1.Descrierea si diagnosticul ……………………………………………………………………….. 3 1.1 Criterii de diagnostic pentru… [611374]

Cuprins

INTRODUCERE
PARTE TEORETICĂ
1.Descrierea si diagnosticul ……………………………………………………………………….. 3
1.1 Criterii de diagnostic pentru atac de panică ……………………………………….. ……… 7
1.2 Diagnosticul diferen țial ………………………………………………………………………………. 9
1.2.1 Patologia psihosomatică respiratorie ……………………………………………………………11
1.2.2. Patologia psihosomatică cardiovascular ă …………………………………………………….12
2. Procesul de evaluare ………………………………………………………………………………. 14
3. Modelul cognitiv -comportamental în planificarea interven ției terapeutice ..16
3.1 Familiarizarea cu interven ția ……………………………………………………………………….. 16
3.2 Tehnici psihoterapeutice utilizate în cazul atacului de panică ……… ……………………17
3.3 Probleme întâmpinate în cadrul terapiei ………………………………………………………… 21

PARTE PRACTICĂ
PREZENTARE DE CAZ …………………………………………………………………… …. 24
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1 …………………………………………………………………………………………. 45
ANEXA 2 …………………………………………………………………………………… ……… 51
ANEXA 3 ……………… ……………………………………………………………………………. 52
ANEXA 4…………………………………………………………………………………………….. 55
ANEXA 5 – Enunțuri de coping ……………………………………………………………… 60

INTRODUCERE
Tulburarea de panică și agorafobia reprezintă modalita ți prin care sistemul nervos
reacționează atunci când are de -a face cu o situa ție de via ță percepută ca amenin țătoare. Acest
răspuns cauzează simptome fizice și sentimente îngrijorătoare.Tulburările legate de pa nică se
diagnosticheăza atunci când o persoană are atacuri de panică repetate, nea șteptate, îngrijorarea în
mod permanent de eventualitatea unui nou atac sau în care s -au produs modificări evidente în
sfera comportamentală legate de apari ția atacurilor r espective. Există posibilitatea ca o persoană
să aibă atacuri de panică fără să dezvolte o tulburare legată de panică, acest e atacuri apărând cu
tulburări de anxietate. Cauza exactă a tulburărilor legate de panică nu este cunoscută.
„ Atacul de panică și agorafobia au o determinare genetică modestă. ( Robert L. Leahy ,
Stephen J . Holland, 2010, 74 )„. Se crede că este rezult atul unui dezechilibru între substan țele
chimice ale creierului (neurotransmi țători). În terapia atacurilor de panică deosebit de i mportant
este și excluderea anumitor factori organici care vizează consumul de amfetamine, cofeină,
hipertiroidia sau stări de intoxica ție ( Irina Holdevici, 2011 ).
Pacien ții care suferă de atacuri de panică se tem în mod deosebit de anumite stări psihice
sau senza ții corporale. Irina Holdevici, 2011 ( apud Beck și colaboratorii 1985 și Clark 1986 ) .
Există o strânsă legăt ură între agorafobie și atacurile de panică: mul ți agorafobici
prezintă și atacuri de panic ă, unii pacien ți cu atacuri de panică dezvoltă un comportament de tip
agorafobic evitând situa țiile în care ei cred că este posibil producerea unui atac de pani că, acest
fapt limitând serios stilul lor de via ță (Irina Holdevic 2011). Prevalen ța pe via ță a panicii, cu sau
fără agorafobie, se situează între 1,5% și 3,8%, fiind diagnosticate mai multe femei decât bărba ți.
Robert L. Leahy, Stephen J . Holland, 2010, 74 ( Eaton, Drzman și Weissman, 1991 ).

• DESCRIEREA ȘI DIAGNOSTICUL
Atacurile de pa nică și agorafobia afectează un număr mare de persoane, îngreunând
derularea normală a vie ții cotidiene și scăzând semnificativ calitatea vie ții acestora . Multe din tre
persoanele care suferă de tulburări de panică și agorafobie trăiesc aceste experien țe fără a ști
concret de ce acestea apar, dacă există un anumit tipar fără a putea atribui un nume acestor
experien țe neplăcute .
Atacurile de panică sunt reprezentate de un set de simptome fizice de frică și disconfort
intens, care pot include palpita ții, transpira ție, tremor, senza ția de scurtare a respira ției, senza ție
de derealizare, iar simptomele psihice se referă în special la frica de a nu -și pierde controlul, f rica
de moarte, teama că va face un atac de cord sau un atac cerebral, că se va sufocă, va leșina sau va
muri. Atacurile de panică se instalează brusc și rareori durează mai mult de 30 de minute
atingând nivelurile maxime de anxietate în primele 10 minute . ( Robert L. Leahy, Stephen J .
Holland, 2010 )
„ Există și situa ții în care se manifestă mai pu țn de 4 simptome, și în acest caz avem de a
face cu atacuri cu simptome limitate. Irina Holdevici, 2011, 210 (apud Wells, 1999) .”
Persoanele care experient iaza atacuri de panică nea șteptate, recurente, se tem că vor avea noi
atacuri, îngrijorand u- se de implica țiile acestora și schimbăndu -și comportamentul din aceste
motive, sunt diagnostica ți cu atac de panică.
În general, atacurile de panică sunt înso țite de agorafobie care poate oscila de la un nivel
moderat la unul sever. Agorafobia este caracterizată de anxietatea de a se află în locuri deschise,
locuri publice, poduri sau tunele, călătorii cu avionul, trenul, ma șina sau autobuzul, de a fi în
situa ții din care scăpărea pare a fi dificilă. Persoanele cu agorafobie încep să î și restrângă
semnificativ numărul de activită ți normale din cauza gândurilor anxioase, evită situa ții
asociindu -le cu un disconfort puternic, evită situa ții în care un atac de pa nică ar putea fi declan șat
. Analizează situa țiile pe care ar uma să le înfrunte, iar în ca zul în care percep că acestea ar putea

reprezenta un eventual pericol sau o amenin țare, fac tot posibilul să evite confruntarea cu ele, fie
le confruntă înso țite de o persoană de siguran ță ( Robert L. Leahy, Stephen J . Holland, 2010 )
Așa cum afirmă Rober t L Leahy, Stephen J Holand ( 2010, 73 ) „ După primul atac de
panică, persoana se poate concentra excesiv, asupra oricărei senza ții fizice legate de anxietate și
poate dezvolta anxietate de anticipare, pentru situa țiile care ar putea declan șa un atac de
panică.Astfel, multe persoane cu atac de panică pot acuza doar câteva atacuri recente, dar se pot
plânge de nevoia de evita anumite situa ții( agorafobia ) și de rumi natii anticipatorii legate de
atacuri ulterioare.Aceste persoane adesea evită călătoriile d eparte de casă, călătoriile cu trenul,
avionul, ma șina sau liftul, plimbările pe stradă, cumpărăturile din magazine, ca find cauzatoare
de disconfort. Acest disconf ort e cauzat de frică de a nu avea cumva un atac de panică, temându –
se că astfel, fie î și periclitează via ța, fie s -ar pune în situa ții jenante. Din cauza generalită ții și a
impredictibilită ții aparen țe a atacurilor de panică și a inabilită ții de a le cont rola, multe persoane
cu atac de panică și agorafobie consideră că via ță lor este foarte res trânsă din cauza nevoii de a
evita o serie de situa ții. În multe cazuri, acest lucru se va solda cu instalarea depresiei.
Persoanele cu atac de panica ( cu sau fără agorafobie ) pot avea atac de panică și acasă – de fapt,
deseori, panica se declan șează în jurul orei 1.30 noaptea . O persoană poate fi trezită din somn
noaptea . Panicile nocturne se declan șează noaptea, la 1 -4 ore după adormire, 54% dintre
indivizi co nsiderând panicile nocturne sunt mult mai severe decât cele di urne ( apud Barlow și
Craske, 1988) . Aceste „ panici nocturne” sunt diferite de celelalte atacuri de panică, prin faptul
că ele nu sunt asociate cu activitate fizică și pacientul este” relaxat ( tensiune arterială scăzută,
ritm respirator redus și frecven ța cardiacă redusă . Robert L . Leahy, Stephen. J. Holand , 2010 (
apud Barlow, 1988; Taylor și Colab, 1986 ) . „
Persoanele care au atacuri de panică și agorafobie încearcă prin diferite mod uri să
se adapteze anxietă ților lor. Unii nu vor accepta să locuiască sau să lucreze decât doar la
primele niveluri ale unei clădiri, evitând astfel cât se poate de mult posibilitatea de a se
bloca în lift sau în casa scărilor. Al ții își vor face toate cumpărăturile prin telefon sau
însoțiți de o persoană de siguran ță. Foarte multe persoane care au atacuri de panică vor
recurge la consum de alcool sau sedative și vor ajunge la terapeut cu un diagnostic primar
de abuz sau dependen ță de substan țe. Din a cest motiv, este posibil ca panica sau

agorafobia să devină evidente doar du pă ce a început dezintoxicarea.( Robert L. Leahy,
Stephen J. Holland, 2010 ) .
„ Prevalen ța pe via ță a panicii, cu sau fără agorafobie, se situează între 1,5 %
și 3,8%, fiind diagnosticate de două ori mai multe femei decât bărbati . . Ro bert L. Leahy,
Stephen J. Holand , 2010, 74 ( apud Eaton, Drzman și Weissmann, 1991 )
În general primul atac de panică debutează în jurul vârstei de 20 ani . Doar în cazuri
foarte rare atacul de panică debutează înainte vârstei de 16 sau mai târziu de 45 de ani . Robert
L. Leahy, Stephen J. Holand, 2010 , 74 ) . „

„ Așa cum afirmă Robert L . Leahy, Stephen J . Holland ( 2010, 74 ) Atacul de panică și
agora fobia au o determinare genetică modestă. „ Între indicii biologici pot fi i ncluși alcaloză
respiratorie compensată ( rela ționat cu sindromul de hiperventilare care cel mai adesea
acompaniază atacul de panică ) .
Panica este legată de disfunc ția sistemului noradrenergic și serotonergic. Legătura dintre
atacurile de panică și facto rii biologici este eviden țiată și pentru motivul că anumite
medicamente ( spre exemplu, imipramină, fluvoxamina ) inhibă atacurile de panică.
Unul dintre modelele evolu ționiste ale atacului de panică și ale agorafobiei sugerează că
sensibilitatea la an umiți stimuli sau condi ții ( a fi la înăl țimi mari, în spa ții închise, spa ți
deschise, singuri ) pot fi adaptative din punct de vedere biologic . Deoarece în via ța
contemporană po sibilitatea de a scapă din unele situa ții este redusă ( spre exemplu, metrou l sau
magazinele mari ), anxietatea escaladează și ia forma atacului de panică . Robert L. Leahy,
Stephen J. Holland 2010, 74, ( apud Beck, Emery și Greenberg, 1986 ). „
În multe cazuri, depresia majoră, tulburarea distimică, anxietatea generalizată, fo bia
socială, fobia specifică, tulburarea obsesiv – compulsivă, ipohondria, abuzul și dependen ță de
substan țe pot fi comorbide atacului de panică. Abstinen ța de alcool sau substan țe accelerează
instalarea atacului de panică .Foarte mul ți pacien ți cu atac d e panică și agorafobie nu recunosc,
nu doresc să relateze conflictele maritale /de cuplu pentru că au nevoie foarte mare de
soțul/so ția sau partenerul de via ță ca „ persoană de siguran ță”, au dificultă ți în recunoa ștera

faptului că pot există probleme de cuplu . Conflictele de cuplu sunt frecvente în cazul acestor
pacien ți, pentru că agorafobia pune la încercare răbdarea „ persoanei de siguran ță „ . „ De și
datele unui studiu a u arătat că riscul la suicid este mai mare în cazul pacien ților cu atac de
panică decât în cazul celor cu depresie majoră, analiza detaliată a acestor date a scos în eviden ță
faptul că efectul se datorează fie tulburării de personalitate borderline, fie și abuzului
concomitent de substan țe . În consecin ță, se poate spune că ata cul de panică în sine nu este un
predictor puternic pentru riscul de suicid . Robert L. Leahy, Stephen J. Holand, 2010 ( apud
McNally, 1994 ) . „
Așa cum afima Irina Holdevici, 2011 ( apud Fensterheim și Baer, 1977 ) sublini ază
faptul că în procesul de interven ție este necesar ca pacien ții să fie informa ți de următoarele :
• Primul atac de panică atinge intensitatea maximă. Această înseamnănd că
persoa nele care suferă de atacuri de panică nu trebuie să se a ștepte că vor cr ește în
intensitate și că se vor simți și mai rău. Următoarele atacuri posibil să fluctueze în
jurul celui de amplitudine maximă .
• Pacien ții trebuie informa ți clar și cu argumente că nu au o boala de inima, o
tumoră cerebrală sau epilepsie.
• Teama cea mai teribilă a pacien ților este că vor face un atac de panică.
Acesta este motivul pentru care mulți autori au tendin ța de a înlocui termenul de
agorafobie cu cel de stare anxioasă cu caracter fobic. Agorafobicii se simt în siguran ță
atunci când se află în apropierea unei ie șiri dintr -o clădire, existen ța unui telefon la
îndemână sau când apartamentul în care locuiesc se află la un etaj inferior. Ace ști
pacien ți pun în ac țiune mecanismele de evitare asociind producerea atacului de pani că cu
situa ția în care acesta s -a produs, consecin ța fiind evitarea respectivelor locuri și situa ții,
unii dintre ei fiind în situa ția de a nu mai părăsi locuin ța.
• Agorafo bicii cu sau fără atacuri de panică se tem să -și administreze
tratament medicamentos de teama efectelor secundare, pacien ții fiind foarte sensibili la
orice senza ție corporală încât refuză orice medicament, inclusiv aspirina.

• Persoanele care suferă de dispozi ție depresivă care pot avea originea atât în
situa ția de agorafobie, situa ție ce conduce la un stil de via ță restrictiv, cât și în
sentimentul de pierdere a autostimei. Pacien ții afla ți în această situa ție trăiesc tensionat,
considerănd că to ți ceilal ți oameni pot avea diverse activită ți, pot face multe lucru ri pe
care ei nu le poate face.
• Pacien ții se simt epuiza ți, incapabili să se mobilizeze pentru a întreprinde
ceva important. Ei elaborează planuri de viitor pe care le aba ndonează foarte repede.
• Agorafobicii se simt neînțeleși de cei din jur.
• Stilul de via ță al pacien ților devine foarte restrictiv, în sensul că nu pot face
activită ți care pentru cei mai mul ți ar putea părea normale.
• Mulți agorafobici manifestă tendin ța de a -și disimula simptomele.
• Agorafobicii î și pun în pemanenta întrebări de genul « ce se va întâmplă
dacă fac un atac de panică ? » sau « de ce mi se întâmplă această tocmai mie ? ». Din
acest motiv psihoterapiile de profunzime sunt foarte cauatate d e ace ști pacien ți.
Atacurile de panică și agorafobia se manifestă pe mai multe nivele ale psihicului :
cognitiv, comportamental, emo țional și fiziologic . Fiecare dintre aceste componente joacă un
rol important în conceptualizarea acestei tulburări, din punct de vedere teoretic, însă și din
punctul de vedere al manifestării sale.
Teoriile cognitive ale tulburării de panică și agorafobie au apărut în anii 1980 și i-au
avut ca primi promotori pe Beck (1985 ), Emery (1985), Clark (1986), etc. Elementul central
și comun al acestor teorii îl reprezintă modalitatea de interpretare de către persoană a
simptomelor și consecin țelor specifice tulburării de panică .

1.1 Criterii de diagnostic pe ntru atacul de panică

Tulburarea de panică și agorafobia se caracterizează prin atacuri de panică spontane și se
poate asocia cu agorafobia. Panica poate să evolueze în stadii : atacuri subclini ce, atacuri de
panică complete, frici hipocondrice, anxietate anticipativă, evitarea fobică a unor situa ții
specifice și agorafobia. Agorfobia poate să apară izolat, cu toate că, de regulă, bolnavii au și
atacuri de panică asociate. Anxietatea anticipativă se caracterizează pr in senza ția că va apărea
panica, cu neajutorare și umilire. Agorafobicii pot să devină incapabili să -și părăsească locuin ța,
fără să plece singuri de acasă ie șind doar dacă sunt înso țiți. ( Robert L. Leahy, Stephen J .
Holland, 2010) .
Atacul de panică nu este o tulburare codificabila. Se codifică diagnosticul specific
în cadrul căruia se manifestă atacurile de panică ținând cont de perioada distinctă de frică
sau disconfort intens, în care 4 sau mai multe din simptomele următoare apar brusc și
ating intens itatea maximă în decurs de până la 10 minute :
• Palpita ții
• Transpira ție
• Tremor
• Senza ție de lipsa de aer sau de sufocare
• Senza ție de vomă
• Presiune toracică
• Disconfort abdominal
• Senzația de ame țeală, de instabilitate, de cap u șor sau de le șin
• Derealizare sau depersonalizare
• Teama de a nu pierde controlul sau de a nu înnebuni
• Teama că va muri
• Parestezii

• Valuri d e frig sau căldură
Nu întotdeauna tulburarea de panică este înso țită de agorafobie.
A . Atacuri de panică recurente nea șteptate ; cel pu țin unul dintre atacuri a fost
urmat la cel pu țin o luna sau mai mult, de unul sau mai multe dintre următoarele :
• Preocupare persistentă cu faptul că va mai avea și alte atacuri
• Îngrijorare în legătură cu implica țiile atacului sau cu consecin țele
acestuia
• O modificare semnificativă a comportamentului legată de atacuri
B. Absen ța agoraf obiei
C. Atacurile de panică nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substan țe sau a unei condi ții medicale generale
D. Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare mintală
cum ar fi fobia socială, fobia specifică, tul burarea obsesiv -compulsivă, tulburarea de
stres posttraumatică sau tulburarea prin anxietate de separare.
Persoanele cu atac de panică pot experientia panică sau niveluri ridicate de
anxietate, datorită unei vulnerabilită ți biologice, stresului sau unor ca uze fizi ce.
Senza țiile de activare fizilogica( hiperventilarea, transpira ția, ame țelile sau
palpita țiile) duc la interpretări catastrofice eronate și astfel, la hipervigilen ța. Mai
târziu, persoanele vor interpreta gre șit senza țiile de arousal fiziologic c a fiind
indicatori ai unor consecin țe catastrofale inevitabile și duc la experientierea unor
adevărate atacuri de panică. Ca urmare, persoanele dezvoltă anxietate de anticipare și
evita situa țiile pe care le asociază cu riscul de a li se face teamă, instal ându -se astfel
agorafobia ( Robert L .Leahy, Stephen J Holland, 2010) .

1.2 Diagnosticul diferen țial

Majoritatea pacien țiilor cu atac de panică consultă în prima fază medicul de tema de a nu
se fi îmbolnăvit de o boală gravă. Faptul că simptome le atacu lui de panică seamănă mult cu cele
ale unei condi ții medicale severe, este foarte important ca pacien ții să facă investiga ții medicale,
înainte de interven ția psihoterapeutică. Terapeutul va dori să excludă următoarele tulburări
fiziologice care însoțesc simptome asemănătoare atacului de panică. Robert L . Leahy, Stephen J
. Holland, 2010 ( apud lista adaptată pe baza Wilson, 1987, pp.13 – 14; Fyer, Mannuzza și
Coplan, 1995):
• Cardiovascular : aritmie, tahicardie, boală cardio vasculara, infarct
miocardic, insuficientă cardiacă, atac de cord / cerebral, embolie pulmonară ,etc.
• Respirator : bron șită, emfizem, astm, fibroză pulmonară, etc
• Endocrin/ hormonal : hipertiroidism, hipotiroidism, hipoglicemie, sindrom
premenstr ual, sar cina, etc
• Neurologice/musculare : epilepsie temporară, etc
• Auditiv :otita medie, diverse sindroame, etc
• Hematologic : anemie
• Medicamentos : întreruperea administră rii antidepresivelor, a sedativelor, a
tranchilizante lor, folosirea sau întreruperea folosirii alcoolului, folosirea substan țelor
stimulante, efectele secundare ale unor medicamente, etc
Tulburările psihice care trebuie excluse pentru a putea diagnostica corect un atac de
panică sunt: fobia simplă, fobia so cială, tulburarea de anxietate generalizată, tulburar ea
obsesiv -compulsivă, tulburarea de personalitate .
Atacul de panică este diferit de alte tulburări de anxietate deoarece acestea din urmă
sunt mai d ependente și sensibile la context. Fobia socială este caracterizată de o teamă
persistentă și intensă fa ță de una sau mai multe situa ții sociale în care subiec ții pot fi expu și

observa ției celorla ți. De asemenea, pacien ților le este teamă că vor acționa în tr-o manieră
jenantă și umilitoare într -o astfel de s ituație, anxietatea produsă în cazul unei astfel de
expuneri sociale putând lua forma unui atac de panică. În egală măsură, pacien ții recunosc
caracterul excesiv sau ira țional al sentimentului de teamă, acest aspect nefiind pe deplin
conștientizat în manif estarea atcului de panică și agorafobiei. Situa țiile sociale sau
performante sunt evitate sau trăite cu anxietate și suferin ță foarte mare, aceste trăiri
perturbând în mod serios obiceiurile individului, activită țile sale profesionale, activită țile
sociale sau rela țiile cu alte persoane. Fobia specifică apare doar în prezen ța anumitor stimuli
specifici.
Diagnosticul de tulburar e de anxietate generalizată poate fi stabilit atunci când
pacien ții acuză stări de nelini ște excesive și anxietate manifestate cu o frecven ța de mai mult
de o zi din două, timp de cel pu țin șase luni. Stările de nelini ște se referă la un număr
oarecare de evenimente sau activită ți și nu au o singură temă a șa cum se întâmplă în cazul
fobiei sociale, ci o varietate de temeri. Pacien ții au dificultă ți în a -și controla nelini știle acest
lucru manifestându -se în principal printr -o incapacitate de a -și controla sau modifica
gândurile sau ideile. Grijile pacien ților sunt asociate cu cel pu țin trei manifestări, acestea
putând fi : nervozitate sau suescitare, tendin ța de a obosi cu u șurință, dificultă ți de
concentrare sau lacune de memorie, iritabilitate, tulburăr i de somn sau tensiuni musculare.
Desigur, stările de nelini ște și anxietatea trebuie să interfereze cu modul de via ță al
pacien ților și să nu fie produse dintr -o cauza medicală.
Tulburarea obsesiv -compulsivă se define ște prin prezen ța gândurilor și a
comp ulsiilor, gândurile având aspect persistent și obsesi onal, reprezentând sursa de angoasă
pentru pacien ți, compulsiile fiind în acest caz modalitatea de răspuns pe care indivizi se simt
obliga ți să le săvâr șească, recunoscându -le în acela și timp caracterul lipsit de sens. Obsesiile
și compulsiile sunt la orig inea sentimentelor de disperare, provoacă o pierdere de timp
considerabilă și interferează într -un mod semnificativ cu activită țile cotidiene ale pacien ților .
Majoritatea pacien ților cu atac de panică manifestă și tulburări de personalitate;
tulburarea de personalitate evitantă și cea dependentă sunt cele mai frecvente – Robert L .
Leahy, Stephen J . Holland, 2010 (apud Chambless, Rennerberg, Goldstein și Gracely, 1992;

Mavissakalian și Hammen, 1986 ; Reich, Noyes și Troughton, 1987 ) . În unele dintre cazuri,
tulburarea de personalitate se poate datora într -o oarecare măsură evitării agorafobice .

1.2.1 Patologia psihosomatică respiratorie
În patogeneză psihosomatică a tulburărilor respiratorii sun t implicate două categorii de
factori:
– anxietatea, care determina pauze de respira ție ca un suspin
– stările emo ționale asociate cu situa ții fobice care pot produce întreruperi ale respira ției,
sau apnee
Sindroamele clinice respiratorii de natură psihoso matică, considerate a avea o cauza
psihopatogenica su nt împăr țite în trei categorii:
• Sindromul de hiperventilatie – are o etiologie emo țional -anxioasă și se
manifestă clinic prin crize de tahipnee care declan șează crize de tetanie, simulând, în
multe cazuri atacurile isterice. Func țiile respiratori i revin la normal odată cu
epuizarea descărcării emo ționale.
• Dispneea de claustrofobie – este o manifestare respiratorie de tip
dispneic având cauze emo ționale, apărând ca o formă particulară d e frică de a nu se
sufocă a bolnavului.
• Astmul bron șic – este o tulburare respiratorie destul de frecventă și cu
un aspect dramatic ca formă de manifestare. Etiologic, împline ște rolul unor factori
emoționali care ac ționează pe un teren adesea al ergic. Din punct de vedere
psihanalitic, un rol essen tial îi revine rela ției mama -copil, și legat de acestea “fricii
incon știente a copilului de a nu pierde imaginea maternă.” ( C. Enăchescu, L .
Enăchescu, 2009 )
1.2.2. Patologia psihosomatică cardiovascu lară

Principalele tulburări cardiovasculare de natură psihosomatică sunt:
• Tulburările func ționale cardiovasculare – se manifestă sub formă de
tahicardii, extrasistole și astenie. În aceste situa ții, tipolo gic, avem de a face cu
persoane timide, cu un grad crescut de inhibi ție, deseori în aceste sit uații vorbindu -se
despre o nevroză de organ. În multe dintre ele se pune în eviden ță și o anumită notă
demonstrativ -histrionică a manifestărilor clinice.
• Tulburările psihosomatice cardiovasculare – includ insuficien ța
coronariană și hipertensiu nea arterială esen țială. Etiologia complexă a acestor
tulburări reune ște existen ța unor factori biologici, ereditar -genetici, psihologici,
socioprofesionali. Un r ol important revine stresului care ac ționează în două direc ții :
fie prin sporirea apetitului alimentar, în special prin cre șterea consumului de alimente
și grăsimi de origine animală, care duce la o luare în greutate, fie prin diminuarea
apetitului alimen tar care antrenează o scădere ponderală cu epuizare fizică, grea ță,
stări de anxietate și cre șterea receptivită ții la boli. În boală coronariană, un rol
important îi revine și profilului personalită ții, cele mai expuse fiind persoanele
autoritare cu tendi nțe de dominare, hiperactive, care î și neglijează perioadele de
odihnă, insomniacii, cei cu se nsibilitate crescută la factorii emo ționali. Din punct de
vedere psihanalitic, bolnavii coronarieni prezintă o dificultate de identificare cu tatăl.
Ele sunt pers oane rigide cu un marcant sentiment de insecuritate, înclina ți către
depresie, pot prezenta fr ecvent, ca o consecin ță a insuficien ței coronariene, accidente
de tipul infarctului miocardic. Etiologia hipertensiunii arteriale esen țiale este
psihogenă, de fac tură emo țională, legată de efortul intelectual, fără pauze, etc.( C .
Enăchescu, L . Enăchescu , 2009 ) .

2. PROCESUL DE EVALUARE

Existând o gamă largă de manifestări simptomatice î n cazul atacului de panică,
terapeutul trebuie mai întâi să diagnosticheze corect atacul de panică, cu sau fără
agorafobie, diferentiin d tulburarea de fobia socială, de fobia specifică, de tulburarea
obsesiv -compulsivă sau de anxietatea generalizată. Evalu area situa țiilor specifice de care
pacien ților le este teamă sau pe care le evita, precum și a naturii simptomelor sunt utile
în stabi lirea unei ierarhii a stimulilor anxiogeni și în identificarea senza țiilor fizice care
duc la experien țierea »alarmelor false ». Simptomele de evitare, de anxietate de
anticipare, activarea sistemului nervos autonom, ame țelile și interpretarea catastrofic ă,
încrederea conferită unor persoane sau comportamentului supersti țios cu scop de
« siguran ță » au o deosebită importan ță pentru interven ția terapeutică. De aceea în
procesul evaluativ un rol important îl ocupă determinarea acestor factori ce men țin atât
manifestarea simptomatică cât și starea de anxietate anticipatorie .Aceste scopuri includ
sporirea numărului de situa ții pe care pacien ții le vor putea aborda, reducerea nivelului
îngrijorării, modificarea respira ției pentru ameliorarea ame țelii și dezvol tarea unei grile
evaluative mai realiste ale senza țiilor interne ( Robert L . Leahy, Stephen J . Holland,
2010 ) .
Toți pacien ții cu atac de panică ar trebui evalua ți în ceea ce prive ște dependen ța
de substan țe sau abuzul, în unele cazuri tratamentul me dicamentos fiind necesar în
interven ție. Astfel, ca parte a evaluării, fiecărui pacient i se oferă o fi șa de lucru desp re
atacul de panică și agorafobie, precum și materiale relevante despre anxietate. De
asemenea, se întocme ște o lista cu situa țiile de care se teme cel mai mult, aranjate
ierarhic, de la cele mai pu țin temute la cele mai temute, în vederea expunerii viito are în
imaginar sau în vivo ( Robert L. Leahy, Stephen J Holland, 2010) . Terapeutul trebuie să
îi explice pacientului modelul cogniti v-comportamental al atacului de panică și al
agorafobiei, accentuând modul evolutiv al acestor tulburări, explicând modul în care este
învățată tulburarea și generalizată frica. Se identifică de asemenea în procesul evaluării,
interpretările pacientului pr ivind „ alarmele false” legate de activare, aceste distorsiuni
cognitive urmând ulterior a fi abord ate în cadrul disputa rilor cognitive. Abilită țile legate
de managementul stresului sunt îmbunătă țite prin optimizarea abilită ților de rezolvare de
probleme, exerci ții de respira ție și tehnici de relaxare precum și prin aplicarea
interven ției cognitiv -comportamentală cu scopu l ameliorări gândurilor, convingerilor

nerealiste și modificarea schemelor dezadaptative ale pacientului ( Robert L Leahy,
Stephen J Ho lland, 2010) .
Toate aceste informa ții se corelează cu scorulile ob ținute la testele specifice și
recomandate în astfel d e cazuri, și anume : scala de depresie și anxietate Beck, evaluarea
globală a func ționarii( EGF), teste de adaptare maritală( dacă este cazul), interviu clinic
structurat .
3. MODELUL COGNITIV -COMPORTAMENTAL ÎN
PLANIFICAREA INTERVEN ȚIEI TERAPEUTICE

3.1 Familiarizarea cu interven ția

Datorită accesului neîngrădit la informa ție și dorin ței pacien ților de a găsi un remediu al
problemelor lor cât m ai repede, pr ecum și datorită faptului că somatizarile pot fi atât de variate în
cadrul atacurilor de panică, mul ți pacien ți încearcă diferite strategii de ameliorare a simptomelor,
care dacă succesul este pe termen scurt sunt împ ărtășite și altora. Într -un mediu virt ual este
foarte u șor să împărtă șești propriile experien țe dar, din păcate, și să creeezi mituri despre ceea ce
înseamnă de fapt atacul de panică și agorafobia.
În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este rezultatul unor probleme
psihice foarte profunde. Desigur, oricine, cu sau fără atacuri de panică, poate avea probleme
psihice serioase, dar tulburarea de panică nu este obligatoriu legată de probleme psihice
profunde. Depresia, autocritica, dependen țele chiar port urma unor atacuri de p anică, însă panica
în sine poate fi tratată eficient fără terapie de lungă durata, care să exploreze experien țele din
copilărie ale pacientului. Multe persoane cu atacuri de panică sau agorafobie au deseori
convingeri nerealiste despre anxietate, ca de ex emplu « toate fricile sunt dăunătoare » sau «
trebuie să scap imediat de fricile mele », alții interpretează eronat anxietatea ca fiind semnul unei
boli severe sau o consideră o boală de care nu vor mai putea scapă niciodată.

Informarea pacien ților în legătură cu natură atacurilor de panică este o componentă
extrem de importantă a interven ției terapeutice . Astfel, se dovede ște că în procesul
interven țional, o parte foarte importantă o constituie familiarizarea p acien ților cu procesul
interven țional . Pacien ții trebuie, prin urmare informa ți că atacul de panică este un diagnostic. De
asemenea, este important să se men ționeze, că ceea ce se întâmplă de fapt este o interpretare
distorsionată a stărilor sale interne de activare și, în mod eronat, trag c oncluzii gre șite potrivit
cărora vor muri, vor înnebuni sau î și vor pierde controlul. Modalită țile prin care pacien ții pot
înțelege cât mai acurat modul de manifestare a atacului de panică, comportamentele care duc
către acesta și strategiile folosite pentru men ținerea simptomelor, pot fi bine relevate prin :

• oferirea pacien ților fișe în care sunt descrise în termeni generali punctele
cheie în interven ția cognitiv -comportamentală
• utilizarea unor formulare de lucru pentru informarea pacien ților despre atacul
de panică și agorafobie;
• biblioterapia – recomandarea unor lecturi cu tilu motiva țional « Manual
despre cum să te sim ți mai bine ( Burns, 1989 ), „ Nu te panica ! ( Wilson, 1987 )
Majoritatea pacien ților reac ționează pozitiv la aceste etape de informare din cadrul
terapiei , acest demers func ționând ca și stabilizare a no țiunilor, o în țelegere a cadrului tulburării
și o așezare a ei în circuitul comun al pacientului ( Robert L. Leahy, Stephen J . Hollan d, 2010 )
.

3. 2 Tehnici psihoterapeutice utilizate în cazul atacului de panică

Tehnicile psihoterapeutice utilizate în cazul atacurilor de panică iau forma strategiilor de
conștientizare a senza țiilor corporale și de concentrare a aten ției asupra ace stora, a strat egiilor de
reatribuire care au rolul de a construi un set cognitiv care să faciliteze realizarea experimentelor
de infirmare a gândurilor și convingerilor negative generatoare de anxietate, precum și

experimente din sfera comportamentală care implică produ cerea voluntară a unor senza ții
fiziologice asociate cu anxietatea, în vederea infirmării convingerilor negative în legătură cu
producerea unor posibile catastrofe.( Irina Holdevici, 2011).
Una dintre strategiile de con știentizare care poate fi utilizată este metoda cuvintelor
pereche Irina Holdevici, 2011 (apud Clark și alții 1988 ) această metodă având misiunea de a
eviden ția efectul gândurilor asupra anxietă ții și a senza țiilor fiziologice specifice acesteia. Ideea
de la care se pleacă es te că simplul gând legat de o posibilă catastrofă poate declan șa reac ții
fiziologice și anxietate accentuată, misiunea prezentându -se pacien ților fără explica ții
referitoare la ce anume se urmăre ște. Pacien ții sunt solicita ți să citească perechi de cuv inte cu
voce t are și să se concentreze asupra semnifica țiilor acestora. Perechile de cuvinte se prezintă la
un interval de 5 -10 secunde și sunt de tipul următor:

• Ame țeală-leșin
• Palpita ții- atac de cord
• Senza ție de irealitate -nebunie
• Slăbiciune -leșin
• Dific ultăți de respira ție-leșin etc .
După ce au citit perechile de cuvinte timp de câteva minute, pacien ții vor fi întreba ți
dacă au sim țit ceva în mod deosebit în timpul desfă șurării experimentului, în cele mai multe
dintre cazuri, relatandu -se percep ția unuei anxietă ți difuze înso țite de senza ții fiziologice .
Ulterior pacien ții au sarcina să interpreteze aceste fenomene în termenii modelului cognitiv
specific atacului de panică pe care clientul, se presupune, l -a înțeles deja.
Concentrarea aten ției asupr a senza țiilor corporale are ca și obiectiv a demonstra că
atenția selectivă îndreptată spre interior contribuie la o con știentizare mai accentuată a senza țiilor
fiziologice, acest lucru ducând la exacerbarea acestora. Acest exerci țiu poate fi utiliza t în
continuarea primului prezentat, discu ția de final cuprinzând concluziile ambelor experimente (
Irina Holdevici, 2011 ).

Exerci țiile de accentuare a comportamentelor de asigurare utilizate de pacien ți au
scopul de a demonstra modul în care acestea cont ribui e la men ținerea și intensificarea senza țiilor
fiziologice specifice anxietă ții, modificările chiar minore la nivel fiziologic devenind mai
evidente în timpul unui atac de panică, atunci când anxietatea este activată. Pentru renun țarea la
comportamente le de asigurare una dintre strategii este utilizarea metaforelor, desigur dacă
nivelul de în țelegere și abstractizare sau capacitatea de corelare și reansamblare a pacien ților
permite acest lucru ( Irina Holdevici, 2011 ).
Experimentele în sfera comportam ental ă implică producerea voluntară a unor senza ții
fiziologice asociate cu anxietatea, în vederea infirmării convingerilor negative în legătură cu
producerea unor posibile catastrofe.
Așa cum afirmă Irina Holdevici, 2011 ( apud Wells, 1999 ) consideră că ut ilizarea unor
tehnici de reducere a simptomelor, cum ar fi relaxarea sau hipnoza, nu este indicată în cadrul
terapiei cognitiv -comportamentale deoarece acestea se pot transforma în comportamente de
asigurare. În egală măsură experien ța clinică în caz ul al tor autori. (Holdevici, 1999, 2000 )
infirmă eligibilitatea acestei experimentări motivând existen ța cazurilor în care pacien ții prezintă
și probleme somatice reale, situa ție în care provocarea voluntară a simptomelor este
contraindicată.
Pentru succ esul demersului terapeutic este necesară o cunoa ștere în detaliu a senza țiilor
de care se tem pacien ții, precum și a interpretărilor eronate pe care acesta le conferă acestor
senza ții. De asemenea, convingerile pacien ților cu privire la posibilitatea prod uceri i
evenimentelor negative de care se tem trebuie testate și înainte și după aplicarea tehnicii ( Irina
Holdevici, 2011 ) .
Cu ajutorul tehnicilor verbale de modificarea a gândurilor negative și a convingerilor
disfunc ționale , psihoterapeutul trebuie să analizeze cu mare atenție situa țiile în care pacien ții
suferind de atacuri de panică afirmă că fenomenele de care se tem au avut loc cu adevărat,
identificând validitatea afirmă țiilor și modul în care s -au petrecut în realitate. Terapeutul va
discuta a stfel cu pacien ți despre erorile de logică care apar în cursul atacurilor de panică: tendin ța
spre catastrofizare și inferen țele arbitrare, acestea func ționând pe fondul unei abilită ți reduse de
testare a realită ții. În cazul în care pacien ții suferă de a tacur i de panică sunt capabili să adreseze

provocări convingerilor negative atunci când nu sunt în timpul unui atac, capacitatea lor este
diminuată semnificativ atunci când acest are loc. ( Irina Holdevici, 2011).
Una dintre cele mai utilizate metode de in terve nție este utilizarea jurnalelor pentru
notarea gândurilor negative generatoare de panică, acestea reprezentând principala sursă de
informa ții referitoare la eficientă tratamentului sub aspectul reducerii frecven ței și intensită ții
atacurilor de panică . Pe baza acestora se pot identifica mai precis interpretările eronate ale
senza țiilor trăite de pacien ți . Jurnalele trebuiesc completate de către pacien ți în cadrul temelor
pentru acasă, acestea reprezentând practic munca pacien ților cu ei însuși în af ară c adrul ui formal
al terapiei ( Irina Holdevici, 2011 ) .
Esen țial în demersul terapeutic în cazul atacului de panică este și identificarea
contraargumentelor împotriva gândurilor negative și a convingerilor
disfunc ționale. Convingerile disfunc ționale legate de efectele catastrofale ale senza țiilor
fiziologice pot fi destructurate prin intermediul provocării cu ajutorul metodei descoperirii
dirijate și apoi înlocuită cu evaluări mai realiste. Convingerile pacien ților care su feră de atacuri
de panică se referă la faptul că anxietatea poate ucid e, poate conduce la nebunie, le șin, atacuri de
cord. Contraargumentele se adună pe baza contabilizării experinetelor acumulate care infirmă
aceste convingeri, dar și pe baza experien țelor din sfera comportamentală. ( Irin a Holdevici,
2011 ) .
Prin intermediul tehnicii contrargumentarii, terapeutul îi va ghida pe pacien ți să
acumuleze dovezi care să infirme gândurile negative și convingerile disfunc ționale referitor la
producerea unor dezastre în plan somatic. Contraar gumentele se adună în timpul discu țiilor cu
pacien ții, după experimentele realizate în plan comportamental, precum și a analizei altor
experien țe trăite de persoanele în cauză ( Irina Holdevici, 2011 ) .
Prescrip țiile cognitiv -comportamentale sau „teme le pentru acasă” oferă eficacitate
tratamentului psihoterapeutic, prin această metodă efectul terapeutic derulându -se și între
ședințele de interven ție propriu -zise. Atunci când pacien ții se prezintă la terapie, pattern -urile
cognitive și comportamentale implicate în patologie sunt bine sedimentate, ședințele de terapie
fiind fundamentale pentru identificarea și modificarea lor. Ca și în cazul tratamentului medical
care este implementat între vizitele la medic, nu doar î n cabinetul acestuia, și în cazul t erapiei

cognitiv -comportamentale, o mare parte a demersului se bazează pe lucrul în afară ședințelor
terapeutice . Însă există și multe motive pentru faptul că pacien ții cu atacuri de panică nu î și fac
în mod sistematic temele de casă ; cel mai frecvent motiv îl reprezintă convingerea că anxietatea
poate fi gestionată doar în prezen ța unei „ persoane de siguran ță „ sau a terapeutului . Alte
motive sunt reprezentate de convingerea că expunerea la situa țiile anxiogene pot înrăută ți
situa ția, fie ele au fost prescrise gre șit de către terapeut . ( Robert L . Leahy, Stephen J . Holland,
2010 ) .
Ultimele ședințe de psihoterapie sunt dedicate prevenirii recăderilor, deoarece pacien ții
mai prezintă convingeri negative disfunc ționale cu caracter rezidual, acest l ucru puatnd crea
vulnerabilită ți în viitor. Terapeutul va trebui să lucreze acum împreună cu pacien ții asupra
acestor gânduri și convingeri reziduale, utilizând acelea și metode ca și în cazul convingerilor
disfunc ționale primare. O metodă eficientă pentru prevenirea recăderilor constă în no tarea într -un
jurnal a tuturor metodelor învă țate în cadrul terapiei: cauzele atacului de panică, factorii care îl
mențin, precum și modaliatile de rezolvare a problemei. Se reia problem atica cercului vicios, a
rolului ne gativ al comportamentului de asigurare și evitare și se realizează o trecere în revista a
metodelor și tehnicilor de combatere a gândurilor și convingerilor negative disfunc ționale ( Irina
Holdevici, 2011 ) .

3.3 Probleme întâmpinate în cadrul terapiei

Dificultă țile în procesul de interven ție cognitiv -comportamentală în cazul atacului de
panică și agorafobiei pot apărea sub diverse forme, rezisten ța sau noncomplianta putând fi
identificate și abordate cu succ es utilizând tehnici cognitive ( Robert L. Leahy, Stephen J.
Holland, 2010 ) . Problemele comune cu care se pot prezen ța pacien ții sunt :

• Teama de procesele intrapsihice – pacien ții cu atacuri de panică devin frecvent
temători în fa ță oricăror experien țe care pot induce teamă și anxiet ate. Pacien ții se tem că se va
examina în cadrul terapiei, probleme psihice care le vor afecta statutul său, teama ca
anxietatea preveste ște nebunia. Un alt aspect se referă la teama descoperirii unor probl eme
incon știente care să le dovedească nebu nia, acest lucru putându -se întâm plă în momentul
discutării proceselor intrapsihice. Aceste aspecte sunt adevărate în special în cazul pacien ților cu
atacuri de panică care au un stil de gândire obsesiv vizând pro blemele lor de anxietate.
Terapeutul poate îndruma pacientul în examinarea dovezilor care ar putea conduce la concluzia
că auto -reflec ția duce la nebunie sau pierderea controlului. Asemenea frici pot apărea recurent în
cadrul terapiei, este foarte util a se men ționa pacien ților nelegimitatea temer ilor sale legate de
examinarea proceselor psihice. ( Robert L . Leahy, Stephen J. Holland, 2010 )
• Toleran ța scăzută a anxietă ții – există pacien ți care manifestă ceea ce se
nume ște perfec ționism emo țional, adi că ei sunt convin și că toate formele de anxiet ate
trebuie evitate și nici un fel de anxietate nu trebuie tolerată. Pacien ții pot examina
costurile și beneficiile acestor convingeri, precum și dovezile convingerii că anxietatea
este intolerabilă și periculo asă. Este de asemenea, utilă și indicată comun icarea către
pacienți a faptului că anxietatea reprezintă de fapt o informa ție utilă, adică anxietatea
poate fi un semn a ceva care nu func ționează corect. Paradoxal o discu ție despre anxietate
în ace ști termen i poate determina pacien ții să se orienteze pe sursele care le provoacă
anxietatea depistând astfel factorii stresori din via ța cotidiană, acceptând -o ca și semnal și
scăzând astfel intensitatea la care se manifestă. O altă modalitate prin care se poate
aborda toleran ța scăzută a anxietă ții constă în examinarea predic țiilor pacien ților legate
de posibilele întâmplări în cazul în care ar fi anxio și. Mul ți pacien ți cu atacuri de panică
cred că instalarea anxietă ții « duce întotdeauna la un atac de panică » sau că « anxietatea
nu dispare niciodată ». Predic țiile sumbre sunt u șor de testat, trebuie doar să li se spună
pacien ților să evalueze frecven ța și intensitatea anxietă ții pe care o experien țiaza într -o
anumită perioada de timp. Eviden ța în acest caz îi va ajută pe pacien ți să î și dea seama că
nivelul de anxietat e nu este constant, ci suportă modificări în timp. ( Robert L . Leahy,
Stephen J . Holland, 2010 ) .

• Noncomplian ța cu temele de casă – pacien ții nu î și fac temele de casă din mai
multe motiv e, unul dintre cele mai frecvente în cazul pacie nților cu atacuri de panică
fiind reprezentat de convingerea că anxietatea poate fi gestionată doar în prezen ța « unei
persoane de siguran ță » sau a terapeutului . Alte motive sunt reprezentate de convingere a
că expunerea la situa ții anxiogene poate înrău tăți situa ția ; scrierea gândurilor automate ar
putea deschide « cutia » cu gânduri anxioase incontrolabile ; convingerea că oricum nu
poate fi eliminată pe loc și deci, orice încercare este inutilă și sortit ă eșecului . Terapeutul
poate examina în cadrul ședințelor de terapie modul în care aceste gânduri și atribuiri sunt
specifice agorafobiei instalate, supunand fiecare gând sau convingere evaluării cognitive.
O altă cauza a noncompliantei fa ță de temele de casă poate fi cauzată de faptul că
terapeutul nu a „exersat „ expunerea în ședința dinaintea verificării temei de casă pentru
expunere . Această « exersare » ar trebui să con țină instruc țiuni clare, specifice legate de
ce trebuie anume să facă pacien ții în cadrul temei de casă – unde, când și cât tr ebuie să
țină expunerea. De asemenea, progresul prea rapid al terapiei poate reprezenta un alt
motiv al noncompliantei la teme, fie este vorba de o modalitate prin care pacien ții
transmit că sunt probleme î n rela ția terapeutică . ( Robert L . Leahy, Step hen J . Holland,
2010 ) .

• Așteptările nerealiste – datorită faptului că terapia cognitiv -comportamentală este
considerată foarte eficientă, unii dintre pacien ți pot avea expectan țe pozitive ne realiste legate de
eficientă benefică a terapie i. Este indicat a fi discutate aceste a șteptări cu pacien ții încă de la
începutul interven ției verificându -se în acela și timp și disponibilitatea pacien ților către efectuarea
temelor. Mul ți pacien ți au a șteptări nerealiste legat de disconfortul psihologic și fiziologic
caracteristic acestei tulburări, o normalizare a a șteptărilor putându -se face în cursul discu țiile
inițiale din cadrul interven ției (Robert L Leahy, Stephen J. Holland, 2010 ) .
• Teama de transfer – pacien ții cu atac de panică se simt inconfortabil atât în față
anxietă ții incontrolabile cât și în fa ță rela țiilor incontrolabile. Pacien ții se pot teme să nu devină
dependen ți de terapie, să nu le fie divulgate slăbiciunile și să fie astf el umili ți, să nu le crească
nivelul de anxieta te pe măsură ce se angajează în intros pecție sau să nu fie atra și sexual de
terapeut și incapabili să -și controleze reac țiile și impulsurile. Aceste gânduri și atribuiri automate

pot fi abordate în cadrul te rapiei, în special în cazurile în care transfer ul amenin ță succesul
interven ției terapeutice, utilizându -se compara ția dintre aceste temeri și inabilitatea generală de a
tolera sentimente ireale, necontrolabile, anxioase – o problema generală în atacul de panică și
agorafobie ( Robert L. Leahy, Stephen J . Holland, 2010 ) .

4. Metodologia cercet ării
4.1 Obiective le cercetării
Obiectivul general stabilit este înt reruperea cercului vicios întâlnit în tulburarea de
panic ă și agorafobi e, folosind următoarele instrumente psihologice :
– Reducerea simpt omatologiei, a senza țiilor specifice, prin educarea
pacientului.
– Eliminarea comportamentelor de siguran ță.
– Reducerea nivelului de stres provocat de problemele cotidiene prin
restructurare cognitivă și tehnici de rezolvare de probleme
– Ameliorarea gândurilor automate , a convingerilor și a schemelor
dezadaptative

4.1.1 Obiective teoretice
Aproape toată lumea trece din când în când prin momente de îngrijorare. Însă, în atacul
de panică, persoană resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare/teamă/anxietate, încât p oate
simți că imediat ar putea avea atac de cord, că va înnebuni sau își va pierde controlul. Într -un
atac de panică puteți resimți simptome fizice cum ar fi: probleme de respirație, furnicături, țiuit
în urechi, tremor, senzația de sufocare, dureri de pie pt, transpirație sau palpitații. Ar trebui să vă
faceți un consult medical ca să eliminați orice cauză medicală posibilă a acestor simptome, cum
ar fi hipertiroidism, dependență de cofeină, prolaps al vâlvei mitrale etc. Un atac de panică poate
declanșa si mptome specifice bolilor menționate anterior. În cazul în care persoana experiențiază
atacuri de panică recurente, neașteptate, se teme să nu aibă noi atacuri sau se teme de
semnificația acestora și, ca urmare, își modifică semnificativ comportamentul. În asemenea
cazuri, se poate da diagnosticul de „atac de panică”.
Mulți pacienți diagnosticați cu atac de panică experiențiază și „agorafobie”. Agorafobia
este reprezentată de teama resimțită în locurile și în situațiile în care pacientul ar putea avea un
atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil . De exemplu, persoanele cu agorafobie evită să
rămână singuri în afară casei, să se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul,
să traverseze poduri, înălțimile, să traverseze tuneluri, să traverseze spațîi deschise (câmpuri) sau
să folosească liftul. Mulți pacienți au atacuri de panică și în somn. Acest lucru se poate datora
scăderii semnificative a ratei pulsului din timpul somnului, ceea ce determină o reacție de
compensare prin creșterea ratei pulsului, ceea ce poate duce la trezirea bruscă din somn.
4.1.2 Obiectiv e practice
În vederea îmbunătățiri i stări ii generale a pacientul ui cu tulburare de panică și /sau
agorafobie sau utili zat următoarele tehnic i cu caracter ameliorativ :
– Strategiile de conștientizare – metoda cuvintelor pereche având scopul de a evidenția
efectul gâ ndurilor asupra anxietății și a senzațiilor fiziologice specifice. Concret

paciențiilor li s -a cerut f ără al te ex plicații să cit ească perecchii de cuv inte cu voce tare
și să se concent reze asupra semnificați ilor acestora.
– Eliminarea comportamentelor de siguranță , prin reducerea nivelului de stres provocat
de problemele cotidiene , prin restructurare cognitivă și tehnici de rezolvare de
probleme.
– Ameliorarea gândurilor automate, a convingerilor și a schemelor dezadaptaive.
4.2 Ipotezele cercetării
Studiul de față iși propune demonstrarea rolului pe care interven ția psihologică îl are în
ameliorarea tulburării de panică și agorafobie.
Ipoteze specifice :
– în urma intervenției psihologice, stresul perceput de către pacient se va diminua
– în urma intervenției psihologice, pacientul își va modifica percepțiile, va genera și
explora alternative utile ale atitudinilor și comportamentelor .
4.3 Subiecții
Eșantionul studiului este format din 5 persoane care se confrunta cu tulburarea de panică
și agorafobie . Pacienților li s -a apli cat același protocol de intervenție psihologică. S -au efectuat o
medie de 12 ședinț e de consiliere psihologică /persoană . Criteriile de includere în studiu a fost
starea de criză psihologică a persoanei. Vârsta persoanelor este cuprinsă între 2 5 și 45 de ani. 3
dintre subiecți sunt de sex feminin și 2 de sex masculin . Tuturor participanților li s -a cerut
acordul în prealabil de a participa la acest studi u.
4.4 Analiza datelor
Metode de cercetare:
– s-a folosit observația și interviul clinic,
– testarea psihologică cu instrument e de evaluare specifice, Fise de lucru 3.5, Fișa de
lucru 3.7, Fișa de lucru 3.8 din (Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și

anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land pg.94 , 96, 99, ed. 2010 ) ; Invetarul
de depresie B eck BDI-II
– informații medicale de la personalul medical și din fișa pacientului.

4.4.1 Studii de caz

Subiectul 1
Date de identificare:
Nume și Prenume : Mihaela C
Sex : Feminin
Vârstă : 25 ani
Domiciliu : Craiova
Istoricul cazului : Mihaela este o tânăra de 25 de ani, necăsătorită, cu un istoric de
anxietate, panică și îngrijorări care s -au amplificat în ultimii doi ani . Este studentă la Facultatea
de litere, la s ecția franceză -engleză, franceza fiind unul dintre punctele ei tari. Părin ții ei au
divor țat când ea avea 4 ani, rămânând în grijă tatălui ei . La vârstă de 5 ani tată lei s -a mutat în
Elveția , și ea a rămas să locuiască cu bunicii, cu care de altfel locu iește și în prezent. A încercat
o acomodare la dom iciliul tatălui ei din străinătate când avea 10 ani însă a preferat să se întoarcă
să locuiască în țară cu bunicii. Îi considera moderat severi și este foarte ata șat de ei cu toate că,
spune ea » îmi lipse ște să vorbesc cu o femeie mai apropiată de vârstă cu mine ». Păstrează o
relație cu mama ei, care acum are propria să familie însă nu a reu șit o apropiere pentru că
« mama tot timpul îl învinovă țește pe tata în loc să vorbim de -ale noastre ».
Este într -o relație de aproape 2 ani cu un băiat de aceea și vârstă care încearcă să o ajute să
depă șească momentele de panică și cu care se simte în siguran ță.

Înainte de a se prezenta la cabinetul de psihologie a făcut o serie de investiga ții medicale
(cardiologie și endocrinologie ) pentru a -și excl ude astfel de cauze ale manifestărilor sale care o
îngrijorează.
Motivul pentru care s -a prezentat la cabinet este cre șterea frecven ței atacurilor de panică
și obsesia gândului că nu se va face bine niciodată.
Nu cosuma băuturi cofeinizate decât foarte rar și nici băuturi alcoolice. În prezent nu
urmează nici un tratament medicamentos.
Activită țile pe care le efectuează pentru a se sim ți în siguran ță în momentele în care îi
este teamă să nu facă cumva un atac de panică sunt următoarele : când iese undeva, roagă pe
cineva să vină cu ea, repetă uneori gânduri sau cuvinte pentru a -și distrage aten ția, este atentă la
senza țiile fizice pentru a verifică dacă este bine , se sprijină de lucruri care îi oferă sup ort sau
susținere și « încerc să gândesc poz itiv ».

Metode și instrumente de evaluare utilizate
Evaluarea a avut l a bază interviul clinic evaluandu -se totodată și nivelul de anxietate și
modalită țile de evitare a situa țiilor percepute ca anxiogene. Simptomele ei de panică constau în
palpita ții, hiperventilatie, ame țeli, senza ții de sufocare, transpira ția mâinilor, fri soane. Situa țiile
pe care le evita sunt magazinele , autobuzele, supermarket -urile, mall -urile, avioanele și de
asemenea, evita să iese atunci când lumina soarelui este prea puternică. În ultimul timp, datorită
faptului că a avut manifestări ale unui atac de panică la facultate, evita să meargă acolo și să iese
singură cu prietenele. Manifestările sale comportamentale din timpul atacurilor de panică îi
crează un comportament de evitare și față de sălile de clasa de teamă să nu pară anxioasă în fa ță
celorlal ți colegi.
Nivelul anxietă ții obținut prin aplicarea fiș ei de lucru 3.5 din Planuri de tratament și
intervenții pentru depresie și anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land din ultimele
săptămâni se încadrează într -un nivel ridicat de 8, pe o scară de la 1 -10. Gândul anxiogen
predominant este « nu o să -mi revin niciodată », ingrijorandu -se permanent că va urmă să facă
un alt atac de panică.

Diagnostic
Diagnosticul diferen țial
– Nu este tulburare de anxietate generalizată deoarece aceasta implică
îngrijorare execsivă legată de circumstan țe, evenimente sau conflicte reale iar
simpto matologia este fluctuantă ;
– Nu es te fobie specifică deoarece aceasta ar presupune o frică ira țională de
un anume obiect fobic, persană resim țind anxietate masivă atunci când este expusă la
obiectul fobic căutând să -l evite cu orice pre ț ;
– Nu este fobie socială deoarece aceasta implică frică ira țională de situa ții
publice.
Diagnosticul pozitiv este tulburare de panică cu agorafobie . Diagnosticul are la bază
manifestarea a mai mult de 4 simptome apărute brusc care ating intensitatea max imă în maxim
10 minute determinând o perioad a clară și distinctă de frică și disconfort intens. Acestea sunt :
palpita ții, transpira ții,senza ție de sufocare, senza ția de ame țeală , de instabilitate, teamă de a nu –
și pierde controlul, valuri de frig resim țite acut.

Obiective
Obiectivul general stabil it este înteruperea cercului vicios care include ca și obiective
specifice ce țin cont atât de aspectele agorafobice cât și de comportamentele de asigurare,
următoarele :
– Reducerea simptomatologiei, a senza țiilor specifice, prin educarea
pacien tului. Tehnicile utilizate în acest scop sunt strategiile de con știentizare – metoda

cuvintelor pereche având scopul de a eviden ția efectul gândurilor asupra anxietă ții și a
senza țiilor fiziologice specifice. Sarcina i s -a prezentat clientei fără a i se of eri explica ții
referitoare la ce anume se urmăre ște, această fiind solicitată să citească perechi de cuvinte
cu voce tare și să se concentreze asupra semnifica țiilor acestora.
– Eliminarea comportamentelor de siguran ță. Acest obiectiv poate fi ati ns
prin utilizarea unor metafore care s -o determine pe clientă să renun țe la comportamentele
de asigurare.
– Reducerea nivelului de stres provocat de problemele cotidiene prin
restructurare cognitivă și tehnici de rezolvare de probleme
– Ameliorarea gândurilor automate , a convingerilor și a schemelor
dezadaptative
Concluzii
Obiectivele terapeutice stabilite la inceputul interventiei au fost atinsa , astfel ca, Mih aela a
reusit la finalul acestor intalniri terapeutice sa poata merge la fa cultate sau singura cu autobuzul
nemaiuzand de persoanele de sustinere si isi face noi planuri pentru continuarea studiilor in
strainate .

Subiectul 2
Date de identificare:
Nume și prenume: Cătălin M.
Sex: masculin
Vârstă: 36
Domiciliu: Craiova
Istoricul cazului

Cătălin în vârstă cu vârstă de 36 ani, are o feti ță cu vârstă de 6 ani, divor țat de 3 ani, cu
un istoric de anxietate, panic ă, îngrijorări, agorafobie care durează de un an, setul de simpto me
fizice de frică și disconfort amplificandu -se în ultimele luni. Lucrează ca manager de
compartiment într -o fabrică din Craiova. Cătălin a fost căsătorit timp de 7 ani, în urmă cu 3 ani a
divor țat în urmă neîn țelegerilor și a incompatibilită ții. În urmă divor țului a rămas în aceea și
locuin ța cu fosta so ție până la încheierea procesului de partaj urmând să împartă locuin ța și
bunurile dobândite în comun pentru a se separă. Încercând o rela ție amiabilă cu fosta so ție, în
special pentru cre șterea și educa ția fetiței, custodia fiind comună. Cătălin afirmă că acest fapt a
fost imposibil, nereu șind să comunice într -un mod normal, rămânând în aceea și atmosfera
tensionată, în paralel fiecare înce rcând să -și refacă via ță alături de al ți parteneri. Cătălin este într-
o rela ție de un an cu o femeie de aceea și vârstă, fiind foarte compatibili, însă îi este teamă să nu
se încheie această rela ție, motivul fiind problemele permanente din via ța sa. Cătălin este foarte
implicat în cre șterea și educa ția feti ței, petrecând mult timp cu aceasta. Are o rela ție foarte
apropiată cu părin ții, ace știa încercând să -l ajute. Cătălin fiind pasionat de motociclete și trasee
montane, în această perioada a renun țat la h obby -urile sau evitând să călătorească singur cu
motocicletă sau mașină personală, să meargă în călătorii lungi, să stea în locuri aglomerate. De și
a încercat să se plimbe singur prin ora ș devenea atât de anxios încât îi era teamă să nu se
hiperventileze și să le șine încercând să -și coordoneze programul în cât unul din tre prieteni sau
prietena să -l înso țească.
Nu a re istoric de consum de droguri, abuz de alcool, consumând doar o cafea slabă
diminea ță, fiind fumător ( ~10 țigări/zi ). În prezent urmează o schemă cu suplimente
alimentare : Magneziu și vitamina B6. Încearcă să adopte un stil de via ță sănătos . Activită țile pe
care le efectuează pentru a se sim ți în siguran ță în momentele în care îi este teamă să nu facă
cumva un atac de panică sunt următoarele :plimbările alături de parteneră, prieteni, vi zionarea
filmelor de comedie alături de parteneră și implicarea î n jocurile feti ței sale.
Motivul prezentării la cabinet este cre șterea frecven ței atacurilor de panică și obsesia
gândului că nu va depă și această situa ție.

Metode și instrumente de evaluare utilizate

Evaluarea a avut la baza interviul clinic evaluându -se toto dată și nivelul de anxietate și
modalită țile de evitare a situa țiilor percepute ca anxiogene. Simptomele constau în palpita ții,
transpira ții, tremur, frică de a nu -și pierde controlul sau de a nu le șina, hiperventila ție.
Situa țiile evitate: locuri deschise și aglomerate, locuri publice, călătorii lungi. Manifestările sale
comportamentale din timpul atacurilor de panică îi crează un comportament de evitare atât fa ță
de locul de muncă, anumite l ocații de teamă să nu pară anxios în fa ță colegilor și a prieteni lor.
Nivelul anxietă ții obținut prin aplicarea fiș ei de lucru 3.5 din Planuri de tratament și
intervenții pentru depresie și anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land în ultimele
săptămâni se încadrează într -un nivel ridicat de 8, pe o scară de la 1 -10. Gândul anxiogen
predominant este « nu voi depă și această situa ție », ingrijorandu -se permanent de urmarea unui
atac de panică.

Diagnostic
Diagnosticul diferen țial
– Nu este tulburare de anxietate generalizată deoarece aceasta implică îngrijorare
execsiva legată de circumstan țe, even imente sau conflicte reale iar simptomatologia este
fluctuantă ;
– Nu este fobie specifică deoarece aceasta ar presupune o frică ira țională de un
anume obiect fobic, persoană resim țind anxietate masivă atunci când este expusă la obiectul
fobic cău tând să -l evite cu orice pre ț ;
– Nu este fobie socială deoarece aceasta implică frică ira țională de situa ții publice.
Diagnosticul pozitiv este tulburare de panică cu agorafobie . Diagnosticul are la bază
manifestarea a mai mult de 4 simptome apă rute brusc care ating intensitatea maximă în maxim
10 minute dete rminând o perioada clară și distinctă de frică și disconfort intens. Acestea sunt :
palpita ții, transpira ții, tremur, frică de a nu -și pierde controlul sau de a nu le șina, hiperventila ție.

Obiective
Obiectivul general stabilit este interuperea cercului vicios care include ca și obiective
specifice ce țin cont atât de aspectele agorafobice cât și de comportamentele de asigurare,
următoarele :
– Reducerea simptomatologiei, a senza țiilor specifice, prin educarea pacientul ui.
Tehnicile utilizate în acest scop sunt strategiile de con știentizare – metoda cuvintelor pereche
având scopul de a eviden ția efectul gândurilor asupra anxietă ții și a senza țiilor fiziologice
specifice. Sarcina i s -a prezentat clientului fără a i se ofe ri explica ții referitoare la ce anume se
urmăre ște, acesta fiind solicitat să citească perechi de cuvinte cu voce tare și să se concentreze
asupra semnifica țiilor acestora.
– Eliminarea comportamentelor de sig uranță. Acest obiectiv poate fi atins prin
utilizarea unor metafore care să -l determine pe client să renun țe la comportamentele de asigurare.
– Reducerea nivelului de stres provocat de problemele cotidiene prin
restructurare cognitivă și tehnici d e rezolvare de probleme
– Ame liorarea gândurilor automate , a convingerilor și a schemelor
dezadaptative

La finalul întâlnirilor au fost evaluate atât abilitatea lui Cătălin de a -și identifica și
dezbate gândurile anxioase cât și abilită țile de a-și reduce nivelurile de anxietate pr in reatribuire,
relaxare, respira ție controlată

Concluzii
Obiectivele terapeutice stabilite la începutul interven ției au fost atinse, astfel, Cătălin a
reușit la finalul acestor întâlniri terapeutice să poată plimbă singur cu propriul autoturism ,

motoci cletă , realizarea anumitor activită ți , revenirea la hobby –urile sale , planificarea unui
viitor alături de fiica și partenera sa .

Subiectul 3
Date de identificare:
Nume și Prenume : Liliana D.
Sex : Feminin
Vârstă : 34 ani
Domiciliu : Craiova

Istoricul cazului : Liliana o doamna cu vârstă de 34 de ani, asistent manager la o
Multina țională din Craiova, divor țată de 2 ani, nu are copii. Căsnicia să încheindu -se de comun
acord și în termeni amiabili. Liliana are un istoric de anxietate, panică, îngrijorări, agorafobie
care durează de 2 ani, simptomele amplificându -se în ultimul an. Printre simptomele ei de panică
se numără transpira ții, palpita ții, senza ția de scurtare a r espira ției, frică de a nu -și pierde
controlul, valuri de căldură , anxietatea de a se afla în locuri deschise, publice, călătoria cu
mijloacele de transport în comun sau de a fi în situa ții în care este dificilă ob ținerea ajutorului,
Liliana evitând asemen ea situa ții confruntându -le cu disconfort fie înso țită de o persoană de
siguran ță. Părin ții ei au divor țat când ea avea 14 ani, rămânând în grijea mamei sale. La 17 ani ai
săi mama refăcându -și viață alături de alt bărbat. La 18 ani Liliana a intrat într -o relație cu un
băiat de aceea și vârstă părăsind domiciliul mamei, motivul fiind disconfortul creat în casă de
actualul soțul al mamei considerând că este mult mai confortabil locuind alături de bărbatul de
care s -a îndrăgostit care a ajutat -o să depă șească situa ția creată odată cu a două căsătorie a
mamei sale. La vârstă de 20 de ani s -a căsătorit în condi țiile în care mama sa nu a fost de acord
motivul fiind vârsta și nefinalizarea studiilor , fapt pentru care a încercat să intervină tot timpul
în căsnic ia sa. Păstrează o rela ție cu mama care în prezent are propria sa familie, însă nu a reu șit
o apropiere având tot timpul opinii diferite iscându -se tot timpul divergente. Păstrează o rela ție

amiabilă cu tatăl său însă nici cu acesta nu a reu șit o apropiere , tatăl fiind foarte sever. Li liana a
divor țat în urmă cu 2 ani, rela ția încheindu -se de comun acord și în termeni amiabili păstrând în
continuare o rela ție amiabilă cu fostul so ț. De aproximativ 6 luni este într -o rela ție cu un bărbat
cu 5 ani mai în vârs tă, acesta încercând s -o ajute să depă șească momentele dificile și ii oferă
siguran ță. Prezentând un set de simptome fizice de frică și disconfort intens, Liliana a făcut o
serie de investiga ții medicale la endocrinolog pentru a -și exclude astfel de cauze ale
manifestăril or sale care o îngrijorează. M otivul prezentării la cabinet este prezen ța și creșterea
frecven ței atacurilor de panică și teamă intensă că « nu voi mai fi niciodată cum am fost »

Metode și instrumente de evaluare utilizate
Evaluarea a avut la baza interviul clinic evaluandu -se totodată și nivelul de anxiet ate și
modalită țile de evitare a situa țiilor percepute ca anxiogene. Simptomele ei de panică constau în ,
palpita ții, senza ția de scurtare a respira ției, frică de a nu -și pierde controlul, valuri de căldură cu
anxietatea de a se află în locuri deschise, pu blice, călătoria cu mijloacele de transport în comun
sau de a fi în situa ții în care este dificilă ob ținerea ajutorului. În ultimul timp, datorită faptului că
a avut manifestări ale unui atac de panică la job, evita să meargă acolo și să iasă singură cu
prietenele. Manifestările sale comportamentale din timpul atacurilor de panică îi crează un
comportament de evitare și față de locul de muncă de teamă să nu pară anxioasă în fa ță celorlal ți
colegi.
Nu are un istoric de cosum de droguri, băuturi alcoolice, cofeinizate foarte rar.
Liliana încearcă să adopte un stil de via ță sănătos cu echilibrarea alimenta ției și mai
multă mi șcare în aer liber .
Activită țile pe c are le efectuează pentru a se simți în siguran ță în momentele în care îi
este teamă să nu facă cumva un atac de panică sunt următoarele : iese la plimbare în special în
parc însoțită de partenerul ei sau cea mai bună prietenă, repetă uneori gânduri pentru a-și
distrage aten ția, și încearcă să gândească pozitiv.
Nivelul anxietă ții obținut prin aplicarea fiș ei de lucru 3.5 din Planuri de tratament și
intervenții pentru depresie și anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land în ultimele

săptămâni se înc adrează într -un nivel ridicat de 8, pe o scară de la 1 -10. Gândul anxiogen
predominant este « nu voi mai fi niciodată cum am fost ».
Diagnostic
Diagnosticul diferen țial
– Nu este tulburare de anxietate generalizată deoarece aceasta implică
îngrijorare execsiva legată de circumstan țe, evenimente sau conflicte reale i ar
simptomatologia este fluctuantă ;
– Nu este fobie specifică deoarece aceasta ar presupune o frică ira țională de
un anume obiect fobic, persană resimtind anxietate masivă atunci când este expusă la
obiectul fob ic căutând să -l evite cu orice pre ț ;
– Nu este fobie socială deoarece aceasta implică frică ira țională de situa ții
publice.
Diagnosticul pozitiv este tulburare de panică cu agorafobie . Diagnosticul are la baza
manifestarea a mai mult de 4 simpto me apărute brusc care ating intensi tatea maximă în maxim
10 minute determinând o perioada clară și distinctă de frică și disconfort intens. Acestea sunt :
transpira ții, palpita ții, senza ția de scurtare a respira ției, frică de a nu -și pierde controlul, valu ri de
căldură cu anxietatea de a se află în locuri deschise, publice, călătoria cu mijloacele de transport
în comun sau de a fi în situa ții în care este dificilă ob ținerea ajutorului

Obiective
Obiectivul general stabilit este interuperea cercului vicios care include ca și obiective
specif ice ce țin cont atât de aspectele agorafobice cât și de comportamentele de asigurare,
următoarele :
– Reducerea simptomatologiei, a senza țiilor specifice, prin educarea
pacientului. Tehnicile utilizate în acest s cop sunt strategiile de con știentiz are – metodă
cuvintelor pereche având scopul de a eviden ția efectul gândurilor asupra anxietă ții și a

senza țiilor fiziologice specifice. Sarcina i s -a prezentat clientei fără a i se oferi explica ții
referitoare la ce anum e se urmăre ște, această fiind solic itată să citească perechi de cuvinte
cu voce tare și să se concentreze asupra semnifica țiilor acestora.
– Eliminarea comportamentelor de siguran ță. Acest obiectiv poate fi atins
prin utilizarea unor metafore care s -o determine pe clientă să renun țe la comportamentele
de asigurare.
– Reducerea nivelului de stres provocat de problemele cotidiene prin
restructurare cognitivă și tehnici de rezo lvare de probleme
– Ameliorarea gândurilor automate , a convingerilor și a schemelor
dezadap tative

În finalul întâlnirilor au fost evaluate atât abilitatea Lilianei de a -și identifica și dezbate
gândurile anxioase cât și abilită țile de a -și reduc e niveluril anxietate prin reatribuire, relaxare,
respira ție controlată. A fost confirmat faptul că t ânăra continuă expunerea în vivo la situa țiile
anxiogene.

Concluzii
Obiectivele terapeutice stabilite la începutul interven ției au fost atinsă , astfel c ă, Liliana
a reu șit la finalul acestor întâlniri terapeutice să poată merge la job , cumpărături , plimbări ,
activită ți plăcute fără persoanele de siguran ță . Liliana a planificat investiga ții medicale pentru
conceperea unui copil , vacan ța mult dorit ă alături de partenerul ei.
.
Subiectul 4
Date de identif icare:

Nume și prenume: Mădălina V
Sex: Feminin
Vârstă: 43
Domiciliu: Craiova
Istoricul cazului:
Mădă lina este o doamna de 43 de ani, divor țată de 3 ani, are un fiu cu vârstă de 16 ani cu
un istoric de anxietate, panică și îngrijorări care s -au amplific at în ultimul an . Lucrează ca șef
de raion într -un hypermarket din Craiova. Mădălina a fost căsătorită timp de 13 ani, în urmă cu 3
ani a divor țat în urmă multor neîn țelegeri, a incompatibilită ții, însă cea mai mare problema a fost
infidelitatea fostului soț, nu a reu șit să accepte și să depă șească acel moment, și-a pierdut total
încrederea în el, sim țindu-se umilită și min țită, fapt pentru care atmosfera în familie devenise
foarte tensionată a decis să divor țeze. În timpul divor țului au decis de comun ac ord să rămână
totuși într -o rela ție amiabilă, custodia fiului sau fiind comună. Au decis să se ocupe în mod egal
de cre șterea și educa ția copilului. Mădălina afirmă că acest lucru nu s -a întâmplat, fiind
imposibil, de și în ultimii 3 ani a încercat toate mo dalită țile de a men ține o rela ție amiabilă cu
fostul so ț, nu a reu șit să comunice, fiind ignorată și jignită în permanen ță, fapt pentru care a
decis să întrerupă definitiv orice fel de rela ție cu acesta. Păstrează, însă, o rela ție amiabilă cu fost
să soac ră, comunica și colaborează cu această pentru cre șterea și educarea fiului sau de 16 ani.
În urmă divor țului s -a întors acasă alături de părin ții săi cu care de altfel locuie ște și în
prezent . În această perioada anxietatea , panică s -a amplificat . Pe p ărinți îi consideră
conservatori, severi și este ata șată de ei cu toate că, spune ea, “ sunt exagera ți, se comportă cu
mine ca la vârsta de 20 de ani, am program, interdic ții, fapt pentru care mi se pare anormal, însă
nu am altă solu ție, așa că deja m -am împăcat cu această situa ție”. Momentan nu este implicată în
nicio rela ție de ordin sentimental, afirmâ nd că nu a reu șit să găsească încă persoană potrivită.
Nu are istoric de con sum de droguri, abuz de alcool, consumă cafea decofeinizată. În
prezent nu urmează niciun tratament medi camentos, decât sumplimente nutri ționale ( Magne B6,
Ca – 15 zile/luna )

Mădălina încearcă să -și ia măsuri de precau ție în permanen ță pentru a se sim ți în
siguran ță în momentele în care îi apărea teama de un alt atac de panică, repetând rugăciuni
pentru a -și distrage aten ția, devenea foarte atentă la senza țiile fizice verificând dacă este bine,
încearcă să gândească pozitiv și să fie alături de persoa nele apropiate care îi ofereau siguran ță.

Motivul pentru care s -a prez entat la cabinet este cre șterea frecven ței atacurilor de panică
și obsesia gândului că nu se va face bine niciodată.
Metode și instrumente de evaluare utilizate
Evaluarea a a vut la baza interviul clinic, evaluându -se totodată și nivelul de anxietate și
modalită țile de evitare a situa țiilor percepute ca anxiogene, fi șe de lucru care permit evaluarea
detaliată a unor simptome specifice ale anxietă ții și a simptomelor de evitare pe care le manifestă
pacientul și facilitează diagnosticarea diferen țiată a atacului de panică cu agoraf obie de alte
tulburări de anxietate . Mădălina a prezentat un istoric de anxietate, panică, îngrijorări,
agorafobie care durează de 2 ani. Simptomele ei de panică constau în palpita ții, hiperventilatie,
amețeli, senza ție de sufocare, furnicături, transpir ație, senza ția de le șin, teama de a nu pierde
controlul. Deseori evita călătoriile lungi cu ma șină, trenul, avionul, în general mijloacele de
transport în comun, spa țiile aglomerate. De și a încercat să se plimbe singură în cartier , în parcul
din apropie rea blocului în care locuia , apăreau simptomele fizice de frică și disconfort
intens încât îi era teamă să nu leșine sau chiar să moară .
Nivelul anxietă ții obținut prin aplicarea fiș ei de lucru 3.5 din Planuri de tratament și
intervenții pentru depresie și anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land în ultimele
săptămâni se încadrează într -un nivel ridicat de 8, pe o scară de la 1 l a 10. Gândul anxiogen
predominant este “ nu o să -mi revin niciodată “, ingrijorandu -se permanent că va urmă un alt
atac de panică.
Diagnostic
Diagnostic pozitiv este Tulburare de panică cu agorafobie. Diagnosticul are la baza
manifestarea a mai mult de 4 simptome apărute brusc care ating intensitatea maximă în circa 10
minute determinând o perioada clară și distinctă de frică și disconfort intens. Acestea sunt:

palpita ții, senza ție de sufoc are, senza ția de ame țeală, hiperventilatie, teamă de a nu -și pierde
controlul, transpira ție, furnicături, senza ție de le șin.
Diagnostic diferen țial
– Nu este tulburare de anxietate generalizată deoarece aceasta implică îngrijorare
excesivă legată de circumstan țe, evenimente sau conflicte reale, iar simptomatologia este
fluctuantă
– Nu este fobie specifică deoarece aceasta ar presupune o frică ira țională de un
anume obiect fobic, persoană resim țind anxietatea masivă atunci când este expusă la obiectul
fobic căutând să -l evite cu orice pre ț
Nu este fobie socială deoarece aceasta implică frică ira țională de situa ții publice.
Obiective
Obie ctivul general stabilit este înteruperea cercului vicios care include ca și obiective
specifice ce țin cont atât de aspectele agorafobice cât și de comportamentele de asigurare,
următoarele:
– Reducerea simptomatologieie, a senza țiilor prin educar ea pacientului. Tehnicile
utilizate în acest scop sunt strategiile de con știentizare – metoda cuvintelor pereche având scopul
de a eviden ția efectul gândurilor asupra anxietă ții și a senza țiilor fiziologice specifice. Sarcina i
s-a prezentat clientei fără a i se oferi explica ții referitoare la ce anume se urmăre ște, această fiind
solicitată să citească pere chi de cuvinte cu voce tare și să se concentreze asupra semnifica țiilor
acestora.
– Eliminarea comportamentelor de siguran ță. Acest obiectiv p oate fi atins prin
utilizarea unor metafore care s -o determine pe clientă să renun țe la comportamentele de
asigurare.
– Reducerea nivelului de stres provocat de problemele cotidiene prin restructurare
cognitivă și tehnici de rezolvare de probleme.
– Ameliorarea gândurilor automate, a convingerilor și a schemelor dezadaptaive.

În finalul întâlnirilor au fost evaluate atât abilitatea Mădălinei de a -și identifica și dezbate
gândurile anxioase cât și abilită țile de a -și reduce nivelurile de a nxietate prin reatribuire,
relaxare, respira ție controlată. A fost confirmat faptul că Mădăl ina continuă expunerea în vivo la
situa țiile anxiogene.

Concluzii
Obiectivele terapeutice stabilite la începutul interven ției au fost atinse, astfel că,
Mădălina a reu șit la finalul acestor întâlniri terapeutice să poată merge la cumpărături, să se
poată plimbă singură , să circule în mijloace de transport în comun fără persoanele de sus ținere
și își face noi planuri pentru continuarea studiilor , marea realizar e a reu șit să schimbe și
domiciliul, unul dintre factorii de stres de baza a anxietatilor s ale.

Subiectul 5
Date de identificare:
Nume și prenume: Sorin T.
Sex: masculin
Vârstă: 45
Domiciliu: Craiova

Istoricul cazului

Sorin este manager , tatăl unei fete cu vârstă de 20 de ani, locuie ște împreună cu so ția,
fiica fiind plecată la studii în Londra. Sorin lucrează în cadrul unei de Multina ționale din
Craiova unde are un program aglomerat și un mediu stres ant. În urmă cu trei ani Sorin a avansat
în cadrul serviciulu i ceea ce i -a adus un grad superior. Din momentul respectiv a început să se
simtă anxios și să aibă atacuri de panică având senza ția că inima îi bate foarte puternic, slăbit ,
obosit, transp irații și senza ții de le șin. Având convingerea că este vorb a de o problema
cardiologică a început o serie de investiga ții medicale. Acestea având rezultate pozitive, medicii
speciali ști recomandându -i să meargă către psihiatru și psiholog. La aproximat iv un an după
apari ția simptomelor a primit tratament psihiat ric și a mers în terapie psihologică ( 12 ședințe ).
A urmat tratament cu xanax pe care nu l -a tolerat . După o perioada de timp au apărut senza ții de
nod în gât, transpira ții, ame țeli, senza ții de le șin, frica de moarte, dureri de stomac . Sorin a făcut
o serie de investiga ții medicale fără vreun rezultat negativ. Au început să apară și atacurile de
panică nocturne cu transpira ții, sufocări, palpita ții, senza ții iminente că va muri, apelând astfel
de câteva ori la serviciul de ambulan ță. Motivul prez entării la cabinet este cre șterea frecven ței
atacurilor de panică și obsesia gândului că nu î și va reveni niciodată . Sorin prezentând un set
de simptome fizice de frică și disconfort intens, palpita ții, transpira ție, senza ția de scurtare a
respira ției, frică de moarte, parastezii. Anxietatea de a se află în locuri deschise, locuri publice,
mijloace de transport în comun. Sorin evitând asemenea situa ții confruntându -se cu un
disconfort putern ic fiind înso țit de so ție sau persoane apropiate care -i oferă siguran ță. Teamă în
permanentă de a nu avea atac de panică care să -i pericliteze via ța sau de a nu fi pus în situa ții
jenante. Stresorii majori din via ță lui Sorin fiind în special pe linie d e serviciu. Sorin sim țindu –
se cople șit de responsabilită țile serviciului sarcinile tot mai numeroase și dure la serviciu. Sorin
nu prezenta probleme medicale care să -i influen țeze func ționarea psihică. Antecedente
patologice : Setoplastie – interven ție chirurgicală la vârstă de 20 de ani .Antecedente heredo –
colaterale: tatăl – probleme de natură cardiologică ; mama – probleme de natură cardiologică.
Cu părin ții are o relație bună, apropiat fiind în special de mama. Prietenii și colegii apropia ți
cunosc problemele și ii sunt alături .

Metode și instrumente de evaluare utilizate

Evaluarea a avut la baza interviul clinic evaluându -se totodată și nivelul de anxietate și
modalită țile de evitare a situa țiilor percepute ca anxiogene. Simptomele constau în palpita ții,
transpi rații, senza ția de scurtare a respira ției, frică de moarte,par astezii, nod în gât, dureri
abdominale, frică de a nu -și pierde controlul. Situa țiile evitate: locuri deschise, locuri publice,
mijloace de transport în comun. Manifestările sale comportamentale din timpul atacurilor de
panică îi crează un comportament de evitare și față de locul de muncă, de teamă să nu pară
anxios în fa ță celorlal ți colegi.
Nivelul anxietă ții obținut prin aplicarea fiș ei de lucru 3.5 din Planuri de tratament și
intervenții pentru depresie și anxietate de Ro bert L.Leah y și Step hen J Hol land în ultimele
săptămâni se încadrează într -un nivel ridicat de 10, pe o sca ră de la 1 -10. Gândul anxiogen
predominant este « nu voi reu și să ies din această situa ție niciodată », ingrijorându -se permanent
că va urmă să facă un alt atac de panică.
Nu are isotric de consum de droguri, abuz de alcool, cafea consumând foarte rar. În
prezent urmează o schemă de tratament naturist : suplimente n utriționale. Activită țile pe care le
efectuează pentru a se sim ți în siguran ță în momentele în care îi este teamă să nu facă cumva un
atac de panică sunt următoarele :iese doar înso țit de so ție sau prieten, este foarte atent la
senza țiile fizice pentru a v erifică dacă este bine « fac eforturi să fiu să pozitiv ».

Diagnostic
Diagnosticul diferen țial
– Nu este tulburare de anxietate generalizată deoarece aceasta implică
îngrijorare exe csivă legată de circumstan țe, evenimente sau conflicte reale i ar
simptomatologia este fluctuantă ;
– Nu este fobie specifică deoarece aceasta ar presupune o frică ira țională de
un anume obiect fobic, persană resimtind anxietate masivă atunci când este expusă la
obiectul fobic căutând să -l evite cu orice pre ț ;

– Nu este fobie socială deoarece aceasta implică frica ira țională de situa ții
publice.
Diagnosticul pozitiv este tulburare de panică cu agorafobie . Diagnosticul are la baza
manifest area a mai mult de 4 simptome apărute brusc care ating intensi tatea maximă în maxim
10 minute determinând o perioada clară și distinctă de frică și disconfort intens. Acestea sunt :
palpita ții, transpira ții, senza ție de sufocare, senza ția de ame țeală , de instabilitate, teamă de a nu –
și pierde controlul, parastezii, dureri abdominale.

Obiective
Obiectivul general stabilit este înteruperea cercului vicios care include ca și obiective
specifice ce țin cont atât de aspectele agorafobice cât și de comporta mentele de asigurare,
următoarele :
– Reducerea simpt omatologiei, a senza țiilor specifice, prin educarea
pacientului. Tehnicile utilizate în acest scop sunt strategiile de con știentizare – metoda
cuvintelor pereche având scopul de a eviden ția efec tul gândurilor asupra anxietă ții și a
senza țiilor fiziologice specifice. Sarcina i s -a prezentat clientului fără a i se oferi
explica ții referitoare la ce anume se urmăre ște, acesta fiind solicitat să citească perechi de
cuvinte cu voce tare și să se conce ntreze asupra semnifica țiilor acestora.
– Eliminarea comportamentelor de siguran ță. Acest obiectiv poate fi atins
prin utilizarea unor metafore care să -l determine pe client să renun țe la comportamentele
de asigurare.
– Reducerea nivelulu i de stres provocat de problemele cotidiene prin
restructurare cognitivă și tehnici de rezolvare de probleme
– Ameliorarea gândurilor automate , a convingerilor și a schemelor
dezadaptative

La finalul întâlnirilor au fost evaluate atât abilitate a lui Sorin de a -și identifica și dezbate
gândurile anxioase cât și abilită țile de a -și reduce nivelurile de anxietate prin reatribuire,
relaxare, respira ție controlată. A fost confirmat faptul că Sorin continuă expunerea în vivo la
situa țiile anxiogene.

Concluzii
Obiectivele terapeutice stabilite la începutul interven ției au fost atinse, astfel că Sorin a
reușit la finalul acestor întâlniri terapeutice să poată merge la serviciu singur cu propriul
autoturism sau mijloace de transport fără persoanele de su sținere și încearcă să -și facă noi planuri
pentru mai mult timp dedicat familiei, călătorii în străinătate la fiica sa.

5. Concluzii
Intervenția psihologică în criză pent ru persoanele cu tulburare de panic ă și/sau agorafobie
este imperios necesară, existența protocol ului de intervenție standardizat, este important pentru a
creea un sistem clar, unitar, sistematizat și nu în ultimul rând știintific, care să asigure o eficiență
mare în obținerea rezultatului dorit. Mai mult decât în situațiile uzuale, avem nevoie de focusarea
și direcționarea eforturilor în vederea stabilirii căilor de acțiune, dar și pentru a identifica si
utiliza resursele individuale, familiale si comunitare in depasirea crizei De asemenea,
psihologul/consilierul trebuie să fie capabil să evalueze urgent necesitatea spitalizării pacientulu i.
Identificarea punctelor forte și resurselor pacientului este utilă și în realizarea unui raport
bun și de încredere cu acesta, mult mai facil de realizat dec ât dacă ne focusăm doar pe punctele
slabe ale acestuia : deficite, disfuncționalități și chiar eș ecuri . Capacitatea psihologului și a
pacientului de a lucra împreună pentru a obține o gamă largă de resurse și alternative determină
succesul acestei etape.

BIBLIOGRAFIE

Barlow, D.H. & Cerny, J. A. (1988). Psychological treatment of panic. New York:
Guilford Press.
Barlow, D. H., & Craske, M. G. (1988). The phenomenology of panic. In S.
Rachkman & J. D. Maser (Eds.), Panic: Psychological perspectives (pp. 11 –
35)Hilisdale, NJ: Eribaum.
Beck, A. T., Emery, G., & Greenberg, R. L. (1985). Anxiety disorders and
phobias: A cognitive perspe ctive. New York: Basic Books.
Burns, D. D. (1989). The feeling good handbook: Using the new mood therapy in
everyday life. New York: Morrow.
Chambless, D. L., Renneberg, B., Goldstein, A., & Gracely, E. J. (1992). MCMI –
diagnosed personality disorders amon g agoraphobic outpatients: Prevalence
and relationship to severity and treatment outcome. Journal of Anxiety
Disorders, 6, 193 -211.
Clark, D. A . (1986). Cognitive Approach of Panic, Behavior Research Theory 24,
5, pp. 461 -470
Eaton, W. W., Dryman, A., & We issman, M. (1991). Panic and phobia. In L. N.
Robins & D. A. Regier (Eds.), Psychiatric disorders in America (pp. 155 –
179). New York: Free Pres s.
Enachescu C., Enachescu L. (2009). Psihosomatica, Iasi: Editura Polirom.
Fyer, A. J., Mannuzza, S., & Coplan, J. D. (1995). Panic disorders and agoraphobia
in H. I. Kaplan & B. J. Sadock ( Eds.), Comprehensive textbook of psychiatry
(6th ed., Vol. 1, p p. 1191 -1204). Baltimore: Williams & Wilkins.
Holdevici, I. (2011). Tratat de psihoterapie cognitiv -comportamenta la, Bucuresti:
Editura Trei.
Holdevici, I. (2000). Psihoterapia tulburarilor anxioase, Bucuresti: Editura Ceres
Leahy, R. L. , Holland S. J. (2010). Planuri de tratament și interven ție pentru
depresie și anxietate, Cluj -Napoca: Editura ASCR.

Mavissakalia n, M. & Hammen, M. S. (1986). DSM -III personality disorder in
agoraphobia. Comprehensive Psychiatry, 27, 471 -479.
McNally, R. J. (1994). Panic disorder: A critical analysis. New York: Guilford
Press.
Reich, J., Noyes, R., & Troughton, E. (1987). Dependent personality disorder
associated with phobic avoidance in patients with panic disorder. American
Journal of Psychiatry, 144, 323 -326.
Taylor, C. B., Sheikh, J., Agras, W. S., Roth, W. T., Margraf, J., Ehlers, A.,
Maddock, R. J. & Gossard, D. (1986). Ambul atory heart -rate changes in
patients with panic, attacks. American Journal of Psychiatry, 143, 478 -482.
Wells, A. (1999). Cognitive Therapy of Anxiety Disorders, John Wiley and Sons
Chichester, New York, Weinheim, Brisbane, Singapore, Toronto: The 3rd
Edition.
Wilson, T. R. (1990). Don’t panic. New York: HarperCollins.
Anexa 1.
Informații oferite pacienț ilor despre atacul de panică și
Agorafobie

Ce este atacul de panică și agorafobia?
Aproape toată lumea trece din când în când prin momen te de îngrijorare. Însă, în atacul
de panică, persoană resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare/teamă/anxieta te, încât poate
simți că imediat ar putea avea atac de cord, că va înnebuni sau își va pierde controlul. Într -un
atac de panică puteți resi mți simptome fizice cum ar fi: probleme de respirație, furnicături, țiuit
în urechi, tremor, senzația de sufocare, du reri de piept, transpirație sau palpitații. Ar trebui să vă
faceți un consult medical ca să eliminați orice cauză medicală posibilă a acest or simptome, cum
ar fi hipertiroidism, dependență de cofeină, prolaps al vâlvei mitrale etc. Un atac de panică poate
declanșa simptome specifice bolilor menționate anterior. În cazul în care persoana experiențiază
atacuri de panică recurente, neașteptate, se teme să nu aibă noi atacuri sau se teme de

semnificația acestora și, ca urmare, își modifică semnificativ comport amentul. În asemenea
cazuri, se poate da diagnosticul de „atac de panică”.
Mulți pacienți diagnosticați cu atac de panică experiențiază și „agorafobie”. Agorafobia
este reprezentată de teama resimțită în locurile și în situațiile în care pacientul ar putea avea un
atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil . De exemplu, persoanele cu agorafobie evită să
rămână singuri în afară casei, s ă se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul,
să traverseze poduri, înălțimile, să traverseze t uneluri, să traverseze spațîi deschise (câmpuri) sau
să folosească liftul. Mulți pacienți au atacuri de panică și în somn. Acest lucru se p oate datora
scăderii semnificative a ratei pulsului din timpul somnului, ceea ce determină o reacție de
compensare prin creșterea ratei pulsului, ceea ce poate duce la trezirea bruscă din somn.
Mulți pacienți cu agorafobie devin anxioși la lumina zilei; al țîi , în moment ele în care
apune soarele și scade intensitatea luminii. Temperatura are un rol important în atacul de panică
– numărul persoanelor cu atac de panică și agorafobie crește exponențial în timpul verii, mai ales
din cauza creșterii pulsului, a amețelilor și a deshidratării, precum și datorită creșterii
posibilităților de a petrece timpul în afară casei (unde, de fapt, persoană se percepe ca fiind mult
mai vulnerabilă). Persoana se teme că în asemenea situații ar putea avea atacuri de panică.

Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 90, Cluj -Napoca: ASCR

Care sunt cauzele atacului de panică și ale agorafobiei?

Potrivit anumitor teorii, multe situați i care pot declanșa atacuri de panică au fost
periculoase la începuturile evoluției umane. De exemplu, blocarea individului într -un tunel putea
duce la sufocare sau la leșin ; înălțimile pot fi periculoase; în spații deschise, persoana este m ai
expusă atac ului animalelor de pradă (lei sau lupi); spațiile publice îi puteau expune pe strămoșii
noștri la contacte cu străini periculoși. Multe dintre fricile specifice atacului de panică și

agorafobiei sunt reminiscențe ale unor frici instinctive și adaptative ti mpurii. Însă, în zilele
noastre, aceste situații nu mai sunt periculoase.
O serie de cercetări au demonstrat existența unei legături genetice între atacul de panică
și agorafobie, deși niciuna dintre acestea nu sunt moștenite în totalitate . În decursul unui an, 30 –
40% din populația generală va experienția un atac de panică. Cu toate acestea, majoritatea
acestor persoane nu vor interpreta atacul lor de panică ca fiind un pericol catastrofal. Prin această
interpretare, ei nu vor ajunge să d ezvolte tulbur area de atac de panică sau agorafobie.
Inițial, atacul de panică este activat de situațîi stresante, cum ar fi ieșirea din casă,
conflicte maritale/conjugale, intervenții chirurgicale, responsabilități noi sau diverse boli. Aceste
senzații de activare f iziologică (dificultăți de respirare, transpirație, palpitații, amețeli etc.) pot fi
interpretate greșit ca fiind semnele unui pericol catastrofal – de exemplu, persoana poate să se
concentreze asupra creșterii frecvenței ritmului cardiac și să ajungă la c oncluzia că va avea pe
loc un atac de cord. Ca urmare, persoana poate deveni „hipervigilentă” (adică să se concentreze
excesiv asupra reacțiilor fizice), ceea ce poate duce la creșterea activării (senzații fizice și
îngrijorare accentuată). A cest nivel rid icat de activare poate declanșa noi interpretări catastrofice
eronate, ceea ce numim „alarme false”, deoarece semnalează un pericol iminent în situații care
nu sunt de fapt periculoase. Un atac de panică complet poate fi cauzat de asemenea ni veluri
ridicat e de activare și interpretări eronate. În consecință, persoană dezvoltă „anxietate de
anticipare” (teamă că atacul de panică se va repetă) și începe să evite situațiile care pot induce
asemenea anxietăți – mai ales dacă ieșirea din asemenea s ituații este d ificilă sau jenantă sau
ajutorul nu este la îndemână. De fapt, în momentul în care persoana gestionează anxietatea
preponderent prin evitare sau evadare, ea a dezvoltat deja agorafobia.
Persoana cu agorafobie care nu evită toate situațiile anxiogene își găsește o „persoană
de siguranță” – adică o persoană care să o însoțească în aceste situații temute, pentru a o ajută să
evadeze în cazul în care anxietatea devine prea puternică. Deși este posibil ca , datorită
„persoanei de siguranță”, evi tării sau altor „comportamente de siguranță”, persoana să nu mai fi
experiențiat atacuri de panică de mai multe luni, ea poate trăi cu teamă că va avea asemenea
atacuri în viitor.

Mediul de funcțio nare a unui asemenea pacient se îngustează datorită fric ii și
comportamentelor sale evitative. Parțial, datorită acestor limitări de funcționare și lipsei
sentimentului de control al inabilității de a gestiona situația, multe persoane cu atac de panică și
agorafobie dezvoltă și depresie. Multe dintre aceste per soane devin atât de anxioase și depresive
încât recurg la consumul de alcool sau auto -administrarea de Valiu sau Xanax .

Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tra tament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagi na 90, Cluj -Napoca: ASCR
Miturile cele mai frecvente despre atacul de panică și agorafobie
În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este rezultatul unor probleme
psihice foarte prof unde. Desigur, oricine, cu sau fără atacuri de panică, p oate avea probleme

psihice serioase, dar tulburarea de panică și agorafobia nu sunt neapărat legate de probleme
psihice profunde. Puteți fi depresiv, să aveți diverse tipuri de dependențe, să vă autoc riticați
pentru faptul că aveți atacuri de panică, însă panică în sine poate fi tratată eficient fără terapie de
durată lungă, care să exploreze experiențele din copilărie ale pacientului. Multe persoane cu atac
de panică sau agorafobie au deseori convinge ri nerealiste despre anxietate, de exemplu „Toate
fricil e sunt dăunătoare” și „Trebuie să scap imediat de fricile mele”. Alțîi își interpretează eronat
anxietatea ca fiind semnul unei boli severe. Alte persoane cred că, de vreme ce au atac de panică
și ago rafobie de mai mulți ani – iar terapia tradițională nu s -a dovedit utilă în cazul lor –, situația
lor nu se va îmbunătăți niciodată. Terapia cognitiv -comportamentală, cu sau fără tratament
medicamentos, s -a dovedit a fi eficientă în intervenția atacului de panică și a agorafobiei.

Eficiența terapiei cognitiv -comportamentale în atacul de panică și agorafobie
Din fericire, există mai multe studii care investighează efectele terapiei cognitiv –
comportamentale în cazul atacului de panică și al agorafobiei. Ac este studii au fost derulate la
Universitățile Oxford (M area Britanie), Universitatea din Pennsylvania, Universitatea de Stat din
New York (Albany), precum și alte universități și facultăți de medicină. În cadrul unor intervenții
de 20 -25 de ședințe, rată eficienței intervențiilor variază între 85 -90%. Chiar și după terminarea
intervenției, majoritatea pacienților evaluați la 1 an după finalizarea intervenției au menținut
efectul acesteia.

Tratamentul medicamentos în cazul atacului de panică și al agorafo biei
O serie de medicamente s -au dovedit a fi utile în tratamentul atacului de panică și al
agorafobiei. Printre acestea se numără antidepresivele (de exemplu, Tofranil, Prozac, Zoloft,
inhibitori ai oxidazei monoaminice); Xanax și alte medicamente pentru anxietate; beta -blocanții .
Aceste medicamente pot faci lita reducerea nivelului de activare. Însă, după întreruperea
tratamentului medicamentos, pacientul poate experienția din nou simptomele atacului de panică.
În consecință, este recomandată, în tratame ntul atacului de panică și al agorafobiei, combinarea
tratamentului medicamentos cu intervenția cognitiv -comportamentală.

Etapele principale ale intervenției cognitiv -comportamentale
Intervenția cognitiv -comportamentală a atacului de panică și a agora fobiei se concepe în
jurul unor scopuri specifice: în primul rând, pacientul este ajutat să înțeleagă natură anxietății , a
panicii și a agorafobiei; al doilea scop major constă în identificarea situațiilor pe care pacientul le
evită sau de care îi este te amă; în al treilea rând, evaluarea naturii, a severității și a frecvenței
simptomelor specifice și identificarea situațiilor specifice care declanșeaz ă atacurile de panică; al
patrulea scop major constă în identificarea altor probleme/tulburări coexistente , de exemplu,
depresie, alte tulburări de anxietate, abuz de substanțe, alimentația excesivă, singurătatea,
problemele maritale/de cuplu.
Intervenți a de care veți putea beneficia include unele dintre următoarele tehnici de
intervenție sau pe toate: relax area musculară; trainigul de relaxare prin respirație și trainingul de
control al respirației (mai ales în cazul în care vă hiperventilați); expunerea treptată la situațiile
care declanșează atacurile de panică; ameliorarea reacțiilor la stres; identificar ea modului în care
vă interpretați simptomele fizice la stres; trainingul în elementele de bază ale terapiei cognitive
(adică să înțelegeți că modul î n care gândiți poate determina și modul în care resimțiți teamă și să
însușiți modalitatea prin care să vă simțiți mai bine prin examinarea stilului în care gândiți și al
convingerilor pe care le aveți); trainingul asertiv (în caz de nevoie); și trainingul pentru
dezvoltarea abilității de a recunoaște și reduce simptomele atacului de panică în momentul în
care acestea apar. În plus, se pot discuta și rezolva în cadrul intervenției și alte probleme pe care
le puteți avea (de exemplu, depresia).

Ce trebuie să faceți dumneavoastră ca pacient
Terapia cognitiv -comportamentală nu este o experiență pasivă pentru pacient. Pentru
succesul acestui tip de intervenție este nevoie de implicarea dumneavoastră activă. În consecință,
trebuie să veniți săptămânal la ședin țe (în unele cazuri chiar mai des), să completați fișe/
chestionare prin care se evaluează probl emele dumneavoastră și să vă faceți temele de casă pe
care vi le dă terapeutul. Așa cum am menționat mai înainte, majoritatea pacienților care participă
la astf el de intervenții resimt îmbunătățiri în funcționare (din punctul de vedere al atacului de
panic ă și al agorafobiei), unele persoane resimțindu -le destul de repede. Chiar și în cazul în

care resimțiți rapid aceste îmbunătățiri, trebuie să urmați toate ședi nțele din pachetul de
intervenție .
Terminarea intervenției înaintea timpului prevăzut de tera peut crește șansa recăderii.
Intervenția este concepută pentru 12 ședințe. Primele ședințe sunt alocate evaluării și explicării
modului în care se derulează și funcționează intervenția. Ultimele ședințe constau în mare
măsură în re -evaluări, programate de două ori pe săptămână, respectiv de două ori pe lună. Din
acest motiv, efectuarea temelor de casă capătă o importanță deosebită.
Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 92, Cluj -Napoca: ASCR
ANEXA 2
• Inventarul de panică al pacientului
Numele pacientului: ______________________________ Data de astăzi:___________ ______
Dată/
Timp/
Situa ție Nivelul de
anxietate
estimat
înaintea
intrării î n
situa ție
(0-100%) Predic ții/gânduri
și nivelul de
încredere în
acurate țea
acestora
(0-100%)
Reac țiile
fizice
experien țiate
în situa ție Nivelul real de
anxietate din
situație
(0-100%) Rezultate
(ce s-a
întâmplat)

Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 96, Cluj-Napoca: ASCR

ANEXA 3
Cele mai frecvente gâ nduri automate ale pacientului în momentele anxioase/de panică
Numele pacientului:__________________________ Data de astăzi:______________
Instruc țiuni: Bifa ți fiecare gând automat pe care îl experien țiați în momentele în care începe ți să
deveni ți anxios s au începe ți să vă panica ți. Identifica ți cele mai frecven țe trei gânduri automate și
ordina ți-le în func ție de frecven ța lor – 1 pentru gândurile pe care le ave ți cel mai frecvent, 2 si 3
pentru urmatoarele c a frecven ță.
_____ Voi înnebuni. _____ Voi intra în comă.
_____ Mă voi face de râs. _____ Mă voi sinucide sau mă voi vătăma.
_____ Nu mă voi mai putea controla. _____ Nu voi putea scăp a.
_____ Voi începe să urlu _____ Mă voi sim ți așa tot timpul.
_____ Voi avea un atac de panică. _____ Nu voi reu și să ajung la baie.
_____ Voi deveni violent. _____ Voi vomita.
____ _ Voi avea un infarct. _____ Nu voi reu și să ajung la baie.
_____ Voi începe să plâng. _____ Nu voi putea respira

_____ Voi le șina. _____ Mă voi sufoca.
_____ Voi t remura. ___ __ Voi muri.
Alte gânduri:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_______________________ _______________________________
Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 99, Cluj -Napoca: ASCR
ANEXA 4
Evaluarea ini țială a anx ietății și a evitării –
Fișă pentru pacien ți
Numele pacientului ___________________ Data evaluării ________
Pe care dintre următoarele situa ții le evita ți? ( Încercui ți fiecare situa ție pe
care o evita ți.)
Restaurante Magazine Supermarketuri
Metrou Autobuze Malluri
Lifturi Scări Avioan e
Plimbări in aer liber Activitate fizi că Trenuri
Condusul ma șinilor Călătorii de ma șina Poduri
Când rămâne ți singuri Tuneluri Privirea spre orizont
Lumina soarelui Înălțimi Spații deschise

Alte situa ții evitate:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
______________________________ __________________

Evita ți oricare dintre următoa rele situa ții publice doar pentru că a ți putea părea
anxios? (Încercui ți).
Vorbitul, mâncatul sau băutul în public.
Folosirea toaletei sau a pisoarului din afara locuin ței dumneavoastră.
Dezbrăcarea într -un vestiar
Chefurile
Reuniunile de familie
Sălile de clasă
Contactul vizual
Prea marea apropiere fizică de o altă persoană
Alte situa ții: __________________________________________________

Îmi este teamă că în situa țiile încercuite anterior a ș putea devein anxios și
(încercui ți toate enun țurile de mai jo s care vi se potrivesc):
• Voi avea un atac de cord sau mă voi îmbolnăvi fizic.

• Voi pierde controlul sau voi înnebuni.
• Voi pierde controlul și mă voi face de râs.
• Nu voi reu și să ajung la timp la toaletă.
• Mă va răni cineva / îmi va face cineva rău.
• Nu imi e ste teamă de anxietate, îmi este teamă de situa ție ( de exemplu,
îmi este teamă să nu se prăbu șească avionul cu care tocmai călătoresc ).
• Voi ceda.
• Vor ved ea ceilal ți că îmi este teamă.
• Altceva: _____________________________________________
• Nu mi se aplic ă niciun enun ț dintre cele enumerate mai sus.
Când a ți inceput să evita ți fiecare dintre situa țiile încercuite?
Pe care dintre următoarele reac ții le-ați experien țiat în situa țiile pe care dorea ți să
le evita ți? (Încercui ți)
Palpita ții Inima vă bătea foarte puternic
Transpira ție Tremor
Vi s-a tăiat respira ția Furnicături
Ame țeli Dureri de piepit
Amor țeală Pierderea echilibrului
Sentimentul că nu sunt real(ă) Sufocare

Sentimentul că situa ția nu este reală Frisoane sau bufeuri
Altele______________________________________________________ _

În cursul săptămânii trecute, a ți resim țit oricare patru dintre următoarele simptome
enumerate mai sus? (Încercui ți).
DA NU Care simptome?_____________ __________________
Care a fost în medie nivelul anxietă ții pe care l -ați experien țiat / resim țit săptămâna
trecută? (Încercui ți)
Deloc (0) Pu țin (2.5) Mediu (5) Foarte mult (7.5) Extrem(10)
V-ați trezit vreodată în stare de panică? ( Încercui ți). DA NU
Vă îngrijora ți că o să vă teme ți sau că o să ave ți atacur i de panica? (Încercui ți).
DA NU
Ce vă stresează / îngrijoreaza în momentul actual?
Câte cafele sau băuturi cofeinizate consuma ți zilnic?__________________
Ce cantitate de alcool consuma ți într -o zi obi șnuită?___________________
Pe care din tre următoarele medicamente le lua ți în prezent? (medicamente care se
eliberează doar pe bază de re țetă sau fără)
Nume Doză Frecven ță Pen tru ce? Prescris de?
_______ _______ _______ _______ _______
_______ _______ _______ _______ _______

_______ _______ _______ _______ _______
_______ _______ _______ _______ _______
_______ _______ _______ _______ _______
Ați fost vreodată diagnosticat cu hipertiroidism, sindromul Cushing, hiperv entilare,
prolaps al valvei m itrale? (Încercui ți).

De ce boală suferi ți acum? Cine vă tratează bolile?
____________________ ____________________
____________________ ____________________
____________________ ____________________
____________________ ____________________
Pe care dintre următoarele activită ți le efectua ți ca să vă sim țiți în siguran ță în
momentele în care vă este teamă să nu face ți cumva un atac de panică sau un atac
de anxietate? (Încercui ți toate enun țurile care vi se potrivesc).
Cer încurajare.
Când ies undeva, rog pe cineva să vină cu mine.
Repet anumite gânduri sau cuvinte.
Sunt atent(ă) la senza ții fizice, ca să verific dacă sunt OK.
Mă sprijin de lucruri ca re îmi oferă suport / sus ținere.
Mă a șez.

Umblu cu pa și rari.
Îmi încordez corpul sau mâinile.
Respir adânc (încerc să mă calmez).
Alte comportamente:__________________________________________
Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 84 -86, Cluj -Napoca: ASCR
ANEXA 5
Enunțuri de coping pentru pacienți
Reduceți -vă anxietatea/fric ă la niveluri normale:
Este n ormal să ne fie frică.
Cu toții ne temem (din când în când).
Faptul că îmi este teamă demonstrează că sunt precaut/ă.
Teama/anxietatea poate fi programată genetic
Eliminați pericolul:
Teama/anxietatea este, de fapt, un nivel crescut de activare.
Am mai fost în această situație și nu mi s -a întâmplat nimic neplăcut.
Teama/anxietatea trece.
Analizați -vă gândurile negative:
Uneori am alarme false.
Nu sunt pe cale să î nnebunesc sau să îmi pierd controlul.
Aceste senzații nu sunt de fapt periculoase.
Ceilalți nu au de unde să știe ce simt eu.
Nu trebuie să dețin controlul absolut asupra lucrurilor.
Învățați din experiențele pe care le -ați avut în trecut .
Făcusem multe pr eziceri negative care nu s -au adeverit.

Nu am înnebunit, nu am avut infarct și nu am murit de frică.
Nu uita să respiri normal – te ajută!
Planificați procesul de acceptare:
Pot să mă detașez și să îmi urmăresc nivelul de activare.
Pot accepta faptul că n ivelul meu de activare se modifică.
Pot observa modul în care senzațiile mele se intensifică și scad.
Pot accepta nivelul meu de activare și îmi pot investiga gândurile negative.

Robert L . Leahy și Stephen J. Holland, (2010), Planuri de tratament și interven ții pentru
depresie și anxietate, pagina 95, Cluj -Napo ca: ASCR
.