ceai, pijam aua lui mauve mînjită cu cr emă de ghete ( a bătut sînger os pe boy pentru
întâmplar ea ace asta, deși o mur dărise chiar el, cînd se întorse se înt r-o noapte beat de la
balul Y.M.C.A.), niște gol ogani de nichel pe patul desf ăcut și eu încer cînd zadar nic să-mi
desfund pipa cu un sul de hîrtie, pe car e îl răsuceam pînă ce se subț ia ca un c hibrit.
― Nu zău, Allan, cum de-ți poate plăce a ție o beng aleză? Sunt dezgustătoar e. M-am
născut aici, în India, și le cunosc mai bine decît tine. Sunt murdare, crede-mă. Și apoi,
nu e nimic de făcut, nici dragoste. F ata acee a n-are să-ți întindă nic iodată mîna…
Ascultam toate ac estea cu o nespu să desf ătare, deși Harold nu înțelese se nimic din
cele ce î i spus esem eu și cr edea că, dac ă vor besc de brațul unei fete, mă și gîndesc la
dragoste. Dar e ciudat cît de mult îmi place să aud vorbin du-se de rău de cei pe c are îi
iubesc sa u de care mă simt aproape, sa u car e îmi sunt pr ieteni. Cînd iubesc cu adev ărat
pe cineva, îmi place să ascult lumea bîr findu -l; asta îmi veri fică oar ecum anumite
procese obscur e ale conștiinței mele, pe car e nu le pricep și de car e nu- mi place să -mi
aduc aminte. S- ar spune că, paralel cu pa siunea sa u inte resul meu sincer față de cineva,
crește și o pasiune vrăjmașe, c are cer e suprima rea, alterarea, detronarea celei dîntîi. Nu
știu. Dar surprinz îndu- mă plăcut impr esionat de crit ica idi oată pe car e Harold ― prost și
fanatic ca orice eura sian ― o făcea femeil or beng aleze, mi-am dat îndată s eama că
ceva m ai adînc leag ă încă aminti rea M aitreiyiei de gîndu rile sau do rurile mele. L ucrul
acesta m-a a muzat și m-a turbu rat totdeodată. Am trecut în odaia me a, încer cînd

automat să -mi desfund pipa. Nu știu ce-a m mai făcut după aceea, pentru că întîmp larea
nu se află notată în jur nalul meu de- atunci , și nu mi-am a dus aminte de ea decît cu
prilejul coroniței de ia somiei a că poveste am s- o scriu eu mai depart e, în acest caie t.
Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. V enisem cu o sumă de
superstiții , eram membru în "Rotary Club", f oarte mîndru de cetățenia și de scendența
mea continentală, citeam mult despre fizica m atem atică (deși
În adolescență vis asem s ă mă fac misionar) și scriam aproape ziln ic în jurnal. După
ce am pr edat r eprezentanța locală a uzinelo r "Noel and Noel" și fus esem a ngajat pentru
desen tehnic la no ua societ ate de canalizar e a deltei, am cunoscut de mai apr oape pe
Narendra Sen (care de pe a tunci încă era foarte cunoscut și r espectat în Calcutta, fi ind
cei dintîi inginer lau reat din Edinb urgh), și viaț a mea a început să se schimbe. Cîștigam
mai puțin acum, dar îmi plăce a munca. Nu eram nevoit să mă coc în birourile din Clive
Street, să semnez și s ă descifrez hîrtii și să mă îmbăt în fiecar e seară de vară c a să mă
feresc de neura stenia. Eram plecat la fiecar e două-t rei săpt ămîni , ave am iniț iativa
lucrărilo r din Tarnluk, și creștea inima în mine cînd vedeam construcția înălț îndu- se de
cîte ori trebuia să vin de la centru și să lucrez pe ter en.
Lunile acelea au fost, înt r-adevăr, fericite pentru mine, căci plecam în zo ri cu
expresul Howrah- Madras și ajungeam înainte de prînz pe șa ntier. Mi-au plăcut
întotdeaun a călător iile în co lonii. În Ind ia, cele în clasa I sunt chiar o adevărat ă vac anță.
Gara o simțea m prietenă de cîte ori scoboram din taxi și aler gam vioi pe per on, cu casca
maron trasă bine pe ochi, cu servito rul după mine, cu cinci r eviste ilustrate sub suoară și
două cutii de tutun "Cap stan" în mîin i (căci fumam mult la T amluk și, de cîte or i treceam
prin fața tutungerie i din How rah, mi se păr ea că nu cumpărasem de stul "Capstan", iar
aminti rea unei nopț i fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrător ilor, mă înfiora).
Nu int ram nicio dată în vorbă cu vecinii mei de compartiment , nu-mi plăce au acei hara-
sahib cu studii medioc re la Oxfor d, nic i tiner ii cu roman e polițiste în buzunăr i, nici
indienii bogați, care învăța seră s ă călătorească în clasa I, dar încă nu învăț aseră cum s ă-
și poarte vestonu l și cum să se scobea scă în dinț i. Priveam pe fer eastră dr opiile
Bengalul ui ― nici odată cîntate, nicio dată plînse ― și rămîne am apoi mut față de mine,
fără să -mi spun nimic, fără să-mi cer nimic.
Pe șantier eram singurul stăpîn, pentru că eram singurul alb. Cei cîțiva eura sieni care
supraveghe au lucrările aproape de po d nu se bucurau de același prestigi u; veneau la
luciu în clasa [a] III-a, îmbrăc ați în obișnuitele costume k aki ― pant aloni scurți și bluze
cu buzunare largi la piept ― și înjurau lucrător ii într-o hindusthani fără g reș.
Perfecț iunea a ceasta în l imbaj și bogăția voca bularu lui de insulte îi scoborau în och ii
lucrători lor. Eu, dimp otrivă, vorbeam p rost și fără acc ent, și asta le impunea, căci
dovedea o riginea mea str eină, superio ritatea me a. De altfel, îm i plăcea mult să stau cu
ei de vorbă, serile, înainte de a mă r etrage în cort, ca să scriu și să fumez ultima pipă,
pe gî nduri . Iubeam bucata a ceasta de pămînt apr oape de m are, cîmpia aceasta plină de
șerpi și dezolat ă, în car e palmier ii erau rari și tufele parfumate. Iubeam dimineț ile,
înainte de ră săritul zorilor, cînd tăcer ea m ă făcea s ă chiui de bucur ie; o singurătate
aproape um ană, pe ace st cîmp atît de ver de și atît de păr ăsit, așteptîndu- și călător ul
sub cel mai frumos cer car e mi-a fost dat să-l văd vr eodată.
Mi se p ăreau zilele de șantier adevăr ate vac anțe. Lucram cu pof tă, porunceam în
dreapta și în stînga plin de voie bună și, dac ă aș fi avut un singur tovară ș inteligent pe
acolo , sunt sigur că i-aș fi spus lucruri minunate.
S-a întîmplat să întîlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele cînd mă înto rceam
― ars de soar e și cu o pof tă nebun ă de mîncar e ― de la Tamlu k. L-am întîlnit pe peron,
în timp ce așteptam ca s ervitorul să-mi gă sească u a taxi (venise tocmai expresul de
Bombay, și era o aflu ență neob ișnuită). P e Lucien î l cunoscusem cu doi ani mai înainte,
la Aden, cînd eu mă cob orîsem acolo pentru câteva ce asuri, ― în drum spre In dia ―, iar
el aștept a un vapor italian c a să-l ducă înapo i în Egipt. Mi-a plăcut de la început acest
gazet ar incult și imperti nent, cu mult talent și multă perspicacitate, car e scria un
reportaj economic frunzăr ind pe bor dul unui vapor listele de p rețuri și comparîndu -le cu
cele di n port, și era în stare să-ți descrie perfect un oraș num ai după un cea s de

plimbar e în goana unui automo bil. Cînd l-am cunoscut eu, vizita se de mai multe ori
India, China, Mal aya și Japonia și era unul din aceia c are vor beau de rău pe Ma hatm a
Gandhi, nu pentru ceea ce făce a el, ci pentr u cele ce nu făcea.
― Hei , Allan! mă strigă el, cîtuși de puțin uimit că mă în.tî lnise. T ot în In dia, mon
vieux? Ia spune, te r og, tipului ăsta ― care se preface că nu-mi înțelege englezeasca ―
să mă ducă la Y .M.C.A ., nu la hotel. Am venit să scriu o carte despr e India. O carte de
succe s, politică și pol ițistă. Am să -ți spun…
Într-adev ăr, Lucien venise să scrie o carte a supra Indiei moder ne și se afl a de vr eo
cîteva lun i aici, luînd interview-uri, vizitîn d înch isorile, fot ografi ind. Mi-a ar ătat chiar în
acea seară albumul lui și colecția de autog rafe. Ce ea ce îl încur ca oar ecum era capitol ul
asupra femeilor; nu văzuse încă adevăratele femei ind iene. Știa f oarte v ag despre viața
lor în purdah, despre drepturile lor civile și mai ale s despre căsătoriile între copii . M-a
întrebat de mai mul te ori:
― Allan, e adevărat că tipi i ăști a se însoară cu fetițe de opt ani? Ba da, am citit eu o
carte a unui tip, unul car e a fost pe aici tr eizec i de ani magistrat.
Am pet recut o foarte agreabilă seară împreună, pe terasa căminu lui, dar cu toate
eforturile mele nu i-am putut spune p rea m are lucru, căci nici eu nu cunoșteam îndea –
proape viața interi oară a indienelo r și nu le văzusem, pînă atunci, decît la cinematog raf
și la r ecepț ii. M-am gîn dit însă că l- aș pute a ruga pe N arendra Sen să-l invite o dată la
ceai și să -l lămur ească. P oate m-am gînd it că, cu ace st prilej , voi putea și eu priv i mai
îndeap roape pe Maitrayi, pe car e nu o mai văzu sem de- atunci, deoar ece excelentele
mele rapo rturi cu Sen se reduceau la munca noastră în comun la bi rou și conversațiile în
mașină. Mă invita se pînă acum de două ori să iau ceaiul cu el, dar, cum îmi prețuiam
mult timpul liber , dedic îndu- l în întregime fiz icei matem atice, îl refuzas em.
Cînd i-am spu s că L ucien scrie o carte despr e India, pe car e o va tipări la Paris, și
cînd i-am mai spu s anume ce capito l îi e greu să scrie, Sen m-a rugat s ă-l chem îndat ă la
ceai, chiar în după- amiaz a acee a. Bucu ria mea, ur cînd sc ările la cămin, să-i împărtășe sc
veste a! Lucien nu fuse se pînă atunci într-o casă de indieni bogați și se pregăte a să
compună un reportaj des ăvîrșit.
― Sen ăsta al tău din ce ca stă e ? se informă el.
― Brahm an veritabi l, dar cîtuși de puț in ortodox. E membru fo ndator la "R otary
Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis perfect, conduce autom obilul, mănîncă
pește și c arne, invită eur openi la el în casă și îi prezintă neve sti-si. A re să te înc înte, sunt
sigur .
Trebuie să mărturisesc c ă surpr iza mi-a fost tot atît de mare ca și a lui Lucien. Ca sa
inginerulu i, în Bh owanipo re, o cunoșteam, c ăci fuse sem o dată a colo, cu ma șina, să ridic
niște planur i. Dar niciodată n-aș fi bănuit că în inte riorul unei ca se bengaleze se pot găsi
asemene a minunăți i, atâta lum ină filt rată prin per dele transp arente ca șalurile, atît de
dulci la pi păit covoa re și sofale din lînă de K ashmir, și mă suțe cu pic ior asemene a unui
talger de al amă b ătută, pe care se aflau ceștiie de ceai și prăji turile bengaleze, adu se de
Narendra Sen pentru lămuri rea lui Lucien. Stam și priveam încăper ea, parcă atunci aș fi
picat în Ind ia. Viețuisem d oi ani aici, și nici odată nu fuse sem curi os să pătrund într-o
familie bengalez ă, să le cunosc viața lo r inter ioară, să le ad mir cel puțin lucrăturile, dacă
nu sufletul. Trăisem o viață de col onii, singur cu munca me a pe șantier sau în bi rouri și
citind cărți sau văzînd spect acole pe car e le-aș fi putut foarte ușor afla și în conti nentele
albe. În după-amiaz a ace ea am cunoscut cele dinț ii îndoieli și îmi aduc aminte că m-am
întors puțin abătut acasă (Lucien era entuzia smat și își verif ica impr esiile, întrebîndu- mă
pe ic i, pe colo dacă a înțeles bine tot ceea ce îi spuse se gazda ) și cu o sum ă de gîndur i
pe car e niciodată nu le ad ăpostisem pînă atunci. Totuși, n- am scris nimic în jurnalul meu
și astăzi, cînd caut în acele caiete or ice ur mă car e să mi-o poată evoc a pe M aitreyi, nu
găsesc nimic. E ciudat cît de incap abil sunt să prevăd evenimentele es ențiale, să
ghicesc oamenii care schimbă m ai tîrziu firul vieții mele.
Maitr eyi mi s-a părut, atunci, mult mai frum oasă, în sari de cul oarea ce aiului palid,
cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul as emene a cireșelor galbene, și bucle le ei p rea
negre, och ii ei prea mari, buzele ei p rea roșii creau par că o viață mai puț in uman ă în

acest tru p înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, pr in mira nu prin
biologie. O priveam cu oarecare cur iozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină
ascunde făptura aceasta în mișcările ei moi, de măt ase, în zîmbetu l timi d, preliminar de
panică, și mai ale s în glasul ei atît de schimbat în fiecare clipă, un gla s care parcă ar fi
descoperit atunci anumite sunete. V orbea o englezea scă fad ă și co rectă, de manual,
dar, de cîte or i începea să vorbea scă, și eu, și L ucien nu ne puteam opr i să n-o privim ;
parcă ar fi chem at vorbele ei!
Ceaiul a fost pl in de surprize. Lucien lua note după se gust a din fiecar e prăjitu ră și
întreba necontenit . Pentru că vorbea pr ost englezește și pentru că ing inerul îl asigurase
că înțelege francez a (fuse se de d ouă ori la Paris, la cong rese, și avea în bi blioteca lui
nenumărate r omane franțuzești, pe care, de altfel, nu le citea), el întreba din cînd în
cînd în argot-ul lui parizian, și atunci ingineru l îi răspundea zîmb ind: "Oui, oui, c'est ça",
privindu -ne apoi extraordinar de s atisfăcut. L ucien s-a rugat să -i fie îngăduit să
privească mai de aproape costumul Maitreyiei, bijuteri ile și o rnamentele, și ingine rul a
accept at cu humor, aducîndu- și fat a de mînă, căci Maitreyi se rezem ase de fereastră, cu
buza de j os tremur înd și cu șalul căzîndu -i pe frunte. A fost o scenă nea semuită a cel
examen al veștmintelor, acea cîntărir e în mîini a bijuteri ilor, urmată de e xclam ații și
entuziasm, de înt rebări și răspunsuri transcrise stenografie de L ucien în carnetul lui de
note, în timp ce Maitr eyi nu mai ști a unde s ă se uite și tr emura toată, palidă,
înspăimîntată, pînă ce mi- a întîln it och ii, și eu i- am zîmbi t, și atunci parcă ar fi găsit un
ostrov pe care să se odihnea scă și și-a fixat pr ivirile în ochi i mei, liniștin du-se lin, fără
spasme, fi resc. Nu știu cît a durat privirea ace ea, dar ea nu se a semăna cu nici o privire
întîlnîtă și îmbrățiș ată pînă atunci, și după ce a încetat examenul și Maitr eyi a fugit iar
lîngă fer eastră, ne-a m sfiit amîndoi să ne mai pr ivim, într-atît fuses e de clande stină și de
caldă comuniunea noastră.
Pentru că nu o mai puteam pr ivi pe ea, am priv it ― cu alții ochi ― pe ing iner și m- am
întrebat cum poate fi un om atît de ur ît și atît de ine xpresiv părintele Maitr eyiei. Acum
puteam vede a și eu, mai de-apr oape și în voie, fața ingineru lui, care se asemăn a atît de
mult cu o broască, ochii atît de bul bucați și gura atît de m are, într-un cap rotund și
tuciu riu, cu frun tea joasă și părul negru, înc rețit, iar tru pul scund, umerii încov oiați,
pîntecu l diform și pici oarele scurte. Simpatia și dragoste a pe care le ră spîndea acest
patron al meu erau cu atît mai greu de înțeles. Cel puți n pentru mine, Nar endra Sen era
un bărbat seducător, deștept și subtil, instru it, plin de humor, blînd și d rept.
Cum st am și- l priveam aș a, intră ― aducînd cu ea o atmosferă stranie de căldură și
panică ― soția ing inerului, Srimati Devi In dira, îmbrăc ată înt r-o sari albastră, cu șal
albastru muiat în aur și cu pici oarele goale, tălpile și unghii le roșite. D oamn a nu știa
aproape deloc engleze ște și zîmbea înt runa. P robabil că mînca se în acea după-a miază
mult pan, căci ave a buzele sîngerii. Cînd am privit-o, am răm as uimit ; n-aș fi crezut că e
mam a Maitreyiei , ci mai degrab ă sora ei cea mar e, înt r-atît era de tînără, de p roaspătă
și de tim idă. O dată cu ea venis e și cealaltă fat ă, Chabù, de vreo zec e-unsprez ece ani,
care pur ta părul tuns și r ochie de stamb ă, dar fără ciorapi și fără p antofi; iar pu lpele și
brațele ei goale, și fața ei oa cheșă, frumoas ă, mă făce au s- o compar în gînd, amuz at, cu
o țigăncuș e.
Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste tr ei femei, găsindu- se
laolaltă în fața noastră, se s trînseră una lî ngă alt a, cu aceea și panică în ochi, și ingi nerul
încercă zadarnic să le încu rajeze, să le facă s ă vor bească. Doamna a voit să servea scă
ceaiul, dar s-a răzgînd it și a lăsat-o pe Maitreyi sa fac ă ace asta. Din greșeala nu știu cui,
ceainicul s-a vărs at pe tavă și pe pant alonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l
ajute, in gineru l și-a pier dut calmul și a început să-și certe famil ia, aspru, în bengali , iar
Lucien se scuz a în franțuzeșt e, fără să izbutească să se facă înțeles. Nar endra Sen vo rbi,
în cele din urmă:
― Scusez-moi! Ici votre place.
Fetele au alergat numaidecît să schimbe fața de măt ase a fotoliului, și ing inerul
continua să le certe, în timp ce no i doi nu știam ce să facem cu mîin ile și pe cine să
privim.

Chiar L ucien era puțin încu rcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de
acest accident. Numai d oamna răm ăsese cu acela și zîmbet pe buzele înroșite și ac eeași
timiditate c aldă în och i.
Conversația n-a m ai durat mult. Ingine rul i-a ar ătat lui Lucien manu scrisele sanscrite
din biblioteca unchi ului său, fost prim-pand it al gu vernului, apoi o serie de tablouri și
cusături vechi. Eu mă apropiasem de fer eastr ă și priveam în curte, o curte ciudată, cu
ziduri înalte, cu arbuști și glicine, iar dinc olo, peste ca să, se înălța buchetu l de f reamăt
al unui cocot ier. Priveam fără s ă știu de unde vine far mecul acela, lin iștea ac eea
nemaiîntâlnită în Calcutt a. Și deodată aud un r îs nestăvilit , contagi os, un r îs de femeie și
de co pil în acela și timp, car e trecea de-a dr eptul in inimă și mă înfi ora. Plec mai mult
capul pe fer eastră și atunci zăresc în curte, trîntit pe cele do uă trepte, trupul aproape
descoperit al Ma itreyiei, cu părul în och i, cu brațele pe sîni, și o văd mișcînd din pic ioare,
cutremurîndu -se de rîs, în cele din urmă repezind u-și papucii , cu o aruncătură de gleznă,
tocmai în celălalt capăt al zidulu i. Nu mă să turam priv ind-o, iar acele cîteva minute mi s-
au părut nesfîrșite. Nu ș tiu ce sp ectacol sacru îmi ap ărea mie rîsul ei și s ălbăticia acelui
trup aprins. A veam s entimentu l că s ăvîrșe sc un sacrileg iu privind -o, dar nu găseam
puterea să mă despart de fe reastră.
Plecînd, îi auzeam rîsul pr in toate sălile pr in care am trecut.
II
Eram o dată la T amluk și por nisem s ă mă plimb în susul apei. Atunci am simțit cît
sunt de singur . Mi-aduc aminte că, numai cu do uă zile mai înainte, se logod ise Norinne
și chefuisem noaptea înt reaga; băusem mult, dansasem pînă la am ețire, săruta sem
toate fetele și pleca sem în zori cu automobi lele la Lacuri. Plănuisem și o serată a
pijamalelo r, așa cum fuses e și cea din martie trecut, cînd am avut eu con flictu l și match-
ul de bo x cu Eddy Higger ing. Pe Norinne o iub isem și eu într -o vreme, așa cum iu bim no i,
tinerii de 24 de ani; aș fi strîns- o în brațe, aș fi dansat cu ea și a ș fi sărutat- o. Atît. Și
umbl înd agale, cu pi pa într -o mînă și bici ușca în cealaltă, ― soar ele nu incendiase încă
întinder ea și păs ările cir ipeau încă prin acei măcieși cu miros de tămîie și scorțișoară ―,
mi-am dat deodată seama c ă se petr ece ceva neobișnui t cu mine, că am răm as singur și
am s ă mor singur . Gîndul acesta nu mă întrista; dimp otrivă, eram liniștit, senin, împăcat
cu toată cîmp ia din ju rul meu, și dac ă mi s-ar fi spus atunci că trebuie să mor într-un
ceas, nu mi-ar fi părut rău. M-aș fi înt ins pe iarbă, mi- aș fi pus brațele sub c ap și, priv ind
oceanul acela alba stru de de asupra me a, aș fi aștept at să se scur gă minutele fără să le
număr și fără să le precipit, aproape fără s ă le simt. Nu știu ce măreție firească și
inumană trăia a tunci în mine. Aș fi făcut orice, deși nu mai do ream nimic. Gustul
singurătății mele în ace astă lume de minuni mă amețise. M ă gîndeam la Nor inne, la
Harold, la ceilalți toți, și mă într ebam cum au intrat ei în viața mea, ce r ost a m eu printre
existențele lo r atît de tihnite și da mediocre. Umblam făr ă să înțeleg nimic.
Cînd m-am întors la șantier, veneam cu o poftă nebună de singurătate, de li niște, și
mă bucuram că a m să rămîn aici, în cort, încă o săptămînă, în car e timp n-am să citesc
jurnale și n-am s ă văd lumini electrice. M-a întîmpinat omul de servic iu:
― Sahib, aveți o telegram ă din Calcutta.
Am c rezut că e vorba de o r ecepț ionar e a materialelo r și nu m-am grăbit s- o deschid.
Cînd am cit it-o însă, am ră mas cîtev a minute surprins și decepționat. Nar endra Sen mă
chema de ur gență la centru. A trebuit să plec chiar în ace a seară și am regretat privin d
la fereastra v agonului cîmpia cu aburi, cu umbr e palide de palmier i izolați, care mă
primise dimineața a tît de gener oasă în sînul vieții ei fără început și făr ă sfîrșit. Cît aș fi
vrut atunci să fiu liber, să rămîn în cortul meu cu lampă de gazolină și să ascult
milioanele de greieri și lăcuste din p reajm a mea…
― Allan, îți dau o veste bună pentru d-ta, îmi vorb i ingineru l. Ne tr ebuie un om

destoin ic în Assam, să inspecteze ter asamentul și podu rile pe lin ia Lumding-Sadyia. M-
am gîndi t numaidecît la d-ta, și Consiliu l te-a accept at, pe ră spunde rea noa stră. Ai trei
zile ca să-ți aranjezi afacerile și să predai Tamluk ul…
Mă privea cu o imen să bunăvoință, și fața lui urîtă se ilumi nase de o căldură și o
dragoste car e aproape mă stînjeneau. Am afl at mai tîrziu că avusese mult de luptat cu
Consil iul, susținînd u-mă pe mine, un alb, căci Soc ietatea era sv arajistă și încer ca să
elimine pe ultim ii funcționari străini, înlocu indu- i cu indieni. Postul era și mai imp ortant,
și mai bine plătit, de la 250 la 400 de rup ii lunar, ceea ce într ecea chiar leafa de
reprezentant la "Noel and Noel". Aveam de luc ru înt r-o regiune nesănătoas ă și
necivi lizată, fi rește, însă dragostea me a de junglă ― cu care venis em în India și pe car e
n-o putusem încă sati sface complet ― biruia. Am pr imit și am mulțum it cu căldură.
Inginerul îmi puse mîna pe um ăr.
― Ni- ești foarte drag, Allan, și.mie, și soției mele, și ne gîndim adesea la d- ta. Păc at
că nu ne înțe legi limba…
Lucruril e acest ea nu mi-au dat atunci de gîndit. M-am într ebat, foarte vag, de ce m-a
preferat Sen pe mine înaintea tutur or conaționali lor săi și-mi răspunde am, simplu , că a
făcut- o pentru calitățile mele. Am fost înt otdeauna conștient de spiritul meu constructiv,
de ener gia mea de alb civ ilizato r, de folosul meu pentru India.
Cînd a aflat Har old, a ținut numaidecît să sărbător im înaintar ea mea în grad și în
leafă print r-un mic banchet în "China- Town". Am invitat, fetele și am plecat cu două
automob ile, zgomot oși, bine dispuși și fr ivoli. Ieșind din Park St reet și dînd în
Chow ringhee Road, mașinile noastre s-au luat la într ecere, fiecar e dint re noi urlînd la
șofeur (al nostru era un sikh magnific, care făcus e războ iul în Franța și striga: "Diable,
ăiable! Vin rouge, vin blanc!"), bătîndu -l pe spate, încuraj îndu- l. Geurt ie, car e se a șezase
pe genunch ii mei, mă strîngea alarmată (afla se de simțit oarea ur care a salariului) și-mi
spune a mereu:
― Am să cad! Ți-e frică dacă a m să cad?
La într etăie rea lui Dhur mtollah St reet, taxiul nostru a tr ebuit să aștepte tr ecerea-
tramvaiului. Ceilalți ne[-o] luaseră înainte, și eram cu toț ii întristați de acest nenor oc.
Atunci ne-am încruc ișat cu mașina ingineru lui, și am avut o neaștept ată tr esărir e
văzîndu- l pe el alături de soție și de M aitreyi. M-am r oșit prostește salutîndu- l, și mi- a
zîmb it disp rețuito r, iar d-na m-a priv it cu o spaim ă și o uimi re pe care nu ști am cum s ă
le înțeleg. Singură Maitreyi și-a ridicat palmele în dreptul frunți i și mi -a răspuns la salut,
amuz ată ne spus de compani a în car e mă afla m și de fat a pe car e o țineam în brațe. Am
încercat și eu să schițez acel sa lut indian, și am simțit, în ace a clipă, cît de ridic olă era
situația. Am avut atunci cîteva cli pe de panică, pînă ce ma șina a putut pleca. Înto rcînd
capuî, am zărit încă fîlf îind șalul de culoar ea ce aiului palid al Maitreyiei.
Tovară șii mei s-au amuz at de respectul și jena cu car e saluta sem "un negru ".
― Am să te văd curînd ducîndu -te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spus e răutăcios
Geurtie.
― Cum de poți avea r elații cu o familie de negri? se s candaliză încă o dată Har old.
Șoferul însă, care observa se sc ena, era încîn tat. Cînd i -am plătit în fața
restaurantului, mi-a spus în franțuzește, ca să nu înțeleag ă ceilalț i:
― Très bien, sahib, jeune f ille à vous; bahu t achhal.
A doua zi de dimineață, cînd m-am întîl nit cu Narendra Sen, m- a întrebat cu cel mai
firesc ton :
― Cu cine erai as eară, Allan?
― Prieteni, sir, am răspuns eu supăr ător de politicos.
― Dar fata din brațele dumitale ? Era foarte frumoasă. Îți place ?
― Sunt prea ief tine ca să-mi placă, mr . Sen. Dar a trebuit să dau un farewell-party
prietenil or mei și, pentru că erau mulț i și voiam să economisim mașinile, am luat fiecar e
cîte o fată în brațe. Nimic imp ropriu, sir, ca să zic așa…
Se vede că a simțit e xagerar ea cu care îi vorbeam, căci m-a bătut pe umăr și mi- a
spus:
― Dumneata, Allan, ai alte drumur i înainte. Viața a nglo-indien ilor ăștia nu e demn ă

de dumneata. Eu aș crede că îți strică mult faptul de a trăi într-o pensiune anglo –
indiană; n-ai să iubești niciodată India alături de ei…
Mă mira inter esul pe care îl purta ing inerul vieții mele intime. Pînă atunci nu m ă
întrebase decît dacă mă împac cu mîncar ea, dacă a m un boy cumsecade, dac ă nu sufăr
de căldură și de zgomot, dacă iubesc tennis-ul.
A trebuit să începem r epede lucru l, să semnez o mulțime de hîrti i, și la plecare, Sen
m-a invitat să mănînc cu el la "Rotary Club". Toate scuz ele mele ― că nu sunt bine
îmbrăcat, că mă si mt obosit etc. ― nu l-au putut convinge. A trebuit să accept, și
speech -ul pe care l-a ținut în acea zi ing inerul , în fața unei săli selecte și entuziaste, m-a
mulțum it și m- a flatat oar ecum, căci îmi dovedea încă o dată c ă mă aflam la m asa unui
om remar cabil.
În acea noapte plecam spr e Shillong, Harold singur conducî ndu-mă la gară și dîndu –
mi ultimele sfaturi de cum să mă păz esc de șerpi, de lepră, de malaria și de stom ac.
― Să bei brandy cu soda și whisk y cu soda!… mi -a strigat el încă o dată, urîndu- mi
drum bun.
III
Astăzi am răsfoit multă vr eme jurnalul meu din Assam. Cu cîtă tru dă de scifram
însemnările de pe ste zi și le transcriam în caietul început o dat ă cu noua me a viață.
Eram cupri ns de un sentiment ciudat: că trăiesc o existență de pi onier, că munc a mea
de construc ții ferate în jun glă est e mult mai eficace pentru India decît o duzină de cărți
asupra ei, că lume a aceasta atît de veche și munc a noastră laolaltă atît de nouă își
așteapt ă încă r omancieru l; căci o altă Indie decît cea a r eportagiil or de c ălăto rie și a
romanelor mi se dezv ăluia mie atunci, pr intre trib uri, alături de oameni cunoscuți pînă
atunci numai etnolog ilor, alături de fl ora ace ea otrăvită a As samului, în pl oaia continuă,
în căldura umed ă și amețitoar e. Voiam să dau viață a cestor locur i înecate în feregi și
liane, cu oamenii lor atît de crunț i și in ocenți. Vroiam s ă le descopăr estetica și morala,
și culegeam ziln ic anecdote, luam fotog rafii, schița m gene alogii. Cu cît mă afundam m ai
mult în sălb ăticie, cu atît creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu.
Eram bun și drept în jung lă, mai cor ect și mai calm c a în orașe.
Dar ploile… Ce nopți de luptă cu neurastenia, as cultîn d ritmul acela neuitat al apei
pe acoper iș, revărs ări fără pomină, zile înt regi, întrerupte num ai de ce asuri cu bură
pulve rizată și fierbin te, pr in car e treceam ca pri ntr-o seră, căci picătur ile acelea nev ăzut
de mic i purtau cele mai istovitoa re parfumur i, și anevoie puteam răbda capul plecat, ci
trebuia să -l răstorn pe umeri și să alerg cu nările și buzele răsfrînte. Stătea m serile în
odaia mea confo rtabilă și răco roasă sau mă plim bam pe veranda bunga low-ului înce rcînd
să regăsesc gustul tutunulu i (pe car e nici cele mai exagerate pr ecauții ale mele nu-l
feriseră de umezeală ), și cîteodată simț eam că n-am s ă mai pot îndura. Îm i venea a tunci
să strîng pumni i și să lovesc lemnul balustradei, să urlu și să por nesc pr in ploaie af ară,
în întune rec, or iunde, într-un ținut în care cerul să nu toar ne veșnic și iarba s ă nu fie atât
de înaltă, de umed ă, de cărnoasă. A ș fi vrut să văd iară și flori, să mă plimb pe cîmpii,
asemene a cel or din Tamluk, să simt briză să rată s au vînt uscat de deș ert, căci aburii și
miresmele acelea veget ale mă înnebun iseră.
Eram singur cu cei t rei servito ri și paznicu l bungal ow-ului, și cînd pica vr eun călător,
inspecto r la vr eo plantație de iută sau depart ament-agen t, sau negustor de ce ai în drum
spre China, beam împ reună o sticlă de whis ky. Beam în fiecar e seară, cum ter minam
inspecțiea și vene am la bungalo w să-mi iau baia. Era un ce as în care anevo ie îmi mai
simțe am carnea; dac ă mă zgîriam atunci, nu mă durea. Și totuși îmi simțe am nervi i ca o
plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflar ea fier binte, amețe am de cîte or i trebuia
să mă rid ic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp . Feciorul îmi aduc ea pe
măsuță sticla de whisk y și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemat ă pe piep t, în
pijama, înt ins moale pe chaise -longue -ul portativ, pînă ce simțea m o căldură bl îndă

dezmor țindu -mi tru pul și, atunci , săream în sus, îmi strîngeam tîmple le, mă îmbrăca m și
plecam să mă plimb prin ploaie. R espirînd văzduhu l acela cu picături pulver izate și
calde, tîn jeam la o viață modest ă și fer icită, o fermă prin apropierea unui oraș, unde aș
fi putut ajunge în f iecare zi cu autom obilul. Eau cea surile mele de slăbiciune acele
rătăciri prin ploaie. Rămîne am pînă ce m ă apuca pof ta de luc ru sau de somn. Do rmeam
mult și gr eu, mai ales cînd am lucrat ac ele trei săptămîni la patruzeci de mile nord de
Sadyia. V eneam la bungalo w cu mașina, cîteodată chiar după miezul nopț ii, căci trebuia
să ocolim drumur ile joase și alegea m numai șoselele de pe pantă. A dormeam îmbrăc at
și nesp ălat, după ce înghițeam o ceașcă de ceai cu rom mult și chin ină, căci a doua zi,
înainte de nouă, t rebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toalet a. Nu mai
era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; num ai cîteva f amilii de
eurasieni, la car e mă abăteam cîteodată, din plict iseală, ca s ă mai aud vorb indu- se
englezește și să bem împ reună.
Dum inecile, în timp ce servitor ii mei plecau cu t renul la Shillong după pr ovizii,
dormeam pî nă la prînz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămîneam
ziua înt reagă în pat, transcriin du-mi în jurnal însemnările. Voiam s ă publ ic mai tîrz iu o
carte despr e adevăr ata viață a albulu i în Assam și mă analizam cît puteam m ai precis;
zilele mele de mara sm și neurast enie, alături de zilele, mai nume roase, firește, de
pionierat, de or golios efort, de cr eșter e.
În tot decursul lui iulie n- am fost decît o singură dat ă la Shillong și, acolo, am sorb it
soarele, am văzut iară și cinem atograf, mi-am r eparat patefonul, mi-am cumpărat
romane pol ițiste, singu rele pe car e mai eram în stare să le citesc de cînd venise m în
Assam. T otuși, știam că munca m ea e bine apreciat ă la centru , și ace asta nu prin
agentul nostru din Shillong, ― un irlandez îngîmfat, car e înce rcase să mă fac ă să aștept
la ușă ―, ci direct de la Nar endra Sen, car e-mi scria apr oape săptămînal cîteva rî nduri
dictate dactil ograful ui, calde și prietenești. În octombrie aveam concediu o lună. Dar
puteam veni la Calcutta și pe la mij locul lui augu st, dacă pr edam rapo rtul și încheiam
inspecția și r eparația acelor puncte di fieile din apropierea Sadyiei.
S-a întîmplat însă cev a de care mă temeam, în cea surile mele de totală depresiune.
La începutul lunii august m-am îmbolnăvit de malaria, o malaria gravă, întovărășită de
un surmenaj nervos. Venisem cu cîteva cea suri mai devr eme la bungalo w și mi s-a părut
ceaiul fără nic i un gust. Aveam febră și t remuram. M-a m culcat după ce înghiț isem trei
pahar e cu brandy, amintindu- mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început să aiur ez,
și fiind chemat un eurasian, mr . Frank, el înțelese c ă e malaria, și m-au dus chiar în
după- amiaz a acee a la Sadyia. Soa rele ar dea de minune, și vedeam flo ri și paseri, iar în
gară m-a zguduit prezența unei femei; nu mai întîlnisem femei albe de patr u luni.
De-atunci nu-mi mai a mintesc nim ic. Ști u că a m fost dus la Shil long și inst alat în
spitalul european de acolo, că s-a telegrafiat la Calcutta și, pînă să sose ască înlocuit orul
meu, a venit mr. Sen să mă vad ă, la spital. Peste cinci zile, într-un comparti ment clasa I,
cu două s urori de caritate și cu Harold, plecam spr e Calcutta, unde am fost internat
direct în spitalul de medicină tr opicală.
…M-am deștept at într-o dimineață și a m privit surprins încăper ea acee a aibă ―
mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe d oamna car e citea con fortabi l într-un jeț
aproape de fer eastră. Cîtev a minute am as cultat șuieru l venti latorulu i, încer cînd să aflu
cine îmi vo rbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam
glasul și cît n-aș fi dat să mă pot ridica din pat și să-i spun că romanul e mediocru, că
nici pe departe nu- l pot as emăn a cărții mele favori te Almayer' s Folly, scrisă de Conrad în
tinerețe.
― Cine n-a citit Almayer' s Folly nu cunoaște încă t alentu l lui Conrad, spusei eu tar e
către doamn a car e își continua lectura cu faț a întoars ă către fereastră.
― Dumnezeu le! Vasăzică, n- ai surzit?! e xclam ă surpri nsă la culme doamn a,
apropiin du-se de mine și su-nîn d. Vrei ceva?
― Vreau să mă rad, spusei eu calm, mîngîin du-mi obraji i, pe care-i simții scofî lciți și
reci sub barba cr escută în voie. Vă rog să mă iertați dac ă mă prezint astfel în fața d- niei
voastr e. Cred că a m fost adu s aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată s ă mă iertați.

Femeia rîse cu poftă. Apoi, serioasă deodată:
― Bine că v-ați venit în fire. Desperase m. Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietu l
băiat a într ebat în fiecar e zi de d- stră….
Gîndu l că Har old s-a inte resat de mine m-a mișcat atît de p rofund, încît mă pod idiră
lacrim ile. Mi se păr ea că sunt singur , pără sit undeva f ără pr ieteni și fără cunoscuți, și
mi-era te amă de moarte. Mă vedeam mort aici, la cinc i săptămîni depărtare de țara
mea, și gîndu l acesta m ă paraliza, fr ica îmi îngheța se ob rajii.
― Ce ai? întrebă ciudat doamna.
― Nimic ; vreau să mă rad, minții eu, căci mi se păr ea că n-ar e să mă înțeleagă.
Dar lacrimile nu conteneau, și atunci o întrebai șoptit :
― Cr edeți că am să mă fac bine, că a m să mai văd New Y orkul și Parisul? Am s ă mai
fiu iarăși zdrav ăn?
Nu-mi aduc a minte ce a răspuns, de și ziua de șteptări i mi-a rămas bine fixată în
minte. Au venit cîțiva doct ori, europeni, apoi a intrat Har old, car e mi-a s trîns mîna două-
trei minute în șir .
― Bine, mă?! Bine, mă?! într ebă el, pr ivindu -mă.
Mi-a spu s o mulțime de lucru ri care m-au a muzat: Geurt ie flirteaz ă acum cu un
manager de la "Middle Bank", un tip subțire, care nu înd răznește decît s-o sărute și o
duce la cinem a în locu ri de trei rupii și opt annas. Nori nne, că sători tă, e m ai puțin
frumoasă. În odaia me a din Wellesley Str eet s-a mutat o familie da anglo -indieni
sărmani; el, tînăr, aduce fetițe de școală în odaie și le pi păie în fața neve stei, însărcinată
în ultima lună, care îi spune:
― Jack, iar ai să te turbu ri…
În timp ce noi vorbeam prostii, veni, ingierul, care îmi strînse mîna cu căldură și mă
mîng îe pefrunte, privindu- mă lung. I-l prezentai pe Harold, care-i spuse ob raznic:
― Încîntat să vă cunosc, mr . Sen.
― Alln, ai întrecut măsura lucr ind. de aceea si căzut b olnav, mă consolă inginerul . Să
n-ai nici o grijă, am ar anjat eu tot ul
Vedeam că e stînjenit de Har old și că mi- ar fi spus mai multe, dacă a m fi răm as
singur i. A făgăduit să revină a doua zi, pe seară, după ce va termina luc rul.
― Tipul ăsta e gr oaznic, r eflectă Har old. Mă mir de ce-ți poartă a tîta inte res. Nu
cumva vr ea să te însoar e cu fi ică-sa?
― Ești absur d, Har old, mă revoltai eu ipoc rit, roșind.
Imaginea Maitr eyiei, de car e mă de spărțisem de mult, îmi apăru iarăși în fața och ilor,
de ast ă dat ă mai caldă, mai uman ă, aproape zeflemit oare, cu zîmbetul ei far dat (c ăci,
ceea ce e curios, fața ei și fața d-nei Sen se împlineau una pe alta în memor ia me a, și
gura înroșită de pan a ma mei trecea al ături de och ii mari și părul negru, adunat pe
ceafă, al fetei). Rămă sei cîteva cli pe contempl înd-o, cu o mirar e și o dulce suferință
ispitindu- mi sufletul (să fi fost ab sența ei. să fi fost teama că în curînd- va trebui s-o văd
și poate să-i vo rbesc ?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam
cum să-mi e xplic sentiment ul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect
nu era, pentru că Ma itreyi mi se păruse pînă atunci o bengalez ă îngîmfată și str anie,
care disp rețuiește albii și e a trasă totuși de ei. Tot ce mi- a spus Har old nu m-a m ai
interesat. Aș fi vrut să plece, să pot rămîne singur . Se înt împlau p rea multe înt r-o
singură zi.
Printre acele multe ghiceam pr ea bi ne că s e află și ima-ginea Ma itreyiei, răsărită
deodată înt r-o conști ință sc ăpată de febră, imagine pe care nu ști am unde s- o așez și ce
să-i spun cînd ea va ajunge p rezenț ă.
Nu fuse sem nic iodată bolnav, și convale scența ac easta, car e se vestea lungă, mă
nelin iștea. Aș fi vrut să zvîrl de pe mine cearceaful, să-mi caut pe undev a hainele și s-o
pornesc h aihui prin Calcutta, de lumin ile căreia mi-era dor . Aș fi vrut să ajung în "Orașul
chinezesc" și să mănînc ciau ― acei tăiței fierț i în unt, cu praz și vegele multe, cu
homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la înt oarcere la "F irpos", să ascult jazz-ul
cu un cockt ail bun în față. T oată sănătate a mea de alb or golios se împo -trivea r egimului
anost al sa natoriu lui. Nu puteam f ace nim ic, nic i cel puțin fuma.

Mă plîngeam a doua zi fetel or, ― Geurtie și Clara ―, care venis eră cu cioco lată,
țigări și fructe :
― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac de cap.
Harold plănuia un chef monstru, cu prelung ire la Lacuri, în noaptea cînd vo i ieși din
sanator iu. Geurt ie, precisă, căută o bucată de hîrt ie și un creion, ca s ă fac ă liste
invitațilo r. Pe cei doi Simpson nu îi va chema, pentru că Isaac s e ascunde prin colțur i și
bea whisk y pur, iar Gerald fură țigăr i; l-a văzut chiar ea la log odna Norin nei. Va trebui,
neap ărat, s-o inv ităm pe C atherine, care a întrebat tot timpul de mine și i- a părut atît de
rău cînd a afl at că sunt bo lnav la s anatoriu. Despr e frații Huber, cu frumoas a Ivy, vom
mai vor bi. Ceilalți se știu.
Ascultînd -o cum însea mnă nume și decide pentru mine, nu știam dac ă trebuie să mă
întristez sa u să mă amuz. O pr iveam, și ochi i îmi alunec au adesea de pe chipul ei în g ol.
― D-l Sen, anunță sora.
Am av ut atunci aceeași dezo rientar e pe care o am de cîte ori trebuie să pun față în
fața pe un ind ian pe car e îl respect cu tineri sau tine re eura siene. Fetele au înto rs
curioase capetele cătr e ușă. A intrat, cu ac elași zîmbet lărgindu -i gura, N arendra Sen;
iar după el, cu ezitări și pa și moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se op rește inima și mi- am
dat îndată se ama că sunt nebărbieri t de o zi, că mă aflu înt r-o pijam a streină care mă
defavor izează, că, în sfîrșit, sunt ri dicul. Am strîns mîna ing inerul ui, prefăcîndu -mă
suferind (ca să-mi acopăr o rice eventuală inepție), și am dus palmele la fru nte, salutînd
cu o comică serioz itate pe Ma itreyi. Dar car e nu- mi fu mirar ea cînd, prezentîn d-o felel or,
se îndr eptă hotărît către ele și la strînse mîin ile, întrebîndu- le pol iticos:
― How do you do?…
― Fiică-me a cunoa ște două coduri de eleganță, rîse ingi nerul (trăgînd cu ochii la
Geurtie, pe car e a spionat- o apoi tot timpul, mai ales după ce spune a ceva de spiri t).
Codu l acesta, occidental, îl aplică îns ă numai față de doamne și domn ișoar e.
Eu st am ca pe ghim pi. Fetele începu ră să vorbeasc ă între ele, chemîndu- l și pe
Harold, iar ing inerul explică ceva în bengali fiice i sale, care privea ju r-împrejur cu o
curiozitate aprinsă și zeflemit oare totodată. Atunci am observat că, de cîte ori ascultă
atent cev a care i se s pune cu seriozitate, pe buzele M aitreyiei flutură un imper ceptibil
zîmbet de ir onie, de să lbatec sar casm, pe car e anevoie l-ai fi crezut aiev ea pe fața
aceea atît de in ocentă și înspăimîntat ă. Mă întrebam atunci puțin mîn iat de stîngăcia
mea, ce m ă turbură în prezența ac estei fete, care nu ar e nim ic fascinant, pe car e n-aș
putea- o iub i niciodată, cu car e mă voi întîlni sporadic și inut il.
― Cînd veniți la noi, domnu le Allan?
Glasul ei sună s traniu, și cei t rei întoarser ă capetele s- o priveasc ă.
― Îndată ce m ă voi face bine… (Și ezitai, căci nu știam cum să -i spun: miss nu se
potrivea, devi nu înd răzneam; încur cătura mă făce a să roșesc și începui să mă scuz.)
Iertați -mă d acă m-ați găsit nebărbier it și odaia aș a cum e, deranjată. M-a m simțit atît de
rău as tăzi (și schițai acel ași gest falș, de e xtenuar e, rugîndu -mă în gînd să plece odată și
să curme o situație car e mi se păr ea insuportabilă).
― Știi, Allan, că m-am hotărît să te invit să locu iești la mine, vorbi inginerul. Soția
mea mi-a dat ideea. D- ta nu ești obișnuit cu mîncările aceste a de la no i și, dacă v a
trebui să rămîi în Calcutta, mi-e team ă că viaț a de aici, așa cum e ști slăbit de boală, te
va ruina. Apoi, mai e un lucru ; ai economisi o sum ă imp ortantă de bani și, după un an,
doi, ai putea pleca să-ți vezi familia. Pentru noi, prezența d- tale cred că nu mai e nevo ie
să-ți spun…
Își încheie vo rba cu acel ași zîmbet umed și lung de br oască. Ma itreyi mă priv i drept
în ochi, fără s ă-mi spună cev a, fără să întrebe, așteptînd. Ce ciudă mi- e acum că n-am
notat îndat ă după plecarea lor foarte tur burătoar ea st are de suflet pr icinui tă de
cuvinte le lui Narendra Sen. Mi- aduc aminte vag (și vagul ace sta se dato rește nu atît
depărtării în timp, cît nenumăr atelor sentimente și r evolte pe care le-am încer cat eu de-
atunci și care aproape au neutralizat, au es tompat în cenușiu și banal pr eliminari ile), mi-
aduc aminte că s trigau în mine două suflete; unul mă îndemna cătr e viața nouă, pe care
nici un alb, după știința me a, nu o cunoscu se de- a dreptul din izv or, o viață pe car e

vizita lui Lucien mi-o relevase c a pe o minune, pe car e prezența M aitreyiei o făcea mai
tainică și mai fa scinantă ca o legendă, către care mă si mțeam atr as și dezarmat; și
celălalt suflet se revolta împo triva conspi rației ace steia din umbră a ș efulu i meu pentru
a-mi paraliza l ibertate a și a mă implica într-o existență cu r igori și mistere, unde
petrecerile mele tiner ești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinem atografele
rărite. Simțeam tot atît de or ganic și tot atît de "ale mele" ambele îndem nuri. Dar nu
puteam întî rzia peste m ăsură ră spunsul și mulțumiri le mele.
― Vă rămîn atît de îndato rat, mr . Sen. Dar mi- e teamă s ă nu vă deranjez, îngînai eu
cu ochii la fete, car e savurau cu ciudă priz onieratul meu (ingine rul și cu Maitreyi erau
chiar Iîngă pat, Har old și fetele apr oape de fer eastră).
― Nu vo rbi prostii, rîse Nar endra Sen. Sunt atîte a odăi ii bere, jos, lî ngă bibl iotecă. Și
apoi, prezența d- tale va fi încă un ferment în opera de civi lizare a famil iei mele, crede-
mă. (A spu s asta pe un ton ironic? mă într ebam.)
Îmi aduc aminte că, vo rbind odată cu fetele despr e inginer și despr e frumoa sa lui
fiică, le- am spu s în glumă că a m nevoie de ajuto rul lor, și iată cum: dac ă ne vom înt îlni,
― fiind de față și ingineru l, și ele, și eu ―, Geurtie să mă întrebe inocentă: "Allan, ce- ți
mai face iubita?" Eu mă voi preface stingher it, voi încer ca să fac se mne, dar Geurtie va
vorbi înainte: "Haide, nu te mai preface c ă nu știi despr e cine e vorba! Te întreb ce m ai
face Norin ne (s au Isabel, sa u Lilian, or ice nume de fată îi va veni în minte) ?"
Uitas em apr oape de gluma ace asta, cîn d Geurtie se înd reptă cătr e mine și m ă
întrebă, cli pind șireată din och i:
― Allan, ce-ți mai face iubita?!
Și, fără s ă mai a ștepte un răspuns (Ingineru l răma se cu zîmbetul înghețat pe buzele
lui groase, Maitreyi ridică u șor capul s-o privească), Geurtie cont inuă, par e-se foarte
bine dispus ă:
― Haide, nu te mai p reface! Trebuie s- o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr .
Seri, Nu e așa?
― Fără îndo ială, încuvii nță, încer cînd să rînjeasc ă, ingineru l.
Maitr eyi o privea cu o adev ărată mirar e, apoi își pironi privirile în ochii tatălui.
― Ți-am adu s ceva de citit, Allan, vorb i inginerul repede, ca să curme s cena. F iica
mea a ales Out o f the East a lui Lafc adio Hearn. Dar acum e pr ea tîrz iu ca să-ți mai
citeasc ă.
― N- am să pot ceti deloc, babà, vorbi Maitr eyi. Engleze asca mea e
incompr ehensib ilă (spu se cuvîntu l acesta cu o vădită gr ijă de p ronun ție și accent).
― Dar, Allan, nu mi- ai spus nimic despre iubi ta ta, reveni Geurtie, nemulțum ită că
intervenț ia ei n- a cores-puns aș teptăril or.
― Oh . Lasă-mă, c ă n-am nici o iubită! strigai eu, în furiat și de pr ostia mea, și de
prostia ei.
― Minte, spuse e a mai încet, aproape con fidențial, către ing iner. E un ma re crai.. .
Scenă. Ing inerul își pr ivea fiica zăp ăcit și încu rcat. Ma itreyi îi privea pe toți cu ochi i ei
absenți, inumani. Harold credea că băt ălia a fost cîștigat ă și-mi făce a semn e de lîngă
fereastră. Mie mi se păr ea totul ridicul la culme; și, cum într -o situație rid iculă sunt
incapabil să iau vr eo hotărî re, ci aș tept să intervină vreo minune s- o curme, îmi fixas em
ochii într-un punct fix și-mi f recam fruntea, să mă s cot astfel din eventual pr intr-o durere
mimată.
― E timp ul să-l lăsăm pe Allan să se odihneasc ă, spuse mr . Sen, strîngînd u-mi mîna.
― Venim și noi acum, adăogă Har old, luîndu -și răm as-bun de la ingine r și de la
Maitr eyi (pe c are, de altfel, nu știa cum s- o salute).
După ce plecară, fetele s e apr opiară bufn ind de patul meu și începură să mă felicite
ironic.
― Hei , Allan, ești pierdut, băiete! vor bi Geurtie.
― Dar nu e urîtă, spu se în treacăt Clara, numai că mi se par e mur dară, ca orice
indiană. Cu ce-și dă pa păr?
Pe mine, lașitatea m ă cuceri deodată. Începui să bîrfesc și pe ing iner, și pe Ma itreyi,
fără să cred un cuvînt din cele ce spune am, dar ascultînd amuzat cele ce-mi vorbeau

fetele și Harold. Orice ur mă de fascinație și r espect pier i din conștii nța me a. Mai ale s că
nu înțelegeam nimic din cele ce se petr ecuseră.
― Hai să revedem l ista, își aminti Geurtie. Cred că ar fi bine să invităm și pe frați i
Huber . Cel mar e, David, ar e mașină… Apropo s, ce zici de pr ezența me a de spirit cu
"iubita"? T e-am salvat, Allan, să știi…
IV
Mă deșteptam în fiecar e dimineață cu o nouă mirar e. Patul meu de ca mpanie se afla
chiar lîngă uș ă, și cele dintî i priviri descoper eau o încăper e ciudat ă, cu fer eastr a înaltă și
zăbrelită, per eții vopsiți în verde, un vast fot oliu de paie și două taburete, alături de o
masă de lucru , cîteva litotipii bengalice, bătute în ținte de partea d reaptă a bib liotec ii.
Îmi trebuiau cîteva minute ca să -mi amintesc unde mă aflu, să înțeleg acele zg omote
surde car e veneau de af ară, pe fer eastra deschis ă, sau de pe cor idor, prin ușa lat ă, pe
care o închi deam noaptea cu o bară de lemn. Dedeam la o parte învelit oarea spumoa să
care atîr na dea supra patulu i și plecam să mă sp ăl în curte, într-o cabină de tablă c are
acoper ea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu se ară cîteva duzin i de găleți cu
apă. Era un cer emon ial nou și recon fortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții.
Scoteam apa cu o cană și o zvî rleam pe trup, tremur înd tot, căci era iarnă și curtea
pietruită. Dar eram mîndru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și cîte o
găleat ă cu apă caldă și, cînd au aflat că îmi iau întotdeauna dușul r ece, nu și-au putut
ascunde mirar ea și ad mirația. Gîteva zile, toată casa n-a vor bit decît despr e baia me a
de dim ineaț ă, fără ap ă caldă. Așteptam s ă-mi spună cev a și Maitreyi, pe car e o întîl-
neam devr eme de tot , la ceai, înt r-o sari albă, simplă, și cu picioa rele goale. Și înt r-o zi
mi-a spus (primele ei cuvinte neofic iale):
― În țara dumne avoastr ă trebuie să fie foarte fr ig. De aceea s unteți albi…
A pronunțat cuvîntul "alb" cu oar ecare inv idie și melanco lie, uitîndu -și fără voie
cîteva cli pe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum s e rezema se de masă, jumătate
goi în bluza de luc ru. Am fost și surprins, și încîntat gh icind invid ia aceasta, dar zad arnic
încercam s ă contin uu conversația. Ma itreyi și- a sfîrșit ceaiul ascultîn du-ne, pe mine și pe
inginer, și aprobîndu- mă de cîte ori o întrebam di rect.
Nu vo rbeam aproape nici odată împreună. O zăr eam tr e-cînd pe corid or, o auze am
cîntînd, știam de ea c ă își petrece o bună parte din zi înch isă în odaie sa u pe ter asă și
mă înciuda grozav f iința ace asta atît de aproape de mine și totuși atît de streină. Mi s e
părea, de altfel, că er am tot timpu l observat, nu din cine știe ce bănuial ă, ci pentru că
se tem eau toț i să nu fiu stinghe rit în noua mea locu ință. Cînd rămîneam singur, rîzînd de
tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțe les, primeam la fiecar e ceas prăjitur i și fructe,
ceai cu lapte sau nuci de cocos bine curățite. Mi le aducea un servitor , cu bustul
descoperit și păr os, singurul cu car e puteam s chimba cîtev a cuvinte în hindusthani. Î l
observas em cum privește lacom lucr urile mele, aș a cum st a turcește lîngă uș ă și mă
sorbea din ochi, neîndu rîndu -se să plece, înt rebînd u-mă dac ă patul e destul de bun,
dacă învelit oarea m ă apără bi ne de țînțari . dac ă îmi place laptele crud, dacă a m frați și
surori, dacă mi- e dor de țară, și ș tiam că înt r-o camer ă de sus îl așteaptă d- na Sen și
celelalte femei (pe c are nu le cunoscu sem), și l or le va repeta cuvînt cu cuvînt tot cee a
ce vo rbisem.
Maitr eyi mi se părea mînd ră și dispr ețuitoare. Adesea, la ma să, îi surprindeam un
zîmbet distant și puțin răutăcios. Pleca înt otdeaun a mai dev reme, c a să mănînce pan, și
cum t recea într-o odaie vecină începea să rîdă și s ă vorbeasc ă Bengali . Cu mine nu
vorbea nicio dată cînd ne aflam m ai mulți laolaltă; iar dacă o înt îlneam singură, nu
îndrăzne am eu. Mi- era team ă să nu calc vreo regulă din acel necunoscut ceremonial al
bunei -purtări indiene. De aceea mă pr efăceam a deseori că n-o văd și mă retrăgeam în
odaia mea. M ă întrebam cîteodată ce cr ede ea despr e mine, ce fel de suflet ascunde sub

expresia ace ea atit de schimbătoar e a feței (căci erau zile cînd se urîțea și zile cînd era
frumoasă de nu mă puteam s ătura priv ind-o). Mă într ebam, mai ales, dac ă e stupidă ca
toate celelalte fete s au dac ă e, într-adev ăr, simplă ca o primitivă, aș a cum îmi
închipuiam eu că sunt indienele. Și apoi, ca să nu mă las furat de gîn duri inuti le,
scuturam cenu șa pipei și mă r eîntorceam în lectură. Bi blioteca inginer ului ocupa două
odăi la parter, și în fiecar e zi aduce am pe ma sa me a alte cărți.
O dată ― trecuseră numai cîtev a săpt ămîni de îa venirea mea în Bh owanipo re ― m-
am întîlnit cu Maitreyi în rand ă. O salut ai aproape automat, împ reunînd palmele în
dreptul frunți i, căci nu știu de ce mi se păr ea stupid să ridic caschet a colonială în fața
unei indiene (poat e credeam c ă aș putea-o jicni cu un salut s trein rasei ei; sau poate o
salut am aș a ca s ă-i capăt încr ederea).
― Cine v-a învățat sa lutul nostru? înt rebă ea, zîmbind u-mi neaștept at de
prietene ște.
― D-ta. (Îmi amintii scena, penibi lă, a întîln irii din mașină.)
Mă privi o clipă, figu ra i se de scompuse de o frică aproape car nală, buza îi tremură și
fugi pe co ridor, fără să-mi spună un alt cuvînt. Intrai în cameră s tînjenit. Mă hotărî i să-i
spui ingineru lui toate a ceste a, să-i mărturisesc cit de încur cat sunt, să-i cer să mă învețe
ceva.
La cîteva zile după acee a, cîn d eu mă înto rsesem de în birou și stăt eam trînt it pe
pat, ob osit, fără gîn duri, Maitr eyi a bătut la uș a mea.
― Vă rog să-mi spuneți cînd se întoarce tat a, vorbi ea, r ezemîndu -se intimidată de
ușă.
Sării în sus zăpăcit (mărtur isesc că nu știa m cum s ă mă port cu fat a ace asta) și- i
spusei tot ce știam, în mai multe cuvinte decît ar fi fost nevoie și fără s ă înd răznesc s- o
poftesc înlăuntru, să șadă.
― Ma ma m-a trimis să vă întreb, adăugă ea, timidă, țîntuindu -și totuși privirile în
ochii mei. Nu vă distrați destul în casa noastră și de acee a rămîneți ceasuri întregi
singur aici în odaie. Ma ma spune c ă, dacă lucrați după spu sul soarelui, vă îmb olnăviți .
― Ce-aș putea face altcev a? o întreb.
― Dacă vreți, vorbiți cu mine… Sau vă plimbați.
― Nu mai am prieteni , îi spun sincer, apropiindu- mă de ușă, nu mai am la cine să mă
duc. Mă plimb destul cînd mă întorc de la lucru.
― Vă distrați mult mai bine acolo, în Wellesley St reet, vo rbi ea, zîmbind. Apoi , parcă
și-ar f i amintit ceva, se în- dreptă cătr e verandă. Mă duc să văd dacă au venit scrisor i.
Rămă sei rezemat de ușă, aș teptînd -o. Fredona un cîntec fără m elodie, așa cum
auze am serile, înainte de a ador mi, din odaia ei. Știam că su s, cu fer estrele în în
ulicioara ce străb ate maidanul și cu o uș ă în balconu l bine înveșmîntat în gl icine cu
floare roșie, se află odaia ei. O auzeam cîntîn d și certîn du-și sora cea mică, o simțeam
vag cînd ieșea în balcon, și de acolo venea gla sul scurt, de pas ăre surprinsă, cînd
răspunde a la vreo chem are de jos: "Giacè!".
Se înt oarse cu cîteva s crisori și se opri în fața me a, în-cercînd să lege cheia de colțu l
sari-ei.
― Eu am gri ja cutiei de s crisori, spuse mîndră. Dar mie nu- mi scrie nimeni, adăogă,
puțin întristată, pr ivind numele pe pl icuri.
― Cine să vă scrie?
― Oamenii . De ce mai e poștă, dacă nu pr imesc scrisori de la oam eni pe car e nu- i
văd?
O privii fără să înțeleg. Răma se și ea, cîteva clipe, gîndi ndu-se speriat ă la ceva și
închizînd ochi i.
― Mi s-a părut c- am făcut o greșeal ă de gram atică, își mărtur isi ea turbura rea.
― N- a fost nici o greșeală.
― Atunci de ce mă priveați așa?
― NU prea înțelegeam. Cum s ă vă scris oameni necunoscuți?
― Nu se poate, nu e așa? Și tata spune a ceiași lucru. Tata spune c ă sunteți foarte
inteligent, e adevărat ?

Zîmb ii prostește și încer cai să fac o glumă, dar ea continuă:
― Vreți să vedeți teras a?
Acceptai cu bucurie, căci tînjeam să mă tolănesc a colo, pe a cope rișul casei, să
privesc în voie cerul, grupu rile de cocot ieri și grădina, să văd de su s cartierul acesta
numai par curi și vile, în care mă răt ăcea m la început apr oape în fiecar e zi.
― Pot veni așa cum sunt?
Mă privi mirat ă. Explicai:
― Sunt în pantofi de tennis, fără ciorapi, n-am guler, n-am haină.
Conti nuă s ă mă privea scă. Apo i întrebă deodată, str aniu de curi oasă:
― La d-stră cum se suie lume a pe terasă?
― Noi n-avem tera se.
― De loc, deloc?
― De loc.
― Trebuie să îie trist. Cum vedeți, atunci, soarele?
― Pe stradă, la cîmp, cum s e vede soar ele.
Se gî ndi o clipă.
― De aceea s unteți albi. Sunteți f oarte frumoși. Și eu a ș vrea să fiu albă, nu se poate
asta, nu e așa?
― Nu știu, dar bănuiesc că nu. Pudră.
Avu o uitătură de dispr eț.
― Pudra se spală. D-stră v -ați pudrat cînd erați mic?
― Nu, nimeni nu se pud rează cînd e mic…
Mă privi fericită.
― Dacă vă pudrați, vă îmb olnăve ați. Și Tolstoi spune așa.
Iarăși mă mirai, și o priveam p robabil foarte amuzat, căci numaidecîț deveni
serioas ă.
― Nu cun oașteți pe contele Lew Tolstoi (pronunță pe L ew în englezește: Liu), marele
scriit or rus? Scrie f oarte frumos; și a fost bogat, dar la bătrînețe a lă sat totu l și s-a r etras
în pădur e; parcă ar fi fost indian.. .
Își adus e aminte de terasă și mă pof ti. Urcarăm amîn-doi scările, eu puțin intim idat,
pentru că tr ebuia să trec pr in fața odăiei femeilo r, ea încer cînd să vorbea scă tar e, ca să
o audă maică-s a și ― cum mi-a mărturisit în urmă ― să știe că "mă distr ează". (Gazda
mea nu dor mise cîtev a nopți gîndin du-se cît de gr eu îmi va fi mie fără "distrac ții": fără
muzică, fără pr ieteni, fără patefon.) Cînd ajunsei su s, mă cupr inse deodat ă o
nemăr ginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghic it cît de schimbat ă se vede lumea de pe
acoperișul unei ca se, cît de l iniștită ap are cetatea, cît de ver de e cartierul nostru.
Treceam în f iecare zi pe lîngă arbo rii din Bhowanip ore, dar niciodată n-aș fi crezut că
sunt atît de mulți. Mă rezemai de parapet și priv ii în jos, in curte. Îmi amintii ziua cînd
am z ărit-o pe Maitr eyi trînt îtă pe tr epte și rîzîn d. Mi se păr ea c-au tr ecut ani de-atunci.
Trecuseră a ni și de cînd Maitreyi venise să mă într ebe, fricoasă, la uș a odăiei mele: "Vă
rog să-mi spuneți cînd se întoa rce tat a"… N-o înțelegeam; mi se păr ea că e un cop il, o
primitivă. Mă atrăgeau vorbe le ei, mă încîn tau gîndi rea ei inc oherentă. naivități le ei, și
multă v reme, m ai tîrziu, mi- a plăcut s ă mă consider om înt reg alături de a ceastă
barbară.
― Sora me a nu vorbește bine englezeșt e, îmi spuse venind cu Ch abù de mînă, dar
înțelege totul . Vă r oagă să-i spuneți o poveste… Și mie îmi plac p oveștile.
Rămă sei iarăși se c și inert în fața fetelor astea, care se țineau de mînă, sub cerul
unui început de s eară a șa cum niciodată nu văzusem. Am a vut o senz ație ciudat ă de
vis, de decor schimbat înt r-o clipită. Parcă s-ar fi ridicat de undeva o cortină. Sau poate
mă s chimbasem eu; nu știu.
― N- am mai citit de mult povești, răspunsei după o destul de lungă pauză. Și apoi,
mai e ceva: eu nu știu să poveste sc. E un dar ăs ta al poveștilo r. Nu-l are oricine.
Se întristară amîndouă, atît de spontan și de sincer, înc ît mă simții vinovat și începui
a mă gîndi dacă nu cumva tot îmi mai aduc ceva a minte din toate poveștile pe care le
citisem în copi lărie. Nu-mi vene a nici una în minte. Mă simțeam neghio b, și conști ința

opacități i mele mă par aliza. T recui repede în revistă: P errault, Grimm, Andersen,
Lafcadio Hear n. Mi se păr eau toate cunoscute. Mi se păr ea că aș fi ridicol să le spun
povestea Scufiței Roșii sau a princi pesei adormite, sau a comori i fermecate. Aș fi vrut să
știu o poveste minunată, cu aventuri și complicații multe, care să-i placă și Maitr eyiei.
Să fie, în sfîrșit, demnă de un tînăr inteligent și cetit; să fie originală, imp resionantă,
simbol ică. Și nu-mi 'trecea prin minte nic i o astfel de povest e simbo lică.
― Spune -mi o poveste cu un pom, vorbi Chabù, priv indu- și sora c a să înțeleag ă dacă
se exprima se bine.
Mă gîndii că a ș putea impr oviza ceva și începui:
― A fost odată un pom și, la rădăcina pomulu i, se afl a ascunsă o comoară. Un
cavaler…
― Ce e aia c avaler? înt rebă Ch abù.
Soră-sa o lămuri în bengali, în timp ce eu înce rcam să ghicesc ce a m să spun mai
departe.
― Un cavaler visă într -o noapte că o zînă îi arată locul comoa rei. (Mi se păru atît de
ridicol ceea ce s pusesem, înc ît îmi fu rușine s ă privesc fetele și m ă aplecai să-mi înno d
șireturile pantofilor.) Cu ajutoru l unei oglinzi fermecate, cav aleru l găsi comoara. (Îmi era
peste putință să continuu. Mi se părea că Ma itreyi înțe lege jena me a. dar cînd ridicai
ochii, o văzui că as culta foarte atentă si, ap arent, f oarte inte resată de cele ce vor urma.)
Care îi fu însă mirar ea, cînd peste comoară descoperi un balaur viu, cu och i de jăratec și
gura de foc. (Roșii pronunț înd ultimele cuvinte.) A tunci. ..
― Dar pomul? întrerupse Chabù… Ce-a zis pomul ?
― Acela nu era un pom fer mecat și n-avea d arul vorbirii: așa că n-a zis nimic.
― Dar de ce tr ebuie să fie fer mecat c a să poat ă vorbi? întrebă Chabù.
Mă simții puțin încu rcat și-mi spusei în gînd: panteis m.
― În sfîrșit, așa e poveste a; nu toț i pom ii au suflet, num ai cei fer mecați.
Chabù vorb i ceva foarte aprins cu Maitreyi, și pentru întîia dat ă regretai că nu le
înțeleg deloc limba. Erau sunete dulc i, italienești, și vocale p relung ite, par că dint r-un
moment în altul ar fi trebuit să se continue în cîntec.
― Ce spune? m ă adresai eu cătr e Maitr eyi.
― Mă întreabă d acă pomu l ei are suflet. Eu i- am spus c ă toți pomii au s uflet.
― Dar are ea un pom al ei?
― Nu e chiar pom. E arbu stul din curte, acela cu ra murile pe balustr ada verandei.
Chabù îi dă în fiecar e zi de mîncar e: turtă și prăjitu ri, și fir imitur i din tot ce m ă-nîncă e a.
Eram feric it și-mi repetam în gînd: panteis m, panteism. Mă gîndeam ce documente
rare am eu în față.
― Bine, Chabù, dar p omul nu mănîncă tur te.
― Dar eu mănînc! răspuns e ea foarte mirat ă de observația mea.
Mi se p ărea că descoperi rea ac easta nu t rebuie pierdută, și, pretextând că m ă duc să
fumez o pipă, mă cob orîi în odaia mea. Înch isei ușa cu bara și scrisei în jurnal: "Prima
discuție cu Ma itreyi. De remar cat pr imitiv ismul gînd irii ei. Un copi l care a cetit prea
multe. Astăzi, pe tera să, o întâmpla re penib ilă cu povestitu l. Sunt incapabil să spun
povești ; probabil , jena me a de tot ceea ce e inocent și naiv . Revelația a fost Chabù, un
suflet pant eist. Nu face deosebire dint re sentimentele ei și ale obiecte lor; de pildă, dă
turte unui pom, pentr u că e a mănîncă turte, deși știe că pomu l nu poat e mînca. Foarte
interesant."
După ce am însemn at în jur nal ac ele cîtev a linii, m-am înt ins pe pat și m-am lă sat în
voia gîndur ilor. Nu știu ce îndo ieli m-au s trăbătut atunci, căci m-am ridicat după cîtev a
minute, am redeschi s jurnalul și ani adăugat: "P oate m ă înșel… ".
Seara a m luc rat cu ing inerul în bi roul lui. Înainte de a ne desp ărți, își rezem ă mîna de
umărul meu și-mi spus e:
― Soția mea ține foarte mult la d- ta, Allan. Vreau s ă te simți aici ca la d- ta acasă.
Poți circula în voie prin toate odăile. Noi nu suntem ortod ocși și nu avem gineceu. Dacă
ai nevoie de cev a, te rog spune-i soției mele sau M aitreyiei. Cred că s unteți destul de
buni prieteni.. .

Întîmplări le acestei zi le mă ispiteau să spun "da". Îi mărturisii totuși dificu ltățile
mele.
― Orice fată indiană se poartă a șa cu un strein.. .
Începu apoi să-mi povestea scă. O dată, tr ebuind să ia ce aiul la legația italiană,
consulu l a voit să ajute pe Maitr eyi să traver seze o curte inte rioară ― căci pl oua și nu
aveau decît o singură umbr elă ― și i-a luat brațul. Atît a sp eriat-o pe Ma itreyi gestul
acesta al unui necunoscut, înc ît a rupt -o la fugă prin ploaie, a ieșit în stradă, a sărit în
mașină și nu s-a op rit din pl îns pînă în Bhowanip ore, după ce s-a r epezit în brațele
mam ei. Și asta se întîmp lase numai cu un an înainte, cînd Maitreyi ave a apr oape 15 ani
și trecuse examenul de matriculație la Universitate, și s e pregăte a pentru Bache lor of
Arts. Altă dată, cînd o famil ie eur opean ă îi invitase în lojă la ope ră și un tînăr elegant
încercase să-i apuce mîna, în întuner ec, Maitreyi îi spuse la u reche, destul de tare ca să
audă vecinii: "Am să te bat cu papucul peste gură!" Panică. L oja, în picioare. D-na X
"(num ele ei este prea cunoscut în Calcutta pentru a-l putea menționa aici) a interven it.
Discuții, explicații, scuze.
― Am făcut vreo greșeală de gramatică ? întrebă Maitr eyi.
Aceasta m ă făcu să rîd cu pof tă, deși mă întrebam dac ă fata a ceasta a scunde
inocență ori un perfect rafinament, cult ivînd humoru l și amuzîndu- se pe spinar ea
noastră. Gîndu l acesta îmi venea mer eu în minte de cîte or i, în urmă, o ascultam vorb ind
sau îi auze am rîsul din celelalte odăi.
― Nu știi că Maitr eyi scrie versuri? mă într ebă, foarte mînd ru, ingineru l.
― Îmi închipu iam num ai, i-am răspun s:
Descoper irea ace asta mi-o făcea oar ecum antipatică.
Toate fetele scriu versuri, și toți copi ii-minune. Înțe legeam că ing inerul vrea să -și
scoat ă fata un soi de copi l-minune, și ac easta mă dezgust a. De cîte o ri mai înainte îmi
spusese: "Maitr eyi are geniu! ", și în acele zile o priveam cu oar ecare ciudă. P oate de
aceea e atît de înc rezută, r eflectam eu.
― Scr ie poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui T agore, adaogă, observîndu- mă.
― Da? (Mă prefăcui cît mai indi ferent.)
Cînd cobo ram s cările, o înt îlnii pe M aitreyi ieșind din bib liotecă.
― Nu știam c ă ești poetă, vorbi i cu un ton pe c are îi voiam i ronic.
Se roși și se rezemă de zid. Începea s ă mă s upere sensibilitatea ace asta
bolnăvicioas ă.
― La ur ma ur melo r, nu e nimic rău dacă s crii versuri, adăogai. T otul e să le scrii
frumoase.
― De unde știți că nu sunt frumoase ? mă într ebă jucîndu -se cu volumu l pe car e îl
adus ese din bibliotecă.
― Nu mă îndo iesc. M ă întrebam num ai ce poți ști d- ta din viață c a să scrii poeme
filozofice.
Se gî ndi o clipă, apoi începu să rîdă. Rîdea to t mai sincer, apăsîndu -și brațele pe sîni
cu un ge st ciudat de pudoa re.
― De ce rîzi?
Se opri deodată,
― N- ar trebui să rîd?
― Nu știu. Nu înțeleg nim ic. La ur ma ur melo r, fiecare face ce-i place. Te-am înt rebat
de ce r îzi; credeam că poți să-mi spui.
― Tata spune că sunteți foarte inteligent (schițai un gest de nerăbdar e). De aceea vă
întreb mereu; mi-e tea mă să nu fac greșeli, să nu vă s upăr.
Avea o e xpresie care mă făcu fer icit.
― Și de ce nu v rei să mă superi?
― Pentru că sunteți oaspet ele nostru. Un oa spete e trim is de Dumnezeu…
― Și dacă oaspetele e un om rău? o întrebai aș a, ca pe un cop il, deși fața ei ajun sese
serioas ă, aproape încruntată.
― Dumnezeu îl cheamă înapoi, răspunse e a prompt .
― Car e Dumnezeu?

― Dumnezeu l lui.
― Cum, fiecare om are un dumnezeu al lui?
Accentuai ult imele cuvinte. Mă privi, se gînd i, închise ochi i și-i deschise cu o privire
nouă, umed ă, calină.
― Am greșit, nu e a șa?
― Cum v rei să știu eu? vorbii, ca s ă-mi ascund încurcătura. Eu nu sunt filozof.
― Eu sunt, spuse e a repede, fără s ă clipeasc ă. Îm i place să gîndesc, s ă fac versuri,
să visez.
Îmi spusei în gînd : "Habar n- are de fil ozofie!", și zîmbii .
― Aș vrea să fiu bătrînă, începu ea deodat ă, cu un glas cald, melancol ic, car e mă
străb ătu. Bătrînă ca R obi Thakkur.
― Cine e Robi Thakkur? întrebai, turbur îndu- mă fără înțeles.
― Tagore. Aș vrea să fiu bătrînă c a el. Cînd ești bă-tr în, iubești mai mult și suferi mai
puțin.
Apoi se rușină de cele spus e și făcu un ge st de fugă. Se op ri și se cont rolă, căci mă
privise și înțelese pr obabil cît eram de stînjeni t, acol o, rezemat de scară și neștiind cum
trebuie să mă port cu ea.
― Ma ma a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Eur opa se s ervește s upă în
fiecar e seară. L a noi n-ați avut nicio dată supă, de ac eea a ți slăbit. Noi nu pă străm
fiertura ace ea, o dăm la paseri.
― Nici mie nu- mi place sup a, încer cai eu s ă o liniștesc.
― Aș fi vrut să-ți plac ă! spuse și-i sclip iră o clipă ochii.
― La ur ma ur melo r, ce imp ortanță ar fi avut?
― Pentru mama…
Ar fi vrut să spună cev a, dar se opri. Eram și eu stinghe rit de a ceastă într erupere și
nu știam ce să cred despr e luc irea acee a mîni oasă a ochilor. "Poate că a m supăr at-o",
îmi spusei în gînd .
― Te rog să mă ierți dacă a m greșit cu ceva, vor bii eu blîn d. Nu știu cum s ă mă port
cu indieni i….
Cînd i-am vorb it, ea deja se pr egăte a să urce scările, dar s-a oprit să mă asculte. Mă
privi iarăși, de astă dată a tît de straniu (ah! cum am să pot eu sugera privi rile ei,
niciodată a celea și, niciodată), încît rămăsei și eu cu ochi i deschiși, sorb ind-o.
― De ce mi-ați cerut iertar e? De ce vr eți sâ mă faceți să sufăr?
― Nici gînd, mă s cuzai eu zăpăcit. Mi s-a părut că te-am s upărat și atunci…
― Cum poate să ceară ierta re un bărbat unei fete?
― Cînd greșești cev a, trebuie. .. În sflrșit, așa se obișnuiește…
― Unei fete?
― Și unui copil , mă lăud ai eu. Cel puți n…
― Așa fac toți europenii?
Ezitai.
― Adevărații europeni , da.
Se gîndi și înch ise o clipă ochii , dar numai o clipă, căci izbucni în rîs și iar ăși își"
prinse sînii sub brațe, sfioasă.
― Poate că își cer iertar e num ai între ei, albi între albi. Mie mi-ar cer e cineva iertar e?
― Desigu r.
― Și lui Chabù?
― Și ei.
― Chabù e mai neagră decît mine.
― Nu e adevărat.
Îi străluciră iarăși ochi i.
― Ba da. Eu și cu ma ma suntem m ai albe decît Chabù, și cu tata. N-a ți observat ?
― Ei și, ce ar e a fac e?
― Cum, asta e ind iferent? Chabù are să se m ărite mai greu, pentru că e mai neagră
și va tr ebui să i se dea mai mulți bani…
Spun înd asta, se r oși și se turbură toată. De fapt, și eu eram de stul de încu rcat, căci

acum ști am mult mai mult despre căsătoria ind iană decît știam pe vremea vizitei lui
Lucien și înțelegea m cît e de penib il pentru o fată indiană s ă vorbeasc ă despr e
asemene a tîrguri. Norocul nostru că pe M aitreyi o chem ă d-na Sen de su s, și alergă
atunci fericită, cu cartea sub suoară, strigînd:
― Giacè!
Mă întorsei în odaia me a cu de săvîrși re încîntat de tot ce descoper isem în ace a zi.
Mă spălai, căci se apropia masa (mîncam foarte tî rziu, pe la 10― 11, după obice iul ben-
galez, iar după m asă toți se duceau s ă se culce), și de schisei jurnalul ca să adaog ceva.
Așteptai cîteva s ecunde cu stiloul în aer, apoi înch isei caietu l, spunîndu -mi: "Prostii…".
V
Aș vr ea să mărturisec de la început și răspicat c ă niciodată nu m-am gîn dit la
dragoste în cele dint îi luni petrecute în tovără șia Maitr eyiei. Mă ispitea mai mult faptul
ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gîndeam ad esea la Maitr eyi, dacă
în jurnalul meu din acei timp se g ăsesc no tate o seamă din cuvinte le și întîm plările ei,
dacă, mai ales, mă turbura și mă nelin iștea, ace asta se datora straniului și neînțelesului
din ochi i, din răspun surile, din r îsul ei. Este adev ărat că spr e fata a ceasta m ă simțea m
atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau pînă și pa șii ei. Dar aș minți dacă n-aș
spune că într eaga me a viață din Bhowanip ore ― nu num ai fata ― mi se părea
miracul oasă și ir eală. Int rasem atît de repede și fără r ezervă înt r-o casă în care totu l mi
se părea neînțeles și dubios, încît mă deștept am cîteodat ă din ace st vis indian, mă
întorceam cu gîndul la viaț a mea, la viața noa stră, și-mi vene a să zîmbe sc. Ceva se
schimba se, desigur . Nu mai mă inter esa a proape nimic din vech ea me a lume, nu mai
vedeam pe nimeni în afară de musafiri i famil iei Sen și începus em aproape s ă-mi schimb
chiar lecturi le. Me atul cu încetul, interesul pentru fizica matem atică a s căzut, am
început să citesc r omane și poli tică, apoi tot mai multă istorie.
S-a întîmplat îas ă altceva. Ma itreyi mă înt rebă într -o zi dacă vr eau să învăț
bengaleza, mi- ar da ea lecții . Eu îmi cumpăra sem deja, din cea din tîi săptăm ână, un ma-
nual simplu pentru convers ația bengaleză, din care citeam pe as cuns, trud indu- mă să
prind înțelesul ac elor cuvinte pe car e le striga Ma itreyi cîn d era chem ată sa u cînd se
supăr a. Învăț asem, a stfel, că giacè înseamnă "vin acum"; iar ki vishan! ― pe car e îl
auze am în orice discuție ― un fel de exclam ație și mirar e, ceva cam "ce e xtraordinar!".
Manualul meu nu p rea m-a învățat mult și, cînd Maitreyi mi-a propus să luăm lecții
împreună, am primit . În schimb , eu t rebuia să-i dau lecții de franceză.
Chiar în acea zi, imediat după, ma să, ne-am a șezat la luc ru în odai- a mea. Mă
sfiisem întîi să luăm lecți ile în odaia mea și pr opuse sem bibl ioteca, dar ingineru l m-a
sfătuit să rămînem la mine, unde e mai multă l iniște. (Efort urile vizib ile pe care le făce a
Sen ca să mă împr ietenească cu Maitreyi și toleranța e xcesivă a d-nei Sen mă
stinghe reau tot mai mult, mă făceau bănuitor , răutăcios. Cîteodată mă într ebam chiar
dacă nu și-au pus în gîn d să mă că sător ească cu fata lo r, deși, logic, lucru l acesta era o
imposibil itate, și ei toț i și-ar fi pier dut ca sta și numele dacă ar fi în găduit o asemen ea
nuntă.)
Ne-am a șezat amîndo i la ma să, eu destul de departe de ea, și Maitr eyi și-a început
lecțiile. Am înțeles îndată c ă nu voi pute a învăț a bengaleza decît singur . Îmi explica atît
de frumos și mă privea atît de apr oape, încît o ascultam fără să rețin nimic . Spune am
numai, di n cînd în cînd: "Da!"…
O observam și m ă lăsam pr ins de priv irile mele, de acea voință flu idă, car e nu are
nimic de-a face cu ochi i, deși pornește prin ei. N-am văzut nici odată o figură mai
insur gență, refuzînd u-se cu mai multă înd îrjire plasticei. Păstrez încă t rei fotografii de al e
Maitr eyiei, dar cînd le scot di n sert ar și le pr ivesc, nu o recunosc în nici una.
A urmat după aceea, așa cum ne- a fost vorba, lecția de francez ă. Eu a m începu t să-i

explic pronumele și pronunția alfabetului, dar Ma itreyi mă întrerupse.
― Cum se spune: "Sunt o fată tînără"?
I-am spus cum se s pune, și repeta feric ită:
― Je suis jeune fille, je suis jeune f ille!
Pronunța cu o p recizie uimitoa re. Dar lecția me a era zad arnică, pentru că mă
întrerupea mer eu ca să-i spun franțuzește o sumă de pr opoz iții și cuvinte fără nic i un
rost.
― Vorbiți ceva, îmi traduceți și eu r epet, găsi ea metoda ce a mai bună.
Am începu t atunci o serie de conversații foarte ciudate, pentru că Maitreyi mă
întreba mer eu dacă îi traduc exact cele ce spune am înt îi în franțuzește.
― Eu aș spune cev a și aș traduce altceva, îmi mărturisi.
După cîeva lecț ii nu m ai mă privea, ci se juca cu cr eionul pe caiet în timp ce î i
vorbeam. Scria de zeci de or i: Robi Thakkur, Robi Thakkur. apoi se isc ălea, desen a o
floare, caligrafia "C alcut ta", "Îmi pare rău", "De ce?", sa u improviza versuri în bengaleză.
Iar eu, cînd nu-i pute am pr ivi ochii , vorbeam ca în fața unei streine. Totuși nu cutezam
să o rog să înceteze.
― De ce nu vr ei să-rai spui că nu-ți place s ă să scriu în timp ce d-ta vor bești? mă
întrebă ea brusc, priv indu- mă drept în ochi și cu un glas de o feminitate care m-a
surpr ins.
Am răspuns cev a în treacăt și mi-am continuat stinghe rit, e drept, dar și puți n
înfuriat. Ea și-a plecat din nou ochii pe caiet și a scris: "E tîrz iu, prea târziu, dar nu e
tîrziu".
― Ce însea mnă as ta? o întrebai, căci nu m ă putu i opri să nu-mi arunc ochi i pe caiet.
― Mă jucam numai, răspunse e a, ștergînd cele scrise literă după literă și desenînd
cîte o floare dea supra fiecărui cuvînt. Mi- a venit ceva în cap: am s ă dau lecții de
franceză lui Chabù.
Îmi aminte sc că m-a apuc at un rîs nebun, care a înve selit-o și pe ea.
― Cr ezi că n-aș putea? Aș fi un pr ofesor mai bun decît d-ta, chiar la f ranceză…
Vorbi cu o seriozi tate șăgalnică, pr ivindu -mă pe furiș, așa cum nu o văzu sem
niciodată m ai înainte, și ace asta mă făcu să tresar și să mă bucur, căci mi se păr ea mult
mai femini nă, m ai a mea astfel. O înțelegeam m ai bine cînd se juca femeiește decît
atunci cînd rămînea o barbară fără început și fără s fîrșit, o "panteist ă", cum o numeam
eu. Nu știu ce i-am spu s pe franțuze ște și n- am vrut să-i traduc. A ceasta a însuflețit-o, s-
a roșit și m-a rugat să-i r epet încă o dată fraza. A memorat- o perfect și a luat de pe
masă dicți onarul englez-francez, începînd să-l răsfoiasc ă la cuvintele car e i se păreau ei
că sunt în ace a frază misterioas ă, pe c are nu voiam s-o traduc. (De fapt, nu era nimic ; îi
spusesem o banalitate oar ecare.) N-a găsit nici unul din acele cuvinte din f raza me a, și
aceasta a nemulțumit -o grozav.
― Nu știi să te joc i, îmi spuse.
― Nici nu v reau să mă joc la lecț ie, răspun sei eu, încer cînd să par mult mai sec decît
eram.
Asta i-a dat de gînd it și a'închis o clipă och ii, după obice iul ei. A vea pleoapele mai
palide, cu o foarte ușoară și fer mecătoare umbră vi orie.
― Mă duc să văd dac ă au venit scrisor i, spuse e a și se ridică repede de la ma să.
O așteptai puțin cam plictisit ; căci vedeam c ă nu învaț ă nim ic și mă tem eam să nu
creadă ing inerul că din vina mea nu învăța. Se înt oarse foarte r epede, foarte abătută, cu
două flori rupte din glicina ver andei . Se aș eză și m ă întrebă:
― Nu r eîncepem lecția? Je suis jenne fîlle…
― Bine, văd că ș tii asta, dar mai departe?…
― J'apprend l e français…
― Asta e de săptămîna trecută.
― Pe fata ac eea din mașină o învățai f ranțuze ște? m ă întrebă ea din senin, privin du-
mă iară, oar ecum înspăimîntată.
Înțelesei că se gîndește la Geurtie, pe car e o văzuse s tînd în brațele mele, și r oșii.
― Ar fi fost foarte greu. mă apăr ai eu. F ata acee a era foarte proastă. Chiar dac ă aș fi

învățat- o cinci ani…
― Cîți ani ai ave a pest a cinci ani? mă într erupse M aitreyi.
― Treizec i pe t reizeci și unul, răspunsei măgulit.
― Nici jumătate cît el, șopti mai mult pentru sine.
Plecă ochii în caiet și începu să scrie "Robi Thakk ur", și în car actere bengaleze, și în
caracter e eur opene. A ceasta mă enervă din mai multe mot ive; întîi, pentru că mă intr iga
pasiunea ei pentru un bărbat de ș aptezeci de ani; al doi lea, pentru că se depărt ase
discuția de la Geurtie (pri n car e, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloa să); în
sfîrșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine și se pr eface mai naivă decît este. N-a ș
fi suportat pentru nimic în lume să-și bat ă joc de mine o fată de 16 ani, pentru care nu
simțe am nici un fel de dragoste, ci numai del icii intelectuale. De ac eea nu i- am luat în
seamă multă vr eme o serie de a cte foarte abile și dis crete, prin care ea poate încer ca să
mă prindă în cursă și s ă mă. facă rid icul. La urma urmelor, gîndeam eu, sunt cel dintîi
tînăr pe c are Ma itreyi îl cunoaște mai de apr oape, locuiesc alături de e a, sunt alb, și ar
avea atîtea motive să mă placă. Gîndu l acesta îmi da curaj. Îmi plăce a să-l cult iv, pentru
că m ă știam imun, simț eam că voi putea rămîne deasupra jocu lui, implicat în eventual a
ei pa-siune, dar liber față de mine însumi. Jurnalul acelor săptămîni dovedește îndeajuns
aceasta. Urmăream jocu l Maitreyi ei cu multă luciditate. Pentru că, înt r-adevăr, de cîn d îi
pierise timidi tatea de la început și începuse să vorbească deschis cu mine, Maitreyi îmi
făcea impresia c ă se joacă. Se r idică strîng îndu- și cărțile și luă în mînă o floare.
― Le-am ale s pe cele mai roșii, spus e ea, privind ciorchinele gl icinii.
Se pregăte a să plece.
― Ia- le pe amîndouă, îi atrăsei eu luar ea-aminte, înfu ndîndu -mi tutun în pipă, ca s ă-i
arăt cît de puțin țineam la f lorile ei.
Se înt oarse și o luă și pe cealaltă, îmi mulțumi pentru lecție și plecă. Dar se întoarse
repede în ușă, zvîrl i o floare pe ma sa me a (pe cealalt ă o și puse se în păr) și fugi. O
auze am cum u rcă scările, patru cîte patru. Nu știam ce s ă cred: declarație? Deschis ei
jurnalul și însemnai scen a cu un comentariu stupid .
A doua zi, la ceaiul de dimineață și înainte de a pleca la bi rou, Maitreyi mă întrebă în
treacăt ce-am făcut cu fl oarea.
― Am presat-o, minții eu, ca s- o fac să bănuiasc ă cine știe ce idilă incipientă în
sufletul meu.
― Eu am pier dut-o pe sc ară, mărtur isi înt ristată.
M-am gîndit toată ziua la a ceastă scenă și-mi imaginam o serie de înt împlări cu
desăvîrși re absur de. Cînd m-am întors de la bir ou, m-am privit în oglin dă și, pentru întîia
oară în viața mea, m ă voiam m ai frumos. Dar am un rest de humo r care nu m ă
părăsește nicio dată și, surpr inzîndu -mă în fața ogl inzii, așa cum mă m aimuțăream ca un
actor de cinema, începui să rîd cu po ftă și m ă trîntii pe pat, fericit că sunt to tuși un tînăr
inteligent și lucid. Atunci intră și Ma itreyi, cu cărțile la braț.
― Facem lecție astăzi? mă înt rebă e a, foarte timidă.
Am începu t cu bengaleza, la car e eu p rogresam mult , pentru că învăț am serile
singur și vorbeam tot timpul cu Chabù numai în bengali. Ea îmi dete o temă de tradus
și, în timp ce eu s criam, mă întrebă:
― Unde ai pus floarea?
― Am presat-o.
― Arată-mi- o și mie.
Eram destul de încu rcat, pentr u că. de fapt, zvîrlisem fl oarea pe fer eastră.
― Nu p ot, mă prefăcut eu.
― O ții într-un loc ascuns de tot? mă într ebă ea, extrem de inte resată.
Tăcui, lăsînd-o să creadă a sta, și continuarăm lecția. După ce a plecat, am ieșit pe
verandă, am rupt o floare car e mi se păr ea mie că se amănă mai mult cu ce a primită și
am pr esat- o, ofilind-o puțin cu cenuș a de la pipă, ca și cum ar fi fost culea să cu o zi mai
înainte. Intîlnii pe Maitreyi la m asă. Îi luceau ciudat ochi i, îi vene a mereu să rîdă.
― Ma ma spune că ne ținem de pr ostii…
O privii înghețat și-mi o prii apoi ochii pe d- na Sen, c are surîdea foarte mărinimoa să.

Gîndu l că ni se încu rajează și glumele sentimentale mă dezgust a. Mi se păr ea că e un
comp lot general la mijl oc, ca să mă înd răgoste sc de Maitr eyi. Așa îmi explicai atunci de
ce suntem lă sați mer eu singuri, de ce ing inerul se retrage tot timpul în odaia lui, cetind
romane pol ițiste, de ce nic i o femeie din cîte st au sus nu cob oară nicio dată să ne
spioneze. Îmi venea să fug chiar atunci din ca să, căci nimic nu-mi repugnă mai profund
decît un comp lot matrim onial. Plecai och ii în jos și mînc ai tăcut. Eram num ai noi trei:
Maitr eyi, d-na Sen și cu mine. Ing inerul cina la prieten i. Maitr eyi vorb i tot timpul cît a
durat masa. De altfel, o bservase m de mult că nu tace decît cînd e de față tat ăl sau
vreun bărbat str ein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață.
― Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune c ă iar ai slăbit…
Răspuns ei ceva ind iferent și pe un ton distant, ceea ce observă num aidec ît d-na Sen.
Începu s-o întrebe pe Ma itreyi în bengali, și ea răspunde a îmbufnată, dînd din picioar e
pe sub ma să. Mă prefăcui că nu bag nimic în seamă, dar mă dur ea s-e văd într istată pe
d-na Sen, pe car e o iubeam c a pe o mam ă, deși arăt a atît de tînără și de sfioas ă. Cînd
plecai, Maitreyi veni după mine pe cor idor. Aceasta nu se m ai întîmp lase nici odată, s ă se
apropie de odaia me a, noaptea.
― Te rog să-mi dai înapoi floar ea.
Observai numaidecît că er a emoționată. F ăcuse chiar e foarte serioas ă greșeală de
gramatică. Nu îndrăzneam S- o pof tesc înlăuntru la mine, dar ea intră di rect, fără să
aștepte. Îi arătai floarea presată și o rugai să mi-o înapoieze, căci eu vr eau totuși s-o
păstrez (sau cam a șa ceva; spusei în orice caz o stupiditate, car e se voia- misterioas ă și
oarecum sentimentală). O luă tr emur înd în mînă, o privi puțin și apoi începu să rîdă, cu
atîta pof tă, încît trebui să se rezeme de uș ă.
― Asta nu e fl oarea me a, spus e ea, foarte ferici tă.
Probabi l pălii puțin , căci mă privea bir uitoa re.
― Cum îți vine să spui asta? mă pr efăcui eu ind ignat.
― Floarea aceea a vea, împletit , un fir din părul meu…
Mă privi încă o dată, pasemite foarte amuz ată, și fugi. O auzii, pînă tîrziu după miezul
nopții, cîntîn d în odaia ei.
VI
Într-o zi, d-l Sen bătu la ușa me a. Ieșii în prag și îl văzui gata de plecar e, iar pe
Maitr eyi înve ștmîntată în cea mai frum oasă sari pe car e o ave a, de culoar ea cafelei
crude, cu șal m aron și papuci de aur .
― Fiică-me a ține o conferin ță de spre esența frum osului, îmi spuse.
Eu îi privii surprins și zîmb ii cu o mi rare și încî ntare prefăcute. Ma itreyi se juca
indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mînă și coafura foarte îngrijită. Fără
îndoială că s e parfumas e cu "K eora atar", pentru că pătrundea pînă la mine esența
aceea zăp ăcitoare.
― Îi urez din in imă tot succe sul. Num ai să nu se intimi deze, ad ăogai eu, priv ind-o.
― Nu e întîia dat ă cînd vo rbeșt e, lămuri d- l Sen, orgolios. Păc at că nu pricepi destul
de bi ne bengalez a ca s-o asculți și d-ta…
Am intr at în odaia me a oarecum intim idat, cu o turbure dezam ăgire în suflet. Mi-am
reluat lectura cu greu, căci figura Maitr eyiei confe rențiind despr e frumos mă obseda. Ori
e o farsă la mij loc, ori eu sunt un do bitoc , îmi spune am. Nici odată n-aș fi crezut că fata
aceasta poate gîndi probleme atît de respons abile. Repetam pr ostit: esența frumosului …
Cînd am auzit mașina oprin du-se în fața ca sei, peste vr eo două ceasuri, am ieșit înt r-
adins pe verandă c a să-i înt împin. Maitreyi mi s-a părut puțin cam tristă.
― Cum a fost? întreb eu, adresîndu -mă a mînd orora.
― Nu p rea au înțeles- o toți, răspun se ing inerul . A fost pr ea profundă, a vorbit de
lucruri prea int ime: despr e creațiune și emoție, despr e inte riorizarea frum osului, și

publicul n-a putut -o urmări întotdeaun a.
Am c rezut o clipă că Ma itreyi se v a opri să mai ste a cu mine de vorbă, dar a trecut
prin fața u șii fără să mă privea scă și a al ergat sus. Am auzit- o înch izînd ferestrele in
odaia ei. Nu-mi găs eam locu l, și atunci mi-am luat ca scheta și a m po rnit să mă plimb în
parc. Cobo rînd treptele verandei, mă auzii chemat din balcon.
― Unde te duci?
Maitr eyi sta aplec ată pe balustrad ă, într-o sari albă, de casă, părul lăsat pe umeri și
brațele goale. Îi spusei că mă duc să mă plimb prin par c și să-mi cumpăr tutun.
― Poți trimite pe servitor să cumper e tutun .
― Și eu ce să fac? într ebai.
― Dacă vrei, vino sus să stăm de vorbă…
Invitația a ceasta m ă turbură mult, pentru că, deși puteam ci rcula l iber prin toată
casa, nu fuses em încă niciodată în odaia M aitreyiei. Ajuns ei acolo într-o clipă. Mă
aștepta la uș ă, cu o față obosită, ochii rugător i și buzele straniu de roșii. (Amănuntul
acesta m-a frapat: am afl at mai tîrziu că, de cîte o ri ieșea în o raș, își vopse a buzele cu
pan, după cer emonialu l eleganței beng aleze.)
― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea.
Rămă sei în ciorapi, și ace asta mă făcu să mă cr ed ridicu l, zăpăcindu- mă și mai mult.
Mă pofti să stau lîngă u șa ce da în balcon, pe o per nă. Odaia părea mai degrabă o
celulă. Deși era tot atît de m are ca și a mea, nu ave a decît un pat, un scaun și două
perne. În balcon mai era o mă suță de scris, car e aparținea pr obabil tot odăiei. Nici o
cadră pe per eți, nici un dulap, nici o oglindă.
― În pat doarm e Chabù, spuse ea, zîmbin d.
― Și d-ta?
― Pe rogojina asta.
Mi-o arăt a de sub pat; o rogojină subțire ca pînza, făcută din pai de bambù. Eram
emoți onat; parcă m-aș fi aflat dintr-o dată în fața unei sfinte. Am adorat-o aproape în
acea clipă. Dar ea a vu un rîs as cuns și-mi spuse apr oape de ureche:
― De multe o ri dorm în balcon: bate br iza și a ud strada, jos.
O stradă pe car e nu mai trecea nimeni după ora I seara, mai mult un colț de par c
decît o stradă.
― Îmi place s ă aud strada, vor bi ea, privind peste balustradă. Drumu l ăsta de jos
cine știe unde duce?
― În Clive Street, spu sei eu. cr ezînd că fac o glumă.
― Și din Clive St reet?
― La G ange.
― Și apoi?
― La m are.
Tresări și se a propie iar de mine.
― Cînd eram mică de tot, mai mică decît Chabù, mergeam în fiecar e vară la P uri, pe
malul mării. Bun icul avea un hotel acolo . Valuri ca la P uri nu cred că mai e xistă în alte
mări. Cît ca sa asta…
Îmi închi pui! valurile cît ca sa și, al ături, pe M aitreyi confe rențiind despre esența
frumosului. Nu-mi putui stă-pîni un zîmbet superior, de luc iditate.
― De ce rîzi? mă întrebă tristă.
― Mi se părea că exager ezi.
― Și atunci tr ebuia să rîzi? Bunicu l meu a e xagerat mai mult ca mine: a făcut
unspr ezece co pii…
Se înt oarse iar pe balcon. Crezui că am sup ărat- o și mo rmăii o scuză oar ecare.
― Degeaba, acum nu-mi ceri ier tare ca întîia oară, vorbi ea zîmbind rece. Nici d-ta
nu crezi ce spui. Îți place Swinb urne?
Eram obic inuit cu vo rbirea ei dezor donată, și i-am ră spuns că-mi place destul
Swinburne. Îmi aduse de pe măsuță un vo lum uzat și îmi indică un pa sagiu din
Anact oria, subliniat cu creionul. Îl cetii tare. Du pă cîteva ver suri, îmi luă cartea din mînă.
― Poate îți place alt poet, căci Swinbur ne nu-ți place îndeajuns.

Eram jicn it, și începui să mă scuz, p retextînd că întreaga poezie r omantică nu
valorează cît un singur poem al lu i Valéry. Mă ascultă foarte atentă, pr ivindu -mă în och i,
ca la cele dinț ii lecții de francez ă, și aprobîndu-mâ cu mișcări supuse din cap.
__ Vrei să bei o ceașcă cu ceai? mă întrerupse e a tocmai cînd cr iticam "poemul
filozofic" ca atare, numindu- l hibrid și ineficient.
Amuți i, puț in plictisit de într eruper e. Ea ieși pe cor idor și strigă jos, în curte, la
bucătar, să pregăte ască ceaiul.
― Sper că n-ai sâ mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l- ai vărsat anul tr ecut pe
pantaloni i lui Lucien!
Credeam că ar e să iîdă, dar ea răma se deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă
ceva în bengali și fugi numaidecît. După pa și, bănuii că s-a dus spre biroul inginerulu i,
care era alături de odaia de prim ire. Se înt oarse cu două c ărți,
― Le-am prim it azi-dim ineață de la P aris și am fost atât de cufundată în con ferința
aceea a me a, înc ît am uitat de ele.
Erau două exempla re din L'Inde av ec les Angl ais a lui Lucien și, fiind trimise de editor ,
nu aveau nici un fel de dedicație.
― Una e a d-tale, spus e Maitreyi.
― Știi ce facem? Eu îți dăruiesc cu dedicație e xemplaru l meu, și d- ta, tot cu
dedicație, exemplarul d-tale.
Bătu di n palme. Îmi aduse cer neală și de-abia își putea st ăpîni nerăbdar ea, în timp
ce eu scriam: "Prietenei mele M aitreyi Devi , de la un elev și pr ofesor, în amintirea etc".
Acel "e tc." a intrigat-o. Pe exe mplarul ei scri se doar at îta: "Prie tenul ui".
― Și dacă ace astă carte e furată de cineva?
― Ce ar e a face, și acela poate să-mi fie prieten.
Se aș eză pe r ogojină, cu bărbia rezemat ă de genunch i, și mă priv i o clipă cum îmi
beam ce aiul. Se înseras e bine. J os, în stradă, s e aprinsese felinarul, și umbra
cocotieru lui crescuse ciudat de m are și de alba stră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte
suflete din această ca să, de ce nu le aud nicio dată nic i gura, nici pasul, dacă nu cumva
e o conspirație să ne la se înt otdeaun a singuri, de a stă dată chiar în odaia ei, drept
singura lum ină num ai boar ea alba stră a felinaru lui.
― Astăzi începe prietenia noastră, nu e aș a? m ă întrebă Maitr eyi foarte dulce,
luîndu- mi ce așca goală.
― De ce a stăzi? Eram pr ieteni mai de mult , de cînd am început a vor bi împreună
serios.
Se aș eză iară și pe rogojină și îmi spuse c ă, dacă am fi fost prieteni buni de tot, mi-ar
fi dest ăinui t tristețea ei. Am rugat- o, și tăce a mer eu, privindu- mă. Am tăcut și eu.
― Robi Thakkur n-a fost a stăzi la confer ință, vorb i.
Mărturisir ea ace asta mă făcu să sufăr . Aș fi vrut să spun ceva car e s-o jicneasc ă, să-i
spun că s e înșală dac ă mă consideră prieten, că e ridic ulă și îndrăg ostită.
― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios.
Mă pregăte am să încep ceva care s-o super e. Dar ea își întoarse brusc fața de la
mine și mă întrebă deodată, a spru:
― D-tră vă place să stați în întuner ec cu fetele?
― N- am stat nic iodată, spu sei la întîmpla re.
― Aș vrea să râmîn singură, vo rbi ea după o pauz ă, sfîrșită, obosită, ducîndu- se să
se întindă pe rogojina din balcon.
Ieșii, îmi pusei cu gr eutate pantofii, căci era întune rec, și cob orîi tiptil scările, cu o
ciudată mîhni re și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzînd pretutindeni lămpile
aprinse.
***
Din jurnalul acel ei luni:
"Nu ar e o frumusețe r egulată, ci dinc olo de canoane, e xpresivă pînă la răzvrătir e,
fermecătoar e în sen sul magic al cuvîntulu i. Recunosc că nu mi-am putut lua gî ndul de la

ea toat ă noapte a. Și acum, în loc să lucrez, mă gîndesc la e a, imagine pală în sort
albastră de mătase întunecată cu înf lorituri de aur . Și părul.. . Persanii ave au dreptate, în
poeme, asemănîndu -l șerpilor. Ce v a fi, nu știu. Probabil voi uita… "
"Cînd voi găsi liniștea, emule, Dumnezeule, prietenul me u?"
"Chabù a scris o pove ste, și Maitreyi mi-o traduce astăzi, pe tera să, rîz înd. S-ar putea
rezuma astfel: «Un r ege avea un fiu cu numele de Phul. O dată, a cesta a ajuns pe c al
într-o pădure mar e. Îndată, tot ce era în pădure s-a pr efăcut în flori, numai pr ințul și
calul au răma s aceia și. Întors la p alat, fiul povesti r egelui întîmpîa rea, dar acesta nu-l
crezu și îl mustră că spune minciun i. Chemă pe pand it-ul regal și-i porunc i să citeasc ă
prințului pilde și sf aturi despr e minciună. P entru că totuși pr ințul nu vo ia să recunoasc ă,
regele adun ă întreaga ar mată și s e duse în pădure. Îndată, ei toți se prefăcură în flori. A
trecut o zi. A tunci veni Phul, fiul regelu i, aducînd cu el cărțile în care se găs eau pi lde și
sfaturi despre minciună. Luă cărțile și începu sa risipea scă foi le în vînt. Și cum se
risipeau foile, așa înviau soldații regelu i și regele însuși… »"
"Observ cîteva tră sături murdare în caracterul inginerului . E pl in de el însuși, e de
necrezut cît de superior se conside ră. Ast ă-noapte, pe tera să, mi- a cerut discr et
amănunte despre cocotele din Paris. Ar vr ea să plece pentru cîtev a luni în Franța, să-ș i
îngrijeasc ă presiune a arterială. Suferă, la ră stimp uri, de un fel de «mauche s-volante s» din
pricina sîngelui."
"Vărul ingine rului, Mantu, vine acum din Delhi, unde era, p rofesor secundar, ca să
ocupe un post de lector în Gover nment Commer cial Scho ol. Pare să aibă tr eizeci de ani,
e scund și slab, și locu iește într -o cameră vecină cu a me a. Ne-am împr ietenit foarte
repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoar e. El nu vr ea, dar d-l Sen vr ea. P resimte
nu știu ce rău și s e teme.
E un băiat bun, care vor bește englezește înch izînd ochii . Rîde mult."
"Ceremon ia mariajului lui Mantu, începută acum patru zile, s-a sfîrșit ier i-noapte.
Ospețe au fost și în casa miresei (ne agră, comună, dar foarte simp atică), și în casa
inginerulu i. Remar c atitudinea lui Sen în această c ăsătorie; de fapt, el a aranjat totul și
mi se plînge că M antu «suge rează» p rea mult și se pr ecipită. Ma ntu îl respect ă într-atît,
încît i-ar îi dat și vir ginitatea miresei, după cum e ob iceiul în anumite părți ale Ind iei, ca
învățăcelul să acorde prima nox lui guru (Mantu îmi spune mereu că inginer ul nu e num ai
văr, ci și guru).
Am fost pe ste to t, am v ăzut toate a mănuntele tot deauna în frunte, în costum in dian
de măt ase (m ărturisesc că mă prinde foarte bine, iar apariția mea sinc eră, spontană,
silindu-mă să vorbesc tot timpu l bengaleza, mi- a creat o mar e popularitate). R ecunosc
că «societate a» indiană mă încîntă, prietenii indien i sunt nestem ați. Cîteodat ă sunt
îndrăgostit ciu dat, în sensul divin al cuvîntu lui (ca în India), socot ind orice femeie
«mamă». Nici odată n-am simțit o mai devotată, mai curată și lin iștitoar e dragoste fil ială
ca pentru d-na Sen, pe care ― cum e ob iceiul aici ― fiecar e o cheamă «mamă». Cînd
zăresc pe strad ă sari albastre (ca ale d-nei Sen), chiar fără a vede a fața femeilor , simt
aceeași emoție. Simt că sunt «fi u», că nicăier i nu voi găsi o mai dezinter esată, mai
curată și m ai înaltă pa siune maternă ca în Ind ia.
Mi-a plăcut să mă înch ipui căsătorit cu M aitreyi. Nu pot minț i: eram fer icit. Am vis at-
o tot timpul cît a durat că sătoria lui Mantu; l ogodn ică, am antă. Dar nu mi-am pier dut
niciodată c apul. (Notă. Adică vo iam s ă mă conving că nu e atît de frum oasă, îi criticam
șoldu rile prea mari pentru mijlocul prea subți re, inventam tot felul de sc ăderi fizice,
crezînd astfel că mi- o îndepărtez. De fapt, cum s e întîmplă ade sea, tocmai ace ste

scăderi mi-au apr opiat- o.)
Nu știu dacă toate insinuările pe c are prieten ii casei mi le fac sunt simple glume sa u
pornesc din surs a sigură, și serios orientată cătr e mariajul meu, a inginer ului. O dată, la
masă, am înțeles c ă și d- na Sen ar dor i acela și lucru. Nu pot spune că e conspirație
(notă: deși crezusem multă vr eme as tfel), pentru că ei socote sc căsătoria o ferici re și o
dator ie, mă iubesc mult și sincer, și apoi Maitreyi e atît de cunoscută în elita bengaîez ă,
încît foarte ușor și-ar găsi un soț superi or mie.
Mă gîndesc: ce aș deveni eu c ăsătorit cu M aitreyi? E posibi l să-mi pier d într-atît
luciditatea, încît, prins în cursă, s ă acc ept? Fără înd oială, e ce a mai talentat ă și mai
enigmatică fată din cîte am cun oscut, dar eu pur și simplu nu pot fi căsătorit. Ce s-a r
face libe rtate a me a? Mă înch ipui soțul Maitreyiei; aș fi prea ferici t. Unde vo r fi călătoriile
mele pe unde nu-mi vine a cr ede și cărțile pe car e le cump ăr în fiecare oraș ca s ă le vînd
în orașul ur mător?
Dar până atunci, ce fericit mă simt. Și cîte am văzut. Noaptea de ieri ― prima nox ―
în iatacul inundat cu flori, fetele cîntîn d în balcon, Maitreyi cetînd- și poemul, scris anume
pentru această cer emon ie»."
"O observație pe car e am repetat- o pînă la s aturație în ultimele zile: de cîte o ri
înțeleg că se vorbeșt e despre o eventuală c ăsătorie a mea cu M aitreyi sa u de cîte or i
bănuiesc a ceasta, o emoție bruscă și vio lentă m ă străbat e. Baza e se xuală: nervozitate
excesivă, abstinență pr elungită, nea stîmpăr pur genital, nelin iște inter nă și gr oază de
destin. Mă tem din ce în ce mai mult, dar situația primejdi oasă mă pasioneaz ă și nu m ă
îndur să mă explic, să spun net că nu mă însor . Nici nu pot fugi. Ar fi stupid să fug. Sunt
iremediabil un om moral, deși demonul meu mă ispitește contrar iul. (Notă. Jurnalul e
mai întotde auna un pro st psi holog, după cum a ceastă povestir e va confir ma. De ac eea
extrag note le de față; ca s ă-mi dau încă o dat ă seama cît de absurd plutea m în
închipuire.)"
"Mantu a mărtur isit as tăzi femeil or ceea ce îi spusesem eu: că nu m ă înso r și că nu
mă voi însura nicio dată. Maitreyi e acum mînioas ă și disp rețuitoa re; nu m ai vine la lecți i,
nu mai mă caut ă cîn d mă înto rc de la lucru ca să stăm de vorbă. D-na Sen nu- mi mai
arată acee ași afecție.
M-am si mțit stingherit de ace astă schimbar e, deși o do ream și m ă temeam de
dragostea a ceea inter esată de mai înainte.
Maitr eyi a rîs astă-seară eno rm, as cultînd glumele lui Khokh a. (Notă. Un tînăr, rudă
săracă de a ingineru lui, pripășit în Bho wanipo re cu prileju l nunț ii lui Mantu și c are
dormea pe corid or.) Eu s criam în odaia mea. Am avut o sufocar e penibi lă de geloz ie, de
care mi-e rușine. (Notă. De fapt, nu era m prea îndrăgostit atunci. Totuși, eram gelos pe
oricine p făce a să rîdă pe Maitr eyi.)"
"Mi-era indiferentă M aitreyi atît timp cît mă știam c ăutat cu afecțiune de într eaga
familie ; mă teme am cînd am bănuit o cursă matrimon ială; dar de îndată ce hotărî -rea
mea de a rămîne celibat ar a fost cunoscută și M aitreyi s-a schimbat cu totul față de
mine, a începu t să-mi fie dragă (notă: nu e adev ărat), și sufăr un pic de gelozie, de
singurătate, de meni rea mea.
S-au schimbat multe; mănînc numai cu ingineru l și cu Mantu, femeile mănîncă după
noi. Nu mai au nici o veselie mesele noa stre fără M aitreyi. Aș vr ea mult să plec în vreo
inspecție prin sudul Bengalulu i și, la înt oarcere, să pretextez cev a și să mă mut în altă
parte. Experiența începe să dureze p rea mult."
"De două zile e întunecat și pl ouă. Azi, adevărat e torente. Am ieșit pe verandă să

văd străzile inundate. Am întî lnit pe M aitreyi, splendi d îmbrăcată (vi șiniu de catifea cu
mătase ne agră), pr ivind și ea. (Știam că a s cris poeme as upra pl oaiei, poate chiar
astăzi, sus, în camera ei.) Am vo rbit puțin și rece. Mă privea indi ferentă, distrată. Aș fi
ghicit eu vreodată c ă se află în ea a tîta experiență feminină și poate intu i atît de precis
toate atitudi nile cerute de noua situație?
Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea m ai sinceră și cea m ai indiană
afecțiune. Deodată, totul a înghețat în jurul meu, și spontaneitate a mi- a dispărut. La
masă sunt posac și tăcut, în odaia mea m ă simt apr oape bolnav . E drept, la răstimpur i
am a ccese de bucurie, panică și d ansez fr edonînd (lucru care. mi se întîmplă atît de
rar)."
"De ieri, relațiile mele cu Maitreyi și familia s-au restabilit pe vechiul temei de
intensă af ecție. P oate pentru că a m explicat ingineru lui ― cînd mă întorceam cu ma șina
de la bi rou ― indiscreția lu i Mantu; care nu a înțeles p rea bine concepț ia me a asupra
mariajulu i, adaog eu. (Notă. Mi se par e că ac ea răce ală, pe care jurnalul o atribuia para-
lizării proiectelo r de că sător ie cu Maitr eyi, se datora, de fapt, unei neînțelegeri ; Mantu
spusese c ă eu îmi bat j oc de că sător ie, și, cum indieni i nu concep dator ie mai s acră
decît aceasta, fi rește c a au r eacți onat, poate fără voie.)
Cu Mait reyi am rîs mult ieri; astăzi am vorbit mult în bib liotecă, am cetit Shakuntala
împreună, pe cov or, căci venis e profesorul ei particular și m ă rugasem să fiu și eu
îngădui t să asist la lecț ie. Noapte a, pe tera să, recită fără pom ină din Mahuya lui Tagore.
După aceea se r etrage fără s- o simțim, căci poez ia e cuvîntul ei ult im, și, după ce l-a
spus frumos, se posomo răște.
O iubesc?"
VII
Din jur nalul lun ii următoar e:
"Noi doi, singur i, discutînd despr e virilitate; Walt Whitman, Papini și ceilalți . Ea a cetit
puțin, dar mă ascultă. Șt iu că m ă place. Mi-o spune. Mărturisește c ă s-ar da ca într -un
poem din Tagore, pe plajă, în început de furtună. Literatură."
"Patima cr ește, delic ios și fi resc a mestec de idi lă, sexualitate, pr ietenie, devoție.
Cînd stau lîn gă ea pe cov or, cetind împreună, dacă m ă atinge, sunt excitat și mă turbur
nebunește. Știu că și ea e turbu rată. (Notă. Nu e a devărat. Ma itreyi n- a simțit niciodată
patima în timpul acela.) Ne s punem multe prin literatură. Cîteodat ă ghicim amînd oi că
ne vrem. (Notă. Inexact; Maitr eyi era cîștigată numai de joc, de volup tatea am ăgirii, nu
de ispită. Nici nu- și închipu ia pe atunci cee a ce poate înse mna pa siunea.)"
"Cea dintî i seară și noapte (pînă la 1 1) petr ecută singur cu Maitr eyi, traducînd
Vallaka lui Tagore și discutî nd. Inginerul, întorcîndu-se de la un dineu în oraș, ne-a
surpr ins în odaia ei, la taifa s. Eu, calm, am cont inuat să vorbesc. M aitreyi s-a z ăpăcii, a
apucat volumul de poeme și l-a de schis; iar cînd a intrat d- l Sen în odaie, i-a spu s:
― Învățăm bengali…
Așadar, și ea minte?! (Notă. Jurnalul acesta e exasperant. De ce tr ebuie să sufăr atîta
ca să înțeleg un ingu r om? Pentru că, mărturisesc, nu înțelegeam nimic din Maitreyi pe
atunci, deși credeam c ă o iubesc și că s unt iubit. Ea nu mințea, ci uita numai. Uita se că
venisem la e a pentr u Vallaka și, cîn d a intrat in gineru l, și-a adus aminte, firesc. Dacă ar
fi fost altcineva, ar f i cont inuat conversația, dar în fața părintelu i nu vorbea nici odată, de

aceea s-a reîntors la carte.)"
"I-am a dus as tăzi l otuși, atit de mulți, încît, luînd u-i în brațe și mulțumindu- mi, nu i
se m ai vede a fața. Sunt sigur că M aitreyi mă iubește. (Notă. Cît mi- a trebuit pînă să
înțeleg !) Scrie poeme pentru mine și-mi recită ziua întreagă versuri. Eu nu o iubesc. O
admir enor m și mă e xcită: totu l, car nea, c a și sufletu l. Am surprins cev a nou în ea.
Vorbeam cu Lilu și i -am spus că voi repeta a nu-mite lucr uri, auzite de la ea, soțului.
― Și ce îmi va putea face? într ebă insinuant Lilu.
― Știu eu, nu mă pricep în lupte con jugale, am ră spuns
― O va pedepsi, într-un fel sau altul, accentu ă Maitreyi și repetă cuvintele, rîzînd, cînd
am răm as singuri.
Așadar, și ea știe?… De altfel, mi-a m ărturisit că ar vr ea să dea într-o nebunie,
ntoxicată de dragoste sa u de patos. Aflu sincerități inacce sibile celo rlalți, pe car e nu le-
aș fi bănuit în cele din tîi zile ale prieteniei noastre, (Notă. Adevărul era că Maitr eyi se
juca pur și simplu și, chiar după ce Lilu îi destăinuise în ce const ă dragoste a de soție, ea
nu înțelegea nimic și repeta a numite lucru ri, num ai pentru că o desfătau.)"
"Escapada noa stră ― Maitr eyi, Lilu, Mantu și cu mine ― la un cinematograf de
cartier, unde ru la un fi lm ind ian cu Himansural R ay. Cît da mult ne- am vor bit, apropiați,
și cît am rîs. Dar la plecar e a avut o criză și și-a pier dut conștii nța. Nu ști am cum să mi- o
explic: întunerecul, subiectul filmu lui sau sp asm sexual, datori t apropierii mele? Știu că
e neînch ipuit de se nzuală, deși pură ca o sfîntă. De fapt, acesta e miracol ul femeiei
indiene (verificat și de confesiuni le prieten ilor mei beng alezi) : o fecioară car e ajunge
amantă perfectă în cea dint îi noapte."
"Maitreyi îmi insinue ază o idilă cu un tînăr superb, un bengalez la studii în Anglia.
Așadar, urmează itinerar iul tutur or mediocritățilo r sentiment ale… (Notă. Fa voia numai
să-mi mărturise ască hotărîr ea de a renunța ia tot ceea ce s e întîmplase înainte de
mine.)"
"Aduc iarăși flori. Ea e sup ărată c ă am dat și celor lalte fete, și d-nei Sen. Cred că
Mantu a observat famil iaritatea noastră, căci interv ine p rompt cînd suntem singur i și,
deși Maitr eyi îi spune că e private talk, el tot rămîne.
Am fost la cinematograf cu ingineru l, care îmi vorbește trist de amânarea călătoriei
în Franța. Mi s-a părut mie sa u a insinuat o eventuală uni re a me a cu Maitreyi? Cînd mă
întorc, mă într eb dacă, într-adev ăr, mi-e dragă, deși tot timpul , în mașină, eram into xicat
de imaginea patului nostru nupțial."
"Cont inuu o strat egie care mă a muză. Mă feresc să întîlnesc pe Maitreyi, prefăcîndu-
mă c ă mi-e tea mă, că sunt îndrăgostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimi neață apr oape
forțîndu-mă s- o primesc în camera m ea. Int imitate a aceasta cu o indiană e cev a
nemaipomenit. Nici eu nu știu cum s- o sfîrși. Mă turbură, mă fascine ază, dar nu sunt
îndrăgostit. Mă amuz numai."
"Nea șteptat ă volte- face din parte a Maitreyiei. Eu mersesem prea departe, simulînd o
devoț ie de cop il (credea m că ace sta e drumul către inima oricăr ei indiene). Dar Maitr eyi
nu e numai o feci oară indiană, ci și un suflet original, cu o voință stranie. O dezgust ă
devoț ia, adorar ea bărbaților, îmi spune (înțeleg îndu- mă și pe mine al ături de ceilalț i
admirator i platon ici). E comun, e banal, copilăr esc. Urăște s au dispr ețuiește pe

admirator i. Visează un bărbat e xcepțional, deasupra se ntimentel or și
sentimentalismului. Atitudinea mea o enerveaz ă.
Bun! Dacă e adevăr at ce spune, schimb tactica. Deja far mecul senzu al care mă
copleșea în timpul convor birilor noastr e a dispărut îndat ă ce mi -a mărtur isit ace stea.
Sunt de-acum mult mai l iber, mai liberat. Ard de nerăbdar e s-a întâlnesc iară și în
camer a mea, s- o văd cum v a reacți ona. V oi arăta M aitreyiei că nu- mi pa să de dragostea
ei. Știu că mă iubește. Nu se poate a scunde. Știu că e legat ă de mine. Iar dacă a m
rămîne singur i 24 de cea suri, mi s-ar da fără șovăir e.
Dar de ce mă insultă, pentru Dumnezeu? De ce îmi spune c ă îi repugnă dragostea
comună? Est e altceva m ai bun?"
"Nici o femeie nu m-a turbu rat atîta. Suferința mea senzuală e un blestem, în
aceasîă lună aridă, cu atîtea lucrări pe c ap. Să fie, oare, misterul trupul ui ei? Mă
îndoiesc; mă turbu ră orice conversație car e îmi insinueaz ă primejdia, adică uni rea me a
cu Maitreyi, care se pune la cale. Știu că sunt în prime jdia ace asta. Am atîtea pr obe
zilnice. D-na Sen, în deosebi, mă covî rșește cu simpatia-i mater nă. Ingi nerul mă numește
"copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)"
"Seara, la masă, d-na Sen se plînge că o chem încă «doamnă», iar nu «mamă», cum
e obiceiul în India. A re o blîndețe sfîntă și comunicativă, o inocență deconcer tantă. O
iubesc.
Se fac comentari i insinuante. Mantu cer e să-l numesc «unchi», iar Lilu «tanti», deși
nu are decît 1 7 ani. Mă amuz.
Problema Maitreyiei . Dintr-un nimic ne- am sup ărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă
de două ori pe zi), și a încercat tot felul de ge sturi erotic-sentiment ale ca să mă împace.
Am luc rat moho rît tot timp ul, închis la mine în cam eră. Eram, însă, feric it, căci speram
să se strice pr ietenia noa stră p rea familiară și pa siunea noastr ă nemărtur isită. Mi-era
team ă că ajun sesem pr ea departe și mă lega m de orice pretext ca să dau înapo i. Dar
nu; ca și-a cerut scuz e, și jocul a reînceput . Simt că n-am să pot să mă stăpînesc mult."
"Aproape am să rutat- o astăzi după- amiaz ă, singuri noi doi în odaie. Am făcut efo rturi
să n-o îmbrățișez, înt r-atît era de e xcitată ea și a tît de înnebun it eu. M-am mulțumit să-i
strîng și să-i mușc brațul . Mai mult n- am vrut . Mi-e team ă, mi-e sp aimă de mine. (Notă.
Maitr eyi n-a fost o clipă e xcitată, cum cr edeam eu. O turbura numai atitudinea me a. Ea
voise să se joace, iar eu ajuns esem mult mai departe.)
Maitr eyi e o fată rar ă; dar soție nu va fi tot atît de medi ocră ca oricar e alta?
A venit mai tîrz iu, spr e seară, cu ac el admirabil șal stacojiu, care o las ă apr oape
goală și î i văde ște sînii brun i într-o paloare ucigăto r de tur burătoar e. Știu că a îmbrăcat
acest costum obscen și fer mecător pentru mine; inginer ul e absent, altminteri n-ar f i
avut curajul să-l îmbrace. (Notă. De fapt, nu era decît un costum de R ajputan a, care se
poartă de- a dreptul pe trup, nu peste pieptar, cum e obiceiul în Bengal.)
Maitr eyi vine mer eu în cam era mea, vine fără nici un mot iv și înt otdeauna
insinuează s au pr ovoacă. P asiunea o face frum oasă. Senzual, car nal, e peste fi re de
ispititoare. Fac efortu ri ca să o judec hidoas ă, gras ă, urît mirositoar e și să mă pot st ăpîni.
E un fel de «med itație prin imagini contrar ii» ceea ce înce rc eu. Adevărul este că nervi i
mi se consumă inuti l, și, de fapt, nu înțe leg încă nim ic precis. Ce vor cu mine?"
"De dimineață, ce artă cu Maitreyi. Ea s e simte jicn ită pentru toate nimicur ile și
amenință s ă nu vo rbească cu mine o săptămîn ă. Azi i -am spus că nu-mi pasă, orice ar
face ea. F aptul acesta m-a calmat și m-a ajut at să lucr ez. Lilu a venit să interv ină,
spunîndu -mi că «poeta e ne spus de depr imată«. I-am răspun s că eu nu sunt supărat,

dar dacă lucrul acesta o amuz ă… Cît de banale sunt toate femeile, înțelegeam eu.
Aceeași melo die, aceeași în Europa sau în Asia, cu femei inteli gente, stupide, perverse
sau fecioar e.
Seara am fo st la cinema tograf singur, petrecînd de minune. La cină, Maitr eyi s-a
așezat îîngă mine, într-o sari superbă, veche de o sută de ani. Era plî nsă, tăcută; de- abia
a mîncat. «Mam a» a înțeles to tul. Mi-a mulțumit că am vorb it cu ea. După cină a vem o
mică «e xplicație». Maitreyi îmi spune c ă n-am înțe les-o atunci cînd am crezut că
disprețuiește dragoste a, simpatia…"
"Lupta a durat un sfert de oră. I -am s trivit mîinile. Era fer mecătoar e zbătîndu- se; fața
i se cont orsiona, lăcrăma, se ruga în gînd Ia Tagore. Încer ca să-și s coată mîmile prinse
de înche ieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram c alm, experimentând
detașat de du rerea fiz ică și de or goliu.
În sfîrșit, a trebuit să recunoasc ă, era înfrîntă. A ceasta i-a dat o bucu rie ame stecat ă
cu senzualitate a mară. Știu că era fer icită că eu am înfr înt-o. Dar sufer ea că maestrul ei
spiritual, guru, nu o ajutase. Etc.
Cînd ne-am dus spre odaia ei, no i doi, singuri, ea mi- a șoptit:
― Mi- ai frînt mîinile!
I le-am luat fără s ă reflectez și, mîng îindu -le, le sărutam. A ceasta e e xtrao rdinar
pentru India. Să ș tie cinev a, ar ucide- o! (Notă. Exager am.)
După masă, fără să -mi vorbeasc ă, mi -a zvîrl it în odaie o floare…"
"Cinematograf cu Ma itreyi și ceilalț i. A stat lîn gă mine, fi rește. În întuner ec mi-a spu s
că lucru ri importante sunt de lămur it. Apoi, cînd a aflat că m ă joc, că puțin îmi pasă de
«sentimentele» ei, că o urăsc (mințeam), și-a pier dut calmul ei de r egină (Cleopatra ?) și
a început să plîngă. Nu a m fost emoționat.
A plîns a doua oară, la ieșir e, violent. Eu i-am s pus: «Maitreyi!» și am tăcut peni bil. În
aceeași seară a plîns iară și la mine în odaie, nervos, acoper indu- și faț a în șal. Totdeaun a
fără nici o lămur ire. Dar a a vut puter ea să rîdă cînd au venit ceilalți."
"Nea șteptate «e xplicați i" cu Maitreyi. Ea a fost m ai tare astăzi A pl îns num ai o
singură dată. Eu m-am ar ătat nervos, desperat, insinu înd o plecar e urgentă. F inalul a
fost violent ; am rugat- o să plece din odaia mea. M-am trîntit pe pat, simulîn d o criză mai
mare decît simpla me a Încu rcătură. Am fost rid icol. Am făgăduit Maitreyiei eă vom
ajunge iarăși «p rieteni» . Ce stupid! Printr-o tactică id ioată a m «mărtur isit» o sută de
minci uni care mă banalizeaz ă pînă la gr eață, am făcut «scene» etc, etc… iar ea a fost de
un calm admirabi l. Mi- a spus c ă își are parte a ci de vină în «glumele » noastr e
sentimentale. P entru aceasta suferă, căci s-a cob orît în ochii mei. Dar lucrur ile trebuie să
se sfîrșe ască aici; să fim iarăși pr ieteni.
Noapte a.
"Oh! Dar lucruril e nu sunt a tît de sim ple. O iubesc mult, feroce, și mi -e teamă de
Maitr eyi. Mi-a s pus că s uferă de răul pe car e mi l-a făcut.
Mi-e team ă, dar mă bucu r. Sufletul nu mi- e încă u scat de gînd urile noi și ner ezslvate.
Pot fi încă pătim aș îndrăgostit , deși nu sentimental. Dar, de fapt, ce-mi pa să mie dac ă
sunt sa u nu sentimental?"
"Intoxicație? C ad vict imă propriei mele farse ? Astăzi, de dim ineaț ă și pînă seara
tîrziu, am fost «feric it*, înțele- gînd pr in acest cuvînt ter n un fluv iu irațional de senti-
mente major e, vitale, restaurînd po fta de e xistenț ă și de joc. Eram gata s ă-i spun
Maitr eyiei : «Vrei să fii soția mea ?» și sunt gat a și acum. Aș fi atît de feric it soțul ei! A tît
de pu rificat, de se nin…"

"După-amiază, conversație cu Maitr eyi asupra mariajului. Mă gîndesc mult și mă
închipui soțul ei, șef de familie și miracol etic. Satisf acții, liniște.
Seara îmi spune că e desper ată că nu i- a scris T agore. Poetul e pentru ea m ai mult
decît guru, e prieten, confident, l ogodn ic, zeu, poate a mant. Îm i mărturisește c ă nimeni
nu bănuiește legătura lo r. O iub ire indiană. Sunt gelos? M-a m hotărî t să-i spun că e
inutilă dragostea noa stră; de a cum, ea știe tot, fie că i-am mărtur isit, f ie că i-am suger at
sau a înțeles singură (notă: totuși, nu știa nimic, nu înțe lesese nimic precis), pentru că
nu voi accepta c a soția mea s ă fi iubit întâi pe altul. Ea a observat supărar ea m ea,
oarecum severă și emfatic ă. După cină n- am vor bit nimic. Mi-a trimis cuvîntu l prin
Khokha, spunîndu- mi că a m jicnit-o. N-am răspuns.
Cîteodată, afac erea aceasta mă enerveaz ă, alteor i mă amuz ă. În general, sunt
intoxicat de dragoste, visez c ăsătorie și f ii. Mă fac e să-mi pier d mult timp. Concentrar ea
mintală e dif icilă. Dar nu voi renunța la dragoste."
"Noaptea a fost cutr emur . Am avut febră tot timpu l. Azi-dim ineață, cînd am întîln it
pe Maitr eyi, i-am dăruit o carte scumpă."
"Zi de e xtraor dinară e moție, pe care mi-e peste putință s- o însemn aci. P e scurt,
Maitr eyi m-a certat întrebîndu- mă unde vreau s ă ajung, căci neslăpini rea me a o
comp romite, că Ma ntu și Khokha a u început să afle etc. Plîn gea cu sp asme. Eu n-am
scos un cuvînt. Eram mîhnit, o jicnisem. Dar și pozam enor m.
Din neferic ire, Khokh a era pe verandă, alături de odaia me a, și a auzit tot . Cînd
Maitr eyi a aflat as ta, a început să plîngă mai desperat. Mi-a s cris pe m arginea unui pl ic
că ar vr ea să moară. P entru o indiană, cee a ce știe Khokh a acum e dezon oare.
Totuși, cînd s-a liniștit, mi-a der etecat prin odaie și mi-a ar anjat fl orile pe ma să. Eu n-
am vorb it."'
"Maitreyi a început să scrie o carte de poeme asupra «il uziilor și miragii lor
frumoase»."
"Azi, pe cînd îi poveste am destrăb ălările felel or din Europa, ea m-a într ebat dac ă
sunt pur, și numai gînd ul că s-ar putea s ă nu fi u a însp ăimîntat- o într-atât. Îneît a
început să plîngă. Setea a ceasta violentă, mistică, după puritate m- a emoți onat.
Pe seară, ajungîn d iară și să vor bim despr e căsătoria ei, ― cu un strein, un tînăr
bengali care desigur că nu o va fac e fericită, recunoaște M aitreyi ―, i-am mărturisit că
marele meu păcat e a cela de a fi născut alb (cr ed puțin în această m ărtur isire), că, dacă
aș fi fost indian, aș fi avut alte șa nse etc. A ceasta a nedumerit -o iarăși, și eu i- am pus
marea într ebare: de ce nu putem fi noi căsătoriț i? De ce nu e îngăduită uni rea noa stră?
Ea m-a privit înmăr murind și a cer cetat cu och ii în toate părți le, să vadă dac ă nu m-a
auzit cineva.
A început a spune c ă așa e hotărît de soartă s au de Dumnezeu (eu o întrebasem
dacă Dumnezeu a hotărît astfel sa u prejudecățile, dar mi- a răspuns c ă Dumnezeu își
manifest ă dorința prin prejudecăți), că poate dragoste a mea e num ai o iluzie t recătoar e
etc. Fapt e că dragostea a ceasta ― pe car e o socotisem la început imposib ilă, min oră,
fantezistă ― și atitudinea M aitreyiei, pe c are o crezuse m multă, vr eme înd răgostită de
mine ― în timp ce ea nu e de nimen i ― mă stăpînesc și mă duc departe; într-un suflet al
meu. neștiut pînă a cum, într-o margine de gî nd unde mă simt fer icit și splend id. Nu știu
cum să exprim toate sentimentele acestea r evelate. Mă gîndesc serios la unire…"

***
Din ziua ace ea am vâzut- o cu greutate. Rămînea tot timpul în odaia ei, scriind și
cîntînd. I-am trim is cîtev a bilete in ocente pr in Lilu , la car e nu mi-a ră spuns. Am crezut o
sumă de lucrur i în prima noapte, apoi mai puține, apoi n-am m ai crezut nim ic. Am
observat că pot trăi foarte bine și fără Maitreyi.
VIII
Nu mult după a ceea a m înt îlnit într-o după-amiază pe Har old. Mi s-a părut mai r ece,
mai răutăcios.
― E adevărat că te însor i cu fata ingi nerulu i? mă întrebă el, între altele.
Roșii și începui să-mi bat joc, așa cum fac de cîte or i sunt pus în încur cătură, mai
ales dacă tr ebuie să apăr pe cineva drag. Harold a trecut repede peste glumele mele și-
mi spuse c ă a aflat ac easta de la bi rou, unde mă căut ase o dată c a să mă inv ite la un
picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și s ă trec la hinduism.
Și, deși el însuși este un mar e păc ătos și se duce la biserică numai pentru I ris, veste a
aceasta l-a îngr ozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că a m fost fer mecat, c ă
ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the po or" ca să se roage pentru mine.
― Ce mai fac fetele? întrebai.
― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că economisești mult acolo, în Bh owanipo re,
reîncepu el după o cl ipă. Nu plătești ca să, nu plătești ma să și nu ieși nic iodată în oraș.
Ce faci toată ziua?
― Învăț bengaleza c a să-mi iau e xamenul de Provincial-Manager, minții eu. Și apoi , e
o lume nouă, nici nu știu cum tr ece timpul. ..
Îmi ceru cinci rupîi împ rumut, ca să se ducă s eara la b alul Y.M.C.A .
― Nu te tentează? mă iscodi el.
Într-adev ăr, nu mă tenta. M ă gînd ii fără melancol ie la acei ani de risipă și eroare
petrecuți la Wellesley -Street, în Ripon Street. Îl privii pe Har old, și nu-mi evoca nim ic
trupul lui vlăjgan, fața oacheș ă cu och i frumoși, în cearcăne. Un strein, ace st camarad al
meu, cu care alergasem după atîte a fete și pierdusem a tîtea no pți. Viața pe c are o
începusem mi se păr ea atît de sa cră, înc ît nic i nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi
făgădui să mă viziteze într-o zi și își notă cu atenție adr esa. ("P entru vreun eventual
mare împ rumut", mă gîn dii eu.)
Acasă îi găsii pe toți în sufragerie, luînd ceaiul. Erau acolo și Mantu, și soția lui, Lilu,
și Khokha, și s urorile lui Khokha (două din acele femei- umbr e, pe car e nu le vede am
aproape nicio dată). Le povestii cu multă sinceritate înt îlni-rea mea cu Har old și
dezgustul de viaț a pe care o duc europen ii și eur asienii din acest oraș, viaț ă pe care am
dus-o și eu atît timp . Mărturisir ea ace asta a mea i-a de sfătat. F emeile mă sorbeau cu
ochii și mă tot lăudau în argot-ul lor neînțe les, iar Ma ntu îmi strîngea mâinile și închidea
ochii, după obicei ul lui. Numai ing inerul , după ce îmi atrase at enția asupra zelului meu
prea entuzia st, se r etrase s ă-și citea scă nelipsitu l său roman po lițist.
M-am du s cu Maitreyi, cu Khokha și cu Lilu sus pe terasă. Așteptam s eara întinși pe
covoare, vo rbind rar și căutîndu -ne fiecar e cea mai como dă poziț ie, cu perna sub cap.
Eu venisem în sandale și-mi jucau pic ioarele în aer, încer cînd să le rezem decent și
oarecum întîmp lător de parapet. Învăț asem în ace ste ult ime luni un înt reg ceremonial al
picioarelor; știam, de pil dă, c ă de cîte or i lovesc pe cineva, făr ă voie, trebuie să mă plec
și să-i ating cu mîna dr eaptă pici orul; că nici odată nu trebuie să schițez, nic i în glumă,
gestul l ovirii cu pici orul în cinev a, și alte multele. De aceea ezit am înainte de a m ă
rezema como d de parapet. Auzi i atunci pe Lilu vorbin d ceva în șoapt ă Maîtreyiei.
― Spune că ai un picior foarte frum os, un pic ior alb, de alabastru, mă lămuri
Maitr eyi, fără să-și poată a scunde o privi re de neînțelea să invid ie și nec az.

Roșii, și de plăcer e (căci, urît fiind, mă încîntă peste fi re orice laudă adu să ființei
mele fiz ice), și de tim iditate; nu ști am cum s ă tîlcu iesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa
picioarele cu un zîmbet dispr ețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa cur m
tăcer ea, spunînd că ace asta nu are nici o imp ortanță, căci nici odată nu se văd pic ioa-
rele, cel puțin la noi. albii.
― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmbl înzită. La noi , prietenii își ar ată
dragostea atingîndu -și pici oarele goale. De cîte or i stau de vorbă cu prietenele mele, eu
le strîng pic iorul. Uite a șa…
Își desprinse, îmbu jorîndu- se, piciorul din sari și-l apropie de Lilu . Se pet recu atunci
ceva ciudat. A veam impr esia că a sist la o scenă de dragoste dint re cele mai int ime. Lilu
strînse înt re gleznele ei pulpa de jos a M aitreyiei, tresărind și zîmb ind ca desc ătușată
dintr-un sărut. Erau adev ărate mîngî ieri alunec ările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele
strînse, călcîiu l aplecat, și apoi strînsoarea, în car e carnea s e strivea caldă, tr emur înd.
Sufeream cumplit, și de gel ozie, și de revoltă, împot riva dragostei acestei a absurde,
între car nea a două femei. Maitr eyi își retrase brusc pic iorul din îmbrățișar e și-l trecu
peste lab a lui Khokha. Îmi vene a să-mi mușc buzele, să fug, căci văzu sem deodată cum
piciorul acela negru și mur dar al lui Khokha, scor ojit de arșiță și de tr otuar e, primește
apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trup ului Maitreyiei. Khokha av ea un zîmbet de cîine
mîng îiat, și r egretai că nu pot vedea ochi i Maitr eyiei, să ghicesc în ei vol uptate a pe care
o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului .
Mă gîndii atunci că rîsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urît ― trăda
aceeași abandona re, ace eași pose siune. M-am înt rebat, mai tî rziu, dacă nu există și
altfel de pose siuni decît cele cunoscute, mai rafinate și mai inefabi le, obținute pe furiș,
cu o atinger e sau cu o glumă, cînd femeia s e predă total căldur ii sau spiritu lui celuilalt și
e luată în întregime, aș a cum nici odată nu o vom putea lua noi, chiar în cele mai
defin itive și m ai nebune ști ceasuri de dragoste. Multă vr eme după acee a am fost gelos
nu pe tineri i frum oși, pe poeții și muzicanții care se adunau în casa Sen și cu care
vorbea M aitreyi, privindu -i lung, zîmbindu -le, iubindu -le cărți le, ci pe oric ine o făce a să
rîdă pînă la lacrimi, pe Khokha și pe M antu, mai ales pe a cesta din urmă, car e, fiindu -i
unchi , își putea îngădu i să-i strîngă brațul, vorb indu- i, sau o putea bate pe umăr și
scutura de păr . Gesturi le acestea de abandonar e inocentă mă chinuiau mai mult decît
orice r ival. Mi se p ărea că Maitr eyi e neștiutoare de vi olul săvîrșit pe furiș asupra-i de
către o car ne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul , mă făc eau să sufăr înde osebi
posesiunile spirituale: un poet tînăr, Acintya, pe car e Maitr eyi nu-l văzuse decît o singură
dată și nu-i vorbea decît la telefon, cînd trimitea poeme pentru r evista Prabuddha
Bharatta; un matematician care vene a foarte rar și despr e care Maitreyi îmi vorb ise cu
entuziasm, m ărturisindu -mi că îi plac bărbații înalți: și mai pr esus de toț i, gurul ei, Robi
Thakk ur. Cu o mare abilitate înce rcam s ă-i insinuez că s e abandoneaz ă prea mult, f ie cu
spiritul, fie cu carnea. Dar mă privise atît de inocentă, de mirat ă și sinceră, încît am
renunțat. De altfel, ace stea s e pet receau în urma celor povestite adineaori, într-o vreme
cînd eu prim isem destule probe că nu am de ce m ă teme de nimeni .
…Rămăsesem îngîn durat și dezgustat, mu șcîndu-mi pe fur iș buzele și priv ind cele
dintîi stele într-un cer încă p alid. Convers ația cont inua într -o bengaleză colocv ială, din
care nu pricepeam decît foarte puțin ; de altfel, nic i nu încer cam să pricep și nu
tresăream decît la rîsul Maitr eyiei, pe car e Khokha îl alimenta cu nesfîrșite calambururi
și schimon oseli. Probabi l că ea observă sfiala me a, căci mă întrebă, în engleze ște, dacă
nu sunt prea obosit și dac ă n-aș voi să mă distrez ajutînd -o în ceasurile mele libere să
termine catalogu l bibliotecii d-lui Sen. Aceasta m-ar recrea îndeajuns, după munc a mea
de la bi rou, și am putea s ta de vo rbă m ai mult. (Pentru că, de fapt, în ultimele zile
aproape c ă nu mă întîlnisem cu Maitreyi.) Nu ști am nim ic de catalog și aflai că d-l Sen,
care strînses e pînă a cum vreo patru mii de volume, ― fie moștenite, fie cumpărate ―,
intenționa să-și tipăr ească într -o broșură de lux catalogu l bibliotecii, ca să poată fi
dăruită, în caz de moarte, unu i coleg iu local. Mi se păr eau rid icole toate a ceste a, dar
primii.
― Tata nu îndrăznea s ă te r oage s ă mă ajuți, mărturisi Maitreyi. Se temea s ă nu- ți

pierz i prea mult timp . Eu sunt mică, n- am ce face toată ziua și-mi place să copiez
titlurile cărțil or…
Îmi amintesc că în se ara ace ea, răm as singur, mă blestemam c ă primisem pr ea
repede o propunere care mă va face s ă-mi pierd apr oape tot timpul liber . (După cîte
înțeleses em eu, trebuiau copiate tit lurile pe mici bucățele de hîr tie, apoi clasate
alfabetic, cu num ărul lor respectiv de raft, și tran scrise din nou într-un dosar, pentru a fi
date la tipar . Munca ac easta îmi repugna.) Și mă teme am, de as emene a, că jocul nostru
ar putea să reînceap ă într-un timp cînd eu izbutisem să mă cumințesc.
***
Pe Maitr eyi am înt îlnit-o a doua zi după-a miază, înainte de ceai, în pragul biblioteci i,
așteptîn du-mă.
― Vino să-ți arăt ce-am făcut, mă chem ă ea.
Aduse se vreo cinc izeci de volume pe o ma să și le aș ezase cu cotoa rele în sus, în așa
fel încît să poată fi cetite unul după altul.
― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dinco lo. Să vedem la ce volum ne
întîlnim, vr ei?
Părea foarte emoționată, î i tremura buza și m ă privea clipin d des din pleoape, ca și
cum s-ar fi silit să uite ceva, să destram e o imagine din fața ochil or.
M-am a șezat la scris cu o presimți re ciu dată că s e va întîm pla cev a nou și mă
întrebam dac ă nu cumv a aștept dragoste a Maitr eyiei, dacă surpr iza pe car e o
presimțeam nu era o eventu ală împărtășir e, o lum inare a as cunzișuri lor sufletului ei. Dar
mă tr ezeam pr ea puțin clătinat de înt împlări le acestea eventuale. Scr iind, mă într ebam:
o mai iubesc ? Nu; mi se păr ea că o iubesc, numai atît. Înțelesei pentru a suta oară c ă
mă a trăgea altcev a în Maitreyi: iraționalu l ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de
toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit . Și, ciudat,
înțelegeam nu în cea surile mele de luc iditate, ― multe- puține cîte mai aveam ―, ci în
clipele din pragul experiențelo r decisive, în clipele reale, cînd începe am să trăiesc.
Reflecția nu mi- a relevat niciodată nimic .
Pusei mîna pe un volum și întî lnii mîna Maitr eyiei.
Tresării.
― La ce volum ai ajun s? mă într ebă.
I-l arătai. Era a celași la car e ajunse se șl ea: Tales of the un expected de W ells. Roși
deodată, de bucu rie, de încîntar e, nu știu, dar îmi spuse cu un glas stins:
― Ai văzut ce "nea șteptat" avem înainte a noastră?
Zîmb ii sugestionat și eu puțin de coincidența aceasta, de și majoritatea volumel or de
pe ma să av eau titl uri caracteristice : Visul, Ia-mă cu tine, Ajuto r!, Nimic nou? și altele.
Căutam un răspuns cu mai multe înțelesuri, dar veni Chabù să ne chem e la ceai, și ne-
am rid icat de la m asă foarte feric iți amînd oi, continu înd să ne priv im. În timpul ceaiului,
eu am vorb it cu multă e xuber anță despr e ultimele mele lectu ri, toate r elative la
Khrishna și la cultul vaishnav, și p ovesteam cu atîta entuzia sm și sinceritate scene din
viața lui Chaitanya, încît d-na Sen nu putu să se mai st ăpînea scă și se apropie de mine
cu două lacrimi mari în ochi, spunînd:
― Parcă ai fi un vaishna v…
Eram feric it că-mi vorbise aș a. Mărturisii că socotesc vaishn avismul una din cele mai
elevate r eligii, și de aici porni o discuție as upra r eligiilor, susținută mai ale s de M antii și
de mine, pe car e Maitr eyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvînt.
― Ce știți voi despre religie? izbuc ni ea deodată, r oșind, apoi pălind, gata să plîngă.
Rămă sei surpr ins, neștiind dacă tr ebuie să mă s cuz sau să mă e xplic. Mantu voi s-o
mîng îie, dar ea se s mulse și fugi în bibliotecă. Îmi sfîrșii ceașca de ceai, int imidat. Nu
mai vor bea nimeni. M-am r etras în odaia m ea, ca s ă răspund scrisorilor, cu o neliniște și
nerăbdar e necun oscute pînă atunci. Dar, pe cînd scriam, am simțit deodat ă nevoia de a
vedea pe M aitreyi și m- am dus.
Ziua aceea își are o mar e însemnăt ate în povestir ea de față. T ranscriu din jurnal.

"Am găsit-o abătut ă, aproape plîn gînd. I-am spus c ă am venit, pentru că m-a chem at, și
aceasta a surprins- o. Ne-am desp ărțit, apoi , pentru cinci minute, ca să sfîrșesc
scrisoar ea. Cînd m-am întors, dormea pe can apeaua din fața me sei.
Am deșteptat- o. A tresărit; ochi i îi erau măriți. Am început s-o privesc țintă; ea îmi
sorbea pr ivirile, ochi în ochi , întrebîndu-mă la ră stimpu ri, șoptit: «Ce?» Apo i n-a mai fost
în stare să vorbeasc ă, nic i eu n- am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați,
stăpîniți de ac elași flu id suprafi resc de dulce, incap abil să ne împotr ivim, să ne s cuturăm
de far mec, deșteptîndu -ne. Mi- e greu să descriu emoția. O feric ire calmă și în același
timp violentă, în fața c ăreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a
simțuri lor care depă șea s enzualitatea, c a și cum ar fi participat la o ferici re cerească, la
o stare de har. La început, star ea se susținea numai pr in priviri. Apoi am început să ne
atingem mîi hile, fără a ne despărți to tuși ochi i. Strînger i barbar e, mîngî ieri de devot.
(Notă. Cetisem r ecent despre dragostea mi stică a lui Chaitanya și de ace ea îmi
exprimam e xperimentări le mele în termeni mistici .) Au ur mat, firesc, sărut ările pe mîini.
Era atît de pie rdută, își mușca a tît de pătima ș (și totuși cast) buzele, înc ît aș fi putut -o
sărut a pe buze, aș fi putut face tot . M-am r eținut cu multă g reutate. Situația era de-a
dreptul riscantă. P uteam fi văzuți de o ricine scobora sc ările. Ea este de o emotivitate
mistică. (Notă. In jurnalul meu de atunci, influențat de anumite lecturi vaishnave,
întrebuin țam foarte des ter menul de "mistic". De altfel, coment ariul acestei în-tîmplări,
așa cum îl găsesc într-un caiet rătăcit, este str ăbătut de la un capăt la altul de
"experiența mistică". Eram ridicul.) Am înt rebat- o, încă o dat ă, de ce nu putem f i, noi
doi, uniți. S-a cutr emurat. Ca s-o încer c, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe
care a învățat- o Tagore, ca s ă se apere de primej diile contra purității . Totuși, după ce le-
a repetat, far mecul stăruia. Cu ace asta i-am dovedit, căci cr edeam și eu, că e xperiența
noastră nu-și ar e rădăcini sexuale, ci e dragoste, deși manifest ată în sincer ități carnale.
Am simțit și verificat această minune uman ă: contactul cu suprafi rescul, prin atinge re,
prin och i, prin carne. Experiența a durat două ce asuri, istovindu-n e. O puteam relua de
cîte ori ne fixam priviril e în ochii celuil alt."
Ea îmi ceru să lepăd sa ndalele și să-mi apr opii piciorul de pic iorul ei. Emoția celei
dintîi atinge ri n-am s-o uit niciodată. M-a răzbunat pentru toate geloz iile pe c are le
îndurasem pînă atunci. Am știut că M aitreyi mi se dă toată în ace a abandonar e a gleznei
și pul pei, așa cum nu se mai dădus e vreodată. Scena de pe tera să o uitasem. Nimeni n-
ar putea minți atît de dumnezeiește, ca s ă pot fi păcălit de a tingerea ac easta, îmi
spune am. Mi-a m ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, pînă apr oape de încheietu ra
aceea a genunchiulu i, pe care o presimțe am halucinant de dulce, de fierb inte, pe care o
ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omene sc nu se înălțas e atît de
departe în carnea ei. În acele două cea suri de îmb rățișare (erau oa re altcev a mîng îierile
gleznel or și pulpel or noastre?) ― pe car e jurnalul le schițează a tît de sum ar, atît de
șters, încît multă vr eme după acee a m-am înt rebat dac ă mai t rebuie să continuu
însemnar ea et apelo r noastr e ― am trăit mai mult și am înțeles mai adînc fi ința
Maitr eyiei decît izb utisem în șa se luni de efor turi, de pr ietenie, de început de dragoste.
Niciodată n-am știut mai precis ca atunci că posed ceva, c ă posed absolut.
Nu îi spusesem încă ră spicat că o iubesc. Amîndo i ghiciserăm as ta; așa mi se păruse
mie. Și eu tî lcuisem, multă vr eme, orice gest al ei ca pe un se mn de simp atie sau
dragoste. Nu mă înd oiam o clipă că m ă iubește și nu mă înd oiam că e a știe tot atît de
bine aceasta de spre mine. De ace ea mă mîhne au și mă nelin ișteau răzvrătir ile ei
(muțenia ac eea sp eriată, ochii aceia de panică, mîin ile cu care își acoper ea fața) de cîte
ori îi vorbisem pînă acum de o unire a noastră. Nu înțelegeam; căci mi se p ărea că și ea,
Și părinți i favor izează necontenit aceasta.
Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum a u răsunat cuvintele mele, căci ea își
acoperi ochi i și nu răspunse. Mă apropiai și r epetai mai c ald, mai sincer, acele cîteva
cuvinte de iubi re pe care le puteam spune în bengali . Voi să se ridice.
― La să-mă, îmi spuse cu un glas depărtat, str ein. Văd c ă n-ai înțeles iub irea me a. Te
iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu po t, altceva nu vr eau…
― Dar aceasta nu e pr ietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, r ecăpătîndu -mi pe

neașteptate și humoru l, și luciditatea.
― Cîte feluri de dragoste nu cunoa ște sufletul? adăogă ea privin du-mă.
― Dar pe mine mă iubești, e inutil să te as cunzi, stăruii. Nu mai putem unul fără
altul, ne-am chinuit de ajuns pînă acum a scunzîndu- ne. Mi-ești dragă, Maitr eyi, mi-ești
dragă…
Îi vorbeam, amestecînd cuvintele, o frază în bengali și cinci în englezește.
― Spune -mi asta și pe l imba t a, mă rugă. I-am spu s tot ce mi- a trecut pr in minte. Se
făcus e noapte, se aprinseseră lămpi le pretutindeni. Voii să aprind și eu becul din
bibliotecă.
― La să așa, vorb i Maitr eyi.
― Dacă vine cineva și ne găs ește pe întune rec?
― Ce-ar e a face ? Aici suntem frați…
Mă prefăcui că nu înțe leg, dar mă întorsei apr oape de e a și-i luai mî inile, mîngî iridu-
le.
― De ce nu auzi anumite cuvinte? mă într ebă ea, și gh icii după gla s că e gata s ă
rîdă.
― Pentru că vorbești prostii, răspunsei, foarte sigur pe mine și pe dragostea
Maitr eyiei.
Se petr ecu at unci un lucru neaștept at. Maitreyi începu să plîn gă și s e smuls e din
mîinile mele. Voia să fugă. O înlănțui i în brațe și-mi apropiai capul de părul ei, vo rbind u-i
în șoapte, încer când s-o farmec, s- o rog să nu m ai plîngă, să mă ierte. Dar nu m ă putui
împotrivi parfumu lui și căldurii, și ispitel or acelui trup neatins încă de nimen i și o sărutai.
Maitr eyi se zbătu și țipă, ferindu -și gura. Mi- a fost teamă s ă nu ne audă cinev a și-î dădui
drumu l. Fugi din brațele mele cu un su spin car e mă umili , dar nu se ptă spr e ușă, ci spr e
fereastră. A colo, la lumina felinaru lui din stradă, o putu i vedea. Mă cutremurai. A vea o
căutătură stranie, desperată și plînsă, părul i se răvășise pe umeri , buzele și le mu șcase.
Mă privea c a pe un duh sau c a pe un nebun. Îm i arăt ă cu degetul l ocul unde o
sărut asem, pe obraz. Nu pute a vorbi , nu se putea ap ăra. Mă apropiai, o luai în brațe și o
sărut ai iarăși, înnebunit de neînțelege re, întunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i
întîlnii buzele umede, fragede și parfumate, cum nic iodată n- aș fi crezut că îmi va fi dat
să sărut. În cea dintîi clipă se strînser a sub gura me a, înce rcînd să se a pere, dar era atît
de slab ă, încît le deschis e și le lăsă sărutate, mușc ate, supte. Î i simțe am sînii, o simțe am
toată, și se a bandonas e atît de decisiv trup ului meu, încît avusei chiar o urmă de
melancol ie că mi se dăruise atît de repede. Nu ș tiu cît a durat ace astă primă
îmbrățișare. Am ghicit că se sufocă, se zbat e, și i-am dat drumul . S-a prăvălit deodat ă la
picioarele mele. Am cr ezut că e le șinată și m-am plecat palid, s-o ajut, dar ea îmi
îmbrățișă pici oarele, plîngea și se ruga să nu o mai ating, mă imp lora în numele Dum-
nezeului meu, în numele ma mei mele, în numele d-nei Sen. Mă cutremurai și tăcui. O
lăsai să se ridice singură. Își șter se lacrim ile în fugă, își potrivi părul, mă priv i, fără s- o
văd, căci eu eram în lumina palidă a felinaru lui, iar ea la întuner ec, și plecă of tînd.
M-am întors în odaia mea, agit at, zeci de sentimente străb ătîndu -mă, chinui t și de
bucur ia că este a m ea, și de o rgoliu, de remușc are, de team ă. N-am putut face nimic
pînă la masă. Mă întrebam dac ă voi ave a curaju l să o privesc în timpul mesei. Mă
întrebam mai ale s ce va cr ede despre mine, dacă nu va s pune ceva d- nei Sen sa u lui
Lilu. Nu știam nimic, nu cr edeam nimic. La masă n-a venit, dar, îndată după ace ea,
Lilu se apropie de mine și-mi spuse:
― Poeta vă trimite biletul acesta.
Îl deschisei cu ră suflar ea oprită. Ca să nu înțeleag ă nimeni , era scris în franțuze ște:
"Vous venir mat in six he ures en b ibliothèque".
IX

Mă duceam la bi rou de-abia îa zece, iar ceaiul îl luam eu to ții la opt dimineaț a.
Puteam st a deci neturburați de vor bă două ce asuri. În noapte a acee a am a dormit greu,
cu febră și visuri atroce; mi se părea c- o pierd pe Maitreyi, că un înger cu barbă albă m ă
izgonește din ca sa ac easta, că Sen mă privește ab sent de pe tera să. M ă deșteptam
mereu, cutremurat, cu fruntea r ece și umed ă. Parcă săvîrșis em un mare păcat.
Am găsit- o pe Maitr eyi la bir ou, într-o sari albă, cu un șal cenu șiu pe umeri, scriind
fișe pentru catalog. I-am urat bună dimineața e xtrem de încu rcat, neștiind dacă trebuie
s-o sărut sau să-i zîmbe sc numai, sau să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat de
curînd înt re noi. Cea dint îi întîln ire după un episod decisiv în dragoste mi-a cerut
întotdeaun a un efort de atenție și de imaginație. Nu ș tiu cum să mă port, ce "atitudine"
să iau; nu știu dacă tr ebuie să fiu rigid sau delicat, nu știu mai ales cee a ce c rede ea și
cum ar v rea ea să fiu. Nehotărî rea aceasta m ă face să ezit înainte de o rice gest, să mă
contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ri dicol.
Maitr eyi, dimpot rivă, arăt a liniștită, r esemnat ă, hotărîtă, deși cear cănele și paloar ea
feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. (Mi se păruse mie s au îi auzisem
spre dimineaț ă glasul, îngîn înd în balcon o rugăciune monot on cîntată, înt reruptă și
reluată de mai multe or i și apoi stinsă brusc, ca înt r-un plîns?)
M-am a șezat în fața ei, la același bi rou, pe sc aunul pregătit mai dinainte de Maitreyi.
Am începu t a scrie mec anic, copi ind titlur ile cărților, fără să ridic ochii de pe fișe.
― Ai dormit bine? o întreb eu după cîteva minute, ca să curm tăcerea.
― N- am dor mit del oc, îmi răspunse c almă. M-am gîndit că e timpul sâ pleci din casa
noastră. De acee a te-am și chem at…
Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de de sperată impl orare, și o lăs ai să
vorbească, din ce în ce mai turbu rat și m ai surprins de cele ce a scultam. V orbea jucîn du-
se cu condeiu l pe o coală de hî rțje, fără să mă priveasc ă, desenînd și șter gînd, scriind
rînduri pe car e nu le puteam ceti, făcînd semne și fi guri pe car e nu le înțelegeam. Joc ul
acesta mi-a amintit începuturi le prieteniei noastre și cele dint îi lecții de francez ă. Aș fi
vrut s-o întrerup, ca să-i spun cîte greșeli făcuse în bi letul de a seară, dar mi-am s urprins
josnicia a cestui humo r și am tăcut. Nici vreme de r eflecții melancolice nu ave am.
Maitr eyi îmi spunea lucrur i pe care nu știa m cum s ă le cr ed. Mă turburau și mă
surpr indeau, jicn indu- mă și în orgoliul, și în certitu dinea me a. Niciodată nu o asculta sem
vorbind atît de mult singură, fără s ă schimbe subiectul, fără să mă întrebe, fără să
aștepte răspuns s au comentarii . Parcă ar fi vorbi t într-o odaie goală. Eu nu mai eram.
Mă înșelam, spune a ea, crezînd că mă iubește a șa cum o iubesc eu. Sufletul ei era
de mult dat altuia, lui Robi Thak kur. Îl iubește de cînd avea tr eisprezece a ni și i-a cetit
pentru întîia oară c ărțile. Verile și le pet recea, pînă m ai anul trecut, la Shantinik etan,
găzduiți ― ea și familia ― chiar la poet acasă. Cîte nop ți nu petr ecuseră ei do i pe teras ă,
singur i, Maitr eyi la pici oarele bătrîn ului, ascultîndu-l mîngî iată pe păr! La începu t nu știa
ce este Sentimentul acesta car e o face s ă trăia scă apr oape fără tr ezire, ca într-un vis
nemaipomenit de frum os; cr edea că e venerație și iubi re filială pentru guru-l ei. Pînă ce,
într-o seară, poetul i-a spu s că ac easta e dragoste. A leșinat atunci pe tera să. S- a
deștept at, nu știe după cît timp, la el în odaie, înti nsă pe pat, cu fața udă. Pl utea în
odaie un parfum p roaspăt de ia somie. Gura conti nua s- o mîng îie și i-a dat a tunci acea
mantra, apărătoar e de păc ate.
Să rămînă pură toată viaț a, așa i-a spus. Să scrie versuri, să iubeasc ă, să viseze și să
nu-l uite nicio dată pe el. Și nu l- a uitat. Are o cutie întreagă eu scrisori de la el, trimise
din toate părțile lumii pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i- a fost d ată de
poet acum doi ani, împr eună cu o șuviță din părul lui…
(Ce c abotin dezgu stător, gîndeam eu ars de geloz ie, de fu rie, de neputință. Cs
corupător, ce misticism car nal, ce am estec hidos de devoție și fraud ă. Cum am putut
crede că fecioara a ceasta a fost pură? Cum a m putut cr ede că eu sunt cel dintîi care îi
atinge tr upul?)
Totuși, niciodată n-a sărutat- o, nici n-a mîngî iat-o decît pe păr, adăogă Maitr eyi, ca și
cum mi -ar fi ghicit gîndu l. De altfel, nici nu l-a mai văzut de mult, căci el căl ătorește
neîncetat; și apoi (ezitar ea ei, în ac eastă cli pă!), se par e că d-na Sen a observat anumite

excese sentimentale faț ă de guru și n-a m ai lăsat-o să-l vadă. Dar nu l-a uitat o clipă. Ar
fi vrut să ajungem buni prieteni, să-mi împărtă șească mie toate ac estea, să-l iu bim îm-
preună. Mie nu mi- a fost decît o prietenă, m- a iubit ca o prietenă, nic iodată nu s-a gîndit
la altfel de dragoste, și j ocul nostru t rebuia să rămînă joc , fără îmbrățișări și fără sărut.
(Roși și șopti aceste cuvinte cu multe g reșeli, și de gramatică, și de p ronunț ie. De aceea
repetă fraza în bengali.) Gesturile ei au fost sincer e și calde, căci, într-un fel, mă iubește
mult și îi place s ă stăm împ reună, s ă glumim , să ne pr ivim în och i și să ne atingem
mîinile, dar toate ac estea nu sunt nimic altceva decît prietenie. Dacă am cr ezut altfel, e
din vina ei, care mi-a as cuns multe și m- a provocat să cred orice altceva, să cred chiar
că m ă iubește.
Cînd a încetat, obosită și palidă, m-am ridicat de la l ocul meu (nici nu-mi dam se ama
ce fac, înt r-atît eram de năuc ) și m-am dus spr e ea. Mă privea cu panică și milă, i- am
luat capul între mîini și, știind că nu poate țipa, nu poate striga după ajutor , am s ărutat-
o pe gură. Șt iam amînd oi că în orice clipă se poate cob orî cineva de su s și ne-ar f i putut
vedea de pe sc ară, dar ace asta mă făce a să prelungesc și mai mult sărutar ea, apr oape
sufocîn d-o.
― De ce faci as ta? vorbi ea. Sunt slabă, știi că nu mă pot împ otrivi, dar nu simt nimic
cînd mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lu i Chabù, ale unui c opil. Nu mă
cutremură! Nu te iubesc!…
O lăsai din strînsoar e și t recui în odaia me a. Plecai de- a dreptul la lucru, fără s ă mai
aștept ceaiul, oarecum înseninat de m ărturisirea Maitr eyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se
părea că tot ce face fața a ceasta e ste cont ra fir ii.
În ziua aceea nu o înt îlnii și nu o căutai. Seara, la m asă, o ave am iară și la dr eapta
mea. Am cob orît print re cei dintî i. Nu veniseră decît Mantu, Lilu , Maitr eyi. Am început a
discuta po litică: arestarea primaru lui orașului, discursul lui Sarojini Naidu, numărul
închișilor în revoluția civi lă. Îmi făgăduisem să nu privesc pe Maitr eyi și să nu o ating nici
din întîmp lare. Dar simții deodat ă piciorul ei cald, gol, sub masă, așezîndu-se tr emur înd
peste al meu. Înf iorarea care m-a străbătut atunci m- a trădat. Maitr eyi și-a ridicat, fără
să se observe, mar ginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpel or ei, fără
nici o încer care de a m ă împ otrivi farmecului , căldur ii, senzualității. Ea era palidă, cu
buzele roșii, privindu -mă cu ochi i adînciț i, înspăimîntați, dar car nea ei mă chema, mă
îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghi ile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaser ă și
ceilalț i, cred, pier derea noastră. De-atunci. Îmbrățișar ea pulpel or pe sub masă a răm as
una din bucuri ile noastre zilnice. Căci num ai acolo îi puteam mîng îia as tfel pulpele,
genunchi i. Dacă aș fi atins- o cu mîna, Maitr eyi ar fi socot it înce rcarea aceasta un act de
dezgustătoar e lub ricitate și s-ar fi îndoit num aidecî t de curățenia simțir ilor mele.
După masă, Maitr eyi mă oprește în prag.
― Vrei să vezi ce-am lucrat pînă a cum?
Aprinse lumina în bibliotecă, dar, în loc să se a propie de ma sa unde se aflau f ișele,
se îndr eptă c ătre cealaltă odaie, unde nu era lampă. Se uită în dreapta și în stînga, nu
cumva s ă o surprindă cineva, și apoi îmi întinse brațul, gol pînă la umăr .
― Încear că or ice poț i cu el, să rută-l, mîngî ie-l; ai să vezi că nu simt nimic…
Cu mu lt înainte, vorbiser ăm o dată împ reună despr e voluptate, și îi spusei că cineva
care știe iub i cu adevărat poate e xperimenta volup tatea or icît de neînsemn ată ar fi
atinger ea tru pului celui lalt. Î i explicasem a tunci că, pentru mine, pose siunea e mult mai
neînțeleas a și mai comp licată decît se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevăr at, să-l
capeți sa u să-l cuce rești. Mai mult ne înch ipuim că posedăm decît posedă m.
Banalitățile acestea, pe car e i le spuneam în t reacăt, sigur fiind că altcev a mai
responsabil n-ar fi în stare să rețină, au frămîntat- o îndeajuns pe M aitreyi. Înce rca acum
să-și verifice sentimentele prin această "volup tate" esențială de car e îi vorbisem atunci.
Îi luai brațul și-l privii o clipă fascinat. Nu mai era braț de femeie acela. Căp ătase o
transp arență și o căldură auton omă, parcă într eaga pa siune se concent rase sub pielea
aceea brună, mată, și într eaga vo ință de victo rie alături. Trăia pr in sine; nu mai
aparținea fetei car e îl întinsese pe jăratec ca s ă-și încer ce dragoste a. Îl ținea m în mîin ile
mele ca pe o ofrandă vie, zăpăcit eu însumi de intensitatea cu car e palpita și de

ciudățenia faptulu i care trebuia să urmeze. Începui să-l strîng, să-l mîng îi, să-l sărut,
sigur fiind că îmbrățișez înt reaga făptură a Ma itreyiei, că pe ea o mîngîi, de ea toat ă mă
bucur . Simțeam cum se pleac ă sub vo luptate, cum cedeaz ă agoniz înd, simțeam c ă se
dește aptă la o zi nouă, căci printre săruturi îi observam fața mer eu mai palidă, ochii tot
mai aprinși, voința tot mai răt ăcită. În ace a chemar e a dragostei mele, plimbată pe
carnea brațului gol, o chemam pe ea. L unec ările degetelo r mele către umeri se
îndreptau spr e ea, toată. Și o ghicii atunci cum se clatină și s e reazăm ă mer eu, tot mai
mult, de mine, pînă ce și-a încolăcit celălalt braț de umerii mei și a începu t să mă
strîngă, lăcrămînd, fără ră sufla re. Peste cîtev a clipe o avui în brațe, dîndum i-se e a (căci
nu făcui nici un gest c a să-i vi olentez alunecarea, hotărît fiind să-i chinu i numai brațul),
și, cîn d o sărutai de ast ă dat ă pe gură, înțelesei că nu mai era o sărutar e de viol, căci
buzele ei se deschideau ca s ă mă soarbă, din ții ei înce rcau s ă mă străbat ă, încleșt area
nu mai era nic i împ otrivire, nici abandona re, ci coinci dență cu doru l meu, cu sîngele
meu. Am înțeles a tunci că orice s-âr fi întîmplat mai înainte în emoți ile și în gînd irea
Maitr eyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, ur mele acelea s-a u șters, ars e de
ziua ace asta nouă la c are se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitud ine mă invad a
atunci pe toate porț ile sufletul ui șî ale tru pului . Îmi simțe am fi ința plenar și con tinuu, un
val inefabi l mă înălța din nimic, fără să mă desp artă tot uși de mine însumi, fără s ă mă
rătăcească. Nici odată n-am trăit mai total și m ai nemijlocit ca în acele cl ipe, car e mi s-
au părut fără durată. Încleștar ea ac eea la sînul Maitr eyiei era m ai mult decît dragoste.
Ea s-a deștept at, cu palmele înt oarse acoper indu- și ochii . S-a depărtat de mine agale,
privindu -mă cîteodată tr esărind, apoi acoperin du-și iar fața. Trecu pe lîngă masa cu cărți
și spus e automat, arătîndu- mi-le :
― Iată ce-am lucrat as tăzi…
Au fost o ghicire nefi rească vorbele ei. Căci în acea clipă int ră Kho kha și-i spuse că d-
na Sen o cheamă s us, în odaia ei. Am stins lumi nile, încer cînd să mă stă-pînesc; pentru
că eram buimac și ferici t, și apr oape c ă-mi vene a să-i spun lu i Khokh a ce ferici re mi se
dăruise mie di n senin, fără să o merit.
În camera me a nu- mi gă seam locul . Priveam pe fereastra cu gratii, mă trîntea m pe
pat, mă rid icam și umblam prin odaie. Doream s- o mai văd o dată pe Ma itreyi, să adorm
cu figura ei, cu amintir ea buzelor neîntr eruptă de ap ariția lui Khokh a. Mi se păr ea că nu
ne-am desp ărțit așa cum tr ebuie, în intim itatea noastră de scope rită as tăzi. Nu ne
puteam desp ărți decît print r-o îmbrățiș are, și venirea lu i Khokha o împ iedec ase. Sunt
sigur că și Maitreyi simțe a acel ași luc ru, că o auzeam pă șind ușor, dea supra, în o daia ei,
ieșind în balcon, întorcîndu- se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de cîte ori se
apropia de fe reastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată p ărere de rău m ă împ ietri lîngă
gratii. Auzi atunci un fluierat, în car e s-ar fi putut ghici o melo die, dar eu ghicisem
altceva. M ă apr opiai de fe reastră și flu ierai și eu; nu mi se răspunse nimic . Trebuie să fie
în balcon, gîndi i; și, de schiz înd cu multă luar e-aminte ușa odăii mele și ușa, mai gr ea, a
coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, c ăci lumina fel inarului
era pr ea puter nică. Fluie rai din nou.
― Allan, Allan! mă auzii chem at din balcon.
Îmi spunea întî ia oară pe nume. Mă coborîi și o zării rezemat ă de balustradă, numai
cu un șal pe umeri, părul atîrnîndu -i negru peste brațe, pr intre glicine. Era o apariție
legendară, de basm oriental, forma ei apr oape nudă pr intre ciorchine le de fl ori, într-un
balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit -o fără s ă-i spun un cuvînt. După
moleșeal a brațelor abandonate peste balu stradă și după r esemn area cu care își
sprijinea c apul pe umăr, înțe lesei că nic i ea nu mai ar e pute re să spună cev a. Ne
priveam numai. Apoi, ea a căut at sub șal, la sîn, și mi-a zvîrl it ceva alb și cu alunecar e
leneș ă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut- o în clipa ur mătoar e. Nici
nu i-am putut mulțumi.
M-am întors fericit și împăc at în cam era mea, după ce am închis ușile cu aceeași
grije. Întîlnii pe cori dor pe Khok ha.
― Am fost să beau puțină apă pr oaspătă, îmi spuse el încu rcat, înainte să-i fi vorbit.
Nu m- am înt rebat atunci ce căut a el mer eu în preajma noastră și d acă nu cumva ne

spionează. P urtam co ronița de ia somie cu p rea multa mîngîie re și bucu rie ca să mă
gîndesc la altceva. Am înțeles mai tî rziu că ace sta era s emnul logodnei, că fecioara car e
dăruiește o asemenea cor oniță unu i tînăr e considerat ă pe veci a lui, căci schimbu l
acesta de fl ori avea v aloarea unui legămînt dinco lo de împ rejurări și de moarte. Dar
atunci nu-i cunoște am încă simbolu l și o strîngeam în mîini și o sărut am, pentru că
fusese a Ma itreyiei, se lipise de sînul ei, și de acol o mi-o zvîrlise ea, nepr ețuit dar mie. Și
șezînd eu pe pat, privin d florile de iasomie, mă duse deodată gîndul la începutu rile
începutu lui, cînd de-abia o văzu sem pe Maitreyi și nu-mi plăcu se; cînd credeam c ă nim ic
nu mă va lega de ea niciodată, și înțelesei că, de fapt, eu o iubisem de atunci, deși nu-
mi lămuream aceasta și nu voiam să mi-o lămuresc.
A fost o noapte de legăn ări între vis șî aminti re, cu parfumul iasomiei ispitind u-mi
gura Maitreyiei , o noapte în care mi s-a p ărut că a ud întîia oară coc orii Bengalu lui,
strigătele l or deasupra cîmpi ilor inun date de la m arginea golfu lui Am v ăzut atunci, pe
acea poartă de ferici re deschisă spr e lume, o viață de legend ă, pe un tărîm cu șerpi și
tam-tam, în car e eu pășeam alături de M aitreyi, doi amanți ai drumur ilor.
***
A doua zi am a vut mult de lucru la birou și m- am înt ors tîrz iu după masă. Maitr eyi
mă a ștepta cu dejunul în sufragerie. Își aduse se fișele și le clasifica alfabetic, într-o cutie
cu tot atîtea de spărțitu ri și liter e. A pălit văzîndu-mă și mi- a adus îndat ă să mănînc. S-a
așezat apoi apr oape de mine, cu șalul trecut peste cap pînă apr oape de frunte, privindu-
mă! Cît sufer eam eu atunci, neștiind ce să -i spun, temîndu- mă să nu par vulgar (căci
eram ob osit și mîncam lacom), oprin du-mă din foame a mea c a să-i arunc o priv ire prin
care să-i mărturisesc c ă n-am uitat- o, că mi-e tot atît de scump ă ca și în noapte a
trecută.
― Te-ai gîndit la mine azi? o întrebai eu, a mintindu- mi că a manții își pun asemenea
întrebări dulci.
Închise och ii, și îi zării două lacrimi, mai degrab ă sticl iri, căci bobu l nu crescuse atît
ca să se desprindă de pleoape.
― De ce plîngi? o întrebai brusc, înce rcînd să par mai emoți onat decît eram. (Și
totuși, o iubeam, Doamne, o iubeam nebuneșt e! Atunci de ce nu puteam s uferi alături
de ea ? De ce mi- era foame, iar pe ea o po dideau lacrimi le?)
Nu-mi răspunse nimic, și, după ce mă rid icai de la ma să ca să o mîng îi pe păr, mă
reîntorsei, ca să beau apă, să mănînc o banană, în sfîrșit, să iau ceva ca s- o pot apoi
sărut a. (Aveam încă super stiția și pudoar ea albulu i; de a nu vorb i cu gura plină, de a nu
sărut a cu buzele murdare etc, c a și cum a cestea ar fi avut ceva de- a face cu dragostea.)
― Allan, vr eau să-ți arăt cev a, îm i spuse ea cu cel mai umi l și mai melod ios glas al
ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui , căci o exasper a placiditate a frazelor
englezești, întotdeauna la persoana a I I-a plural.)
Îmi arătă cutiuța dat ă de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cîr lionțată,
înlăuntru.
― Fă ce vr ei cu ea; dac ă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus, la mine. Nu l -am iubit pe
el. A fost rătăcir e dragoste a mea pentru el, căci tr ebuia să-mi fie numai guru, iar eu am
crezut că l-am iubi t altfel. Dar acum…
Mă privi aproape somnambulic; privirile ei treceau prin mine, pe dea supra mea, ca
să se une ască cu cine știe ce făptură din viziunea ei, poate tot eu, Allan, dar un Allan
mai pl in și mai cald, cerut și sorbit de toată s etea dragostei ei.
― Acum te iubesc num ai pe tine; niciodată n-am iubit mai înainte. Mi s-a părut că
iubesc. Acum ș tiu, acum e altfel.
Am vrut s-o îmbrățișez, dar se cobo ra Mantu pe sc ară, și m-am mulțum it numai să-i
strîng brațul. I-am înapoiat cutia, căci mi s-ar fi părut r idicol să mă răzbun pe biat a
șuviță de păr alb. Și apoi, ce av eam eu cu t recutul ei, cu amintir ile ei? Era un ceas,
acela, în car e simțeam a tît de cert că sunt cel dintîi și singurul, încît nu mi- era te amă de
nimic . Trecutu l ei nu m ă tortura, așa cum m- a torturat după aceea, de cîte or i mi se

părea că M aitreyi se dep ărtează de mine, că poate mă compară cu celălalt, că trăiește
într-un timp în car e eu nu ap ărusem încă în viața ei și care mă chinu ia îndeajuns cu
nepătrunsul lui.
Dar ea înțelese, p robabi l, altfel gestul meu: ca un refuz, o indife rență faț ă de
sacrificiul ei, de nuditatea ei.
― Nu v rei să iei șuvița a ceasta? mă întrebă e a încă o dat ă, nevenindu-i să creadă.
― Ce vr ei să fac cu ea? Ar de-o tu mai bine, îi răspunsei cît se poate m ai cald.
― Dar pentru mine nu mai p rețuiește nimic acum, se miră ea.
Nu prea înțelegeam și a m luat șuvița, împachetînd -o frumos și punîndu- mi-o în
buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fl uieram cu atîta bunăvoie în timp ce-
mi zvîrleam ap a rece pe trup, încît Lilu, care trecea pr in curte, îmi ciocăni în per etele de
tablă al cabinei și mă înt rebă:
― Ai visat urît?
Gluma ace asta, în ap arență insipidă, se lega de un f oarte s erios joc al nostru din
luna t recută, prin care eu înce rcam s ă-mi ascund melancolia și neliniște a ("problema
Maitr eyi", cum o nume am în jurnal) spunînd că a m avut coșm are. Amint irea acelor
timpu ri de incertit udine și agonie făce a și mai vigu roase bucur ia și siguranț a mea de
acum. Mă întorsei în odaia me a, tremurîn d de vo luptate și victo rie.
Nici n-am apuc at să mă îmbrac bine, și Maitr eyi bătu la ușă. Cum intră, trase
perdeaua în ur ma ei (ușa ar fi f ost m ai riscant s-o înch idă) și mi se zvîrl i în brațe.
― Nu mai po t fără tine, îmi spus e.
O sărutai. Se zb ătu și fugi lîngă uș ă.
― Oa re nu e păcat? într ebă.
― De ce să fie păcat? o liniștit Noi ne iub im,
― Dar ne iubim fără ș tirea m amei și a lui babà, se tremură ea.
― Într-o zi o să le spune m.
Se uită la mine ca și cum aș fi rostit o vor bă de nebun.
― Nu se poate s ă spui asta!
― Într-o zi va trebui, repet eu. V a trebui să te cer de soție. Am să le spun că ne
iubim, și d. Sen nu poate s ă ne r efuze. Știi cît de mult ține la mine, ai văzut cum el însuși
m-a adus în ca să, m-a îndemnat să mă împrietene sc cu tine.
Nu mai cont inuai, căci Maitr eyi dăde a semne de o suferință și de o turbu rare
neașteptat ă. Mă apr opiai iarăși, înce rcai să o iau în brațe, dar se împotr ivi.
― Tu nu știi un lucru , îmi spuse. Nu știi că noi te iubim altfel (ezită și se corectă), ei te
iubesc altfel, și eu ar fi trebuit să te iubesc tot așa, nu cum te iubesc acum… Trebuia să
te iubesc to t timpu l ca la început, ca pe un frate…
― Nu vo rbi prostii, o întrerupsei eu, s ărutîn du-i brațul. Nici ei nu se gîn deau la
"frate".
― Ba da, se răzvrăti Maitr eyi. Tu nu știi nimic.. .
Începu să plîngă.
― Doamne, Doamne, de ce s-a întîmplat astf el?
― Îți pare rău? o întrebai eu.
Se lipi de mine.
― Știi că nu- mi par e rău, că orice s-ar întîm pla nu te vo i iubi decît pe tine, că sunt a
ta. Și într-o zi mă vei lua cu tine în țara voastră, nu e așa? Voi uita India atunci, vreau eu
s-o uit…
Mă mîng îia pl îngînd și se lipea de trupu l meu cu o prospețime și totuși cu o siguranț ă
pe car e n-aș fi bănuit-o la o fată care își să rutas e iubitu l pe gură de-a-bia cu o zi mai
înainte.
― Dar lor să nu le spui nim ic. N-au să primească niciodată să fiu soția ta. Ei te iubesc
pentru că vor să fii al lor . să fii copilu l lor.
Mă surpr indea și m ă bucur a cele ce asculta m, dar Maitreyi se cutremura.
― Ei mi-au spu s mie: "M aitreyi, o să ai de acum un frate, pe Allan. Cat ă să-l iubești,
va fi fratele tău, și babà îl va înfia, și la ieșirea la pen sie ne vom duce cu toți i în țara lu i;
acolo , cu banii noștri , vom trăi ca un rajah; acol o nu e cald și nu e r evoluție, și albii nu

sunt răi ca englezi i de aici și ne vor socoti frații lor…" Și eu, acuma, ce-am făcut? Cum te
iubesc eu acum, tu înțelegi cum te iubesc eu acum ?
A trebuit s-o prind în brațe, căci se prăbușe a. Am a șezat-o pe fotoliu năucit. Am st at
mult împr eună, fără să ne s punem o vor bă.
X
Au început de atunci altfel de zi le. Despr e fiecar e din ele aș putea scrie un caiet
întreg, într-atît erau de bogate și înt r-atît au răma s de proaspete în aminti rea me a. Ne
aflam pe la începutu l lui august, în vacanț ă. Rămîneam apr oape tot timpu l împ reună, eu
retrăgîndu- mă în odaia me a numai ca să mă schimb, să scriu în jurnal și să dorm. Restul
timpu lui învăț am împ reună, căci Maitr eyi se pregătea în particular pentr u Bachelor of
Arts, și eu o ajutam. Ceasurile noastr e de atunci , ascultînd comentari ile Shakuntalei, unul
lîrigă altul, pe cov or, nepricepîn d un singur cuvînt din textul sa nscrit, dar șe zînd alături
de Maitr eyi, pentru că îi puteam strînge pe furiș mîi nile, o puteam sărut a pe păr, o
puteam priv i și necăji, în timp ce pr ofesoru l, un pand it miop, îi corecta traducer ea sa u
răspun surile la chestionaru l gramatical. Cum îmi interpret a ea pe K alida sa și cum gă sea
în fiecar e vers de drag oste un amănunt din dragostea noa stră tăinuită. Ajunse sem să -mi
placă numai cee a ce î i plăcea și ei; muzica, poezia, lite ratura bengalez ă. Mă străduiam
să descif rez în original p oeziile vaishnave, citeam emoționat traducer ea Shakuntalei, și
nimic din cele ce mă interesau odin ioară nu mai îmi reținea acum atenția, P riveam
rafturile cu cărțile de f izică fără nici un fi or. Uitasem tot, în afar ă de munc a mea (pe c are
o sfîrșe am în silă, așteptînd să mă întorc mai curîn d acasă) și de Maitr eyi.
Cîteva zile după m ărtur isirea noastră veni să-mi spun ă că mi- a ascuns atunci ceva.
Eram atît de in fatuat de siguranța dragostei Maitreyiei și de voluptatea c are mă
cuprindea întot deauna în apropierea ei, încît o luai îndat ă în brațe și începui s-o sărut.
― Trebuie să mă as culți, repetă ea. T rebuie să știi to t. Tu ai m ai iubit vreodată așa, ca
acum?
― Nici odată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau e xager ez numai.
(De altfel, ce erau ac ele dragoste efemer e și senzu ale din tine rețea me a, alături de
patima a sta nouă, cav e mă făce a să uit tot și să mă mulez după sufletul și vr erile
Maitr eyiei?)
― Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubi ri am mai avut. Să ți le spun ?
― Cum v rei.
― Am iubit întîi un pcm, din aceia pe car e noi îi numim "șapte frunze", se pregăti ea
să povestească.
Începui să rid și o mîngî iai protecto r, ridicu l.
― Asta nu e dragoste, scumpa me a.
― Ba da, e drag oste. Și Chabù iubește acum pomu l ei; dar al meu era m are, căci
șede am pe atunci în Ali pore, și acol o erau arbor i mulț i și vo inici, și eu m-am îndrăg ostit
de unu l înalt și mîndru, dar atît de gi ngaș, atît de mîngî ietor… Nu mai mă putea m
desp ărți de el. Stam ziua într eagă îmb rățișați, și-i vo rbeam, îl sărutam, plîn geam. Îi
făceam versuri , fără s ă le scriu, i le spuneam numai lu i; cine altul m-ar fi înțeles ? Și cînd
mă mîngî ia el, cu f runzele pe obraz, simțe am o feric ire atît de dulce, încît îmi pierdeam
răsuflar ea. Mă rezemam de trunch iul lui, ca să nu cad. F ugeam noaptea din odaie,
goală, și mă urcam în pomul meu; nu putea m dormi singură. Pl îngeam s us, înt re frunze,
pînă ce se apr opia ziua, și începeam să tremur. O dată era să mă prin dă m ama, și a m
tras o spaim ă de am răma s multe zile în pat. De atunci m-am îmb olnăvit eu de inimă. Și
nu puteam st a în pat dac ă nu mi se a duceau în fiecar e zi ramuri proaspete din pomul
meu cu "șapte frunze". ..
O ascultam cum se ascultă o poveste, dar în acel ași timp simțe am cum se

depărteaz ă de mine. Cît de complicat î i era sufletul! Înțelegeam încă o dată că si mpli,
naivi și clari suntem numai noi , civilizații . Că oameni i aceșlia, pe care îi iubeam a tît de
mult, încît aș fi voit să ajung unu l din ei, as cund fiecar e o istor ie și o mitologie peste,
putință de str ăbătut, că ei sunt stufoși și adînci, complicați și neînțeleși. Mă dureau cele
ce spunea M aitreyi. Mă dureau cu atît mai mult , cu cît o simțeam în st are să iubeasc ă
totul cu aceeași pasiune, în timp ce eu voiam s ă mă iubea scă ve șnic numai pe mine. O
ființă car e iubește înt runa, pe or icine; poate fi chin mai insuportabil pentru un am ant?
Mi-o înch ipuiam goală și adolescentă, încleștîndu -se de pom cu toată nebun ia
pasiunii ei. Era o imagine car e mă turbura, mă irita, căci mi se păr ea că voluptățile
cunoscute de ea atunci nu i le voi putea dărui niciodată eu, nici nu le vo i putea șter ge.
Era altfel de dragoste unir ea aceea cu frunzele și cu ramul. M-au tortu rat, mai tîrz iu,
multe întrebări: cum s e dăde a ea lui? Cum o înfiorau pe c arnea goală fru nzele acele a cu
șapte deget e? Ce cuvinte i-a spu s cînd s-a simțit pentru întîia oară posed ată, r obită
numai lu i?…
Îmi adusese, învelită în hîrtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată,
uscată. Am avut o nestăvilită por nire de furie văzîndu -le și le-am luat, am încercat să le
privesc dispr ețuitor, dar nu m- am putut stăpîni și le- am fărîmat în palme, mu șcîndu-mi
buzele.
― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărtur isi Ma itreyi. Dar pe el nu l-am lă sat…
Îngălbeni i. Vasăzică, și el tot așa de mult a iubit-o și tot atît de crîncen a suferit
ghicindu- se anticipat în dragoste, printr-un pom. Unde îmi era siguranța înt îietății mele,
liniște a mea ? Maitreyi începu să-mi sărute mîini le și să-mi spun ă că acum i-a uitat și pe
guru, și pe arbo re, că nu mă iubește decît pe mine, că celelalte dragoste n- au fost aș a.
Rămă sei mut, cu o sfîșietoa re durere în suflet; se năruise cev a, simț eam o sfîrșeală și o
furie împ otriva mea, necunoscute pînă atunci. Asta e gel ozie? mă întrebam.
― Dacă nu te- aș iubi num ai pe tine, n-aș avea curajul să-ți spun toate ac estea,
plîngea M aitreyi. Trebuie să-mi spui și tu toate fetele pe car e le-ai iubit înaint e de mine…
― N- am iub it nic iodată, răspunsei eu, întunecat.
― Cum ai putut trăi fărâ dragoste? s e minună ea. Și ești mult mai mar e decît mine,
te-ai fi putut dărui în voie atîtor iubiri…
Ezitai o clipă, pe gîndu ri. Maitreyi mă ghici.
― Nu, nu dragostele tale, fetele pe car e le-ai ținut în brațe. Să nu- mi spui de ele.
Murdărie, nu dragoste, au fost acele a…
Începu să pîîngă în hoh ote. P e coridor trecu șoferu l, care se opri o clipă, mirat de
plîns, apoi plecă mai departe, cu pa și lini. (Și el era unul care ne spiona, am observat
mai tîrz iu aceasta.) Maitreyi încer că să se stăpîneasc ă adunîndu -și șalul la gură.
― De ce mă chin ui? se r evoltă ea deodată. De ce crezi că n-am fost pură în
dragostea me a și în trupu l meu?
Rămă sei înc remenit. Eu o chinui? mă într ebam. Îmi spune lucrur i care mă ar d, și tot
ea se răzvrăte ște. Eu, c are n-am spu s nim ic, car e o iubesc ca un nebun, nepu-tîn d să mă
împotrivesc nic i patimii mele, nic i dorințel or ei. Eu, care vreau nebuneșt e ca întreg
trecutul să se ște argă, iar Maitreyi mi-l aduce a necon tenit în faț ă, îl viețuiește continuu .
(Judecam și sufer eam c a un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite și să aco-
pere cu cenuș ă, să igno re sau să tole reze, numai lin iștea și con fortul lui să nu-i fie
stingher ite. Maitr eyi nu cunoștea nici una din ace ste superstiții albe și mi se ofe rea
continuu, întreagă, cu tot ce t recuse și fecundase s ufletul ei pînă atunci. Căci trupu l, am
știut aceasta, și-l păstrase neatins; cel puțin, neatins de nic i o mînă viri lă.)
Mi-a mai spus, tot în după-amiaza a ceea, de o altă dragoste a ei. A vea pe atunci
doisprezece sa u treispr ezece ani și se duse se cu d-na Sen la mar ele templu de la P uri, la
Jagan ath. Pe cînd ocoleau, laolaltă cu mul țimea, co ridoa rele întunecate din jurul
sanctuarulu i, cineva se apr opie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghi rlandă de fl ori
peste c ap. La cea dintî i haltă în lumină, d- na Sen observă ghir landa și, aflînd că i-a fost
pusă pe întune rec, i-o scoase și o păstră pe brațul ei, Dar cum int ră în înt unerec,
Maitr eyi simți iarăși o ghi rlandă în juru l gîtului. Și pe e a i-o scoase d-na Sen la lum ini. De
data a sta o luă la braț, dar se petr ecu același lut ru de cum pășiră în întuner ec. Cînd

ajunser ă la sanctu ar, d-na Sen avea pe braț ș ase ghirlande. Se uită în dreapta și în
stînga foarte mîhnită, pentru că o ghi rlandă atîr -nată de gî tul unei fecioa re înse amnă
logodnă. Și atunci apăru un tînăr de o rară frumusețe, cu lung i plete negre pe um ăr, cu
ochi pătrunzător i și gură roșie (suferi i cumpl it ascultînd pe M aitreyi descriindu -mi-l), car e
căzii la picioa rele d- nei, îi atins e tălpile cu mîna și îi spuse: "M amă". A tît. A dispărut apoi.
L-a iubi t pe tînăru l acesta a ni de-a rîndu l, chiar după ce începuse să se
îndrăgoste ască de Tagore. (Amănuntu l l-am reținut; dac ă se întîmp lă să iubeasc ă pe T a-
gore, deși e îndrăgostită acum de mine? Sau dac ă, după mine, în timpul cît o iubesc eu,
va m ai veni altul?) ia ur mă i- a mărtur isit lui Tagore episodu l din templu, și "poetul " i-a
spus c ă tînăru l acel a era un mesager al dragostei, că cele șase ghir lande erau nu știu ce
lucru simbol ic, și altele. Ascult înd-o, mă înfioram de cîtă jun glă se află încă în sufletul și
mintea Maitr eyiei. Cîte întunecimi, ce flo ră tropicală de simbolu ri și semne, ce atmosferă
caldă de eventualități și senzu alitate. Unde eram eu, în toate acestea? Și eram iub it de
o fecioară de 1 6 ani, pe care nu o săruta se încă nimeni pe gură în afară de mine.. .
― Acum sunt a ta, numai a t a, izbucni Maitreyi, înlănțuindu -mă. Num ai tu m-ai
învățat ce es te drag ostea, numai tu m-ai înf iorat; ție m-am dat. Cînd ai rupt frunzele,
eram feric ită. Ce mult îmi place să te văd mîni os ca un vînt, să mă calci în pic ioare, să
nu-ți pese de mine. Te iubesc așa. De ce te temi?…
Într-adev ăr, nu ave am nic i un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mer eu în odaia
mea, în acel cea s al după- amiezii, cînd toți dormeau su s, sub ventilatoar e. Aproape mi
se dede a acol o, pe jețul imens, făcut din pai de bambus. Sărutări le alunec au acum pe
trup, cob orînd de- a lungul gîtulu i, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Cînd i- am
mîng îiat înt îia dat ă sîni i, cu o mînă sinceri și înfometată, s-a adunat înt reagă într-un
singur fior înghețat. S-a destins a poi și și-a deschei at pieptarul, cu tot ce m ai rămăsese
spaimă și vo luptate în priviri. Mi i-a dat înnebun ită, înfr icoșat ă, așteptînd parcă un tră s-
net car e să ne n ăruie pe amîndo i. Nici odată n-am v ăzut sîni mai frumoși, la nici o statuie
din lume, căci paloarea aceea întunec ată a trupul ui Maitreyiei se îmbujo rase acum s ub
cea dintî i dezveli re, și frumusețe a perfectă, de sculptu ră, a bustului se ilum inase
așteptîn du-mă. T rupul tot era o așteptar e, fața înc remenise, ochi i mă priveau ca pe o
minune. Nu m ai era s enzualitate fi orul acela car e o străbăte a și o ucidea al ături de
mine. Eu m ă trezeam luc id și ațîțat, e xperiment înd în etape dragoste a, în timp ce e a se
dăruise toată miracolu lui unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am
înțeles mai tî rziu că voluptate a aceasta adîncită în car ne, cînd era încă numai
îndrăgostită, o crucif ica. A avut atunci cu rajul să mă într ebe, cu un braț încleștat pe
spete aza jețului și cu mîna cealaltă mîngî indu- mi părul.
― Nu e păcat?
I-am răspuns, ca de obice i, cu o consola re stupidă, cîteva fraze fără nici un conț inut
și am continuat să mă pie rd în descoperirea treptată a trupului ei. Cînd o priveam, la
răstimpuri , uimit eu însumi de abandonar ea atît de complectă, o zăream cum stă cu
capul pe jeț, och ii închiși, tremurîn d, lacrim ile alunecînd u-i pe obraj i, lipindu -i șuvițele de
păr la co lțul buzelo r și pe bărbie.
― Cînd vom fi uniț i, o consolam eu, ne vom iub i fără hotar e. Te voi avea toat ă atunci.
― Dar acum nu e păcat? r evene a ea, strîng îndu- și cehii, mușcîndu -și buzele.
― Acum te sărut numai și-fi mîng îi numai o parte din trup. Atunci va fi altfel, ve i fi a
mea, a mea…
― Nu sunt și acum ? spunea e a, cu un glas s tins. Nu e păcat?
Mi-au tr ebuit cîtev a zile pînă am înțeles ce vr oia ea s ă-mi spună. Era păc at, pentru
că ea simțea voluptatea complect și se temea c a rouă dragosti i astfel risipită să nu
strice orîndu iala lumii. O dată ce-mi dăduse buzele și mă îmbrățișa se, cu trupul ei tot
lipit de al meu, noi eram uniți. Și dragoste a trebuia să se săvîrșe ască pînă la c apăt,
altminter i voluptate a ajungea viciu , iar bucuria unirii noastre, o tristețe a c ărnii. Păcatul
nu erau încer cările de a-i cun oaște tot mai mult tru pul, ci lim itarea îmbrățișăril or mele,
care o făce au să cunoa scă cele m ai definitive sp asme făr ă ca rodul acestor bucuri i să se
adune, să crească.. Risip irea rodulu i era păc at, în simți rea și judecat a ei indiană. După
datina lo r, trebuia să fim uniț i în pat, și din mîngîie rile noastre să răsară r oade vii, prun-

cii… Căci altminter i, dragoste a se pier de, bucuria ajunge ste arpă, iar uni rea noa stră
viciu…
M-am cutr emurat înțe legînd că nu senzualitatea și dragoste a ei pentru mine o sileau
să-mi ce ară ace asta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea
aceea mă gîndeam unde se g ăsește adev ărata sinceritate a simțur ilor, adevăr ata
inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oa re Ma itreyi n- a activat ca o hi pnotizată, ca
un automat, de cînd m- a sărut at întîia oară? Și spontaneitatea, va stitate a dragostei ei
față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintîi căderi, acte deter minate de
conști ința ei. barbară, super stițioasă?
Ajunsese m să evit pe cît puteam îmbrățiș ările prelungi în singurătate, pentru că
adoram apr oapa pe d-na Sen și r espectam pe d-l Sen, și aș teptam să găsesc un pr ilej de
a le cer e pe M aitreyi pentru mine înainte da a o avea. Am fost un om moral, de aici mi
se trag toate tragedii le. Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ș tiut să sacrific
totul pentr u un singur sîmbur e da a devăr sa u de viață, de aceea m-am lov it de toate
pragurile și m-au dus valurile cum au vr ut.
De altfel, iubeam atît de mult pe Maitr eyi, încît preferam o comun iune mai caldă,
mai comp letă, așa cum o ave am în plimbări le cu ma șina pr in împ rejurimile Calcuttei,
zeci de kilometri făcuți pî nă aproape de miezul nopț ii, dincolo de Bar ackpur, de Ho ogly,
de Chander nagor e. Cu ea (spun cu ea ― deși eram înto tdeaun a întovărășiți de d- na sau
de d- l Sen, de Lilu și Mantu, Chabù sau de Khokh a ― pentr u că nu ne vedeam și nu ne
simțe am decît pe no i, pe noi doi), cu e a am vizitat atîtea sa te din jurul "Calcuttei, am
dorit atîtea ca se as cunse într e coco ti-eri, unde ghiceam din ochi că ne- ar fi plăcut să ne
ascundem, am lăs at atîtea a mintiri pe șos elele acelea întunecate de umbra arbo rilor
care le încol onau. A tîtea lacuri artific iale pe mar ginea căr ora ne-am aș ezat amîndoi,
strîng îndu- ne furiș mîinile, în timp ce ceilalț i aduceau din mașină coșulețe cu sandwich-
uri și fructe. Atî-tea halte în noapte, pe șos eaua Ch ander nagoru lui, încremeniți cu toți i
de tăcer e, de arbori , de l icuric ii care zburau în jurul nostru ca într-o Urwald. Cu
deosebi re îmi amintesc o noapte, cînd ni s-a oprit mașina chiar pe șo seaua a ceea
feerică a Chander nagorulu i, și șoferu l a po rnit cu Ma ntu să caute niște scule înt r-un sa t
din apropiere. Inginerul, obosit , a răm as să dor miteze în mașină, iar noi trei, Maitr eyi,
Chabù și cu mine, am plecat s ă recunoaștem pădur ea. Vară făr ă lună, cu atîte a stele
cîte are Bengalul și licur ici așezînduni- se pe umeri, pe față, pe gît , ca într -un basm cu
bijuteri i. Nu ne spuneam nimic și, pe ne simțite, ne- am înlănțui t, temători de Chabù,
încurajați de tăcerea și întune recul acela fer mecat. Nu știu ce suflet necunoscut din
mine izbucni atunci chem at de toat ă această Indie nebănuită. Pădurea păr ea că n-are
aici început, nici mar gini. Arb ori de eucalips, fără vîrstă, pr in car e cerul se ghicea
anevoie, într-atît erau de minc inoși licur icii și de depărtate s telele. Ne-a m oprit în fața
unui eleșt eu artificial, unul din acele bazine în care agricult orii cresc pește. Am amuțit
acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci pr intre lotuși i cu f runzele strînse, în
apa aceea fără tr esărir e, în care se oglin deau zborur ile boabelor de aur? M ă scuturam
mereu, pentru că preajm a noastră se prefăcus e în ba sm, și omul tînăr din mine, omul
ceasului aceluia de am ăgiri, se lă sa ador mit le sfințenia și i realul prezenței noastre în
fața a cestui eleșteu încr emen it. Am stat așa mult timp și n-am cutez at atunci s-o sărut
pe Maitr eyi. Nu mai do ream nimic, nu m ai simțe am nevoia v reunui gest. Era o
seninăt ate nefi rească în sufletu l meu, deși taina și miracolu l din jur mă e xalta se, mă
narcotizase, mă răzvrătise. Nu ș tiu cum s-a petr ecut aceasta.
Altă dată, am găsit o casă părăsită, t a marginea unui cîmp de or ez în care eu m ă
avînta sem și mă înto rsesem ud pînă apr oape de genunchi. Am st at pe zidul ruinat al
casei, pe pietr ele acele a amenințate de veget ație, uscîndu- mă. Nu răs ăriseră încă
stelele, și se ara era caldă, cu adieri de euc alips. Alături, înce rcînd să stea tot atît de
confortabi l, deși venise înt r-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu priv irea începutu l pădur ii,
dincolo de cîmp. Nu știu ce tainică împărtășir e a dorinței noastr e de fugă, de izo lare
împreună a tr ecut atunci peste to t. Pădu rea ne îmbia cu desime a ei de arbor i și umb re,
cu păsările ei fericite. Ne-am privit, și o emoție dinc olo de fi re ne- a invadat, ca și atunci
în bibliotecă. Am ajutat- o să sară de pe zid și i -am s ărutat în fugă p ărul, dar sărutul a

fost sufletu -mi întreg, căci Ma itreyi s-a ab andonat cu ochi i înch iși, fără să se m ai
gîndească la Lilu și la d- na Sen, c are ne-ar î i putut vede a din mașină. Ne înto rceam
întotdeaun a lîngă ei cu inimi le înspăimîntate: dacă ne-au v ăzut?
Plimbările acelea mi- au răma s acum m ai proaspete și ucigăto r de du lci în amintir e.
Căci dac ă aminti rea cărnii se tr ece ușor, dac ă unirea, cît de perfectă, a trupu rilor e
asemene a setei și foamei și se uită, nim ic din opacitate a aceasta nu era în comun iunea
noastră dinafară de oraș, cînd ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișar e
înlocuia o noapte de dragoste. Num ai acolo mai puteam r egăsi fi orul acelor privi ri fixe,
hipnotice, nesățioase, de scope rite în cea dintîi zi a noastră, în bibliotecă. Cînd ne
opream la barier e, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau
exasperați, dăruindu- și atît de nebunește privi rile, încît mă întreb și acum cum de nu au
ghicit ceilalț i patima noastr ă. Să fi crezut, oar e, că e dragoste a pe care o vo iseră ei?
O dată am v ăzut Chandemagorul noaptea. Bulevar dul ilum inat pe amîndouă părțile
nu mi-a putut șterge impresia de ob osită m elanco lie pe care mi-o lăsaseră ru inile
palatului, atît de gl orios cîndva în această veche și uitat ă de Dumnezeu col onie
franceză. La întoar cere m-am gînd it serios cît de puter nică și de nepierit oare este
această Indie, care rabd ă și înghite totul fără să-i pese de năv ălitori și de stăpîni.
Alergam într-o mașină a secolu lui al XX-lea și alături de mine av eam un suflet nepătruns
și neînțeles, tot atît de himeric și de sfînt ca și al celeilalte Maitr eyi, sihastra din
Upani shade. I-am a tins brațul ca să mă deștept. F ata a ceasta m ă iubește pe mine ?
La Be lur-Ma th, în askram-ul lui Swami V ivekanahd a, veneam de cele mai multe ori,
mai ale s sărbători le, pentru că Gangele curge acolo chiar pe la t reptele math-ului, și
priveliștea e minunat ă, aerul îmbăls ămat. A colo ne pl imbam noi nestingheriț i, fără multe
cuvinte și făr ă gesturi de dragoste. Acolo mi s-a părut că aflu o liniște pe care sufletu l
meu n- o cunoscu se nicăieri mai înainte. Era dragostea pentru Maitreyi sau conv ingeri le
mele bine justificate, acelea c are m-au făcut pentru întîia oară să mă gîndesc la
conver tire? Voiam s ă trec la hinduism, și atunci n-ar mai fi existat nic i o piedecă în
drumu l unirii noastr e. Și mă într ebam aș a: dacă e ad evărat c ă toate r eligiile sunt bune,
că același Dumnezeu se manife stă în fiecar e din ele, atunci de ce n-aș putea îmb rățișa
credința Ma itreyiei? Nu- mi lepăd legea din spaimă s au de pof ta câștigulu i, ei pentru că
dragostea m ă pune la a ceastă încercare. Dacă o do gmă moartă poate s tăvili o dragoste
vie, ce fel de dragoste e a ceea? Dacă s unt convins că ad evărul e pretutindeni, în toate
credințele, de ce nu schimb în fapte convin gerea ac easta? E foarte ușor să spun, ca
orice misionar moder nist, că toate religiile sunt bune. M-am s ăturat de vor be. V reau să-
mi dovedesc mie însumi că hindu ismul e tot atît de bun ca și c reștinismul, dacă cr ed,
într-adevăr, înt r-un singur Dumnezeu; după cum amîndouă legi le ar fi inuti le, dacă n-aș
crede.
Cînd i-am spus Maitr eyiei acest lucru, acolo la Belur-Math, a răma s o clipă ulu ită de
hotăr îrea me a și mi-a m ărturisit că, dacă tr ec la hinduism, nimen i nu ne-ar mai pute a
desp ărți. Mi-a citat cîtev a cazuri de as emene a convertir i. (Pe un francez, pr ofesor la
Shantinik etan, că sătorit cu o bengali, îl cunoscusem chiar eu și rămă sesem impresionat
de seninăt atea și feric irea lui , sădit într-un pă mînt strein, avînd fii și fiice pe car e îi
creștea c a pe adevărații copii indien i.) Și în aceeași se ară, la înt oarcerea în
Bhowanipo re, Maitreyi mărturisi d-nei Sen hotărî rea m ea. A fost atît de fer icită, înc ît se
coborî la mine să-mi spună c ă "mam a" e copleșită de bucur ie, că toate femeile de sus
nu vorbesc decît de asta și că acum, aș teptînd ceasul pr ielnic, aș putea- o cer e fără
team ă. Ne-am îmbrățișat a tunci cu o siguranță și o împăcar e de sine car e mi-au dat m ai
tîrziu de gîndit . Oar e toleranța ace asta, patr onarea ac easta generală, nu va fi hotarul
dragostei noastre? m ă întrebam.
D-l Sen, cînd a auzit de converti re, s-a sup ărat și mi -a spus că nu tr ebuie să mă
entuziasm ez atît de repede pentru o religie în car e nu mă atrage, deocamdat ă, decît
ineditul și cer emonialu l; că religia mea e mult mai bună decît a lui, și, dac ă el nu și- o
poate lăs a pe a sa, pentru că și-ar pier de locu l în societat e, eu nu am nici un motiv să
încerc ace astă experiență. De altfel, el nu va acc epta decît după ce va primi
consimțământul celo r din țară. Nu tr ebuie nici odată să uit că o religie se pă strează nu

din convin gere, ci din dragoste și r espect pentr u cei aproape nouă și car e cred încă în
ea. (Dar dragoste a mea nouă și vie? îmi spune am as cultîndu- l, pentru că av ea și el d rep-
tate, dar ave am și eu.) A ceastă opoz iție netă și vigu roasă a d-lui Sen ne-a deprimat, pe
mine și pe M aitreyi. Ne-am hotărît ca eu să plec o lună la P uri, prin oct omvrie, și să mă
întorc convert it gata. A tunci, nici o discuție nu va m ai fi posibilă.
De altfel, s-a întîmp lat ca d-l Sen, c are sufer ea de cîteva luni de p resiune arterială tot
mai gravă, să aibă două-t rei atacuri r epetat e de "mouche s-volantes ", și aceasta a alarmat
toată ca sa. Plimbăr ile noastr e cu m așina s-a u rărit, mai toată vr emea tr ebuind să stau în
odaia d- lui Sen, cetindu -i fie romane, fie cărți de psihol ogie și medicină. (Căci ing inerul,
de cîn d s-a v ăzut silit la imo bilitate, a început să se gîndeasc ă la suflet și la boală și
dorea să se documenteze.) F ăceam cu schimbul, Mantu, eu și M aitreyi. D-l Sen nu
sufer ea, dar era nevoi t să petreacă o bună p arte din zi întins pe pat, cu ochelari negri la
ochi. Boala a ceasta, c are dura de cîtev a lun i, aproape că nu o observ asem, într -atît
eram de p reocupat și fascin at de jocu l dragosti i noastr e.
Am înțe les atunci cîte luc ruri se pet recuseră în jurul meu, fără ca eu să le bag în
seamă. R evoluția civilă amenința iară și, cu cei 5 0 000 de naționaliști în temnițe. A
trebuit să asist la cîteva s cene brutale, cîteva ș arje de poliție călăr eață, o deva stare a
cartieru lui sikh din Bhowanipo re, cop ii bătuți și femei rănite, ca să mă revolt și eu de-a
binelea. Dar atunci n- am mai judecat și osânde am pe brit oni fără rezervă, m ă înfuria
orice nouă brutalitate pe car e o afiam din ziar e, priveam scîrb it orice alb întîln it în
tramvaie și a m renunțat la tutunul englezesc, la pa sta de dinț i englezea scă, la or ice
lucru adus din Ang lia, Nu mai cumpăram decît ob iecte swade shi sau, dac ă nu gă seam
de ace stea, marfă japoneză. De altfel, viața mea în Bhowanip ore mă silise să renunț de
mult la m ajoritatea cumpăr ăturilor europene.
Cîteva zile după dev astarea cartieru lui sikh, mă vizitează Har old. Ghicisem; venise
pentru un împ rumut, de data as ta mare, o sută de rup ii. Aveam banii la "Ch attered
Bank" și i- am dat cecul, încîntat că-l pot servi (bietul băiat nu- și plătise chiria de trei luni
și nu mai avea ee să mai mănînce pînă la leafă), dar în același timp înfur iat că ajut un
dușm an al Indiei . Ajunses em aproape șovinist și, după ce Maitreyi ne-a s ervit ceaiul și a
întîrziat puțin de vorbă în camera me a, am înce rcat s ă aduc discuția despr e Gandhi și
despr e revolu ția civi lă. Har old, ca orice eurasi an, nu putea nici să aud ă de asemenea
lucruri și era fericit de ter oarea dezlănțuită de po liție și ar mată; dar în ziua ac eea venise
să-mi ce ară o sută de ru pii și nu putea să mă contrazică. Am avut atunci intuiția lașității
lui și m-am r ecun oscut atît de bine în jena lu i de a discuta o credință, încît m-am
întristat. Dar mai era cev a: Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum l ocuiesc
aici, dacă duc, într-adev ăr, o viață de "bru tă ne agră", cum cr edea el, sau a m oar ecare
confort. Venise, m ai ales, pentru Maitreyi; și cînd a văzut- o servind ceaiul, roșind
privindu -mă pe furiș, zîmbind, familiară cu o daia și cu pr ezența me a, a înțeles și mi-a
spus- o.
― Dragul meu Al lan, ești pierdut fără putință de sc ăpare de-acuma…
― Ar fi cea mai mar e fericire a mea dacă aș izbuti să fiu primit în lume a aceasta, îi
răspun sei întărîtat, pr i-vindu-l drept în ochi. O lume vie, cu oameni vii, care suferă și nu
se plîng , care au încă o etică, iar fetele lor sunt sfinte, nu tî rfe ca ale noa stre. Să mă
căsător esc cu o albă ? îl întrebai eu, încer cînd să fiu sarcastic, cu o fată car e n-a
cunoscut nicio dată virginitatea și nu va cunoașt e niciodată des ăvîrșita abandonar e? E o
lume moartă lume a noastră, cont inentele noastr e albe. Nu m ai găsesc nimic acolo . Dacă
aș fi primit, cum m ă rog lui Dumnezeu să fiu, înt r-o familie ind iană, aș găsi puteri să-mi
refac viaț a ace asta clădită pe nimicur i, pe interese s tupide și pe abstr acțiu ni. Aș vrea s-o
iau de la capăt, să cred în ceva. să fiu fer icit. Nu pot fi fer icit decît înt r-o dragoste per-
fectă și nu găs esc as emene a dragoste decît aici, aici, în casa, în cartierul ăsta…
Vorbisem a prins, sincer, r evelîndu -mi mie însumi anumite gîndu ri, pe car e nu le
întregisem pînâ atunci. Harold mă privea surpr ins, a muzat, stînjeni t. Nu ave a ce să-mi
răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentu lui alb", car e
mă obsed a pe mine de atîția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbd ător fiind să
plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gusta se cam de mult. Mă într ebă

într-o doară:
― Dar religia ta ?
― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decît biserici creștine,
dogme și rituale. Creștinismul se n aște aici, în Ind ia, pe pămîntul cel mai împăc at cu D-
zeu, unde oamenii sunt însetați de iu bire, de l ibertate și de înțelege re. Nu concep un
creștin ism f ără libertate și fără primatul spiritualității …
Harold, care mă a uzise pe mine vorbin d numai de construcții și de fiz ică sau
comentî nd ult imele înt împlări frivole, rămase și mai surpr ins ascultînd u-mi apologia
noului creștinism ind ian. De fapt, în acele clipe ezitam chiar eu, căci îmi dăde am perfect
seama c ă tot zelul meu s e datora dragostii pentru Maitr eyi și consecințelor ei religioase
și politice. Nu cumva tot ce facem e deter minat de asemenea r obiri sentiment ale? mă
întrebam eu mai tî r-ziu, în acele lun i în care înce rcam din no u să aflu adevărul. Adevărul.
― Eu nu te pr ea înțeleg , îmi spuse Har old. Să de a D-zeu să fie bine și să te ap ere de
farmece, ad ăogă el, rid icîndu -se să plece.
Eram oar ecum încălzit de discuție și mă plimbam pr in odaie întrebîndu- mă dacă a m
spus tot ce gî ndesc, cînd Maitreyi intră și mă îmbrățișa.
― Bine c- a plecat, îmi spuse. Mi-er a dor de tine..
Strîngîn d-o în brațe, am simțit pentru întîia dată te ama că dragoste a Maitr eyiei ar
putea cîndva să mă obosească. Aș fi vrut să rămîn și eu singur, măcar un ceas după ple-
carea lui Harold, căci prezența lui mă agita se și vo iam s ă meditez, să fac un efort de
înțelege re, să-mi p recizez anumite hotărîr i. Iar Maitreyi de-abia aș tepta ca s ă plece mu-
safirul, pentru ca să-mi cad ă în brațe. Simțeam că mi se răpe ște ceva al m eu, mi se
calcă un petec de l oc rezervat num ai mie. Mă dăruisem cu des ăvîrșire Maitreyiei și nu
rămîneam o cl ipă singur; chiar în preajma somnului , imaginea ei mă ur mărea. Cînd
aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi -o ghicea ? De ce nici dragoste a cea mai m are
nu poate ghici dorința celuilalt?…
O păstram încă în brațe, odih nindu -mi buzele pe cr eștetul ei parfumat cu ule i de
coco. Atunci intră Khokha, ne văzu o clipă și se retras e strigînd:
― Pardon…
XI
Întorcîndu- mă din oraș, gă sii pe ma sa me a un bilet: "Vino în bib liotecă!" Întîlnii pe
Maitr eyi, care îmi spuse înspăimîntat ă:
― Khokha știe!
Încercai să par neturburat și s- o convin g că a ceasta nu înseamn ă nimic . Maitr eyi mă
privea fix, strîngîndu -mi mî inile, căutînd par că în certitud inea me a un sprijin.
― Trebuie să ne logodim înainte de a-i spune lui baba. El est e acum bo lnav, e gr eu
să-i spunem, îl va turbura mai mul t.
― Dar nu suntem noi logodiți de atîta vr eme? mă mirai eu. Nu mi-ai dat ghi rlanda și
nu te-am strîns în brațe?
― Acum ne-a văzut Khokha, îmi explică Maitr eyi, uitîndu -se în toate părți le cu team ă.
Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemați, să nu sup ărăm ritmu l.
Încercai aceea și deziluzie și desfătare pe car e o aveam de cîte ori descifram în
dragostea și sufletul Maitreyiei jung la superstiț iilor. Ritmu l, karma, strămoșii… Cîte puteri
trebuiau înt rebate și invitate pentru asigurarea fericirii noastre?…
― Ți-am ale s piatra pentru inel, îmi spuse M aitreyi, dezlegînd din co lțul sari-ei o
nestem ată ver de-neagră în f orma unui cap de șopîrlă, străbătut ă în creștet de o gean ă
sîngerie.
Începu să-mi e xplice inelul . Va fi luc rat după cer emonialul căsătoriei indiene ― din
fier și aur ― ca do i șerpi încolăciț i, unul întunecat și altul galben, cel dintîi reprezentînd

virilitatea, celălalt femin itatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămad ă întreagă, adun ată
din strămoși și păstrat ă în sipetul d-nei Sen, N-av ea nici un p reț, și nimen i nu putea
spune că a furat-o luînd -o fără ș tirea m amei. De altfel, mai erau multe altele la fel,
acolo , în sipetul cu bijuterii. (De ce înce rca ea să se scuz e și să se aper e atîta? Am aflat
mai tîrz iu; se temea s ă n-o judec "creștinește", pr in-tr-un criter iu mo ral sa u civi l.) Nu
toate l ogodne le sunt sfințite așa. De obice i, mă lămuri Maitreyi, numai soția pr imește o
brățară în car e s-au împlet it, pe dinăuntru, cele două fi re de aur și de fier ; soțul poartă
numai un inel. Dar pentru că ea nu putea purta brățara de lo godn ică, tr ebuia să adun ăm
ambele simbolu ri într-un singur inel. .. Mi- a vorbit mult în seara a ceea, și eu o as cultam
vrăjit; deși rămășița de luciditate pe care o mai ave am se răzvr ătea împot riva ace stui
ceremonial incer t și mistificat. Mi se păr ea că e un vio l săvîrșit asupra dragostei noastre
orice tendin ță de legifera re și e xterio rizare simbolică. Cee a ce iu beam eu mai însetat în
dragostea noa stră era tocmai spontaneitatea și autonomia ei.
Totuși, cînd bijut ierul mi-a adu s inelul, l-am luat în mîini și l-am învî rtit în toate
felurile cu o copilă rească bucurie. Era durat cu atîta m ăiestrie, încît pute a trece d rept un
inel oarecare, mai original ca altele, e d rept, dar camufl îndu- și perfect simbo lul. Toți cei
din casă l-au privit as tfel și, dac ă Lilu și Ma ntu au făcut reflecți i asupra unei eventuale
sau anticipate căsătorii cu o indiană, toate ac estea s-au desf ășurat într -o atmosferă de
glumă. De altfel, ingineru l era încă bo lnav, conced iul i se prelung ise, ― și toți din casă
nu se preocupau decît de îngr ijirea lui.
A doua zi, Maitreyi s-a prefăcut mai ob osită decît era și a cerut să se plimbe cu
mașina la Lacuri, către seară, cînd știa că apr oape toată lumea era ocupată. Singu ra
Chabii a voit să ne întovără șească, dar cum ea nu pr ea se afla tocmai bine de cîteva ziîe
(tăce a întruna, fără s ă spun ă ce ar e, privea fix în gol, cînta făr ă nici o noimă), d-na Sen
n-a lăsat-o și ne- a dat d rept tovarăș ă pe sora lu i Khokha, o văduvă tînără și timidă, care
muncea c a o roabă și nu avea alt ă dată pri lejul să se plimbe cu mașina. La plecar e, eu
m-am suit lî ngă șofer, iar ele două la spat e, dar îndată ce a m ajuns la La curi, văduva a
răma s în mașină (pe c are o trăsesem alături de al ee, lîngă un eucalips ur iaș), șoferu l a
plecat să-și cumper e limonada și noi doi am pornit pe mar ginea ap ei.
Lacuril e erau tot ce iubeam eu mai mult în Calcutta; tocmai pentru că erau singuru l
lucru artif icial în acest oraș rid icat din junglă. Aveau o liniște de aquar ium și, în timpul
nopții, păreau înghețate sub boar ea brățării de gl oburi electr ice. P arcul mi se păr ea
nesfîrșit, deși știam bine că e îngrădit, pe de o parte de lin ia ferat ă, iar de ceal altă de
șosea și de mah alale. Îmi plăcea să rătăc esc pe alei și să cobor pe mar ginea apei, unde
arbori mai tine ri, răsădiți după ter minar ea lucrăr ilor, creșteau în voie, cu o perfectă
individuali tate, ghicind parcă jung la care fuse se od inioară pe acolo și străduindu -se să
recîștige ace a libertate pier dută. Lîngă un as emene a buchet de pomi ne-am oprit noi
atunci. Ne ascundeau fără gri jă, din toate părțile. Maitreyi mi-a scos inelu l din deget și l-
a închis în pumnii ei mic i.
― Acum ne log odim, Allan, îmi spuse ea, priv ind înainte spre apă.
Începutul acesta solemn m ă irită puți n. Nu puteam sc ăpa de luci ditate. (Și o iubeam,
Dumnezeule, cît o iubeam!) Mi se p ărea că va fi o scen ă din romane, din baladele acelui
ev mediu indian, cu dragoste legendar e și demente. Purtam cu mine spaima și
superstiții le unei întregi literaturi, pe car e, dacă nu o cetis em, o văzu sem evolu înd lîngă
mine, în adolescență și în cei dintî i ani ai tine reții. Mă stinghe rea, ca pe orice civilizat
(eu, car e credea m că mă pot dispen sa de civi lizație, o pot dezrăd ăcina din mine), f iece
gest solemn, f iece cuvînt respons abil, fiecare făg ăduință.
Maitr eyi continuă to tuși cu o simplitate car e începu să mă cucer ească. V orbea apei,
vorbea cerului cu stele, pădurii , pămîntulu i. Își spriji ni bine în iarbă pumnii purtîn d inelu l
și făgădui:
― Mă leg pe tine, pămîntu le, că eu voi fi a lui Al lan, și a nimănui altuia. V oi crește din
el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, aș a îi voi aștepta eu veni rea, și cum îți sunt
ție razele, așa va fi trupu l lui mie. Mă leg în fața ta că unir ea noastră v a rodi, căci mi-e
drag cu voia mea, și tot răul, dac ă va fi, să nu cadă a supra lui , ci asupră-mi, căci eu l- am
ales. Tu mă a uzi, mamă pămînt, tu nu mă minți, maica me a. Dacă mă simți apr oape,

cum te simt eu acum, și cu mîna și cu inelul , întăr ește- mă să-l iubesc totdeauna, bucur ie
necunoscută lui să-i aduc, viaț ă de rod și de j oc să-i dau. Să fie viața noastră c a bucu ria
ierburilor ce cr esc din tine. Să fie îmbrățișar ea noastr ă ca cea dinți i zi a monsoon-ului.
Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu nici odată nu obosești, maica me a, tot as tfel să nu
obosească inima mea în dragoste a pentru Allan, pe c are cerul l-a nă scut departe, și tu,
maică, mi l-ai adus aproape.
O ascultam tot mai fascinat, pînă ce nu i-am mai putut înțelege cuvinte le. Vorbea o
bengaleză de prunc, simplificată, aproape cif rată. Auze am sunetele, ghiceam pe ici , pe
colo cîte un cuvînt , dar îm i scăpa tîlcu l acestei incantații. Cînd a tăcut, parcă mi-era
team ă s-o ating, înt r-atît mi se păr ea de fer mecat ă, de inacc esibilă. A vor bit tot ea întî i.
(Răm ăsesem cu o mînă pe genunchi și cu ceal altă apăsată palmă pe pămînt, parcă mă
legas em și eu, print r-o magie a gestului.)
― Acum nu ne mai desp arte nimeni, Allan. A cum sunt a ta, cu des ăvîrși re a ta…
O mîngî iai, căutînd cuvinte pe car e nu i le mai spusesem pînă atunci, dar nu găsii
nimic inedit , nimic care să corespundă cît de cît feb rei mele interi oare și transfigurării ei.
(De mult înceta se de a mai fi Maitreyi din mașină; avea o fix itate ciudată a feței, care m-
a urmărit multă vr eme după ace ea.)
― Într-o zi ai să mă faci soția t a și ai să-mi arăți lumea, nu e așa?
Îmi spuse a ceasta pe englezește și i se păru că s-a exprimat vulgar.
― Vorbesc acum foarte prost englezește, nu e a șa, Allan? Cine știe ce lucru ri ai
gîndit despre mine, auzindu -mă… Dar aș vrea să văd lumea cu tine, s-o văd cum o vezi
și tu. E frumoas ă și mar e, nu e aș a? De ce se bat oamenii în ju rul nostru? Aș vr ea să fie
toți fericiți. Ba. nu, vorbesc p rostii. Ce bine îm i pare că e aș a, ce bine îmi par e…
Începu să rîdă. Mă trezii cu o Maitreyi din iarnă, cu ace a fată inocentă și sperioas ă,
vorbind discontin uu și paradoxal. Se ș terse se par că înt reaga ei e xperiență, care o
maturizase, o adunas e, o apropiase de fem eie.
Am înțe les în zile le următoar e că lo godna ace asta îi redase lin iștea și patima ei de
joc, de liberă bucur ie. Din cea sul în car e a mărturisit unirea noastră, team a i-a pierit,
obsesia p ăcatului n-a mai chinuit -o. Regăseam în ea pe a ceea și neînțe leasă Maitreyi, pe
care o priveam la început cu stupoar e și admirație și c are îmi intrase pe nesimțite în
suflet, în timpu l jocului , prin acele curse de o desăvîrșită platitud ine intelectuală pe car e
credeam că i le-am întins eu.
A trebuit să plecăm r epede spre ma șină, căci se întu neca se de- a binelea. A fost,
acela, singurul ceas cînd n-am îmbrățiș at pe M aitreyi. Am găsit pe însoț itoarea noastră
moțăind în fundul mașinii, cu șalul bine tras pe creștet, și ne-a privi t cu o bucur ie de
comp lice cîn d ne-a văzut ve nind, unul lîngă altul, eu m ai înalt decît Maitreyi, dar ea mai
tînără și neînch ipuit de frum oasă, cu e xpresia ei atent ă la tot din jur, cu bucu ria
regăsitei libertăți în jocul feței. (Ara aflat mai tîrz iu, tot de la Maitreyi, că sora lui Khokha
știuse ce a dint îi de dragoste a noastră și o protejase pe cît i-a stat în putință; că e a ―
care suferise atîta din cauza unei că snicii nepotriv ite, fiind măritată, la 1 2 ani, cu un
bărbat pe car e nu-l văzuse niciodată și de car e se teme a pentru că o vi olase br utal și o
bătea în fiecar e noapte, înainte și după dragoste ― ea o sfătuise mer eu pe M aitreyi să
nu se lase int imidată de legi le castei și de rigo rile familiei, ci să treacă la fapte, iar în
cazul unei opoz iții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a me a și
tovarăș e a Maitr eyiei, singura car e a consolat- o în zilele ei de blestemat ă mizer ie, o
vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmp lător și nu i- am știut niciodată numele. Am
recitit de m ai multe o ri jurnalul ca să-l r egăse sc; nu l- am găsit, pentru că nu-l nota sem.
Și totuși, femei a aceasta a fost singura c are ne-a iubi t înțelegător și dezinte resat pe noi
doi în casa Sen.)
Chiar în noapt ea ace ea lui Chabù i-a fost mai rău și a trebuit să doar mă în o daia d-nei
Sen. Nimeni nu bănuia ce ar putea să aibă, dar simptomele erau îngri jorătoar e, căci
Chabù voia mer eu să se plece pe fereastră sa u pe balcon, și to t i se păr ea că vede cev a
jos, în stradă, cev a car e o chea mă.
Eu m- am culcat puț in ob osit de întîmplâri le zile i și începu sem p robabi l să visez ceva
ciudat, cu plimbăr i pe ape, cu lebede, cu lic urici, căci m- am trezit oar ecum uluit , auzind

cîteva băt ăi în ușă. Am înt rebat cine e, dar nu mi- a răspuns nimeni. Mi-era puțină frică,
s-o mărturisesc, și am aprins lampa. V entilato rul alerga cu acel zgomot de c are îți dai
seama num ai cînd îl oprești. Am de schis și am răm as împietr it. Venise Maitr eyi,
tremurînd toată, în picioar ele goale, ca să nu facă zgomo t, și cu o sari verzuie, subțire.
Nu știam ce s ă fac.
― Stinge lumi na, îmi șopti ea, intr înd în cameră și tupi lîndu -se repede în dosul
fotoliului de paie, ca să nu fie văzut ă întîmplăto r din stradă.
Am stins lumina și m-am apr opiat de ea, înt rebînd -o stupid:
― Ce e cu tine? De ce ai venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi?
Nu mi- a răspuns nimic, ci numai și- a deznodat marginea sari-ei și a răma s goală pî nă
la pîntec, în cîtev a gesturi pe car e le-a împlin it cu ochii închiși strîngîn du-și buzele și
oprindu -și anevoie su spinul. Vedenia tru pului ei gol, în ace a foarte palidă boar e
luminoasă din odaie, m- a izbit ca un mi racol pe care nicio dată nu l-aș fi putut intui în
toate am ănuntele lui precise și car nale. Că ci dacă mă gîndeam ad esea la pr ima noapte
pe car e o vom petrece împ reună și dac ă îmi închi puiam înset at patul nostru unde o voi
cunoaște pe ea, nicio dată nu- mi puteam închi pui trupul adolescent al M aitreyiei,
dezvelin du-se de bunăvoie și din p roprie pornire, noapte a, în faț a mea. A cest lucru nu
mi-l puteam închi pui, deși visam uneo ri o uni re verti ginoas ă în împ rejurări stranii. Mă
lovea, în ace st act, tocmai simplitatea și naturalețea lui; fecioara car e vine singură în
odaia l ogodn icului, pentr u că nimic nu îi mai desparte de acum.
Încet -încet, am cupr ins-o în brațe, ezitînd la început s-o apr opii prea mult de mine,
așa prea goală cum era, dar întîln indu- i șoldu rile încă acoperite de sari, am cobo -rît într-
o singură mîngî iere mîini le de-a lungu l spatelu i ei arcuit și am dezvelit -o pînă la pulpe,
tremurînd tot de a cest s acrileg iu și îngenunchind în fața ac estui trup g ol, care depă șise
pentru mine o rice f rumus ețe și participa acum la miracol. Și-a înlănțuit ea singură
brațele de umerii mei, imp lorîndu- mă să mă ridic, fără o vorbă (căci t remura toată, și
imens a bucurie care o adus ese în odaia mea nu putea izg oni totuși spaim a cea sului
acela). S-a a propiat de pat cu pași mici și moi, și într eg trupu l căpăt ase un alt ritm în
acea înaintar e. Am vrut s-o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea singură,
sărutîndu- mi per na. Numai o clipă am v ăzut-o întinsă c a un bronz viu pe ce arceaful alb,
tresărind, răsuflînd și chemîndu- mă. În clipa următoare închi deam fe restrele cu oblonul
de lemn, și încăper ea noastr ă se top i în întune rec. Am simțit -o lîngă mine, strîngînd u-se
toată, par că ar fi încer cat să se ascundă, sa se uite. Nu m ai era sete trupea scă ac eea, ci
sete de mine tot ; ar fi vrut să treacă în mine toată, așa cum t recuse sufletu l ei. Nu-mi
mai aminte sc nimic apoi ; căci am cunoscut- o fără să știu, fără memor ie. Cîteva ce asuri
după acee a, apr opiindu-se zor ile, ea s-a ridicat de lîngă mine și și-a pus sari-a fără s ă
mă priveasc ă. Mi- a spus numai atît, cînd i-am deschi s ușa (cu cîte p recauții, cu cîte bătăi
de in imă):
― Uni rea noa stră a fost porunci tă de C er. Nu vezi că as tăzi, în ziua inelu lui, Chabù n-
a dormit cu min e?
Am as cultat -o urcînd scările spr e odaia ei, dar n- am mai auzit nim ic, înt r-atît alunec a
de ușor pe lîn gă per ete.
***
Dimineaț a, ea a fost ace ea car e m-a chem at la ce ai. Adusese și flo ri din grădină și mi
le-a aranjat în vase cu un zîmbet prețuin d cît o îmb rățișare. Era izbit or de palidă, părul
lăsat pe umeri (îl încur casem eu, mi- a spus m ai tîrziu , și i- a fost pest e putință să -l
pieptene) și buzele mușc ate. P rivii cu o imens ă beatitudine urmele pr imei noastr e nopți
de drag oste. Maitreyi era acum de o f rumusețe a țîțată, par că înt reg tru pul se deștept ase
în ea, și buza acee a de j os, căr noasă și fragedă, își pur ta mu șcăturile ca o victo rie,
ispitind pr ivirea și turbur înd-o. M-am înt rebat cum de a tr ecut neobservat ă schimbar ea
aceasta, cum de a u fost atît de ușor acceptate e xplicații le ei. (Că boala lui Chabù n-o
lăsase să doar mă, c ă, venindu- i să plîngă toată noapte a, și-a mușcat buzele pînă la
sînge, că boala tat ălui o obosise p rea mult etc.)

Ziua a trecut repede, aproape fără s- o văd. Căci a trebuit să rămîn tot timpul la
birou, lucrînd cu înl ocuit orul d-lui Sen. Cînd m- am înt ors ac asă, am gă sit-o pe M aitreyi
așteptîn du-mă în verandă, l îngă cutia cu scrisor i. Mi- a arătat un inel făcut dintr-un ac de
cap înco lăcit pe deget, purtî nd în loc de piatră o boab ă de glici nă.
― La noapte să nu mai încui ușa cu bara, mi- a spus e a fug ind.
A venit spre miezul nopț ii; de as tă dat ă fără să tremure. Aproape a rîs cînd m- a
îmbrățișat. Eram feric it că păc atul n-o depr imă, că nu vine în ceasurile de dragoste cu
team a că face un rău. N-am r ecun oscut- o, într-atît erau de sincer e îmbrățișările ei, atît
de însetate chem ările ei, atît de măie stre mîngî ierile. Cînd am surprins -o mîngîin du-mă,
nu-mi vene a să cred că fuse se feci oară cu o noapte înainte. A veam impr esia că nu o mai
stinghe rește nim ic, deși nu avusese un singur gest impudic sau de inconștient
exhibi ționism. Se r egăsis e pe sine în îmb rățișarea noastră, r egăsi se jocul și-l împ linea
dăruind umi-se toata, fără nici o restricție, fără nic i o teamă. F ata ace asta, care nu cu-
noscuse nimic din drag oste, nu se temea de ea. Nu o ob osea nic i o mîngîie re, nu o
surpr indea nici un gest b ărbătesc. Curajul tutur or îmbrățiș ărilor îl accepta apr oape fără
pudoare, găsind o maximă vo luptate or iunde, nedezgustînd -o nimic, neobosin d-o nimic .
Dacă nu s-ar fi temut s ă fie auzită, ar fi cîntat după fiecar e îmbrățișar e, ar fi strigat de
durere și de bucurie în clipa unir ii, ar fi dansat prin odaie, cu pașii ei moi și neum ani.
Descoper ise gesturi de am antă car e mă umileau. Eu, car e credeam c ă experiența mea
anterioară îmi va d a oarecare superio ritate, cel puțin tehnică, în no pțile noastre de
dragoste, fusesem de mult depășit în închipu irea mîng îierilor. Siguranța cu car e săruta,
perfecț iunea îmbrățiș ării ei, ritmu l uluitor al trupului ei, pe fiecar e ceas altul, pe fiecar e
ceas mai curajos, mai nou, mai spontan, toate a cestea apr oape că mă umileau. Ghicea
orice suge stie și de săvîrșe a orice început cu un instinct pe care i-l invidiam. Descifra
dorul trupulu i meu cu o preciziune eare la început mă stingherise. Știa perfect cl ipa cînd
voiam să rămîn singur, alături de ea, în pat, departe de atinger e, ținînd u-i num ai mîna,
și se r etrăgea simplu, ca pentru o clipă de od ihnire. Cînd rămîne am pe gîndur i, ea se
încolăce a lîngă per nă, îmbrațișînd -o, și înch idea ochii , ca și cum mi- ar fi cerut să n-o
turbur. Descoperisem o lampă mică, de no ptieră, pe care o puneam înapoia jețului,
acoperin d-o cu șalul ei, și care ne dăde a în odaie o lumină umilă, în care formele ei se
rotunjeau și se bronzau. Maitr eyi nu putuse suporta multă vr eme întuner ecul… Vroia să
mă aib ă cu toți ochi i, cu toată sete a ei de mine, și îmb rățișarea din întune recul celor
dintîi nopți o înspăimîntase.
Adese a mă într ebam cînd doar me, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două- trei
ceasuri (în car e timp medita și scria, ca s ă mă de sfete pe mine a doua zi, la birou, cu
poeme și scrisori făcute pentr u dragostea noa stră) se cobo ra jos să pregăte ască ceaiul.
Tot ea era ace ea car e îmi băte a în ușă dimineața, foarte discr et și f oarte prudentă. Iar de
cîte ori întîrziam cu sp ălatul, mă mu stra cop ilărește. A vea a tunci un glas de mătu șă,
ceva fa miliar și p rotect or, aproape mater n, car e la început mă jen ase, pentru că eu aș fi
voit-o pe ea numai îndrăg ostită, dar car e izbut i să mă farmece în cele din ur mă,
descoperin du-mi adîncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoște am și pe car e le
osînd isem aprioric, fără să le bănuiesc dulceața.
Eram ob osit în fiecar e după- amiaz ă și la bi rou luc ram prost, dezgust at, umilit de noul
meu patr on, un ingine r proaspăt venit din America și m are dușm an al tradiț iei in diene.
(Deși bengalez, nu umbla îmbrăcat decît în costume eur opene, chiar ac asă, și era cu
desăvîrși re ridicol.) Khokha a observ at, fără îndoială, schimbar ea me a, căci îmi spuse:
― Arăți foarte palid. De ce dor mi cu fe restrele înch ise?
Aceasta m ă făcu să înțeleg multe. Khokh a ne spiona, cu șir etenie și gelozie. Am fost
de atunci sigur că el știa de venir ea Maitr eyiei nopț ile și mi -a fost tea mă să nu ne
trădeze. De aceea mă purtam cît mai bine cu el, îi cumpăram țigări, îi dăruiam c ărți. Era
un băiat deștept și ambițios și scria scen arii de filme pentru compani ile ind iene, car e îi
erau însă întotdeauna r efuzate. Ne ura pe toți, deși rîdea mult și se arăt a prietenos.
Lui Chabù îi era tot mai rău. Doct orii chemați (la început indieni i, apoi englezii cei
mai r enum iți) nu știură ce s ă spun ă. Probabil nebunie p recoce, credeau unii ; alții, o
nevroză s exuală, pr ovocată de o depla sare a uterulu i. (Biata fată f ăcuse în ultimul timp

cîteva sărituri primejdioase din p om și săr ea întotdeaun a treptele, pe or ice sc ară.)
Chabù trebuia acum s ă ste a în pat, într-o odăiță vecină cu dormitorul d-nei Sen. Nu
vorbea m ai nimic și, cînd vo rbea, pomenea de R obi Thak kur, de "calea", adică drumul
pe car e îl vedea din odaia M aitreyiei și, de cîte or i rămînea singură, fugea în balcon, ca
să-l priveasc ă, și cînta de a colo, îi făcea se mne cu brațele, plîn gea. De ace ea era
totdeauna păzită de Lilu și de sur orile lui Khokha. Ciudat, nu recunoștea decît pe
Maitr eyi și pe mine; foarte rar eori pe d-na Sen. (Mă întrebam, atunci, cum își p oate
păstra calmul și zîmbetul biata d-nă Sen, cu soțul bolnav de ochi și copi lul aproape
nebun, cum putea s ă vad ă de toate în ace astă casă m are, să fie atentă pentru fiecar e
din noi, să nu întîrz ieze nici odată cu m asa, cu ce aiul… Mă mu stram sincer că, în timpul
acesta, eu mă culc cu Maitreyi. Aștept am ziua cînd ea v a ști și ne va ierta. Plecar ea me a
la Puri, pentru o eventu ală conve rtire, fusese din nou amîn ată din cauza bo lii ingine rului.
De altfel, Maitr eyi se împ otrivea, iar d-nei Sen îi era te amă, deoarece mișc ările politice
deveneau tot mai sînge roase în sudul Bengalu lui.)
Chabù îmi văzu ine lul și mă rugă să i-l dau să se joace cu el. Am șovăit atunci,
pentru că făgăduisem Ma itreyiei că nu mă voi desp ărți niciodată de inelu l acesta, nici
chiar pentru un ceas. Am înt rebat- o din ochi, și a trebuit să încuv iințeze și ea a ceastă
desp ărțire, căci Ch abù plîngea și-mi cerea necontenit inelul. Cînd i l-am dat, l- a înnodat
de o batist ă și și- a pus batist a la gî t. Nu știu ce o atrăge a în piatra a ceea ne agră; o
privea mereu, o răsucea în degete, încer ca să vadă prin ea.
Cu toate inte rvenții le medicil or, nebunia lu i Chabù rămînea mer eu aceeași. Au fost
atunci chemați di n nou vracii și descîntătoar ele. Veni un unchi de al fetelor, un bătrîn
foarte blînd și lin iștitor , care cînta ziua într eagă imnur i vaishn ave, melo dii sfîșietoar e și
crude, ce-ți muiau voința și- ți îndu ioșau s ufletul, și atunci asista întreaga c asă, cu
inginerul trântit pe un chaise -longue, cu per na sub c ap și cu ochelari i negr i, iar femeile,
cu Mantu, cu Khokha și cu mine aș ezați pe j os, as cultîn d cîntecu l cu capul rezem at în
palmă. A tunci am văzut eu minunea ace ea, emoția care i-a covî rșit pe toț i într-atît, înc ît
însuși ing inerul plângea cu lacrimi rare, iar Maitreyi își ascunsese capul în șal și su spina.
M-am răzvr ătit împot riva ace stei pătimiri, care vio lenta sufletele, și am ieșit din cameră.
Nu puteam face îns ă nim ic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străb ătea prin toată c asa
și îl auze am mai turbu rător din iz olarea me a. Același unchi , care înce rca să liniștească
mintea bietei Chabù prin cîntec, aduse se un leac popular, un fel de pa stă de buruien i
frămîntate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dr eptul pe piele. Și am
asistat la o scenă amară, cînd nimen i nu avea curajul să taie di n rădăcină p ărul fetei și
m-au hotăr ît pe mine s-o fac. Chabù nu-și dădea s eama de nim ic. Am mîngîiat- o pe
frunte, o priveam în ochi și am lăs at foarfecele să taie în voie, în timp ce îi vorbeam ca
să nu audă scrîșnetul metalului , iar Maitreyi, din spatele patului , primea șuvițele în mîin i
și le ascunde a într-o năframă, ca nu cumva s ă le observe Chabù. Mi-a tr ebuit vreun sfert
de cea s pînă să izbutesc să -i las creștetul gol, și atunci, d-na Sen î- a lipit pasta a ceea
caldă. Ch abù ne-a privit o dată pe toț i, a încer cat să-și pipăie capul, apoi și-a smuls
batist a cu inel de la gît și a început să plîngă, lin, numai lacrimi le alunecînd șiroaie pe
fața ei neagră, fru moasă, fără s ă suspine, fără să se zguduie. N-am ș tiut dacă plînge
pentru că înțelese se că e pe jumăt ate cheală, deoar ece ea plîngea mer eu, și din senin,
de cîn d se îmbolnăvise, și mai cu înve rșunare atunci cînd voia să se rid ice și să
privească pe fer eastră, iar noi nu o lăsam.
Au fost zile de c are nu- mi m ai amintesc nimic acum, într -atît s-au scurs de agitat e.
Știu că vene am de la bi rou și mă s uiam di rect sus, s ă aflu cum îi mai este ingineru lui și
lui Chabù, apoi scobo ram să-mi iau baia și să mănînc, mă duceam iar ăși sus, c a să stau
de pază la c ăpătîiu l fetei (pe mine mă chem a ade sea în aiurări le ei, mă striga "Al lan-
dadà" și, de cîte ori vene am eu, se liniștea puț in), iar noapte a o petreceam cu Maitr eyi,
care mi se dădea nebun ă, înspăimîntată de tot ce se petr ecea în ju rul nostru, dorin du-
mă tot mai sincer și m ai însetată. M ă deștept am dim inețile cu o obose ală cumpl ită și
nelămurită team ă. D-l Sen își amîna mer eu operația la ochi, și medicii îi recomanda seră
liniște deplină, iar tot ce se întîmpla în casă și to t cee a ce putea izbuc ni din cea s în ceas
îi prime jduia veder ea. De aceea m ă teme am să nu ne trădăm pr ea devr eme, căci

Maitr eyi venea la mine, noapte a, cînd ceilalț i încă nu adormiseră bine, iar în odaia lu i
Chabù îmi strîngea brațul, își rezem a trupul de umărul meu, îmi sărut a mîna, și toate
acestea pute au fi observate în orice moment. De altfel, Khokha ne surprinsese
îmbrățișați de cîtev a ori, iar Lilu și Ma ntu bănuiau f oarte mult iubirea noa stră, deși nic i
pe departe faptul că er am amanți.
Maitr eyi avea totuși cîte odată o purtar e pe car e nu o înțelegeam, car e mă făce a să
mă îndo iesc s ălbatec și s ă mă chinui. Pentru că suferise cîndva de biri-biri, i se umflau
seara, impe rceptib il, pulpele picioa relor, și medicii îi recomanda seră m asagii în zilele de
umeze ală mar e. Erau dimineți cînd Lilu sa u surorile lui Khokh a o ma sau pe tot trupul ,
goală, cu un soi de olo i grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăl a. Dar cîteo dată,
Maitr eyi simțea dur eri, și trebuiau făcute imed iat m asagii numai pe pu lpe, și pentru
aceasta chema pe Khokh a în odaia ei. Lucrul ăsta mă irita și i l-am spu s o dat ă
Maitr eyiei, dar ea m ă privi uluită și îmi răspunse că doar nu mă așteptam să mă chem e
pe mine pentru un lucru atît de puțin plăcut, pe c are îl fac m aseurii, pentru plată.
Khokha nu era îns ă un profesionist, era tînăr și o făcea s ă rîdă, iar atingerea ace asta a
trupului ei cu mîinile lui negr e și pofticioas e mă făce a să mă cutr emur. O dată, pe seară,
Maitr eyei strigă din balconu l inte rior pe Khokha, apuc ată fi ind de junghiu ri (căci pl ouase
două zile de- a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur . Aceasta mă făcu s ă-mi
pierd minți le, și eram ispiti t să mă ur c la ea în odaie și să-i spun ceva s ălbatec, dar îmi
fu rușine de gîn dul meu, deși nu mi- a fost rușine, cîteva minute după a ceea, s-o spionez
din grădină. În tr-adev ăr, nu se vedea încă aprinsă lumina în odaia ei, deși ar fi putut s-o
facă, din decență și din dragoste pentru mine. Îm i înch ipuiam tot felul de scen e
dezgustătoar e, îm i aminte am atîtea episoade din romanele cit ite, în care șofeuri i ajung
amanții femeil or de lume, atîtea r eflecț ii asupra necr edințe i femeilor, asupra minciunei
totale care dospe ște în sufletul lor. O sumă de mici detalii, nebăgate în seamă, îmi
podidiră atunci mintea. O dată, Ma ntu închise se ușa cu bar a, în camer a Maitreyiei, și îi
auze am de j os cum se luptă și zbiară, căci, chipu rile, era o lu ptă corp la corp, dar cînd
au ieșit, Mantu era r oșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E
adev ărat că ea îmi spus ese m ai demult că Ma ntu e scîrb os, că a vrut să o pipăie, și ea l-
a plesnit, că s-a plîns tatălui, dar, de cînd acesta era bo lnav, Ma ntu ajunse se
indispen sabil casei și nu putea fi dat af ară. De asemenea, îmi amintesc că M aitreyi îmi
mai spu sese c ă un alt unchi al ei, tot văr al ingine rului, înce rcase o dată să -i sărute sîni i
și s-o îmbrățișeze, dar atunci domnul Sen a intervenit îndat ă, și acel biet om își regretă
și acum ge stul, căci a fost dat afar ă din slujba pe care o ave a și s-a r etras în satul lui ,
unde duce o viață de cîine. Maitreyi nu se plîngea ad esea de pasiunea a ceasta c arnală,
pe car e o dește aptă în bărbați, chiar apr opiați ei pri n sînge, și car e o face s ă sufer e atît,
căci ar fi dorit să exalte altceva în oameni decît o simplă pof tă de posesiune.) Mi-au
trecut atunci pr in fața ochi lor și alte sc ene: Khokh a, de pildă, cu care a întîrz iat M aitreyi
mult pe verand ă, în întu nerec, și a venit la m asă turburată, iar băiatul nic i n-a avut
curajul să apară, într-atît, c redeam eu, era excitat. Și toate am ănuntele aceste a mă
chinu iau, și mi se păr ea că toți o doresc pe Ma itreyi, că ea s e abandoneaz ă tutu ror. De
ce ne spionează șofeurul, dacă nu o do rește, dac ă nu speră că, înt r-o zi, să riște tot și să
intre în camera ei, chit că ar fugi chiar în ac ea noapte, fără leafă ? Îmi înch ipuiam luc ruri
cu desăvîrșir e absurde și sufer eam cumpli t, căci imaginația nu mă cruța o clipă, ci îmi
filma cele m ai chinuit oare am ănunte. Eram incap abil să mă s mulg dîn această dur ere
bolnăvicioas ă de a vedea pe Ma itreyi în brațele altora.
M-am întors în odaia me a abătut de moarte și, în timpul mesei, mi- am fer it
picioarele, ascunzîndu -le sub sc aun. Am pus bara de lemn la uș ă cîn d m-am culcat,
hotăr ît să nu deschid Maitreyiei, orice s-ar întîmpla. Eram deștept cînd a venit și a
încercat uș a, dar m-am prefăcut că dor m și că nu aud. A început să bat ă mai tar e, apoi
să mă cheme, tot mai puter nic, în cele din ur mă să zgîlțîie ușa. Mi- a fost teamă s ă nu
audă cinev a și i-am de schis.
― De ce nu mă lași să, într u? izbucni Maitreyi cu fața în lacrimi, palidă, tr emurînd.
Nu mai mă vr ei?
Am înch is iar uș a și, așezîndu- ne amînd oi pe pat, eu ferindu -mă s- o îmbrățișez, i- am

spus cum m-am priceput suferința me a. Și-a înco lăcit brațele pe umerii mei și a început
să mă să rute, lacom, înf igînd u-și în același timp unghii le în carnea me a. Continuam să
vorbesc, ne simțitor la căldura trupul ui ei, spunîndu- i tot ce am s uferit cînd am știut-o
singură cu un bărbat str ăin, care-i masa pulpele. I-am ar ătat ce hid oasă este ace astă
abandonare în mîirale altuia.
― Aș fi preferat să mă siluia scă, vor bi deodat ă Maitreyi, izbucn ind în plîns.
― Cu tine, așa cum ești, senzu ală și inc onștientă, i- ar fi fost foarte ușor s-o facă,
răspun sei eu, priv ind-o sălbatec. T ot îți plac ție posesiunile acestea never osim ile, și
luirile acestea barbar e și gr otești, în fond, extraor dinar de ief tine, cu car e ți-a umplut
capul bestia ac eea bătrînă, car e ți-a fost, chi purile, mae stru spiritual…
Mă ridicai de lîngă ea și începui să mă plimb agitat prin odaie, spunîndu -i cruzimi și
jicnind-o cu fiecar e cuvînt al meu. O uram cumpli t în acele cl ipe, și nu pentru că mă
înșela se, ci pentru că mă făcu se să cred orbește în dragostea și puritatea ei, mă făcu se
ridicul silindu -mă s ă dau tot ce aveam, să mă descopăr în faț a ei, să îi asimilez dor urile
și voința; eram înnebun it la gîn dul că renunțasem la mine pentru o fecioară car e mă
înșeal ă cu primul -venit. Pentru că, deși nu crezusem o clipă în realitatea "înșelării" , mă
suge stionasem vor bind și sfîrșis em prin a vedea în toată atitudinea Maitr eyiei o farsă.
Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate a ceste a, pentr u că, deși le cunoșteam
subst anța lo r inconsistentă și caprici ile lor nebune ști, le știam totuși animate de
oarecare mîndr ie, de oar ecare cumpănir e, care le-ar fi împ iedec at să se dea primu lui-
venit. Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa înt r-un cadru bine stabili t de
reacțiun i eventuale, și mi se păr ea că, primi tivă și inconștientă cum er a, s-ar fi putut
dărui oricui, fără să se gîndeasc ă o clipă la g rozăvia ace stui act, fără să fie responsabilă.
În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată e xperiența me a din ult imele
șapte-opt. luni, uitam in ocența a proape superstițioas ă a Ma itreyiei și le consideram pe
toate am ăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu du rează în suflet, că ce a mai verif icată
încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele m ai sincer e posesiuni nu dovedesc
niciodată nimic, căci și sinceritate a poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfîrșit, totul
se uită s au se poate uita, căci feric irea și înc rederea adunat ă în atîtea luni de dragoste,
în atîtea no pți petrecute împ reună, pier iseră acum ca prin miracol , și nu supraviețuiseră
în mine decît un întârîtat orgoliu masculin și o cumpl ită furie împot riva me a însumi.
Maitr eyi ascultas e toate acestea cu o suferință c are mă exaspera și mai mult. Își
mușc a buzele pînă la sînge, mă privea cu ochii mari deschiși, ca și cum nu s-ar fi dumirit
dacă visează sau trăie ște ace astă scen ă aievea.
― Dar ce-am spus, Dumnezeul meu, ce-am spu s? izbucni ea în cele din urmă.
― Vorbeai de un vi ol, lămurii eu, înce rcînd să mă stăpînesc.
― Dar de ce nu înțeleg i? se lamentă ea, plîng înd. Te-ai dezgust at de mine într -atît,
încît nu vrei nici să mă înțeleg i. Nu te gîndești del oc la mine. Mi-ai spu s odată că, dac ă
aș fi fost violată și zvîrl ită af ară din casă, tu m-ai iu bi încă. Mă gîndeam ce bine ar fi f ost
să se întîmp le așa. N-ar mai rămînea a tunci nici o piedecă în calea uni rii noastr e. Allan,
înțelege că noi nu vom putea fi uniți și vom muri aș a, cu păcatul nostru deasupra. Nici
dacă te vei convert i tu, nu vor accepta să-mi fii soț. Ei vor altceva, de ce nu-ți amintești?
Dar dacă cineva m-ar ne cinsti, vor trebui să mă arunce pe străzi, pentru că, altminteri,
păcatul ar căde a asupra casei întregi. Și atunci aș pute a fi soția ta, vo i fi și eu cr eștină,
pentru că pentru un creștin nu e păcat să fii necinstită cu forța, și tu m-ai iub i și atunci.
Nu e aș a că mă vei iubi mereu? Spune-mi, Allan, spune- mi că n-ai să mă uiți. Știi ce mă
așteapt ă, dacă mă uiți.. .
Eram emoți onat, o mărtur isesc, par că m- aș fi deșteptat dint r-un coșm ar; furia îmi
trecuse, și mă dureau vorbele pe care i le spuse sem. Aș fi vrut să-mi cer iertar e, dar nu
știam cum, mă s tinghe rea or ice gest pe c are îl anticipam ment al, orice gest de împăcar e
(mă vede am căzut la pici oarele ei, și actul ace sta mi se p ărea falș, r idicul, hidos; sau s ă-
i apuc mîna, la început prietenește, apoi să i-o strîng mai călduros și să i-o sărut ? Nu-mi
spune a nimic nic i această înce rcare de apropiere, era mai mult un automatism, și mi se
părea că M aitreyi mi-ar surprinde îndat ă jena cu care l-aș face.) Nu știam ce să iac și o
priveam numai, încer cînd să pun toată c ăința și toată dragostea me a în priviri. Dar

Maitr eyi avea ochii în lacrimi și era prea răt ăcită ca s ă vad ă păr erea m ea de rău și
atunci se prăvăli ea la pici oarele mele, înlănțuindu -mi genunchii și într ebîndu- mă dacă
dragostea ei măoboseșt e, dacă mi- e teamă de păc atul nostru și alte as emene a
întrebări, care acum, cînd scriu, mi se par stupide, dar atunci par că ar fi fost pu rtate de
foc, într-atît de sufocante și de chinu itoare le simțe am. Am luat- o în brațe, și Maitreyi a
simțit după s trînsoar ea m ea și vor bele fără șir pe car e le spune am că dragoste a mă
arde tot atît de nes ățios și a ghic it cît suf ăr din orbirea me a, din neînțe leger ea me a. Ne-
am ferit amînd oi să mai vorb im despr e căsătorie, pentru că începeam s ă înțeleg că
lucrurile nu sunt chiar atît de simpla pe cît credeam eu la început, și atunci preferam s ă
evit gîndul acesta decît să rabd imaginea unei posibi le și eventuale desp ărțiri de
Maitr eyi.
Ni s-a părut la amîndo i că auzim pa și în dreptul ferestrei și am tăcut, stingînd lampa.
Dar apoi pașii s-au îndr eptat spr e verandă și a m auzit ciocănitur i în ușa cor idorului.
Înmăr muriserăm amîndo i de spaim ă. Ciocănituri le au încetat cîteva minute, ca să revină
la fereastra me a, oblonită. Am înțeles atunci că c Khokha, înt ors pr obabil tîrziu de la un
cinematograf de cartier, și m-am prefăcut că întî rzii să-i deschid , ca s ă-i dau timp
Maitr eyi să ajungă s us, în odaia ei. Khokha m ă întrebă în treacăt:
― Vorbeai cu cineva?
― Nu, răspuns ei eu scurt, înch izînd ușa.
Dar atunci auzii și glasul d- nei Sen, sus, pe galeria paralelă odăii în care dormea
Maitr eyi.
XII
Am c rezut că s-a aflat tot și m-am zvîr colit toată noaptea, fără s ă pot închide ochii .
Spre dim ineață, Maitr eyi a venit iarăși la mine, fără s- o simt, și mi-a str ecurat pe sub uș ă
un bilet, "Mam a nu știe nimic. N-ai nici o grijă. Nu te trăda. Maitr eyi." Cînd l-am citit, mi
se părea că sunt grațiat sa u că mi se amînă pede apsa. I-am scris o lun gă scrisoa re
Maitr eyiei, în care îi spuneam c ă trebuie să mai contenim cu imprudente le noastr e
întîlniri noapte a, acum, cîn d toată lumea veghe ază și pe ingi ner, și pe Ch abù. Adevărul
era că nu știa m nici eu cum o să se termine legătura aceasta a noastră. Ma itreyi făcuse
o sumă de aluzii d-nei Sen, p retextînd că eu m- am înd răgostit de o prietenă a ei (pe car e
noi o poreclisem Ana suya încă pe cînd citeam și comentam împr eună Shaku ntala) și că
nu știu cum s ă fac s- o cer în căsătorie; iar doamna Sen ră spunses e că asemene a
căsători i, rezultate dint r-o simplă infatuar e sentimental ă, nu conduc decît la nenor ociri
pentru ambii soți, pentru că nimic durabi l și nim ic fer icit nu poate ieși dint r-o pasiune,
cînd această pa siune n-a fost co rectat ă de tradiție, adică de familie, de oameni care
cunosc ce înseamn ă căsător ia și dragoste a, fapte mult mai gr ele decît ne închipu im no i,
tinerii, căci a fi căsător it nu înseamn ă "a culege flori împreună", nici a se lă sa consumați
de o pasiune efem eră și am ăgitoare. Mărturisesc c ă m-am recun oscut pe de- a-ntr egul în
judecata d-nei Sen, căci n- aveam alt izvor decît pasiunea și nu ne gînd isem decît la no i,
iubindu- ne. Iar d-na Sen, discutînd camuflat a mea dragoste pentru Anasuya, spune a
Maitr eyiei că o căsătorie nu se întemeiaz ă nic iodată pe dragoste, ci pe sa crificiu, pe
renunțare, pe abandonar ea des ăvîrșită în voința destinu lui. Era aceasta o concepț ie pe
care nic i indianizar ea me a cea m ai sinceră nu o putea accept a. Dar ea mă făcu se să
înțeleg cîte obstacole voi întîlni în ziua cînd mă voi hotărî să o cer pe M aitreyi de soție.
Mă gîndea m chiar dac ă soluț ia ei ― violul ― n- ar fi mai eficace. A tunci se vor afla în fața
unui fapt împl init și vor trebui să mi-o dea, căci nimeni altul nu ar fi luat- o. De- abia acum
înțeleg cît de mult o iubeam pe Maitr eyi, dacă mă gîndeam la a semenea soluți i
fanta stice.
Zilele s-au s curs acele ași, cu repetate sp aime și cu tot mai pr imejdi oase riscur i, pînă

la faptul pe car e îl voi povesti mai jos. Un singur eveniment a într erupt șirul acesta de
zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jur nalul, nu mi -aș aminti nimic di n
acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petr eceau în ju rul meu și
niciodată nu ave am răgaz s ă-mi amintesc s au să meditez, să leg faptele unele de altele,
să reactualizez anumite scene; așa că a cum trebuie să mă conduc după firul acelor
foarte sumar e însemnări, ca și cum aș descifra viaț a altuia, căci memoria ac elor zile și
nopți de arz ătoar e agonie nu o mai am ). Acel eveniment a fost ziua de nașt ere a
Maitr eyiei, la 10 septembr ie. Ing inerul a ținut să o sărb ătorească cu tot fastul, deși el
era încă bo lnav, iar Chabù aproape inconștientă. Împlinea Maitr eyi 17 ani, și vîrsta a sta
are nu știu ce tîlc ascuns în Ind ia; în plus, vo lumul ei de ve rsuri, Uddh itta, tipărit cu
cîteva zile mai înainte, fuses e primit de pr esa bengalez ă ca o adevărat ă revelație, și d- l
Sen ținea să invite toată elita literelor și artelor din Calcutta la ac eastă cer emon ie, pe
care o voia transfor mată în tournoi artistic. Venea tot ce ar e mai de se amă Bengalul, în
afară de Tagore, care se afl a încă în Eur opa. Era aș teptat Ch atterj i, autorul lui Srikantha,
și dans atoru l Uday Shan kar, pe a cărui frumusețe de zeu și fa scinant ritm eu fusesem
multă v reme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitr eyi mă uitase cu
desăvîrși re și-l privea r ezemată cu brațele de balcon, robită, halucinat ă. Cîtev a zile după
aceea nu vo rbise decît de el și ținuse numaidecît să-l cunoa scă, să "învețe", spune a ea,
"taina dan sului". Tot atunci trebuia să vină și redacția r evistei Prabuddha Bharat ta,
printre care Ma itreyi număra numer oși admirator i, ca ac el foarte o riginal poet Acintyia,
mult discutat a tunci , pentru că începus e să publice un roman a semănător lui Ulysses al
lui Jam es Joyce și-și rid icase împ otriva sa toat ă ple iada de bătrini scriitori bengalezi.
Eu eram puțin intim idat de p regătirile care se făceau pentru 10 septembrie. Știam că
în ziua a ceea M aitreyi îmi va aparține mai puțin ca nici odată, c ăci era or golioasă și
curten itoare, și va încer ca să seduc ă pe toți musafirii. Îi cump ărasem și eu cîtev a cărți în
dar, și am vrut să i le dau chiar în zorii acelei zi le. Noapte a rămăsese la mine numai o
jumătate de ce as, căci muncise ca o r oabă s ă der etice casa (sc ara era toată
învestmîntată cu covoa re vechi, se puse seră va se cu fl ori pretutindeni , se goliseră două
încăperi de su s pentr u primire, aducîndu- se saltele și ș aluri care le transformară în două
imense divanuri, pe, car e trebuia să te urci cu pic ioarele goale ca s ă-ți poți lua locu l;
femeile toate munciser ă cumplit pentru ace astă ceremonie, iar Ma itreyi, care voia să
deco reze cov oarele de pe scară cu tablour i, scăpase jos o cadra cu un port ret magnif ic
al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutr emurat-o, căci
vedea în el un se mn foarte rău, mai ale s că rama s e făcus e țăndări și pînza s e crăpa se).
Am înt îlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am a dus cărțile, fiecar e cu o dedicație
inocentă, și a m îmbrățiș at-o urîndu- i o viață senină și toată ferici rea pe car e o merită.
Aveam lacrimi în och i spunîndu -i acele cîteva cuvinte banale. Mi s-a părut tot uși că er a
oarecum absentă. S-a desprins din brațele mele mult mai ușor ca alteori.
După- amiaza a fost pentru mine o nesfîrșită ma scaradă. Îmbrăc asem costumul
bengalez, de m ătase, și t rebuia să întrețin pe toți acei oameni iluștr i ca o adevăr ată
gazdă, c ăci ingine rul era imobi lizat pe un jeț în mijloc ul odăii (singuru l scaun de-acolo ;
toți ceilalț i șede au pe saltele), d- na Sen și celelalte femei ave au gr ijă de doamne, care
stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămă sese jos, pe cor idor, să servea scă de
ghid mus afirilor. Num ai Maitreyi mai vene a pe la noi, ca să împartă volume din Uddh itta
și să aducă dulciu rile. Vedeam cum o sorb toți din och i (căci era admirabilă atunci,
palidă și bl îndă, cu brațele goale ieșind dintr -o sari de măt ase alb astră ), cum o doresc, și
spect acolul acesta mi- era insuportabi l, pentru că nimeni de-acolo nu ști a că Maitr eyi
este a mea și num ai a mea, și poate că fiecar e își crea ment al o sumă de eventu alități
asupra ei. Cînd a venit frumosul Uday Shank ar (e drept, mai puțin frumos văzut de
aproape decît era pe scen ă, dar, oricum, cel mai fascinant bărbat pe car e l-am cunoscut,
tocmai pentru că, alături de un trup viril și elastic, ave a o extraor dinară suplețe în
gesturi și în pr iviri, o feminitate care nu te stingher ea, o căldură și o comunicativitate
extraordinară), M aitreyi s-a îmbuj orat toată și l- a chemat s ă mănînce pe balcon, pentru
că atît se îmbulzeau în jurul lui vizitator ii, încît bietul Uday nu putea s ă înghi tă. Căutam
să-mi as cund turburar ea, pentr u că ghiceam în dans atorul acesta magnific ceva mai

mult decît un bărbat seducător, ghiceam de-a dr eptul o magie, car e ar fi făcut să -și
piardă minț ile un oraș într eg, nu numai o înd răgostită zăp ăcită cum era Maitr eyi. Știam
că lui nu i- ar fi putut r ezista nimeni și, dac ă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci
mi-ar fi plăcut s ă descopăr în privi rile Maitreyi p referința pentru el, ca să mă pot dezbăra
și eu de dragoste. Știam că în cli pa cînd voi vede a cu certitudine o preferin ță, dragoste a
mea s e va n ărui fără nici o șovăire. Îmi spune am că, dac ă Maitr eyi nu poate op une
magiei lui Uday Shan kar mistica dragostei noastre, nu merită decît să fie pără sită ca ce a
din urmă femeiușc ă.
Am ieșit întîmplăto r pe corid or și am văzut- o pe Maitreyi șezînd lîngă Uday,
întrebîndu-l foarte sfioasă lucrur i pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cît de s enin
priveam spectacolul acesta. Peste cîteva minute mă întîlnesc cu Maitr eyi pe scară, și e a
îmi spune, strîngîn du-mi brațul pe furiș:
― Am încer cat să aflu de la Shan kar cheia dansului, dar nu-mi poate spune nimic. E
un mare prost. Nu înțelege ritmul și vorbește ca din cărți. Mai bine nu- l invitam. P e
scenă era ca un Dumnezeu, dar cînd l-am rugat să-mi vorbeasc ă, a bîlbîit prostii, ca un
simplu meseriaș… Cum de nu l-a făcut înțelept dansul?
Nu știam cum s ă-i mulțumesc pentru ace ste cîteva cuvinte. Ea mă înd reptă în
bibliotecă și-mi spu se, aprinsă, mîng îindu -mi mîna:
― Mi- ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag…
Mă pregăte am s- o strîng în brațe, cîn d am a uzit oarecare larmă su s, d-na Sen
strigînd pe Maitreyi și alte gla suri de femei alarmate. Am aler gat amîndoi cu o inex-
plicabilă sp aimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am g ăsit pe Chabù
zbătîndu -se să sară pe ste balcon, în stradă, și cîteva femei înce rcînd s-o țină în brațe.
Biata fată fus ese lă sată apr oape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde
e capul, și atunci ea se îmbrăca se cu cea m ai frumoas ă sari pe care o ave a (de ob icei
umbla îmb răcată în rochițe scurte, eur openești și. cîn d punea sari, părea mult mai
înaintată în ani) și vo ise să asiste și e a la sărb ătoar e. Cînd ieșise pe co ridor, a văzut
lume prea multă și s-a speriat. Atunci s-a dus în balcon , unde stătuse Shank ar cu puține
minute în ur mă și, de acolo, a început să contemp le "cale a" și să cînte, după obiceiu l ei.
Au observ at-o două invitate, în clipa cînd vo ia să încalece balustrad a, și au sărit s- o
prindă. S- a zbătut mult , și toată lumea s e înghesuise pe co ridor (inginerul își pie rduse
iarăși cumpătul și-și certa bru tal nev asta). A trebuit s-o iau în brațe și s- o duc ca pe un
copil în odaia ei, căci pe mine m- a recun oscut numaidecît și s-a lipit da piep tul meu,
plîngînd , strig îndu- mă;
― Allan-dadà, Allan-dadà .
Cînd am aș ezat- o pe patul ei, m-a într ebat, posomo rîndu -se deodat ă:
― Vor s-o vîndă pe Maitr eyi?
A doua zi, toți erau obosiți de mar ea cer emonie care cost ase apr oape cinc i sute de
rupii și atîta tru dă, Se ținuseră discursuri, fusese m asă îmbelșug ată pe teras ă, și
Maitr eyi primise numer oase cadour i, mai ales c ărți. Numai în dimineața zilei de n așter e,
cineva trim isese un buchet imens de flo ri, cu un plic, și, cînd Maitreyi a văzut scrisul, s-a
turburat toată și a cetit repede scrisoar ea, te-mîndu- se neîncetat să nu o surpr indă
cineva. Auzin d pași pe sc ară, a intrat repede în odaia me a și mi- a dat scrisoarea:
― Ascunde- o în birou și vezi să n-o ia nimen i. Am să ți-o cer mai tîrziu, îmi spuse ea,
roșie.
Mărturise sc că nu înțe legeam nimic, dar nici nu bănuiam cev a rău, pentr u că,
altminter i, nu mi-ar fi dat să -i păstrez o scrisoar e pe care, deși scris ă în bengalez ă, o
puteam descifra sa u puteam ruga pe un prieten indian să mi-o traducă pr ecis. Păstrez și
acum a cea s crisoar e, deși nu m-am încumet at încă s- o citesc. Mă gîndesc ad esea ce
adorato r i-a trimis atunci f lorile, și de ce a minț it Maitr eyi, spunînd că primise buchetul
de la o prietenă de școală c are nu putuse veni.. .
Au urmat apoi acele ași zile și acelea și nopți de foarte puțină durată, e d rept, căci

numai la o săptămînă după ziua de na ștere a Maitr eyiei s-a întîmplat faptul pentru care
am început eu a scrie acest caiet. Ar trebui să poveste sc mai pe lar g aceste ultime zi le,
dar nu- mi amintesc m ai nimic, iar jur nalul ― car e nu pr evedea o schimbar e atît de
apropiată ― nu păstrează decît scheletul unei vieți pe car e acum nu o mai pot intui și nu
o mai pot evoca. Mai tîrz iu, și chiar în timpul cînd am scris a ceastă povestire, m- am
gîndit asupra de stinu lui meu de a nu ghici niciodată viito rul, de a nu pr evedea nic iodată
nimic dincolo de faptele de fiecar e zi. Cine ar fi crezut că, pe nesimțite, schimbări atît de
mari se pot împli ni…
Mergeam în fiecar e seară la Lacuri și, cîteodată, o luam și pe Ch abù. Inginerul a fost
acela care ne-a convins că și eu, și. Maitr eyi trebuie să ne od ihnim, serile, de viața
agitat ă pe care o dusesem în ultime le săptămîni, îngrijind bolnavi. E d rept că Ma itreyi
începuse să slăbească, iar Chabù, care se liniștise deodată după criza din 10
septembrie, avea și ea nvoie de plim bări în aer liber, după atîta timp petrecut înch isă
într-o singură cameră. Și plecam a stfel în fiecar e amurg, ca să ne întoarcem la nouă sa u
zece noaptea. Ch abù nu vorbea apr oape nimic și sta de obicei pe bancă s au la m arginea
apei, pr ivind , cînt înd ușor, lăcrămînd. Noi do i rămîneam apr oape de ea și ne vor beam
mult, ne îmbrățișam în as cuns, ne căutam mîini le, făce am planur i. Maitreyi îmi spunea
mereu, ca un leitmotiv care o obseda:
― Într-o zi ai să mă iei de aici, și am să merg în lume, ai să -mi arăți și mie lumea…
Începuse s ă se gîndea scă s erios la fugă, mai ale s că eu îi mărturisisem c ă am
econ omii impor tante la b ancă, deoarece din leafa me a de 400 de rupi i nu cheltuiam
aproape nimic de cînd venisem la Bho wanipore.
Într-o seară (era 16 septembrie), lui Chabù i-a fost rău pe cînd privea lacul, și am
luat-o în brațe ca s- o întind pe-o bancă. A colo ne-a m așezat, Maitr eyi și cu mine,
aproape de e a, și o mîngî iam pe cap, îi vorbeam frum os, încer cam s-o fac să rîdă, c ăci
Chabù, în acele ultime zile, r îdea de toate nimicu rile, și asta îi făcea bine, spuneau
doctorii.
― De ce nu iubești pe dadà? se adr esă e a deodată cătr e Maitr eyi.
Nouă ne-a venit să rîdem, pentru că Ch abù vorbea ad esea prostii și nu ne temeam
de ea.
― Ba îl iubesc foarte mult, răspunse M aitreyi, zîmb ind.
― Dacă îl iubești, sărut ă-l, ceru Chabù.
Maitr eyi începu să rîdă mai tar e și-i spuse ră vor bește p rostii și că o fată cuminte ca
ea nu tr ebuie să vorbească pr ostii.
― Dragoste a nu e prostie, spuse Chabù, foarte serioas ă. Haide, sărută-l. Uite, eu îl
sărut.
Într-adev ăr, se ridică de pe bancă și mă s ărută pe ob raz, și a tunci , tot rîzînd, Maitreyi
mă s ărută pe celălalt ob raz.
― Ești mulțum ită acum? o întrebă.
― Tu trebuia să-l săruți pe gură, răspun se Chabù.
― Haide, stăpînește-te, făcu Maitr eyi roșind.
Dar eu er am fericit că această soră mai mică a me a (înt r-adevăr, o iubeam foarte
mult pe Ch abù) a înțeles dragostea noa stră, și î i spune am Maitreyiei să mă s ărute. Cum
ea nu voia, eu mi-am str ecurat mîna spr e sînul ei, pe sub șal, și mi- am oprit palm a
adunat ă mîng îietor pe sînul stîng, apăsînd ca să-i simt in ima și în acela și timp s- o silesc
să mă să rute. (Maitr eyi nu putea suporta mîng îierea aceasta fără ca să -mi cadă imediat
în brațe.) Din întîmp lare, Chabù a vrut să pună și e a mîna pe pieptul Maitreyiei, ca s-o
roage să mă s ărute. Și a întîl nit acolo mîna mea, pe car e mi- am retras-o cît am putut
mai r epede, dar nu înainte do a atrage at enția lui Chabù. Ea începu să rîdă.
― Ai văzut că dadà își ține mîna la pieptu l tău? izbucni Chabù biruito are.
― Nu vo rbi prostii, se răsti Maitr eyi. Era mîna me a.
― Parcă eu nu știu, parcă eu n- am simțit inelul lui dadà…
M-a înfi orat puți n precizar ea aceasta, dar cum știam c ă Chabùvorbește multe lucrur i
fără șir, nu m-am temut de consecințele ei. De sărut at pe gură, Maitr eyi nu m-a s ărutat,
și în curînd a trebuit să ne înt oarcem la ma șină. căci se înno ptase bine. Pînă ac asă am

uitat întîmplar ea. În noaptea ac eea, Ma itreyi nu a venit la mine. D in prudență, îmi
mărturisi ea a doua zi. Nu-mi amintesc cum am petr ecut timpul pînă apr oape de ora
șase, cînd m-am îmbrăc at în costumul meu beng alez, așteptînd să plecăm cu ma șina.
Dar nu vene a nimen i să mă anunțe. P uțin enervat, a m întrebat șofeuru l dacă nu
mergem în seara a ceasta la L acuri , și el îmi răspuns e (mi se păruse mie sa u fuses e, într-
adev ăr, obraznic?) că a primit ordin să duc ă mașina la garaj. Peste cîteva minute întîln ii
pe Lil u pe co ridor. Îmi spuse c ă d-na Sen nu mai las ă nici pe Maitr eyi, nici pe Ch abù să
iasă la Lacuri. Toate acestea mi se păr eau foarte tur buri; și mă înciu da mi sterul, mi se
părea că mi se a scunde un adev ăr de car e am a bsolută și neîntîrziată nevoie. Am
încercat s- o întîlnesc pe Maitreyi, fără s ă izbutesc, și atunci am răm as în odaia me a,
muncit de gîndu ri. (Ciudat, nu- mi era te amă; do ream num ai să știu precis ce s-a
întîmplat, de ce dăduse d- na Sen ordin șofeurulu i să ducă ma șina la garaj și de ce nu
puteam vede a pe M aitreyi.)
La m asă, cînd m- a chemat s ervitorul (de ob icei mă anunț a cinev a al ca sei), am găsit
pe doamna Sen și pe Maitreyi. Nu vor beau. Voiam s ă par neturbu rat și cr ed că am izbut it
de minune. D-na Sen îmi căuta ochi i, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privi rile ei
drepte, scrutătoar e, încer cînd par că să pătrundă în adev ăratul meu suflet; fața c ăpăta se
o concentrar e ciudată, cu un zîmbet batjoco ritor înverșunîndu- i buzele înroșite, ca
totdeauna, de pan. Mă serve a tăcută, po liticoasă, și apoi se așeza iar ăși cu coatele pe
masă și m ă privea. Se înt reba, poate, cum am izbut it s-o înșel atîta vr eme, cum a m
păcălit-o cu pu ritate a și respectul meu. Ghiceam în prezența ei osti lă și ir onică o
necur mată într ebare: am putut fi eu oare așa? Nu știu ce fel de "aș a" știa d-na Sen, dar
simțe am întrebarea și de aceea căuta m să par cît mai degajat, vo rbeam, o pr iveam în
ochi, întrebam cum î i mai mer ge d- lui Sen, de ce nu vin și ceilalți la ma să, ca și cum
nimic nu s-ar fi întîmp lat. Maitr eyi îmi strîngea pic ioarele să mi le frîn gă. Își punea toată
pasiunea ei ultimă și toată sp aima ei în această încleștar e a pulpe lor. Voia să mă mîngî ie
mai dulce ca nic iodată, și simțe am talpa ei caldă atingînd u-mi încet, bl înd, alinător,
pulpa; par că ar fi vrut să mă conso leze, să mă întăr ească în această primejd ie, pe car e
eu o ghiceam, dar nu o cunoșteam. Apoi îmi prindea pic iorul între pulpele ei și-l strîngea
ca într -o îmb rățișare de pe ur mă, ca și cum s-ar fi străduit să-mi comun ice o căldură și o
pasiune pe car e să nu le uit cînd voi rămîne despărțit de e a, departe. Pe d-na Sen a
chemat- o cineva s us, și, îndată ce-am răm as singuri, Maitreyi mi -a șoptit mușcîndu- și
buzele ca să-și s tăpînea scă emoția:
― Chabù a spu s tot mam ei, dar eu am tăg ăduit . Să n-ai nic i o teamă, rămîn a ta.
Dacă te într eabă, să nu m ărturisești nimic, altminteri, cine știe…
Au podidit-o lacrim ile și a vrut să-mi apuce brațul, după ob iceiul ei, dar se cobo ra d-
na Sen pe sc ară, și atunci mi-a șoptit print re dinți:
― Vino mîine înainte de zor i în bibliotecă…
Acest ea au fost ultimele cu vinte pe care mi le-a spus
Maitr eyi, căci doamn a Sen a luat-o sus, eu m-am dus în camera me a extrem de
abătut, zăpăcit și aproape incapabil să înțeleg ce s-a r putea întîmpla a doua zi.
N-am putut dormi deloc, ci fumam pipă după pipă, în jețul larg și odi hnito r, așteptînd
zorile. Băte au unul după altul ceasurile în noapte, și eu evoc am cu fiecar e din ele
venirea M aitreyiei în acea odaie și apr oape c ă nu- mi venea s ă cred că ar fi posib il să n-o
mai văd aici, lîngă mine, gata să se dezbrace de îndată ce eu închideam fe restrele, gata
să mă îmbrățișeze și să plîngă. Mă gîndeam că nu e p osibil ca numai d'upă două-tr ei
săptămîni de dragoste, Maitr eyi să-mi fie luată. Cum s tam singur, în înt unerec, o
revedeam în toate colțu rile, în toate atitudinile ei de îndrăgostită, uitam toate chinuri le
pe car e le îndurasem din pricina ei, toate înd oielile, și simțeam cum cr ește în mine, fără
hotare, o dragoste pe car e Maitreyi niciodată n-o bănuise. Așteptam zori le ca s ă-i pot
spune că o simplă desp ărțire de o noapte și a menințar ea dragostei noastre îmi revelas e
adev ărata iubi re și numai acum am înțeles cît îmi era de dragă, acum, cînd mă temeam
că o pot pier de. Ap roape că a m plîns, acolo , singur, gînd indu- mă că aș putea- o pier de;
numai gîn dul că n-am s-o pot avea din nou alături de mine mă înfi ora și îmi întuneca
mintea. Nu c redeam că aș fi putut supraviețui sănătos unei despărțiri de Maitr eyi. Dacă

atît timp cît o știam a mea, de nimeni stingherit să-i vorbesc și să mi-o apropii cînd
vream, o iubeam, apoi acum, cînd eram despărțiți prin nu știu ce pr imejdie, dragoste a
crescuse pînă la sufocar e și simțeam c ă înneb unesc așteptînd ceasul cînd am s-o pot
vedea și s trînge din nou în brațe.
În timpul nopț ii am ieșit de mai multe or i în curte, să spionez, și vedeam m ereu
lumină în camer a inginerului, auzeam a colo glasuri, cîteo dată un scîncet, pe car e nu- l
ghiceam al cui poate să fie (Maitr eyi, Chabù, sora lui Khokha ?). Toate ace stea m ă
alarmau nespus. Mă întorceam iară și în jețu l meu și mă trudeam s ă înțeleg ce pot să
însemne vorbe le Ma itreyiei: "Chabù a spus tot…". Ce ar fi putut spune Chabù în nebunia
ei? Tot ce-a putut vedea și înțelege ea? Mă gîndeam că poate a surprins-o vreodată pe
Maitr eyi venind sa u plecînd din o daia ei, dar am afl at mai tîrziu că cele ce spuse se ea a u
fost lucrur i mai puți n grave. În ziua ac eea, d- na Sen o spăla pe cap, și Chabù plîngea
mereu. A înt rebat- o de ce pl înge și a ră spuns că pe ea nu o iubeșt e nimeni, iar pe
Maitr eyi toată lumea. T oată lumea a venit de ziua ei, aducîn du-i daruri. Și mai ales eu o
iubesc mult pe Ma itreyi. "De unde știi?" a întrebat- o d-na Sen, în glumă. "Allan dadà o
sărut ă și ține mîna la pieptul ei, iar pe mine nu mă sărut ă nimeni…" Sufer ea și pl îngea
atît de sincer, în-cît d- na Sen a întrebat- o de mai multe or i, și Chabù a mărturisit tot ce-a
văzut: cum s tăm noi doi împr eună și rîdeam, și ne sărut am, și ne strîngeam în brațe la
Lacuri (iar eu, care credeam că Ch abù nu obser vă nimic.) D-na Sen a chemat îndat ă pe
Maitr eyi și a întrebat- o dac ă e adevăr at cele spu se de Chabù. Apo i a por uncit șoferului
să ducă ma șina în garaj și a luat-o pe M aitreyi su s, pe tera să, a pu s-o să jure pe
strămoși și pe zei și a început s-o descoas e, amenințîn d-o. Maitr eyi a tăgăduit totul,
recun oscînd numai că m-a sărut at de cîtev a ori în gl umă, iar eu am s ărutat- o pe frun te,
dar altceva nu s-a întîmplat. Și a rugat- o în genunchi să nu mai spună nimic ingineru lui,
căci am s ă suf ăr eu, și eu nu sunt vin ovat. Dacă i se cer e, Maitr eyi nu mă v a mai vedea
niciodată, căci numai ea a fost aceea care a păcătuit. (Se gî ndea, a m aflat mai tîrz iu, că
între timp va pute a fugi cu mine. Î i era tea mă numai de d. Sen, car e ar f i putut -o închide
în camera ei sau m ărita în cîteva zile, înainte ca e a să aibă timp să mă v adă și să poată
aranja fuga. În noapte a acee a au încuiat -o în odaia d- nei Sen, iar d-na Sen a spu s totul
inginerulu i, stînd pînă tîrz iu la sfat despr e cele ce trebuie să fac ă, aș a fel încît nimic să
nu se afle de cătr e vecini, căci atunci bleste mul va c ădea a supra înt regii famili i…
Toate ace stea le-am ș tiut numai a doua sa u a tr eia zi, de la Khokha, dar în noapte a
aceea bănuiam lucru ri mult mai grave, bănuiam c ă Chabà a surprins-o într-o noapte și a
spus a ceasta d-nei Sen. Înainte de patru dimineața m-am dus în bi bliotecă, s- o aștept pe
Maitr eyi cu ve ști. Am st at acolo pînă ce s-a luminat bine, as cuns după rafturi, dar
Maitr eyi n-a venit, și nic i sora lu i Khokh a, sau Lilu, prin care ar fi putut să-mi tr imeată un
bilet scris. La ș apte s-a coborît d-na Sen jos să pregăte ască ceaiul și a trebuit să mă
strecor cu multă grijă în odaia me a, ca să nu fiu observ at.
Aștepta m tocmai să mă chem e la ceai, cînd ing inerul intră la mine în odaie, cu
ochelar ii negri ascunzîndu- i bine privi rile, puțin tremur înd de sl ăbiciune, și începu
oarecum emoționat, dar prietenește:
― Dragă Allan, m-am hotărît să-mi fac operația a ceea de ochi, pe car e mi-o cer de
atîta timp docto rii. Va trebui să stau la sa nator iu probabi l vreo două- trei luni și atunci m-
am gîndi t să trimit familia la Midnapur, la niște ru de de ale mele. Și pentru că și d- ta ești
puțin obosit, ai face bine să te r ecreezi undeva în munți.
― Cînd trebuie să plec? articu lai eu cu un calm care mă mira. (De altfel, nu-mi
dăde am încă bine se ama ce se petr ece cu mine și am s avîrșit, în ace a zi, o sumă de lu-
cruri fără sa-mi dau s eama de ele.)
― Chiar astăzi, căci după ma să eu m ă duc la sanatoriu, vorb i inginerul , observîn du-
mă la ad ăpostul sprîncenelo r negr e.
― Bine, dar nu am unde să mă duc, tr ebuie să-mi gă sesc c asă, trebuie să-mi iau
lucrurile acestea…
Găsii puter e să mă împotr ivesc, de și tot sîngele par că mi se s curses e din vine, și
arătai nevolnic acele cîtev a lucrur i pe car e le aveam: un pat, un șifonie r, biblioteca,
două cufer e, masa de scris. In gineru l zîmbi foarte politicos.

― Un băiat ener gic ca d-ta ies e întotdeauna din încur cătură. Dacă pleci chiar acum,
găsești ca să pînă la unu. Khokh a îți va aduc e lucrur ile după- amiaz ă cu un camion. Poate
ai să locuiești cu unul din pr ietenii d-tale pînă cîn d vei pleca la munte, și apoi ai să te
aranjezi mai bine. ..
Tremuram tot cînd s-a ridicat să plece. Eu m-am îndreptat instinctiv către șifon ier,
să-mi iau ca sca și s ă plec în dată, dar d-na Sen, car e stătu se pe co ridor și ascultase tot,
intră în odaie și-mi spus e zîmbind :
― Nu p oți pleca de aici pînă nu m ănînc i…
― Nu mai po t mînca nimic, spusei e u stin s.
― Am să te r og eu și ai să mănînci , cont inuă d- na Sen pe același ton. Ceaiul e gata.
― La ce bun, acum? întrebai eu tot mai stins. (Simțeam că a ș putea s ă mă prăv ălesc
din clipă în clipă, căci știam că plec și nu o văzu sem încă pe Maitreyi, și nu știam ce face
ea acolo sus.)
Inginerul plecă, și izbucn ii în pl îns nebuneșt e, smulg îndu- mi părul, mușcîndu-mi
pumni i. Mă întinsei în fotoliu sfîrșit, aproape sufocat de o durere pe care nu știa m pe ce
nume să-i spun, căci nu mai era nic i dragoste, nici suferință, ci un sentiment de totală
nărui re, ca și cum m- aș fi trezit deodat ă singur într-un cimiti r, fără nimeni lîn gă mine
căruia să mă plîn g, de la care să aștept mîng îîere. Parcă fus esem rupt în zece bucăți,
căci îmi simțe am trup ul numai o rană, sufletul risipit, nu mai ave am nici voin ță, nici
putere să mă dezmetice sc o clipă. Intră Lilu , în lacră mi și ea, și îmi înt inse r epede un
petec de hîrtie. "Nu mă lasă să te v ăd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lă sa înf rînt. Pleac ă în
lume și arată tutur or curăț enia ta.Fii om și ai s ă afli de mine în curînd. Maitreyi." Era un
scris împlet icit, într-o englezea scă impr ovizată, cu pete de cer neală. Ascuns ei repede
hîrtia în palmă, căci venea d-na Sen, cu servitorul, aducîndu -mi ceaiul.
― Nu p ot mînca, nu pot mînca nimic, spusei eu, plîngînd.
― Te rog eu să iei o cea șcă de ce ai, vorb i blînd d-na Sen.
Am c rezut că într evăd în glasul ei milă și puțină înțe leger e și, amintindu- mi cît de
bună fuse se cu mine, cît de mult mă iub ise și mă chem a fiul ei, căci atîta dor ise să aib ă
un fiu, alături de cele două fete, nu m- am mai putut stăpîni și am căzut la pic ioarele ei,
îmbrățișîndu-i-le, plîng înd.
― Iartă-mă, mam ă, nu m ă lăsa să plec de aici! izbucni i eu, iartă- mă, iartă-mă…
Lilu plîngea rezem ată de uș ă. D-na Sen n- a făcut o singură mișcar e de mîng îiere, ci a
răma s dreaptă și zîmb itoare cît timp eu m-am zbătut la pici oarele ei. Am simțit gheața
aceasta și m- am ridicat, șter gîndu -mi ochii, suspinînd.
― Ia-ți ceaiul, vorb i.
Am pus mîna pe ceașcă, dar m- a înăbușit un hohot și mi- am as cuns faț a cu brațul.
Lilu n-a mai putut răbd a și a fugit pe co ridor, plîng înd. D-na Sen a rămas tot acolo, lîngă
ușă, privin du-mă cu acela și surîs în ghețat, puțin batjoco ritor, îndemnîndu -mă:
― Ia-ți ceaiul…
Am curățit ca prin somn o banan ă și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi
conten ise plînsul deodată și suspinam num ai. Cînd m-a văzut că mi- am sfîrșit ceașca, d-
na Sen a ieșit pe co ridor și a chemat s ervitorul să ridice tava.
― Pot vedea copii i înainte de a pleca? mă rugai eu cerșind.
D-l Sen intră chiar atunci și- mi spu se:
― Maitr eyi e puțin bolnavă, nu se poate da jos din camer a ei.
Apoi, adresîndu -se către doamna Sen:
― Cheamă pe Chabù.
Cum ieși d- na Sen din odaie, ing inerul îmi întinse un pl ic înch is și-mi spuse:
― Să citești asta numai după ce p ărăse ști casa mea. Și dacă vr ei să-mi mulțume ști
pentru binele pe c are ți l-am făcut, aici, în Ind ia, respectă cele ce te r og eu…
Plecă înainte ca eu să am timp să mai spun o vorbă. L uai pl icul cu un t remur de
slăbiciune și-l vîrîi automat în buzunar . Cînd o văzui pe Ch abù, o cupr insei numai-decît în
brațe și începu i s-o leag ăn plîng înd.
― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut?
Biata fată nu înțelegea nimic , dar văzîndu- mă plîngînd, începu și ea să plîngă și să

mă s ărute pe obraz, căci eu îmi aplec asem c apul către trupul ei plăpînd și o legănam
așa, în neștire.
― Ce-ai făcut, Chabù? atît îi puteam spune.
― Dar eu ce știam? într ebă ea, înce rcînd parcă să se tr ezească. De ce pl îngi, dadà?
Tu de ce plîngi?
Am lăs at-o din brațe ca să -mi șterg fața. De altfel, d-l și d-na Sen veniser ă din nou și
șede au în ușă, amîndo i de gheață, par că mi- ar fi spus: "Haide, e timpul să pleci". ..
Am sărut at-o încă o dată pe Ch abù pe amîndoi obrajii, apoi, venindu -mi în fire, mi-
am luat ca sca, a m îngenunche at în fața doamnei și d omnului Sen, punîndu-mi palmele
pe piciorul lor drept ― cel mai vulnerabi l salut pe car e îl știam eu ― și am plecat.
― Good-bye, Allan, îmi spuse inginerul, întinzîndu-mi mîna.
Dar eu m ă prefăcui că nu văd și tr ecui înainte, pe cor idor. Chabù alergă după mine,
hohotind.
― Unde pleci, dadà? Unde pleac ă Allan-dadà? întrebă pe maică-s a.
― Dadà e bolnav și se duce să se vindece, î i spus e d-na Sen înt r-o, beng aleză
șoptită, apucîn d-o în brațe, ca s ă nu ias ă în stradă după mine.
Cînd am cob orît treptele verandei, mi -am ridicat ochii spre balconu l cu glicine și am
văzut o clipă pe Maitr ey.
Atunci m-am a uzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit- o cum cade lată
în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m- am înt îlnit cu ing inerul pe co ridor.
― Ai uitat ceva, Allan? m ă într ebă el, bănuito r.
― Nimic, sir, n-am uitat nimic.. .
Am plecat repede. M-am s uit în cea dinț ii mașină și am dat adr esa lui Harold. Cînd
porneam, am înce rcat să mai privesc încă o dat ă casa din Bhowani pore, dar mi s-au
înlăcrămat ochi i, mașina a virat, și n-am m ai văzut nimic.
M-am tr ezit cînd mașina tocmai oco lea către Park St reet. Am desfăcut plic ul lui Sen
și am cetit, cu inima strîns ă, cele ce-mi scria el, în englezește, fără cuvîntu l de început ,
pe o coală c are purta în colțu l de sus cuvintele "strict con fidențial" subliniate.
"Dumneata eș ti străin, și eu nu te cunosc. Dar, dacă e ști capabil să consider i ceva
sacru în viața d- tale, te rog să nu mai intri în ca sa me a, nici să încer ci să vezi sau să scrii
vreunui membru al familiei mele. Dacă vr ei să mă vezi personal, caută-m ă la bi rou, și,
dacă ai vrea vr eodată să -mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe car e un necunoscut le
poate scrie unui necunoscut sau un funcț ionar superiorului său. Te rog să nu pomenești
de ace astă notă nimănui și rupe -o după ce o vei ceti. Rațiunea a cestei purtări trebuie
să-ți fie evidentă, dac ă ți-a mai rămas cît de puți nă minte în nebunia d-tale. Îți cunoști
ingratitudinea și o fensa pe car e mi-ai adu s-o!
Narendra Sen
P.S. Te rog nu fii inoportun, înce rcînd să te e xplici și ad ăogînd astfel alte minciu ni la
depravatul d- tale c aracter ."
XIII
Nu l-am găsit pe Har old acasă, dar gazda mi- a descuiat c amera și m-a lă sat să intru
și să mă trîntesc pe pat, cu faț a în sus, sub venti lator. Biata d-nă Ribei ro nu știa cum să
se poarte cu mine și cum să mă într ebe.
― Nu mi s-a întîmplat nic i o nenor ocire, mrs. Ribei ro; o asiguram eu. Trebuie să fie
operat astăzi ingine rul Sen, patr onul meu, și asta mă nelin iștește.

Nu vo iam să mă trădez, nu voiam să spun nic i lui Harold pricina pentru care
plecas em din Bh owanipo re. M-ar fi dezgustat cumplit bîrfeala l or, căci nu mă îndoiam că
Harold ar fi repetat tutur or "prieteni lor" eurasieni înt împlar ea mea, și fetele ar fi încer cat
să mă consoleze cu ve șnicele lor stupidități sentimentale, îndemnîndu -mă sâ beau și să
fac dragoste, iar eu eram incap abil să primesc orice consolar e, fie ea cît de brutală. Mi
se părea că nu am voie nici să menționez numele Ma itreyiei în mij locul lor. Eram însă
atît de năuc, atît de de săvîrșit mă predam dur erii, încît nu mă gîndeam la nimic precis,
ci încer cam numai să intuiesc, să simt conc ret despărțir ea mea de Maitr eyi. Nu
izbuteam; tresăream speriat de cîte or i revede am imaginea ei ult imă, trupu l ei căzut în
balcon, și o alung am. Nu știam pe ce să-mi fix ez gîndu l și alege am cîtev a scene
mîng îietoar e pentru mine (cor onița de ia somie, biblioteca, Chander nagorul), pe car e le
contemp lam liniștind u-mă, dar îndată fi lmul se desf ășura c ătre final, revedeam pe d- na
Sen la masă, privindu -mă rău, s au pe d- l Sen spunîn du-mi : "Dacă vr ei să-mi mulțumești
pentru binele.. .", și aceasta îmi amintea iară și, tot atît de acut și de sfî șietor, despărți rea
mea de M aitreyi, și t rebuia să înch id ochii, să mă mișc în pat, să oftez adînc, ca să alung
gîndurile.
D-na Ribei ro, după ce l ipsise vreun cea s, prins ă de treburile casei, intră iar în
camer ă, întrebîndu- mă ce d oresc să beau; un ce ai, whisk y sau ber e? Refuzai cu un ge st
atît de obosit, încît bătrîna se apropie de patul meu, serios îngrijorată.
― Dar d-ta e ști bolnav, Allan, îmi spuse.
― Nu știu ce e cu mine, mă pr efăcui eu. Am fost extenuat în ultimele luni, căci nu m-
am dus nicăieri în vara a ceasta, și nenor ocirea ingi nerulu i m-a mișc at profund. Vreau să
plec din Calcutta pentru cîtva timp… D-ta mai ai v reo cameră liberă, d-nă Ribei ro?
Cînd a auzit de cameră libe ră, gazd a s-a turburat toată de ferici re, m-a îndemn at să
văd odaia de alături de Har old, m-a întrebat de ce nu m ai rămîn în Bhowanip ore, apoi,
văzînd că cer cetări le acestea mă obosesc, a s chimbat vorba, s-a inter esat de
temperatura me a, m-a sfătuit să plec îndată din Calcutta pentru două- trei săptămîn i, un-
deva la munte (Darjeelin g, de pildă, sau Shill ong, sau chiar la mare, la Gopalpu r-at-Sea,
unde father Justus s-a vindecat de surmen aj, pentru că aerul e admirabi l și la hote l nu
mai loc uia apr oape nimen i). O ascultam cum vorbește și o aprobam înt ocmai, numai ca
să nu mă silea scă să răspund, să discut, să gîndesc. Mi-a a dus îndată din hall jurnalul,
The Statesman, ca să caute a drese de pensiuni, și comenta fiecar e localitate, îmi spunea
cine a fost a colo și cu ce pri lej, iar eu, as cultînd-o, mi se păr ea că trăiesc un vis, înt r-atît
era de never osimilă p rezenț a mea: aici, și chiar viața me a, tru pul întreg pe car e mi- l
întinsesem pe pat, țigări le pe car e le fumam, în timp ce eu trebuiam să mor, căci
fusesem despărțit de M aitreyi. Cum de po t fi asemen ea lucru ri pe lume? m ă întrebam
eu, fără să gîndesc într ebarea, ci simțind -o num ai, cum de se poate ca un ce as după
plecar ea din Bhowanipo re să pot asculta vo rbăria ac estei bătrîne, care nici nu bănuiește
ce epav ă are în față ? Totul mi se păr ea irați onal, imp osibil , și ghiceam că a ș înnebun i
dacă aș rămîne multa vr eme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfun d undeva în
singurătate, să uit, să mă uit. Plecar ea îmi apărea singura salv are, cel puțin pentru un
timp. Mă hotăr îsem să plec chiar a doua zi, or iunde.
― Telefonează, te r og, la d-l Sen, Sout h 1144, mă adr esai eu d- nei Ri beiro, și spune- i
să-mi trimeată lu crurile aici…
D-na Ribeiro s-ar fi simțit oricînd jicnită să telefoneze unui "negru ", dar în acel ce as
era atît de fer icită, înc ît am as cultat- o cum vo rbea pol iticos, probabil lui Mantu, și cum
mulțumea pentru bunăvoință.
― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse.
M-am bucurat că pleac ă și că pot acum o fta în vo ie și plî nge. Mă străbătu deodată
gîndul că am îmbătrîni t și că părul mi -e alb de supăr are, și sării în sus, ca să mă uit în
oglindă. De-abia m ă recunoscui. Fața îmi era palidă, supt ă, uscată, și sprînceneîe
răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adîncise la colțu l buzel or, care mă
schimba cu des ăvîrși re, dîndu- mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe
fața me a o hotărî re virilă și pute re de a a cționa, însușiri pe c are le pie rdusem de mult.
(De atunci nu mai cr ed în expresia oamenilor. Mi se par e că regulile schimbăr ii feței nu

au nimic de-a fac e cu ad evăratele e xperiențe sufletești. Poate numai ochii , singur ii, pot
trăda un om.) M-am înt ors ab ătut în pat și am a prins alt ă țigare.
Cînd a venit Harold, m- a întîmpinat cu urale. D-na Ribeiro îi lămur ise în cîteva
cuvinte vizita mea. El înce rcă să mă facă s ă vor besc, dar pretextai o durere de cap și- i
spuse-i numai în treacăt de ce a m venit. Ceru numaidecît băuturi. Îmi spuse c ă orice
febră și orice durere trece cu whis ky. Băui și eu un pahar, dar amețe ala mă făcea s ă
simt și mai viu depărtarea de M aitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Cînd a sosit
Khokha, cr edeam c ă am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aduc ea cu el toată drag ostea,
toată Ind ia. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu pici oarele lui crăpate fără s andale,
și toț i din casă îl priveau cu dispr eț, cu scîrbă, dar el, știindu -se "la mine", intra și ieșe a
mînd ru, aducînd lucru rile din camion , conduc înd hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdar e
să-mi spun ă ce s-a mai întîmp lat acolo, în Bhowanip ore. Cînd am plătit camionaru l și
hamalii, l-am luat cu mine în cameră, am cerut ceai d-nei Ribei ro și am deschis o nouă
cutie de țigări. Harold spumega c ă nu rămîn cu el de vorbă, dar probabil că a ghic it în
plecar ea mea brusc ă de la Sen cev a mai mult decît î i mărturisisem și nu cuteză să vină
și să ne întrerupă.
Khokha îmi adus e un ex emplar din Uddki ta, pe car e Maitreyi scrise se ultimele ei
cuvinte : "Cătr e dragu l meu, cătr e dragul meu, Maitreyi, Maitreyi". Num ai atît? mă
întristam eu. Khokh a îmi spuse să mă uit și la s fîrșitul căiții. "Adio, scumpu l meu, n- am
spus nimic care să te fac ă pe tine vinovat. Am spu s numai că m-ai sărut at pe frunte.
Trebuia să spun; era ma ma noastră și ș tia. Al lan, prietenu l meu, dragul me u, adio!
Maitr eyi."
Am răma s mut privin du-i scrisul, Khokha fuma, t ăcînd și el, o bucată de vr eme, apoi
vorbi deodat ă, parcă și-ar fi continuat un gînd.
― …Și atunci trebuia să se afle. P rea ați fost imprudenți . Vă vede a toată lumea cînd
vă sărutați pe jeț. Șo ferul a spus și lui Mantu, și lu i Lilu. N-a avut nimeni curajul să vă
atrag ă atenția…
Mă întreb dacă și Khokh a știe numai cît știu ceilalț i sau a înțeles mai mult. Dar mi-
am dat s eama cît de puțin impo rtant e a cum lucrul acesta și tmam lăsat dus de alte
gînduri.
― Chabù și-a reven it, vo rbi iarăși Khokha. Cum a v ăzut- o pe M aitreyi leșinat ă, parcă
s-a de șteptat din somn. A înt rebat de tine: "Unde e dadà?", așa într eba pe toată lume a și
se ținea de d-na Sen, trăgînd- o de sari și înt re-bînd. I-am spu s că vin să te v ăd, și atunci
mi-a dat biletul ăsta…
Pe o foaie ru ptă dintr -un caiet de s coală, Chabù scrisese în bengali, cu cea m ai
frumoasă caligrafie a ei: "Dadà iubit, mă poți ierta tu v reodată ? Nu știu cine m-a pus s ă
spun; credeam c ă nu fac nici un rău spunînd, căci nici voi nu faceți rău iub indu- vă.
Maitr eyi suferă cumpl it. Poți s-o faci să nu mai sufer e? Atunci unde e dragostea voa stră?
Aș vr ea să mor."
― Plîngea cînd l-a scris și mi- a spus s ă ți-l dau neapărat și să-i telef onezi într-o
dimineață. Nu mai e ne bună acum, nu mai par e nebun ă. Săraca…
Tăcu iarăși, o bucat ă de v reme, apoi oftă deodată.
― Ce ai, Khokha ? îl întrebai eu.
― Ah, ce să-ți mai spun ce am cînd te văd pe tine cît suferi!.. .
Vorbi se emfatic, teatral, sili ndu-se să obțină o mască înd urerată, car e să-mi atrag ă
atenția. Dar to nul cu care spu sese acele cîteva cuvinte mă făcu îndată să mă simt str ăin
de el. Poate a ghicit și Khokh a ace astă jenă, căci a schimbat vorba.
― Cînd am început să iau lucrur ile di n cam era ta, Maitr eyi a fugit jos și a început să
le îmbrățișez e, să țipe. A trebuit s-o ia cu fo rța înapoi . D-l Sen, care e o brută, a lovit -o
peste faț ă cu pumnii pînă a podid it-o sîngele. A leșinat în odaia ei…
Ascultam lăcrămînd, dar fără ca dur erea să-mi crească, Ce ne putea f ace mai mult
decît să ne desp artă? Dac ă m-ar bat e oricît, dacă m-ar pălmui, aș suferi oare mai mult?
O vede am cu fața însîngerată, dar nu rănile ei îmi sfîșiau inima, ci însăși făptura ei,
prezenț a ei, pe car e o știam departe.
― Au închi s-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată cob orî în camera t a. Cît

era leșinat ă, o stropeau cu ap ă, ca să învie, apoi, cînd se deștept a, o băte au ca să
spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atît auzeam, de jos, cum urlă. "El nu e vin ovat, ce a veți cu
el?" mi-a spus soru-mea c ă le țipa. "Ce av eți cu el?"…
Și totuși, mie nu- mi făcu seră încă nimic . Mai bine, m- ar fi pălmuit , gîndeam. De ce n-
a avut curajul d-l Sen s ă mă pălmuiasc ă? De ce mi-a întins mîna, laș, spu-nîn du-mi:
"Good- bye, Allan!".
― Înaint e de a veni ei s- o ia sus, Ma itreyi mi-a șoptit: "Îi telefonez mîine". Dar poate
n-are să izbuteasc ă. D-l Sen o păze ște închis ă. Îl auzea m vorbin d cu mama de căsătoria
ei cît mai r epede.
Am în lemnit. Khokha observă sp aima me a și continuă mai arzător :
― Vor s-o mărite cu un profesor din Hoogli, și as ta îndată ce s e vor întoarce di n
Midnapur, Știi că vor să plece la Midnapur?
― Știu, răspun sei eu, apr oape in diferent.
― Sunt brute, toți sunt brute, se aprinse Khokh a. Nu îi urăști?
― De ce i- aș urî? Eu le-am f ăcut tot răul. Ce vină pot avea ei? A fară, doar, de faptul
că m-au adu s în casă…
― Voiau să te înf ieze, mă lămur i Khokha.
Zîmb ii. Ce deșarte, ce inut ile mi se păr eau toate ace stea, toate faptele car e s-ar fi
putut împl ini, dacă eu eram altfel, toată fericirea pe care aș fi putut- o avea, dacă… Mi se
părea fără s ens s ă mă gîndesc la cele ce s-ar fi putut înt împla. Eram singur, singur,
aceasta era du rerea, p rezentul. Nu pute am înțe lege nimic altcev a.
Khokha m ă privi, îmi văzu lacrim ile și of tă.
― Ma ma me a e foarte greu bo lnavă, și eu n-am nici un ban, nici o rupie să-i dau. Mă
gîndeam să-ți cer un împrumut pînă vo i primi onorari ul de la "Bengal F ilm Company"…
― Cît vrei?
Tăce a. Eu nu cutezam s ă-l privesc în ochi. Mă dur ea minci una lui, căci știam că
maică-s a nu e bo lnavă și că de ea ar e grijă un cumnat al lui, negustor în Kalighat.
― Treizec i de ru pii ți-e de-ajun s? îl întrebai și, fără să mai aș tept răspuns, am scris
cecul și i l- am dat.
Îmi mulțumi stînjen it și începu să vorbească iar de Maitr eyi. L-am rugat, stin s, să
plece.
― Khokha, mi- e somn, mă doare capul…
***
Seara, ve stite de Har old, au venit fetele să mă v adă. Au pus p atefo nul în hall, au
comandat whisk y și oranjad ă și-și exagerau ve selia ca să mă consoleze pe mine (Har old
le spuse se că s ufăr de o dep resiune nervoas ă, un sur menaj sau cev a asemăn ător, și că,
înainte de a pleca din o raș, trebuie "să m ă amuz" ca s ă uit).
― Hei , Allan, îmi spunea Geurtie, ce stai aș a posac, băiete ? Nu ai tu fata ta lîngă
tine?
Mi se a șeză pe genunch i, și mie îmi era atît de odioas ă atinge rea aceea, încît mă
cutremuram tot, și o rugai să mă la se, căci sunt ob osit și bo lnav.
― Nu cumva ești îndrăgostit? clipea ea, șir et, di n och i. Te-o fi fermecat vr eo indiană.
Vreo nespăl ată neagră, cum îți place ție…
Hohote au toți. D-na Ri beiro, care îmi aranja odaia al ături, veni și ea.
― Lăsați băiatul în pace. Hai, Al lan, bea un pah ar cu whisk y. Să vezi cum tr ec toate.
O operație la ochi nu e chiar un lucru atît de grav …
― Dar ce cr ezi mata, mrs. R ibeiro, că Allan de operația acee a plînge? într ebă
sarcastic Geurtie. Are el altceva m ai grav, i -o fi fug it vreun lăutar cu fata…
― Taci din gură, mă ră stii eu, înfu riat deodată, sculîndu -mă de pe sc aun.
― Te rog să fii mai pol iticos cu mine, îm i răspun se Geurt ie, roșind. Aici nu ești la
negrii tăi din Bh owanipo re.
― Geurt ie! țipă Clara, apucîndu -i brațul. La să-l, bietul băiat…
― Prea l-ați coco loșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Pl înge ca o

muie re și se consoleaz ă cu beng alezii lui mur dari. N-ar e el dreptul să mă insulte pe
mine, o creștină.
― Dar și el e cr eștin! interveni Clara.
― Ha, așa crezi tu, că mai e creștin, r îse Geurtie. Ce spui, Harold? Dar cînd îți vorbea
ție de hinduism și de vacile lui, și înju ra pe Domnu l nostru Iisus Christos? Și acum îmi
spui mie s ă tac din gu ră…
Harold era extrem de încu rcat, pe d- na Ribei ro o covîrșise panica.
― Ia astîmpărați- vă! vorb i.
― Eu mă duc, le spu sei, sfîrșit, și mă rid icai.
Geurtie mă privi îmbufnată.
― Se duce să se roage la templul lui. Nu-i ajută Dumnezeu…
***
Am avut o noapte să lbatecă. De cum am răm as singur (umblasem mult pe străzi,
fumîn d în neștire și căutînd tot mahalalele indigene, a căror larmă și f orfot, și limbă îmi
aminteau de zilele mele cu Ma itreyi) și m- am dezbrăcat, chinu l, pe care oboseal a îl
adormise oar ecum, mă n ăvăli iar, de data a ceasta făr ă să-i mai pot îatîmpina nici o
rezistenț ă. Zadarnic mușcam per na, z adarnic mă loveam s ă nu țip. Spuneam întru na:
"Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"… pînă ce nu mai înțelegea m nimic di n ace st nume de fată,
sunetele lui nu-mi mai evocau nimic și rămîneam năuc, cu fața într e perne, fără să știu
ce s-a întîmp lat cu mine, ce s-a rupt înlăuntru l meu, ce se petr ece. Gîndur ile îmi alergau
de la un fapt la altul fără nici o legătură, r evedeam T amluk ul, Sadyia, alte nenum ărate
locuri, pe car e le cunoscu sem, fără să înțeleg nimic . Îmi era numai sp aimă să mă
gîndesc la orice îmi putea evoca figu ra Maitreyiei în seara de spărți rii sau glasul d- lui Sen
spunîndu -mi: "Good-bye, Allan!, sau privirile d-nei Sen stăruind: "Ia-ți ceaiul!"'… De cîte
ori Scen ele aceste a înce rcau s ă reînvie în minte, mă zbăte am. Î l auze am pe Har old cum
sforăie, din odaia cealaltă, auz eam la ră stimpu ri ceasul de la biserica p rotestant ă cum
numără în noapte. Ca să mă lin iștesc, mă gîndeam la moarte. Să mă înec în Gange și să
afle Sen cît de curat o iubeam pe Maitr eyi. A doua zi, ziarele ar fi vorbit de ace st tînăr
european, sinucis fără motiv, prins în mar ginea orașului de bar cagiii care se înto rc scara.
Maitr eyi ar fi leșinat auzind, d-na Sen s-ar fi căit, căci ar fi înțeles și ea atunci cît de
sincer, de total, o iub isem pe M aitreyi. Gîndu l morții era singura alinar e. Intîrziam cu
voluptate a supra fiecărei imagini , asupra fiecărui gest: cum s criu scrisoar ea d-lu i Sen,
cum mă înd rept spre pod și acolo plîng puțin, dar numai puțin , cîteva lacrimi , și apoi, pe
balustrad ă, privesc în jos cum cur g apele galbene, cu mîl mult, amețe sc și gata…
Reluam fi lmul, mereu de la început . Așa am ador mit în zori.
M-a trezit Harold, ca s ă-mi spună că m ă cheam ă cineva la telef on. Am al ergat ca un
nebun în hall, numai în pi jama. Am recunoscut îndat ă glasul Maitreyiei , pe car e l-am
sorbit însetat, deși mă temeam s ă-i vorbesc, ca s ă nu mă aud ă Har old sau vr eun alt
pensionar al d-nei Ribei ro. Îmi spune a lucr uri pe car e le ghice am mai mult , căci vor bea
încet, ca să nu deștepte pe ceilalți, probabil, și izbucnea mer eu în pl îns. P arcă vene a din
închisoar e glasul ei, dintr -o celulă ferecată, într-atît îi era de sfîșie-tor plînsul și de do rnic
de libertate glasul.
― Allan, mai mă cunoști tu? Sunt eu, tot eu, rămîn ace eași, Allan, orice s-ar
întîmpla… Fii bărbat și lucr ează înainte, nu dezn ădăjdui … Nu mai pot, Al lan, iartă-mă…
nu mai pot. Aș vrea să-ți spun…
Glasul i- a amuțit deodat ă. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strig at în zadar:
― Allo! Allo!
Nu mai răspunde a nimeni. M-am înto rs abătut de moarte în odaie. Aș fi vrut să fug,
pereții mă sufocau, mă chinuiau lucrur ile acelea al e mele, jețul de pai, pe car e de atîtea
ori se așezase M aitreyi. Fiecare din ele îmi evoc a o scen ă, un cuvînt, și er am incapabil să
mă tr ezesc, să pun odat ă capăt amintiri lor ace stea de cumplită tr istețe, care mă
făcus eră di n om neom numai înt r-o zi.
― Cum îi merge ing inerulu i, Allan, i s-a făcut operația? mă într ebă Har old.

― Încă nu, răspunsei în treacăt. Poate i se f ace azi…
― Bietul om…
M-am trînti t pe pat, fum înd iarăși. Ajunsese m acum apr oape inert, num ai mîini le îni
tremurau, înco lo fața îmi încremenise f ără e xpresie, fără mobil itate, nu mai puteam nici
plînge, ci stăm aș a, sub ventilator , fără să știu ce am s ă fac, ce ar e să se întîmp le.
Pe la zece se opri în fața ca sei un comisionar, cu bic icleta, înt rebînd de mine. D-na
Ribeiro îmi adus e un plic. Omul nu aș tepta răspun s. Îmi scria Sen.
"Domn ule,
Înțeleg acum c ă nu ai nici respect, nici onoare. Te credeam numai nebun, dar văd că
procedezi ca un șarpe din iarbă, căruia, dacă nu îi strivești capul cînd trebuie, se
întoarce și te mușc ă. Nici 2 4 de o re de cînd ți -ai dat cuvîntu l că nu înce rci să comunici
cu nici un membru al familie i mele, ți l-ai călcat ca un laș, făcînd să sufere o biată cop ilă,
asupra căreia, din neno rocire, ai avut oar ecare influență. Dacă m ai încer ci o dată
asemene a luc ruri, voi face tot ce-mi va st a în puter e ca să fii expatriat. Credeam că vei
avea bunu l-simț să părăsești o rașul acesta. Prin telefon am dat or din să te concedieze
astăzi.
Singurul lucru pe car e îl ai de făcut e să-ți iei salariul și să pleci îndată. Ing ratitudinea
d-tale trebuie să aibă o lim ită.
Narendra Sen."
Am cetit scrisoar ea uluit. Nu pentru că mă concediase, deoar ece eu însumi mă
hotăr îsem să plec, căci n- aș mai fi putut da a doua oară ochi i cu Sen după cele ce-mi
spusese Khokh a. Eram ulu it, pentru că înțelegeam că M aitreyi va face tot mai multe
asemene a greșeli, de pe ur ma c ărora va suferi mer eu, și suferințele ei le înzeceau pe
ale mele, căci știam c ă nu-i pot fi de nic i un folos și mă chinu iam inutil , singur, depărtat.
Am strîns pl icul și am plecat, luîndu -mi numai casca.
― Vii la m asă, Allan? m ă întrebă d- na Ribeiro.
― Desigu r.
― Ți-am gătit mîncărur ile favor ite, mi le-a spu s Ha-rold, ai să, vezi… Și nu te m ai
gîndi…
Am zîmb it și am ieșit pe p oartă, năuc, fără nici o țintă. Mă gîndeam c ă ar f i bine să
ridic ceva bani de la bancă, dac ă, într-adev ăr, trebuia să părăse sc orașul într-o zi sau
două. Dar nu- l pără seam din o rdinul lui Sen, nu m ă intimidau amenințările lui. Plecam,
pentru că știam p rea bine că num ai așa i-aș putea fi de vr eun folos Ma itreyiei: că num ai
așa ea mă poate uita. Gînde am ca un adolescent. Am ajun s la bancă pe jos, deși
distanța din R oyd Lan e în Clive Street era destul de mare. După ce mi- am împachetat
bine bancnotele în portm oneu și mi -am împărțit argintul prin toate buzunar ele, am
pornit mai sus, spr e gară. Cînd am trecut po dul de la Howrah, m-am a plecat să privesc
Gangele, mur dar și înțes at de bărci, și gîndul sinucideri i mi-a apărut deo dată în toată
lașitat ea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar de lim onada. Se făcu se
ceasurile douăspr ezece. Am ie șit și am apucat- o la dr eapta, pe șose aua de centură, car e
duce în satele dimp rejurul orașului și trece pri n Belu r. Cînd am intrat de-a binelea în
șoseaua umbr oasă, m-am si mțit mai puter nic, mai lin iștit și m- am aș ternut înverșunat la
drum. Nu mă opr eam del oc, nic i să fumez, ci mer geam întru na, cu pa și mari, hotărî ți.
Treceau pe șos ea ma șinile car e fac cursa G ară-H oogli, și aproape toate se opr eau lîngă
mine, căci ]i se părea ciu dat s a vadă un european mer gînd pe j os pe un drum afară din
oraș. M-am opr it numai la o baracă să rmană, unde o bătrînă vindea limonada, pan și
ardei: m-am opr it să beau ceva r ece. P arcă m-a mîngî iat întâlni rea aceea, c ăci i-am
vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și l imba a ceasta a
Maitr eyiei îmi era un adevărat balsam.

Am ajuns pe la două jumătate la Belu r-Math, după ce mă plouase doi kilometr i și îmi
udas e hainele pînă la piele; am ajuns str opit de nopo i, cu o pr ivire rătăcită, c are l-a
înspăimîntat pe Swami Madhvan anda, un călugăr pe care îl cunoscu sem mai de mult , de
cînd vene am aici cu m așina ingine rului. M-am du s pe m alul Gangelui să mă usuc și, cum
stăm tr întit acolo pe iarbă, cu och ii în soar e, reveda m toate plimbări le noastr e, alături
de Maitr eyi, mă revede am fericit și făr ă griji. Nu mai m- am putut stăpîni și, pentru că nu
puteam plîn ge, am s cos car netul din buzun ar și am început să scriu, numai pentru mine.
(Recitesc a stăzi acele însemnări scrise cu sînge, și mi se p ar atît de r eci, atît de
oarecare. De pi ldă: "De ce-au tr ecut toate? Un pustiu imens î n mine. Nimic nu mai ar e
sens. Cînd aud un cîntec bengalez, sus la math, îmi vine s ă plîng. Maitreyi, Maitreyi,
Maitr eyi. Nu o vo i mai ve dea nici odată…" Cît de incap abili suntem să redăm, chiar
atunci, substanț a unei bucuri i sau unei du reri prea mari. Am ajuns să cred că pentru
aceasta numai memor ia, numai distanț a le poate da viaț ă. Jurnalul e sec și
nese mnificativ .)
Swami a înce rcat s ă afle ce e cu mine, dar cînd i-am spu s că am venit pe j os din
Calcutta și c ă n-am mîncat, căci nu pot mînca nimic, s-a speriat și m- a rugat să plec
îndată, nu cumv a să mă îmbo lnăve sc, să iau malaria (știa că s uferisem cu un an înainte
de malaria) și cîte altele. A vea un ton poruncit or și probabi l că mă dispr ețuia mult,
covîrșit de patimă și du rere cum era m. Călugări i aceștia ind ieni nu te pot consola
niciodată, căci li se par e nevrednic de consolat acel suflet robit durerii, și idealul l or de
atroce deta șare nu are nimic de-a face cu omene scul care suferă, cu mizeria
experienței . Trăiesc oarecum pr ea dumnezeiește oamenii aceștia, al căror ideal est e
suprema placidi tate.
De al tfel, cum eu nu venisem la math pentru consolar e, ci numai pentru că acolo aș fi
putut -o revedea pe Ma itreyi a mea, cea din amintir e, cea adevăr ată, nu m-au jicnit prea
mult vorbele lui Swami; m-au făcut numai să mă simt mai singur . Am plecat, mulțumind
pentru fructele și dulciu rile pe car e mi le adu sese un frate. Nu am m ai luat drumul
întoarcerii, ci am pornit mai departe, pe acee ași șos ea, spr e Ranaghat. Ajung în Bally
aproape de apu sul soarelui. Caut și aci Gangele, î l privesc lung, fumînd alene, î l privesc
cum cur ge lin și vast cătr e orașul nostru. Stau pe o piatră, înconju rat de cîțiva copii, care
la început îmi strigă într -o engleză str opșită: "Maimuță albă!", apoi, văzînd că nu mă
supăr, ci îi privesc îngîn durat, cu lacrimi, se apr opie de mine, stînjeniți , pînă încep să
vorbesc cu ei în bengali și le împart go logani. Mă conduc cu alai, pînă la capătul satului.
O seară puțin răcorită de pl oaie, dar senină și îmbiet oare la drum. Curînd rămîn singur
pe șose a. Trec cîteodată m așinile spre Calcutta, cu farur i mari, aprinse. Cîte un om, doi,
grăbiț i. Mă într eb, așa, ce devr eme se culcă oamenii în Ind ia!… Îm i amintesc a tunci de
Bhowanipo re, și parcă un val cald mi se urcă în gîtle j. Grăbesc pa sul. Nu m ă opresc decît
la o dughean ă ca să -mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le gă sesc. Ardea o
lampă de ac etilenă, și cîțiva drumeț i se odihneau fumî nd huka, cu pufăitur i lungi,
potolite. M-au priv it toț i cu mirar e, și unul a ieșit chiar în șos ea, să mă vad ă cum pornesc
mai departe, singur , în întune recul di nainte.
Nu știu pî nă la ce ce as am mers și prin ce sa t am tr ecut. Nu-mi era nici somn, nici
obosit nu mă simțe am, ci mar șul acesta în întune rec începuse chiar să mă încînte,
adormindu-mi oar ecum gîndur ile și flatîn du-mă puțin , căci cr edeam că o fac ace asta din
prea mare suferința, o fac pentru Maitr eyi. Am gă sit pe drum, la cîțiva metri de șa nț, o
fîntînă cu acoperiș și acolo m-am op rit să mă odihnesc. Am a dormit în neștir e, cu capul
rezemat de ca scă, de- a dreptul pe lespezi. A celea și visuri, cu M aitreyi, care mă
deștept au la ră stimpur i și mă făce au să tremur de frig , de singurătate. Au venit oameni
la fîn tînă, și zgom otul m-a de șteptat. (Straniu , cu toată du rerea me a, eram conștient că
port asupra-mi cinc i sute de rupi i și, de cîte- ori se apr opiau oamenii, duceam instinctiv
mîna la po rtofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezînd să mă întrebe nic i unul , căci, deși
hainele îm i fuse seră str opite cu noroi și pantofii de pînză desfigu rați, se vede a totuși că
sunt un sahib, și încă un sahib alb.
Mi-am răcori t fața și a m po rnit mai departe, de as tă dat ă mai r epede și m ai
preocupat, căci șoseaua începea s ă fie mai frecventat ă acum, la r evărsar ea zor ilor.

Priveam mai mult în jos. Mă opream numai cînd, printre palmieri sau la vr eun cot al
șoselei, puteam zări f luviul . Nu știu ce mîng îiere îmi dădea Gangele, pe car e îl știam c ă
se îndr eaptă acolo de unde venisem eu, spre orașul Maitr eyiei. Aproape c ă nu-mi mai
dăde am seama de ob îrșia dur erii mele. Nu mă întrebam ce va spune Har old sau d-na
Ribeiro. Aveam o singură bucurie : că poate va venii Khokha și, aflînd că a m plecat de o
zi și nu m-am înto rs, va s pune aceasta ingineru lui. Aș fi vrut ca Sen să creadă că a m
murit, să reflecteze puț in asupra celor ce făcuse.
În acea zi am mîncat într-un han din apropie re de Ranaghat. Am mîncat ore z cu carri∗
și pește fiert, și am mînc at cu mîna, ca un ind ian, spr e uimi rea și încîn tarea celorlalț i
comeseni, care mă auziser ă, de altfel, vorbin d o eleg antă bengali. Num ai înfățiș area
mea le dăde a de gîndit. Ghiceam c ă am o față descompus ă, cu barba cr escut ă, cu părul
strivit în timpul somnului, hainele mur dare și mîinile negr e.
Începusem s ă mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă pof tă la
drum. Am mers pînă la apusul soar elui fără s ă mai întîlnesc sate, mtîmpinî nd numai car e
cu boi și cîte un camion hodo rogit. A fost o zi de cumplită arșiță ziua a ceea, și m ă
opream la fiecar e fîntînă să beau și să-mi răcor esc fața. M-a m culcat o dată cu ră săritul
stelelor ," lîngă un mango uriaș, crescut singuratec la cap ătul unui hele șteu, părăsit. M-
au chinui t multă vr eme țînțarii, dar în cele din urmă oboseal a m-a covîrșit și nu m-am
deștept at decît tî rziu în zi, cu mădular ele supte, apr oape făr ă să-mi dau se ama unde mă
aflu…
Visasem p robabi l ceva însp ăimîntător, căci m-am de șteptat transpirat și tr emurînd.
Am luat -o aproape la goană pe șo sea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din car e
nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am într ebat ca prin somn pe un
căruța ș unde mă aflu și cum pot ajunge spr e o gară. M-a înd reptat cătr e o haltă din
apropiere de Bur dwan, pe car e am gă sit-o în înn optat. P rimul tren venea tocmai spre
ziuă și nu oprea aici. A trebuit să mă sui înt r-un personal pe la miezul no pții, într-un
vagon de cla sa III (căci nu ave am curajul să intru într-un alt compartim ent), cu car e am
ajuns la Burdw an.
M-au orb it și speriat la început faruri le electrice prin stații. Eram c a un bolnav
deștept at prin alarmă, apr oape buimac, ne știind la ce gh ișeu să mă înd rept ca să-mi
cumpăr bi letul de inter-class (de d ata ace asta mi- era rușine să mă înghesui alături de
bătrîne și zdr ențăr oși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei cîț iva
eurasieni și englezi de pe pe ron, care-mi priveau foarte bănuit ori hainele). Am așt eptat
zgribulit acceleratul de L ucknow, sorbind ceaiuri multe și încer cînd să reconstitui de la
început escapad a mea. Erau lacune de ce asuri, de nopț i, și golul acesta din memor ie mă
obseda. Dacă a m înnebu nit? mă într ebam. Îmi porunceam să nu mă gîndesc la nim ic.
Totul va tr ece, totul trece, mi-am s pus, (De atunci am învățat eu r efrenul acesta, c are
mi-a ajuns mai tîrz iu un adevărat leitmotiv al vieți i mele.)
În Howrah eram din nou emoționat, parcă tot așt eptam să întîlnesc pe cineva din
Bhowanipo re. (Îmi amintii că fus ese vorba de o plecar e la Midn apur, și deși lucr ul acesta
mă chinuia de ajuns, pentr u că m ă depărta și mai mult de M aitreyi, totuși av ea și el o
parte de mîngîie re, deoar ece nu mai mă aflam în același oraș cu Sen și nu riscam să-l
întîlnesc.) Ma șina m-a adus a casă tocmai în ce asul cînd po liția din P ark-Str eet începuse
cercetări le pentru găsirea mea. D- na Ribei ro aproape că leșină cînd mă văzu coborînd
din taxi, cu casca ruptă, nebărbierit de patru zi le, cu hainele palate.
― Uii de ai fost, pentru Dumnez eu, unde ai f ost? A telefonat mer eu South 1144
pentru d-ta, și băiatul acela, mr . Chatterjee, Khokha, cum î i spuneți acolo, a venit mereu
să te caute… Doamne, D oamne…
Am lăs at-o vorbin d și m-am dus s ă mă s păl. O baie era singurul lucru pe car e îl mai
doream a cum. Harold a telefonat de la bir ou să într ebe dac ă s-au prim it ceva ve ști și,
cînd d-na Ribeiro i-a spu s că am venit și cum am venit, băiatul a luat o ma șină ca s ă mă
vadă mai repede.
*∗Curry (praf de cur cuma și alte mir odeni i sau mînc area gă-tită cu a cest praf),
transcris înt r-o variantă c are apr oximeaz ă pronun ția (kari) (n. ed. ).

― Bine, mă! Bine, mă!
Îmi strîngea el mîn ile în neștire.
Emoția aceasta îmi făcu bine și-l bătui pe umăr .
Încercă să mă conso leze.
― Nu- i nimic, old man. Trece și asta. Dar ce-i cu tine? Unde ai f ost pînă acum ?
― M-am plimbat. Nimic grav . O simplă plimba re.
Zîmbe am.
― Tu ce m ai faci?
― Veniseră fetele ier i, alar mate. Am fi vrut să improvizăm cev a la "China T own", de
bucur ie c-ai scăpat din ghear ele idolatr ilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să
te caute. Mi se p are că s-a cam s upărat. Mă plictisea și i-am spu s s-o șteargă. "A cum e
din nou creștin", așa i-am spus. ..
Khokha îmi telef ona imediat după ma să, dint r-o librărie de pe Asutosh Mu kerjee
Road, unde av ea el pr ieteni. Îmi spuse în grabă că lucru ri grave s-au întîm plat și ca
trebuie să vină s ă mă vadă negr eșit. L-am rugat să ia m așină. L -am aștept at în verandă.
― Unde ai fost? mă întrebă el.
― Am să-ți spun pe ur mă, îi răspunsei puți n răstit. P ovestește-mi ce mai e nou. ..
Foarte multe lucrur i noi. Pe Maitreyi au vrut s-o mărite, dar ea a țipat că va m ărtur isi
soțulu i, în noaptea nunții, că s-a culcat cu mine și va compr omite întreaga familie, căci
va fi dată af ară cu scand al, și tot orașul va afl a de rușine a ei. Ing inerul, auzind- o, a lovit-
o odată pe ste față, de a trînt it-o la pămînt în sînge. Dar a avut și el imediat un at ac și a
fost dus la spital. Nu mai vede deloc. I se va face operația înt r-o zi sau două, dacă s e va
liniști. Dar el e atît de agitat, încît se tem și doct orii. Pe Maitreyi au închis- o în odaie,
după ce d- na Sen a chemat șoferul s-o bată cu ver gile în fața ei, pînă cînd a căzut în
nesimțir e. I-a cerut și lui Khokh a să facă ac elași lucr u, dar el a fugit. Chabù a încer cat să
se sinucidă, cu c reolină. E și e a, acum, la spital. Maitreyi îmi trimite un pl ic în care de-
abia a vusese timp să înch idă o ramură de o leandru în florit, iar pe o irunză scrise se, cu
creionul, apă sat: "Al lan, ultimu l dar de la mine"… Mă roagă să nu plec decât după cinci
zile. Nu știa nimic de fuga me a, și mai bine că n-a ș tiut. Ar fi crezut că m-am sinucis și
cine știe ce prostie ar fi fost în stare să facă.
Îl ascul t ca prin vis, încer cînd să mă convi ng de gravitate a și consecințele veștilor
adus e de Khokha, dar neînțe legînd aproape nimic în afară de faptul că Maitreyi suferă și
mai mult și că e înch isă. Khokha îmi cere cîteva rîn duri scrise pentru Maitr eyi, dar îmi
aduc aminte de p romisiunea cătr e Sen și îl refuz.
― La ce bun? îi spun trist. La ce bun acum? Să m ă uite. T rebuie să mă uite, t rei sau
cinci ani, pî nă va fi din nou a mea…
Mă trezesc aiurind. Încep să plîng, stupid, apoi simt că totul se învîrtește în jurul meu
și îi spun:
― Dacă aș putea- o iubi, dac ă aș pute a!… Dar nu o iu besc.
Khokha m ă privește rînjind.
― Aș vrea s-o iubesc, urlu, aș vrea să fiu în stare s-o iubesc…
Vine d- na Ribeiro, uimită, și mă înt reabă ce am.
― Aș vrea să iubesc pe Ma itreyi, îi spun, cu lacrimi. De ce nu pot s-o iubesc? Ce i-am
făcut eu? Ce a u cu mine? C e aveți cu mine?…
***
Îmi aminte sc apoi de un telefon dat de M aitreyi într-o dim ineaț ă.
― Adio, Allan, adio, scumpul meu. În viața viit oare ne vom întîlni iar, dragule. Ai să
mă recunoști atunci? Ai să mă aștepți? Așteapt ă-mă, Allan, nu mă uita. Eu te aștept.
Altul nu se va m ai atinge de mine…
Eu nu-i put eam spune decît atît:
― Maitr eyi, Maitreyi…
Am plecat în a ș aptea zi de la desp ărțirea mea de Bhowanip ore. Am plecat după ce
ultimele două nopți le petr ecusem as cuns în fața ca sei lor, spionînd lumina în odaia

Maitr eyiei. A fost tot timp ul întuner ec.
Chabù a murit în ac eeași zi.
XIV
Lunile pe care le-am pet recut în Himal aya, într-un bunga low dintre Almo ra și
Ranikhet, sunt prea triste și p rea senine pentru a le putea povesti, ca o urmare nefi-
rească la drag ostea și desp ărțirea me a de M aitreyi.
Am ajuns aici după ce am fugi t rînd pe r înd din Delh i, Simla, Naini- Tal, unde întîlneam
prea mulți oameni, și m ai ales prea mulți albi. Mă teme am de oam eni, pentru că trebuia
să le răspund la salut, să vorbesc lucr uri fără nici o impo rtanță, s ă-mi pierd timpul; și,
astfel, nu puteam rămîne atît de singur pe cît voiam eu. Singurătatea îmi era acum și
mîng îiere, și hrană. P uțini moder ni, cred, au cunoscut o soli tudine mai aspră și m ai
deznădăjduită ca mine. D in oct ombrie pînă în februarie n-am văzut decît un singur om:
pe paznicul bungalo w-ului. Numai el putea intra în camera me a de lemn, numai cu el
vorbeam, o dată s au de două ori pe zi, cînd îmi aducea mîncar ea sa u îmi schimba
urciorul cu ap ă. Petreceam tot timpul în pădure, căci vecinătățile Alm orii cupr ind cele
mai frum oase păduri de pin pe car e le are Himalay a, și le cutreieram în lung și în lat,
reluînd necontenit același fi lm inter ior al dragostei mele cu Maitreyi, înch ipuin d fel de fel
de înt împlări , unele mai fanta stice decît altele, prin care noi doi ajunge am fericiți,
întîlnindu-ne într-o singurătat e nepătrunsă de nimeni sau în acea cet ate moartă de la
Fatehpur -Sikhri, sau în vreo colibă păr ăsită dir i junglă.
Asist am ziua înt reagă la de sfășur area aceluiași vis fanta stic, care ne izo la pe noi doi,
pe mine și pe M aitreyi, de ce alaltă lume. F apte de mult uitate își r ecăpătați p ros-
pețimea, și înch ipuirea me a le împlinea, le adîncea, le lega într e ele. Amănunte pe car e
atunci nu le luas em în seamă schimbau acum într egul cîmp al vizi unii mele inter ioare.
Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini și me steceni, pe s tînci, pe drumuri .
Atît de mult trăiam cu poveste a ace asta minunată, înc ît orice chemar e din afară mă
înspăimînta, apr oape m ă făcea s ă sufăr fizic. Știam că și M aitreyi, acol o, în celula ei din
Bhowanipo re, se gîndește tot atît de adînc la mine, la viața noa stră împ reună, și
comun iunea a ceasta în înch i-puire ne lega par că pe dea supra evenimentelo r, ne lega în
ciuda despărțir ii și a morții.
Cînd era lună, tr eceam prin pădur e, pînă la pîr îul dini vale, și întî rziam mult pe o
stîncă, priv ind apa, strigî nd: "Maitr eyi! Maitr eyi!" pînă ce ob oseam și îmi auzeam glasul
tot mai stin s, aproape o șoaptă. A tunci mă întor-ceam a casă, pe acela și drum, cu o
împăcar e nespus ă în suflet, căci mi se păr ea că Maitreyi îmi asculta se che- marea, că
vorbele mele au fost purtate de ap ă și de vînt pînă la ea. Nu știu dac ă viețuiam s au nu
real, în atîtea luni de comp lectă solitudine, dar ace asta era singura mea putință de
supraviețui re. Nu mai eram de mult tînărul vînjos și optimist, știind ce v rea și ce poate,
europeanul în drăgostit de tehnică și pion ierat, car e debar case cîndva în India ca s- o
civilizeze. Totul mi se părea zadar -nic, fără se ns. Totul, în afară de acele cîteva luni ale
dragostei și nenor ocirii mele. Că ci nu sufer eam num ai pentru că mă de spărțisem de
Maitr eyi, sufeream și pen-tru crima s ăvîrșită față de un binefăcător al meu, faț ă de o
mam ă nemaiîntî lnită, față de viața micuței Chab ù, pe care, fără îndo ială, eu o
îndreptas em către moarte. T oate certitu dinile acestea mă împiedecau să respir în voie
Trebuia să le ador m, să le nar cotizez pr intr-un vis tot mai puter nic, în car e nu exista nici
moarte, nici păcat, nici desp ărțire.
Reciteam mer eu ju rnalul, dar niciodată nu aveam curajul să mă apr opii de 18
septembrie. De altfel, ziua a ceea era oarecum înmo rmîntată pentru mine. Într-un plic
gros, sigi lasem cîteva bilete de ale Maitreyiei, scrisorile inginerul ui, aceea a lui Chabù,
ramura de o leandru, un ac de cap, cîtev a bucăți de hîrt ie cu însemnări de mîna
Maitr eyiei (multe din ele de pe v remea lecți ilor de francez ă), înt r-un cuvînt, toate ur mele

acelui episod defin itiv al tiner eții mele. (Plicul l-am deschis zilele! trecute, cînd am scris
ultimele capito le. Cîte luc ruri deprimante aș putea spune eu despr e relicve și amintiri!…)
Îmi plăce a, mai cu seamă, să recitesc pr eliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de
naivitatea m ea, de in fatuarea mea s entimentală, car e mă făcu se să trăiesc atîta vr eme
o iluzie.
Nu pr imeam, nici nu scriam scrisori. O dată s au de două o ri pe lună, paznicul
bungalo w-ului se ducea la Naini- Tal pentru anumite provizii, pe car e nu le putea gă si în
satele din vale, și atunci trimiteam și eu cîteva rînd uri la banc ă, pentr u bani, sau o
telegramă lui Harold, ca să știe că trăiesc încă. P rin apropierea Crăciunulu i, am avut o
surpr iză care mi-a descoperit cît de mult sunt însă legat de tr ecutu l meu și cît de
primejdi oasă ar fi o întoarcere la Calcutta. Khokha, inter esîndu -se la b ancă, a aflat de
adresa mea la Naini- Tal (poste-restante ) și mi- a scris. Cînd mi- am văzut numele pe pl icul
adus de paznic, parcă nu-mi venea a crede că-mi este adr esat mie. Mi se păr ea că a cel
Allan nu mai e xistă de mult, că îl lăsasem undeva în ur mă. Am tra s zăvorul la uș ă și am
cetit scrisoa rea lui Khokha, palpitî nd, parcă m-aș fi aflat deodat ă în fața lui Sen sau a
Maitr eyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria c ă familia petr ecuse o lună la Mid-napur, de unde
chiar Maitreyi îmi trimitea cîteva r înduri scrise pe petece de jur nale, pe afișe din gară,
alături de flo ri umile de cîmp , culese pr obabil în pl imbările ei sub paz ă pe la marginea
satului. Am înțeles c ă Maitreyi suferise pr ea mult ca să mai păstr eze imaginea me a
omenească, r eală, car nală. Ea își crease acum im alt Allan, o înt reagă mitol ogie, superbă
și inaccesibilă, pe care o nut rea necontenit, ca s- o ridice cît mai su s, în plin ireal. Îmi
scria: "Cum te-aș putea eu pier de pe tine, cînd tu ești soarele meu, cînd razele tale mă
încălzesc pe drumu l acesta de țar ă? Cum să uit eu soar ele?" P e o altă hîrtie mă numea
"soar e, aer, flori!". "Nu te sărut eu a cum, o dată cu buchetul pe car e îl strîng la piept?"
Sau "Nopț ile, tu vii la mine, cum veneam eu alt ădată, în camera noa stră de drag oste din
Bhowanipo re. Dar eu vene am ca o femeie, căci mă făcuse și femeie; pe cînd tu vii acum
ca un zeu din aur și din pietr e scumpe, și te ador, căci tu eș ti mai mult decît dragostea
mea, tu ești soar ele meu, viața me a!"
M-am gîndit , atunci, cît de ciudată est e retrager ea ace asta a ei în mitol ogie, cît de
dureroasă pentru mine a ceastă ab stractizar e continuă a me a, făcut din om zeu, din
amant soare. Eu de scope risem visul, dar un vis în care întîlneam pe aceeași Maitr eyi din
Bhowanipo re și o strîngeam tot atît de bărbăte ște în brațe. V isul meu, cît de fantastic ar
fi fost, continua acee ași viaț ă dusă împ reună și a ceeași drag oste, desăvîrșind -o,
împlinind-o. Dar mitol ogia ei raă transfor mase de mult în imaginație, în idee, și nu mă
regăse am, așa cum aș fi vrut, cu sc ăderile și patimi le mele, în "soarele" ei, în "florile" ei.
Am cetit scrisoar ea cu o ușoară strînge re de inimă. De ce se depărta Maitr eyi de
mine? De ce m ă imp lora s- o uit, ca s-o întîlnesc înt r-o viață viit oare? Ce-mi pă sa mie de
viața viit oare și de toț i zeii ei?…
Eram înset at de concr et, de viața nemijl ocită, de prezență. P e mine mă chinu ia
tocmai aminti rea ei car nală, tocmai ceea ce er a viu și imediat, și neînlocu ibil în făptura
ei, și pe a ceastă Ma itreyi, de suflet și car ne, o doream, pe ea o întîlneam în filmu l meu
de toate zilele. Nu voiam cu nici un p reț să dispar, în dragostea ei, înlocu it fiind de o
idee, de un mit. Nu voiam să mă consolez, cu o dragoste eter nă și cer ească; dragostea
mea cer ea împlin ire, viețui re pe pămînt, nu per eche înger ească…
Khokha îmi dedea și alte ve ști: ope rația ingineru lui nu reușise pr ea bi ne, și conced iul
i se prelungea cu încă șa se luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfîntă. Maitr eyi a
slăbit înspăimîntăto r și refuză cu încăpățînar e orice p ropune re în căsătorie. De cînd s-a
întors din Midnapur, înt reabă mer eu de mine la telefon, în Royd Lane, și cr ede că e
mințită, c ă eu m ă aflu din nou în Calcutta, dar nu vr eau s- o văd. A fost o dată, el
Khokha, la ga zda mea, și d-na Ribe iro se plîngea că nu mai știe nimic de mine, că a fost
vorba s ă mă duc pentru două-t rei săpt ămîni, și iată, s unt trei luni de cînd nu mai dau
nici un semn de viața, în afară de telegramele cătr e Har old. Pe Ma ntu, ingineru l l-a dat
afară din ca să, pentru că fusese obraznic cu d-na Sen, iar acum bietul băiat o duce
foarte prost, căci tr ebuie să-ș i plătească datori ile făcute cu nunta și trăie ște despărțit de
Lilu, ea la p ărinți, iar el într-un cămin studențesc, unde mănîncă num ai pîine cu ce ai, ca

să-și achite mai repede dator iile și să poată fi iarăși la un l oc cu Lilu.
Khokha ter mina s crisoarea întrebîndu- mă cînd am de gînd să mă întorc și
implorîndu- mă să nu-mi ratez cariera, nici să-mi spulber tiner ețea pentru un simplu
episod de dragoste. T oți oamenii trebuie să treacă prin asemene a înce rcări. Și ei trebuie
să iasă mai întăr iți, mai puter nici, nu să se retragă în fundu l munți lor. Aceasta nu es te o
soluț ie, încheia Khokha. Aș adar, cînd mă înto rc?
Aceasta m ă întrebam și eu. Nu mă puteam împăc a cu gîndul unei no i viețu iri în
Calcutta. De altfel, nici nu știam ce voi mai putea face acolo , căci de luc ru nu mai
aveam, certi ficate nu o bținusem și, la bi rou, ca s ă le cer, îmi era peste putință să mă
duc. Aveam destui bani strînși ca s ă pot trăi r etras încă v reun an. Dar după aceea? O voi
lua iar de la c apăt, vo i pleca mai departe, spre Java, de pildă, și acolo voi ave a curaju l să
încep o viață nouă… Gîndur ile ace stea îns ă erau simple gîndur i. Căci nu mă puteam în-
chipu i despărțit de India și nu mă puteam închi pui așezîn-du- mă din nou la lucru. Orice
activitate, o rice ambiție, orice țel mi se păr eau atît de Eadarnice, înc ît simpla l or
aminti re mă întrista de moarte. Stăm pe ver anda bungalo w-ului, cînd nu m ai era nici un
vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu -mă: poate fi altcev a mai bun? Poate
altceva a vea m ai mult sen s decît această pădur e, de nimeni întrebată de ce cr ește și
pentru cine își dezvăluie neîntî lnita ei frumusețe ? Aș vr ea să fiu o buturugă, plutind
alene, senină, be ată, pe apele Gangelui. Să nu mai simt nimic, să nu-mi mai aminte sc
de nim ic. Oa re nu poate fi un sens al e xistenți i această întoarcere la mineral, la cristal,
de pi ldă? S ă fii un cristal, să trăiești și să împărți lumina ca un cr istal…
O sumă de înt rebări stupide, fără nici o legătură cu filozofia, îmi treceau a tunci prin
cap. Nu-mi luasem nici o carte cu mine și gîndeam, la întîmplar e, tot ce-mi plăcea, tot ce
mă consola. Tăcînd întru na, vorbeam foarte mult cu oameni pe car e îi închi puiam eu,
toți sem ănînd eu mine, dar mult mai p rofunz i, mai bărbați, mai liber i. Tînjeam după
libertate cum nici odată cr ed că n-a tînjit un priz onier . Mă simțea m atît de legat din toate
părțile. Aveam zone interz ise în mintea me a; de pi ldă, zona de dinc oace și de dinc olo de
13 septembri e…
***
Pe la început ul lui feb ruarie a so sit, în plin miez de noapte, o necunoscută, car e a
deștept at paznicu l, cerînd o cameră, dar într-o limbă atît de neînțelea să, încît omul a
venit la mine să -l descurc. Am ie șit cu peler ina a ceea îmblănită, himalay ană, car e îmi dă
un aspect de muntean mongo l. Pe un chaise-longue din verand ă se trîn tise, istovită, o
femeie, din car e n-am văzut la început decît părul bălai și mîin ile puțin prea m ari, cu
care își ținea s trîns pe trup un trench -coat mizer. Nu știa decît cîteva cuvinte în
hindusthană, și i s-a luminat toată fața de bucur ie cînd a dat cu ochii de mine. Respira
agitat ă. În curte, un băieța ș cu bagajele. Veniseră pe j os din R anikhet, pierzî nd de mai
multe ori cărarea și t rebuind să treacă prin pîrîu ca să urce spr e bungalo w. Îmi spusese
toate ace stea p alpitînd, căci, după cîte a m înțeles, a vusese vr eo aventură neplăcut ă în
Ranikhet și plecase după căder ea serii. Se numea Jenia Isa ac, din Capetown, Africa de
Sud, și se afla de cîteva lun i în India, cutreierînd Himalay a în căutar ea unei mînăstiri
care s-o primească, îmi făcu de la început impresia unei exaltate r eci, lucide, e xaltat ă
mai mult din dezamăgire decît din sete pentru un altfel de adev ăr. Cînd paznicul aprinse
felinarul cel mare, am privit -o mai de apr oape; destul de tînără, fără e xpresie; fața
rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, cont rastînd cu trup ul ei bine legat, înalt, puternic,
cu brațe vînjoase și piept larg. Era îmbrăcat ă ciudat, într-o toaletă de vo iaj prin colonii,
adaptată foarte curios la un drum de munte. Era a tît de înghețată, încît paznicul a
trebuit să fac ă ceai mult, și l-a sorbi t lacomă, vor bind mereu, întrebînd, suspectîndu- mă.
Mă plictisea oar ecum ace astă vizitatoar e inoportună, dar m- am lin iștit aflîn d că pe ste
două zile cel mai tîrziu pleac ă spr e Maikhali, voin d să ajungă la Bhadr inath. Pînă la
Bhadr inath e un drum bun, de treizeci de zile. Am zîmbi t ascultînd-o, căci crestele erau
acum cu des ăvîrși re îng hețate, cărările acoperite cu zăpadă, și apoi, drumul către
Bhadr inath nu t rece pe la Ma ikhali, ci prin Hardwar . I-am dat toate lămurir ile, sfătuind -o

să se ducă la K otwara, de unde ar putea lua t renul pînă la Har dwar . M-a într ebat dacă eu
plec undev a, dacă am s ă stau mult aici. Îmi repugnă orice încer care de a p ătrunde în
sufletul meu, de a-mi cunoa ște p rezentul, de a-mi ghici trecutu l. I-am ră spuns scurt și
aspru că nu știu ce ara s ă fac, dar deocamdat ă am s ă rămîn aici, pentru că ace sta e un
bungalo w puțin cer cetat de drumeți, și îmi pr iește de minune aerul pădurilor de pini…
A doua zi am plecat în zori, după ob iceiul meu. Am ocolit muntele, mi- am luat baia
sub stîncă, am mînc at turtele cu mier e și m- am înt ors noaptea. P aznicul îmi spus e că
mem sahib e bolnavă și c ă a întrebat de mine. Cum o fi ghic it el asta? mă amuz eu,
gîndindu -mă la bruma de hindusthan ă pe care o știa Jenia Isa ac. Ciocăne sc la uș ă, și îmi
răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a nec ăjit puțin, căci ideea c ă va trebui să
stau mereu în preajma unei bo lnave, și încă a unei bo lnave albe, îmi era insup ortabilă.
Am găsit- o cu temperatură, t remurînd , dar destul de inimoas ă. Mă rugă să scriu o listă
de cuvin te hindusthane uzuale și să -i prepar o cea șcă de c acao, căci paznicu l nu se
pricepe. Nu era deloc impresionat ă de faptul că se afla bol navă aici, în cr eierul munțil or,
singură, fără să cunoa scă limba și fără s ă năd ăjduiască vr eun ajutor . Îmi spune că suferă
de feb ră de vr eo trei săptăm âni, că a zăcut pe moarte în ca sa unui bhutanez de lîngă
Almora, dar că nu î i e team ă. Am întrebat- o așa, înt r-o doară, ce-a f ăcut-o să vină In
India, și ea roșeșt e puțin; apoi, brusc:
― Vreau să găsesc absolutu l!…
Mă ispitește un rîs năpra snic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața
răspun sului necunoscutei, mă într istează și m ă nelin iștește. Cr edeam că nici o emoț ie și
nici un ridicu l nu mă mai poate imp resiona.
Credeam că a m ajuns ne simțitor, și p roporțiile sau nu anțele nu mai îmi pot stimula
atenția; t receam pe l îngă ele cum ai t rece pe lîn gă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, cînd
a spus "absolutul ", m- a deștept at deodat ă la o lume de farsă și inepție, de păc ăleală și
somn, de ridicu l și dramă. L umea în care viețuisem și eu atîta vr eme…
Cu multă g reutate a m izbu tit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despr e Gandhi și
despr e mișcarea naționalistă indiană. E un luc ru pe care îl fac întotdeauna cînd vreau s ă
țin departe pe un om oar ecare. Jenia îmi mărturisește că, deși supus ă engleză, ap arține
unei familii de evr ei finlandezi , stabiliți pe la sfîrșitul secolului trecut în sudul Africei , că
nu poate s uferi ipocrizia albilor, că a venit aici hotărîtă să uite tot și să intr e într-un
ashram, să caute adevărul, viața, nemur irea. O ascult, fără nici o schimbar e a feței, îi
ascult toate super stițiile culese de spre Ind ia fachirică și mistică, toate inepț iile din
cărțile lui Kamachara ka, toată p seudocu ltura car e circulă prin oraș ele anglo-saxone.
Simt că a răma s multă vr eme singură și c ă ar vrea să-mi spună tot, fericită c ă a găsit un
om care s-o asculte și "s- o înțeleagă". Nu mai contenește cu confesiun ile, îmi spune
deodată că ar e încă patru sur ori, că er a celistă la o rchestra municipală din Capetow n, că
a dat concerte în Johanne sburg, că a vea 40 de lir e sterline pe lună, dar nu se împăca cu
familia ("bur ghezi care vroiau s- o mărite!") și atunci s-a r etras la o fer mă din apropiere,
unde se ducea în f iecare noapte, după concert, cu un hahy -oar, pe care și l- a cumpărat
numai din econom iile ei…
Ar fi continuat cu mărtur isirile, dac ă nu m-aș fi scuzat că e p rea tîrziu ca să mai pot
întîrzia în odaia ei și, după ce a m înt rebat- o dac ă mai dorește cev a, m-am retras
strîng îndu- i foarte sobru mîna și urîndu- i grabnică îns ănătoșir e.
M-am gîndit multă vr eme, în ace a noapte, la iluzia ace stui "absolut" pe care îl căuta
biata muzicantă și a m simțit o imens ă milă r eflect înd că și-a pără sit un că min și o
libertate în civilizație, numai pentru că cetise cărțile acelui farseur englez cu
pseudonimu l de Ramachara ka. (Am afl at mai tîrziu că însăși lectura ace stor cărți ―
"care i-au revelat o altă lume di ncolo de simțuri" ― fuses e plină de peripeți i și de
mister e. O dată vis ase numele unei l ibrări i pe car e nu o cun oștea; chiar a doua zi,
automob ilul ei a avut un accident pe una din străzile puți n pop ulate, și cînd a ridicat
ochii, a văzut că s e află în fața librăriei din vis! A intrat și a găsit într-un raf t o sumă de
cărți de teozof ie, ocu ltism și yoga; dar a cump ărat numai cărțile lui Ramach araka, prin
care a avut "r evelația In diei".)
Două zile n-am putu să -mi fac plimbări le mele lung i, n-am putu visa și m edita cum

obișnui am de atîte a luni, pentru că Jenia era încă b olnav ă și avea nevoie de mine
aproape la fiecar e cea s. Simț ise și e a, în cele din urmă, că m ă cam plict isește puțin, dar
era atît de singură și atît de nenor ocită, încît își călc a peste or goliul și trimitea mer eu să
mă cheme, n ăscocind pretexte. În acele cea suri de tovără șie își cont inua confesiuni le,
ca și cum i- ar fi fost pe ste putință să comun ice suflete ște cu mine înainte de a-mi spune
întreaga ei viaț ă și a-mi lumina toate as cunzișur ile sufletulu i ei, pe car e îl voia divers de
al celo rlalți moder ni, cînd , ca și orica re altul, trăia și e a un permanent b ovarism,
nutrindu- se cu idei maxime și adev ăruri cu majusculă. Jenia mi-a de stăinuit astfel
întregul ei dezgust de lume, de societate, de familie și de dragoste, de nesfîrșite le ei
suferințe, pînă ce și-a r egăsit li bertate a, renunțîn d la totu l. Numai desp ărțirea de
muzică, de artă, a fost mai g rea. Despr e drag oste avea o păr ere prea rud imentară c a să-
i dea de gîndit. Nu se îndrăgostise nici odată, și cel pe car e crezuse un timp că l-a iubit s-
a log odit cu alta. A tunci a înțeles că numai i s-a părut că iubește. Ar fi vrut mult să
cunoasc ă experiența dragostei complecte înainte de a r enunța la viața ace asta efemeră,
pentru a căuta ab solutul. Deci, înainte cu d ouă s ăptămîni de a pără si Africa, s-a d at unui
camarad, un ne amț simpatic, excelent dansator, care o curtase cînd va și car e n-a vrut
s-o creadă cînd i-a spu s că era fecioară. P rietenul acela, brutal sau neîndemînatec, o
făcus e să se dezguste defin itiv de apr opierea carnală a bărbațilo r. Era chiar încîntată c ă
viața pe car e și-o pregătea o va împ iedec a să iubea scă și s ă fie iubită. Aju nsese s ă
creadă că orice bărbat e o bru tă, un po rc sau un imbeci l," și că singur ii masculi car e
merită v reo considerație sunt cei car e renunță la "plăceri le" lumi i, adică siha ștrii,
filozofii, mistici i. În capul Jen iei se băt eau o sumă de idei inconsistente, alături de
dezam ăgiri sentimentale și superstiții femeie ști (cultul "omulu i superi or", al "omulu i
singur" , izolarea, aventura, r enunțarea.) Aproape că mă îngr ozeam a scultînd -o, căci, de
cînd mă retrăs esem aici, ajunse sem să gîndesc un lucru pînă la cap ăt, să cer cetez o
idee în toate imp licațiile ei, și mă făce a fâră voie să suf ăr substanț a hibridă și incon-
gruentă a conștii nței ace stei tiner e fete în căutar e de absolut.
De cite or i mă înto rceam în odaia mea, însemn am în jur nal judecăți și imp resii, căci
mi se păr ea că pr ezența Jeniei este mai mult decît o întîm plare oarecare; este însu și
contactul meu cu o lume și o gîndi re din mij locul cărora mă smulse sem cîndva. O
săptămînă de la veni re, în care timp Jenia avu sese timp să se vindece și să se
întremeze, dar încă nu pleca se, îmi schimba sem complect atitudinea faț ă de ea. De
unde la început mă plict isea și mă irita, acum mă inter esa c a un sp ectacol, ca o veri fi-
care. Cea dintî i veri ficare am făcut- o cu privire la lumea noastră alb ă, europeană, pe
care o pără sisem și în car e trebuia să mă întorc, mai curînd sau mai tî rziu. A doua
verificare, și mult mai serioas ă, a fost cu privi re la însăși viaț a și tinerețea me a.
Trebuie să spun că apr oape m- am înspăimîntat cînd, surprinz înd o dată pe Jenia pe
jumătate goală în cameră, n-am a vut nici o tresărir e și am privit -o ca pe un ob iect
oarecare. Am gînd it mult în noapte a acee a, înt rebîndu-mă dac ă nu cumv a dragoste a
mea pr ea mar e pentru Maitreyi și șocul atît de as pru al de spărți rii, și solitu dinea n-au
contribuit să mă neutralizeze sexualicește, n-au făcut din mine un neputinc ios
sentimental și fric os; dacă nu cumva trăie sc departe de lume, pentru că nu o pot
înfrunta, și m- am hotărî t să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nic i una, nici alta
nu mai mă pot ispiti. Am tr ecut ceasuri de cumplită groază, gînd indu- mă că s-ar putea
să fiu o simplă ep avă, r eacțio nînd automat și păstrînd toată viața se mnul prime i
înfrîngeri. Recunos c, lumea ― cu femeile și iluzi ile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai
mă inter esa. Dar cu o nest ăvilită set e voiam s ă știu dac ă m-ar m ai pute a interesa toate
acestea. Nu cumv a eu mă retrag și m ă simt dezgu stat numai pentru că trebuie să fac
astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg?
Priveam iarăși pe Jen ia, și nu simțe am față de ea nici o turbu rare, nici un gînd
pătima ș, nici o libe rtate mentală, și atunci încer cam s- o iscodesc, s- o silesc să fie
femin ină, a șa cum, fără îndo ială, fusese înainte de a pleca din Capetown ; gîndea m că
poate astfel va izbuti să mă tentez e. Și dacă e a mi- ar fi dovedit că omu l din mine nu
murise, că eu am răm as același, cu păcatele, cu mici mile, cu patimile mele, atunci m-aș
fi putut retrage din lume, aș fi fost liber să-mi aleg drumul pe car e mi- l hotăr îsem, aș fi

fost liber să fac or ice, tocmai pentru că puteam fac e contrariu l. E adev ărat că Jenia se
arăta cîte odată foarte feminină față de mine. De unde, de obicei , îmi ținea discursuri
asupra teozofiei și "secr etelo r din centrul Tibetului " (căci av ea o sumă de mitur i în care
credea o rbește ), vorb ind cu ochii pe jumătate închiși, cu un glas puțin voalat, misterios,
cîteo dată, dimpotr ivă, rîdea mult , îmi servea foarte drăg ălaș o cea șcă cu cioc olată, se
pudra (renunța se la pud ră și rouge de cum ajunsese la Himal aya) și tot încer ca să mă
facă s ă-i spun cum a m ajuns eu în singurătate și car e este tîlcu l inelului cu piatră ne agră
pe car e îl port.
Este ciuda t cît de mul t mă gîndeam la Maitr eyi privin d și vor bind cu Jenia. O ave am
mereu în minte, pe ea, singura, și ade sea, închipu indu- mă îmb rățișînd o femeie
oarecare, pe Jenia, de pildă, mă nedumi ream de imposib ilitatea a cestei imagini , de
irealitate a oricărei eventu alități amor oase. H otărît, o iubeam atît de nebunește pe
Maitr eyi și aminti rea ei îm i anula a tît de decisiv orice prezență str eină, înc ît mă într ebam
chiar dacă trăirea ace asta într-un trecut viu nu e degradantă. M ă surprin deam,
întrebîndu-mă cu sp aimă ce am s ă fac eu tot restul vieții, dacă nu vo i repeta povest ea
lui Abelar d și a Heloisei. Aș fi vrut să mă simt iarăși libe r, să-mi verific libertatea, c a s-o
pot iubi pe Ma itreyi fără team ă că m ă retrag din fața vieț ii. Mi-e ste foarte greu să
lămur esc aici toate a cele sentimente obscur e care m-au îndemnat atunci la o
descătușare, la o nouă e xperiență. P oate nic i eu nu le înțeleg. Poate.
Jenia își hotărîse plecar ea înt r-o luni dimineaț a și tr imise se chiar vorbă la R anikhet
pentru ham al. Cu tr ei zile mai înainte devenis e foarte insinuantă, pr ofitînd de multe
vorbe in ocente ale mele c a să rîdă cu înțeles, plîng îndu- se că r enunță la o viață pe c are
nu o cunoaște, că n-ar vr ea decît o singură experiență, c ăci nimic nu merită să fie
repetat în dragoste etc. Pe mine mă desfătau de minune toate ace ste reven iri la
femin itate. Și pentru că sîmb ălă se ara a fost o lună minunată, și pentru că ave am po ftă
să vorbesc, să înțeleg ce se întîmplă cu mine, de ce tac atît și de ce mă as cund, am
răma s amîndoi pe verandă și i- am povestit de-a fir -a-păr povestea M aitreyiei.
Aproape de miezul nopț ii s-a făcut fr ig afară, și a m intrat în camera ei să termin
povestea și s ă bem o ceașcă cu ceai. Cînd i-am spu s totul și i-am r ezumat scrisoar ea lui
Khokha, și i- am mărturisit hotărî rea m ea de-a e uita pentru a nu o face să sufere (nu
înțelegeam ce poale însemna ace asta, dar era o frază c are suna frum os, și i- am spus- o;
mai ale s că, surpr inzător pentru sinceritatea me a de cele mai multe or i stupidă, în seara
aceea jucas em chiar puțin teatru), Jenia a răm as tristă, tăcut ă, cu o lacrimă la co lțul
genelo r. Am într ebat-o, într-o doară, de ce plînge. N-a răspuns. M-a m apropiat de ea, i-
am luat mlin ile, am înt rebat- o din nou, i-am strîns brațul. Tăcea într una. Și atunci mi-am
apropiat fața m ai mult, răsuflarea me a apr oape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai
insinuant. A oftat o dată lun g, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umeri i mei,
sărutîndu- mă pe buze, mu șcător, sălbatec. Am avut o ciudată bucurie cînd m-am dus să
zăvor esc uș a.
***
S-ar părea că cele ce- am scris în ultimele pagini nu mair inter eseaz ă povestea
Maitr eyiei. Și totuși, nu e decît o conti nuare a ei. La M aitreyi m- am gînd it îmbrățișînd
acel trup bălan și robust de evr eică fin landez ă; pe Ma itreyi o căut am în sărutar e, de e a
voiam să mă dezbar, pe e a voiam s- o uit. O căutam și o izgoneam. Cerș eam un singur
amănunt care să mi- o amintea scă; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi
dezgustat s ă-l aflu, undeva, de- a lungu l trupului ăsta alb, peste c are dragoste a trecuse
fără să se opr ească.
…Voiam s- o uit cu adev ărat sau voiam să -mi dovedesc c ă numai pe e a ara iubit -o și
că or ice alt ă dragoste ar fi zadarnică? Nu ș tiam dac ă este o simplă veri ficare sau ce a
dintîi fugă. ce a dintîi haltă în no roi. Nu-mi vene a a crede că s-ar putea uita v reodată
asemene a luc ruri. Nu puteam cr ede că sunt și eu as emena celorlalte mii de murit ori
neferic iți, care iubesc și uită, și mor fără să socoteasc ă nimic etern, nimic defi nitiv.
Numai cu cîteva să ptămîni mai înainte mă si mțeam atit de legat și atît de sigur în

iubirea mea pentru Maitreyi. Să fie, oare, viața toată o as emene a farsă?…
Îmi pune am astfel de înt rebări stupide, pentru că îmi era team ă să constat imens a
tărie a dragostei pentru Maitr eyi. Fără îndoială că îmbrățișările Jeniei m-au dezgustat
profund. De acum sunt sigur că v a trece mult timp pînă ce vo i mai ave a din nou curajul
să mă apr opii de femeie, și ace asta numai dacă împr ejurările se vor schimba. P e
Maitr eyi o iubesc, numai pe ea! Și scrîșne am din dinți , născocind tot felu l de mîng îieri
care o ucideau pe nevin ovata Jen ie, dar pe mine m ă întăr îtau și m ai mult, căci nu
izbuteau să mă abrutizeze pe cît aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a
simțuri lor mele pe cealalt ă, pe singura, pe Maitr eyi.
Am într ebat:
― De ce mi-ai căzut în brațe a tunci?
― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitr eyi, mi-a spus, priv indu- mă cu ochii
ei albaștri, inexpresivi.
Am răma s mut. E cu putință atîta set e de amăgir e, atîta dor de dragoste?
― Îmi povest eai cum o iubeai pe Maitr eyi, și eu mă gîndeam la mine, cît de singură și
neferic ită am fost, și mi- a venit să plîng…
Cred că a înțeles că nici odată nu o voi putea iub i; nici măcar trupește. Am plecat în
zori din odaia ei, extenu at, inuman de lucid , și ea a răma s pe patul răvășit de spa smul
tuturor înce rcărilor de a o uita pe Maitr eyi.
…Am condus- o, luni, pînă la pîr îul ce străbate pădurea cu pin i. De ce mi-a scos- o
Dumnezeu înainte? Jenia Isa ac, ne vom mai întîlni noi vreodată ?
***
Am răma s iarăși singur; dezgust at, năuc, încer cînd să înțeleg ce are să se întîmple
cu mine, încer eînd să mii înt orc iar în dulcele meu somn al ături de Maitr eyi. Nu voi izbuti
niciodată s ă scriu to t ce mi- a trecut atunci prin minte, în lungi le săptămîni ce a u urmat
plecări i Jenie i. Îmi amintesc v ag de insomnii le mele, de zădăr nicia zile lor.
Și parcă totul a trecut într-o singură cli pă, de șteptîn du-mă o dată dimineața cev a mai
devreme, privind surpr ins so arele d rept în față, lumina, ver deața. Scă-pasem de cev a
greu, de ceva ucigător . Îmi vene a să cînt, să alerg. Nu știu cum s-a întâmplat ac easta.
Se co bo-rîse ceva în mine, mă năpădis e ceva.
Și atunci m-am înto rs.
XV
Caut ziua într eagă de luc ru la bi rourile de pe chei. Promisiunea lui B. că îmi va g ăsi
un post de traducător din franțuze ște, la consulat, nu se realizeaz ă. Mai a m vreo sută de
rupii, deși multă lume îmi dator ează aici bani. Harold se poartă foarte ur ît. I-am cerut să
împartă camer a cu mine, căci de la 1 5 ale luni i sunt nevo it să mă mut, și r efuză pe un
motiv stupid: că nu mai sunt cr eștin! Că nu poate d ormi cu un id olatru! Adevărul este că
știe de acum totu l, știe că nu mai am b ani, nici speranțe pentru o leafă m are. D-na
Ribeiro, care îmi vede c ămașa mur dară, a uitat a cum to t binele pe car e i l-am făcut, cu
toată să răcia me a. De -abia îmi dă un ceai cîn d mă duc să-l văd pe Har old. Nu m ai am
nimic de vîndu t. Am rămas cu vreo șase-șapte c ămăși. Zi depr imant ă; multe, prea multe
plictiseli.
…Întîlnire cu K hokha. Îmi aduce iar o scrisoare de la Maitr eyi. Refuz s-o primesc; îi
spun că mi- am dat cuvîntu l (dar oar e mi l- am dat? Nu știu nici acum ) către ingine r.
Khokha pr etinde că M aitreyi mă r oagă mult s-o întîlnesc o dată, fie în par cul

Bhowanipo re, fie la un cinem atograf; sau să-mi telefoneze. R efuz totul, net, înd îrjit,
suferind cumplit . La ce bun s- o iau de la cap ăt, cînd toate se vor încheia tot acolo, în
lacrim i, în nebunie?
― Spune -i să mă uite! Allan a muri t! Pe cine mai așteaptă acum ?
Mă gîndesc d acă e xistă vreo nebun ie prin care, înfăptuind -o, Maitreyi ar ajunge di n
nou a mea, pentru totdeauna. Dar nu gă sesc nimic, nu îmi închipu i nimic . Să fug cu e a
în lume… Dar cum s- o fur, cum să pătrund din nou în acel Bhowanip ore păzit de Sen?…
Și poate mai e cev a; poate nu o mai merit, Nu ș tiu nimic, nimic. Aș vr ea. să mă uite, să
nu mai sufere. Dragostea noa stră s-a opr it aici.
…De ier i-dim ineaț ă, telef oane la fiecar e cea s. "Unde e Allan? Vr eau să vorbesc cu
Allan! Spune- i că e ste cev a urgent de la Maitr eyi, de la iub ita lui!" Doamna Mctyr e
sfîrșeșt e prin a se revolta. Îmi spune:
― Allan, vino de sfîrșește o dată cu bruta ast a neagră!
Îmi vine s- o lovesc cu palma pe ste gu ră, dar zîmbesc s ălbatec. Aș a, așa, mai mult,
mai sînger os, pînă ce vo i căde a în genunchi și voi urla: Dumnezeule, mi- e de ajuns…
…Seara, la Geurt ie. E o fată bună, admirabi lă, această Geurtie a mea. Îi spun:
― Fată, o duc pr ost de tot . N-am de lucru …
Și îmi dă, pe s ub masă, o bancnotă de zece rup ii.
― Lasă, Allan, rîde ea, cîte de astea ai cheltu it tu cu mine!… Ce vrei să bei?
― Whisk y, cer eu, whisk y, că numai așa începi să uiți…
― Să uiți ce? se încruntă. Sărăcia s au dragostea ?
― Te face să uiți ziua, Geurtie; e groaznic să trăiești numai în zi, să nu mai înt îlnești
o dată noaptea, să nu mai dormi niciodată. Ce zi lungă, Geurt ie, ce zi fără sfîrșit. ..
…Nu mă așteptam și la as ta. Iată-m ă iubit și, Doamne, D oamn e! iubind pe Geurt ie.
Mi se d ă așa, deo dată, cîn d eu venisem la e a pentr u o cină m ai ca lumea și ca s ă-mi
împrumute o pijama. De atîta vr eme do rm cu pijam ale străine. Și mă pomenesc dor mind
în patul ei. Zău că viața a ceasta e ste o minune!
― Tu ești băiatul meu scump! m ă mîngîie ea.
Sunt insen sibil. Parcă mi -ar fi spus: miroși a apă de col onie. Tot atît de ne semnificativ
mi se par e. Dar, cum am ajuns un la ș în ultima vreme, de cînd mi-e foame, nu zic nimic,
ci o mîng îi și eu: "Ob raznico, obraznic o!" îi spun, și aceasta o înc întă ne spus. P leacă la
lucru la zece, dar după ce îmi dă break fast și-mi cumpăr ă țigări "State Exp ress 55 5"! De
cînd n-am mai fumat o țigară atît de bună… V reau s ă plec ac asă, îi spun cît sunt de
încurcat cu gazda, și ea mă invi tă să locu iesc la ea.
― Ce-mi pasă mie de lume? s e strîmbă.
Nu mă a ștepta m la atîta curaj de la o eurasian ă. Eu, care o credeam interesată
numai de bani. (De altfel, știu că ar e doi tipi cu parale, do i bara-s ahib!) îmi mărturisește
că e îndrăgostiă de mine din prima se ară. Și eu, car e nu știam nimic!
…Terminasem azi o convers ație la telefon cu B.. cînd aud și r ecunosc, cu ce spaimă,
glasul Maitr eyiei :
― Allan! De ce nu mă lași să-ți vor besc?! Al lan, ai uitat…
Închid telefon ul și, aproape ținî ndu-mă de mob ile, mă tîrăsc pînă în camera mea.
Doamn e, de ce nu pot să uit? De ce nu se s tinge odată jarul ăsta fără sen s și fără r od?
Aș vr ea să fac ceva c are s-o dezgu ste pe Maitreyi de mine, s-o silea scă să mă uite. Căci
noi nu puteam fi niciodată unul al altuia. Am s ă mă duc s ă locu iesc cu Geurtie și am să-l
trimit pe Khokha să spună totul Maitreyiei.

…Tatonări cu "Bur ma O il Comp any". Au nevoie de un agent fluv ial. Cr ed că m ă pricep
și la as ta. Trebuie. Am pet recut după-amiaz a la B iblioteca Institutul ui Tehnic, să văd ce
însea mnă ace ea agent fluvial. De d ouă ori pînă acum s-a interesat poliția de mine.
Transportă mer eu șomeuri , dinc olo, în Europa. Ast a ar însemna pentru mine cea mai
cruntă înfrîn gere; să mă e xpatrieze.. . Geurtie mi-a mai dat douăzeci de rupii ; cu lacrimi
în ochi, săraca.
…Răscolesc ast ăzi prin hîrtiile mele mai vechi și dau pe sce scrisoar ea trim isă
Maitr eyiei de ziua ei de un necunoscut, împ reună cu acele flo ri magnifice. Doresc
nebunește s ă știu ce scrie acol o și, cum beng aleza me a e acum foarte incertă, mă r og
de un farmacist din apropiere să mi- o traducă. Iat~o: "Neuitat a mea lumină, nu pot veni
astăzi să te văd, căci pe tine nu te pot vedea decît singură, numai pentru mine, aș a cum
te ave am eu cîndva, în brațele mele, și ziua a ceea…"
Nu mai pot transcrie. Sufăr de o gelozie nebun ă, inuman ă. Îmi venea s ă mușc lemnul
mesei. Aș fi vrut să mă cheme M aitreyi la telefo n atunci. Doamne, cînd mă înșel eu?
Unde mă înșel eu? Sau toat ă lume a are, totdeauna, dr eptate?…
…N-am mai scris de mult în jurnal. Sper s-o termin r epede cu In dia. Am p romisiun i
sigure, deși fără contract anticipat, la Singapo re. Nu ș tiu încă ce a m de făcut acolo, dar
văd că mi se pr egăte sc bani de drum. N-am spus nimănui. Prea m-am lăud at mult că a m
să găsesc post.
Cu Har old am rup t-o defin itiv. Dacă n-ar fi fost Cl ara acol o, l-aș fi doborît la pămînt.
Am g rozavă pof tă de bătaie. Geurtie, din cauza ac estui incident, s-a certat cu Clara. De
cînd m-am mut at cu Geurtie în ace eași cameră, lumea ne cr ede cei mai feric iți "soți"
(căci nu știu cine le- a băgat în cap că noi suntem căsătoriți "în secret"). Faptul este că
Geurtie știe ad evărul : că s unt îndrăgostit nebun de Maitreyi și că m-am mutat la ea
numai ca să mă răzbun. (T oate as tea sunt pove ști: m-am mutat, pentru că nu mai
aveam ce mînca.)
Khokha m-a căutat de nenumărat e ori. Am lăs at vo rbă s ă nu fie prim it. Îm i trimite
scrisor î pe car e le citesc num ai pe jumăt ate, căci sunt scrise înt r-o englezească
mizerabi lă. Îmi tot spune că M aitreyi s-a hotărît să fac ă o nebunie ca s-o dea afară din
casă și s ă vină după mine. Mă cutr emur de cîte ori încer c să mă gîn- desc și de aceea
evit cu îndî rjire orice gînd care m-ar apr opia de Ma itreyi. Khokha îmi spune că ea ar fi în
stare să se de a unui necunoscut, numai ca să fie azvîrli tă pe drumur i și să poată să
ajungă iară și alături de mine. Literatură.
***
…Mă întî lnesc cu J., nepotul d-nei Sen, venit aici pentru un angaj ament la o mare
tipografie. Bucur ie, îmb rățișări, amintiri . E cel dintîi cunoscut pe care îl văd în Singapo re.
Îl invit la ma să, și după a tr eia țiga re, îmi spune, priv indu- mă în ochi, serios:
― Allan, știi că Maitr eyi te-a iubit foarte mult? A aflat toată lumea de drag ostea
aceasta…
Eu înce rc să-l op resc, căci dac ă îmi place să întîlnesc cîteo dată oameni din acele
locuri, apoi mi-e peste putință să-i aud compătimin du-mă sa u comentî nd dragostea
noastră. Știu, acum, c ă s-au aflat multe. Dar la ce bun dacă s-a u aflat?
― Nu, nu, stărui el, am să-ți spun lucr uri triste.
― Nu cumva a murit? m ă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam cr ede în moartea ei, căci
știu că am s ă simt ce asul acel a, dacă se va întîmpla ca M aitreyi să moară înainte de
mine.)
― Ar fi fost mai bine să moară, ad aogă J. , superstițios. Dar a făcut un luc ru
netrebnic. S-a dat vînzătorul ui de fructe…

Îmi venea să urlu, să rîd. Simțeam c ă, dacă nu mă a puc bine de ma să, îmi pierd
cunoștința. J. observă schimbar ea me a și mă consolează.
― A fost o lovitu ră grea pentru noi toți. Maic a e apr oape nebun ă de dur ere. Maitr eyi
a plecat la Midnapur, să nască, chipuri le în taină, dar toată lume a a aflat. Au înce rcat să
cumper e pe nemer nicul acela, dar acum sunt în pro ces…
Nu mai înțelegeam nimic . Și nu înțeleg nici acum. Cine es te în proces?
Îl întreb dacă au dat- o afară pe Maitreyi.
― Sen nu vr ea sub nici un chip s-o gonea scă. A spus c ă mai bine o omoară cu mîna
lui decît s-o dea af ară. Vor s-o facă poate f ilozoafă, mai știu eu ce… O păstrau pentru o
partidă bună, dar acum se știe apr oape tot … Cine ar e s-o mai ia? Și, totuși, nu vor s-o
goneasc ă. Maitreyi țipă înt runa: "De ce nu mă dați la cîin i? De ce nu mă aruncați în
strad ă?!" Eu cred că a înnebunit. Altmin teri, cine ar fi făcut una c a asta?…
Sunt ceasuri de cînd mă gîndesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să
scriu Maitreyiei?
Simt că a făcut as ta pentru mine. Dacă a ș fi citit scrisorile aduse de Khokha… P oate
plănuise ea cev a. Sunt foarte turbur e, acum, foarte turbur e. Și vreau totuși să scriu aici
tot, tot.
…Și dacă n-ar fi decît o păc ăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș
vrea să privesc ochi i Maitr eyiei.
Ianuarie-februa rie 1933.