See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation282664517 [611396]

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/282664517
TEHNOLOGII ECOLOGICE DE CULTIVARE A LEGUMELOR
Book · Dec ember 2004
CITATIONS
0READS
7,282
1 author:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
Comport ament ul consumat orului de le gume pr oaspe te ș i produse lact ate în perio ada criz ei Co vid 19 View pr oject
Rural De velopment R esearch Platf orm (RDRP) View pr oject
Ioan – Seb astian Brum ă
Romanian Ac ademy
53 PUBLICA TIONS    18 CITATIONS    
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Ioan – Seb astian Brum ă on 09 Oct ober 2015.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

ing. SEBASTIAN BRUM Ă

TEHNOLOGII ECOLOGICE
DE CULTIVARE A LEGUMELOR
Nr. 2 / 2004

Public ația AGRICULTURA ECOLOGIC Ă – PAȘI SPRE V IITOR, d estinată promovării
tehnologiilor specifice, precum și a informaților pr ivind cadrul le gislativ și economia
produselor ecologic e, a fost lansată în cadrul Pro iectului Sprijinire a Serviciilor din Agric ultură,
este realizată de către Fundația Academică pentru Progres R ural “T erra Nostra” , și este
publicată de Editura “Te rra Nostra” .
Public ația își propune p romovarea informa țiilor de stric tă utilitate, necesare ini țierii
și dezvoltării uno r activități agricole ecologice și se adreseaz ă micului pr oducător agricol,
precum și celor c are prac tică o agricultur ă comerci ală și dore sc div ersific area și
eficientizare a activității lor. Materialele s unt elaborate de cer cetători științifici spe cializați
în economia produselor ecologice, pre cum și experți pe domenii tehnice.
Periodicul are o apari ție neregulat ă, se distribuie gratuit prin Agenția Națională de
Consul tanță Agric olă (A.N.C.A) a Ministerului Agriculturii, P ădurilo r, Ap elor și Mediului și
rețeaua Oficiilor Jude țene de C onsultanță Agricolă (O.J.C.A. ), prin alte structuri de
specialitate , la niv el local și național, precum și membrilor funda ției “Te rra Nostra”.

Editura

CUPRINS

1. Imp ortanța producerii leg umelor………… ……… ……..
5
2. Tehnolo gii ecologice de cultivare a legu melor…………6
2.1. Asol amentul și rotația cultur ilor…………………………………………………………….. 6
2.2. Lucr ările solului. …………………………………………………………………………………. 7
2.3. Fertiliz area …….. ………………………………………………………………………………… 9
2.4. S ămânța și semănatul sau plantatul……………………………………………………… 9
2.5. Combaterea buruienilor, b olilor și dăunătorilor……………………………………….. 12
2.6. Ir igarea ……………………………………………………………………………………………. 18
2.7. Recoltar ea ……………………………………………………………………………………….. 19
3. Produc erea răsaduril or de le gume……………. ……………
19
3.1. Utilita tea și importanța răsadur ilor în cultura legumelor…………………………… 19
3.2. Spa ții utilizate pen tru producere a de răsaduri………………………………………… 20
3.3. Par ticularitățile răsadnițelor încălzite cu bioc ombustibil….. ………………………. 20
3.4. S ămânța și semănatul………………………………………………………………………… 21
3.5. În grijire a răsadur ilor……………………………………………………………………………. 23
3.6. Pr egătirea răsadurilor pentr u plantat……………………………………………………..
24
4. Tehnolo gii de cultivare a leg umelor……………….. ………25
4.1. Tehnologia culturii de tomate………………………………………………………………. 25
4.2. Tehnologia culturii de ardei gras….. ……………………………………………………… 34
4.3. Tehnologia culturii de pătlăgele vinete………………………………………………….. 40
4.4. Tehnologia culturii de fasol e păstăi………………………………………………………. 46
4.5. Tehnologia de c ultură pentr u mazărea de grădină…………………………………. 52
4.6. Tehnologia culturii de morcov……………………………………………………………… 55
4.7. Tehnologia de c ultură pentr u ceapă………………………………………………………
61
Surse de info rmare și documentare ………… ……… …………… 67

51. Importan ța producerii legumelor

Gama deosebit de larg ă de substan țe organice și minerale pe care o con țin
legumele confer ă o valoare alimentar ă deosebit ă acestei categorii de produse. Astfel,
unele produse legumicole se remarc ă prin con ținutul lor superior în substan țe proteice,
altele prin con ținutul lor în zaharuri simple și complexe și chiar prin gr ăsimi, care le asigur ă
o valoare energetic ă ridicată.
Importan ța cea mai mare a legumelor const ă în conținutul bogat al acestora în
vitamine și săruri minerale, situându-se, din acest punct de vedere, al ături de fructe,
printre cele mai valoroase alimente pentru om. Con ținutul în vitamine a celor mai
importante specii legumicole este prezentat în tabelul nr 1.
Conținutul în vitamine a celor mai importante specii legumicole
Tabelul nr 1.
Conținutul în vitamine (în mg la 100 g legume proaspete)
Specia Vitamina A Vitamina B 1 Vitamina B 2 Vitamina C
Ardei gras 1,85 0,04 – 0,06 0,03 – 0,07 100 – 200
Fasole – 0,15 – 0,30 0,15 – 0,20 15 – 21
Mazăre verde 1,37 0,20 – 0,30 0,15 – 0,20 23 – 30
Morcov 7,00 0,07 – 0,10 0,05 – 0,10 3 – 5
Vinete 0,02 – 0,03 – 0,04 3 -7
Tomate 0,60 0,06 – 0,08 0,04 – 0,05 30 – 50

Pe lâng ă sursa bogat ă de vitamine, legumele au un con ținut ridicat în s ăruri
minerale, care cuprind o gam ă largă de elemente cum sunt: Ca, Mg, Na, Fe, P, Cl, S, I,
Cu, Mn, Zn. Este foarte important faptul c ă predomin ă elementele bazice (Ca, K, Na, Mg,
Fe) și nu cele acide (Cl, P, S) astfel încât legumele au, cele mai multe dintre ele, efect
alcalinizant, neutralizând aciditatea provocat ă prin consumul sus ținut de pâine, carne, ou ă.
Legumele au efect util și asupra acizilor rezulta ți în urma eforturilor fizice, când activitatea
muscular ă este foarte intens ă.
Compozi ția chimic ă variată conferă legumelor , pe lâng ă valoarea alimentar ă, o
însemnat ă valoare terapeutic ă.
Con ținutul legumelor prezint ă însă diferențe în func ție de mai mul ți factori: de soiul /
hibridul cultivat; condi țiile de vegeta ție; tehnologia de cultur ă; momentul de recoltare;
manevrarea și circulația legumelor post recolt ă; metoda de industrializare.
Valoarea alimentar ă și terapeutic ă a legumelor va cre ște în condi țiile cultiv ării
lor în cadrul unei agriculturi ecologice. Legumele ecologice nu con țin reziduuri de
nitrați și nici de pesticide, sau au un con ținut foarte sc ăzut.
Pentru a putea trece la o legumicultur ă ecologic ă, fermele legumicole care practic ă
tehnologia conven țională trebuie s ă parcurg ă o perioad ă de conversie. Pentru
legumicultur ă perioada de conversie este de minim 2 ani. Organismele de inspec ție și
certificare pot m ări sau reduce perioada de conversie, având în vedere utilizarea
anterioar ă a parcelelor.
Reducerea perioadei de conversie este condi ționată de respectarea urm ătoarelor
condiții:
a) parcelele erau deja convertite sau erau în curs de conversie la agricultura
ecologică;
b) reziduurile de la produsele pentru protec ția plantelor sunt prezente în cantit ăți
nesemnificative în sol și în plante, în cazul plantelor perene;

6c) recolta ob ținută și care a fost supus ă unui tratament cu produse chimice, nu se
comercializeaz ă cu specificarea produs ecologic.
În perioada de conversie se vor respecta urm ătoarele principii ale agriculturii
ecologice:
a) eliminarea oric ărei tehnologii poluante;
b) realizarea structurilor de produc ție și a asolamentelor, în cadrul c ărora rolul
principal îl de țin rasele, speciile și soiurile cu înalt ă adaptabilitate;
c) susținerea continu ă și ameliorarea fertilit ății naturale a solului;
d) integrarea cre șterii animalelor în sistemul de produc ție a plantelor și produselor
din plante;
e) utilizarea economic ă a resurselor energetice conven ționale și înlocuirea acestora
în mai mare m ăsură prin utilizarea ra țională a produselor secundare refolosibile;
f) aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor cât și pentru cre șterea
animalelor, care s ă satisfacă cerințele speciilor, soiurilor și raselor.
Conversia produc ției conven ționale la cea ecologic ă va avea în vedere realizarea
unui agrosistem viabil și durabil. Întreaga unitate, ferm ă sau parcel ă din ferm ă, incluzând
creșterea animalelor trebuie s ă fie transformat ă în concordan ță cu standardele ecologice
naționale și internaționale.
Legumicultura ecologic ă, prin faptul c ă reclamă cunoștințe mai variate și folosește o
tehnică în care priceperea cultivatorilor are o importan ță deosebit ă, reprezint ă o școală de
ridicare a nivelului profesional, de îmbog ățire a cuno ștințelor, de formare a unor deprinderi
folositoare (perseveren ță, răbdare, con știinciozitate, disciplin ă, clarviziune, munc ă
susținută), ale căror efecte pozitive nu întârzie s ă se manifeste în ridicarea nivelului de
viață a celor ce o practic ă și în dezvoltarea gospod ăriilor lor. Privit ă prin aceast ă prismă,
legumicultura ecologic ă are o importan ță vădită și din punct de vedere social – educativ.

2. Tehnologii ecologice de cultivare a legumelor

Tehnologiile de cultivare cuprind urm ătoarele componente:
1. asolamentul și rotația culturilor;
2. lucrările solului;
3. fertilizarea; 4. sămânța și semănatul sau plantatul;
5. combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor;
6. irigarea; 7. recoltarea.
2.1. Asolamentul și rotația culturilor
Prin asolament se în țelege împ ărțirea terenului cultivat în parcele (sole) și
repartizarea ra țională a plantelor ce urmeaz ă a fi cultivate pe aceste sole. În timp ce prin
asolament se în țelege no țiunea de spa țiu, prin rota ție trebuie în țeles modul cum se succed
legumele în decursul timpului pe aceea și solă, deci rota ția se refer ă la timp.
Rotațiile raționale combinate cu aplicarea chibzuit ă a îngrășămintelor organice și
asociate cu o lucrare ra țională a solului, asigur ă nu numai sporirea fertilit ății acestuia ci
contribuie, în acela și timp, la distrugerea sau împu ținarea buruienilor, bolilor sau
dăunătorilor, ajutând la dezvoltarea în sol a microorganismelor folositoare.

7În legumicultur ă se practic ă un asolament de 5 ani, cu urm ătoarea rota ție:
¾ anul 1 – Liliaceae (ceap ă, arpagic, usturoi, praz);
¾ anul 2 – Leguminosae (maz ăre, soia, fasole);
¾ anul 3 – Cruciferae (varz ă, conopid ă, ridichi, mu ștar);
¾ anul 4 – Umbeliferae/ r ădăcinoase (morcov, p ăstârnac, p ătrunjel, țelină,
sfeclă roșie,);
¾ anul 5 – Solanaceae/ Malvaceae (cartof, tomate, bame, vinete, ardei).
După culturile timpurii se pot cultiva legume cu perioad ă scurtă de vegeta ție (salată,
spanac) sau plante pentru îngr ășământ verde (trifoi de Alexandria, mu ștar alb sau
măzăriche).
În cadrul rota țiilor se pot cultiva și plante asociate. În cazul culturilor asociate,
plantele trebuie s ă aibă aceleași pretenții pentru modelarea solului și aceleași pretenții față
de factorii de vegeta ție. Perioada lor de vegeta ție trebuie s ă fie diferit ă, astfel, cultura
secundar ă trebuie s ă ajungă repede la maturitatea de consum și să fie recoltat ă înainte de
a ajunge s ă stânjeneasc ă cultura de baz ă. În legumicultura ecologic ă plantele cultivate
asociat nu numai c ă nu trebuie s ă se stânjeneasc ă, ci trebuie chiar s ă se protejeze.
Asocierile pot fi: favorabile (ar trebui s ă fie folosite cât mai mult) sau nefavorabile (aceste
asocieri creeaz ă probleme și trebuie evitate).
Asocieri favorabile: ¾ ceapă cu: morcov, sfecl ă, tomate, varz ă, salată;
¾ fasole cu: porumb, cartof, conopid ă, castravete, morcov, sfecl ă;
¾ morcov cu: arpagic, ceap ă, salată, mazăre, ridichi;
¾ ridiche cu: maz ăre, morcov;
¾ tomate cu: busuioc, ceap ă, pătrunjel;
¾ usturoi cu: cartof, morcov, sfecl ă, tomate;
¾ varză cu: tomate, cr ăițe, salvie, sfecl ă, cartof;
¾ vinete cu: fasole verde.
Asocieri nefavorabile: ¾ fasole cu: tomate, usturoi, m ărar;
¾ mazăre cu: ceap ă, usturoi;
¾ tomate cu: fasole, castravete, gulie;
¾ usturoi cu: fasole, maz ăre.

2.2. Lucrările solului
Obiectivul general al lucr ărilor solului este crearea de condi ții favorabile cre șterii și
dezvoltării plantelor de cultur ă, precum și menținerea, sau chiar îmbun ătățirea, stării fizice
și de fertilitate a acestuia. Prin sistem de lucrare a solului se în țelege totalitatea lucr ărilor
aplicate solului și succesiunea lor, pe culturi și sole, în cadrul unui asolament. La stabilirea
sistemului de lucrare se va ține seama de condi țiile specifice de clim ă și sol, cerin țele
fiecărei plante, specificul fiec ărei sole, mijloacele mecanice disponibile, lucr ările mecanice
aplicate în ultimii 2-3 ani. Lucr ările solului includ opera țiuni de t ăiere, scormonire,
răsturnare, afânare și mărunțire a stratului superficial de sol, precum și nivelarea, tasarea
și modelarea solului.
Executarea corect ă a lucrărilor solului prezint ă influențe pozitive asupra:
¾ procesului de infiltrare a apei în sol (apa provenit ă din iriga ții sau precipita ții);
¾ capacit ății de reținere a apei în sol;

8¾ proceselor tehnologice de sem ănat sau plantat;
¾ răsăririi și pornirii în vegeta ție a plantelor;
¾ creșterii și dezvoltării rădăcinilor și a altor organe subterane;
¾ combaterii buruienilor, bolilor și dăunătorilor;
¾ acumul ării materiei organice în sol.
Lucrările solului pot avea și efecte negative, astfel, lucr ările adânci diminueaz ă
conținutul de humus al solului, pot provoca eroziuni, compact ări, acidifiere.
Pentru evitarea acestor fenomene se pot lua o serie de m ăsuri, ca de exemplu:
¾ perioada optim ă de execu ție a lucrărilor;
¾ scăderea frecven ței arăturilor, o dat ă la 3-5 ani;
¾ scăderea adâncimii de arat și alternarea acesteia;
¾ arăturile adânci (23-32 cm) s ă se execute cu ma șini agricole care nu r ăstoarnă
brazda (ar ătura cu paraplaw-ul sau cizel-ul);
¾ alegerea corect ă a mașinii agricole ce urmeaz ă a fi folosit ă;
¾ reglarea corespunz ătoare a agregatelor de lucru.

Lucrări necesare în ,,gr ădina de legume’’
Pregătirea terenului necesit ă o serie de lucr ări care se execut ă în mod diferit, în
funcție de sistemul de cultur ă practicat, de însu șirile terenului și de preten țiile plantelor
cultivate. Tehnologia modern ă pevede desf ășurarea în ordine cronologic ă a următoarelor
lucrări:
¾ Fertilizarea de baz ă – este constituit ă din aplicarea gunoiului de grajd bine
fermentat, mrani ța, composturi, gunoi de pas ăre, must, cenu șă, în doze conform cerin țelor
plantelor cultivate. Administrarea se poate face manual prin împr ăștiere sau mecanic cu
utilajul MIG-2,2 cu condi ția ca materia organic ă să fie distribuit ă uniform pe toat ă
suprafața.
¾ Arătura este lucrarea de baz ă care se efectueaz ă la 20 – 30 cm adâncime .
Pentru unele specii, ar ătura se face mai adânc, 30 – 35 cm (r ădăcinoase), sau chiar 35 –
30 cm, o dat ă la 4 – 5 ani, f ără întoarcerea brazdei. Ar ătura de toamn ă este obligatorie și
numai în cazuri excep ționale trebuie efectuat ă în ferestrele iernii. Ar ăturile din timpul
anului, dinaintea culturilor succe sive, pot fi înlocuite print r-o mobilizare a solului cu
cultivatorul pe adâncimea de 18 – 25 cm, sau mobilizarea cu plugul f ără cormană.
¾ Nivelarea se execut ă primăvara, concomitent cu preg ătirea patului germinativ.
¾ Pregătirea patului germinativ se face în preziua sau în ziua sem ănatului.
Lucrarea const ă în afânarea și mărunțirea solului pe adâncimea de
semănat/plantat. Pentru preg ătirea patului germinativ se pot folosi urm ătoarele ma șini:
– freză pentru m ărunțirea solului;
– grapa cu din ți reglabili;
– grapa cu discuri grele; – cultivatorul; – combinatorul; – tăvălugul inelar.
Aceste utilaje pot fi folosite și în agregat ținându-se cont de: umiditatea solului,
gradul de tasare și de gradul de îmburuienare.
¾ Tăvălugitul – este o lucrare întrebuin țată destul de des în legumicultur ă.Dacă
pământul este pea afânat înainte de sem ănat se face o tasare a solului cu
tăvălugul. De asemenea se aplic ă tăvălugitul și în cazul sem ănării semin țelor
mici pentru a se stabili un contact intim între acestea și solul umed.

9¾ Modelarea terenului cuprinde lucr ările cu ajutorul c ărora se d ă terenului forma
de rigole, straturi adânci sau straturi în ălțate, cu scopul de a permite circula ția apei
de irigații și intrarea utilajelor pentru executarea lucr ărilor de îngrijire.

2.3. Sămânța și semănatul sau plantatul
Marea majoritate a plantelor cultivate se înmul țesc prin semin țe, iar restul vegetativ
prin tuberculi, bulbi, stoloni, buta și, frunze. R ăsadul de legume este material s ăditor care
se obține de asemenea, din semin țe sau organe vegetative înmul țitoare.
Conform standardelor interna ționale (IFUAM și UE), s ămânța și materialul de
plantat se produc în gospod ării, ferme, asocia ții și societăți agricole ecologice. Aceste
unități agricole trebuie s ă respecte și să aplice atât legisla ția semin țelor și materialului
săditor, cât și tehnologiile ecologice de cultiv are a terenurilor, de recoltare și depozitare a
recoltelor și de preg ătire a semin țelor și materialelor de plantat pentru sem ănat/plantat.
Sămânța și materialele de plantat sunt o surs ă important ă de infestare a solului cu
bacterii și ciuperci d ăunătoare. Pentru a cur ăța microbii de pe aceste materiale de
înmulțire se recomand ă tratarea lor cu solu ții obținute din preparate biologice, lichide sau
solide, de Pseudomonas fluorescens ( TC 10, PS 112, PS 97, PS 41 ), Pseudomonas
chlororaphis ( MA 342 ) sau Pseudomonas putida, bacterii care se g ăsesc frecvent în sol, în
zona rădăcinilor.
Aceste tratamente se pot face cu excep ția semin țelor de leguminoase la toate
plantele cultivate. Semin țele de leguminoase (fasole, maz ăre) se trateaz ă cu preparate
specifice tip Nitragin. Densitatea, epoca, adâncimea și metoda de sem ănat este specific ă pentru fiecare
specie și este tratat ă la tehnologiile respectivelor culturi.

2.4. Fertilizarea
Unul dintre principiile cultiv ării eclogice este ca nutri ția plantelor s ă nu se fac ă cu
săruri fertilizante u șor solubile, ci s ă se faciliteze utilizarea acestora prin intermediul
organismelor vii din sol (fungi, bacterii, insecte și viermi). În acest scop, legumicultura
ecologică trebuie s ă stimuleze activitatea organismelor vii. Cu cât un teren este mai bogat
în organisme vii, cu atât este mai fertil, iar plantele vor fi mai rezistente la atacul parazi ților.
Producerea de plante cu valoare nutritiv-biologic ă mai ridicat ă este în rela ție directă
cu menținerea activit ății vitale în sol. O plant ă cu sistemul radicular foarte dezvoltat las ă în
sol un material organic care serve ște ca surs ă de energie pentru microorganisme și prin
aceasta, contribuie la formarea solului.
În agricultura ecologic ă, baza fertiliz ării o constituie îngr ășămintele organice
naturale preg ătite după o tehnic ă specială și îngrășăminte minerale greu solubile cu
folosire lent ă (făină de fosforite, silica ți, săruri potasice naturale).
În afar ă de dejec țiile animale provenite din z ootehnie, agricultura ecologic ă se
bazează și pe reciclarea materiei organice, a produc ției secundare format ă din resturile
vegetale care rezult ă din grădini, vii, livezi, garduri vii, parcuri și spații verzi.
Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele, vrejurile) introduse în sol în stare proasp ătă și în cantit ăți mari pot s ă aibă urmări nefavorabile asupra cre șterii
plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme în procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de
,, foame de azot ‘’.
Pentru men ținerea fertilit ății solului se vor aplica doze moderate aplicate frac ționat
și nu doze mari care pot inhiba germina ția semin țelor, favorizeaz ă creșterea luxuriant ă în
detrimentul fructific ării și sensibilizeaz ă plantele fa ță de atacul bolilor și dăunătorilor. De
asemenea, introducerea materiilor organice la adâncime duce la descompunerea lor anaerobă, cu producere de compu și toxici pentru plante.

10 Subatan țele nutritive trebuie puse la dispozi ția plantelor în mod treptat și în raporturi
armonioase corespunz ătoare fazelor de vegeta ție, ținând cont c ă, prin descompunerea
materiei organice, unele substan țe sunt utilizate direct de plante (azotul), altele ca fosforul
și magneziul sunt mai întâi folosite de microorganisme și apoi, prin descompunerea
materiei organice, revin în solu ția solului. Avantajul descompunerii materiei organice
constă și în degajarea de bioxid de carbon care are efecte pozitive atât asupra sistemului
radicular, cât și asupra fotosintezei.
Gunoiul de grajd este considerat un îngr ășământ complet, deoarece con ține în
cantități apreciabile atât azot cât și fosfor, potasiu și calciu. Cantit ățile de gunoi de grajd
care se aplic ă în cultura legumelor difer ă cu tipul solului, cu starea de fertilitate natural ă a
acestuia, cu specia cultivat ă. La legumele r ădăcinoase gunoiul de grajd nu se aplic ă direct
deoarece, ca toate îngr ășămintele organice, acesta provoac ă ramificarea r ădăcinilor și
diminueaz ă capacitatea lor de p ăstrare peste iarn ă. Aceste grupe de legume este bine s ă
urmeze, în cadrul asolamentului pe solele îngr ășate cu gunoi de grajd, cu 1 – 2 ani mai
înainte. Gunoiul de grajd se aplic ă de regul ă toamna, sub ar ătură adâncă în special pe
terenurile mai argiloase, ca îngr ășământ de baz ă, acest mod de administrare fiind
obligatoriu îndeosebi la legumele timpurii. Mranița provine din descompunerea avansat ă a bălegarului și conține o cantitate
destul de mare de substan țe nutritive u șor accesibile plantelor și, datorită acestui fapt, se
aplică în cantit ăți de 1-2 ori mai reduse decât b ălegarul obi șnuit. Mrani ța se folose ște la
culturile de degume, aplicându-se în mod frecvent ca îngr ășământ local (la cuib) sau la
pregătirea diferitelor amestecuri de p ământ pentru r ăsadnițe.
Compostul este un îngr ășământ organic, provenit din descompunerea lent ă a
diferitelor resturi organice din gospod ărie (frunze, buruieni, pleav ă). În compara ție cu
gunoiul de grajd, compostul ca și mranița, este mai s ărac în azot dar mai bogat în celelalte
elemente fertilizante (P
2O5, K2O, CaO). Se folose ște mai frecvent la îngr ășarea local ă
precum și la preg ătirea diferitelor amestecuri de p ământ pentru sere. Composturile
provenite din descompunerea buruienilor con țin multe semin țe care-și păstrează puterea
de încolțire chiar dup ă fermentare. De aceea folosirea unor astfel de composturi este
contraindicat ă la producerea r ăsadurilor.
Turba este un amestec de resturi vegetale semidescompuse. Se extrage din
turbăriile care se formeaz ă în regiunile cu umiditate mare – în zonele înalte turb ării înalte
sau în zonele joase – turb ării joase sau de mla ștină.
Gunoiul de p ăsări este foarte bogat în azot, fosfor și potasiu; este de aproximativ
de 3 ori mai bogat ca gunoiul de grajd. Se utilizeaz ă în formă diluată, prin adăugarea la o
parte de gunoi de p ăsări fermentat a 10 – 15 p ărți apă. Din aceast ă soluție se
administreaz ă 2 – 3 litri/m2.
Urina constituie de asemenea un îngr ășământ lichid valoros care se aplic ă sub
formă de soluție diluată cu 3 – 4 p ărți de apă. Se administreaz ă 2 – 3 litri/m2, de regul ă în
cursul perioadei de vegeta ție, ca îngr ășare suplimentar ă, având un efect rapid.
Îngrășămintele verzi provin din descompunerea plantelor verzi care sunt
încorporate în sol și care-l îmbog ățesc în materie organic ă și substan țe nutritive. Cele mai
indicate în acest scop sunt leguminoasele: m ăzăriche, trifoi, maz ăre, iar pe terenuri
nisipoase lupinul și sulfina, mai pot fi folosite și rapița și muștarul. Îngr ășămintele verzi se
aplică independent sau ca o cultur ă succesiv ă, semănându-se dup ă recoltarea unei plante
cu perioad ă scurtă de vegeta ție. Se încorporeaz ă sub brazd ă când plantele sunt în stadiul
de boboc, dup ă ce au fost în prealabil t ăvălugite sau chiar cosite și împrăștiate uniform pe
teren. Din cercet ările agrochimice reiese c ă elementele din îngr ășăminte au un rol foarte
important în cre șterea și dezvoltarea plantelor, astfel:

11 Azotul controleaz ă ansamblul proceselor de metabolism, regleaz ă raportul dintre
sistemul radicular și foliar, spore ște numărul și greutatea fructelor, m ărește conținutul
plantelor în protein ă, prelunge ște perioada de vegeta ție. Excesul de azot provoac ă
scăderea rezisten ței plantelor la ger și la atacul agen ților patogeni. Azotul în exces
înrăutățește calitatea solurilor precum și a apelor de suprafa ță și de adâncime.
Fosforul participă la formarea organelor generative, la formarea semin țelor,
favorizeaz ă creșterea în profunzime a sistemului radicular, spore ște rezisten ța plantelor la
cădere și la boli, îmbun ătățește calitatea recoltelor, spore ște rezisten ța la păstrare.
Contrabalanseaz ă efectul excesului de azot.
Potasiul contribuie la sinteza citoplasmei, particip ă la sinteza și transportul
glucidelor, la sinteza clorofilei. Cre ște rezisten ța plantelor la ger, secet ă și la atacul de boli.
Microelementele ca magneziu, calciu, sulf, fier, mangan, cupru, bor, zinc,
molibden, particip ă la metabolismul plantelor și au un rol important, lipsa unuia putând
provoca dezechilibre în cre șterea, dezvoltarea și fructificarea plantelor.
În tabelul nr. 2 sunt prezentate produsele și mijloacele de ridicare a fertilit ății solului
în sistem ecologic prev ăzute în reglement ările U.E.
Produse și mijloace de ridicare a fertilit ății solului
Tabelul nr. 2
Utilități Recomandate Permise Interzise
Asigurarea
azotului Îngrășăminte verzi, composturi,
gunoi de grajd, materiii organice și reziduuri casnice din
gospodăriile certificate Must, bălegar și urină aerisită și
diluată cu ap ă, preparate pe
bază de bacterii nitrificatoare,
produse de origine animal ă sau
industrial ă (făină de carne, de
pește, sânge), compost de
ciuperci autorizat Toate produsele
sintetice
Asigurarea cu
fosfor Făină de oase, gunoi mineral cu
conținut de P m ăcinate Săpunuri de fosfat, zgura lui
Thomas Toate produsele
sintetice sau
concentrate
industriale
Asigurarea cu
potasiu Cenușă de lemn, sulfat de
calciu, granit, feldspat, sulfuri vulcanice, zeolit, olginat, Orice substan țe
chimice sinteti-ce și cele
tratate
Asigurarea cu
calciu Piatra de var, dolomit, alginit,
ipsos, oxid de calciu, carbonat de calciu, clorur ă de calciu Toate produsele
sintetice cu calciu
Asigurarea cu
magneziu Dolomită, magnezit ă, algenită, Sulfat de magneziu hidratat Toate produsele
sintetice
Asigurarea cu
microelemente Făină de alge minerale, sare de
bucătărie, composturi sau
extrase din composturi Toate produsele
sintetice și
supradozarea acestora

122.5. Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor
În legumicultur ă, buruienile, bolile și dăunătorii provoac ă o diminuare a produc ției
cu aproximativ 30%, astfel, buruienile reduc produc ția cu 8,9%, bolile cu 10,1% iar
dăunătorii cu 8,7%. Pentru ca pierderile de recolt ă să fie minime plantele trebuie ajutate
prin anumite m ăsuri de protec ție, specifice fiec ărei culturi.

2.5.1. Combaterea buruienilor
Prin buruieni se în țelege totalitatea plantelor nedorite într-o cultur ă. Pe de o parte
ele reprezint ă concuren ți ai plantelor de cultur ă, dar multe sunt plante medicinale sau cu
valoare furajer ă, sau constituie o component ă esențială care permite structurarea
ecosistemului natural în cadrul unei comunit ăți de plante.
Ținând seama de principiile agriculturii ecologice, trebuie renun țat la aplicarea
erbicidelor în combaterea buruienilor, principala m ăsură este folosirea îngr ășămintelor
verzi, acoperirea (mulcirea) și aerarea solului f ără întoarcerea brazdelor, cosirea – t ăierea
– smulgerea buruienilor înainte de a forma semin țe și utilizarea acestora ca mulci și la
compostare, f ără a mai afecta grav via ța organismelor din sol cu substan țe chimice, dar și
a consumatorilor umani și animali.
Combaterea buruienilor se poate realiza prin m ăsuri preventive și măsuri curative.
a) Măsuri preventive – măsură sau succesiune de m ăsuri care au drept scop
împiedicarea apari ției sau răspândirii buruienilor.
Pentru prevenirea apari ției buruienilor pot fi luate o serie de m ăsuri preventive,
după cum urmeaz ă: carantina fitosanitar ă, respectarea asolamentelor, practicarea de
rotații lungi, alternarea adâncimii de lucrare a solului, cur ățirea materialului de sem ănat,
semănatul în epoca optim ă, asigurarea densit ății plantelor, respectarea adâncimii de
semănat, ocuparea neîntrerupt ă a terenului prin introducerea culturilor succesive și a
îngrășămintelor verzi, asigurarea raportului optim între substan țele nutritive, înl ăturarea
excesului de ap ă, fertilizarea cu compost fermentat, distrugerea focarelor de buruieni de
pe suprafe țele necultivate, cur ățirea mașinilor agricole înainte de sem ănat, folosirea la
irigat a apei libere de semin țe de buruieni, efectuarea la timp a lucr ărilor agricole.
b) Măsuri curative – procedee prin care se urm ărește distrugerea buruienilor
apărute în cultur ă.
Pentru distrugerea buruienilor ap ărute în cultur ă pot fi folosite mai multe metode,
asfel:
¾ metode fizico – mecanice : – combatere manual ă: plivit, pr ășit cu sapa, cosit;
– combatere mecanic ă: plivit mecanic, pr ășit
mecanic, lucr ări adânci, discuiri repetate;
– combatere termic ă;
– combatere hidric ă (inundare);
¾ metode biotehnice : mulcirea, preg ătirea terenului pe întuneric sau cu utilaje
acoperite, for țarea germina ției semin țelor;
¾ metode biologice : combatere alelopatic ă, entomofag ă, fungică;
¾ metode biodinamice : reproducerea noilor buruieni este inhibat ă de
introducerea în sol a cenu șii obținută prin arderea propriilor semin țe.
În tabelul nr. 3 sunt prezentate modalit ățile ecologice de combatere a buruienilor-
problemă din culturile legumicole.

13Modalitățile ecologice de combatere a buruienilor-problem ă
Tabel nr. 3
Denumire
populară Danumire științifică Modalit ăți de combatere
Muștar alb Sinapis arvensis ¾ măsuri mai energice în anii umezi;
¾ combatere pân ă în momentul form ării silicvelor.
Știr Amaranthus retroflexus ¾ distrugerea buruienilor, îndeosebi a celor izolate,
până în momentul înfloririi, apoi fiind foarte greu de smuls
sau tăiat.
Căprița Chenopodium album ¾ distrugerea buruienilor, îndeosebi a celor izolate,
până în momentul înfloririi apoi fiind foarte greu de smuls
sau tăiat
Zârnă Solanum nigrum ¾ lucrări de între ținere permanente și în faze tinere
(la maturitate sunt greu de distrus, iar pagubele sunt mari)
Cornuți Xanthium italicum ¾ plantele mature au r ădăcini adânci de 1-1,2 metri și
întinse lateral pe o raz ă de 1,5-2 metri, pr ășit sau plivit
repetat, când plantele sunt înc ă tinere.
Torțel Cuscuta spp. ¾ pe terenurile puternic infestate, se vor cultiva cereale
păioase;
¾ într-o faz ă mai avansat ă se poate distruge și prin
cosire, nu numai prin r ăzuire;
¾ strângerea resturilor vegetale și îngroparea lor la 20
cm adâncime sau arderea lor este obligatorie.
Pir târâtor Agropyron repens ¾ arături superficiale vara, urmate de ar ături mai adânci
după apariția plantelor din rizom;
¾ arături adânci (30 cm) toamna;
¾ prașilele dese și culturile în ăbușitoare(dar nu de ov ăz
epuizeaz ă rizomii.
Susai Sonchus spp. ¾ prașile cât mai ad ănci, iar materialul vegetal t ăiat să
nu rămână în contact cu solul.
Costrei Sorghum halepense ¾ expunerea rizomilor la soare și ger;
¾ prașile la adâncimi mai mari, cu mobilizarea solului și
lateral, de o parte și de alta a tufei;
¾ opt pra șile executate la interval de 14 zile duce la
înlăturarea complet ă a îmburuien ării.
Pălămidă Cirsium arvense ¾ pentru plantele tinere se recomand ă plivitul, nu
prășitul deoarece se smulg mai de jos și cu mai mul ți
muguri;
¾ declan șarea prașilelor cât mai devreme, cu t ăierea
tuturor plantelor, oricât de mici ar fi; ¾ prașile mai adânci, repetate cu mobilizarea solului
lateral; ¾ combatere mai energic ă în anii ploio și.
Pir gros Cynodon dactilon ¾ arătura adânc ă de toamn ă;
¾ prașile dese, adânci de epuizare.
Volbură Convolvulus arvense ¾ arătura adânc ă de toamn ă;
¾ prășirea plantelor tinere cât mai devreme și la
adâncime cât mai mare; ¾ combatere mai energic ă în anii ploio și;
¾ monocultura de sorg (2 ani) sau de soia (2 ani)
combate 70-100% din plante.

14 2.5.2. Combaterea bolilor
Bolile pot diminua recolta de legume, atât cantitativ cât și calitativ, în propor ție de
10%, dar se poate ajunge pân ă la compromiterea total ă a culturii. Pentru diminuarea
pierderilor produse de boli se pot lua o serie de m ăsuri preventive și/sau curative.
A. Măsuri preventive : carantina fitosanitar ă, condiționarea materialului s ăditor,
distrugerea buruienilor problem ă, prognoza și avertizarea.
B. Masuri curative – plantele ,,bolnave’’ se pot trata prin mai multe metode
ecologice, în func ție de specie, stadiu de dezvoltare, natura agentului patogen, astfel, prin:
1. Metode fizico – mecanice : termosterilizarea (arderea p ărților vegetale puternic
infestate; tratarea cu aburi fierbin ți a semin țelor și a amestecurilor de sol folosite în
răsadnițe), solarizarea, v ăruirea (este o m ăsură de igien ă).
2. Metode biotehnice : folosirea soiei ca îngr ășământ verde pentru combaterea râiei
negre a cartofului ( Synchytrium endobioticum ).
3. Metode biologice : pentru combaterea bolilor se pot face tratamente cu diferite
produse: Trichodermin (pentru combaterea ciupercilor Fusarium, Rhizoctonia ),
Fitobacteromicina (efect complex asupra bolilor la fasole), Imanin (eficace în
combaterea mozaicului, stolburului și pătării brune a tomatelor), Trichodex 25 WP și
Trichosemin 25 PTS pentru combaterea putregaiului cenu șiu al tomatelor ( Botrytis
cinerea ).
4. Metode genetice : ameliorarea plantelor are ca rezultat variet ăți noi, cu calit ăți
superioare, inclusiv cu rezisten ță sporită la atacul agen ților patogeni.
5. Metode biochimice : combaterea bolilor se poate realiza cu preparate minerale
și/sau cu fungicide vegetale.
Preparate minerale:
¾ permanganat de potasiu – se folose ște în concentra ție de 0,01-0,03% pentru
tratarea semin țelor și a răsadurilor
¾ hidroxid de cupru (CHAMPION 50 WP, FUNGURAN OH 50 WP, KOCIDE 101 )
se folose ște în concentra ție de 0,4 % pentru prevenirea și stoparea atacului de
mană la cartof și tomate și în concentra ție de 0,2-0,3% împotriva arsurilor la
fasole
¾ oxiclorura de cupru (TURDACUPRAL 50 PU, OXICIG 50 PU ) se folose ște în
concentra ție de 0,4 – 0,6 % pentru prevenirea și stoparea atacului de man ă la
cartof și tomate
Fungicide vegetale: Unele plante cultivate sau din flora spontan ă conțin unele substan țe biologic active
cu acțiune antimicrobian ă. Pentru combaterrea bolilor se folosesc preparate (infuzie,
decoct, macerat,extract, tinctur ă, purin) ob ținute din diferite organe ale plantelor.
a) decoctul de coada – calului (Eqvisetum arvense )
Mod de preparare: 1 kg plant ă proaspătă/10 litri de ap ă. Se pune la macerat timp
de 24 de ore, amestecând din când în când, apoi se fierbe timp de 15-20 de minute, se strecoară și se lasă la răcit.
Utilizare: decoctul de coada-calului se folose ște împotriva bolilor criptogamice
(mana – Phytophtora ) din sol și din plant ă. Tratamentele la sol se fac tot timpul anului
pentru îns ănătoșirea popula țieie de microorganisme utile și combaterea celor patogene.
Decoctul diluat (50 g decoct/litru de ap ă) se folose ște pentru tratarea semin țelor de
legume împotriva c ăderii răsadurilor.
b) purinul de urzic ă vie (Urtica diotica )
Mod de preparare: 1 kg plant ă proaspătă sau 200 g plant ă uscată/10 litri de ap ă. Se
lasă la macerat la soare, timp de 12-14 zile dup ă care se filtreaz ă.

15Utilizare: purinul de urzic ă vie se folose ște pentru stimularea cre șterii răsadurilor și
preventiv împotriva manei ( Phytophtora). Se folose ște o solu ție de purin diluat de 20 de ori
cu apă (de ploaie sau de fântân ă).
c) infuzia de mu șețel (Matricaria chamomilla )
Mod de preparare: se prepar ă din 250g flori crude sau 50g flori uscate la 1 litru de
apă de ploaie.
Utilizare: tratamente la s ămânță, infuzia se folose ște nediluat ă pentru stimularea
germinației și distrugerea unor boli la fasole, maz ăre. Semin țele se pun într-un s ăculeț
permeabil și se scufund ă în soluție timp de 10 – 15 minute dup ă care se zvânt ă și se
seamănă în aceea și zi sau în ziua urm ătoare.
d) purin de ceap ă (Allium cepa )
Mod de preparare: 500g frunze proaspete sau 200g coji la 10 litri de ap ă. Se lasă la
macerat timp de 8 – 10 zile, în func ție de temperatzra mediului. Mai poate fi folosit și sucul
plantei într-o dilu ție de 1:5.
Utilizare: se folose ște diluat de 10 ori pentru înt ărirea plantelor, și în caz de atac
împotriva unor boli bacteriene – cancerul bacterian al tomatelor (Corynebacterium
michiganense ), antracnoza fasolei (Colletotrichum lindemuthianum ).
e) infuzie și macerat de usturoi (Allium sativum )
Mod de preparare: infuzie din 75g de bulbili/10 litri de ap ă; macerat în ap ă timp de 1
oră din 100g bulbili toca ți la 10 litri de ap ă; se poate folosi și sucul plantei în dilu ție de 1:5.
Utilizare: se folosesc nediluate la tratarea semin țelor, iar în caz de atac puternic
direct la plante împotriva unor boli bacteriene – cancerul bacterian al tomatelor
(Corynebacterium michiganense ), pătarea frunzelor (Xanthomonas spp ), pătarea
pustular ă a tomatelor (Pseudomonas spp ).

2.5.3. Combaterea d ăunătorilor
Combaterea d ăunătorilor plantelor legumicole se poate realiza prin m ăsuri
preventive și/sau măsuri curative.

A. Măsuri preventive : carantina fitosanitar ă, prognoza și avertizarea, condi ționarea
materialului semincer, distrugerea ,,buruienilor gazd ă’’, depozitarea produc ției în condi ții
optime de igien ă.

B. Măsuri curative : distrugerea sau îndep ărtarea dăunătorilor plantelor legumicole
se poate face prin mai multe metode:
Metode fizico – mecanice: termoterapia, helioterapia, radioterapia, inundarea,
metode sonore, metode atractante.
Metode biotehnice : instalarea de capcane alimentare, instalarea de capcane cu
feromoni.
Metode biologice : combaterea biologic ă este o metod ă de tip ,,viu contra viu’’:
a) plante contra insecte – metoda se bazeaz ă pe însușirea unor plante de a secreta
unele substan țe repelente sau distrug ătoare pentru d ăunători (tabel nr. 4),

16
Combaterea d ăunătorilor cu ajutorul plantelor
Tabel nr. 4
Plante cu ac țiune repelent ă sau distrug ătoare
Denumire popular ă Denumire științifică Dăunători comb ătuți
Coada șoricelului Achillea millefolium Afide, acarieni, omizi
Omag Aconititum spp Larve de coleoptere, omizi
Vinariță/ vinețică Ajuga reptans Diverse insecte
Ceapă Allium cepa Acarieni, furnici
Lemnul domnului Artemisia abrotanum Diverse insecte, efect repelent
Pelin Artemisia absinthium Nematozi, omizi, purici
Năfurilică Artemisia annua Afide
Pelin negru Artemisia vulgaris Afide, purici, gândacul din
Colorado, furnici, r ățișoara
Muștar negru Brassica nugra Nematozi
Căprița Chenopodium album Gândacul din Colorado
Coriandru Coriandrum sativum Afide, păianjeni, gândacul din
Colorado
Nemțișor de câmp Delphinium consolida Afide, larve de coleoptere,
diverse lepidoptere, trip și
Fenicol Feniculum vulgare Nematozi
Nuc Junglans regia Diverse insecte
Levănțică Lavandula angustifolia Afide, l ăcuste, nematozi
Păduchelnița Lepidium ruderale Diverse insecte, afide, mu ște
Tomate Licopersicum esculentum Omizi, gândacul din Ccolorado,
afide, nematozi, purici
Sulfina alb ă Melilotus albus Gândacul din Colorado
Mentă Mentha spp Gândacul din Colorado
Tutun Nicotiana tabacum Afide, acarieni, omizi, trip și,
Gândacul din Colorado
Busuioc Ocimum basilicum Afide, mu ște, nematozi
Ricin Ricinus communis Afide, nematozi
Zârnă Solanum nigrum Afide, gândacul din Colorado
Păpădie Taraxacum oficinalis Gândacul din Colorado, l ăcuste
Tisa Taxus bacata Diverse insecte
Urzică vie Urtica dioica Afide, acarieni
Lumânărică Verbascum phlomoides Gândacul din Colorado,
rozătoare
Laptele câinelui Euphorbia spp Roz ătoare
Schinduf Trigonela foenumgrecum Roz ătoare (induce infertilitatea)

b) prădători naturali (fauna util ă): broaște, gușteri, șerpi, păsări insectivore și
răpitoare – pi țigoi, cioc ănitoare, cucu, pup ăza, graurul, cucuveaua, striga și mamifere
insectivore – lilieci arici, cârti ță, bursuc, nev ăstuică;
c) prădători entomofagi: principalele specii de insecte folosite în combaterea
ecologică a dăunătorilor sunt prezentate în tabelul nr. 5.

17
Insecte folosite în combaterea ecologic ă a dăunătorilor
Tabel nr. 5
Specii de insecte folositoare
Denumire popular ă Denumire științifică Dăunători comb ătuți
Țânțarul Aphidoletes aphidimyza P ăduchi de frunze
Ochi de aur Crysopa carneea P ăduchi de frunze, trip și
Viespea parazit ă Dacnusa sibirica Musca minier ă
Viespea parazit ă Encarsia hormosa Musculi ța albă de seră
Păianjenul pr ădător Ambliseius cucumeris Tripsul plantelor de ser ă

d) combatere microbiologic ă: constă în folosirea unor preparate pe baz ă de
microorganisme vii (virusuri, bacterii, ciuperci)care paraziteaz ă și omoară unii dăunători.
Preparate care con țin: – ciuperci: MUSCARDIN M 45, BEAUVERIA SPORES,
BOVERIN, MITECIDIN – cu ac țiune împotriva gândacului de Colorado;
– bacterii: AGRITOL, DIPEL, THURICIDE, THURINGINE,
ENTOBAKTERIN, THIBACTUR, BAKFUKOL, THURINTOX, EKOTECH, FORAY – cu acțiune împotriva omizilor;
virusuri: BIOTROL VHZ și VSE, VITEX R – combat omizile,
buha verzei.
Metode genetice: prin ameliorare se urm ărește obținerea de soiuri și/sau hibrizi
care să prezinte rezisten ță la anumi ți dăunători.
Metode biochimice: în funcție de materia prim ă folosită, preparatele utilizate în
protecția ecologic ă a legumelor împotriva d ăunătorilor se pot împ ărți în două categorii:
insecticide minerale și insecticide vegetale.
Insecticide minerale: ALAUN (piatra acr ă)
Întrebuin țare: preparatul se folose ște sub form ă de soluție în concentra ție de 0,4%
cu eficacitate bun ă împotriva p ăduchilor și a omizilor, de asemenea prin stropirea solului
se previne atacul melcilor f ără cochilie. Solu ția de stropit se prepar ă prin dizolvarea a 40g
ALAUN în pu țină apă fierbinte, care apoi se completeaz ă cu apă rece pân ă la 10 litri.
FĂINĂ DE BAZALT
Întrebuin țare: principala metod ă de administrare este pr ăfuirea, dar se poate aplica
și sub form ă de solu ție (suspensie fin ă) în concentra ție de 1-3%. Preparatul are o
capacitate foarte bun ă pentru îndep ărtarea tuturor d ăunătorilor care atac ă exteriorul
organelor aeriene, inclusiv d ăunătorii sug ători. Acțiunea de prevenire și combatere a
dăunătorilor manifestat ă de făina de bazalt se explic ă prin: schimbarea pH-ului de la
suprafața organelor vegetative aeriene, de la slab acid la slab alcalin; ac țiunea direct ă
mecanică a cristalelor de cuar ț asupra corpului, ochilor și traheelor insectelor.
SĂPUN DE POTASIU
Întrebuin țare: împotriva omizilor, p ăianjenului ro șu și a larvelor gândacului din
Colorado: 100-300g s ăpun de potasiu + 0,5 litri alcool alimentar + o lingur ă de var și una
de sare de buc ătărie la 10 litri ap ă.
SĂPUN DE POTASIU CONCENTRAT
Întrebuin țare: preparatul se folose ște sub form ă de soluție în concentra ție de 2%, cu
eficacitate bun ă împotriva p ăduchilor și puricilor de frunze.
SULFAT DE ALUMINIU Întrebuin țare: 200g se omogenizeaz ă cu 1litru ap ă apoi se dilueaz ă cu 9 litri ap ă și
se folose ște prin stropiri împotriva cochenilelor și a musculi ței albe. Solu ția de stropit se
omogenizeaz ă prin amestecare de mai multe ori cu o m ătură de nuiele.

18
Insecticide vegetale ob ținute din urm ătoarele plante:
URZICA VIE (Urtica dioica )
Întrebuin țare: purinul se dilueaz ă de 50 de ori, se agit ă c i r c u l a r t i m p d e 2 0 d e
minute apoi se trateaz ă plantele pentru înt ărirea sistemului imunitar și împotriva atacului
de afide și de acarieni.
FERIGA (Dryopters filix – mas )
Întrebuin țare: purinul de frunze și decoctul, nediluate se folosesc împotriva melcilor
fără cochilie.
PELINUL (Artemisia absinthium )
Întrebuin țare: purinele se folosesc nediluate prin aplicare direct ă pe plante,
primăvara sau ori de câte ori este nevoie, în func ție de evolu ția dăunătorilor, împotriva
furnicilor, omizilor, p ăduchilor. Extractul la rece se dilueaz ă de 2 ori și se trateaz ă
solanaceele împotriva larvelor gândacului din Colorado.
VETRICEA (Tanacetum vulgare )
Întrebuin țare: infuzia de vertice se folose ște nediluat ă împotriva furnicilor, afidelor,
acarienlor, purricilor și altor insecte; decoctul se folose ște nediluat în perioada de zbor a
muștei verzei și a carpocaspei.
LEURDA / USTUROI ȚA (Allium ursinum )
Întrebuin țare: infuzia de leurd ă se folose ște nediluat ă prin stropirea repetat ă a
plantelor la intervale de trei zile împotriva acarienilor și a afidelor. Purinul se folose ște
nediluat împotriva mu ștei morcovului, îns ă numai în perioada de zbor a acesteia.
USTUROIUL (Allium sativum )
Întrebuin țare: tratamentul cu preparate pe baz ă de usturoi se face la s ămânță și în
caz de atac direct la plante. Biopreparatele se pot folosi și pentru stropirea unor
composturi, iar usturoiul ca atare, eventual cultivat în benzi are efect nematocid și alungă
șobolanii de câmp.
ROTENONA (Derris spp )
Întrebuin țare: se adreseaz ă unui num ăr mare de afide, acarieni, nematozi, mu ște,
tripși și insecte cu atât mai vulnerabile cu cât capacitatea lor de ingestie este mai mare.
Toxicitatea este practic nul ă pentru animalele cu sânge cald, dar se manifest ă pentru
celelalte, mai ales prin ingestie, toxicitatea fiind ireversibil ă.
NEEM (Azadirachta indica )
Întrebuin țare: preparatele din Neem îndep ărtează sau distrug ou ăle, larvele și
adulții a peste 200 de specii de d ăunători din cele mai diverse clase: nematozi, furnici,
termite, pirale, plo șnițe, lăcuste. Tratamentele cu Neem se aplic ă pe sol și/sau pe plante
prin stropiri cu emulsii de diferite concentra ții.

2.6. Irigarea
Regimul de irgare al plantelor legumicole depinde, pe de o parte de însu șirile hidro-
fizice ale solului, iar pe de alt ă parte de cerin țele față de apă ale speciilor cultivate.
Cantitatea de ap ă consumat ă pe durata unui an, este diferit ă de la o specie la alta; mai
mare la plantele cu perioad ă lungă de vegeta ție și creștere foarte viguroas ă, mai mic ă la
celelalte. Plantele legumicole, fiind mari consumatoare de ap ă și negăsind în sol întreaga
cantitate, necesit ă completarea deficitului prin irigare.
Metode de udare: ¾ Udarea prin picurare
Este metoda de aplicare a apei cea mai des folosit ă deoarece prezint ă următoarele
avantaje:

19– automatizarea distribu ției apei;
– corelarea zilnic ă a normei de udare cu evolu ția factorilor climatici;
– reparti ția apei numai în zonele radiculare ale plantelor;
– se reduce cantitatea de ap ă consumat ă;
– se previne tasarea solului; – se previne r ăcirea solului;
– se previne atacul unor agen ți patogeni.
Această metodă prezintă și un dezavantaj: costul ridicat al instala ției.
¾ Udarea prin aspersie
Se execut ă cu instala ții speciale de aspersiune, distribuirea apei este automatizat ă
parțial, udarea plantelor se face cu operativitate. Se recomand ă la culturile de morcov,
pătrunjel, p ăstârnac, sfecl ă roșie, cartofi, fasole p ăstăi (cu talie mic ă).
¾ Udarea pe rigole (brazde)
Durata ud ării se apreciaz ă după stagnarea apei în rigole și după viteza de infiltra ției
a apei în sol. În func ție de situa ția concret ă, se va evita udarea cu norme mari pentru a nu
produce efecte nedorite (sp ălarea stratului superficial de sol, dizlocarea solului din zona
rădăcinilor, băltirea apei).
Metodele de udare utilizate trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
– să asigure o distribuire uniform ă a apei și o umectare corespunz ătoare a
solului pân ă la adâncimea de p ătrundere a sistemului radicular și să nu influen țeze negativ
structura solului;
– să nu determine o sp ălare a solului;
– să permită efectuarea lucr ărilor de îngrijire.

2.7. Recoltarea
Momentul recolt ării diferă de la o specie la alta, în func ție de scopul pentru care a
fost cultivat ă specia respectiv ă:
– fructe la maturitate deplin ă (ardei, tomate, vinete);
– fructe tinere (castravete, dovlecel); – maturitate de consum (salat ă, varză, conopid ă);
– frunze (m ărar pătrunjel).
Operația de recoltare poate fi executat ă o singur ă dată (salată, varză) sau eșalonat
(tomate, ardei, castrave ți, vinete).
Perioada optim ă de recoltare, în cursul unei zile, este diminea ța și seara, în
vederea sort ării și ambalării pentru valorificare.
Legumele destinate consumului în stare proasp ătă se recolteaz ă manual, de
preferință direct în ambalaje. Legumele destinate industrializ ării pot fi recoltate mecanizat
și se transport ă imediat la fabricile specializate.

3. Producerea r ăsadurilor de legume

3.1. Utilitatea și importan ța răsadurilor în cultura legumelor
Utilizarea r ăsadurilor pentru cultura unor specii legumicole decurge din nevoia de a
avea plante cu un anumit grad de cre ștere și dezvoltare, în momentul când în mediul de
cultură s-au realizat condi ții optime, corespunz ătoare cerin țelor naturale ale speciilor.
Această metodă, deși necesit ă amenajări speciale, investi ții suplimentare și un consum
ridicat de for ță de munc ă, are avantaje incontestabile:
– permite ob ținerea unor produc ții mult mai timpurii;
– contribuie la e șalonarea produc ției;

20– oferă posibilitatea selec ționării materialului de plantat;
– imprim ă uniformitate culturii și asigură distribuirea cu precizie a plantelor;
– reducerea consumului de semin țe.
Principalele specii legumicole care se cultiv ă prin răsad sunt:
– tomate, ardei, vinete; – varză, conopid ă, varză de Bruxelles;
– castrave ți pentru culturile din spa ții protejate;
– țelina de r ădăcină sau de pe țiol;
– ceapa de ap ă, prazul.

3.2. Spații utilizate pentru producerea de r ăsaduri
Răsadurile pot fi produse: în sere înmul țitor, răsadnițe, ghivece de p ământ ars,
ghivece nutritive, ghivece de tip Jiffy-pot sau pe pat nutritiv, pe brazde reci.
Majoritatea produc ătorilor de legume- și produc r ăsadurile în diferite tipuri de
răsadnițe.
Clasificarea r ăsadnițelor se poate face dup ă:
¾ sursa de înc ălzire: cu biocombustibil, cu ap ă caldă sau aburi, cu curent electric;
¾ temperatur ă: calde, semicalde sau reci;
¾ numărul pantelor: cu o pant ă, cu 2 pante;
¾ poziția pe care o ocup ă față de suprafa ța solului: îngropate, semiîngropate,
așezate la suprafa ța solului.
Răsadnițele pot fi construite din lemn, beton, c ărămidă și pot fi acoperite cu folie de
polietilen ă sau cu sticl ă. Cele mai folosite r ăsadnițe sunt cele din lemn, înc ălzite cu
biocombustibil și acoperite cu folie de polietilen ă.

3.3. Particularit ățile răsadnițelor încălzite cu biocombustibil
Pentru producerea r ăsadurilor destinate gr ădinilor de legume cele mai folosite
răsadnițe sunt cele înc ălzite cu biocombustibil.
La amenajarea r ăsadnițelor încălzite cu biocombustibil trebuie s ă se aibă în vedere
mai multe aspecte precum:
– Pregătirea biocombustibilului în vederea folosirii sale. Aceasta se refer ă la:
ridicarea umidit ății când este prea uscat, mic șorarea umidit ății prin amestec cu paie sau
alte resturi vegetale când este prea umed; o foarte bun ă afânare; aducerea în stare de
fermentare astfel ca s ă aibă o temperatur ă de 20– 40
0C.
– Înființarea patului cald se face prin a șezarea biocombustibilului sub forma unui
strat cu o grosime variabil ă, în func ție de data la care se ins taleaz ă răsadnițele. Acesta
trebuie s ă fie suficient de afânat, pentru a favoriza activitatea microorganismelor aerobe,
dar și suficient de presat pentru a nu comporta o tasare prea mare ulterior când se a șează
pământul. În mod practic se a ștern straturi în grosime de 20 cm care se calc ă uniform cu
piciorul. Una din condi țiile esențiale este ca, în cadrul unui toc grosimea patului cald s ă fie
cât se poate de uniform ă.
– Patul cald la suprafa ță se acoper ă imediat cu tocuri de r ăsadniță peste care se
așează ferestrele.
– După înființarea patului cald se rezerv ă o perioad ă de timp în care are loc
intensificarea proceselor de descompunere. Temperatura cre ște foarte repede, atinge un
maxim și apoi coboar ă, tot foarte repede, pân ă la o anumit ă valoare, dup ă care
temperatura r ămâne aproape constant ă o lungă perioadă de timp. În aceast ă perioadă se
degajă mari cantit ăți de amoniac și bioxid de carbon.
– Pregătirea amestecului de p ământuri se face înainte de folosirea sa sau mai bine
încă din toamn ă. Se folosesc mai multe tipuri de p ământuri: mrani ță, compost, p ământul

21de țelină, turba, nisipul. Dup ă o prealabil ă mărunțire și cernere, se prepar ă amestecurile,
după rețete stabilite pentru diverse plante legumicole (tabelul nr. 6).
Rețete pentru amestecuri de p ământ
Tabel nr. 6
Substrat pentru sem ănat (%)
Cultura Mraniță Pământ de țelină Turbă Nisip
1 50 25 – 25 Tomate

2 30 20 30 20
1 40 50 – 10

Ardei și vinete
2 40 40 – 20

– Până în momentul folosirii, p ământurile trebuie ferite de intemperii.
– Dezinfectarea p ământurilor, înainte sau dup ă efectuarea amestecurilor, este
obligatorie, deoarece acestea constituie, de cele mai multe ori, o cale de propagare a numeroase boli și dăunători care provoac ă pagube însemnate. Opera ția de dezinfectare
se poate face pe cale fizic ă cu ajutorul aburilor (la o presiune de 0,2-0,4 atm). Amestecul
de pământuri pentru r ăsadnițele cu înc ălzire biologic ă se dezinfecteaz ă în afara
răsadnițelor, așezându-se sub form ă de grămezi iar la suprafa ță se acoper ă cu polietilen ă.
– Introducerea amestecului de p ământuri în r ăsadniță se face când temperatura în
patul cald se apropie de valoarea util ă plantelor. Grosimea stratului este diferit ă: 10-12 cm
când urmeaz ă să se semene, 15-18 cm pentru repicat. Dup ă introducerea amestecului se
rezervă o nouă perioad ă de timp de 3-5 zile în care are loc: înc ălzirea pământului,
eliminarea amoniacului și a bioxidului de carbon, germina ția semințelor de buruieni.
– Pregătirea răsadnițelor în vederea sem ănatului se refer ă la: mobilizarea stratului
de pământ pe întreaga sa grosime – pentru aerisire și distrugerea plantelor rezultate din
semințele de buruieni – nivelarea cât mai perfect ă, o ușoară tasare superficial ă în vederea
marcării rândurilor.

3.4. Sămânța și semănatul
Semințele folosite pentru producerea r ăsadurilor trebuie s ă fie autentice, s ă aibă
facultate germinativ ă și puritate fizic ă ridicate și să fie libere de boli și dăunători.
Pregătirea semin țelor în vederea sem ănatului cuprinde o serie de opera ții care au
ca efect o r ăsărire mai rapid ă și mai uniform ă, precum și o creștere mai viguroas ă a
tinerelor plante.
Dintre lucr ările de preg ătire a semin țelor, la îndemâna cultivatorilor individuali sunt:
umectarea, c ălirea și dezinfec ția.
Umectarea se aplic ă mai ales semin țelor care încol țesc greu (ceap ă, ardei, vinete)
ușurând răsărirea. Ea se poate aplica îns ă și la celelalte semin țe cu rezultate foarte bune.
Pentru umectare, semin țele se pun în s ăculeți de pânz ă rară și se introduc în ap ă călduță
unde se țin un timp diferit: 48-60 de ore prazul, ceapa, țelina; 24-40 de ore ardei, vinete,
tomate; 12-20 de ore castrave ți, pepeni, dovlecei; 2-4 ore varza, conopida. Semin țele care
se țin în apă mai mult de 24 de ore se scot o dat ă pe zi și se aerisesc 10 -15 minute.

22Călirea semin țelor se practic ă pentru: tomate, varz ă, conopid ă, salată. Răsadurile
rezultate din semin țe călite rezist ă mai bine la temperaturile sc ăzute din prim ăvară după
plantarea în câmp și dau produc ții mai timpurii. C ălirea se face dup ă umectare. În acest
scop, semin țele se țin 24 de ore la temperatura camerii și alte 24 de ore la frig (1-4 0C).
După câteva zile de astfel de șocuri termice semin țele se seam ănă în mod obi șnuit.
Dezinfec ția se poate face prin tratarea semin țelor cu diferite produse chimice sau
cu căldură. Tratarea cu substan țe chimice agreate în sistemul ecologic se poate face prin
prăfuire sau îmb ăiere. Semin țele legumelor la care se produc r ăsaduri sunt mici de aceea
cel mai fecvent tratarea se face prin îmb ăierea lor în diferite solu ții. Sulfatul de cupru
(piatra vân ătă) este substan ța cea mai folosit ă. În vederea dezinfect ării se fac solu ții în
concentra ție de 0,5% folosindu-se vase de sticl ă sau vase sm ălțuite. Semin țele se pun în
săculeți de pânz ă, se introduc în solu ție unde se țin un timp diferit: cele de tomate și salată
– 10 minute iar cele de castrave ți, vinete, ardei, țelină – 15 minute. Semin țele de ceap ă se
tratează cu solu ții mai concentrate (1%) în care se țin numai 10 minute. Dup ă tratare
semințele se scot din s ăculeți și se zvânt ă fără să se spele. Sulfatul de cupru nu se
recomand ă la tratarea semin țelor de varz ă, gulie, conopid ă deoarece acestea î și pierd
germinația. Ele se dezinfecteaz ă cu apă caldă. Tratarea cu c ăldură este o metod ă la
îndemâna fiec ărui cultivator și se poate face cu u șurință. Singurul lucru de care trebuie
ținut seama cu stricte țe este s ă se asigure temperatura prescris ă. Este necesar un
termometru cu grada ții de peste 500C și de aten ție în timpul tratamentului. Dep ășirea
temperaturii înseamn ă distrugerea germenilor semin ței iar temperaturi mai joase sunt
nefolositoare. Tratamentul se poate face în uscat sau în ap ă. Mai ușor de realizat este cel
în apă. Pentru aceasta se înc ălzește apă la temperatur ă diferită în func ție de specia
legumicol ă, se introduc semin țele puse într-un s ăculeț și se țin un anumit timp, astfel,
semințele de tomate se țin la 52-540C timp de o or ă, cele de ardei, vinete și vărzoase la
500C timp de 30 de minute, cele de castrave ți, pepeni la 350C timp de o or ă. După
tratament semin țele se scot din s ăculeț și se întind pentru a se r ăci.
Așadar preg ătirea semin țelor înainte de sem ănat nu trebuie neglijat ă, ea fiind o
verigă important ă în producerea unui r ăsad de bun ă calitate.
Semănatul în r ăsadnițe se efectueaz ă după 3 – 6 zile de la introducerea
substratului, atunci când acesta s-a înc ălzit. Pentu speciile preten țioase la c ăldură (ardei,
vinete, tomate) temperatura substratului trebuie s ă ajungă la 22 – 260C, iar pentru cele
mai puțin preten țioase (varz ă, salată) la 18 – 200C. Înainte de sem ănat substratul se
afânează cu sapa și se niveleaz ă cu spatele greblei. Urmeaz ă apoi o u șoară tasare.
Pentru ca lucrarea s ă se facă bine substratul trebuie s ă fie potrivit de umed.
Semănatul se poate executa prin împr ăștiere sau în rânduri. Sem ănatul în rânduri
prezintă o serie de avantaje fa ță de cel prin împr ăștiere printre care: o repartizare mai
uniformă a semin țelor și o ușurare a lucr ărilor de între ținere a răsadurilor.
Semințele se repartizeaz ă pe șănțulețe cât mai uniform la 1 – 3 cm distan ță între
ele prin frecarea semin țelor între degete. Cantitatea de semin țe diferă în funcție de specie
și de desimea de sem ănat, aceasta fiind prezentat ă în cadrul tehnologiilor de cultur ă.
După semănat șănțulețele se acoper ă cu amestec cald prin împr ăștiere cu mâna
astfel ca în final s ă rezulte o suprafa ță netedă. Se înțelege că stratul pus peste semin țe va
avea grosimea de 1 – 2 cm, atât cât a fost de ad ănc șănțulețul. După aceea se b ătătorește
ușor pe toat ă suprafața semănăturii. Și în cazul sem ănatului prin împr ăștiere și în cazul
celui în rânduri, la sfâr șit se udă. Udatul se face cu stropitori cu sit ă fină și de la distan ță
mai mare ca s ă nu se deplaseze p ământul pus peste semin țe.

233.5. Îngrijirea r ăsadurilor
Lucrările de îngrijire încep imediat dup ă semănat și dureaz ă până la plantarea
răsadurilor la locul definitiv. În tot acest timp se fac lucr ări atente care s ă asigure tinerelor
plante condi ții bune de temperatur ă, lumină, aer, ap ă, hrană. De asemenea o grij ă
deosebit ă se acord ă prevenirii și combaterii bolilor și a dăunătorilor care apar frecvent în
spațiile în care se produc r ăsadurile. Scopul acestor lucr ări este de a ob ține răsaduri
viguroase și sănătoase care s ă se obișnuiască cu ușurință la condi țiile mai vitrege pe care
le vor întâlni dup ă plantare.

3.5.1. Reglarea temperaturii și luminii
Imediat dup ă semănat se va urm ări evoluția temperaturii în stratul de p ământ
menținându-se la parametrii optimi pentru fiecare specie de legume în parte (va fi
prezentat ă în cadrul tehnologiilor de cultur ă). La temperatura optim ă plantele r ăsar uniform
și într-un timp anume, specific pentru fiecare specie legumicol ă (va fi prezentat în cadrul
tehnologiilor de cultur ă). Până la răsărire sem ănăturile din r ăsădnițe se țin acoperite și
ziua și noaptea atât cu ferestre cât și cu rogojini. În felul acesta se p ăstrează mai bine
căldura și nu se usuc ă prea repede stratul de p ământ în care s-a sem ănat.
Reglarea temperaturii și luminii se efectueaz ă cu foarte mult ă atenție pentru
obținerea unor r ăsaduri viguroase, nealungite. Din momentul r ăsăririi plantelor regimul de
temperatur ă se modific ă. În general este nevoie de mai pu țină căldură decât în timpul
încolțirii semin țelor. Fiecare specie legumicol ă are anumite preten ții față de căldură (va fi
prezentat ă în cadrul tehnologiilor de cultur ă).

3.5.2. Udatul este o alt ă lucrare care se face în timpul producerii r ăsadurilor. Se
execută cu multă grijă, altfel răsadurile se îmboln ăvesc cu u șurință. Primele ud ări se fac
rar și cu apă puțină (2 – 3 litri/m2) deoarece stratul de p ământ se usuc ă doar la suprafa ță,
apa trebuie s ă fie călduță, altfel plantele sufer ă. Udatul exagerat (des și cu apă multă) este
dăunător, ducând la r ăcirea patului de gunoi și la îmboln ăvirea plantelor.

3.5.3. Aerisirea se execut ă zilnic și are drept scop principal asigurarea plantelor cu
aer proasp ăt. Prin aerisire se elimin ă excesul de gaze și umiditate și atunci când este
cazul se scade și temperatura din interiorul spa țiilor până la nivelul cerut de fiecare specie
de legume. Aerisirea se face ziua în orele mai c ălduroase. Deoarece prin ridicarea
ferestrelor/polietilenei se asigur ă și mai mult ă lumină, în zilele însorite și calde se
recomand ă descoperirea total ă a răsadurilor câteva ore.
3.5.4. Repicatul răsadurilor este o lucrare obligatorie la culturile de var ă (tomate,
vinete). Prin repicat se în țelege transplantarea tinerelor pl ăntuțe din sem ănătură deasă, la
distanțe mai mari. R ăsadurile repicate dispun de condi ții mai bune de lumin ă, hrană, aer,
apă. Pe lâng ă aceste avantaje la repicat se pot alege pl ăntuțele cele mai viguroase și
sănătoase cu poten țial mare de produc ție. Momentul repicatului este atunci când frunzele
cotiledonale (primele dou ă frunzulițe apărute) au pozi ție orizontal ă și au apărut și primele
două frunze adev ărate. Acest lucru se întâmpl ă după 8 – 12 zile de la r ăsărire în func ție
de specie. Adâncimea de repicat este și ea diferit ă de la specie la specie și trebuie
respectat ă, altfel pl ăntuțele se prind greu și se obțin răsaduri de slab ă calitate. Astfel,
tomatele, varza, conopida și eventual castrave ții se repic ă mai adânc pân ă sub primele
frunze. Pe por țiunea îngropat ă aceste plante dau r ădăcini. Ardeii și vinetele se repic ă mai
puțin adânc, numai cu 1 – 1,5 cm. Repicatul se poate face în strat și în diferite tipuri de
ghivece (de p ământ ars, din material plastic, de polietilen ă, din hărtie, nutritive, de tip Jiffi).

243.5.5. Combaterea buruienilor se face prin plivit. Plivitul se face când buruienile sunt
încă mici, dup ă o udare, pentru ca s ă se smulg ă ușor și să nu deranjeze r ăsadurile.

3.5.6. Combaterea bolilor și dăunătorilor este specific ă fiecărei specii legumicole și
va fi prezentat ă în cadrul tehnologiilor de cultur ă.

3.5.7. Călirea constă în obișnuirea treptat ă a plantelor cu temperaturi mai sc ăzute,
cu lumin ă mai mult ă, apă mai puțină și aerisire puternic ă, condiții pe care plantele le vor
întâlni în câmp, dup ă plantare. R ăsadurile nec ălite tânjesc dup ă plantare, se prind greu
sau dacă survine timp mai friguros nu se prind deloc. Un r ăsad bine c ălit trebuie s ă aibă
tulpina groas ă și scurtă, iar la unele specii (tomate, v ărzoase) r ăsadul cap ătă o culoare
violacee – ro șiatică. Un astfel de r ăsad se prinde u șor și crește viguros de la început,
rezistă mai bine la oscila țiile de temperatur ă de la zi la noapte și dă producții mai timpurii.

3.6. Preg ătirea răsadurilor pentru plantare
Dacă s-au respectat toate condi țiile, se vor ob ține răsaduri de bun ă calitate. Un
răsad de bun ă calitate are r ădăcinile bine dezvoltate, tulpina groas ă, de culoare verde-
închis, cu frunze verzi, nep ătate, în num ăr corespunz ător speciei. Toate organele plantelor
trebuie s ă fie perfect s ănătoase. Înainte de a fi scoase, cu 24 de ore, r ăsadurile se ud ă
bine astfel ca substratul s ă fie străbătut în totalitate de ap ă. Răsadurile se pun în l ădițe cu
care se transport ă până la locul de plantare. În l ădițe se așează în așa fel încât s ă nu se
încurce frunzele și tulpinile între ele. Pân ă la plantare r ăsadurile se țin acoperite și ferite de
soare și vânt. Se scoate atâta r ăsad cât se planteaz ă în câteva ore, altfel se ve ștejește și
nu se mai prinde. Datorit ă faptului c ă o parte din p ământul de pe r ădăcini se scutur ă,
răsadurile necesit ă să fie mocirlite. Mocirla se face cu ap ă și pământ în care se adaug ă și
puțin bălegar proasp ăt de bovine.

254. Tehnologii de cultivare a legumelor

4.1. Tehnologia culturii de tomate
Denumirea științifică: Lycopersicon esculentum
4.1.1 Particularit ăți botanice și biologice
În condițiile climatului nostru, tomatele sunt plante erbacee, anuale, de și în regiunile
de origine, cu climat tropical, se comport ă ca plante perene.
4.1.1.1 R ădăcina
Rădăcina tomatelor este viguroas ă și se caracterizeaz ă printr-un ritm de cre ștere
rapid. La 30 de zile dup ă răsărirea plantelor, când s-a format numai o frunz ă adevărată,
rădăcina principal ă ajunge la 50 cm lungime.
În condi țiile creșterii naturale, r ădăcina principal ă este pivotant ă și pătrunde la
adâncimi mari, conferind plantelor o rezisten ță mai mare la secet ă, evidențiată la culturile
obținute prin sem ănat direct în câmp. R ădăcinile bătrâne se lemnific ă spre baz ă, fenomen
caracteristic tomatelor perene.
4.1.1.2. Tulpina
Tulpina tomatelor este în general caracterizat ă printr-o l ăstărire bogat ă, ceea ce
face ca în condi ții de creștere natural ă plantele s ă aibă aspect de tuf ă. Înălțimea tulpinii
este diferit ă variind între limite de 40 – 50 cm (la soiurile pitice) pân ă la 2,5 m, chiar și mai
mult, la soiurile înalte. Cre șterea tulpinii la soiurile înalte poate fi oprit ă prin ciupirea
vârfului, opera ție numită cârnit.
Tulpina tomatelor se caracterizeaz ă și prin rezisten ța ei deosebit ă la majoritatea
soiurilor pitice au tulpina semilignificat ă și erectă, pe când la cele înalte, datorit ă greutății
lăstarilor și fructelor, tulpinile se culc ă și devin târâtoare, dac ă nu sunt sus ținute (araci,
spalieri). În condi ții favorabile, din tulpini cresc u șor rădăcini adventive, ceea ce face
posibilă și înmulțirea vegetativ ă, prin buta și.
Lăstarii forma ți pe tulpin ă poartă denumirea de copili și cresc din mugurii a șezați la
subsuara frunzelor. Ei au o cre ștere asem ănătoare cu a tulpinilor, formând la rândul lor
inflorescen țe și lăstari.
Spre toamn ă tulpina și lăstarii încep s ă se lignifice.
4.1.1.3. Frunzele
Frunzele tomatelor sunt întrerupt imparipenat sectate, foliolele mari alternând cu
foliole mici, neperechi. Foliolele variaz ă ca formă și dimensiuni, fiind ovate sau lanceolate,
întregi sau penat partite, cu suprafa ța netedă sau gofrat ă, cu marginile r ăsucite sau nu.
Tulpina, ramifica țiile și frunzele sunt acoperite de peri șori numero și, din care
unii glandulari, ceea ce face ca la atingere s ă secrete un suc acri șor, cu miros
caracteristic, care îndep ărtează unele insecte d ăunătoare. Aceast ă caracteristic ă
constituie o metod ă de protec ție ecologic ă împotriva insectelor d ăunătoare.
4.1.1.4. Inflorescen ța
Inflorescen ța tomatelor este o cim ă simplă sau compus ă.
Numărul florilor într-un ciorchine variaz ă între limite foarte largi, de la 4 – 5 pân ă la
peste 20 – în cazul racemilor ramifica ți.
Înflorirea începe de la baza ciorchinelui și are loc e șalonat, rareori întâlnindu-se mai
mult de 2 flori la acela și grad de înflorire pe un ciorchine. Durata înfloririi unui ciorchine
variază și pot înflori deodat ă 2 – 3 inflorescen țe. Pe o plant ă și chiar într-o inflorescen ță se
găsesc concomitent fructe în diferite grade de dezvoltare, flori și boboci.
4.1.1.5. Fructul
Fructul este o bac ă, de consisten ță relativ moale la maturitatea deplin ă. Fructele
variază ca formă, mărime și culoare, mai mult sau mai pu țin evident dup ă soi.

26Culoarea, la majoritatea soiurilor, prezint ă nuanțe variate de ro șu; sunt îns ă și soiuri
cu fructele de culoare galben ă, portocalie sau aproape alb ă.
Mărimea fructului constituie caracter de soi și variază între limite foarte largi. În
cadrul aceluia și soi exist ă de asemenea limite de varia ție, dar mai reduse.
4.1.1.6. Semin țele
Semințele de tomate sunt cuprinse în sucul celular. S ămânța are form ă oval –
rotunjită, turtită, păroasă, mică (300 – 350 semin țe/g) iar greutatea a 1000 de semin țe este
de 2,7 – 3,4 g. Facultatea germinativ ă se menține 6 – 8 ani.

4.1.2. Cerin țele față de factorii de vegata ție

4.1.2.1.1. C ăldura
Tomatele au cerin țe ridicate fa ță de căldură, fiind plante termofile. Temperatura
minimă de germinare este de 120C, cea optim ă pentru germinare cer ște la 220C.
Temperaturile sub 10 – 120C sunt d ăunătoare iar cele de –1 la –30C, chiar pentru scurt
timp, cauzeaz ă înghețarea plantelor. Temperatura optim ă pentru germinarea polenului
este între 21 și 260C iar cea pentru cre șterea fructelor între 18 și 240C. La peste 300C
plantele nu mai fructific ă iar la peste 350C plantele î și înceteaz ă creșterea. Temperaturile
peste 400C duc la moartea plantelor.

4.1.2.1.2. Lumina
Intensitatea și durata luminii au un rol important pentru cre șterea și dezvoltarea
tomatelor. Astfel, intensitatea optim ă este de 25 – 30 kluc și, cea minim ă de 4 – 5 kluc și. În
ceea ce prive ște durata luminii, tomatele sunt destul de tolerante, preferând îns ă o durată
de 12 ore sau mai mult.

4.1.2.1.3. Umiditatea
Tomatele pretind un sol aprovizionat cu ap ă, la un nivel de 68 – 70% din c.c.a., în
primele faze și de 78 – 81% din c.c.a. în perioada de fructificare. Umiditatea relativ ă a
aerului trebuie s ă fie de 55 – 65% în faza de r ăsad și de 60 – 70% în timpul fructific ării.

4.1.2.1.4. Hran ă
Consumul de elemente minerale la tomate este în func ție de performan țele de
producție urmărite. Astfel, pentru o produc ție de 6kg/mp (60 t/ha) plantele extrag din sol 19
g N, 30 g K, 2,8 g P, 25 g Ca, 3,8 g Mg/mp. Cantitatea și raporturile dintre macro și
microelementele necesare cre șterii și dezvoltării plantelor trebuiesc corelate cu stadiul de
dezvoltare, factorii de mediu, planta premerg ătoare și gradul de fertilitate a solului.
Asigurarea de elemente se face prin fertilizarea de baz ă și prin cea fazial ă. Fertilizarea de
bază se realizeaz ă cu gunoi de grajd bine ferment at, aplicat toamna înainte de
efectuarea ar ăturii. Prin aplicarea unei cantit ăți de 100 t/ha de gunoi de grajd se asigur ă,
în primul an de cultur ă, 100 kg azot (N), 125 kg fosfor (P), 200 kg potasiu (K).
Fertilizarea fazial ă, în timpul perioadei de vegeta ție, se realizeaz ă prin folosirea
îngrășămintelor foliare ecologice: Azotofertil, produs de Antibiotice SA Ia și, Fertisol C 141,
C 313, C 011, C 411, produse de SC Chimenerj SA Craiova. De asemenea, se poate folosi și îngrășământul foliar de tip Folplant 111, 231, 011, 141.
Prin folosirea produsului CROPMAX, produs de Holland Farming, se pot ob ține
sporuri de produc ție de 24 – 26 %, plantele cap ătă o rezisten ță mai mare la boli, iar
rădăcinile devin mai puternice și mai dezvoltate (cre ște rezisten ța la secet ă).

27Folosirea produsului BIONAT, produs de S.C. PANETONE S.R.L. din Timi șoara,
determin ă: creșterea accelerat ă a plantelor, cre șterea num ărului de flori legate și a
numărului de fructe, precocitatea fructific ării, creșterea rezisten ței plantelor la boli.

4.1.2.1.5. Sol
Pentru tomate cele mai potrivite soluri sunt solurile cu textur ă mijlocie, aluvionare și
cu o valoare a pH-ului de 6 – 6,5.

4.1.3. Soiuri și hibrizi recomanda ți în cultura ecologic ă

Sortimentul actual cuprinde numero și hibrizi și soiuri, care se grupeaz ă în funcție de
perioada de vegeta ție și destinația produc ției (tabel nr.7).
Soiurile și hibrizii cultiva ți trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).

28
Soiuri/hibrizi de tomate
Tabel nr. 7

Planta Caracteristicile fructului
Soiul Precocitate Producția
(t/ha) Creștere Tipul Forma Culoare Greut.
g/buc PăstrareRezisten ță
Soiuri pentru consum în stare proasp ătă
Minerva 02 41-64 D Vigurozitate
medie, talia 75-80cm Rotund Ro șu purpuriu
> 120 M Tolerant la
VMT,Vd,F
Export II F 1 01 60-80 ND Vigurozitate medie, talie 90-100 Rotund
globulos
turtit Roșu uniform
70-90 – Tolerant la
bolile specifice
Laura 30 70-80 ND Creștere
viguroas ă, Globulos Ro șu aprins 100-110 B Vd,
Arletta 01 80-90 ND Creștere
viguroas ă, Globulos
turtit Roșu intens 120-140 B F, N, Vd, VMT
Mara 03 100-110 ND Foarte viguros Rotund
turtit Roșu închis 185-230 M Tolerant la
bolile specifice
Soiuri pentru consum în stare proasp ătă și industrializare
Buzău 03 70-80 D Vigoare mijlocie Sferic,
ușor turtit Roșu intens 120-200 M Tolerant la
bolile specifice
Unirea 02 105-110 D Vigoare mijlocie talie 60-70 cm Sferic Roșu
cărămiziu 63-86 M As, Xv
Soiuri pentru industrializare
Buzău 47 02 50-70 D Viguros, talia
60-70cm Globulos Ro șu uniform 90-100 Tolerant la
bolile specifice
Dacia 03 90-100 D Tufe semierecte Sferic turtit Ro șu intens 110-120 M As, Pt, Xv
Fakel 02 56-65 D Foarte viguros Globulos
turtit Roșu intens 60-70 B Tolerant la
bolile specifice
Notă: Precocitate: 01 timpuriu; 02 semitimpuriu; 03 semitardiv
Rezisten ță la păstrare în câmp dup ă coacere: M – rezisten ță medie; B – rezisten ță foarte bun ă
Tipul cre șterii: ND – nedeterminat ă; D – determinat ă
Rezisten ță la boli: As – Alternaria solani; Pt – Pseudomonas tomato; Xv – Xanthomonas vesicatoria; Vd – Verticillium
dahliae; F – Fusarium oxysporum; VMT – virusul mozaicul tutunului.

29
4.1.4. Tehnologia cadru de cultur ă
4.1.4.1. Tipuri de culturi de tomate în câmp
Importan ța culturii de tomate a determinat efctuarea mai multor tipuri de culturi care
se deosebesc prin: destina ția produc ției, epoca de înfiin țare a culturii (timpurii, de var ă, de
toamnă), materialul folosit la înfiin țare (sem ănat direct, r ăsaduri).

4.1.4.2. Preg ătirea solului
Indiferent de tipul de cultur ă, tomatele necesit ă numeroase lucr ări de preg ătire a
solului.
A. Lucrări efectuate toamna
¾ Discuitul, pentru desfiin țarea culturii precedente, fragmentarea resturilor vegetale,
menținerea apei în sol și afânarea superfcial ă a solului în vederea nivel ării.
¾ Nivelarea de între ținere, cu scopul de a asigura condi ții optime pentru efectuarea
lucrărilor următoare.
¾ Subsolajul, pentru afânarea adânc ă a solului, f ără întoarcerea brazdei, odat ă la 3 –
4 ani, în special pe solurile grele, argiloase.
¾ Fertilizarea de baz ă cu gunoi de grajd bine fermentat.
¾ Arătura de baz ă, la adâncimea de 28 – 32 cm, pentru afânarea solului și
încorporarea îngr ășămintelor.
B. Lucrări efectuate în prim ăvară
¾ Grăpatul terenului, cu grapa cu col ți reglabili sau grapa cu discuri, pentru afânarea
solului și distrugerea unor buruieni.
¾ Deschiderea rigolelor în vederea model ării terenului.
¾ Modelarea terenului în straturi în ălțate, cu în ălțimea la coronament de 104 cm.
¾ Deschiderea canalelor provizorii pentru conducerea apei spre rigolele de udare.

4.1.4.3. Producerea r ăsadului
Tehnica de producere a r ăsadului de tomate este în func ție de tipul culturii.
¾ Epoca de sem ănat se stabile ște în func ție de perioada de plantare a r ăsadurilor:
– Tomate timpurii: 25 II – 1 III, în ser ă înmulțitor sau în r ăsadnițe calde, r ăsadurile
trebuie s ă aibă vârsta de 45 – 60 zile;
– Tomate de var ă – toamn ă pentru consum: 1 III – 20 III, în r ăsadnițe semicalde ,
solarii, vârsta r ăsadului trebuie s ă fie de 35 – 45 zile;
– Tomate pentru industrializare: din 5. III pân ă în 25 III. Se seam ănă în etape (trei
etape) la interval de 10 zile, în r ăsadnițe semicalde, solarii, vârsta r ăsadului
trebuie s ă fie de 35 – 45 zile. (Se seam ănă în etape pentru a se ob ține o
eșalonare a produc ției).
¾ Schema de sem ănat: sem ănat în rânduri, la 5 cm interval între rânduri și la 1,5 – 2
cm între semin țe pe rând.
¾ Norma de s ămânță: 250 – 300 g s ămânță/ha.
¾ Repicatul r ăsadurilor: se execut ă după aproximativ 10 zile de la r ăsărit, atunci când
frunzele cotiledonale sunt paralele cu solul iar primele frunze adev ărate sunt vizibile.
Pentru culturile timpurii repicatul se face în cuburi vegetative cu dimensiunea de 7/7/7 sau 8/8/8 cm iar pentru culturile de var ă – toamn ă repicatul se poate face în
răsadnițe semicalde, pe pat nutritiv, la distan ța de 8×8 cm sau 10×10 cm.
¾ Lucrările de îngrijire: înainte și după repicat se aplic ă lucrări de îngrijire specifice
producerii de r ăsaduri, constând în dirijarea factorilor de mediu, fertilizare și
protecția plantelor. Cu aproximativ 7 – 14 zile (în func ție de condi țiile climatice)

30înainte de plantare se începe c ălirea răsadurilor, îndeosebi la tomatele timpurii,
pentru a reduce șocul termic dup ă plantare și riscul de distrugere a plantelor la
modificarea climei.
¾ Suprafe țe necesare: pentru ob ținerea răsadului necesar înfiin țării unui hectar de
cultură sunt necesare urm ătoarele suprafe țe:
– 40 m2 pentru sem ănat, cu 6 – 7 g s ămânță / m2.
– 350 – 400 m2 pentru repicatul r ăsadurilor.

4.1.4.4. Înfiin țarea culturii
Cultura tomatelor necesit ă anumite m ăsuri pentru înfiin țare, măsuri care se
stabilesc în func ție de tipul culturii practicate. Astfel, vor exista situa ții de înfiin țare a culturii
prin răsad sau prin sem ănat direct.
A. Înființarea culturii de tomate prin r ăsad
¾ Epoca de plantare: se stabile ște în func ție de specificul climatic al zonei, astfel
încât plantele s ă nu fie afectate de brumele târzii din prim ăvară:
– Tomate timpurii: 20. 04 – 1. 05; – Tomate de var ă: 20. 04 – 15. 05;
– Tomate pentru industrializare: 20. 04 – 25. 05.
¾ Tehnica plant ării: plantarea se face manual sau mecanizat.
¾ Scheme de plantare: pentru alegerea schemei de plantare trebuie ținut cont de
particularit ățile de cre ștere ale soiului/hibridului cultivat și de destina ția culturii,
astfel: – Tomate timpurii sus ținute: 2 rânduri pe strat modelat, 60 – 70 cm între
rânduri, 30 cm între plante pe rând. Prin aplicarea acestei scheme se poate obține o densitate de aproximativ 44000plante/ha.
– Tomate de var ă susținute: 2 rânduri pe strat modelat, 60 – 70 cm între
rânduri, 40 cm între plante pe rând. Prin aplicarea acestei scheme se poate obține o densitate de aproximativ 33000plante/ha.
– Tomate pentru industrializare, nesus ținute: 2 rânduri pe strat modelat, 60cm
între rânduri, 50 cm între plante pe rând. Prin aplicarea acestei scheme se poate ob ține o densitate de aproximativ 26000plante/ha.
La tomatele timpurii, cultivate pe teren nemodelat, schema clasic ă de cultivare
prevede 70 cm distan ța între rânduri și 25 – 30 cm între plante pe rând, asigurându-se
astfel o densitatede 47 – 57000 plante/hectar.
Înainte de plantare, pentru o prindere bun ă răsadurile se mulcesc. Folosirea
produsului REVITAL stimuleaz ă prinderea la transplantare a r ăsadurilor de tomate.
¾ Adâncimea de plantare: r ăsadul normal dezvoltat se planteaz ă până la prima
frunză adevărată iar răsadul alungit se planteaz ă culcat pe direc ția rândului.
B. Înființarea culturii prin sem ănat direct în câmp
Această metodă se practic ă la soiurile târzii, în condi ții climatice favorabile, iar
producția este destinat ă industrializ ării.
¾ Epoca de sem ănat: se seam ănă în trei etape, pentru e șalonarea produc ției.
Calendaristic, perioada optim ă este între 5. 04 – 10. 05, când în sol, la
adâncimea de 5 cm se înregistreaz ă o temperatur ă de 10 – 12
0C.
¾ Schema de sem ănat: câte 2 rânduri pe strat modelat cu l ățimea de 104 cm, la
distanța de 50 cm între rânduri.
¾ Necesar de s ămânță: pentru suprafa ța de 1 hectar este necesar ă o cantitate de
1,5 – 2 kg s ămânță. În eventualitatea aplic ării unor pra șile oarbe în s ămânța de
tomate se amestec ă o cantitate de 400 –500 grame s ămânță de salat ă (plantă
indicatoare).

31¾ Adâncimea de sem ănat: tomatele se seam ănă la adâncimea de 2 – 2,5 cm.
Pentru efectuarea unei lucr ări de calitate și obținerea unei culturi f ără goluri
patul germinativ pe ad ăncimea de 0 – 5 cm trebuie preg ătit foarte bine iar
mașinile de sem ănat să fie reglate și echipate cu limitator de adâncime.

4.1.4.5. Lucr ări de între ținere
Pentru între ținerea culturilor de tomate se aplic ă o serie de lucr ări, unele dintre ele
având caracter general, altele fiind specifice tomatelor.
A. Lucrări cu caracter general
Aceste lucr ări se execut ă cu scopul de a asigura condi ții optime de cre ștere și
dezvoltare a plantelor, atât la culturile înfiin țate prin r ăsad cât și la cele înfiin țate prin
semănat direct în câmp.
¾ Udarea dup ă plantare: pe suprafe țe restrânse se poate face manual prin
administrarea unei cantit ăți de 1 –2 litri de ap ă la fiecare plant ă, sau pe
suprafețe mari prin rigole cu o norm ă de 150 – 200 m3/ha.
¾ Udarea sem ănăturii: la culturile înfiin țate prin sem ănat direct în câmp trebuie
asigurată umiditatea solului la un nivel de 70 – 75 % din IUA (intervalul umidit ății
active) pe cât posibil constant ă în stratul 0 – 5 cm. Udarea se face prin
aspersiune, folosind aspersoare cu jet fin, presiune joas ă și normă redusă astfel
încât sî se evite formarea crustei.
¾ Completarea golurilor la culturile înfiin țate prin r ăsad: la 2 – 3 zile dup ă plantare,
se execut ă manual și are ca scop men ținerea densit ății inițiale a culturii. Se
folosește răsadul de rezerv ă, de acea și calitate, acela și soi/hibrid și de acea și
vârstă cu cel folosit ini țial la plantare.
¾ Răritul tomatelor sem ănate direct în câmp: se execut ă manual, de 1 – 2 ori.
Distanța finală dintre plante pe rând trebuie s ă fie de aproximativ 45 cm,
realizându-se astfel o densitate de 30 – 32000 plante/ha.
¾ Prășitul: se aplic ă în cursul perioadei de vegeta ție de câte ori este nevoie, de
regulă de 4 – 5 ori. Se execut ă pe intervalul dintre rânduri și între plante pe rând
pentru a men ține solul afânat și pentru distrugerea buruienilor.
¾ Irigarea culturii: în func ție de condi țiile pluviometrice, se aplic ă un număr de 6 –
8 udări, la interval de 8 – 10 zile, norma de udare fiind de 200 – 500 m3/ha.
¾ Fertilizarea fazial ă: se face cu îngr ășăminte foliare la intervale de 10 – 12 zile.
Schemă de fertilizare fazial ă:
– Azotofertil 10 litri/300 litri ap ă, imediat dup ă plantat;
– la 10 –12 zile îngr ășământ foliar F231 – 1%;
– la 10 –12 zile îngr ășământ foliar F141 – 1%;
– la 10 –12 zile îngr ășământ foliar F231 – 1%;
– la 10 – 12 zile îngr ășământ foliar CROPMAX 1l/ha;
– la 10 –12 zile îngr ășământ foliar BIONAT 0,1 – 0,5%;
– la 10 –12 zile îngr ășământ foliar F231 – 1%.

¾ Protecția plantelor:
a) Combaterea bolilor
Pentru combaterea bolilor la tomate se pot folosi urm ătoarele produse acceptate în
sistemul ecologic:
– hidroxid de cupru (CHAMPION 50 WP, FUNGURAN OH 50 WP, KOCIDE 101 )
se folose ște în concentra ție de 0,4 % pentru prevenirea și stoparea atacului de
mană la tomate;

32– Trichodermin (pentru combaterea ciupercilor Fusarium, Rhizoctonia ), Imanin
(eficace în combaterea mozaicului, stolburului și pătării brune a tomatelor),
Trichodex 25 WP și Trichosemin 25 PTS pentru combaterea putregaiului
cenușiu al tomatelor ( Botrytis cinerea ).
– oxiclorura de cupru (TURDACUPRAL 50 PU, OXICIG 50 PU ) se folose ște în
concentra ție de 0,4 – 0,6 % pentru prevenirea și stoparea atacului de man ă la
tomate.
Bolile tomatelor pot fi comb ătute cu succes prin folosirea preparatelor vegetale:
– decoctul de coada – calului (Eqvisetum arvense )
Utilizare: decoctul de coada-calului se folose ște împotriva bolilor criptogamice
(mana – Phytophtora ) din sol și din plant ă. Tratamentele la sol se fac tot timpul anului
pentru îns ănătoșirea popula ției de microorganisme utile și combaterea celor patogene.
Decoctul diluat (50 g decoct/litru de ap ă) se folose ște pentru tratarea semin țelor de
legume împotriva c ăderii răsadurilor.
– purinul de urzic ă vie (Urtica diotica )
Utilizare: purinul de urzic ă vie se folose ște pentru stimularea cre șterii răsadurilor și
preventiv împotriva manei ( Phytophtora).
– purin de ceap ă (Allium cepa )
Utilizare: se folose ște diluat de 10 ori pentru înt ărirea plantelor, și în caz de atac
împotriva unor boli bacteriene – cancerul bacterian al tomatelor (Corynebacterium
michiganense ).
– infuzie și macerat de usturoi (Allium sativum )
Utilizare: se folosesc nediluate la tratarea semin țelor, iar în caz de atac puternic
direct la plante împotriva unor boli bacteriene – cancerul bacterian al tomatelor
(Corynebacterium michiganense ), pătarea frunzelor (Xanthomonas spp ), pătarea
pustular ă a tomatelor (Pseudomonas spp ).

b) Combaterea d ăunătorilor
Pentru combaterea d ăunătorilor se utilizeaz ă insecticide vegetale, insecticide
minerale, preparate pe baz ă de microorganisme, pr ădători, plante repelente. (vezi 2.5.3.
Combaterea d ăunătorilor ).
B. Lucrări speciale
Lucrările speciale se aplic ă, de regul ă, culturilor de tomate cu cre ștere
nedeterminat ă destinate consumului în stare proasp ătă.
¾ Înființarea mijloacelor de sus ținere: este obligatorie, în acest scop folosindu-se:
tutori (araci din lemn) sau spalieri de diferite dimensiuni.
¾ Palisarea (legarea) plantelor: se repet ă de mai multe ori pe m ăsură ce plantele
cresc în în ălțime.
¾ Copilitul: const ă în îndep ărtarea lăstarilor laterali înainte ca ace știa să
depășească 5 –7 cm lungime.
¾ Cârnitul: presupune îndep ărtarea vârfului tulpinii, dup ă 1-2 frunze aflate
deasupra ultimei inflorescen țe păstrate. Se execut ă cu scopul opririi cre șterii în
lungime a tulpinii și orientării substan țelor sintetizate de frunze c ătre
inflorescen țe. La tomatele de var ă-toamnă cultivate pe spalier, cârnitul se aplic ă
cu 2-3 săptămâni înaintea primei brume de toamn ă, pentru valorificarea fructelor
formate și din inflorescen țele superioare.
¾ Folosirea produsului TOMATO – STIM stimuleaz ă legarea de rod la
tomatele timpurii cultivate în câmp.

33
4.1.4.6. Recoltarea
Tomatele se recolteaz ă pe măsura matur ării fructelor și în func ție de destina ția
producției.
Recoltarea tomatelor pentru consum în stare proasp ătă se face la interval de 4 – 5
zile, pe m ăsură ce fructele ajung la maturitetea comercial ă. Astfel, tomatele se culeg când
culoarea acestora a virat spre roz, ro șu sau portocaliu (în func ție de soi/hibrid).
Din punct de vedere tehnic, opera ția de recoltare se poate efectua: manual, la
fructele destinate consumului în stare proasp ătă; manual, semimecanizat sau mecanizat,
la fructele destinate industrializ ării.
Condiționarea recoltei se va realiza în conformitate cu cerin țele beneficiarului,
fructele vor fi sortate pe calit ăți și se vor ambala în l ădițe conform STAS, indiferent de
modul de valorificare.

34 4.2. Tehnologia culturii de ardei gras
Denumirea științifică: Capsicum annuum
4.2.1. Particularit ăți botanice și biologice
În condițiile climatice din România ardeiul este plant ă anuală, erbacee, cu o durat ă
medie de vegeta ție de 100 – 150 zile de la r ăsărit până la maturarea primelor fructe.
4.2.1.1. R ădăcina
Ardeiul are r ădăcina principal ă pivotant ă din care se desprind un num ăr mai mare
de rădăcini secundare. Întregul sistem radicular este superficial, din care cauz ă planta nu
are posibilitatea de a se aproviziona cu ap ă din straturile adânci. R ădăcina plantei se
reface greu în urma r ănirilor, ca urmare, la efectuarea lucr ărilor de afânare a solului
trebuie s ă se evite v ătămarea plantelor în zona sistemului radicular.
4.2.1.2. Tulpina
Tulpina este dreapt ă, cilindric ă, cu înălțimea de 40 – 50 cm, ramificat ă dicotomic ă.
Tulpina nu emite r ădăcini adventive, din acest motiv, plantarea r ăsadurilor nu se face prea
adânc.
4.2.1.3. Frunza
Frunzele au forma oval-lanceolat ă, iar pe țiolul este lung și subțire. Culoarea
frunzelor este verde închis și au suprafa ța lucioas ă. Există o corela ție între forma frunzelor
și forma fructelor, astfel, variet ățile putând fi recunoscute și după forma frunzelor.
4.2.1.4.Floarea
Florile sunt de culoare alb ă, solitare sau dispuse câte dou ă la locul de ramificare a
tulpinii. Prima floare apare la prima ramificare a tulpinii, din aceasta formându-se un fruct de slabă calitate, motiv pentru care, dac ă este posibil aceasta se elimin ă. Polenizarea este
parțial autogam ă, polenizarea cu polen str ăin realizându-se doar la 30% din flori. Datorit ă
acestui aspect impurificarea este redus ă, obținându-se fructe de calitate superioar ă.
4.2.1.5.Fructul
Fructul este o bac ă, de forme și mărimi diferite, în func ție de soi, cu suprafa ța
netedă, lucioasă, de regul ă cu coaste rotunjite.
4.2.1.6.S ămânța
Sămânța este de form ă rotund-turtit ă, glabră, de culoare alb-g ălbuie, cu tegumentul
tare și suprafa ța aspră. Sămânța este mic ă, 125 – 280 semin țe/gram, greutatea a 1000 de
semințe fiind de 3,5 – 3,8 grame. Facultatea germinativ ă normală este de peste 80% și se
menține 4 ani.

4.2.2. Cerin țele față de factorii de vegata ție
4.2.2.1. C ăldura
Ardeiul este o plant ă mai preten țioasă la căldură decât tomatele. Pragul biologic se
consider ă la +15
0C. Ca urmare, temperaturile sub aceast ă valoare sunt nefavorabile
pentru cre șterea vegetativ ă, care înceteaz ă, dar mai ales pentru dezvoltarea organelor
vegetative. Temperaturile ridicate, de peste 32 – 350C, mai cu seam ă când sunt înso țite
de secet ă atmosferic ă, sunt defavorabile, deoarece favorizeaz ă avortarea florilor, ceea ce
are drept consecin ță diminuarea produc ției.
Temperatura minim ă de germinare este de 14 – 150C, cea optim ă de germina ție find
de 24 – 300C. Temperatura optim ă pentru cre șterea vegetativ ă și fructificare este de 22 –
25 – 300C. La temperaturi de peste 300C, formarea fructelor scade brusc, deoarece polenul
își pierde vitalitatea și se produce avortarea în mas ă a florilor.
4.2.2.2. Lumina
Ardeiul manifest ă mare sensibilitate la lipsa luminii, atât în faza de r ăsad cât și după
plantarea în câmp. În perioada de cre ștere și fructificare, intensitatea optim ă a luminii este
de 25-30 kluc și iar cea minim ă de 8-10 kluc și. În timpul producerii r ăsadurilor, intensitatea

35minimă a luminii trebuie s ă fie de 5 kluc și. Durata fotoperioadei este de 12 ore sau mai
mult. Datorit ă pretențiilor față de lumin ă, ardeiului i se rezerv ă terenuri bine însorite.
4.2.2.3. Umiditatea
Datorită sistemului radicular superficial, plantele de ardei au preten ții ridicate fa ță de
prezența apei în stratul superficial al solului. Ca urmare, cultura de ardei necesit ă irigarea
în tot cursul perioadei de vegeta ție. Insuficien ța apei, atât în sol cât și în atmosfer ă,
influențează nefavorabil m ărimea fructelor, grosimea per ților și chiar forma acestora.
Aprovizionarea solului cu ap ă, la nivel de 70-80% din c.c.a. și menținerea umidit ății
atmosferice, la 60 – 70%, presupune irigarea intens ă a culturilor de ardei, având îns ă grijă
ca apa s ă fie cât mai cald ă. Umiditatea relativ ă a aerului de peste 75% este favorabil ă
dezvoltării unor ciuperci patogene, iar sub 60%, asociat ă cu temperatur ă peste 250C,
favorizeaz ă brunificarea fructelor și vârfurilor de cre ștere.
4.2.2.4. Hrana
Consumul de elemente nutritive la ardei este foarte ridicat. Astfel, pentru o
producție de 20 – 25 t/ha plantele au un consum de aproximativ: 2,55 g azot, 0,35 g fosfor,
3,4 g potasiu/ Kg de fructe. R ăspunde foarte bine la fertilizarea organic ă cu 20 – 30 t/ha.
Atenție !!! Când plantele de ardei nu dispun de suficiente substan țe fertilizante,
florile avorteaz ă în masă și fructele formate cad înainte de a ajunge la maturitate.
4.2.2.5. Solul
Ardeiul necesit ă soluri u șoare, luto-nisipoase, adânci, permeabile, cu un con ținut
ridicat în elemente fertilizante, cu con ținut ridicat în humus (peste 5%), cu valoarea pH –
ului cuprins ă între 6 și 6,6. Pentru cultura ardeiului sunt recomandate solurile aluviale,
cernoziomurile levigate, precum și solurile brune-ro șcate de p ădure cu textur ă luto-
argiloasă.
În asolamentele legumicole, cultura ardeiului trebuie s ă urmeze dup ă o
pemergătoare corespunz ătoare, ca de exemplu: maz ăre, fasole, castrave ți, rădăcinoase,
bulboase. Sunt contraindicate tomatele, p ătlăgelele vinete, cartoful.
4.2.3. Soiuri și hibrizi recomanda ți în cultura ecologic ă (tabel nr.8)
Soiurile și hibrizii cultiva ți trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).

36Soiuri/hibrizi de ardei gras
Tabel nr. 8
Planta Caracteristicile fructului
Soiul Precocitate Producția
(t/ha) Înălțime
(cm) Tipul Forma Culoare la
maturitate
tehnologic ăGreutate
g/buc Lungime
(cm) Rezisten ță
Aroma 02 40 – 45 50 – 55 compact ă,
3-4ramificaTronconic ă,
piramidal ă Verde
gălbui, roșu160-180 10,4 Vd, VMT
Ceres 01 40 – 50 50 – 60 Port
semierect Piramidal
trunchiat Verde
deschis,
roșu 60-80 8-8,5 Vd, VMT
Dolmy F 1 02 38-50 60-70 Port erect Piramidal
trunchiat Verde
gălbui, roșu80-90 8-8,5 Vd, VMT
Opal 03 35-55 45-50 Compact ă,
viguroas ă Piramidal
trunchiat Verde
albicios,
roșu 80-100 9-11 Vd
Simona 01 33-50 40-45 Vigoare
medie Piramidal
trunchiat Galben
verzui, ro șu60-70 10-13 Vd, VMT

Notă: Precocitate: 01 timpuriu; 02 semitimpuriu; 03 semitardiv
Rezisten ță la boli: Vd – Verticillium dahliae; VMT – virusul mozaicul tutunului.

374.2.4.Tehnologia cadru de cultur ă
Ardeiul se cultiv ă prin răsad repicat pentru culturile timpurii și răsad nerepicat
pentru culturile de var ă-toamnă.
4.2.4.1. Preg ătirea solului
Ardeiul gras se cultiv ă prin răsad, ca urmare m ăsurile de preg ătire a solului se vor
face pentru asigurarea condi țiilor optime de vegeta ție.
A. Lucrări efectuate toamna
¾ Discuitul, pentru desfiin țarea culturii precedente, fragmentarea resturilor
vegetale, men ținerea apei în sol și afânarea superficial ă a solului în vederea
nivelării.
¾ Nivelarea de între ținere, cu scopul de a asigura condi ții optime pentru efectuarea
lucrărilor următoare.
¾ Subsolajul, pentru afânarea adânc ă a solului, la 50 cm, f ără întoarcerea brazdei,
odată la 3 – 4 ani, în special pe solurile grele, argiloase.
¾ Fertilizarea de baz ă cu gunoi de grajd bine fermentat, 40-50 t/ha.
¾ Arătura de baz ă, la adâncimea de 28 – 32 cm, pentru afânarea solului și
încorporarea îngr ășămintelor.
B. Lucrări efectuate în prim ăvară
¾ Grăpatul terenului, cu grapa cu col ți reglabili sau grapa cu discuri, pentru
afânarea solului și distrugerea unor buruieni.
¾ Deschiderea rigolelor în vederea model ării terenului.
¾ Modelarea terenului în straturi în ălțate, cu în ălțimea la coronament de 104 cm.
¾ Deschiderea canalelor provizorii pentru conducerea apei spre rigolele de udare.

4.2.4.2. Producerea r ăsadului
Răsadul se produce în r ăsadnițe calde sau în sere înmul țitor.
¾ Epoca de sem ănat: se stabile ște în func ție de perioada de plantare a r ăsadurilor.
Ardeiul gras, de regul ă se seam ănă în perioada 25. 02-10.03.
¾ Schema de sem ănat: sem ănat în rânduri, la 5 cm interval între rânduri, când
răsadul se va repica, și la interval de 7-8 cm când nu se repic ă. Distanța între
semințe pe rând va fi de 1-2 cm. Adâncimea de sem ănat este de 1,5 – 2 cm.
¾ Norma de s ămânță: pentru ob ținerea răsadului necesar plant ării unui hectar de
ardei gras este necesar ă o cantitate de 0,8-1 kg s ămânță.
¾ Dirijarea temperaturii: de la sem ănat până la răsărire se va asigura temperatura
optimă de germinare, de 22-250C atât ziua cât și noaptea. La r ăsărirea primelor
plante, pentru prevenirea alungirii acestora, se va dirija temperatura la 22-250C
ziua și la 18-200C în timpul nop ții.
¾ Repicatul r ăsadurilor: când este cazul, se va face atunci când plantele au format
1-2 frunze adev ărate, pe pat nutritiv la distan ța de 5×5 cm sau 7×5 cm.
¾ Lucrări de îngrijire: înainte și după repicare se aplic ă lucrări specifice de îngrijire,
care constau în: – Dirijarea temperaturii la 22-25
0C ziua și la 18-200C în timpul nop ții.
– Dirijarea umidit ății relative a aerului, aceasta men ținându-se la 55-65%.
– Aplicarea tratamentelor pentru prevenirea c ăderii plantelor cu decoct de
coada – calului (Eqvisetum arvense).
– Fertilizarea fazial ă cu soluție de F 411, 0,05%.
¾ Călirea răsadului: se face cu câteva zile anterior datei de plantare.
¾ Suprafe țe necesare: pentru ob ținerea răsadului necesar înfiin țării unui hectar de
cultură este necesar ă o suprafa ță de răsadniță sau seră înmulțitor de 150-200 m2.
Vârsta răsadului la plantare trebuie s ă fie de 45-50 de zile de la sem ănat.

38
4.2.4.3. Înfiin țarea culturii
Cultura de ardei gras se înfiin țează prin răsad. Măsurile pentru înfiin țarea culturii se
stabilesc în func ție de evolu ția temperaturii.
¾ Epoca de plantare: se consider ă a fi optim ă atunci când în sol, la adâncimea de
plantare, este de cel pu țin 150C, calendaristic, aceast ă situație se întâlne ște în
perioada 25.04 – 5. 05.
¾ Tehnica de plantare: plantarea se poate face manual sau mecanizat.
¾ Schema de plantare: depinde de particularit ățile de amenajare a terenului:
– Pe teren modelat, câte 2 rânduri pe strat în ălțat, la interval de 70 cm între
rânduri și 15 – 20 cm între plante pe rând, ob ținându-se astfel o densitate de
66600 – 88800 plante/ha.
– Pe teren nemodelat se planteaz ă în rânduri echidistante, la 70 cm între
rânduri și la 15 – 20 cm între plante pe rând, ceea ce asigur ă o densitate de
71400 – 95200 plante/ha.
Când plantarea se face manual, înainte de plantare se marcheaz ă rândurile, și,
după caz, se deschid rigole sau gropi de plantare.
¾ Adâncimea de plantare: Atenție!!! Plantarea se face obligatoriu pân ă la
nivelul la care s-a produs r ăsadul.
Înainte de plantare, pentru o prindere bun ă, răsadurile se mulcesc. Folosirea
produsului REVITAL stimuleaz ă prinderea la transplantare a r ăsadurilor de ardei gras.

4.2.4.4. Lucr ări de între ținere
La îngrijirea culturilor de ardei gras se aplic ă o serie de lucr ări, marea majoritate
având caracter general.
A. Lucrări generale
Se execut ă cu scopul de a crea condi ții favorabile de cre ștere și dezvoltare a
plantelor.
¾ Udarea dup ă plantare: dup ă plantarea r ăsadului se administreaz ă, manual, câte
1 – 2 litri de ap ă la fiecare plant ă sau se ud ă pe rigole, cu o norm ă de 200 – 250
m3/ha.
¾ Completarea golurilor: la 4 – 5 zile dup ă plantare, se execut ă manual și are ca
scop men ținerea densit ății inițiale a culturii. Se folose ște răsadul de rezerv ă, de
aceași calitate, acela și soi/hibrid și de acea și vârstă cu cel folosit ini țial la
plantare.
¾ Prășitul: se aplic ă în cursul perioadei de vegeta ție, de câte ori este nevoie, de
regulă de 4 – 5 ori pe intervalul dintre rânduri și de 2 – 3 ori între plante pe rând.
Lucrarea se execut ă pentru afânarea solului și pentru distrugerea buruienilor.
Pentru prevenirea form ării crustei lucrarea de pr ășit se execut ă, de cele mai
multe ori dup ă udarea culturii. Atenție!!! Prășitul se execut ă cu grijă, superficial,
pentru a nu distruge sistemul radicular al plantelor.
¾ Irigarea culturii: în func ție de condi țiile pluviometrice se execut ă de 9 – 10 ori, la
intervale de 12 – 15 zile, norma de udare fiind de 300 –350 m3/ha la primele 3 –
4 udări și de 400 – 450 m3/ha la urm ătoarele. Atenție!!! Ardeiul gras este foarte
pretențios la prezen ța apei în sol, în special în perioada înfloritului și a
fructificării, aprovizionarea solului cu ap ă trebuie s ă fie la un nivel de 75 – 80 %
din I.U.A. (intervalul umidit ății active). Este sensibil la b ăltirea apei. Pentru a
forța plantele s ă-și dezvolte un sistem radicular mai profund prima udare se
aplică după un interval ceva mai lung.

39¾ Fertilizarea fazial ă: influențează pozitiv atât calitatea cât și mărimea produc ției.
Fertilizarea fazial ă se face cu îngr ășăminte foliare de 2 – 3 ori, la un interval de
15 – 20 de zile, astfel:
– După 15 zile de la plantare, cu produsul CROPMAX, 1l/ha;
– După 20 zile de la prima fertilizare, cu produsul BIONAT, 0,5%;
– După 20 zile de la a doua fertilizare, cu produsul F111, 5l/ha.
¾ Protecția plantelor
Bolile cele mai întâlnite la cultura de ardei gras sunt virozele și micozele, iar dintre
dăunători cei mai importan ți sunt afidele și păduchii.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.
B. Lucrări speciale
Cultura de ardei gras nu necesit ă multe lucr ări speciale pentru dirijarea cre șterii și
fructificării.
¾ Îndepărtarea primei flori sau a primului fruct: se realizeaz ă în scopul dirij ării
produselor rezultate din fotosintez ă către toate organele plantei. Din prima floare
se dezvolt ă un fruct de proast ă calitate.
¾ Oprirea cre șterii: în condi ții climatice foarte favorabile planta poate avea o
creștere luxuriant ă, astfel, pentru valorificarea superioar ă a condițiilor de cultur ă,
cu rezultate în m ărimea produc ției, se recurge la limitarea cre șterii prin ruperea
vârfurilor l ăstarilor.
¾ Mușuroitul: se face în scopul men ținerii pozi ției plantelor. Mu șuroiul nu se face
prea înalt și se execut ă manual sau mecanizat, odat ă cu prășitul. În cazul în
care mu șuroitul se face mecanizat, cultivatorul trebuie echipat cu corpuri de
rariță.
¾ Folosirea produsului LEGAREX regleaz ă încărcătura de rod la ardeii
cultivați în câmp.

4.2.4.5. Recoltarea
Ardeiul gras se recolteaz ă în mai multe etape, pe m ăsură ce fructele au ajuns la
maturitatea de consum, au dimensiunile normale soiului cultivat, sunt suficient de cărnoase, tari la pip ăit și gust dulceag. Fructele se recolteaz ă manual. Atenție!!!, datorită
faptului c ă fructele au pedunculul (codi ța) puternic se recolteaz ă prin tăiere ( nu prin
rupere) deoarece ramifica țiile se rup foarte u șor și se poate pierde o mare parte din
producție.

404.3.Tehnologia culturii de p ătlăgele vinete
Denumirea științifică: Solanum melongena
4.3.1. Particularit ăți botanice și biologice
În condițiile climatica din România , p ătlăgelele vinete sunt plante anuale, erbacee.
4.3.1.1. R ădăcina
La pătlăgelele vinete r ădăcina este foarte bine dezvoltat ă, poate ajunge pân ă la
adâncimea de 1 –1,5 m, marea m ăsură a rădăcinilor fiind în stratul de 20 – 50 cm.
Rădăcinile se refac cu greu dup ă rănire, fiind foarte important ă producerea r ăsadurilor cu
un sistem radicular bine dezvoltat, pe cât posibil repicat în ghivece.
4.3.1.2. Tulpina
Tulpina are o cre ștere erect ă, talia de 0,4 – 1,5 m, ramificat ă, foarte rezistent ă
datorită lemnificării, cu o colora ție verde-violacee, în func ție de soi. Nu formeaz ă rădăcini
adventive, de aceea r ăsadul nu se planteaz ă mai adânc decât a fost în r ăsadniță.
4.3.1.3. Frunzele
Frunzele sunt mari, întregi, cu pe țiolul lung, form ă ovală sau lanceolat ă, de culoare
verde închis, str ălucitoare. Nervurile frunzelor sunt mai închise la culoare și uneori sunt
prevăzute cu spini.
4.3.1.4. Florile
Florile sunt mari, cel mai adesea solitare, mai rar dispuse câte 2 – 3, de culoare
violet spre albastru. Înfloritul are loc dup ă 60 – 70 de zile de la sem ănat.
4.3.1.5. Fructul
Fructul este o bac ă , de form ă diferită, de la globuloas ă până la alungit ă, netede,
lucioare, colorate în negru ro șcat sau violet la maturitatea de consum și în galben albicios
la maturitatea fiziologic ă. Fructul prezint ă peduncul gros, destul de lung, cu țepi duri.
La maturitatea de consum, fructele au pulpa fraged ă, de culoare alb – verzuie, gust
plăcut, semin țe în formare. Când se dep ășește maturitate de consum, fructele cap ătă gust
amar, pulpa devine a țoasă, semințele sunt mari, colorate cenu șiu sau maroniu. Fructul
ajunge la maturitatea fiziologic ă după 70 – 90 de zile de la înflorit.
4.3.1.6. S ămânța
Sămânța are form ă rotund – turtit ă, netedă, de culoare galben-cenu șiu, mică (200 –
300 semin țe/gram), greutatea a 1000 de semin țe fiind 3,5 – 5 g. facultatea germinativ ă se
menține timp de 5 ani.

4.3.2. Cerin țele față de factorii de vegata ție
Pătlăgelele vinete sunt mai preten țioase față de factorii de mediu decât tomatele și
ardeiul gras.
4.3.2.1. C ăldura
Temperatura minim ă de germinare este de 13 – 150C, temperatura optim ă de
germinare de 25 – 300C, temperatura oprim ă de creștere și fructificare de 25 – 300C, pot
rezista la temperaturi ridicate, chiar și de 450C. Pretind ca temperatura solului s ă fie mai
ridicată decât cea a aerului. Când temperatura scade sub 150C creșterea plantelor
înceteaz ă. Plantele sunt sensibile la curen ții reci de aer. Perioadele reci, f ără îngheț,
afecteaz ă plantele, iar înghe țurile ușoare le distrug.
4.3.2.2. Lumina
Durata și intensitatea luminii au un rol deosebit de important în cre șterea și
dezvoltarea p ătlăgelelor vinete. Intensitatea optim ă este de 20 – 40 kluc și, cea minim ă de
8 – 10 kluc și, iar durata luminii de minim 12 ore.
4.3.2.3. Umiditatea
Pătlăgelele vinete sunt foarte preten țioase la apa din sol, ca interval și cantitate.
Lipsa apei din sol produce c ăderea în mas ă a butonilor florali, a florilor și chiar a fructelor

41deja formate. Ca urmare, solul trebuie aprovizionat la nivel de 70 – 80 % din c.c.a. cât mai
constant posibil, iar umiditatea relativ ă a aerului s ă fie menținută la 60 – 70%.
4.3.2.4 Hrana
Consumul de elemente minerale la p ătlăgele vinete este foarte ridicat. Pentru o
producție de 20 – 25 t/ha plantele au un consum specific de 3,5 g azot, 0,78 g fosfor, 3,79
g potasiu/ kg de fructe. P ătlăgelele vinete r ăspund foarte bine la fertilizarea organic ă.
4.3.2.5. Solul
Pătlăgelele vinete prefer ă soluri aerate, fertile, cu drenaj bun, cu textur ă mijlocie,
aluvionare, cu valoarea pH – ului de 6,5 – 7.

4.3.3. Soiuri și hibrizi recomanda ți în cultura ecologic ă

Sortimentul actual cuprinde numero și hibrizi și soiuri, care se grupeaz ă în funcție de
perioada de timp de la sem ănat până la maturitatea de consum a primelor fructe: timpurii
(până la 120 de zile), semitimpurii (120 – 130 de zile) și târzii (peste 135 de zile).
Principalele soiuri/hibrizi recomanda ți pentru cultura ecologic ă sunt prezenta ți în tabel nr.
9.
Soiurile și hibrizii cultiva ți trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).

42Soiuri/hibrizi de p ătlăgele vinete
Tabel nr. 9
Caracteristicile fructului
Soiul Precocitate Producția
(t/ha) Înălțimea plantei
(cm)
Forma Lungimea
(cm) Culoare Greutate
(g/buc) Alte caracteristici
Amurg 02 41-45 90-100 Piriformă
alungită,
cilindrică 20-22 Violet
vișiniu
închis 240-320 Plante foarte viguroase
Contesa 02 35-40 65-75 Cilindrică
alungită 16-21 Violet
închis 180-225 Indicat pentru cultura în
câmp
Daniela 02 38-43 80-90 Piriformă
alungită 22-24 Violet
închis 300-350 Indicat pentru cultura în
câmp
Pana
corbului 02 45-50 90-100 Piriformă
alungită 16-20 Violet
închis 200-300 Indicat pentru cultura în
câmp, foarte productiv,
fructe de calitate
Viorica 03 40-50 95-115 Cilindrică
alungită 18-22 Violet
închis 250-300 Indicat pentru cultura în
câmp, pulpa fin ă și gust
plăcut, rezistente la secet ă

Notă: Precocitate: 02 – semitimpuriu; 03 – semitârzii

432.4.5.Tehnologia cadru de cultur ă
Pătlăgelele vinete se cultiv ă numai prin r ăsad.
4.3.4.1.Preg ătirea solului
Pătlăgelele vinete se cultiv ă prin răsad, ca urmare m ăsurile de preg ătire a solului se
vor face pentru asigurarea condi țiilor optime de vegeta ție.
A. Lucrări efectuate toamna
¾ Discuitul: pentru desfiin țarea culturii precedente, fragmentarea resturilor
vegetale, men ținerea apei în sol și afânarea superficial ă a solului în vederea
nivelării.
¾ Nivelarea de între ținere: cu scopul de a asigura condi ții optime pentru efectuarea
lucrărilor următoare.
¾ Subsolajul: pentru afânarea adânc ă a solului, la 50 cm, f ără întoarcerea brazdei,
odată la 3 – 4 ani, în special pe solurile grele, argiloase.
¾ Fertilizarea de baz ă: cu gunoi de grajd bine fermentat, 40-50 t/ha.
¾ Arătura de baz ă: la adâncimea de 28 – 32 cm, pentru afânarea solului și
încorporarea îngr ășămintelor.
B. Lucrări efectuate în prim ăvară
¾ Grăpatul terenului: cu grapa cu col ți reglabili sau grapa cu discuri, pentru
afânarea solului și distrugerea unor buruieni.
¾ Deschiderea rigolelor în vederea model ării terenului.
¾ Modelarea terenului în straturi în ălțate, cu în ălțimea la coronament de 104 cm.
¾ Deschiderea canalelor provizorii pentru conducerea apei spre rigolele de udare.
4.3.4.2. Producerea r ăsadului
Răsadul se produce în r ăsadnițe calde sau în sere înmul țitor.
¾ Epoca de sem ănat: se stabile ște în func ție de perioada de plantare a r ăsadurilor.
Pătlăgelele vinete, de regul ă se planteaz ă cel târziu la 5-10 mai. Sem ănatul se
face în a doua decad ă a lunii martie.
¾ Schema de sem ănat: sem ănat în rânduri, la 5 cm interval între rânduri și la 1-2
cm între semin țe pe rând. Adâncimea de sem ănat este de 1,5 – 2 cm.
¾ Norma de s ămânță: pentru ob ținerea răsadului necesar plant ării unui hectar de
pătlăgele vinete este necesar ă o cantitate de 0,8-1 kg s ămânță, sau de 15-16 g
semințe la m2.
¾ Dirijarea temperaturii: de la sem ănat până la răsărire se va asigura temperatura
optimă de germinare, de 22-250C atât ziua cât și noaptea. La r ăsărirea primelor
plante, pentru prevenirea alungirii acestora, se va dirija temperatura la 18 – 220C
ziua și la 15 – 180C în timpul nop ții.
¾ Repicatul r ăsadurilor: se va face atunci când plantele au format 1-2 frunze
adevărate, fie în alte r ăsadnițe, pe pat nutritiv la distan ța de 7×7 cm, fie, mai
bine, în ghivece sau cuburi nutritive cu dimensiunea de minim 7x7x7 cm sau 8x8x8 cm.
¾ Lucrări de îngrijire: înainte și după repicare se aplic ă lucrări specifice de îngrijire,
care constau în: – Dirijarea temperaturii la 20-24
0C ziua și la 16-180C în timpul nop ții;
– Dirijarea umidit ății relative a aerului, aceasta men ținându-se la 55-65%;
– Aplicarea tratamentelor pentru prevenirea c ăderii plantelor cu decoct de
coada – calului (Eqvisetum arvense);
– Fertilizarea fazial ă cu soluție de F 411, 0,05%;
¾ Călirea răsadului: se face cu câteva zile anterior datei de plantare.

44¾ Suprafe țe necesare: pentru ob ținerea răsadului necesar înfiin țării unui hectar de
cultură este necesar ă o suprafa ță de răsadniță sau ser ă înmulțitor de 150-200
m2.
Vârsta răsadului la plantare trebuie s ă fie de 45-60 de zile.

4.3.4.3. Înfiin țarea culturii
La înființarea culturii de p ătlăgele vinete m ăsurile ce trebuiesc luate se stabilesc în
funcție de evolu ția temperaturii.
¾ Epoca de plantare: se consider ă a fi optim ă atunci când în sol, la adâncimea de
plantare, este de cel pu țin 140C, calendaristic, aceast ă situație se întâlne ște în
perioada 25.04 – 5. 05.
¾ Tehnica de plantare: plantarea se poate face manual sau mecanizat.
¾ Schema de plantare: depinde de particularit ățile de amenajare a terenului:
– Pe teren modelat, câte 2 rânduri pe strat în ălțat, la interval de 80 cm între
rânduri și 45 cm între plante pe rând, ob ținându-se astfel o densitate de
29600 plante/ha.
– Pe teren nemodelat se planteaz ă în rânduri echidistante, la 80 cm între
rânduri și la 45 cm între plante pe rând, ceea ce asigur ă o densitate de
27700 plante/ha.
Când plantarea se face manual, înainte de plantare se marcheaz ă rândurile, și,
după caz, se deschid rigole sau gropi de plantare.
¾ Adâncimea de plantare: Atenție!!! Plantarea se face obligatoriu pân ă la
nivelul la care s-a produs r ăsadul.
Înainte de plantare, pentru o prindere bun ă, răsadurile se mulcesc. Folosirea
produsului REVITAL stimuleaz ă prinderea la transplantare a r ăsadurilor de p ătlăgele
vinete.

4.3.4.4. Lucr ări de între ținere
La îngrijirea culturilor de p ătlăgele vinete se aplic ă o serie de lucr ări, marea
majoritate având caracter general.
A. Lucrări generale
Se execut ă cu scopul de a crea condi ții favorabile de cre ștere și dezvoltare a
plantelor.
¾ Udarea dup ă plantare: dup ă plantarea r ăsadului se administreaz ă, manual, câte
1 – 2 litri de ap ă la fiecare plant ă sau se ud ă pe rigole, cu o norm ă de 150 – 200
m3/ha.
¾ Completarea golurilor: la 2-3 zile dup ă plantare, se execut ă manual și are ca
scop men ținerea densit ății inițiale a culturii. Se folose ște răsadul de rezerv ă, de
aceași calitate, acela și soi/hibrid și de acea și vârstă cu cel folosit ini țial la
plantare.
¾ Prășitul: se palic ă în cursul perioadei de vegeta ție, de câte ori este nevoie, de
regulă de 4 – 5 ori pe intervalul dintre rânduri și de 2 – 3 ori între plante pe rând.
Lucrarea se execut ă pentru afânarea solului și pentru distrugerea buruienilor.
Pentru prevenirea form ării crustei lucrarea de pr ășit se execut ă, de cele mai
multe ori dup ă udarea culturii. Atenție!!! Prășitul se execut ă cu grijă, superficial,
pentru a nu distruge sistemul radicular al plantelor.
¾ Irigarea culturii: în func ție de condi țiile pluviometrice se execut ă de 8 – 10 ori, la
intervale de 7 – 10 zile, norma de udare fiind de 300 –350 m3/ha la primele 2 – 3
udări și de 400 – 450 m3/ha la urm ătoarele. Atenție!!! Pătlăgelele vinete sunt
foarte preten țioase la prezen ța apei în sol, în special în perioada înfloritului și a

45fructificării, aprovizionarea solului trebuie s ă fie la un nivel de 70 – 75 % din
I.U.A. (intervalul umidit ății active).
¾ Fertilizarea fazial ă: influențează pozitiv atât calitatea cât și mărimea produc ției.
Fertilizarea fazial ă se face cu îngr ășăminte foliare de 2 – 3 ori, la un interval de
15 – 20 de zile, astfel:
– După 15 zile de la plantare, cu produsul CROPMAX, 1l/ha;
– După 20 zile de la prima fertilizare, cu produsul BIONAT, 0,5%;
– După 20 zile de la a doua fertilizare, cu produsul F111, 5l/ha.
¾ Protecția plantelor
Bolile cele mai întâlnite la cultura de p ătlăgele vinete sunt: mana, putregaiul cenu șiu
și fuzarioza, iar dintre d ăunători cei mai importan ți sunt: trip șii, Gândacul din Colorado,
păianjenul ro șu, păduchii.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.
B. Lucrări speciale
La pătlăgelele vinete sunt necesare unele lucr ări speciale pentru dirijarea cre șterii și
fructificării:
¾ Copilitul: se practic ă în regiunile mai r ăcoroase și umede, pentru eliminarea
lăstarilor fără rod.
¾ Cârnitul: presupune îndep ărtarea vârfului tulpinii, la culturile timpurii se aplic ă
pentru limitarea num ărului de fructe și maturarea acestora mai devreme, iar la
culturile târzii se execut ă toamna, cu 15 – 20 de zile înainte de apari ția primei
brume, pentru gr ăbirea matur ării fructelor existente pe plant ă.
¾ Folosirea produsului RODOLEG stimuleaz ă legarea de rod la p ătlăgelele
vinete cultivate în câmp.

4.2.4.6. Recoltarea
La pătlăgelele vinete recoltarea frctelor începe în a doua jum ătate a lunii iulie și
prezintă anumite particularit ăți determinate de lignificarea pedunculului fructului și de
specificul matur ării fructelor. Fructele se recolteaz ă atunci când au culoarea caracteristic ă
soiului/hibridului, sunt elastice la ap ăsare și au mărimea corespunz ătoare. Este preferabil ă
recoltarea mai devreme decât mai târziu fa ță de maturitatea optim ă de consum.
Pedunculul se taie cu o foarfec ă sau un cu țit iar pentru evitarea r ănirilor provocate de țepi
se folose ște un echipament de protec ție (mănuși). Recoltarea se repet ă săptămânal, la un
interval de 6 – 7 zile, pe m ăsură ce fructele ajung la maturitatea de consum.

464.4.Tehnologia culturii de fasole p ăstăi

Denumirea științifică: Phaseolus vulgaris

4.4.1. Particularit ăți botanice și biologice
Formele de fasole cultivate în țara noastr ă și în general în regiunile cu climat
temperat sunt plante anuale, erbacee.
4.4.1.1. R ădăcina
Rădăcina principal ă nu este dominant ă și creșterea sa poate fi u șor stopat ă de
obstacolele din sol. R ădăcinile laterale sunt numeroase și au o dezvoltare mai mare decât
rădăcina principal ă. Principala mas ă a rădăcinilor se afl ă în stratul superficial de sol, 30 –
40 cm. Pe r ădăcini se formeaz ă nodozități care con țin bacterii fixatoare de azot.
4.4.1.2. Tulpina
Tulpina prezint ă particularit ăți de creștere în func ție de varietate. Din acest punct de
vedere, soiurile de fasole se pot împ ărți, după tipul de cre ștere, în dou ă categorii:
– Soiuri cu cre ștere nedeterminat ă, cu tulpina volubil ă și ușor ramificat ă care
poate atinge 2 m. Acest tip este reprezentat de soiuri numite și ,,urcătoare’’ sau
,,de arac’’.
– Soiuri cu cre ștere determinat ă, la care tulpina este mai puternic ă, dreaptă, cu
multe ramifica ții la partea inferioar ă. Planta are aspect de tuf ă.
4.4.1.3. Frunzele
Frunzele sunt compuse, trifoliate, p ăroase, pe țiolate, cu foliole cordiforme, cu
excepția primelor care sunt simple.
4.4.1.4. Florile
Sunt grupate câte 4 – 10 pe axe scurte. Polenizarea este autogam ă, în mod
accidental florile pot fi polenizate cu polen str ăin. Culoarea florii este un caracter de soi,
aceasta putând avea nuan țe de alb – g ălbui, roz, ro șu violaceu. Plantele înfloresc dup ă 40
– 50 de zile de la sem ănat.
4.4.1.5. Fructul
Fructul fasolei este o p ăstaie destul de variat ă ca form ă de la soi la soi. La unele
soiuri păstaia are form ă cilindrică, la altele turtit ă, arcuită, terminându-se cu un vârf ascu țit.
Păstaia este de culoare alb-g ălbuie, verde sau mov pân ă la maturitatea de consum. La
maturitatea fiziologic ă toate soiurile de fasole au p ăstăile de culoare alb-g ălbuie. La unele
soiuri este foarte dezvoltat țesutul conduc ător din lungul nervurii mediane a p ăstăilor,
caracter cu totul nedorit.
La soiurile pitice, p ăstăile ajung la maturitatea de consum dup ă 45-65 de zile de la
semănat iar la soiurile urc ătoare la 75-90 de zile. Soiurile cu p ăstaie cilindric ă sunt mai
puțin ațoase decât soiurile cu p ăstaie turtit ă.
4.4.1.6. S ămânța
Forma, m ărimea și culoarea boabelor sunt foarte variabile, în func ție de soi.
Facultatea germinativ ă se păstrează 3 – 5 ani, dar pentru a se asigura o r ăsărire uniform ă
și rapidă se utilizeaz ă la semănat semin țe de 1 – 3 ani vechime.
Atenție!!! Germina ția semin ței este epigee, de aceea pentru o bun ă răsărire solul
trebuie s ă fie bine mobilizat și să nu formeze crust ă.

4.4.2. Cerin țele față de factorii de vegeta ție
Fasolea, fiind o plant ă termofilă, necesită anumite condi ții de mediu.

474.4.2.1. C ăldura
Fasolea este o plant ă cu preten ții ridicate fa ță de căldură. Temperatura optim ă de
germinație este la 15 –180C, în timpul perioadei de cre ștere solicit ă temperaturi de 15 –
250C, înflorirea se desf ășoară în condi ții optime la 15 – 250C, temperaturile > 300C sunt
nefavorabile pentru înflorire și fecundare.
4.4.2.2. Lumina
Soiurile cultivate sunt indiferente la lungimea zilei. Pentru o cre ștere normal ă,
fasolea are nevoie de intensitate luminoas ă ridicată.
4.4.2.3. Umiditatea
În ceea ce prive ște necesarul de ap ă, acesta variaz ă după soi, condi țiile locale și
stadiul de vegeta ție. Planta trebuie asigurat ă cu apă în toate stadiile de vegeta ție. Lipsa
apei poate provoca reducerea drastic ă a produc ției, ajungându-se chiar la compromiterea
totală a culturii.
4.4.2.4. Hrana
La produc ții de păstăi de 8-10 t/ha, fasolea consum ă cantități de 170-175 kg azot;
45-48 kg fosfor; 100-140 kg potasiu; 120-140 kg calciu; 10-20 kg magneziu.
Fasolea, ca toate leguminoasele, posed ă capacitatea de a folosi azotul atmosferic
fixat la nivel radicular prin intermediul bacteriilor fixatoare de azot ( Rhizobium ).
Atenție!!! Pentru dezvoltarea bacteriilo r fixatoare de azot trebuie s ă existe
anumite condi ții: temperaturi sub 300C, pH 5,5 – 6,5, umiditate suficient ă și un
conținut ridicat de fosfor asimilabil. Nivelul prea ridicat al azotului mineral din sol
este dăunător dezvolz ării nodozit ăților.
4.4.2.5. Solul
Fasolea nu este foarte exigent ă la o anumit ă textură a solului. Trebue evitate
solurile care formeaz ă crustă. Valoarea pH – ului trebuie s ă fie între 6,1 și 7,4.

4.4.3. Soiuri recomandate în cultura ecologic ă

Sortimentul actual cuprinde numerose soiuri, care se grupeaz ă în func ție de
caracteristicile tulpinii și culoarea p ăstăii la maturitatea de consum.
Soiurile cultivate trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).
Principalele soiuri cultivate sunt prezentate în tabel nr. 10.

48Soiuri de fasole
Tabel nr. 10
Soiul Precocita
te Producție
(t/ha) Secțiunea păstăii Lungimea
păstăii (mm) Destinația produc ției Alte caracteristici
Soiuri pitice cu p ăstaia galben ă
Echo 01 8,5-10 Eliptic ă 14-15 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Tolerant la Xanthomonas și
Colletotrichum , rezistent la
Phaseolus virus 1
Maxidor 02 12-13 Circular ă 12,5-14,5 Conserve Rezistent la Colletotrichum
și mozaic comul, par țial la
Xanthomonas
Aura 02 12-13 Aplatizat ă 15-17 Consum proasp ăt Tolerant la Xanthomonas și
Colletotrichum ,
Cristina 02 10-11 Eliptic ă 11-13 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
și Phaseolus virus 1
Goldstern 03 8-9 Eliptic – oval-
rotund 12-13 Consum proasp ăt,
conserve Tolerant la Xanthomonas ,
Colletotrichum și mozaicul
comul și galben
Ianka 03 10-12 Oval – îngust ă 12-13 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
și Xanthomonas
Unidor 02 11-12 Circular ă 14-14,5 Consum proasp ăt,
industrializare Tolerant la Xanthomonas ,
Colletotrichum și mozaicul
galben

49Tabel nr. 10 (continuare)
Soiul Precocita
te Producție
(t/ha) Secțiunea păstăii Lungimea
păstăii (mm) Destinația produc ției Alte caracteristici
Soiuri pitice cu p ăstaia verde
Achim 03 12-13 Turtit – cordat ă 11-12,5 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Tolerant la Xanthomonas ,
Colletotrichum
Almere 01 10-12 Circular ă 13-15 Consum proasp ăt,
industrializare Rezistent la Colletotrichum
și Pseudomonas
Bergamo 03 11-13 Eliptic ă 12-13 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
și Pseudomonas
Buvet 01 12-14 Circular ă 11-13 Consum proasp ăt,
industrializare Rezistent la Colletotrichum
și Pseudomonas
Costela 01 10-11 Eliptic-îngust ă 14-15 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
Espada 02 12-13 Cordat ă 9-10 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
și Pseudomonas
Forum 01 9-12 Aproape circular ă 12,5-14,5 Consum proasp ăt,
industrializare Rezistent la principalele
boli ( Uromyces )
Ișalnița43 01 9-11 Circular-eliptic Consum proasp ăt Rezistent la Colletotrichum
Unisem-1 01 10-11 Circular ă 12-12,5 Consum proasp ăt,
industrializare Rezistent la Xanthomonas,
Pseudomonas, Uromyces
Paulista 03 12-15 Eliptic-lat ă 14-15 Consum proasp ăt,
conserve cu p ăstăi tăiate Rezistent la Colletotrichum
și mozaic

504.4.4 Tehnologia cadru de cultur ă
Partea cea mai însemnat ă a produc ției de păstăi se obține prin folosirea soiurilor
pitice cu p ăstaie verde sau galben ă, cultivate în câmp deschis. Elementele tehnologiei de
cultură sunt urm ătoarele:
¾ Rotația culturilor: se vor evita solele cultivate anterior cu plante care las ă o
cantitate mare de resturi vegetale, cu cartof, sfecl ă. Fasolea poate urma dup ă
cereale p ăioase. Din motive fitosanitare se recomand ă o rotație de minim 3 ani.
¾ Pregătirea terenului: pentru a germina s ămânța de fasole necesit ă un sol umed
și bine aerat, care s ă nu aibă crustă. La suprafa ță solul trebuie s ă aibă o
structură glomerular ă și să fie ușor tasat iar în profunzime s ă fie bine lucrat și
așezat. Ar ătura de toamn ă se face la adâncimea de 30 cm. Lucr ările din
primăvară se fac la umiditate corespunz ătoare pentru a evita tasarea solului.
Lucrările solului trebuie efectuate astfel încât suprafa ța solului s ă fie cât mai
plană pentru a favoriza precizia sem ănatului și reglajul ma șinilor de recoltat.
¾ Semănatul:
– Desimea culturii: se stabile ște în func ție de facultatea germinativ ă a
semințelor dar și în funcție de modul de recoltare și de tipul de p ăstăi ce se
dorește a fi ob ținut. Pentru produc ția de p ăstăi foarte fine densit ățile
recomandate sunt de 40–50 boabe germinabile/m2 în timp ce la variet ățile
cu păstăi mari, mai pu țin fine, densitatea poate fi redus ă la 30-35 boabe
germinabile/m2.
– Schema de sem ănat: se seam ănă în rânduri echidistante, la distan ța de 45 –
50 – 60 cm între rânduri.
– Epoca de sem ănat: pentru culturile destinate consumului în stare proasp ătă
semănatul se poate începe când în sol se înregistreaz ă temperaturi de peste
100C și nu mai exist ă pericolul apari ției brumelor târzii. Pentru culturile
destinate industrializ ării semănatul se poate face mai târziu pentru a evita
orice risc. Sem ănatul se va face uniform ca repartizare a semin țelor pe rând
și ca adâncime de sem ănat pentru a favoriza uniformitatea p ăstăilor.
– Adâncimea de sem ănat: trebuie s ă fie cuprins ă între 3 – 5 cm, dar se
recomand ă să fie și mai mare pe m ăsură ce epoca de sem ănat este mai
târzie și pe solurile u șoare.
¾ Lucrări de între ținere:
Atenție!!! Cultura nu va fi irigat ă înainte de r ăsărire pentru a evita apari ția
crustei.
– Fertilizarea: Atenție!!! Fasolea utilizeaz ă îngrășămintele organice bine
descompuse și aplicate culturii precedente.
– Mușuroirea: se execut ă o mușuroire ușoară a rândurilor când plantele sunt în
stadiul de 4-6 frunze. Prin mu șuroire se evit ă îmburuienarea pe rând,
contribuie la cre șterea rezisten ței la cădere și se evită formarea crustei. În
cazul culturilor recoltate mecanizat nu se mai mu șuroiește deoarece terenul
trebuie s ă rămână cât mai plan.
– Prășitul: se execut ă între rânduri, dar, Atenție!!! Foarte superficial !
– Irigarea: este indispensabil ă pentru ob ținerea produc țiilor mari și de calitate.
Odată cu începutul înfloririi, irigarea se va face regulat, în func ție de condi țiile
pluviometrice și va continua pân ă la stadiul de cre ștere a p ăstăilor. În
perioadele foarte calde irigarea prin aspersiune se va face doar diminea ța,
pentru a evita șocul termic și a favoriza uscarea mai rapid ă a frunzelor.
Irigarea în timpul orelor calde produce arsuri pe frunze, c ăderea florilor.

51– Folosirea produsului Faverex stimuleaz ă legarea de rod la fasolea verde
pentru păstăi.
– Combaterea bolilor și a dăunătorilor:
Bolile cele mai întâlnite la cultura de fasole sunt: antrancnoza, rugina și putregaiul
cenușiu iar dintre d ăunători cei mai importan ți sunt păianjenul ro șu, tripsul comun.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.

¾ Recoltarea: p ăstăile verzi se recolteaz ă când acestea au dimensiunile specifice
soiului și sunt fragede și suculente. În general, recoltarea poate fi f ăcută la 50 –
70 de zile de la data sem ănatului. Recoltarea se poate face manual sau
mecanizat. Recoltarea manual ă se face pe suprafe țe reduse iar p ăstăile sunt
destinate consumului în stare proasp ătă. Recoltarea manual ă este bine s ă se
facă diminea ța, când p ăstăile sunt mai fragede. Recoltarea mecanizat ă se face
la soiurile cu maturizare uniform ă a păstăilor. Opera ția începe când 70 – 80 %
din păstăi au ajuns la maturitatea de consum. Pentru recoltarea mecanizat ă se
va evita irigarea cu o s ăptămână înaintea recolt ării.

524.5. Tehnologia de cultur ă pentru maz ărea de gr ădină
Denumirea științifică: Pisum sativum
4.5.1. Particularit ăți botanice și biologice
Mazărea este o plant ă erbacee, anual ă.
4.5.1.1. R ădăcina
Rădăcina este viguroas ă, poate s ă ajungă la o adâncime de 1m. Masa sistemului
radicular este concentrat ă mult mai la suprafa ță, în zona 20 cm. În condi ții normale de
cultură, pe rădăcini se formeaz ă nodozități.
4.5.1.2. Tulpina
Este cilindric ă, goală în interior. Tulpinile se pot ag ăța de tutore sau între ele prin
intermediul cârceilor. Tulpinile sunt mai mult sau mai pu țin rigide, dar la maturitate au
tendință de cădere, ceea ce pune probleme majore la recoltare.
4.5.1.3. Frunza
Cu excep ția primelor dou ă, care sunt cotiledonale, celelalte frunze sunt penat-
compuse, alc ătuite din 2-4 perechi de folole opuse, una sau mai multe perechi de cârcei
spre partea terminal ă și un cârcel în vârful pe țiolului. Frunza este înso țită de o pereche de
stipele bine dezvoltate.
4.5.1.3. Floarea
Mazărea are flori mari, albe, grupate câte 2-4 sau solitare.
4.5.1.4. Fructul
Fructul este o p ăstaie. Forma p ăstăii constituie un caracter distinctiv al soiurilor. Se
pot întâlni p ăstăi drepte sau arcuite, iar termina ția poate fi ascu țită sau trunchiat ă.
4.5.1.5. S ămânța
În stare fraged ă, boabele au culoare care variaz ă de la verde-albicios pân ă la verde
închis. La maturitate, culoarea bobului este verde iar forma bobului poate fi neted ă sau
zbârcită.

4.5.2. Cerin țele față de factorii de vegata ție
4.5.2.1. C ăldura
Cerin țele plantei fa ță de căldură sunt relativ modeste. Semin țele de maz ăre
germineaz ă la temperaturi destul de joase, 2 – 30C, în timp de 8-10 zile dac ă solul este
suficient de umed. Temperaturile cuprinse între 25 – 300C, sunt considerate ca optime
pentru cre șterea și dezvoltarea plantei. Temperaturile peste 350C sunt d ăunătoare, în
special în timpul înfloririi, prin aceea c ă împiedic ă o fructificare normal ă și favorizeaz ă
atacul gărgăriței.
4.5.2.2. Umiditatea
Maz ărea se num ără printre speciile legumicole cu cerin țe ridicate fa ță de apă.
Cerințele mazărei față de umiditate sunt diferite în func ție de faza de vegeta ție. Excesul de
umiditate imediat dup ă semănat poate crea condi ții asfixiante, inhibând cre șterea și mai
ales ramificarea, favorizând dezvoltarea agen ților patogeni. În timpul înfloririi ploile pot
provoca avortarea florilor. Dup ă formarea produc ției o perioad ă mai uscat ă este mai
favorabil ă decât una ploioas ă care poate contribui la apari ția bolilor. Faza critic ă pentru
apă corespunde umplerii bobului. În situa ții critice sunt necesare 1 – 2 irig ări. Excesul de
apă la suprafa ța solului este nefavorabil, favorizând apari ția bolilor și diminuând activitatea
bacteriilor fixatoare de azot.
4.5.2.3. Lumina
Fa ță de lumin ă, soiurile precoce sunt indiferente la lungimea zilei, în timp ce la
soiurile tardive se poate înregistra o înflorire mai pu țin abundent ă în perioadele cu zile mai
scurte. La densit ăți ridicate sau în condi ții de umbrire se manifest ă o alungire a tulpinii și o
proporție mai ridicat ă de flori care avorteaz ă.

53 4.5.2.4. Hrana
Pentru o produc ție de 10 t p ăstăi/ha, maz ărea extrage din sol cantit ăți de 125-170
kg azot; 45 kg fosfor; 100-125 kg potasiu; 60-150 kg calciu; 12-30 kg magneziu.
4.5.2.5. Solul
Maz ărea are anumite cerin țe față de structura și textura solului. Solurile cele mai
potrivite sunt cele cu drenaj bun, care se zvânt ă repede la suprafa ță dar au în acela și timp
o capacitate ridicat ă de reținere a apei. Maz ărea prefer ă soluri structurate, cu pH neutru.

4.5.3. Soiuri recomandate în cultura ecologic ă
Sortimentul actual cuprinde numerose soiuri, care se grupeaz ă în func ție de
caracteristicile bobului, existând soiuri cu bob neted și soiuri cu bob zbârcit.
Soiurile cultivate trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).
Principalele soiuri cultivate sunt: Alaska, Fin ă verde, I șalnița 100, Cornelia, Vidra
187, Armonia, Afila SC.
4.5.4. Tehnologia cadru de cultur ă
Maz ărea este cultivat ă exclusiv în câmp deschis, prin sem ănare. Elementele
tehnologiei de cultur ă sunt urm ătoarele:
¾ Rotația culturilor: maz ărea poate fi cultivat ă după orice cultur ă care nu
părăsește prea târziu terenul în toamn ă. Sunt indicate ca premerg ătoare varza,
cartoful, tomatele, mai ales dac ă au fost fertilizate cu gunoi de grajd. Nu este
indicat ca maz ărea să urmeze dup ă leguminoase din cauza unor boli comune.
¾ Pregătirea terenului:
– Nivelarea: se execut ă după recoltarea plantei premerg ătoare pe teren uscat,
prin afânarea terenului cu grapa cu discuri și 1-2 lucr ări cu nivelatorul.
Nivelarea terenului este necesar ă atât pentru efectuarea în condi ții optime a
semănatului cât și pentru a asigura efectuarea recolt ării mecanizate f ără
pierderi.
– Arătura: trebuie s ă fie de bun ă calitate și să se asigure încorporarea
resturilor vegetale. Se execut ă la adâncimea de 22-25 cm.
– Pregătirea patului germinativ: se efectueaz ă primăvara cât mai devreme
printr-o trecere cu combinatorul pentru afânarea solului la adâncimea de 8 cm. Aceast ă lucrare poate fi precedat ă de o trecere cu grapa cu discuri
grele.
¾ Semănatul: maz ărea, fiind o plant ă rezistent ă la temperaturi sc ăzute, se
seamănă primăvara foarte timpuriu, în mustul z ăpezii, calendaristic în jurul datei
de 10 martie.
¾ Desimea culturii: pentru soiurile cu dezvoltare vegetativ ă puternic ă, în condi ții
bune de aprovizionare cu ap ă și elemente fertilizante se recomand ă o densitate
de 90-100 plante/m
2. Densități de 100-110 plante/m2 sunt recomandate pentru
soiurile tardive.

54¾ Norma de s ămânță: norma de s ămânță se stabile ște în func ție de MMB și de
facultatea germinativ ă a fiecărui lot, aceasta variind în limite destul de largi (180-
220 kg/ha).
¾ Schema de sem ănat: intervalul între rânduri este de 12,5 dac ă se seam ănă cu
mașini de sem ănat de tip SUP29, dar pot fi folosite și distanțe de 15 – 20 cm
între rânduri.
¾ Adâncimea de sem ănat: variaz ă în funcție de condi țiile din sol, astfel, pe un sol
rece și cu umiditate ridicat ă se seam ănă la 3 cm adâncime, în timp ce pe un sol
mai ușor sau la sem ănatul întârziat adâncimea poate s ă fie de 5 cm. Atenție!!!
Indiferent de adâncimea la care se seam ănă semințele trebuie s ă fie bine
acoperite de sol.
¾ Fertilizarea: fertilizarea organic ă nu se aplic ă la mazăre decât pe soluri foarte
sărace în humus.
¾ Întreținerea culturii:
– Prășitul: pentru culturile care se înfiin țează în rânduri rare, atunci când
plantele au 10 cm se poate face un pr ășit mecanic, superficial, cu vitez ă
mică.
– Irigarea: trebuie condus ă cu grijă pentru a nu produce o dezvoltare excesiv ă
a masei foliare și posibilit ăți de intensificare a atacului bolilor. Perioada critic ă
este înainte și imediat dup ă înflorit când se pot aplica dou ă udări cu 200 –
300 m3 apă/ha.
– Combaterea bolilor și a dăunătorilor:
Bolile cele mai întâlnite la cultura de maz ăre sunt: antrancnoza, mana și arsura
bacterian ă iar dintre d ăunători cei mai importan ți sunt tripsul maz ărei, păduchele verde al
mazărei, gărgărița frunzelor, g ărgărița mazărei, molia p ăstăilor, buha maz ărei.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.
¾ Recoltarea: în culturile de maz ăre de gr ădină destinate vânz ării pe pia ță sub
formă de păstăi se practic ă 3 – 4 recolt ări manuale succesive. Pentru vânzarea
în stare proasp ătă, păstăile trebuie s ă prezinte forma, dezvoltarea și colorația
tipică soiului, s ă fie fragede, suculente și să conțină cel puțin 5 boabe. P ăstăile
nu trebuie s ă prezinte nici o alterare datorit ă încingerii. De asemenea boabele
trebuie s ă fie bine formate, fragede (presate între degete ele trebuie s ă se
spargă fără a se diviza în cele dou ă cotiledoane) și să aibă gustul dulce.
Mazărea destinat ă industeializ ării poate fi recoltat ă în modalit ăți diferite:
– Smulgere manual ă urmată de încărcarea în remorci și batozarea la posturi
fixe.
– Recoltarea mecanizat ă cu MRM – 2,2 dup ă care vrejii recolta ți sunt
transporta ți la stațiile de batozare.
– Recoltarea și batozarea într-o singur ă fază cu ajutorul combinelor.

55 4.6. Tehnologia culturii de morcov
Denumirea științifică: Daucus carota
4.6.1. Particularit ăți botanice și biologice
Morcovul este o plant ă bienală. În primul an de cultur ă formeaz ă o rozetă de frunze
și rădăcina îngro șată iar în anul al doilea tulpina, florile și sămânța.
În anul I de cultur ă, faza vegetativ ă, se produce cre șterea plantelor pân ă la
formarea r ădăcinii tuberizate.
4.6.1.1. R ădăcina
Rădăcina primar ă, deși la început este slab ă, devine pivotant ă, profund ă ajungând
la adâncimea de 0,5 –1 m. În faza de îngro șare (tuberizare), are loc cre șterea acesteia dar
și a plantei. Tuberizarea se realizeaz ă în partea superioar ă a rădăcinii, pentru lungimi bine
definite: 4 – 5 cm la soiurile tip carote; pân ă la 25-30 cm la soiurile cu r ădăcini lungi.
Caracterele morfologice ale r ădăcinii îngro șate, deși sunt bine consolidate genetic, pot fi
influențate de condi țiile de cultur ă (nutriție, desimea culturii, structura și textura solului,
momentul recolt ării). Astfel, pe solurile grele r ădăcinile sunt diforme, iar pe cele prea fertile
formează ramifica ții. Mărimea rădăcinii normale variaz ă între 50 – 250 grame. Culoarea
rădăcinii poate avea nuan țe de galben, portocaliu și portocaliu ro șcat, în func ție de
conținutul în caroten.
4.6.1.2. Frunzele
Frunzele care formeaz ă aparatul foliar, sunt dispuse în rozet ă, pe un ax tulpinal
conic, de tip 2 – 3 penat-sectate, cu pe țiolul lung acoperit cu peri șori fini și emană un miros
caracteristic. În anul al II lea de cultur ă, faza de reproduc ție, din mugurele central aflat pe capul
rădăcinii tuberizate, cre ște tulpina floral ă, care poate ajunge pân ă la 1 – 1,2 m în ălțime, cu
multe ramifica ții.
4.6.1.3. Inflorescen ța
Este de tip umbel ă compus ă, cu ramifica ție principal ă de dimensiuni maxime,
urmând apoi cele de ordin secundar, ter țiar.
4.6.1.4. Florile
Florile sunt mici, albe sau g ălbui. Florile se deschid frecvent diminea ța iar înflorirea
plantelor semincere are loc la 45 – 50 de zile de la plantare și durează 35 – 40 de zile în
perioada mai – iunie.
4.6.1.5. Fructul
Este numit impropriu s ămânță este o diachen ă oval aplatizat ă prezentând pe partea
dorsală și lateral 4 coaste proeminente ce poart ă câte 10 – 12 peri șori ascu țiți. La
maturitate fiziologic ă au culoarea galben ă maronie. Într-un gram sunt 600 – 1200 semin țe,
facultatea germinativ ă este de 60 – 70 % și se men ține 4 – 5 ani.

4.6.2. Cerin țele față de factorii de vegeta ție
Morcovul vegeteaz ă bine în regiunile cu temperatur ă moderat ă și precipita ții
suficiente.
4.6.2.1. C ăldura
Morcovul are cerin țe relativ sc ăzute față de căldură. Temperatura minim ă de
germinare a semin țelor este de 4 – 5
0C, cea optim ă 20 – 300C. Răsare în 20 – 24 de zile
de la sem ănarea în câmp, cu condi ția să aibă asigurate și umiditatea de 60 – 70% din
c.c.a. a solului. Vegeteaz ă la temperaturi sc ăzute (90C) și suportă înghețurile reduse –3; –
40C. Temperatura optim ă de creștere (în aer și sol) inclusiv pentru acumularea de caroten
este de 18 – 200C. La temperaturi peste 30 0C produc ția scade, r ădăcinile sunt de calitate
inferioară și există riscul de apari ție a tulpinilor florale în anul I de cultur ă.

564.6.2.2. Umiditatea
Morcovul are în general cerin țe moderate fa ță de umiditatea solului de 60 – 80% din
c.c.a. a solului. Totu și cerințele sunt mai mari în perioada de la sem ănat la răsărit și atunci
când rădăcinile sunt în plin proces de tuberizare. Dup ă o perioad ă prelungit ă de secet ă,
rădăcinile devin sensibile la cre șterea con ținutului în ap ă al solului, fie din iriga ții, fie din
ploile de toamn ă care determin ă crăparea rădăcinilor. Excesul de ap ă este de asemenea
dăunător.
4.6.2.3. Lumina
Plantele de morcov pretind cât mai mult ă lumină, mai ales în perioada îngro șării
rădăcinilor. Ca o aplicare a acestui fapt, în culturile asociate de legume, umbrirea par țială
a morcovului este permis ă numai în primele faze de vegeta ție. De asemenea culturile la
care nu s-a f ăcut rărirea la timp, ca și cele efectuate pe locuri umbrite (culturi intercalate în
plantații de pomi), dau produc ții mici.
4.6.2.4. Hrana
Morcovul are un consum mare și diferențiat de elemente fertilizante. Astfel, pentru
obținerea unei tone plantele extrag din sol: 2,2-4,7 kg azot; 0,9-1,5 kg fosfor; 6,2-8kg
potasiu; 1,5-2 kg calciu; 0,5 kg magneziu.
4.6.2.5. Solul
Culturile de morcov dau rezultate foarte bune pe solurile u șoare, luto-nisipoase, sau
nisipo-lutoase, aluviunile adânci cu umiditate suficient ă, fertile, bogate în humus, adânc
lucrate și lipsite de buruieni, cu pH 6 – 7,5.

4.6.3. Soiuri recomandate în cultura ecologic ă

Sortimentul actual cuprinde numerose soiuri, care se grupeaz ă în func ție de
lungimea r ădăcinilor
Soiurile cultivate trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport, p ăstrare și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).

57

Soiuri de morcov
Tabel nr 11
Caracteristicile r ădăcinii Soiul Nr. de zile pân ă
la recoltare Producția (t/ha) Greutate (g) Lungime (cm) Culoare Rezisten ță la
păstrare
Chantenay 120-130 29-36 90-140 10-12 Portocalie Bun ă
Chantenay
Red Core 110-120 30-35 120-150 8-13 Portocalie Foarte bun ă
Danvers 126 110-120 35-38 80-170 14-26 Portocalie Foarte bun ă
Nantes 90-110 35-38 95-110 15-18 Portocalie-
roșcată Bună
Uriaș de
Berlicum 130-145 35-45 190-230 18-30 Galben
portocalie Bună
Futuro F1 110-120 37-40 115-170 15-24 Portocalie-
roșcată Bună

584.6.4. Tehnologia cadru de cultur ă
Morcovul este cultivat exclusiv în câmp deschis, prin sem ănare. Elementele
tehnologiei de cultur ă sunt urm ătoarele:
¾ Rotația culturilor: la cultura morcovului se practic ă o rotație de minimum 3 ani,
preferabil de 5 – 6 ani, mai ales dac ă se semnaleaz ă prezența agenților
patogeni specifici. Sunt considerate ca plante bune premerg ătoare: tomatele,
ceapa, prazul și mai nou cicoarea de var ă considerat ă ca un mijloc eficient
de luptă împotriva d ăunătorilor de sol. Vor fi evitate: toate speciile de
rădăcinoase, fasole, legumele din grupa verzei și cerealele, precum și culturile
care lasă solul tasat și cu cantit ăți mari de resturi vegetale grosiere.
¾ Pregătirea terenului
– Fertilizarea: Atenție!!! Se va evita folosirea gunoiului de grajd deoarece
produce ramificarea r ădăcinilor. Morcovul valorific ă foarte bine efectul
remanent al gunoiului de grajd aplicat plantei premerg ătoare.
– Arătura adânc ă: la 25 – 30 de cm. dac ă este necesar se va face un subsolaj
la 50 cm adâncime înainte de sezonul ploilor de toamn ă. Aceste lucr ări se
vor efectua în func ție de momentul eliber ării terenului.
– Afânarea superficial ă a solului precum și mărunțirea acestuia e bine s ă fie
efectuate cu pu țin timp înainte de sem ănat, pentru a evita formarea crustei la
suprafața solului pân ă la semănat. La culturile ce se înfiin țează mai târziu, la
care însămânțarea se face în perioade secetoase se efectueaz ă mai multe
lucrări superficiale, dintre care ultima precede sem ănatul, pentru a ob ține un
pat germinativ proasp ăt pregătit. În acest scop se folose ște grapa cu col ți
reglabili, grapa cu discuri sau cultivatorul.
– Nivelarea solului: completeaz ă lucrările superficiale ale solului pentru
asigurarea uniformit ății la semănat.
– Tăvălugirea: se efectueaz ă pentru asigurarea adâncimii uniforme la
semănat.
¾ Înființarea culturii:
– Epoca de înfiin țare a culturii: la morcov înfiin țarea culturii se face în func ție
de destina ția produc ției:
• Produc ție pentru consumul proasp ăt de vară – toamn ă: înființarea culturii
la începutul lunii martie pân ă la jumătatea lunii aprilie, permite recoltarea
de la sfâr țitul lunii iulie pân ă la jumătatea lunii septembrie. Înfiin țarea
culturii în luna mai cu recoltare de la jum ătatea lui septembrie pân ă la
jumătatea lui noiembrie.
• Produc ție pentru iarn ă: înființarea culturii la sfâr șitul lunii iunie – sfâr șitul
lunii iulie, cu recoltarea toamna târziu, dup ă căderea primelor brume.
– Durata de la sem ănat la răsărit: depinde de temperatura medie a solului la
nivelul semin țelor. Astfel, la 100C germinarea ajunge la 50% dup ă 19 – 20
zile iar răsărirea în mas ă la 24 de zile; la 150C germineaz ă 50% din semin țe
după 12 – 13 zile iar r ăsăritul în mas ă are loc dup ă 16 zile pe când la 200C
germineaz ă 50% din semin țe după 9 zile iar r ăsărirtul în mas ă se petrece
după 11 zile de la sem ănat.
– Schema de sem ănat: pentru morcov prevede distribuirea semin țelor, fie în
rânduri echidistante, fie în benzi a câte dou ă rânduri. Se seam ănă în benzi
de 5 rânduri cu distan ța între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 50 cm.
Semănatul în benzi late se recomand ă atunci când nu exist ă pericolul
îmburuien ării.

59– Desimea culturii: înfiin țată conform schemei men ționate și cu asigurarea unei
distanțe între plante pe rând de 4 – 5 cm ajunge la 600 – 700.000 plante/ha.
– Adâncimea de sem ănat: variaz ă cu epoca îns ămânțării și natura solului de la
0,7 la 1,3 cm. În general este preferabil s ă se semene mai adânc în
sezoanele calde și pe soluri u șoare și superficial la îns ămânțările foarte
timpurii și pe soluri cu tendin ță de tasare. Pe terenurile u șoare ca și în
primăverile secetoase se recomand ă ca imediat dup ă semănat să se facă un
tăvălugit ușor.
– Norma de s ămânță: este în func ție de valoarea cultural ă a semin țelor între
limitele de 4 – 6 kg/ha.
¾ Lucrări de între ținere:
– Udarea dup ă semănat: este foarte necesar ă atunci când sem ănatul se face
în perioade secetoase sau în sol uscat. Udarea se face prin aspersiune, folosind aspersoare cu jet fin, cu norme mici de 80 – 100 m
3/ha, și se repet ă
la interval de 2 – 3 zile în a șa fel ca solul s ă fie men ținut umed în stratul
superficial, de 4 – 5 cm, pân ă la răsărirea plantelor.
– Distrugerea crustei: devine necesar ă pe anumite soluri, mai cu seam ă când
durata pân ă la răsărirea plantelor este de peste 20 de zile. Pe suprafe țe mari
se face cu grapa stelat ă iar pe cele mici cu grebla.
– Combaterea buruienilor: pe cale mecanic ă se face prin pra șile repetate de 3
– 4 ori executate fie cu mijloace mecanizate, pe suprafe țe mari, fie manual
pe suprafe țe mici de regul ă după ce s-a aplicat irigarea culturii.
– Răritul plantelor: se poate aplica pe suprafe țe mici când plantele au 2 – 4
frunze, asigurându-se o distan ță între plante pe rând de 4 – 5 cm. Aceast ă
lucrare poate fi evitat ă prin sem ănatul de precizie, cu s ămânță selectată.
– Irigarea culturii: în zonele mai umede se aplic ă 2 – 3 ud ări, iar în cele mai
secetoase 4 – 6 ud ări cu norme de udare de 250-300 m3/ha. Pentru culturile
înființate în cursul verii irirgarea este obligatorie înc ă de la sem ănat.
– Fertilizarea fazial ă: se pot aplica îngr ășăminte foliare de tipul F231,
CROPMAX, BIONAT în trei etape (la formarea rozetei de frunze, dup ă 2 – 3
săptămâni de la prima aplicare, dup ă 3 – 4 săptămâni de la a doua aplicare).
– Combaterea bolilor și a dăunătorilor:
Bolile cele mai întâlnite la cultura de morcov sunt: putregaiul umed, alternalioza,
făinarea iar dintre d ăunători cei mai importan ți sunt coropi șnița, păduchele r ădăcinilor,
musca morcovului.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.
Musca morcovului produce pierderi însemnate de recolt ă. Pentru combaterea acestui
dăunător se folosesc mijloace repelente, ca asocieri cu ceap ă, praz, usturoi, lavand ă,
mărar de asemenea, se poate sem ăna precoce (martie – aprilie) sau târziu (iulie).
¾ Recoltarea:
Morcovul se recolteaz ă manual, semimecanizat sau mecanizat.
Pentru consumul proasp ăt din var ă – toamn ă, morcovul se recolteaz ă manual, pe
măsura necesit ăților, începând practic în momentul în care r ădăcinile la colet sunt de cel
puțin 1,5 cm.
Recoltarea manual ă se face cu ajutorul unor furci speciale, cu care se face o
dislocare a r ădăcinilor, urmat ă de smulgerea plantelor. Acest mod de recoltare este
costisitor, necesit ă multă muncă manuală și este neproductiv.
Recoltarea semimecanizat ă se practic ă în mai mic ă măsură pentru morcovii
destinați consumului în stare proasp ătă, dar în mod normal pentru morcovii destina ți

60depozitării. În acest caz, se face o dislocare a r ădăcinilor, urmat ă de smulgerea plantelor,
îndepărtarea rozetei de frunze la 1 – 2 cm deasupra coletului, adunarea în gr ămezi,
transportul și depozitarea.
Recoltarea mecanizat ă se impune pe suprafe țe mari. Se folosesc combine
speciale, care realizeaz ă: dislocarea r ădăcinilor, smulgerea din p ământ, cur ățirea lor de
pământ, ruperea frunzelor și transferarea r ădăcinilor în bene de transport.

614.7. Tehnologia de cultur ă pentru ceap ă
Denumire științifică: Allium cepa

4.7.1. Particularit ăți morfologice și biologice
În condițiile climatice din România ceapa este o plant ă erbacee, bienal ă (ceapa de
apă și ceapa ceaclama) sau trienal ă (ceapa de arpagic).
4.7.1.1. R ădăcina
Ceapa are o r ădăcină fibroasă, albicioas ă, care se formeaz ă în stratul superficial al
solului.
4.7.1.2. Tulpina
La ceap ă, tulpina propriu-zis ă a plantei o constituie numai discul, care este o
porțiune tare, lemnificat ă, care se afl ă la baza bulbului. De pe partea superioar ă a acestui
disc cresc frunzele și mugurii plantelor.
4.7.1.3. Frunzele
Frunzele prezint ă limbul tubular, sunt fistuloase, înguste, de culoare verde –
albăstruie, cu epiderma neted ă și lucioasă, acoperite de purin ă.
4.7.1.4. Bulbul
Este format din partea bazal ă îngroșată a frunzelor, dispuse prin suprapunere, una
peste alta. În mijlocul bulbului se afl ă mugurii vegetativi, grupa ți câte 2 – 3 și înveliți
laolaltă în 2 – 3 frunze îngro șate, formând a șa zisele inimi ale cepei. La exterior, bulbul
este învelit în 2 – 3 frunze pergamentoase care sunt frunze sub țiri, uscate la maturitate, de
culoare alb – g ălbuie, maronie sau violacee, care îl protejeaz ă împotriva gerului,
uscăciunii, loviturilor, forma și mărimea bulbului sunt caractere de soi, dar pot fi influen țate
de agrotehnica aplicat ă și de factorii de vegeta ție. În general bulbul de ceap ă are forma
mai mult sau mai pu țin apropiat ă de cea sferic ă sau ovoid ă. Mărimea variaz ă de la câteva
grame, la arpagic, pân ă la 50 – 300 g la ceapa pentru consum.
4.7.1.5. Tulpina floral ă
Apare în anul al doilea sau al treilea, are în ălțimea de 0,5 – 1 m, este fusiform ă,
goală în interior, cu rezisten ță redusă în treimea superioar ă, cedând u șor la vânt și sub
greutatea fructelor. Ele cresc drept și se termin ă cu o inflorescen ță.
4.7.1.6. Inflorescen ța
Are form ă globuroas ă fiind compus ă din 200 – 800 flori.
4.7.1.7. Florile
La ceapă florile sunt de culoare alb – verzuie, mai rar liliachii. Durata înfloritului unei
flori este de 3 zile iar a unei inflorescen țe de 10 – 15 zile. Ceapa înflorit ă are calitatea de
plantă meliferă.
4.7.1.8. Fructul
La ceapă, fructul este o capsul ă triedrică. Semințele de ceap ă sunt mici, de form ă
triunghiular ă, aspre, acoperite cu un tegument tare, de culoare neagr ă, ușor zbârcit.
Greutatea a 1000 de semin țe este de 2,7 – 4,0 g. Un gram con ține 200 – 275 semin țe.
Facultatea germinativ ă este variabil ă, de la 30 la 50 – 90% și se păstrează 2 – 3 ani.

4.7.2. Cerin țele față de factorii de vegata ție
4.7.2.1. C ăldura
Ceapa nu este preten țioasă la căldură. Sămânța încolțește la +30C, temperatura
optimă de vegeta ție este de18 – 200C. La temperaturi mai ridicate, între 20 – 300C,
formarea bulbilor este mult accelerat ă, însă au o greutate medie mai mic ă, ca urmare a
încetinirii sau opririi proceselor de sintez ă. Ceapa este considerat ă ca o plant ă rezistent ă
la frig. Plantele mature cu bulbii forma ți, rezistă până la -70C.

624.7.2.2. Lumina
Ceapa este plant ă de zi lung ă, având nevoie de mult ă lumină. În condi ții de lumin ă
slabă și cu durat ă scurtă în timpul zilei, ceapa nu formeaz ă bulbi și nici nu emite tulpini
florale.
În condiții de zi scurt ă frunzele cepei cresc foarte mult, de asemenea, num ărul lor și
longevitatea, în schimb bulbul r ămâne mic, nu se dezvolt ă. Aceasta face ca ceapa
cultivată pe terenuri umbrite și îmburuienate s ă dea produc ții scăzute, bulbii r ămân mici și
de calitate inferioar ă.
4.7.2.3. Umiditatea
Având un sistem radicular superficial, ceapa necesit ă ca solul pe care se cultiv ă să
fie aprovizionat cu ap ă. Cea mai mare nevoie de ap ă o manifest ă la germinarea
semințelor, iar cel mai mare consum de ap ă are loc la începutul form ării bulbilor și până la
încetarea cre șterii lor. Plantele de ceap ă crescute pe timp secetos au bulbi de dimensiuni
mici, gustul lor este iute și dau recolte sc ăzute. În schimb, bulbii au o rezisten ță mai mare
la păstrare pe timpul iernii.
4.7.2.4. Hrana
Pentru ob ținerea de recolte mari se recomand ă aplicarea a 20 – 30 t/ha gunoi
de grajd bine descompus, de preferin ță la planta premerg ătoare.
4.7.2.5. Solul
Pentru cultivarea cepei, pe lâng ă o fertilitate ridicat ă, conținutul mare în humus,
solul trebuie s ă fie ușor, afânat, reav ăn, cu reac ție ușor acidă (pH între 6 și 7), liber de
semințe de buruieni. Sunt indicate aluviunile și solurile nisipo – argiloase, cu structur ă
bună, suficient de umede. Solurile grele, reci și acide, nu sunt indicate pentru cultura
cepei.
În asolament, se cultiv ă după legume care au fost fertilizate cu gunoi de grajd, ca:
varză, tomate, precum și după cartofi. Foarte bune premerg ătoare pentru cultura cepei
sunt maz ărea și fasolea. Ceapa revine pe aceea și solă după cel puțin 3 ani.

4.7.3. Soiuri recomandate în cultura ecologic ă

Sortimentul actual cuprinde numerose soiuri și hibrizi: ceap ă de apă, ceapă de
arpagic, ceap ă ciaclama (tabel nr. 12).
Soiurile/hibrizii cultiva ți trebuie s ă răspundă următoarelor cerin țe:
¾ Rezisten ță ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze.
¾ Adaptabilitate la condi țiile de mediu.
¾ Capacitate ridicat ă de produc ție.
¾ Uniformitate și colorație accentuat ă.
¾ Rezisten ță la transport, p ăstrare și manevrare.
¾ Să nu aparțină OMG – urilor (organisme modificate genetic).

63Soiuri de ceap ă
Tabel nr. 12
Caracteristicile bulbului Soiul Preco
citate Producți
(t/ha) Forma Culoarea Rezisten ța la păstrare Alte caracteristici
Ceapă de apă
Aurie de
Buzău 05 35-45 Conic ă Galben auriu Mijlocie Foarte productiv în condi ții de irigare
Ceapă de arpagic
Androna 03 28-35 Ovoid Galben Bună Rezistent la Botrytis , tolerant la Sclerotium
Ariana 04 20-36 Ovoid Brun maroniu Bună Consum în stare proasp ătă
Daitona 03 40-44 Rotund Maro Foarte bun ă Capacitate de p ăstrare îndelungat ă
Ceapă ceaclama
Diamant 03 45-50 Ovoid Galben auriu Foarte bun ă Rezisten ță bună la secetă și păstrare
Gloria 04 24-38 Larg
obovat Maro Foarte bun ă Consum proasp ăt și industrializare
Pacific 01 44-50 Rotund Galben Mijlocie Consum proasp ăt toamna
Roșie de
Arad 02 25-32 elipsoid Ro șie – Consum proasp ăt
Wolska 04 35-40 Ovoid Galben auriu Foarte bun ă Rezisten ță bună la secetă și păstrare

Notă: Precocitate: 01 – timpuriu; 02 – semitimpuriu; 03 – semitârziu; 04 – târziu; 05 – foarte târziu.

644.7.4. Tehnologia cadru de cultur ă
În zona de nord a țării ceapa se cultiv ă prin dou ă metode: prin arpagic sau prin
semănat direct în câmp (ciaclama).
4.7.4.1. Cultivarea cepei prin arpagic
¾ Pregătirea solului
A. Lucrări efectuate toamna
– Discuitul: efectuat pentru desfiin țarea culturii anterioare.
– Arătura adânc ă: efectuat ă pentru afânarea solului, la 28 – 30 cm.
B. Lucrări efectuate prim ăvara:
– Afânarea superficial ă a solului, prin luvrarea cu cultivatorul și grapa cu col ți
reglabili.
– Modelarea terenului: în straturi în ălțate, cu lățimea la coronament de 104 cm
¾ Înființarea culturii:
– Epoca de plantare: arpagicul se planteaz ă primăvara, cât mai devreme, dac ă
timpul permite, chiar în a doua jum ătate a lunii martie.
– Pregătirea arpagicului pentru plantare: prin tratament termic, pentru
prevenirea atacului de man ă, arpagicul se ține timp de 8 ore la temperatura
de 30 – 350C.
– Plantarea: se face manual, mecanic sau semimecanic.
• Pe teren nemodelat se planteaz ă în benzi, de 5 rânduri la distan ța de 25 cm
și lățimea benzii de 50 cm (pentru a se putea efectua pr ășitul mecanic). Pe
suprafețe mici, pe care pr ășitul se face manual, se planteaz ă în rânduri
echidistante la 25 cm între rânduri și la 8 – 10 cm pe rând.
• Pe teren modelat, se planteaz ă, de regul ă mecanic, câte 4 rânduri pe brazd ă
la distan ța de 28 cm, unul de altul și pe rând de 6 – 8 cm, cu zone de
protecție la rigole de 10 cm sau în benzi a câte dou ă rânduri cu distan ța între
rânduri de 25 cm și între benzi de 34 cm, iar pe rând la 7 cm.
– Adâncimea de plantare: difer ă în funcție de caracteristicile solului, astfel, pe
solurile mai compacte arpagicul se planteaz ă la 2 – 3 cm adâncime, în timp
ce pe solurile mai u șoare la 4 – 5 cm. În general, arpagicul se planteaz ă
astfel încât vârful s ă rămână afară.
– Norma de material de plantare: pentru înfiin țarea unui hectar de ceap ă prin
arpagic este nevoie de 500 – 600 kg arpagic de calitate.
¾ Lucrări de între ținere:
– Prășitul: se execut ă pe cât este posibil mecanic de 2 – 3 ori la adâncimea de
6 – 8 cm uniform și fără a provoca pierderi și manual de câte ori este nevoie.
– Irigarea culturii: în caz de secet ă, de 3 – 4 ori, cu norme de 300 – 350 m3
apă/ha.
– Fertilizarea fazial ă: de 2 – 3 ori cu produse de tipul F231, Cropmax, Bionat.
– Combaterea bolilor și a dăunătorilor:
Bolile cele mai întâlnite la cultura de ceap ă sunt: putregaiul bacterian al bulbilor
de ceapă, mana cepei, alternarioza, putregaiul alb, putregaiul cenu șiu iar dintre d ăunători
cei mai importan ți sunt nematodul bulbilor, tripsul cepei, gândacul ro șu al cepei.
Combaterea bolilor și dăunătorilor poate fi realizat ă cu succes prin aplicarea
metodelor prezentate în cap. 2.5.2. Combaterea bolilor și 2.5.3. Combaterea d ăunătorilor.

¾ Recoltarea:
Se face când frunzele se îng ălbenesc și se usuc ă, ceea ce coincide cu sfâr șitul lunii
iulie – începutul lunii august.

65Lucrarea se execut ă manual, cu s ăpăliga, sau semimecanizat cu dislocatorul și
strângerea manual ă a recoltei. Pe suprafe țe mari recoltatul poate fi f ăcut mecanizat cu
MRC 1,2 în agregat cu tractorul L – 445.
După recoltare bulbii se a șează în grămezi sau în benzi și se lasă la soare 2 – 3
zile după care se condi ționează, se sorteaz ă și se transport ă la locul de depozitare.
Folosirea produsului Inhibitor – M împiedic ă încolțirea cepei pe timpul depozit ării.

4.7.4.2. Cultivarea cepei prin sem ănat direct (ceaclama)
În acest sistem de cultur ă se produc bulbii pentru consum în primul an. Se practic ă
în zonele cu precipita ții suficiente sau pe terenuri cu posibilit ăți de irigare. Ob ținerea
producției se face cu cheltuieli mai reduse, comparativ cu ob ținerea cepei din arpagic.
¾ Epoca de sem ănat poate s ă fie toamna sau prim ăvara.
A. Înființarea culturii prin sem ănat în toamn ă
– Pregătirea terenului: la fel ca la ceapa cultivat ă prin arpagic, plus discuitul și
grăpatul pentru o cât mai bun ă mărunțire. Când este prea afânat se
tăvălugește.
– Epoca de sem ănat: toamna târziu, în a doua jum ătate a lunii noiembrie,
pentru ca plantele s ă răsară numai în prim ăvară.
– Schema de sem ănat: pe teren modelat, se seam ănă mecanizat, câte 3 benzi
a 2 rânduri pe strat în ălțat, la distan ța de 20 cm între rânduri și 44 cm între
benzi, cu zone de protec ție la rigole de 10 cm. pe teren nemodelat se
seamănă mecanizat, în rânduri echidistante, la distan ța de 35 cm, sau în
benzi de 5 rânduri la 25 cm distan ța între rânduri și 40 – 50 cm între benzi.
– Norma de s ămânță: se folosesc 6 – 8 kg s ămânță/ha.
– Adâncimea de sem ănat: 2 – 2,5 cm.
B. Înființarea culturii prin sem ănat în prim ăvară.
– Pregătirea terenului: se face din toamn ă, ca și la culturile ce se înfiin țează
din toamn ă.
– Epoca de sem ănat: prim ăvara cât mai devreme, 1 – 10 martie, când terenul
s-a zvântat și se poate intra cu agregatul pentru sem ănat.
– Tehnica de sem ănat: distan țele, adâncimea, cantitatea de s ămânță, se
execută la fel ca în cazul sem ănatului din toamn ă.
¾ Îngrijirea culturilor sem ănate direct:
– Completarea golurilor: imediat ce se observ ă rândurile, folosind la sem ănat
sămânță umectat ă.
– Distrugerea crustei: în primul rând la culturile sem ănate din toamn ă, cu
grapa stelat ă.
În continuare se aplic ă aceleași lucrări de îngrijire ca la ceapa cultivat ă prin arpagic.
– Prășitul: se execut ă mecanizat și se repet ă de 3 – 4 ori, pe intervalul dintre
rânduri, dintre benzi și potecile dintre benzi.
– Răritul culturii: se aplic ă de 2 ori, prima dat ă la distan ța de 4 – 5 cm când
plantele au format 2 – 3 frunze; al doilea r ărit se execut ă după 20 – 30 zile
de la primul, l ăsând între plante pe rând 8 – 10 cm.
– Fertilizarea fazial ă: de 2 ori, la interval de 20 – 25 de zile cu produse de tipul
F231, Cropmax, Biona t, prima fertilizare f ăcându-se dup ă primul rărit.
– Irigarea culturii: mai ales în caz de secet ă, cultura se ud ă de 4 – 5 ori prin
rigole, în cazul terenului modelat, și prin aspersiune la cel nemodelat. Norma
de udare este de 200 m3 apă/ha, în prima parte a perioadei de vegeta ție
(aprilie – mai), și de 300 – 400 m3 apă/ha, în restul perioadei de vegeta ție.

66Ultima udare se face cu cel pu țin 30 de zile înainte de recoltare, pentru ca
maturarea bulbilor s ă fie deplin ă.
– Combaterea bolilor și dăunătorilor: se face cu mai mare grij ă ca la ceapa din
arpagic deoarece perioada de vegeta ție la ceapa sem ănată prin sem ănat
direct este mai lung ă.
¾ Recoltarea: perioada de recoltare, este pe la sfâr șitul lunii august – prima
decadă a lunii septembrie. Tehnica de recoltare este asem ănătoare cu cea de la
ceapa cultivat ă prin arpagic.

67Surse de informare și documentare

1. Alexandri, Al. și colab. – Tratat de fitopatologie agricol ă vol.3. Editura
Academiei aaaaaaaaarepublicii Socialiste România, Bucure ști, 1970.

2. Baicu, T .; Săvescu, A. – Combaterea integrat ă în protec ția plantelor.
Intreprinderea Poligrafic ă Cluj, Cluj-Napoca, 1978.

3. Bălan, Viorica ; Dejeu, L.; Chira, A.; Ciofu, Ruxandra – Horticultura
alternativ ă și calitatea vie ții. Edit. G.N.P. Minischool, Bucure ști, 2003.

4. Berca, M . – Ecologie general ă și protecția mediului. Edit. Ceres,
București, 2000.

5. Ciofu, Ruxandra ; Drăghici, Elena; Dobrin, Elena – Legumucultur ă
specială. Edit. Piatra Craiului, Bucure ști, 2000.

6. Dejeu, L. ; Petrescu, C.; Chira, A. – Horticultur ă și protecția mediului.
Edit. Didactic ă și pedagogic ă, R. A., Bucure ști, 1997.

7. Fițiu, A .; – Ecologie și protecția mediului. Edit. AcademicPres, Cluj-
Napoca, 2003.

8. Iacob, N . și colab. – Combaterea biologic ă a dăunătorilor. Edit
științifică, București, 1975.

9. Maier, I . (coord.) – Manualul inginerului agronom. Edit. Agrosilvic ă,
București, 1967.

10. Maier, I.; – Cultura legumelor. Edit. Agrosilvic ă, București, 1969.

11. Milițiu, I. – Horticultura vol. 1. Edit. Didactic ă și pedagogic ă, București,
1967.

12. Mircea, N.V .; Popescu, Adelina – Agricultura țărănească eco-
biologică. Edit. Universul, Bucure ști, 2001.

13. Onisie, T .; Jităreanu, G. – Agrotehnica. Edit. ‘’ Ioan Ionescu de la
Brad’’, Ia și, 1999.

14. Pânzaru, Maria – Tehnologii de cultivare a legumelor. Manuscris, Ia și,
2003.

15. Popescu, V.; Chira, L.; Dejeu, L. – Producerea materialului s ăditor
pentru legume, pomi și viță de vie. Edit. M.A.S.T. Bucure ști, 2001.

16. Răvăruț, M.; Turenschi, E. – Botanica. Edit. Didactic ă și pedagogic ă,
București, 1973.

17. Staicu, I . – Agrotehnica. Edit. Agrosilvic ă, București, 1969.

6818. Toncea, I. – Ghid practic de agricultur ă ecologic ă. Edit.
AcademicPres, Cluj-Napoca, 2002.

19. Toncea, I .; Stoianov, R. – Metode ecologice de protec ție a plantelor.
Edit. Științelor Agricole, Bucure ști, 2002.

20. Voican, V . (coord) – Cultura legumelor în câmp. Edit. Phonix, Bra șov,
2002.

21. Voican, V.; Lăcătuș, V. – Cultura protejat ă a legumelor în sere și
solarii. Edit. Ceres, Bucure ști, 2001.

22. X x X – CODEXUL produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Bucure ști, 1999.

23. X x X – Ghid practic pentru agricultori. Edit. CONPHYS, 2003.

24. X x X – Îndrum ător pentru agricultura ecologic ă. Revista BIOTERRA.

25. X x X – Legisla ție în agricultur ă, industrie alimentar ă și păduri.
București, 2002.

26. X x X – Revista Agricultorul român nr.7/2002.

27. X x X – Revista Agricultorul român nr.9/2002.

28. X x X – Revista Info-Amsem nr.2/2001.

29. X x X – Revista S ănătatea plantelor nr. 60/2003.

View publication statsView publication stats