Problematica conflictului din Transnistria și avantajele soluționării lui. [611389]

1
Universitatea ―Petru Maior‖ Târgu -Mureș
Facultatea de Științe ș i Litere
Secția: R ISE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Problematica conflictului din Transnistria și avantajele soluționării lui.

Conf. Univ. Dr. Costea Simion
Asist. U niv. Sacalean Lucian

Absolvent: [anonimizat]
2011

2
UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” TG.MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI LITERE Candidat: [anonimizat]:
Programul de studiu:
Anul absolvirii : 2012

Conducătorul științific : Viza facultății

a) Tema lucrării de licență :

b) Problemele principale tratate :

c) Bibliografia recomandată :

d) Termene obligatorii de consultații :

e) Locul și durata practicii :

3

Primit tema la data de :

Termen de predare :

Semnătura șefului de catedră Semnătura
conducătorului

Semnătura candidat: [anonimizat]

4
Cuprins

Lista abrevierilor……………………………………………………………………………. …………………pag. 5
Introducere ………………………………………………………………………………. ……………………. ..pag. 6

Capitolul 1. Conflictul din Transnistria
1.1 Contextul istoric al regiunii ……………………….………………… ……………….. pag. 9
1.2 Originea și desfășurarea conflictului………………………………… ……………… pag. 13
1.3 Rolul geopolitic și strategic…………………………… …………………. …………..pag. 20

Capitolul 2 . Prețul conflictului Transnistrean și importanta soluționării.
2.1 Consecințele conflictului armat ……………………………………………. ………………….. …pag. 23
2.2 Pierderile economice ………………………………………………………….. ……………………. .pag. 26
2.3 Pierderi umane ………………………………………………………………….. …………………. …..pag. 27
2.4 Infrastructura ……………………………………………………………… ……………….. …………..pag. 29
2.5 Climatul afacerilor ……………………………………………………………… ……………….. ……pag. 31
2.6 Problemel e și avantajele soluționării diferendului Transnistrean ……………………… pag. 35

Capitolul 3 . Proiecte aplicate pentru rezolvarea diferendului Transnistrean
3.1 Planul Primakov ……………………………………………………………. ………….. ………….. …pag. 39
3.2 Memorandumul Kozak ………………………………………………………………. ……………. ..pag. 40
3.3 Planul Belkovski …………………………………………………………………. …………….. ……..pag. 42
3.4 Planul Poroshenko …………………………………………………………………. …………… …….pag. 43

Capitolul 4. Rolul actorilor internaționali în aplanarea diferendului Transnitrean.
4.1 OSCE și Republica Moldova ……………………………………………………. ……………. …..pag. 45
4.2 Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria. ………. .pag. 48
4.3 Politica Rusiei în Transnistria. ………………………………………………………………. …….pag. 50

Concluzii ……………………………………………………………………………………… ………….. ……pag. 52
Bibliografie………………. ………………………………………………………………………… ……… …pag. 54

5
Lista abrevierilor

RASSM – Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească
RSSU – Republica Sovietic a Socialista Ucrainena
RSSM – Republica Sovietica Socialista Moldovenească
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
RSSMN – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană
OSCE – Organizatia pentru Securitatea si Cooperare Europeana
RMN – Republica Moldoveneasca Nistreana
RM – Republica Moldova
UE – Uniunea Europeana
SUA – Statele Unite ale Americii
OMC – Organizatia Mondiala a Comertului
PEV – Politica Europeana de Vecinatate
EUBAM – European Union Border Assistance Mission
CSI – Comunitatea Statelor Independente

6
Introducere

Transnistria care este numită oficial Unitățile Administrativ -Teritoriale din Stânga
Nistrului reprezintă un teritoriu aparent neimportant după suprafața ocupată, însumând
aproximativ 4.200 de km pătrați, face parte din componența Republicii Moldova fiind
situată pe malul stâng al Nistrului iar la est este mărginită de Ucraina. Hotarele naturale
sunt delimitate de fluviile Nistru (pe o lungime de 800 km), Bug (pe o lungime de 600 km)
și litor alul Mării Negre, reprezentând 11% din teritoriul Republicii Moldova.
Evenimentele cu privire la conflictul din Transnistria în procesul de consolidare a
statului moldovenesc independent și suveran, au avut și au o mulțime de repercusiuni grave
pentru Repu blica Moldova (RM) din diferite puncte de vedere. Chiar dacă, nu se mai
desfășoară acțiuni militare pe teritoriul Republicii Moldova, exista diverse consecințe, ca
de exemplu dezintegrarea teritorială.
Conflictul transnistrean este diferit de celelalte con flicte care au apărut după colapsul
sovietic, pentru că la baza lui nu se află un conflict etnic său religios. Circa douăzeci de ani
în urmă, principalele cauze ale apariției conflictului între forțele separatiste ale regiunii
transnistrene și autoritățile legale ale Republicii Moldova erau tendința Centrului Unional
de a păstra URSS -ul, iar după destrămarea acestuia – a Federației Ruse de a influența noile
autorități moldovenești. Motivul formal al conflictului era acela, că Moldova a adoptat
legislația pr ivind limba de stat, ceea ce a condus la o polarizare politică accentuată a
societății și la creșterea rezistenței față de inovații a unei părți a nomenclaturii locale de
subordonare unională, în primul rând, de către directorii întreprinderilor complexulu i
militar -industrial din partea stângă a Nistrului
Anul 1991 a însemnat pentru Republica Moldova un început al statului suveran,
unitar indivizibil și independent. Constituția din 1994 a confirmat principiile generale ale
statului de drept, a stabilit noi valori sociale, pe care urma să le garanteze, să le asigure și
să le protejeze, a determinat un sistem de autorități care au menirea să desfășoare și să
organizeze viața politică, socială, culturală, economică și religioasă a statului și a format
bază leg ală a Republicii Moldova. Dar obținrea independenței și realizarea primelor măsuri
de consolidare a statului nu au putut evita tulburările interioare apărute în urma destrămării
Uniunii Sovietice, tulburări similare cu cele din alte state, foste mebre al U RSS. Conflictul
Transnistrean își are originea la 2 septembrie 1990 când așa -numita Republica
Moldoveneasca Nistreana s -a autoproclamat stat independent însă fără recunoașterea
internațională. Separatiștii de pe malul stâng al Nistrului, ajutați de trupele militare rusești

7
și ucrainene și -au stabilizat controlul asupra celei mai mari părți a zonei de dispută.
Armata moldovenească a fost net inferioară Armatei a 14 -a sovietice, staționată în
Republica Moldovenească Nistreană, ceea ce a împiedicat Republica Moldova să recâștige
controlul asupra teritoriului de est. Situația expusă mai sus a determinat în mare parte și
starea actuală a Moldovei.
Alegerea temei respective este condiționată de faptul că soluționarea conflictului
Transnistrean reprezintă o prior itate strategică pentru stat, dar și fluidizarea nișei către
Uniunea Europeană. În acest context, conducerea de la Chișinău desfășoară eforturi
multidimensionale începând cu sensibilzarea comunității internaționale la problemele
regionale, până la discuții cu autoritățile autoproclamatei Republicii Moldovenești Nistrene
față de funcționarea școlilor moldovenești de pe teritoriul regiunii transnistrene. Nu putem
trata conflictul transnistrean în mod separat pentru că reprezintă în mod ocult jocul dintre
marile puteri și atunci desigur că soluționarea conflictului întârzie când negociatori se afla
pe poziții contradictorii.

Scopul respectivei lucrări este de a evidenția importanța acestui conflict la nivel
național și mondial care este tratat superficial de f orurile internaționale și reprezintă o reală
problemă pentru Republica Moldova. Atingerea acestui scop ține de următoarele obiective:
 De a analiza și evidenția perspectivele soluționării conflictului din
Transnistria.
 De a determina calitatea și nivelul proceselor de negociere.
 De a analiza interesele parților implicate oficial sau neoficial în conflictul
Transnistrean
 De a preciza rolul Uniunii Europene în rezolvarea respectivului conflict
 De a prezenta evoluția socială politică și economică a zonei din stânga
Nistrului.
 De a pătrunde și expune esența diferendumului Transnistrean din
perspective personală.
 De a analiza dinamica evenimentelor în regiunea sepratista.

Lucrarea respectivă are o valoare științifică din motivul, că au fost apreciate
obiectiv e venimentele, care au avut loc, interesele și pozițiile manifestate de factorii de
decizie ai Chișinăului și Tiraspolului. Ca un element important al acestei lucrări servește

8
cercetarea critică a posibilităților de găsire a unui consens între autoritățile m oldovenești și
cele regionale, care ar presupune respectarea suveranității și integrității Republicii
Moldova, adoptate de Constituția Republicii Moldova, fiind totodată analizate modelele de
depășire a dezintegrării republicii.

9
CAPITOLUL I Conflictul din Transnistria

1.1 Istoricul regiunii
Perioada medievală

Când vine vorba de teritoriul actualei Transnistrii (numită oficial Unitățile
dministrativ -Teritoriale din Stânga Nistrului) din perioada medievală nu se cunosc foarte
multe informații. Din sursele istorice prima atestare este făcută pe la 1150 a orașului
Bolohov cu referire la această regiune, iar mai târziu istoricul rus N. P. Karamzin scria că
orașul Bolohov se afla în guvernământul Podoliei p e traseul de la Kiev la Halici.
Cele mai importante centre erau: Dubăsari ridicat de moldoveni în apropierea
podului de dubase, Movilaul înălțat de voievodul româno -moldovean Ieremia Movilă pe
moșia Cantacuzineștilor. Au mai fost și alte târguri ca: Silimbria, Iampol, Jaruga, Râșcov,
Vasilcău. Necesită menționat și Oceacovul, cetate edificată de Petru Șchiopul. În martie
1600 la Brașov, Mihai Viteazul cerea regelui Sigismund al III -lea al Poloniei să i se
recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru.1
La sfârșitul secolului al XVIII -lea (1681 -1683) regiunea Transnistreană s -a aflat
sub jurisdicția lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei în perioada respectivă. Majoritatea
târgurilor de aici erau conduse de șoltuzi2 și pârgari3 și erau structurate după modelul
orașelor moldovenești. Astfel apartenenta „de jure‖4 acestei fâșii de pământ este confirmată
și de topo nimia5 mai sus menționată.

1 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, pag. 9
2. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat
format din 6 -12 pârgari, Din poloneza szoltys .
3 Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui targ in perioada medievala
4 Inseamnă "potrivit legii" prin contrast cu ―de facto‖ care înseamnă "de fapt"
5 Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri

10
Perioada sovietică

După înființarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat
majoritatea provinciilor pe care Imperiul Țarist le pierduse în timpul revoluției, Basarabia a
rămas parte din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică
Socialistă Moldovenească (RASSM)6
ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU)
cu capitala în orașul Baltă care se afla în prezent pe teritoriul Ucrainei, iar mai târziu în
1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprindea următoarele
raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă, Bârzula,
Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev din actuala regiune Odesa din
Ucraina. Republica avea o suprafața de 8,100 km² și includea 11 raioane din stânga
fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s -a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM
conducerea Uniunii ovietice (UȘ) a sperat să încurajeze u n iredentism7 pro-sovietic în
Basarabia și să -și sporească influența în România, însă nu a fost atins efectul scontat.
Conform recensământului sovietic din 1926, populația RASS Moldovenești era de
572339 persoane, din care 172419 moldoveni (30,1%), 27751 5 ucraineni (48,5%), 48868
ruși (8,54%), 48564 evrei (8,49%)8.

6 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, Republica Autonoma
Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, ―Adevaratel e scopuri ale infiintarii republicii‖ pag. 61
7 Mișcare politică naționalist -șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor
sunt în minoritate
8 Pentru mai multe detalii despre situatia demografica a raioanelor RASSM, a se vedea Anexa 1

11
Raionul Total moldoveni;
în % ucraine
ni ruși evrei polonezi nemți bulgari alții Localizarea
actuală a
raionului
Dubăsari 42609 28559; 67,03 6077 2867 4612 27 246 16 205 Republica
Moldova –
Transnistria
Slobozia 37617 24341; 64,71 6537 5714 571 22 72 25 335 Republica
Moldova –
Transnistria
Grigoriopol 30094 13744; 45,67 4629 3851 1114 33 6315 21 387 Republica
Moldova –
Transnistria
Camenca 39169 15038; 38,39 18263 424 4172 952 215 4 86 Republica
Moldova –
Transnistria
Rîbnița 47731 17023; 35,66 23064 1809 4422 1138 28 15 232 Republica
Moldova –
Transnistria
Ananiev 62289 21005; 33,72 32224 2136 6406 164 122 8 227 Ucraina –
Regiunea
Odesa
Birzula 57823 18521; …. 32,03 30717 3804 2978 710 446 19 628 Ucraina –
Regiunea
Odesa
Tiraspol 64750 16845; ….26,02 12627 21205 6608 147 1020 5862 436 Republica
Moldova –
Transnistria
Cruteni 50913 8592; …… 16,88 36518 402 4601 481 118 5 196 Ucraina –
Regiunea
Odesa
Ocna Roșie 41249 6472; ……15,69 27203 2161 2718 341 2118 19 217 Ucraina –
Regiunea
Odesa
Baltă 75061 1895; …….. 2,52 70830 316 1246 485 17 4 268 Ucraina –
Regiunea
Odesa
or. Baltă 23034 369; ……… 1,60 8826 4182 9116 353 22 28 138 Ucraina –
Odesa

12

Anexa 1 Privind despre situația demografică a raioanelor RASSM,

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea
perioadă, iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialista Moldovenească
(RSSM), în componența căreia a int rat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai
mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru iar mai târziu a devenit cea de -a 15 republica a
Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv
prima ei capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii
români și -a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s –
au petrecut datorită semnării pactului de neagresiune sovieto -german Ribbentrop -Molotov
și protocolu lui adițional secret prin care cele două state de fapt împărțeau zonele de interes
în Europa9.
Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul
economic al RSSM10. În Transnistria se produceau 33% din bunurile industriale și 56% din
bunurile de larg consum, produse în Republica Moldova, precum și 90% din energia
necesară în tot restul RSSM. Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă
predominantă și s -a adoptat alfabetul chirilic pentru limba romană sc risă, care a fost numită
limba „moldovenească‖11, ca urmare a deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a
contribuit activ la reducerea a unei treimi din populația etnică romană a Basarabiei, care
afost transportată în Siberia, unde majoritatea au decedat sau nu au mai revenit. Deoarece
Transnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai îndelungată, aceasta a fost rapid supusă
procesului de colectivize în anii 1920 și 1930. Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un
grad mai mare de „sovietizare‖ în Tra nsnistria în comparație cu alte părți ale republicii.
Liderii politici și elita culturală din partea basarabeană a RSSM erau defavorizați; astfel,
abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în funcție un Prim Secretar al Partidului
Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.

1.2. Originea și desfășurarea conflictului

9Gh. Buzatu – Romania sub imperiul haosului (1939 -1945), București Centrul de Istorie a Românilor
―Constantin C. Giurescu‖ RAO 2007, pag. 43
10 Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen Present, Speculative Fu tures? ,
Conflict Studies Research Centre, Central and Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)
11 Cazul Ilașcu (Ilașcu vs. Moldova) 311 C. Eur. pt. Dr. Om., la par. 28 (2004).

13

Destrămarea blocului comunist a plasat Moscova într -o situație defensivă neplăcută
datorită pierderii statelor care făceau parte din URSS și care reprezentau o barieră comodă
față de NATO precum și alte beneficii strategice. Uniunea Sovietică fiind conștientă de
colapsul iminent a încercat să aplice diverse strategii majoritatea la limita legislației pentru
a-și păstra influenta în statele membre. Transnistria este un astfel de caz, f ăcând parte din
aceeași logică neo -imperială Moscovei de control al unor capete de pod în teritoriile
vecine.12
Originea conflictului provine din 1989 când RSSM a adoptat o serie de măsuri
lingvistice prin oficializarea limbei moldovenești și trecerea de la alfabetul chirilic la cel
latin. Apoi în vara anului 1990 RSSM și -a declarat suveranitatea. Problematica limbilor
oficiale din Republica Moldova a devenit foarte delicată. Neconcordonața cu noua politică
s-a manifestat într -un mod mai vizbil în Transnis tria, regiune în care etnicii slăvi (ruși sau
ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Printr -o campanie de intimidare și violențe,
separatiștii și -au extins treptat controlul asupra întregii regiuni. În
contextul discuțiilor privind semnarea noului Tratat unional și a refuzului autorităților
Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) de a adera la acesta, conducerea
URSS a ordonat trupelor Armatei 14 sovietice să ocupe toate punctele strategice din stânga
Nistrului, f ără a avea acordul conducerii de la Chișinău. În 1990 pe 2 septembrie se
autoproclama ―Republică Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană‖ (RSSMN) iar la
25 august 1991 sovietul suprem al RSSMN a adoptat declarația de independență a noii
republici sub numele de ―Republică Moldovenească Nistreană‖.13
La 12 aprilie 1991, președintele Sovietului Suprem al URSS, Anatoli Lukianov a
aprobat cererea separatiștilor din Transnistria de a permite lichidarea și schimbare
organelor legale de menținere a ordinii de drept în zona estică a Moldovei și înființarea
altora noi. Documentul Sovietului Suprem al URSS a constituit baza juridică a
revendicărilor autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene și sursa declanșării
războiului din Transnistria (2 martie – 21 iuli e 1992).
În luna iulie 1992, luptele au prins proporții, iar Armata a 14 -a sovietică a
intervenit pentru susținerea separatiștilor, ceea ce a influența decisiv soarta acestui conflict
armat și a dus la înfrângerea Moldovei prin semnarea unui armistițiu l a 21 iulie 1992 la

12 Raport de analiză politică Transnistria Evoluția unui conflict înghețat și perspective de soluționare
București, septembrie 2005, Premise, pag. 3
13http://istoria.md/articol/5/Republica_Sovietic%C4%83_Socialist%C4%83_Moldoveneasc%C4%83__RSSM_
, accesat la 1.06.2012, ora 9:10

14
Moscova între Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur și a Federației Ruse Boris
Elțân fiind semnat un acord cu privire la rezolvarea pașnică a conflictului. 14Acest acord
prevedea stabilirea unei forțe de pacificare cu includerea f orțelor moldovenești, rusești și
transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14 -a și stabilirea unei zone economice libere
în Bender. În realitate această mai însemna că, conducerea Moldovei a conștientizat faptul,
că numai prin acord cu Federația Rusă conflictul armat putea fi oprit, deoarece Federația
Rusă era implicată direct în el, atât cu trupele Armatei a 14 -a din Transnistria, cât și prin
susținerea directă, îndeosebi informațională și militară, a separatiștilor.
Chiar și după terminarea conflictului armat Rusia a continuat să susțină militar,
politic și economic regimul de la Tiraspol, permițându -i continuitatea și conferându -i un
anumit grad de autonomie față de Republică Moldova. Trupele armatei a 14 -a staționează
în con tinuare pe teritoriul moldovenesc, în ciuda obligațiilor asumate de Rusia la summit –
ul OSCE de la Istambul din 1999, dar și în numeroase rânduri ulterioare, ulima dată la
reuniunea OSCE de la Belgrad în 201115. Datorită susținerii perpetue a Rusiei, Transni stria
a fost separată de restul Moldovei, iar conflictul s -a transformat într -unul înghețat16.
Armata a 14 -a rusească coninua să rămână o problemă proeminenta chiar dacă în
1994 a fost semnat un acord între Rusia și Republica Moldova conform căruia forțele
militare dislocate pe teritoriul național urmau să părăsească zona în terment de 3 luni,
acord care însă nu a fost ratificat de Duma17, totuși în perioada anilor 1992 -1999 numărul
trupelor a fost redus de la 9.250 la 2.600 și distrusă o cantitate semnifica tivă de muniții. La
24 noiembrie 1994 a fost ratificata o nouă constituție a Republicii Moldova și recunoscută
autonomia Transnistriei. Raportul de Țară al Departamentului de Stat al SUA privind
Moldova constată că:

“Moldova rămâne divizată, separatiștii majoritari slavici controlând regiunea
Transnistreană. Această mișcare separatistă condusă de un grup pro -sovietic a participat
la negocieri cu Guvernul privind posibilitatea unui statut politic special al regiunii.

14 Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,sursa se poate accesa de pe adresa:
eader.viitorul.org/public/172/ro/noi%20abordari%20Constantin.doc
15 http://www.ziare.com/international/rusia/osce -solicita -din-nou-rusiei -retragerea -trupelor -din-transnistria –
1106590 , accesat la 1. 06.2012, ora 11:00
16 „conflict înghețat‖ este într -o oarecare măsură eronat, deoarece situația în a fost destul de dinamică
17 Reprezinta numele abreviat, denumirea completa fiind ―Duma de Stat‖ si este camera înferioară a Adunării
Federale a Rusiei (parlam entul)

15
Progresul însă a fost blocat de revendic ările separatiștilor privind „statalitatea” și
crearea unei confederații din două state egale.”18

La 8 mai 1997 ca rezultatat al colaborării și medierii dintre: OSCE, Ucraina și
Federația Rusă, Igor Smirnov care era liderul ―de facto‖ al Republicii Moldovenești
Nistrene (RMN) și Petru Lucinschi care era președintele R.M. au consemnat stabilirea unui
―stat comun‖, nefiind însă specificate condițiile clare ale acestui termen, ceea ce a lăsat
posibilitate de interpretări divirgente de ambele părți.19 La sfârșitul anilor 1990 a mai
existat o tentativă de soluționare a conflictului . În iulie 1999 Chișinăul și Tiraspolul au
elaborat Declarația Comună de la Kiev, conform căreia conveneau că relațiile dintre părți
vor continua pe baza frontierelor comune și p oliticilor economice, legale, militare și
sociale comune.20
Ideea de formare a unui stat federativ a fost discutata pentru prima dată în
―Documentul de la Kiev‖ în iulie 2002 de către reprezentanții Rusiei și R.M.În timp ce
negocierile intrase în dificulta te președintele Moldovei Vladimir Voronin a creat o Comisie
Constituțională Comună pentru a emite o constituție federală pentru Moldova. A fost
organizată o mediere cu participarea Moldovei, RMN, Rusiei, Ucrainei și OSCE pentru a
asista Comisia. Însă aceas ta a fost blocată. Rușii au venit cu un alt proiect de soluționare
numit ―Memorandumul Kozak‖ care prevedea un „stat comun‖ compus din Moldova și
Transnistria. Conform planului Rusia urma să păstreze 2.000 de soldați în Moldova până în
2020. Memorandumul î nsă a fost boicotat chiarde Vladimir Voronin care a anulat
întâlnirea cu Putin din 25 noiembrie 2003 pentru semnare la presiunea liderilor OSCE ,
UE, și SUA care au susținut că aceptarea Planului Kozak ar fi pus în pericol posibilitatea
Moldovei să devină vreodată un stat european fiabil.
Istoria recentă a crizei transnistrene a avut un parcurs invariabil. Președintele
Voronin a propus semnarea unui Pact de Securitate și Stabilitate pentru Moldova de către
Rusia, Ucraina, România, UE și SUA, însă se pare că Rusia consideră Planul Kozak cea
mai bună soluție. În contradicție, UE și SUA se exprima pentru stabilirea unei operațiuni
internaționale de pacificare sub supravegherea OSCE. Președintele Ucrainei Victor

18 Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului în
Republica Moldova (în continuare „Raportul de Țară pentru Moldova 1994) disponibil la
http://dosfan.lib.uic.edu/ERC/democracy/1994_hrp_report/ 94hrp_report_eur/Moldova.html, în partea
„Introduction‖
19 Memorandum privind Bazele Normalizării între Republica Moldova și Transnistria, 8 mai 1997, disponibil
la http://www.osce.org/documents/mm/1997/05/456_en.pdf

16
Iușcenko a prezentat un plan de soluționare a co nflictului transnistrean care conține
anumite prevederi care conferă regiunii nistrene autonomie, cu dreptul de a se separa de
Moldova în eventualitatea unirii României cu Moldova. Planul nu cere retragerea trupelor
și armamentelor rusești din Transnistria . UE și SUA ar avea rol de meidatori. Conform
situației din august 2004 aproximativ 20.887 tone de muniții rusești și circa zece garnituri
de tren de echipament militar se mai aflau încă în Transnistria.21 După asumarea
obligațiilor de retragerea a echipame ntelor militare de către Rusia în colaborare cu
Transnistria în urma reuniunii OSCE de la Istanbul în anii 1999 și 2001 Transnistria a
refuzat punerea în acțiune a planului de retragere a armamentului în perioada respectivă
conform OSCE din 3 motive princi pale:
a. presupusul refuz al Moldovei de a coopera în anularea datoriei Tiraspolului față de
Gazprom;
b. așa numita „blocadă economică‖ de către Moldova;
c. refuzul Moldovei de a semna Memorandumul Kozak; 22
Nu avem însă argumente conform cărora Rusia a în cercat cu adevărat retragerea munițiilor
și echipammentelor militare, sau dacă folosesc această situație doar pentru avantajarea
poziție în negocieri. Cu toate acestea regimul separatist pare să accentueze conflictul. În
faza inițială a fost criza închider ii forțate a școlilor cu predare în limba română din RMN.
Departamentul de Stat al SUA a rezumat problema în Raportul său din 2004 privind
Practicile în domeniul Drepturilor Omului din Moldova:

“În iulie autoritățile transnistrene au închis patru școli c u predare în grafie latină, care
erau înregistrate la Ministerul Educației al Moldovei, și au încercat să mai închidă două.
Miliția a închis cu forța școlile cu predare în grafie latină din Rîbnița și Tiraspol,
îndepărtând toată mobilă și materialele școla re, și sigilând încăperile. Ei au mai închis
două școli în Dubăsari și Corjova, elevii din aceste școli fiind transferați în școli cu
predare în grafie latină din satele sub controlul autorităților moldovene. Miliția a fost
împiedicată să închidă o școală și un internat cu predare în grafie latină din Bender de
către părinți, profesori și copii, care au vegheat obiectele date pe parcursul lunilor august
și septembrie. Autoritățile pretindeau că școlile încalcă legislația transnistreană, care
obligă școlile să fie înregistrate local și să utilizeze alfabetul chirilic în predare. În
septembrie OSCE a asistat în negocierea unei formule pentru a permite școlilor cu

21 Din raportul de activitatea al misiun ii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004
22 Ibidem

17
predare în grafie latină din Bender, Dubăsari și Corjova să fie înregistrate, cu toate că
autorită țile au continuat să impună obstacole logistice și legale pentru a împiedica școlilor
să funcționeze normal. Ulterior și școlilor din Rîbnița și Tiraspol li s -a permis să se
înregistreze pe termen de un an conform formulei negociate de OSCE. Școala din Tir aspol
urma să fie deschisă în ianuarie 2005 după reparații extensive în urma daunelor cauzate
vara de miliția transnistreană. Școala din Rîbnița a fost deschisă însă funcționa în altă
clădire după ce autoritățile Transnistrene au refuzat să permită școlii să se întoarcă în
clădire să originală. ‖23

SUA și UE s -au implicat activ în procesul de mediere Moldova -Transnistria în
calitate de observatori oficiali. Noile negocieri în sistem „5+2‖ include Chișinăul,
Tiraspolul, Rusia, Ucraina și OSCE în calitate de cinci actori principali, iar SUA și UE în
calitate de observatori oficiali. Prima rundă de negocieri extinse a avut loc în octombrie
2005, iar mai târziu decembrie 2005, apoi în ianuarie, februarie și martie 2006. Rundă din
martie s -a încheiat cu un bloca j, accentul fiind pus pe problemă accesului fermierilor din
Doroțcaia către câmpurile sale din teritoriile controlate de RMN.24
La 30 decembrie 2005 reprezentanții Ucrainei și Moldovei au semnat o declarație
comună, care prevedea că bunurile produse de companiile Transnistriene să fie exportate
legal în Ucraina.25 Pentru a respecta protocoalele Organizației Mondiale a Comerțului
(OMC) privind actele referitoare la originea mărfurilor în comerțul internațional, Moldova
și Ucraina au convenit că companiile Transnistrene se pot înregistra la guvernul Moldovei
pentru a primi documente de export acceptate de OMC, care vor fi recunoscute de Ucraina.
RMN a denunțat planul aproape imediat, numindu -l încă o încercare de blocadă economică
în contravenție cu memorand umul din 8 mai 1997.26 Ucraina ulterior a suspendat acordul.27
Totuși, după unele ajustări, o versiune revăzută a acordului a intrat în vigoare la 3 martie
2006.28 Începând cu martie 2006 RMN a declarat că este pregătită să solicite asistență

23 Raport de Țară pentru Moldova 2004, nota 4 la sec. 5.
24 Delegația RM părăsește negocierile și propune revenirea in decurs de o săptămînă; Infotag
(Chișinău, 1 martie 2006).
25 Moldova reiterează că noul regim vamal este pentru legalizarea comerțului extern Transnistrean, Infotag
(Chișinău, 3 feb. 2006).
26 http://tribuna.md/en/2012/03/23/tiraspol%E2%80%99s -shocking -move -primakov -memorandum -has-been –
brought -to-the-forefront/ , accesat la 1.06.2012 ora 16:00
27 Liderul transnistrean mulțumește Ucrainei pentru renunțare, Infotrag (Chișinău, 26 ian. 2006); vezi și, SUA
surprinse de suspendarea de către Ucraina a acordului, Infotag (Chișinău, 26 ian. 2006).
28 Moldova propune lansarea noilor reguli pentru Transnis tria începînd cu 1 martie, Infotag (28 feb. 2006);
Ucraina introduce un nou regim de frontieră, Infotag (Kiev, 6 martie 2006).

18
financiară direc tă de la Rusia și ar poate suspenda participarea la negocierile 5+2 pe
parcursul perioadei în care va considera că este supusă presiunilor economice.29
În prezent principala preocupare a RM rămâne expulzarea trupelor armate ruse de
pe teritoriul moldvav precum și semnarea unor acorduri pentru crearea unei piețe comune
care ar presupune înlăturarea posturilor vamale transnistriene din simplu motiv ca ambele
părți au de pierdut din punct de vedere economic. Obiectivul ar fi crearea unei Unități
Teritoriale Autonome (UȚA) după modelul UȚA Gagauzia30 aflată pe teritoriul aceluias
stat.
Interesele Rusiei nu sunt clare nici măcar în prezent. Este vizibil ca Transnistria
este o ―zonă de interes strategic deosebit pentru Rusia‖.31 Unul din aceste ―interese
strate gice‖ este industria militară. Sub pretextul protecției cetățenilor Rusia menține soldați
pe teritoriul Transnistrian, camuflând producția ilegală de armament, după cum putem
vedea în declarația următoare:
”Industria militară reprezintă baza economiei Transnistrienie, care este direct
susținută de firmele rusești implicate în producere de armament, fiind mai târziu vândute
în mod ilegal în străinătate.”32
Conform cu studiul efectuat de Iurie Pintea:
“Din 1993 firmele Transnistriene producătoare de arma ment au început să se
specializeze în producția de echipamente militare de înaltă tehnologie, prin intermediul
finanțărilor și comenzilor din partea diverselor firme de pe teritoriul Federației Ruse,
incluzând renumită firma “Rusvoorujenie”. De exemplu fir ma Electrommash Company
primește componente produse în Transnistria pentru întreținerea armatei rusești precum și
comercializarea ulterioară.”33Același studiu ne arată interdependenta intre economia
Transnistriană și alte interese ale Russian Operation Grou p34 (ROG).Într -o emisiune
televizată președintele Rusiei de atunci Boris Ieltsin s spus: “Rusia a susținut, susține și va
susține economic și politic regiunea Transnistriei ”35.
Mulți ani după conflict, suportul oferit de autoritățile ruse la crearea regimu lui
separatist de la Tiraspol a fost confirmat public la postul de televiziune TV -Centre unde

29 Transnistria solicită ajutor financiar de la Rusia, Infotag (Tiraspol, 10 martie 2006);
30 http://www.alegeri.md/about -gagauz -atu/;
http://www.gagauzia.md/
surse accesate la 01.06.2012 ora 18:26
31 Duma de Stat a Federației Ruse a declarat în Rezoluția nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995.
32 Maresca John J. , Why an OSCE Role in the Caucasus‖,p.88,
33 Cazul Ilascu. ECHR art. 23
34 http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/ogrv -moldova.htm
35 Cazul Ilascu ECHR art.20/22

19
Voronin, Smirnov și Khasbulatov au fost intervievați. Khasbulatov care era în acea
perioadă președintele parlamentului a făcut publică faptul că în momentul în c are se aștepta
colapsul U.S. a fost creat intenționat o enclavă36 în această zonă.

36 Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene

20
1.3 Rolul geopolitic și strategic

Europa de Sud -Est a reprezentat dintotdeauna un focar propice conflictelor, iar
conflictele înghețate37 din această zonă pun în pericol siguranța și securitatea euro –
atlantica. Zona Europei de Sud -Est se afla la intersecția dintre Orientul Mijlociu, Asia
Centrală și Europa, reprezentând o arie de tranzit a resurselor energetice. Diversitatea
etnică, cultura lă, lingvistica dar și religioasă combinate cu o democrație precară face
această zonă densă în: conflicte, stări tensionate sau ciocniri separatiste. Principalele
pericole în această zonă sunt:
 conflictele locale;
 traficul ilicit de armament și echipame nte militare;
 traficul de droguri;
 traficul de ființe umane și migrația ilegală;
 guvernarea ineficientă și corupta;
 terorismul și crima organizată;
Aceste conflicte capăta statutul de „înghețate‖ datorită lipsei îndelungate de progrese către
rezolva rea lor și impactului negativ în domeniul securității, dar și reformelor și
modernizării în regiune, două planuri interdependente.‖38 Astfel conflictul din Transnistria
demonstrează o însemnătate deosibită în contextul geopolitic. Același lucru demonstreaz ă
și faptul că este cel mai vestic punct al influenței Rusiei în contact direct cu NATO după
enclava Kaliningrad.
Nistru (răul care desparte Republica Moldova de RMN) a reprezentat de -a lungul
timpului barieră între slăvi și restul lumii europene, chiar dacă aceasta frontieră a mai
oscilat intre Prut și Nistru.
Acum, mai mult ca niciodată, păstrarea Tiraspolului are o importantă strategică
enormă pentru Rusia, rămânând singurul cap de pod către Europa sud -estică. Unul dintre
motivele predominante pentru c are Rusia a insistat pentru păstrarea acestei zone îl
constituie faptul că, în această regiune, se află cel mai important complex militar -industrial

37 http://www. rferl.org/content/Eastern_Europes_Frozen_Conflicts_Look_To_Kosovo_Ruling/2108088.html
, accesat la 06.06.2012 la ora 12:00
38 Adrian Ciororianu, 16.11.2007, Deschiderea mesei rotunde „Conflictele înghețate din Marea Neagră și
rolul comunității internațional e‖

21
de pe teritoriul Basarabiei, ceea ce reprezintă un alt punct de importanță geostrategică,iar
restul Moldove i nu dispune de o bază industrială comparabilă39
În zonă se află o uzină de producere a componentelor armamentelor nucleare, un
centru de anvergură pentru controlul comunicațiilor. Nu trebuie neglijată nici locația
Armatei a 14 -a, care chiar dacă este mult diminuată, dispune de o logistică impresionantă.
Este formată dintr -o divizie de infanterie motorizată, localizată la Tiraspol, două regimente
de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, două regimente de geniști și
pontonieri, un regiment de rachete și o escadrilă de elicoptere. Armata a 14 -a este
proiectată ca un eșalon de intervenție rapidă, având rolul de a aplica prima lovitură
Occidentului. Schema ei de organizare permite ca în timp scurt să cuprindă un număr mult
mai mare de efective decât are acum.40 La Tiraspol prezența foștilor agenți KGB este de 5
ori mai mare decât în restul republicii.
Observatorii militari au descoperit la începutul anilor 2000 în zona de securitate
încă patru formațiuni militare transnistrene ilegale. Acestea sunt dislocate la Camenca,
Ribnita, Slobozia și Dubăsari iar efectivul tuturor formațiunilor ilegale constituie
aproximativ trei mii de persoane. Deși Memorandumul semnat la Moscova stipulează
că în zona de securitate se pot afla doar forțele de menținere a păcii, Transnistria nu numai
că nu îndeplinește această cerință, ci dimpotrivă, își sporește prezența militară în zonă.
Autorităților Moldovei li s -a refuzat posibilitatea de a controla aceste unități militare sau a
unităților transnistrene de menținere a păcii, deși forțele de menținere a păcii constituie un
contingent unic. Părțile deja au redus efectivul forțelor de menținere a păcii, în zona de
securitate aflându -se în prezent câte 500 de "căști albastre" din partea Moldovei, a
Transnistri ei și Rusiei. Însă evacuarea tehnicii blindate se amână deocamdată, ceea ce duce
la bănuiala că a fost transmisă altor unități transnistrene, dislocate în zona de securitate.
Analiștii politico -militari ai spațiului transnistrean, ruși și occidentali, au r elevat
faptul că interesele Federației Ruse în Transnistria sunt determinate de următoarele
necesități:
1) păstrarea pozițiilor strategice ale Rusiei în Sud -Estul Europei;
2) apărarea în Republica Moldova a intereselor populației ruse și ale reprezentan ților altor
naționalități care consideră Rusia drept patria lor istorică;

39 Unii analisti sustin ca Uniunea Sovietica a creat intentionat zona industriala a Moldovei pe teritoriul
Transnistriei pentru ca in cazul unei separari sa beneficieze de aceste uzine.
40 aproximativ 5000 de cadre și soldați

22
3) păstrarea legăturii cu complexul militaro -industrial din Transnistria, unele dintre ele
întreprinderile acestui complex fiind unice în cadrul fostului complex militar industrial
sovietic;
4) reglementarea conflictului în interesul stabilității interne proprii și al consolidării
relațiilor Rusiei cu țările din vecinătatea imediată în care există o minoritate rusă;
5) stabilirea unor relații previzibile și stabile cu România și î mpiedicarea, totodată, a
creșterii influenței naționaliste a României asupra Republicii Moldova.41

41 Revista ―Cer si pamant Roma nesc‖ CE VA CERE RUSIA ÎN SCHIMBUL RETRAGERII ARMATEI
DIN TRANSNISTRIA, autor Petru BOGATU, sursa: Jurnal de Chișinău

23
Capitolul 2 . Prețul conflictului Transnistrean și importanta soluționării.

3.1 Consecințele conflictului armat
După încetarea conflictului Transnistrean părțile combatante au avut de suferit
numeroase pierderi de ordin economic, ambele părți fiind nevoite să plătească despăgubiri
familiilor victimilor, persoanelor strămutate, sau diferite indemnizații și facillitati
persoanelor i mplicate direct în conflict. Majoritatea acestor costuri exista și astăzi și se
plătesc din bugetul de stat.42
Cele mai importante costuri ca urmare a conflictului armat sunt:
 Refacerea locuințelor distruse în perioada conflictului
 Remunerarea prin alocați i a participanților, familiilor și invalizilor de război
 Susținere financiari pentru agenții economici afectați de conflictul armat
 Costurile de pe urma cererilor de despăgubire de la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.(de adăugat CEDO la abrevieri)
Asistenta privind populația afectată
Costorile pentru daunele materiale al cetățenilor afectați au fost suportate de
Transnistria și Moldova în egalal măsura. Guvernul a stabilit cuantumul despăgubirilor
pentru victimile de război în conformitate cu decizia din 1992:
 Pentru construcțiile deteriorate
 Pentru transport
 Pentru bunuri de uz casnic
Pentru asigurarea cu locuințe au fost alocate fonduri din bugetul de stat și sau luat
următoarele măsuri de bază:
 Persoanele care au fost strămutate sau au rămas fără locuințe li s -au acordat
împrumuturi fără dobânda pentru o perioadă de până la 15 ani, însă sumele nu
aveau voie să depășească 400 mii de ruble.43
 Primăria Chișinăului a primit fonduri în valoare de 0.5 și 1.5 milioane de lei în anul
1998 pentru asigurarea cu locuințe a populației afectate de conflictul armat.
În ciuda măsurilor luate problema a rămas încă nerezolvată.

42 Solutionare conflictului Transnistrean. Caracteristica succinta a procesului de negocieri, ―Rezumatul
evenimentelor din anii 90. Acordu l din 1992 cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului
armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova semnificație și consecințe‖ pag. 3 -6
43 Pierderile bancilor au fost acoperite din bugetul de stat.

24
În Transnistria au fost finanțate următoarele articole pentru daunele materiale și
morale a populației afectate din bugetul republican:
 Pentru bunurile familiare ale populației pierdute44
 Pentru lucuintele distruse
 Pentru mijloacele de transport sechestarte45
 Pentru animalele pierdute

Protecția socială a participanților la război

Moldova și Transnitria au stabilit sisteme similare pentru securitatea siprotectia
socială a cetățenilor participanți la acțiunile militare și le -au acordat susținere socială prin:
reduceri la unele servicii medicale și servicii comunale, călătorii gratuite cu transportul
public sau pensii majorate.
Republica Mol dova finanțează următoarele măsuri de protecție socială a legii ―cu
privire la veterani‖46:
 Eliberarea gratuită a pașapoartelor pentru veteranii de război
 Alocații lunare din partea guvernului a invalizilor cu valoarea între 375 și 600 lei.
 Asigurare cu foi de odihnă gratuite o dată la 3 ani
 Asigurarea călătoriilor gratuite cu transportul public
 Creșterea scutirii personale la achiarea impozitului pe venit
 Mărirea pensiei pentru vechimea în muncă și invaliditate pentru participanții la
acțiunile militare, cu 135 lei47
În Transnistria sunt finanțate următoare măsuri pentru protecția socială a participanților la
acțiunile militare:
 Posibilitatea achiziționării de medicamente gratuite
 Reduceri cu până 50% la utilizarea telefonului fix
 Reduceri cu până 50% la serv iciile comunale
 Oferirea foilor de odihnă gratuite o dată la 2 ani pentru șomeri
 Studiul gratuit pentru insitutiile de învățământ profesional
 Acordarea de alocații în perioada de asimilare a unor profesii noi.

44 Pana la 500 mii de ruble pentru o familie
45 Pana la 400 mii de ruble
46 Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖
47 Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile militarilor si functionarilor
din cadrul institutiilor afacerilor interne‖

25

Costurile pentru dosarele depuse CEDO
În 1993 Curtea Supremă de Justiție din Transnistria a condamnat cetățenii
Republicii Moldova (Ilascu, Petrov -Popa, Leșco și Ivantoc) care au participat la acțiunile
militare și au fost arestați pe teritoriul Transnistriei.
În 1999 acești cetățeni au depus plângeri la CEDO care o fost examinate și
aprobate, iar în 2004 s -a luat decizia ca Moldova trebuie să achite daune materiale și
morale acestor cetățeni în valoare de aproximativ 200 mii de euro.48 Rusia a plătit de
asemenea daune reclamanților de peste 580 mii de euro. Exista posibilitatea ca Rusia și
Moldova să achite și alte prejudicii pentru alte cereri din partea unui grup de cetățeni49
depuse la CEDO.

48 Cazul Ilascu. CEDO, Strasbourg, 8 iulie 2004
49 www.migration.org.ua/index.php?module=pages&act=pages&pid=186 , accesat 07.06.2012 ora 17.30

26
2.2 Pierderile economice

Conflictul armat din Transnistria a înrăutățit situația economică a ambelor părți
implicate și a contribuit la aprofundarea crizei economice. Produsul Intern Brut a scăzut
vertiginos după 1992 (anul desfășurării conflictului) cu 29%, volumul producției
industriale a scăzut cu 27%, iar a mărfurilor transportate cu 51%. Cu siguranță aceste
scăderi nu ar fi fost atât de vertiginoase dacă nu avea loc conflictul armat în timpul căruia
au avut loc distrugeri și blocări ale infrastructurii tehnice. Activitatea multor întreprinderi
din Transnistria a fost întreruptă da torită destabilizării economice. Conform datelor
statistice au fost distruse 218 de întreprinderi de transport, industriale sau de construcții,
deteriorat 8 km de cablu și 35 km de linii electrice aeriene, precum și 10 stații electrice.50
Pe ambele maluri ale Nistrului a fost întreruptă energia electrică în timpul
conflictului iar între 20 iulie – 10 august 1992 a fost oprită alimentarea cu gaz în raioanele
Ialoveni, Anenii Noi, Orhei, Rezina precum și în orașele Chișinău și Orhei. Conform
statisticilor în zona Transnistriană au fost distruse 1812 locuințe și 427 apartamente.51 În
zonele focarelor militare au fost avariate sau distruse obiective de infrastructură socială.
Nu se poate stabili o valoare exactă a daunelor provocate de conflictul armat, dar se
estimează că zona Transnistriană a avut pierderi de aproximativ 7.5 milioane de dolari iar
Moldova 380 milioane de dolari.

50 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 31,
51 Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 166.

27
2.3 Pierderi umane

Conflictul armat a provocat decese nu doar în rândul personalului militar dar și în
rândul populației civile. Au fost în jur de 1100 de morți și 3500 de răniți. Numărul
persoanelor strămutate în interiorul țării a fost mai mare de 200 mii de oameni iar dau nele
morale au fost imense. Toate aceste pagube și pierderi de veți omenești nu pot fi apreciate
cu exactitate.
Decedați și răniți
Din partea Transnistriei au fost 812 decese , dintre care 310 civili, 42 femei și 14
copii, iar răniți au fost 2485 persoane , inclusiv 231 civili52
Potrivit aproximărilor făcute de Mukomel numărul victimilor din partea Republicii
Moldova după anul 1992 a fost de 320 de persoane.

Estimări aproximative a numărului victimelor după conflictul din 1992
Morți 1132 oameni
Membri a forțelor armate 822 oameni
Civili 310 oameni
Răniți 3500 oameni

Persoane strămutate intern
Migrația internă a cetățenilor aflați în zonele de conflict s -a petrecut în 3 moduri:
 Din zonele periculoase a malului drept în zone îndepărtate a malului drept
 Din partea stângă a Nistrului în partea dreaptă
 Din zone în care se desfășurau conflicte armate în zone mai sigure de pe teritoriul
Transnistriei

52 Buletin de informatii ―Centrul de demografie si Institutul de prognoza economica‖ ASR , Nr. 27 , 1997

28
Veniți din: Numărul de persoane
Orașul Bender 24121
Raionul Dubăsari 17070
Orașul Tiraspol 1940
Raionul Criuleni 1851
Raionul Grigoriopol 1175
Raionul Anenii Noi 724
Raionul Causeni 516
Orașul Rabnita 178
Orașul Camenca 17
Numarul persoanelor stramutate in perioada conflictului, 1992

Persoanelor strămutate în periada conflictului li se acorda asistență variată:53
aprovizionarea cu alimente, găsirea locurilor de munca precum și identificare și stabilirea
locuințelor. Persoanele strramutate primeau zilnic indemnizații de alimente precum și
indemnizații de șomaj lunare. Din bugetul de stat pentru persoanele strămutate au fost
alocate 160 milioane de ruble în anul 1992, reprezentând 10% din asigurările sociale. După
terminarea conflictului cea mai mare parte a populației strămutate au revenit la casele lor.

53 Proiectul Impact ‖Moldova -Transnistria, eforturi comune pentru un viitor prosper‖ , ―Starea economică și
socială a populației celor două maluri ale Nistrului în condițiile conflictului înghețat‖, pag. 8

29
2.4 Infrastructura

Infrastructura reprezintă un sector vital pentru menținerea și dezvoltarea economică
a unui stat. Criza anilor 90 a avut o influență negativă asupra sectorului transporturilor,
acest lucru se poate observa din urmatoarul tabel:

1990
(în total) 2007
(în total) Moldova Transnistria
Mărfuri transportate (mil
tone) 262,8 32,9 28,8 4,1
Parcursul mărfurilor
(mil. tone -km) 6305 2771 2743 28
Pasageri transportați (mil
pasageri) 446,9 115,7 103,1 12,6
Parcursul pasagerilor
Mil. pasageri -km 4878 2683 2470 213
Biroul Național de Statistică al RM, 2008, pag 321 -323

Posibilitatea dezvoltării sectorului transporturilor este redusă din cauza stării
proaste a drumurilor și a problemelor nerezolvate intre Tiraspol și Chișinău. În același timp
creșterea economică est e stagnata de o infrastructură precară. Cu toate acestea teritoriul
Republicii Moldova dispune de o rețea rutieră destul de vastă, permițând transportul
pasagerilor sau mărfii aproape către orice destinație. Densitatea drumurilor este aproape
identică în M oldova și Transnistria.

30
Rețeaua drumurilor pulbice anul 2007

Total Moldova Transnistria
Lungimea
drumurilor, km 10615 9337 1278
Naionale 3887 3329 558
Locale 6728 6008 720
Densitatea
drumurilor auto 30,6 30,6 30,4
Biroul Național de Statistică al RM, 2008, pag379

Cauza principală a degradării drumuriolor o constitue finanțarea modestă din partea
statului. Resursele financiare pentru fondurile rutiere nu sunt suficiente pentru menținerea
infrastructurii rutiere într -o stare acceptabil ă fără atragerea unor proiecte sau surse de venit
externe.

31
2.5 Climatul afacerilor

Conform statisticii în timpul anilor 90 Moldova era considerat un stat industrial –
agrar,54 alcătuind nucleul economic. Întreprinderile agroindustriale în număr de 200
exportau în cea mai mare parte producția în statele fostei URSS. Majoritatea
întreprinderilor industrială au fost edificate pe malul stâng al Nistrului fiind unul dintre
cele mai mari grupuri de întreprinderi de conserve și vinicole din Uniune.
Mărimea restrânsă a pieței interne a determinat orientare către export a Republicii
Moldova. Destrămarea Uniunii Sovietice, criza anilor 90, și ruperea relațiilor tradiționale
au determinat agravarea stării economice.
În perioada post -conflictuala situația economică de pe ambele maluri ale Nistrului
au suferit regrese semnificative, interdependența lor transformându -se în riscuri de
vulnerabilitate economică pe plan extern. Potrivită Băncii Mondiale Transnistria și
Moldova se plasează în categoria economiilor cu nivel scăzut de venituri. Caracteristicile
―durabile‖ ale economiei moldovenești au condus la înrăutățirea calității exporturilor:
micșorarea gradului de dieversificare, pe fundalul creșterii gradului de concentrare a
exporturilor pe categorii de mărfuri.55
1995 2000 2007
Moldova RMN Moldova RMN Moldova RMN
Prodse agricole alimente și
băuturi 61.5 40.3 56.1 5.9 32.7 3
Metale nepretioase și produse
din ele 4.3 11.5 2.5 57.6 8.2 65.3
Textile și mărfuri textile 4.7 0.2 17.7 11.6 20.6 11.8
Mașini și utilaje 6.2 11.5 2.5 57.6 8.2 65.3
Ponderea în totalul exporturilor 76.8 62.3 82.4 75.2 69.7 85.6
Produse minerale 46.5 23.9 33 26.2 21.4 25.7
Prosuse ale industriei chimice 7.8 8.6 9.6 2.9 8.6 4.2
Textile și mărfuri textile 4.9 8 10 8.4 6.8 5.2

54 Economia Republicii Moldova,
http://econ omie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -9156522 -cum-evoluat -economia -republicii -moldova -ultimii –
20-ani-plus-comparatie -romania.htm , accesat la 08.06.2012, ora 15:35
55 Exporturile Republicii Moldova devin dependente de unele categorii speciale de marfuri precu m produsele
alimentare, textie si produse de vinificatie.

32
Mașini și utilaje, echipamente,
mijloace de transport 15 17.1 14.7 9.5 22.5 13.3
Produse agricole, alimente și
băuturi 4.1 15.3 12.4 20 6.4 6.4
Ponderea în totalul exporturilor 78.4 72.9 79.7 66.9 65.7 54.8

Departamentul de statistică a Republicii Moldova, 1995, pag 400 -411

Evoluția Produsului Intern Brut între 1990 și 2010
La începutul anilor `90, datorită perioadei de tranziția și a conflictului din
Transnistria economia Moldovei s -a prăbușit.

După cum se poate observa în graficul de mai jos, economia Moldovei a scăzut cu
17,5% în 1991, cu 29% în 1992 și cu 30,9% în 1994, evoluție care a determinat o scădere a
PIB-ului de la 4 miliarde dolari în 1990, la $1,75 miliarde în 1994, pentru că minimul să fie
atins în 1999 – $1,17 miliarde.

33

În 2010, PIB -ul Republicii Moldova a avut o valoare de 6,2 miliarde dolari, cu 55%
mai mare decât în 1990, însă calculat la valori constante (dolari 2005), Produsul Intern
Brut a fost în 20 10 cu 50% mai mic decât în 1990. Între 1990 și 2010, România a
înregistrat o creștere reală de aproximativ 26%,56
Din punctul de vedere al structurii economiei, în Moldova, sectorul agricol are o
pondere mai mare decât în România, în timp ce ponderea indust riei este mult mai mică,
detalii în cel de -al doilea grafic.
Beneficiile implementării “micii economii deschise” în Moldova -Transnistria
Sporirea exporturilor este o problemă de importanță maximă pentru Moldova -Transnistria,
Dinamica și perspectivele dezvo ltării economice sunt în strânsă legătură cu imbunatirea
relațiilor economice externe. Principalele dileme de implementare a ―modelului micii
economii deschise‖ pe cele 2 teritorii sunt:
 Limitare surselor interne de investiții, afluxul mic de capital străi n sau posibilitatea
izbucnirii unui nou conflect.57
 Vulnerabilitatea semnificativă a economiei externe
 Mono -structurarea economiei externe (alimentele, bautile și produsele metalurgica
reprezintă aproximativ 50% din totalul exporturilor)
 Reducerea comerțulu i moldo -transnistrean (cu până la 2.5 ori din 2001)
Cu toate acestea părțile nu se manifesta prin acțiuni sesizabile pentru refacerea
climatului economic Moldova -Transnistria. În timpul dezvoltării paralele sau acumulat o
serie de probleme, care pot fi sol uționate doar prin colaborare. Princepalele probleme sunt
în primul rând lipsa forței de munca calificate, infrastructura slab dezvoltată, concurenta
regională acerva pentru atragerea investiilor precum și capacitatea scăzută de producție.
Principalele be neficii ale aplicării ―modelului micii economii deschise‖ sunt:
 Utilizare mai eficientă a preferentelro comerciale autonome cu UE
 Obținerea de avantaje a întreprinderilor industriale de textile, industrie
alimentară, inginerie mecanică sau mobilier.
 Creare a unei zone antreprenoriale libere și avantajoase
 Diversificarea exporturilor și substituția reciproc avantajoase a importurilor.

56 Produsul Intern Brut: 20 de ani de comunism versus 21 de ani de capitalism,
sursa: http://businessday.ro/02/2011/produsul -intern -brut-20-de-ani-de-comunism -versus -21-de-ani-de-
capitalism/ , accesa t 08.06.2012 ora 22:00
57 Din perspectiva personala posibilitatea izbucnirii unui nou conflict intre Moldova si Transnistria este
minima.

34
 Îmbunătățirea securități alimentare
 Atragerea investitorilor străini, inclusiv în cadrul proiectului pentru Europa
de Est prinvind refacerea infrastructurii.
 Soluționarea problemelor privind datoriile externe către Rusia pentru gazele
naturale.
Istoria ne demonstrează că îmbunătățirea relațiilor dintre Moldova și Transnitria în
sfera fiscală, vamală, administrativă precum și renunțarea la restricțiile econmice impuse
de ambele părți, poate conduce la creșterea și îmbunătățirea indicatorilor economici.
Aceasta are un impact pozitiv asupra standardelor de viață, și ca urmare scăderea
confruntării politice. Dimpotrivă, introducer ea sancțiunilor administrative a dus la
deteriorarea condițiilor economice, amânând soluționarea definitivă a diferendului
Transnistrean.

35

2.6 Problemele și avantajele soluționării diferendului Transnistrean

În ultimii 20 de ani economiile Moldovei și Transnistriei s -au dezvoltat în regim
―autonom‖. Sistemul de reglementare a activității economice externe, percum și cel
montear, bugetar, fiscal, sau valutar funcioneaza în paralel ceea ce plafonează de multe ori
economia ambelor pă rți. Politice economice sunt construite separat neținându -se cont de
interesele economice ale malului vecin. În ciuda ―paralelismului economic de dezvoltare‖,
Moldova și Transnistria au majoritatea caracteristicilor calitatativa comune, și întâlnesc
riscu ri și amenințări comune.58
Principalii indici macroeconomici a dezvoltării Moldovei și Transnistriei în anul 2007
Moldova Transnistria
PIB-ul pe cap de locuitor,
dolari 1233 1515
Cota -parte a sectorului
dominant în producția
industrială, % 43 47
Cota -parte a grupului
dominant de produse
exportate, % 38 64
Deficitul balanței comerciale
față de PIB, % 53 64
Cota -parte a orașelor
principale în invistetiile în
capitalul fix, % 56 68
Salariul mediu lunar, dolari 170 193
Pensia medie lunară, dolari 45 59

Serviciul statistic de stat al ministerului economiei RMN, Biroul Național de Statistică al
RM,

58 ―Moldova – Transnistria aspect sociale‖, Editura ―Cu drag‖
Elena Bobcova, ―Etarea economică și socială a populației c elor două maluri ale Nistrului în condițiile
conflictului înghețat‖ pag. 8 -12

36
Cele mai multe beneficii pot fi obținute de Moldova -Transnistria în situația
încetării presiunii economice, deci, în urma eliminării ―zonelor de conflic t‖ existente.
Beneficiile vor apărea atunci când ambele părți vor înceta să mai plătească costurile
―‖neprietenie‖ din domeniul transportului, comunicațiilor, comerțului sau fiscalității.
Alte beneficii importante se referă la îmbunătățirea condițiilor gen erale și
intensificarea cooperării pentru sprijinirea ritmurilor stabile de creștere economică, prin
colaborare constructive și strategică. Acest grup de beneficii constă în „noile reușite‖
atinse în urma acțiunilor comune în vederea rezolvării problemelo r economice de bază,
planificarea dezvoltării și mișcării în comun spre atingerea obiectivelor strategice. Din
cadrul acestui grup de beneficii, cele mai însemnate sunt cel de infrastructură,
investiționale, de cooperare, precum și avantajele pentru mediul de afaceri. Starea precară
a infrastructurii nu permite părților să obțină și să folosească toate avantajele poziției lor
geografice, posibilitățile comunicaționale și realizarea cât mai efectivă a scopurilor și
obiectivelor multiplelor direcții ale polit icii economice. În present cele două foste
combatant nu fac decât să se încurce reciproc. Totodată, doar unitatea tehnică și cea în
sfera gestionării infrastructurii va permite implementarea celor mai eficiente proiecte din
punct de vedere al dezvoltării s istemului de infrastructură regional, și includerea lui în
sistemul și rețeaua internațională. Avantajele unor strategii de infrastructură „adecvate‖ și a
proiectelor în care sectoarele infrastructurii nu sunt prezentate în mod separat, dar în unul
unitar, dar și interesele părților sunt echilibrate și constau în faptul că apar noi posibilități
de dezvoltare și implementare a proiectelor de infrastructură, atragerea investițiilor majore,
inclusiv a celor externe. Reglementarea problemelor bilaterale în sect oarele de
infrastructură și unitatea în dezvoltarea intereselor și proiectelor comune sporesc șansele
pentru atragerea unor investiții majore, inclusiv a investițiilor proprii, și a celor externe.59
Chișinăul și Tiraspolul nu dispun de suficiente fonduri pentru modernizarea
economiilor. Însă nesoluționarea acestu conflict micșorează șansele referitoare la atragerea
investițiilor. Acest fapt nu ține doar de investițiile străine, dar și de cele interne. Conflictele
economice au un potențial de destabilizare și influențează în mod negativ atractivitatea
ambelor părți. Nu este sustenabilă speranța că Moldova și Transnistria vor fi în stare să
atragă de sine stătător investițiile majore pentru modernizarea economiilor și mărirea
capacității concurențiale. Situaț iile cele mai dificile ale conflictului, cât și conflictul
propriu -zis afectează procesul de atragere a investițiilor majore și de lungă durată, orientate

59 Blogul ―Pentru Romania noastra‖, articolul ―Medierea conflictul transnistrean: putere și legitimitate‖,
http://sergentu.blogspot.ro/2012/01/medierea -conflictul -transnistrean. html, accesat 10.06.2012 ora 20:15

37
spre dobândirea efectului „în viitor‖. Realitatea este că investițiile de scurtă durată sunt mai
profitabile decât cele de lungă durată. Totodată, Moldova și Transnistria au nevoie în
primul rând de investiții pe termen lung. Beneficiile investiționale pot fi obținute doar prin
micșorarea substanțială a riscurilor, legate de imaginea de „regiunea în confl ict‖ și de
garanțiile insuficiente pentru activitatea investițională.
Un privilegiu mai notabil poate fi obținut de la normalizarea condițiilor de
interacțiune dintre businessul de pe ambele maluri ale Nistrului. În urma conflictualității
relațiilor „ofici ale‖, multe relații de producție, cooperare și interacțiune în mediul de
afaceri au fost pierdute. Instalarea barierelor de frontieră, fiscale, administrative ș.a. a
contribuit la amplificarea conflictului. Depășirea acestor bariere a devenit atât de dific ilă și
costisitoare, încât în multe cazuri antreprenoriatul pur și simplu a abandonat parteneriatul
cu celălalt mal al Nistrului și s -a concentrat pe colaborarea cu întreprinderile din afara
Moldovei -Transnistriei. Costurile stabilirii unor parteneriate no i au fost mai mici decât cele
ale prelungirii cooperării cu întreprinzătorii de pe ―malul opus al Nistrului‖. Anularea
barierelor, introducerea regulilor echitabile pentru toți antreprenorii și soluționarea
conflictului va aduce avantaje clare antreprenori atului din regiune. Ele se referă la
dezvoltarea și întărirea relațiilor orizontale din cadrul mediului de afaceri, extinderea
pentru o mulțime de agenți economici a posibilității de a activa pe piață internă unică,
cooperarea în promovarea proiectelor de afaceri, formarea și realizarea strategiilor de lungă
durată a dezvoltării businessului. Beneficii adiționale poate primi întreprinderile mici, care
activează în mare parte pe piața internă și au posibilități limitate în ceea ce privește
realizarea produse lor sale pe piețele externe.
Dezechilibrul industrial dintre Transnistria apparent părea o problemă60, care poate
fi și trebuie să fie soluționată de fiecare parte separat. Depășirea conflictualității relațiilor
va permite atenuarea acestei probleme prin f olosirea „complementarității‖ structurale a
economiilor. De asemenea este evidentă obținerea veniturilor din furnizarea produselor și
materiei prime agricole din Moldova în Transnistria deficitară din acest punct vedere. La
fel de evidente sunt avantajele prin care deficitul energetic din Moldova ar putea fi acoperit
de producția energetică din Transnistria.
După eliminarea celor mai importantă obstacole construite artificial,
antreprenoriatul Moldovei -Transnistriei într -o oarecare măsură în mod individual va nivela
anumite dezechilibre existente și va obține avantaje de la extinderea activității sale.

60 Topul celor mai mari exportatori din Republica Moldova
http://www.bis.md/pdf/Topurile%20celor%20mai%20mari%20exportatori.pdf , accesat 10.06.2012 ora 23:00

38
Principalul beneficiar al avantajelor soluționării conflictului este populația ambelor maluri
ale Nistrului. Oportunitățile adiționale aduse de soluționarea c onflictului sub forma
modernizării economiilor, atragerea investițiilor majore, îmbunătățitea infrastructurii,
dezvoltarea antreprenoriatului, pieței interne și a comerțului etc. vor permite sprijinirea mai
eficientă a stabilității economice și securității dezvoltării, ceea ce va permite rezolvarea
mai eficientă a problemelor sociale.
Beneficiile economice directe pot fi îmbunătățirea calității infrastructurii, creșterea
numărului locurilor de muncă, creșterea resurselor bugetare, salariilor, pensiilor etc. – și în
ultimul rând acestea sunt anume acele efecte și beneficii care pot și trebuie să fie generate
de soluționarea conflictului.

39

Capitolul 3 . Proiecte de rezolvare a diferendului Transnistrean

3.1 Planul Primakov

Planul Primakov a fost semnat ca urmare a presiunilor din partea Mosocovei și
după multe ezitări din partea Chișinăului la 8 mai 1997 de către președintele Petru
Lucinschi. În acest memorandum pregătit de către experții ruși apărea noțiunea incertă de
―stat comun ‖ care definea cadrul relațiilor dintre Tiraspol și Chișinău. Statul comun
însemna frontieră comună, spațiu economic și juridic comun, spațiu comun de apărare,
spațiu social comun, însă acest termen a fost interpretat diferit de ambele părți. Transnistria
vede în statul comun o confederație a două state cu statut egal care, prin acord, pot să
decidă formarea unor organe care să aibă atribuții la nivel republican. Chișinăul vede
Moldova ca un stat unitar, suveran, cu organe centrale ale puterii, subiect unic de drept
internațional, în cadrul căruia Transnistria posedă o largă autonomie regională. Unul din
efectele Planului Primakov a fost ca Transnistria a obținut dreptul de eliberarea a actelor
vamale pentru export.61

61 Raport de analiză politică Transnistria Evoluția unui confli ct înghețat și perspective de soluționare
București, septembrie 2005, Premise, pag. 3

40

3.2 Memorandumul Kozak

Memorandumul Kozak a fost propus în 2003 de către un reprezentant rus pe nume
Dimitri Kozak, reprezenta un proiect cu privire la soluționarea conflictului prin
federalizarea Republicii Moldova. Acesta a fost văzut că o prelungire a Memorandumului
din 1997 la Moscova , dar în cele din urmă a fost respins de către președintele Republicii
Moldova , Vladimir Voronin.
Pentru Transnistria, a reprezentat susținerea pe care Rusia o promise și care
presupunea faptul că regiunea va avea un statut egal cu cel al Moldo vei. Planul Kozak se
baza pe o concepție de sorginte sovietică a federalismului, transpunerea lui putând genera o
confederație cu tendință dezagregativă, de vreme ce două dintre părți – Transnistria și
Autonomia Găgăuză – căpătau dreptul la referendum pent ru a stabili dacă mai doresc sau
nu să aparțină Republicii Moldova și drept de veto asupra chestiunilor de politică internă
sau externă care ar fi „contravenit intereselor lor‖. Planul Kozak conținea însă prevederi
care riscau să cauzeze noi conflicte. În plus, prevederile militare ale acestui plan puneau în
evidență obiectivul central al Federației Ruse: menținerea controlului militar asupra
Transnistriei. Republica Moldova urmă, conform planului, să fie demilitarizată.
Documentul este însă destul de necla r în privința demilitarizării totale, trupele rusești
putând totuși să primească dreptul de a rămâne în Transnistria pe o perioadă nedeterminată,
ceea ce ar fi transformat Transnistria într -un al doilea Kaliningrad. De asemenea, planul
Kozak nu includea ni ci un fel de garanții internaționale, fiind bazat pe o relație directă
Rusia – Moldova, în spiritul conduitei Moscovei în near -abroad. Statele OSCE și SUA în
special au obiectat exact asupra acestor prevederi, care legitimau prezența militară a
trupelor Fe derației Ruse în Moldova și nu înlăturau pericolul secesiunii Transnistriei și
Autonomiei Găgăuze.
Este de observat că planul Rusiei nu era direcționat înspre rezolvarea conflictului,
ci înspre conservarea unei stări de lucruri conflictuale. Planul ar fi f ăcut foarte ușor ca
Moldova să fie considerată responsabilă pentru nerespectarea unui document semnat „de
bună voie‖, iar rolul comunității internaționale în rezolvarea conflictului ar fi fost nul.
Planul Kozak a stârnit ample manifestații de protest la C hișinău și a antrenat
intervenția diplomatică a statelor UE și a SUA, ceea ce l -a determinat pe președintele
Voronin să nu semneze memorandumul. Totuși, neacceptarea acestui plan de către

41
Republica Moldova nu a însemnat pentru Rusia o înfrângere diplomatic ă, deoarece ea s -a
putut prezenta la summit -ul OSCE de la Maastricht pozând într -un actor care a făcut tot ce
i-a stat în putință pentru rezolvarea conflictul transnistrean și nu din postura reală de stat
care a încălcat în mod repetat directivele OSCE. Pr in nesemnare, Moldova a amânat doar
momentul în care trebuie să se pronunțe asupra sensibilei chestiuni transnistrene, opțiunile
sale fiind, se pare, în continuare aceleași: federalizare sau secesiune.
Summit -ul OSCE de la Maastricht a arătat că SUA și pri ncipalele state europene
sunt pe punctul de a adopta o poziție față de situații conflictuale care au rămas mult timp
„de interes regional‖. Aceasta înseamnă internaționalizarea problemei, scoaterea sa din
perimetrul privilegiat al Rusiei.62

62 Dan Dungaciu, Dosarul Transnistrean, susra poate fi accesa de pe adresa
http://www.ziaristionline.ro/2010/11/26/dan -dungaciu -dosarul -transnistrean/

42

3.3 Proiectul Belkovski

A apărut ca urmare a eșecului Memorandumului Kozak. În iunie 2004 directorul
Institutului pentru Strategie Națională al Rusiei, Stanislav Belkovski, venea cu propunerea –
șoc că, în schimbul recunoașterii independenței Transnistriei, Rusia să accepte reunificarea
Basarabiei cu România. Planul rusesc, aparent favorabil României, cuprindea mai multe
capcane. 63 Dacă ar fi fost acceptat, Planul Belkovski crea probleme României, în drumul
său spre integrarea europeană, prin i ntegrarea bruscă a unui teritoriu instabil din punct de
vedere geostrategic și a unei populații sărace, a unei administrații de tip post -sovietic,
cuprinsă de corupție endemică și ineficiență. Proclamarea unui stat transnistrean
independent, fără a fi rezo lvată problema arsenalului militar, ar fi adus NATO și UE în
vecinătatea directă cu un fel de Kaliningrad la Marea Neagră.
Planul Belkovski64 era de fapt un „fruct otrăvit‖ oferit României într -un moment
critic al integrării sale europene, înaintea finaliză rii negocierilor de aderare. De asemenea,
inițiativa moscovită developa perspectiva neo -imperială a Rusiei, din moment ce se discută
despre soarta unei entități statale recunoscute internațional, Republica Moldova, fără ca
aceasta să fie consultată.

63 Proiectul Belkov ski: Transnistria contra Basarabia
http://www.revista22.ro/proiectul -belkovski -transnistria -contra -basarabia -977.html , accesat la 05.06.2012
ora 18:30
64 http://www.napocanews.ro/2009/09/planul -stanislav -belkovski.html , accesat la 05.06. 2012 ora 19:\50

43

3.4 Planul Poroșenko

Petro Poroșenko, consilier de politică externă al președintelui ucrainean Viktor
Iușcenko65 a propus în primăvara lui 2005 un nou plan de rezolvare a conflictului, inspirat
de planul din 1997 al lui Evgheni Primakov. Acest plan este un semn că Ucraina a decis să
se afirme printr -o politică externă activă în imediata vecinătate, preluând și/sau
transformând ideile rusești în propriul folos.
Planul viza recunoașterea Sovietului Suprem al Transnistriei ca legitim în urma
unor alegeri gândite a se desfășura în octombrie sau noiembrie 2005 și prin care, probabil,
se speră ca liderii rezultați să fie p ro-ucraineni. De asemenea, planul propunea statut de
egalitate între Moldova și Transnistria ca părți semnatare ale unui acord alături de Rusia,
Ucraina și OSCE.
Aceiași trei actori urmau să fie puteri garante ale aplicării acordului, ceea ce
excludea din nou România din formatul rezolvării conflictului și formă un condominium
protector Rusia -Ucraina. Pe de altă parte, planul propunea un comitet de conciliere ca
arbitru constituțional și legal între Chișinău și Tiraspol în perioada de după acord, comitet
compus din Rusia, Ucraina și OSCE. În viziunea acestui plan Moldova reunificată urma să
fie plasată sub tutela Rusiei și a Ucrainei. De asemenea, planul prevede drept de veto
pentru Transnistria în probleme legate de politică externă a Republicii Moldova și nu face
nici o referire la retragerea armatei rusești din Transnistria. În ceea ce privește împărțirea
competențelor, planul prevede un număr restrâns de atribuții pentru autoritățile centrale,
care urmează să fie negociate ulterior. În condițiile în care negocierile între Chișinău și
Tiraspol încep greu și se blochează ușor, este de așteptat că stabilirea competențelor să fie
un proces de durată, care în sine ar putea fi o sursă de conflict, chiar dacă Moldova acceptă
principiul federal.
Un aspect pozitiv al acestui plan este deplasarea centrului de greutate al
negocierilor dinspre șefii statelor înspre cele două parlamente. În felul acesta nu se mai
recunoaște necondiționat legitimitatea lui Igor Smirnov, Transnistria fiind văzută ca o
grupare compusă din diferite forțe politice.

65 Petro Poroshenko, http://orekhovao.wordpress.com/category/petro -poroshenko/ , accesat la 05.06.2012 ora
20.15

44
În fine, poate cel mai negativ aspect al planului este, după părerea unor
comentatori, acela că nu prevede mecanisme de modificare a status -quo-ului transnistrean,
oferind în schimb legitimitate regimului actual prin organizarea un or alegeri sub controlul
acestuia și în absența unui cadru democratic.

45

Capitolul 4. Rolul actorilor internaționali în aplanarea diferendului Transnitrean.

4.1 OSCE și Republica Moldova

OSCE s -a implicat în procesul de reglementare a situației din Transnistria începând
cu 1993. Datorită slăbiciunilor organizației, OSCE a fost acceptată de toate părțile
implicate în mod direct sau indirect, din motivul eficientiei reduse.Toată lumea vroia să o
folosească ca pa ravan pentru atingerea propriilor obiective. În plus Rusia cunoaște foarte
bine eșecurile spectaculoase ale OSCE în aproape toate misiunile desfășurate pe spațiul ex –
sovietic sau Cecenia.66

Directorul Centrului pentru Politici de Securitate din Geneva, fo st director (1997 –
2002) al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din Varșovia
afirma:

“În mai multe state din Europa centrală și de est “valoarea adăugată” a OSCE s -a redus
foarte mult în contextul extinderii [NATO și UE]. În Balcani, OSCE nu mai este instituția
principală care se ocupa de gestionarea crizelor. Acest rol revine din ce în ce mai mult
NATO…iar UE se dotează de propriile capacități operaționale … pentru a -și spori
capacitățile de acțiune pe teren. Aceasta nu însea mnă că OSCE devine irelevantă. Zona
eurasiatică – Asia Centrală și Caucazul – devin mai importante din perspectiva
problemelor de securitate, și OSCE are un rol esențial în această regiune. În plus OSCE
are un rol de necontestat în chestiunile electorale î n zona statelor membre OSCE, nu doar
prin monitorizarea alegerilor, dar și prin elaborarea cadrului legal electoral și
îmbunatățirii administrației alegerilor.”67
Cazul Republicii Moldova a confirmat că intră pe același calapod. Toate
documentele OSCE adop tate la reuninile de înalt nivel de la Budapesta (1994) sau

66 Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE‖ 26.04.2004
http://www.revista22.ro/irelevanta -penibila -a-osce-865.html , sursa accesat in 11.06. 2006 ora 17:14
67 Community Services & Protective Services Department Report 26, 2003

46
Lisabona (1996) până la cea de la Maasticht semnalează prezența unui progres real în
punerea în aplicare a Acordului ruso -moldovenesc din 21 octombrie 1994.68
După cum s -a dovedit în mai multe rân duri deja, cauza principală este mereu
aceeași, adică „regulă consensului‖69. Adică, fără acceptul Rusiei, membru cu „drept de
veto‖ al OSCE ,nu se putea lua nici o decizie. Simplul fapt că Moscova sau Tiraspolul se
putea prevala de existența OSCE pentru a -și justifica deciziile sau de a bloca orice alt
mecanism de negociere indica rolul pe care OSCE l -a jucat în această parte a continentului.
Inițial stabilit pe 3 ani, termenul Misiunii OSCE a fost prelungit în decembrie 2002, la
summitul OSCE de la Porto, la cererea expresă a Rusiei.
Anul 2002 este crucial în această istorie. Intrarea în accelerație a procesului de
„soluționare‖ a crizei transnitriene s -a petrecut, practic, la inceputuli lui 2002, când
William Hill sosea la Chișinău, pentru a prelua încă o dată , funcția de șef al Misiunii
OSCE în Republica Moldova după Shwartz. Tot în 2002 va sosi la Chișinău noul
ambasador al Rusiei, Iurii Zubakov. Zubakov era unul dintre cei care au inițiat în 1997 așa
numitul „Plan Primakov‖. Anvergura noului ambasador spulbera și ultimele îndoieli legate
de relația între Moscova și mult -discutatul proiet de federalizare a republicii. Iurii Zubakov
a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori al faimosului Evghenii Primakov, fostul șef
al FSB -ului, ministru de exte rne și prim ministru al Rusiei. Întâmpinată cu tăcere de
oficialitățile de la Chișinău , numirea noului ambasador fusese anunțată deja de presa din
Moldova: la 25 mai 2002, pulibatia Kommersant Plius dădea că certa numirea lui Zubakov.
O numire atât de imp ortanta într -o țară precum Republica Moldova nu avea decât o singură
explicație: soluționarea chestiunii transnistriene în varianta rusă, adică în acord cu
Memorandumul din 1997. Critica prestației OSCE în Republica Moldova a fost făcută de
politicieni sau analiști de la Chișinău sau Washington. Cel mai pregnant critic este analistul
de la Jamestown Foundation, Vladimir Socor.
William Hill afirma că Republica Moldova ar treubi să fie transformată într -o
federație deoarece populația republicii este multinaț ionala, dovedintu -și încă o dată
„relațiile cordiale‖ cu statul rus. Aceste declarații vin în contradicție directă cu chiar cu
proiectul federalizării, însușit și promovat în câteva etape de către OSCE. Proiectul de
federalizare nu se baza pe criteriul etn ic, astfel ca sugestiile ambasadorului Hill, privind o
federație pe criterii etnice, schimba însăși esența proiectului. Jurnaliștii și analiști cei mai

68 Din 1997 formatiunile militare ale Federatiei Ruse stationate pe teritoriul Transnistriei sunt numite ―grup
operativ al truperlor rusesti‖ dar se vorbeste in continuare de Armata a 14 -a.
69 . Romania in politica international, Soluții alternative pentru Republica Moldova
București, 9 decembrie 2005 ―Anneli Ute Gabanyi, Analist principal la Südost -Institut, München‖ pag. 1

47
influenți de la Chișinău sau reprezentanții altor instituții ale societății civile reproșau
acceptarea d e către OSCE de a acoperi cu legitimitate internațională transpunerea
intereselor Rusiei în regiune.70

70 Pe 3 aprilie 2004, agentiile de presa din Repub lica Moldova au prezentat un episode cel putin ciudat. Klaus
Neukirch, portatorul de cuvant al Misiunii OSCE la Chisinau, a reactionat nefiresc in timpul unei conferinte
international in problema tranzitiei in Republica Moldova, organizata la Chisinau de Institutul European de
Studii Politice. Incoltit de intrebarile participantilor referitoare la Planul OSCE de fedealizare a Republicii
Moldova , Neukirch s -a ridicat vizibil iritat de la masa, a trantit scaunul pe care era asezat, si a parasite sala
de con ferinte

48

4.2 Politica Uniunii Europene pentru rezolvarea conflictului din Transnistria.

Actualul conflict din Transnistria este o problemă tot mai importantă pentru
Uniunea Europeană. Unul din motivele petru interesul sporit al UE este poziția geografică
pe care o ocupa Republica Moldova fiind la granița cu România, stat intrat în UE din 1
ianuarie 200771. Deși vecină cu Uniunea Europ eană, Moldova rămâne în același timp în
sfera de influență a Rusiei și ca rezultat UE și Moldova și -au consolidat relațiile prin
Politica Europeană de Vecinătate (PEV), cu scopul implicării și ajutării pentru soluționarea
conflictului din Transnistria. În același timp, Rusia și -a auto -asumat rolul de lider în acest
proces, recent propunând un nou plan de soluționare bazat pe partajarea puterii dintre
Chișinău și Tiraspol72 prin menținerea prezentei militare care ar garanta aplicarea noului
plan. Moldova se g ăsește în situația ciudată de a fi „curtata‖ de doi rivali. Ca rezultat face
un „joc dublu‖ destul de confuz. Consider că singura variantă de soluție durabilă ar fi ca
UE și Rusia să coopereze.
Planul de acțiuni pentru Moldova cu privire la conlflictul Tra nsnistrean a fost
conceput urmându -se următoarele principii:
„Eforturi susținute în vederea rezolvării diferendului Transnistrean, cu respectarea
suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova garantând respectarea
principiilor democratice și normelor de drept ‖73
Următoarele 7 obiective au fost propuse pentru îndeplinire în acest plan:
 Rezolvare conflictului din Transnistria prin intermediul Moldovei în
colaborare cu părțile implicate și mediatori internaționali, iar OSCE să aibă
rolul de l ider
 Republica Moldova, în cooperare cu UE, să soluționeze în mod eficient
conflictul, în cadrul formatelor convenite, inclusiv consultări privind
aranjamentele post -conflictuale și garanții, după caz.
 UE să -și intensifice implicarea în susținerea OSCE și mediatorilor în acest
proces.

71 Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată , ‖Integrarea României în Uniunea Europeană.
Provocări și soluții ‖,Revista Infoeuropa, aprilie 2007 ‖ ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA
EUROPEANĂ: CAPITOLELE DE NEGOCIERE ‖
72 Rusia a confirmat inc a o data , politica sa de aplicare a propriilor interese pe teritoriul Transnistrean
73 EU/Moldova Action Plan, Co -operation for the settlement of the Transnistria conflict, pag. 11
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.p df , accesat in 11.06.2012 ora
20.49

49
 UE să continue cu presiunile asupra angajamentelor luate de Rusia de a
demilitariza zona din Transnistria.
 Reconsolidarea dialogului politic dintre UE și Moldova
 Rezolvarea problemei frontierei cu Ucraina.74
 Implicarea activă a populației în promovarea valorilor democratice și
drepturilor omului.
În ceea ce privește obiectivele de mai sus, poate fi menționat faptul că UE se
bazează foarte mult pe Implicarea activă a OSCE și chiar sugerează rolul său de lider în
procesul de nego cieri. Deși nu sunt incluse printre cele șapte obiective, exista tendințe de a
"schimba trupele ruse de menținere a păcii cu o echipă multinațională‖75
În general UE sprijină formatul actual de negocieri în sistem „5+2‖, incluzând:
Moldova, Transnistria, R usia, Ucraina și OSCE și cu 2 observatori internaționali: UE și
SUA. De asemenea UE are un potențial bun în a schimba dinamica conflictului. UE da
impresia că prefera să progreseze cu pași mici dari siguri.76
Având în vedere dualitatea cu care se confruntă Republica Moldova, scoatere
Rusiei din joc nu garantează soluționarea conflictului, ci dimpotrivă acest lucru poate duce
la ruperea relațiilor cu Transnistria. Când UE a stabilit Misiunea de Asistență la Frontieră
în R. Moldova și Ucraina,77 Transnistria s ub patronatul Rusiei a refuzat să negocieze cu
Moldova, chiar și sub monitorizarea UE. Nicu Popescu a afirmat că:
„Transnistria a obstrucționat procesul de negocieri în ochii observatorilor
internaționali și a dat guvernului Republicii Moldova argumente să insiste pentru
implicare UE în negocieri. ‖78
Se pare că cu cât mai mult Moldova încearcă să se apropie de UE cu atât mai mult
Transnistria se eschivează de la dialog. Astfel, cele două scenarii sunt imposibil de aplicat
pe același teritoriu: o Moldova Uni tă asociat cu UE sau o Moldova descentralizat sub
control rusesc militar și economic.
Similar cu Planul de Acțiune pentr Moldova, Rusia a propus un plan asemănător
excluzând negocierile în format „5+2‖ considerând că este „neadecvat‖79.

74 Ibidem.
75 Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern enlargement and neighbourhood
policy areas, Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, June 2006. Pag 56
76 Ion Marandici, ―Presedintia Germana a Uniunii Europene – Asteptari si Perspective‖. Europa.md.
23.02.2007
77 EUBAM are oficiu la Chișinău, 4 februarie 2010,
http://www.allmoldova.com/ro/moldova -news/1249047240.html, accesat in 11.06.2012 ora 21.30
78 Nicu Popescu, ―The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement‖, Paris, 2005, p.4
79 Ibidem

50
4.3 Politica Rusiei în Transnistria.

Cu siguranță că Moldova și UE nu sunt singurii actori încercând să elaboreze un
plan de soluționare a conflictului din Transnistria; se pare că și Rusia are același obiectiv.
Singura diferența este percepția Rusie vizavi de acest conflic t care desigur că este alta
decât cea a Uniunii Europene. Ajungerea la un consens acum depinde de cooperarea și
coordonarea planurilor între Rusia și UE.
Până la sfârșit cel mai mult depinde însuși de Republică Moldova și de deciziile sau
măsurile pe care le vor lua. Rusia sau UE fiind în măsură să dea doar „sfaturi‖. Chiar dacă
aceste planuri sunt garantate de UE sau Rusia, succesul depinde de angajamenul și
implimentarea în Moldova.
În comparație cu UE, Rusia vrea să -și creeze propriul „scenariu‖80
în afa ra formatului „5+2‖. Potrivit lui Vladimir Socor planul este compus din
următoarele elemente:
 În Moldova și Transnistria se vor ține alegeri în paralel dar separate, iar
Transnistria va avea membri în guvern.
 Moldova "garantează" statutul său actual de ne utralitate, neafilierea la
NATO și acceptarea doar trupelor ruse pe teritoriul său.
În acest scenariu, Socor susține Republica Moldova ar putea deveni un "stat
disfuncțional", în timp ce Rusia ar fi capabilă de a manipula situația, prin reprezentanții săi
de la Chișinău și Tiraspol. Aceste obiective necesita modificări serioase în constituția
Moldovei. Conform planului de Moscova, Rusia și Moldova ar trebui mai întâi să fie de
acord cu privire la modul de aplicare a planului și apoi să li se ceară părerea ș i celorlalți
membri care participa la negocieri în formatul „5+2‖ pentru a confirma acordul încheiat.
Ratificând acest plan „ Moldova ar recunoaște pentru prima dată guvernul și liderii
Transnistrieni ca fiind legitimi ‖81
Cu siguranță, Rusia a riscat propunând acest plan având 2 motive principale pentru
asta:
 Rusia a calculat toate întrebările și răspunsurile și a fost conștienta de
slăbiciunile Moldovei, având posibiltatea de aplicare a propiului plan de
soluționare

80 The Jamestown Foundation, Vladimir Socor,
http://www.jamestown.org/edm/article.php?article_id=2372098 , accesat in 11.06.2012 ora 22:00
81 The Economist print edition, Apr 19th 2007 | CHISINAU AND TIRASPOL ―A settlement in
Transdniestria is bad news for Moldova —and the West‖

51
 Rusia chiar dacă nu va aplică aces t proiect de soluționare intenționează să -l
utilizeze ca instrument de manipulare în negocierile cu UE și SUA.
În acest context, în loc de a scrie propuneri separate de rezoluție a căror șanse de aplicare
sunt reduse. Pentru UE și Rusia ar fi mai indicat să se concentreze asupra cooperării
bilaterale, cu scopul găsirii de soluții reale.
.

52
Concluzii
Din cele cercetate ne putem crea o părerea generală despre importanța conflictului
din Regiunea Transnistreană, și asta datorită jocului de culise regizat cu mare arta de
„actorii internațional i‖. La prima vedere un conflict ca multe altele care între timp s -a
plafonat și transformat într -un „conflict înghețat‖ ce nu ar avea nimic revelator. Tot timpul
acest teritoriul a fost unul c onflictual datorită plasării geografice intre Imperiul Rus și
Puterile Europei reprezentând un „cap de pod‖ pentru Rusia în prezent. Transnistria este
singura zonă de influență a Rusiei din Europa de Sud -Est și tocmai de aceasta se încearcă
menținerea acestui teritoriu cu orice pret.
Consider că diferendul Transnitrean este prea puțin mediatizat și cunoscut în
prezent, sau și mai rău, este prezentat cu o altă „fată‖ și de asta mi -am propus ca prin
prezenta lucrare de licență să scot în evidență și elemente mai puțin cunoscute. Timp de 20
de ani a fost mai mult sau mai puțin ignorat de organizațiile internaționale, care și atunci
când s -au implicat nu au fost direct interesate să găsească o soluție viabilă, ci mai degrabă
adeseori să fac jocurile ascunse ale Rusiei, OSCE demonstrând acest lucru in nenumarate
rânduri . Vreau să cred că implicarea recentă a UE va face lumină și va dinamiza
soluționarea conflictului.
Am ajuns la concluzia că pentru o mai bună dezvoltare economică atât a Moldovei
cât și a Transnit riei este necesară o strânsa colaborare și coordonare a acțiunilor. La
momentul actual Chișinăul și Tiraspolul nu fac decât să se saboteze reciproc prin taxele
vamale și măsurile întreprinse și toate acestea nu s -ar întâmpla dacă liderii de la Kremlin
nu ar fi interesați atât de mult de aceasta fâșie ―neimportantă ‖ de pământ care printre altele
este foarte apropiată de granița cu NATO.
Exemplul Unității Teritorial Autonome „Gagauz -Yeri‖ situată pe teritoriul
Republicii Moldova a vând o situație aproximativ similara a demostrat că se poate rezolva
pe cale pașnică, găsindu -se soluții reciproc avantajoase și cu efecte pozitive pe termen
lung.
Cred că este și o problemă de mentalitate a populației situate în Transnistria, ei
continuând să fie îndoctrinați cu „ut opii sovietice‖ chiar și în prezent, chiar dacă este o
problemă care necesita rezolvare la nivel înalt, cred că schimbarea ar trebui să înceapă de
la cel mai jos nivel, fiecare cetățean dorindu -și schimbarea .
Perioada de tranziție a „conflictului înghețat‖ poate fi una foarte lungă și dificilă și
tocmai de asta este nevoie de o implicare internațională transparenta, asemeni procesului
de negocieri în format „5+2‖ care s -a apropiat de o strategie acceptabilă de soluționare a

53
„conflictului ingetat‖ dintre Mol dova și Transnitria, dar a rămas numai la nivel ipotetic , în
realitate nefiind nici o schimbare notabilă. Este în interesul statului de a se apropia de ONU
sau OSCE, și a crește potențialul de colaborare cu UE sau Consiliul Europei. La fel de
importantă es te și meninerea bunelor relații cu statele CSI. Modelul actual de orientare
unipolară nu ne avantajează și ca garant al securității poate fi orientarea m ultipolară,
combinând interesele internaționale cu cele naționale.
Evenimentele recente nu ne fac optim iști în legătură cu rezolvarea viabilă a
conflictului din Transnistria, cert este ca noi ca cetățeni avem nevoie de o Moldova unită și
Europeană.
Tot din acest studiu ne putem da seama că premisele care au stat la originea
conflictului au dispărut, iar ace astă problemă să află la periferia atenției societății. Mass –
media ar trebui sa reprezinte o putere veritabila in stat si sa -si asume educarea si
informarea populatiei in legatura cu avantajele solutionarii prezentului conflict, astfel se va
reusi schimbar ea atitutinii cetatenilor.
Sper ca acest studiu va fi util pentru cetatenii Republicii Moldova precum și pentru
cei care doresc să contribuie la con stituirea unei societăți democratice în regiune .

54
Bibliografie

Bibliografie generala:
1. Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu , 1995
2. Dan Dungaciu, Moldova ante portas , Editura Tritonic, Bucuresti 2005
3. Dan Dungaciu, Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest , Editura Cartier,
Chisinau 2009
4. Ancel Jean,Uricari u Doina , Transnistria Vol.1 , Editura Atlas, 1998
5. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.2 , Editura Atlas, 1998
6. Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.3 , Editura Atlas, 1998
7. Gheorghe Buzatu, Romania sub imperiul haosului , Editura RAO, Bucuresti 2007
8. Igor Botan, ‖ Reglementarea Transnistreana: o solutie europeana ‖, Editura Adept,
Chisinau 2009
Bibliografie speciala:
1. Michael Emerson, Should the Transnistrian tail wag the Bessarabian dog? ,
November 2003
2. Anna Lungu , Peaceful Conflict Transformation in Transnistria, European
University Centre for Peace Studies , Austria December, 2007
3. Popescu Nicu, Effects and Ways of EU Involvement in Transnistrian Settlement ,
Moldova Azi, August 25 2003, Eastern Illinois University
4. Viorel Cibotaru, expert independent, ‖Securitatea regională și procesul de
soluționare a conflictelor înghețate ‖
5. MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), nr.3 (XLII), 2008 175 Conflictul
Transnistrean si procesul de negociere in format „5+2 ”
6. Moldova –Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper Procesul de
negocieri , Editura Cu drag ,Chișinău 2009
7. Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen
Present, Speculative Futures? ,Conflict Studies Research Centre, Central and
Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)
8. Flux- Cotidianul national, ― Ce este gresit in abordarea Chisinaului ‖,
9. Nicolae Filipescu, ― Irelevanta penibila a OSCE ‖ 26.04.2004

55
10. Georgi Kamov, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern
enlargement and neighbourhood policy areas , Institut Europeen des Hautes Etudes
Internationales, June 2006.
11. Ion Marandici, ― Presedintia Germana a Uniunii Europene – Asteptari si
Perspective ‖
12. Nicu Popescu, ― The EU and Transnistria From Dead lock to Susta inable
Settlement ‖, Paris, 2005

Documente oficiale:
1. Cazul Ilascu si altii contra Moldova si Rusiei , Cererea nr. 48787/99
2. Memorandum ul privind Bazele Normalizării între Republica Moldova și
Transnistria, 8 mai 1997,
3. Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în
domeniul Drepturilor Omului în Republica Moldova
4. Raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004
5. Rezolutia Dumei de Stat a Federatiei Ruse în Rezoluția nr. 1334 IGD din 17
noiembrie 1995
6. Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖
7. Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile
militarilor si functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne‖
8. Raport de analiză politică Tran snistria Evoluția unui conflict înghețat și perspective
de soluționare
9. București, septembrie 2005

56
Surse internet:
1. http://www.jurnal.md
2. http://www.jamestown.org
3. http://www.allmoldova.com
4. http://ec.europa.eu/
5. http://ro.wikipedia.org
6. http://www.revista22.ro
7. http://en.wikipedia.org
8. http://www.ziaristionline.ro
9. http://www.bis.md
10. http://sergentu.blogspot .ro
11. http://www.rferl.org
12. http://businessday.ro
13. www.migration.org.ua
14. http://www.globalsecurity.org
15. http://www.gagauzia.md
16. http://www.ale geri.md
17. http://tribuna.md
18. http://www.osce.org
19. http://dosfan.lib.uic.edu
20. http://www.ziare.com
21. www.flux.md
22. http://da.mod.uk
23. http://istoria.md
24. www.miscare a.net