Cristi Podar Licenta 28 Februarie 2019 [611312]

1 Universitatea Transilvania Brașov
Facultatea de Educație fizică și Sporturi Montane Brașov

LUCRARE DE LICENȚĂ

Hidrokinetoterapia , program special la pacientul copil
cu sindrom down

Coordonator științific
PROF. UNIV. DR. CIOROIU SILVIU GABRIEL

Student: [anonimizat] 2019

2 CUPRINS

LISTA DE FIGURI 3
LISTA DE TABELE 4
INTRODUCERE 5
CAPITOL 1 PARTEA FUNDAMENTALĂ TEORETICĂ A LUCRĂRII ASUPRA
SINDROMULUI DOWN
1.1 ISTORIC 7
1.2 PREMISE, SCOP, IPOTEZE, OBIECTIVE, EȘANTIONARE 11
1.3 PREZENTAREA GENERALĂ A SINDROMULUI DOWN 13
1.4 PREZENTAREA GENERALĂ A HIDROKINETO TERAPIEI
1.5 MIJLOACE HIDROKINETOTERAPEUTICE UITLIZATE ÎN TR ATAMENT UL
PACIENTULUI COPIL CU SINDROMUL DOWN 19
1.6 CONCLUZII CAPITOL 1 27
CAPITOL 2 MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ÎN CADRUL PROGRAMULUI SPECIAL
DE HIDROKINETOTERAPIE LA P ACIENTUL COPIL CU SINDROM DOWN
2.1 PREMISE ALE UNOR CERCETĂRI 28
2.2 SCOP, IPOTEZE, OBIECTIVELE DE CERCETARE 28
2.3 METODE DE CERCETARE 30
2.4 ORGANIZAREA CERCETĂRII , ETAPELE ȘI ACTIVITATEA CERCETĂRII 36
2.5 ELAB ORAREA UNUI PROGRAM SPECIAL DE ÎNVĂȚARE A ÎNOTULUI LA COPILUL
PACIENT: [anonimizat]
2.6 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII, TESTARE INIȚIALĂ ȘI FINALĂ A PROGRAMULUI
PERSONALIZAT DE HIDROKINETOTERAPIE LA COPILUL PACIENT: [anonimizat]
2.7 REZULTATEL E CERCETĂRII
2.8 ANALIZA GRAFICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII
2.9 CONCLUZIILE CERCETĂRII
CAPITOL 3 CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE 39

3
LISTĂ FIGURI
Figura nr. 1 Copil cu sindrom down 7
Figura nr. 2 Schelet și c raniu prezentat la Universitatea din Bordeaux 8
Figura nr. 3 Fetiță cu sindrom Down 10
Figura nr. 4 Centrul de educație incluzivă Brașov 12
Figura nr. 5 Cromozom 21 13
Figura nr. 6 Sindromul Down după 11 saptamani 14
Figura n r. 7 Imagine cu detaliile c orpului la copilul cu sindrom down 15
Figura nr. 8 Model de copil cu sindrom down 18
Figura nr. 9 Principiul lui Arhimede 21
Figura nr. 10 Exerciții stretching 25
Figura nr. 11 Asistența părintelui la activitățile motrice recuperatorii 34
Figura nr. 12 Puls-oximetru 35
Figura nr. 13 Poziția culcat pe spate în apă 38
Figura nr. 14 Subiect pacient: [anonimizat], experiment personal 38
Figura nr. 15 Subiect pacient , picioare craul, experiment personal 39
Figura nr. 16 Grup subiecți cercetare , experiment persona l 41
Figura nr. 17 Subiectul 1 , Analiza grafic ă, testare inițială și finală 48
Figura nr. 18 Subiectul 2, Analiza grafic ă, testare inițială și finală 48
Figura nr. 19 Subiectul 3, Analiza grafic ă, testare inițială și finală 49
Figura nr. 20 Subiectul 4, Analiza grafic ă, testare inițială și finală 49
Figura nr. 21 Subiectul 5, Analiza grafică, testare inițială și finală 50
Figura nr. 22 Subiectul 6, Analiza grafică, testare inițială și finală 50
Figura nr. 23 Subiectul 7, Analiza grafică, testare inițială și finală 51
Figura nr. 24 Subiectul 8, Analiza grafică, testare inițială și finală 51
Figura nr. 25 Subiectul 9, Analiza grafică, testare inițială și finală 52

4

LISTĂ TABELE
Tabelul nr. 1 Deosebirile dintre programele acvatice și înotul therapeutic 26
Tabelul nr. 2 Program special de învățare a înotului la pacient ul cu Down 40
Tabelul nr. 3 Testare iniț ială și finală , experiment personal 42
Tabelul nr. 4 Progresul înregistrat între testare înițială și finală 43
Tabelul nr. 5 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 1 43
Tabelul nr. 6 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 2 43
Tabelul nr. 7 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 3 44
Tabelul nr. 8 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 4 44
Tabelul nr. 9 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 5 45
Tabelul nr. 10 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 6 45
Tabelul nr. 11 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 7 46
Tabe lul nr. 12 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 8 46
Tabelul nr. 13 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 9 47
Tabelul nr. 14 Recomandări actuale ale sănătății publice 53

5
INTRODUCERE
Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamn ă terapie prin mișcare și provine din
limba greacă unde rădăcina acestuia “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mișcare”.
Kinetoterapia se folosește pentru recuperarea medicală somato -functională și constă într -un
ansamblu de tehnici și metode având în centru exercitiul fizic [CORDUN.M, KINETOL OGIE
MEDICALA, 1999] .
Sindromul Down, cea mai comună anomalie cromozomială, poartă numele medicului
britanic John Langdon Down care l -a descris pentru prima dată, în mod științific, într -un articol
apărut în1866. Abia în 1959 se descoperă existența unei anomalii congenitale care, în
aproximativ 93 %din cazuri, apare din cromozomul suplimentar 21.
În cazul persoanelor cu acest sindrom, în loc de 23 de perechi sau 46 de cromozomi în
fiecare celulă, s -au descoperit 47 de cromozomi, deci vor fi3 c romozomi de tip 21 într -o celula
in loc de 2, maladia numindu -se și Trisomia 21 [http://www.desprecopii.com/info -id-11760 -nm-
SINDROMUL -DOWN -simptome -cauze -diagnostic -si-riscuri.htm , 21/2/2017 ]
Înotul ca manifestare motric utilitară, a cunoscut î n decursul timpului, per ioade de
înflorire și de stagnare, în funcție de interesele, aspirațiile și gradul de civilizație al
popoarelor. În procesul de învățare a înotului, apoi de consolidare și perfecționare a
deprinderilor motrice specific e înotului, este necesară o apreciere corectă a reprezentărilor
mișcărilor care urmează a fi executate de copii pacienți cu sindromul down.
Soluția problemelor de coordonare impuse de un act motor sportiv trece prin realizarea mai
multor funcții parț iale, cum ar fii e xecuția mișcării propriu -zise de către organele motorii.
Organul de control și de regla re este musculatura scheletică, care este componenta activă a
aparatului motor :
• Programarea desfășurării mișcării, care permite achiziționarea și trans miterea
informațiilor privind rezultatele momentane și finale ale actului motor.
• Programarea desfășurării mișcării, cu prevederea anticipată a rezultatelor sale
momentane și finale , anticipare
• Compararea informației la intrare, cu programul acțiunii și cu obiectivul prevăzut
Procesul de control și de reglare propriu -zis, adică transmiterea la mușchi a stimulilor de
control și de reglare .

6 Memoria motrică, cea care înregistrează programul mișcării efectuate, transformările sale, și
care intervin e, de asemenea, prin fragmente de exerciții motrice similare înregistrate deja.
Rolul său este esențial în învățarea mișcării [SCHMABEL, M., 1984] .
Controlul execuției mișcării se face prin intermediul mecanismelor de feedback, alimentate
de informa țiile senzoriale , variații chimice, mecanice, luminoase, electrice, selecționate în
funcție de experiențele anterioare care au fost memorizate de către subiectul supus procesului
învătării . Toate aceste funcții sunt asigurate de diferiți analizatori.
În fa za inițială, predomină ca importanță informația vizuală, urmând ca ulterior
informația chinestezică să capete o importanță din ce în ce mai mare.

7 CAPITOL 1
PARTEA FUNDAMENTALĂ TEORETICĂ A LUCRĂRII ASUPRA SINDROMULUI DOWN

1.1 ISTORIC
Sindromul Down a fost identificat pentru prima dat ă în 1860 de doctorul John Langdon
Hydon Down. Hydon Down a observat în institu ții de boli mentale similarit ăți în manifestarea
comportamental ă și caracteristicile fizice unor persoane care proveneau din medii diferite.
Acestor persoane nu li s -a acordat o aten ție special ă, atât rudele c ât și medicii fiind convin și că
nu exist ă nici un remediu sau tratament.
În 1959 Turpin, Jerome Lejeune, Lafourcade au descoperit adevarata cauza a acestei boli.
Sindromul Down a fost și înca mai este perceput de c ătre unii speciali ști ca o boala, consider ând
că cei cu acest sindrom sunt suferinzi de ceva pentru care nu exista tratament.
Sindromul Down reprezint ă o provocare, majoritatea persoanelor cu aceasta afec țiune pot
duce o via ță normala, fericit ă și activ ă. Persoanele cu Sindrom Down sunt predispuse la
anumite boli și afec țiuni, cum ar fi pierderea auzului sau infec ții respiratorii, hipotiroidism sau
alte probleme de s ănătate, pierderea auzului sau infec ții respiratorii.

Fig. Nr. 1 Copil cu sindrom down, http://www.sfatulmedicului.ro/Boli -genetice/sindromul –
down -mongolismul_247
Boala a fost oficial catalogată în secolul al XIX -lea, deși cazuri de copii cu sindromul Down au
fost depistate în decursul istoriei. Arheologii au găsit în Franța un schelet de copil care atestă
existența acestei boli. Copilul era de vârstă între 5 și 7 ani când a murit, dar după metod a de
înhumare în cimitir, se dovedește faptul că nu fusese stigmatizat sau respins de membrii
comunității. “Necropola se află în orașul Saint -Jean -des-Vignes din estul Franței și datează din
secolul al V -lea” [https://www.descopera.ro/dnews/12914058 -arheol ogii-au-descoperit -cel-
mai-vechi -schelet -al-unui -copil -afectat -de-sindromul -down -foto].

8 După forma craniului copilului, arheologii au văzut că avea craniul mai scurt și fruntea
deformată, în timp ce spatele craniul era plat. În imagine se vede că d inții au fost a fectați, toate
acestea semne indicând sindromul Down. Cel mai vechi caz care atestă boala, sunt prezentate
în imaginile de mai jos, dovezile de acest fel din trecut fiind foarte rare. Cauza morții copilului
este încă necunoscută.

Fig. nr. 2 Schelet și craniu prezentat la Universitatea din Bordeaux, Direct science
Până la această descoperire din Franța, scheletul un ui copil de 9 ani găsit în Anglia, datând
din anii 700 -900, era considerat cel mai vechi caz de sindrom Down.
Încă din antichitate , China antic ă, India antic ă, Grecia antic ă, Egiptul antic, exerci țiile fizice
erau practicate pentru men ținerea unei bu ne forme fizice, dar și în tratarea unor afec țiuni cum
ar fi dureri musculare, gut ă, obezitate.
Sistemele antice de gimnastic ă cuprindeau exerci ții de ținută, lupta cu sabia, aruncarea
suliței și discului, alergare, box, aruncarea cu piatra, s ărituri și înot.
Marele medic al antichit ății grece ști, Hipocrat [sec. IV înainte de C hristos ], în primul spital
construit în insula Kos, a studiat atent efectele fiziologice ale gimnasticii și masajului , definind
sănătatea ca un echilibru între exerci țiile fizice și alimentatie.
Pentru prima dat ă este sesizat ă relația între mi șcare -hipertrofie și imobilizare -atrofie
muscular ă. El sus ține c ă exerci țiul fizic și masajul influenteaz ă favorabil respira ția,
metabolismul, circula ția sangvina și echilibreaz ă activitatea sistemului nervos central.
Alte personalit ățti ale lumii antice care au ini țiat dezvoltarea domeniului kinetoterapiei sunt:
Antylos – întemeietorul gimnasticii terapeutice, Herodicus – a elaborat normele gimnasticii
igienice și terapeut ice, Platon – în “Legile” și “Republica ”, a prezentat un sistem de educa ție

9 armonioas ă a corpului considerând gimnastica , masajul, b ăile, odihna, alimentatia, drept factori
determinan ți ai educa ției estetice.
Din punct de vedere etimologic kinetotera pie înseamn ă terapie prin mi șcare și provine din
limba greac ă, unde r ădăcina acestuia “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mi șcare”.
Kinetoterapia se folose ște pentru recuperarea medical ă somato -functional ă și const ă într-un
ansamblu de tehnici și metode având în centru exercitiul fizic [CORDUN, M., 1999] .
Personalit ăți celebre cu sindromul Down
Lauren Potter
La cei 25 de ani ai s ăi, în ciuda bolii cu care se confrunt ă, Lauren Potter a reu șit să își
construiasc ă o carier ă impresionant ă în domeniul ci nematografiei. Cunoscut ă mai ales pentru
rolul s ău din serialul „Glee”, sindromul Down nu a oprit -o pe Lauren s ă-și ating ă visul de a
deveni o actrit ă celebr ă.
Luke Zimmerman
Are 35 de ani actualmente și o carier ă în plin ă dezvoltare , a devenit cunoscut od ată cu rolul în
care îl interpreta pe Romeo, în piesa ”Romeo și Julietta”. Sufer ă de Sindromul Down, dar acest
lucru nu l-a oprit nici în continuarea carierei sale, care i -a adus roluri în filme precum „Finn,
”Faculty” și seriale precum „Glee” sau ”The sec ret Life of the American Teenager”.
Jamie Brewer
O alt ă actri ță pe care sindromul Down nu a oprit -o din a -și construi o viat ă așa cum î și dore ște
este Jamie Brewer. Cunoscut ă atât pentru rolurile sale din filme și seriale TV cât și pentru
performan țele imp ecabile din piesele de teatru, Jamie este un exemplu pozitiv pentru toti
pacientii care sufer ă de aceast ă boal ă.
Madeline Stuart
La 18 ani, într -o prezentare New York Fashion Week, modelul Madeline Stuart și-a făcut
debutul în lumea modei . Este și ea una d intre pacien ții care sufer ă de sindromul Down, dar nici
boala și nici societatea nu a oprit -o din a -și vedea visul împlinit . Acum Madeline particip ă la cele
mai mari show -uri și prezent ări din lumea fashion -ului international și se bucur ă din plin de
reali zările muncii sale .

10 Connie Rose Seabourne
Copil de 2 ani actualmente, cunoscută deja în lumea modei și a fotografiei. Copilul suferă de
sindromul Down dar susținută de părinții săi și cu spiritul luptător, reușește să -I cucerească pe
artiști și f otografi, alături de care realizează cele mai frumoase, interesa nte și amuzante po ze.

Fig. nr 3 Fetiță cu sindrom Down, CSID.ro
În concluzie putem aprecia că boala Down poate fi ameliorată cu scopul unei vieți cât mai
normale. Pacienții cu sindromul Down, sub o atentă îngrijire continua și de specialitate reușesc
să-și depășească problemele ge netice, de postură, de îndemânare, de flexibilitate, de
coordonare, de suplețe și de păstrare a unui tonus muscular adecvat viețiii cotidiene
corespunzătoare vârstei lor biologice.

Actualitatea temei de cercetare
În urma valorificării metodelor ș i mijloacelor de învățare a inițiere la înot a copiilor cu
sindrom Down s -a constatat că eficiența mijloacelor utilizate științific au un mai mare
randament și învățarea înotului este mai rapidă și în cazul copiilor cu diferite deficiențe.
Studiul î și propune ca pe baza unei cercetări moderne să identifice efectul aplicării unui
program special individualizat pentru copiii cu sindrom Down.

11 1.2 PREMISE, SCOP, IPOTEZE, OBIECTIVE, EȘANTIONARE , PERIODIZARE
Premise
Se p ornește de la premisa că pe baza unui studiu cu impact de aplicare a unui program
hidrokinetoterapeutic la copilul cu sindrom down, se pot îmbunătății parametrii fizici și
funcționali ai copilului.
Scop
Scopul hidrokinetoterapiei este de îmbunătățire a capacității motrice generale, a cop ilului cu
sindrom down, de îmbunătățire a funcției segmentului sau a segmentelor afectate funcțional,
active și independente.
Hidrokinetoterapia, la copilul cu sindrom down, mai are scop și de stimulare psihică.
Ipoteze
1. Se presupune c ă hidrokinetotera pia aplicat ă printr -un program special de învățarea înotului
și continuat cu practicarea înotului ca sport, elaborat individual , aduce beneficii de ordin
fiziologic și functional , la pacientul cu sindrom Down , evident la nivelul copiilor.
2. Se presupune c ă hidrokinetoterapia prin înot are efecte benefice la copilul cu sindrom Down ,
dacă se desfa șoara o activitate continua, regulat ă, de durată, sub supravegherea unui professor
kinetoterapeut îndrum ător.
Obiectivele hidrokinetoterapiei la copilul cu sindrom down
Studiul își propune să monitorizeze și să evalu eze efectul aplicării unui program special de
învățare a înotului, cu rol hidrokinetoterapeutic la copilul pacient cu sindrom down.
Hidrokinetoterapia are ca obiective generale:
• educarea și reeducarea, c orectarea posturii, aliniamentului corpului și a segmentelor
sale
• obținerea relaxarii generale și locale, a decontracturii musculare, inhibarea spasticității
• obținerea și păstrarea unui tonus muscular adecvat activit ăților cotidiene
• men ținerea și cre șterea progresiva a for ței și rezisten ței musculare în vederea realiz ării
mobilit ății, stabilit ății și a controlului motor
• recâștigarea și mărirea treptat ă a amplitudinii mi șcării articulare pana la unghiul maxim
• obținerea și cre șterea flexibilit ății, elastic ității și suple ței
• educarea și reeducarea îndem ânării, coordon ării și controlului echilibrului și a abilit ății
• prevenirea posturilor și atitudinilor incorecte, corectarea acestora

12
Eșantionare
Studiul acestei lucr ări s-a elaborat la școala cu program spe cial din Brasov, denumită “Centrul
de educație incluzivă Brașov”, str. Pictor Luchian nr. 25, professor educa ție fizic ă Eugen
Gomoescu [ Anexa 1 , Acordul colaborării de cercetare] .
Subiec ții cercet ării au fost elevii din clasa V -VIII ai școlii speci ale. Ace ști elevi sufer ă patologic
de sindrom Down și de alte boli genetice ca: autism, retard mintal .

Fig. nr. 4 Centrul de educație incl uzivă Brașov, http://www.cseibrasov.ro/

Periodizare
În anul școlar 2017 -2018 s -a desf ășurat cercetarea teoretic ă a studiilor știintifice existente.
Cercetarea preliminar ă a început în luna mai 2018 și s-a încheiat în luna iulie 2018.
Cercetarea de baz ă a continuat din luna iulie 2018 p ână în luna decembrie 2019.
Analiza rezultatelor cercet ării, concluziile și recomand ăriile au fost finalizate din l una decembrie
2018, până în luna februarie 2019.
Redactarea și final izarea lucrării s -a realizat până în luna martie 2019.

13 1.3 PREZENTAREA GENERALĂ A SINDROMULUI DOWN
Sindromul Down este o boală genetică, cromozomială. În 95% din cazuri sindromul Down se
prezintă ca trisomia 21, în 5% din cazuri se prezint ă prin mozaicism sau are loc o transloca ție.
Se apreciaz ă că aceast ă boal ă apare cu o frecven ță de 1 la 600 -700 de nasteri [PANFIL, C.
1980 ].
Organismul uman are 23 de perechi de cromozomi: 22 autozomi și doi cromozomi sexuali (la
femei 22+ XX, la bă rbati 22+ XY). Fiecare celulă din organism posedă deci 46 de cromzomi cu
excep ția celulelor sexuale (ovul/spermatozoid) care au jumătate din setul 3 cromozomial
(ovulul: 22+X, spermatozoidul: 22+X sau 22+Y).
La unirea dintre spermatozoid și ovul va rezulta o celulă cu un set complet cromozomial
(44+XX sau 44+XY).
În cazul în care se prezint ă ca trisomia 21 fiecare celulă a organismului posed ă trei
cromozomi 21. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune c ă
în timpul formării celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separa (non disjunc ție).
În timpul fertilizării, la fuziunea dintre ovul și spermatozoid (în mod normal fiecare cu 23
cromozomi) unul va avea un cromozom în plus în pozitia 21 rezultând o celula cu 47cromozomi.
Această celulă, cu dezvoltarea embrionului se multiplică, fiecare celulă va avea 47 cromozomi,
dezvoltându -se sindromul Down.

Fig. nr. 5 Cromozom 21, PANFIL, C. 1980
Când are loc o transloca ție sunt prezen ți trei cromozomi 21 dar u nul este lipit (sau
translocat) de un alt cromzom, de obicei cromozomul 14, 21 sau 22. Menționăm că 3-4% din
cazuri sunt cauzate de transloca ție.
Aproximativ la o treime sau la jumătate din cazuri transloca ția se transmite de la unul dintre
părinți. Părintele este purtător, fără semn de boala, având material genetic normal, cu diferen ța
că un cromozom 21 este ata șat de un alt cromozom.

14 O altă formă a sindromului Down este mozaicismul care apare la aproximativ 1% din cazuri.
În cazul mozaicismul ui non disjunc ția apare după fertilizare, în timpul formării embrionului.
În acest caz doar o parte dintre celule va fi afectată, restul celulelor vor avea set
cromozomial normal. Forma clinică a sindromului Down va fi determinată de numărul celulelo r
afectate [MAXIMILIAN, I. 1982].
Sindromul Down afecteaz ă de obicei sistemele: cardiovascular, nervos, cutanat, exocrin
Sindromul Down poate fi detectat dup ă 11 saptamani [KISS, S., “Genetica umana”, Editura
Științifică si Enciclopedica, 2004]

Fig. nr. 6 Sindromul Down după 11 saptamani , KISS, S., 2004
Acum de 10 ani, testele de s ânge pentru detectarea Sindromului Down erau realizate la 15
sau 16 s ăptămâni de la începerea sarcinii. Studiul arat ă că perioada propice testelor pentru
aceast ă anomalie cromozomial ă este dup ă 11 s ăptămâni de la începerea sarcinii. După 11
săptămâni de la ultimul ciclu menstrual viitoarele mame pot testa pentru a detecta din timp
dacă fătul sufer ă de acest sindrom. Dacă testele cu ultrasunete indic ă prezen ța probl emelor
cromozomiale, pacientele pot fi supuse la amniocenteze, procedura ce implic ă efectuarea unei
punc ții a sacului amniotic. Dac ă testele dovedesc c ă fătul prezint ă anomalii cromozomiale,
femeile pot alege s ă termine sarcina prin avort. Avorturile în pe rioadele de început ale sarcinii
sunt mai pu țin riscante, sau pot s ă se preg ăteasca pentru aducerea pe lume a unui copil bolnav
ce va trebui supravegheat în permanent ă [http://news.softpedia.com/news/Sindromul -Down –
poate -fi-detectat -dupa -11-saptamani -ro-12083.shtml(23/11/2018) ].
Vârsta matern ă este singurul determinant evident al nedisjunctiei dar numai 25% din
pacien ții cu sind rom Down se nasc din femei care au peste 35 de ani.
Riscul de a avea un copil cu sindrom Down depinde de v ârsta mamei, de exemplu: 1/1.560 la
20 de ani; 1/375 la 35 de ani; 1/25 la 45 de ani .
Vârsta de 35 de ani și riscul asociat de 1/350 au fo st stabilite în multe țări, ca limite în
depistarea și diagnosticul prenatal.

15 Din punct de vedere clinic și morfologic prezintă următoarele caracteristici: dinții sunt
neregula ți implanta ți, toracele este evazat, abdomen hipoton, picioare scurte și plate, piele
uscat ă și flasc ă, părul aspru, friabil, organele genital sub dezvoltate, diametrul capului este
redus, occiputul e plat, fata este mai lata, r ădăcina nasului este mai evazat ă, fisurile palpebrale
sunt orientate mai spre superior, gura estemica, limba prea mare în raport cu dimensiunea
gurii,urechiile sunt mici, g âtul mai scurt, m âna mai mic ă, degetele sunt scurte și divergente,
dând impresia c ă sunt de aceeasi lungime, cu excep ția policelui și a degetului mic foarte scurt,
tonusul muscular este scăzut și are laxitate la nivelul ligamentelor, în palm ă la peste jumatate
dintre cazuri, este prezent ă doar o singur ă creast ă palmar ă orizontal ă format ă prin fuziunea
plicii mijlocii și a celei inferioare, dezvoltare întarziat ă, afectiuni oculare, tulbur ări metabolice și
imunologice, toate cazurile prezint ă grade diferite ale deficien ței mintale, dezvoltarea
psihomotorie pe etape este întarziat ă; copilul este lent, apatic, pasiv, dar poate avea și
episoade în care trece de la docilitate la ac țiuni de auto și hetero -agresivitate, au o sensibilitate
crescut ă pentru sunete ritmate, muzic ă și dans, aten ția este labil ă la toate v ârstele, memoria
preponderent mecanic ă, dezvoltarea limbajului întarzia tă, toate acestea îngreuind procesul
educativ [ http://www.despr ecopii.com/info -id-11760 -nm-SINDROMUL -DOWN -simptome –
cauze -diagnostic -si-riscuri.htm ].

Fig. nr. 7 Imagine cu detaliile corpului la copilul cu sindrom down,
http://www.desprecopii.com/info -id-11760 -nm-SINDROMUL -DOWN -simptome -cauze –
diagnostic -si-riscuri.htm
Întarzierea în dezvoltarea psihomotorie la un copil care sufer ă de sindromul Down devine
evident ă în al doilea an de viata: toate achizi țiile copil ăriei se fac cu 2 -3 ani mai tarziu decat la
copilul s ănătos.
Întotdeauna exist ă un grad de retard mintal care variaz ă de la moderat la sever (QI intre 20 –
85) asociat cu tulbur ări de limbaj.

16 La adolescent și adul ți deseori e prezent ă obezitatea iar dezvoltarea pubertar ă este
întarziat ă și incomplet ă. Bărbații sunt sterili iar femeile prezint ă o fertilitate extreme de redus ă.
Încă din primii ani de via ță pacienții cu sindrom Down se confrunt ă cu multiple probleme
medicale: cele mai importante sunt defectele cardiace si digestive; infec țiile respiratorii sunt
frecvente – imunodeficien ța nespecific ă iar rsicul de a dezvolta leucemie acut ă secundara unui
sindrom mieloproliferativ tranzitoriu este de 15 -20 ori mai mare dec ât la popula ția general ă.
Între 5 -39 de ani mortalitatea este aproximativ asemanatoare cu cea din popula ția general ă
morbiditatea este mai crescut ă: 10 -15 % prezint ă epilepsie, catarcat ă, strabism, surditate,
hipotiroidie.
Speran ța de viata este de 55 -60 de ani.
După vârsta de 40 ani se poate instal a: AVC, demen ță senil ă precoce, iar la 60 ani poate apărea
Boala Alzheimer .
La copiii cu sindrom Down se recomanda începerea c ât ma i devreme a programului kinetic,
program numit interven ție timpurie. Astfel șansele ca acesti copii s ă obțină în viitor un grad c ât
mai mare de independen ță cresc sim țitor. Parin ții sunt învatati s ă lucreze și ei cu proprii copii,
în urma consilierii de ca tre kinetoterapeut , ei de devin co -terapeu ți [ SBENGHE, T. 2005 ]
Sindromul Down este tratat cu ajutorul kinetoterapiei dupa urmatorul principiu : tratamentul
trebuie s ă răspund ă ceriței de baza a dezvolt ării și cre șterii copilului. În perioada de dezv oltare
a deprinderilor motorii de baza se pune fundamental dezvolt ării motorii viitoare [ROBĂNESCU,
N. 2001] .
Este de preferat ca interve ția motorie a kinetoterapeutilor s ă aiba loc corect în aceasta
perioad ă. Un aspect neap ărat obligatoriu și eleme ntar de cunoscut este ca în apari ția limit ărilor
în comportamentul motor în cazul copiilor cu sindrom Down este incapacitatea, dizabilitatea de
stabilizare a posturilo r. În contextul general, dar și specific al programelor kineto, aceasta
înseamna c ă în de zvoltarea fiecarei deprinderi neuromotorii de baza trebuie stimulata postura
primar ă de baz și functional, să fie echilibrat [HOLDEVICI, I., NEACȘU, V. 2008]
Terapia prin joaca are un success mare în rândul copiilor cu sindrom Down. De asemenea
acești copii pot fi introdu și în grupe de copii cu acela și sindrom, dar și fără dizabilit ăți,
antrenarea și angajarea în execu ții fiind favorizat ă de dorin ța de imita ție specific ă copiilor cu
sindrom Down.

17 Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectu ează dupa testarea clinica musculo –
articulara care const ă în: bilan ț articular , bilanț muscular , evaluarea aliniamentului și posturii
corecte a corpului, evaluarea mersului, evaluarea globala.
Copiii care sufer ă de Sindrom Down sunt totu și capabili s ă învețe, dar au nevoie de mai mult
timp din cauza retardului mintal. Au probleme în mentinerea concentr ării aten ției mai mult
timp, este aproape imposibil de a le men ține aten ția asupra unei mi șcări mai mult de cateva
momente.
Învătatul este facili tat daca ei se afl ă într-un mediu unde se simt iubi ți și unde nu se simt
inferiori celor din jur deoarece sunt afectivi, sociabili, sensibili la frumos schimb ările bru ște,
inexplicabile care se petrec în jurul lor îi pot afecta.
Învatarea unor deprin deri și competen țe prioritare pot fi învațate prin: jocuri de
constructive, jocuri puzzle, jocuri educative, be țisoare, numaratoare jetoane cu numere și cifre
însoțite de imagini, vizionare casete cu desene animate, filme educative, confec ționare de
materi ale artistice, toate acestea duc la dezvoltarea memoriei vizuale . Educa ția senzorial ă este
foarte important de dezvoltat: ea poate fi tactil ă, vizual ă și auditiv ă.
Educa ția senzorial ă tactil ă:
❖ Informa ții tactile -formarea unor gesture utile (a lua, a pune , a inchide, a deschide)
❖ Identificarea propriet ăților materialelor (moale -tare, usor -greu, fin -dur)
❖ Identificarea formelor
❖ Identificarea temperaturii diferitelor obiecte
❖ Educatia senzorial ă vizual ă:
❖ perceperea vizual ă: -culoare -form ă-dimensiune
❖ aprecierea global ă a cantit ății
❖ poziția spatial ă
❖ percep ția mi șcărilor
❖ atentia vizual ă
❖ implica ția semantic a imaginii și raportul dintre imagine și cuv ânt
❖ mobilizarea vizual ă, 5 cuburi colorate se arunc ă pe rand pe jos și i se cere copilului s ă
spun ă care a fost ulti mul cub aruncat
❖ Educatia senzoriala auditiva

18 ❖ percep ția auditiv ă, perceptibilitatea fenomenelor sonore, reac ții de orientare la sursele
sonore
❖ sunet muzical, zgomot, fluier
❖ discriminare: zgomot si absen ța zgomotului (“tuna -liniste”)
❖ identific ări auditive: i ntensitate -varia ția, intensit ății-direc ția sunetului -înălțimea
sunetului (“vorbe ști tare -vorbe ști încet”)
❖ achizi ția ritmului: – lent-rapid -mers în ritmuri diferite și oprire la semnal sonor
Activit ăți matematice: numar ă corect crescator din unu în unu in limitele 0 -10; verbalizeaz ă
compararea folosind expresiile: mai mare, mai mic, egal [ROB ĂNESCU, N. 2001].

Fig. nr. 8 Model de copil cu sindrom down , Robănescu N. 2001
Mijloacele folosite în hidrokinetoterapie sunt:
➢ specifice , din care fac parte ex ercițiile corective
➢ ajutătoare , din care fac parte gimnastica, unele jocuri, unele sporturi, turismul, unele
dansuri
➢ asociate – din care fac parte factorii naturali de călire, odihna activă, mecanoterapia,
elongațiile
Hidrokinetoterapia include exerciții și mobilizări executate cu corpul în imersie, pacienții
beneficiind de acțiunea complexă a factorilor mecanici, termici și chimici ai apei.

19 1.4 PREZENTAREA GENERALĂ A HIDROKINETOTERAPIEI
Hidrokinetoterapia, metod a exerci țiilor kinetice în ap ă, a luat o mare amploare în special în
perioada epidemiilor de poliomielit ă. Azi hidrokinetoterapia face parte din programele de
recuperare func ționala destinat ă celor cu: boli neurologice centrale și periferice, boli
reumatismale, sechele post traumatice, afectiuni cardio -respiratorii (stări post -infarct
miocardic, astm bron șic de efort) [ BETNAKIK, B . 2005 ].
Termenul de înot este preferat ast ăzi pentru a defini utilizarea mi șcării uneori ca mijloc
terapeutic, corespunz ător aspectului practic, apli cației în terapie al unui domeniu stiintific bine
conturat și fundamentat , acela al hidrokinetoterapiei, ca știință a mi șcării fizice [CIOROIU, S.G.
2016]
Înotul asigur ă nu doar între ținerea st ării de bine, de relaxare local ă și general ă, ci și
dezv oltarea fizic ă armonioas ă. „Mi șcările realizate în imersie prelucreaz ă diferen țiat toate
grupele musculare” [ VASILE, L. 2007 ], detensionând în special musculatura paravertebral ă.
Combinarea adecvat ă a exerci țiilor dinamice cu cele statice determin ă tonifierea structurilor
musculare, cu efect pozitiv asupra posturii corporale. Musculatura corpului este solicitat ă
complex. În general, la nivelul segmentelor superioare se dezvolt ă musculatura centurii
scapulare și a articula ției um ărului. Se dezvolt ă mușchii abductori, retroductori, adductori în
articulatia scapulo -humeral ă, mu șchii care deplaseaz ă caudal și medial scapula și mu șchii
basculei mediale [ POPESCU, D., VOICULESCU, C. 2011]
„Înotul este de departe agentul terapeutic și corectiv cel mai răspândit și eficient,
constituindu -se chiar într-o procedur ă aparte, hidrokinetoterapia , tratamentul prin mi șcare în
apă caldă” [DRĂGAN , I., DEMETER , A. 1990 ].
În sportul de performant ă, practican ții altor discipline se refac lucrând în bazin, pent ru că
înotul reprezint ă cea mai bun ă solutie de realizare a celor trei „D”: dezobosire, deconectare,
divertisment [VASILE, L. 2010].
De asemenea, celor care au suferit traumatisme musculare sau articulare, medicii sportivi le
recomand ă înotul deoare ce decontractureaz ă musculatura și exercit ă o presiune articular ă
mică. El solicit ă aparatul locomotor într-o măsură mai mic ă decât orice alt ă form ă de activitate
sportiv ă. [MARINESCU, GH., CORDUN, M., BĂLAN, V., ȚICALĂ, L. 2008]
Fără a deveni un fa ctor limitativ al randamentului motric pe uscat, marele avantaj al unei
ședinte de înot îl reprezint ă solicitarea sc ăzută a oaselor, ligamentelor și tendoanelor. Pentru
persoanele v ârstnice mi șcarea în ap ă reprezint ă una dintre cele mai simple forme de pra cticare

20 a exercitiilor fizice. De asemenea, în acest mediu și posibilit ătile de accidentare sunt reduse la
minim, chiar și atunci c ând structurile motrice sunt realizate incorect [ CORDUN, M. 1999] .
Metodologia hidrokinetoterapiei reprezint ă baza recu perării medicale, una din principalele
forme de refacere a func țiilor diminuate în urma unor boli sau traumatisme. În acelasi timp,
metodele terapiei prin înot au indica ții largi în majoritatea capitolelor de patologie (aspect
terapeutic) și mai modern în profilaxia primar ă a unor grupe largi de afectiuni ale sistemului
locomotor, ale aparatului cardio -vascular, aparatului respirator, ca un aspect profilactic
[SZATMARY, L., POP, H.N., ZAMORA, E. 2007 ]
Kinetologia cuprinde trei mari capitole ce se sup rapun celor trei tipuri de asisten ță medical ă:
profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare. Kinetologia devenind o știinta cu legi proprii, cu
metode proprii de studiu și de exprimare, o știință interdisciplinara.
Se bazeaza pe cunostin țe din domeniile bio medicale, socio -psiho – pedagogice și metodice, din
care și-a extras și adaptat propriile baze teoretice [SBENGHE, T., 1987].
Obiectul propriu de studiu al acestei stiinte este: mentinerea, restabilirea sau stimularea
functiei. În cadrul metodologiei de hidrokinetoterapie stiintifica includem astazi forme largi de
utilizare a energiei mecanice, independent de mijloacele utilizate:activitate motorie voluntara,
a subiectului însusi, forta mecanica imprimata de hidrokinetoterapeut, forta gravitationala,
forta hidrostatica a apei, fortele mecanice ajutatoare sau rezistive,realizate cu ajutorul unor
contragreutati.Domeniul metodologiei de fundamentare a unor incercari de sistematizare de
hidrokinetoterapie face obiectul unor continue cercetari.
Terapia prin miscare intra în actiune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, în
cadrul planului terapeutic general, fara a exclude alte terapii. Importanta ei rezulta din însasi
folosirea ei atât timp cât afectiunea evolueaza, actionând în vederea reedu carii functiei
diminuate sau pierdute, urmarindu -se atingerea unui nivel de dezvoltare a acestora, care sa -i
asigure pacientului integrarea socio -profesionala [SBENGHE, T. 2005 ]
În unele leziuni ale aparatului locomotor, este necesar ă continuarea terapiei prin mi șcare în
scop profilactic, pentru a preveni apari ția recidivelor, cât și pentru consolidarea și men ținerea
rezultatelor ob ținute (hidrokinetoprofilaxia de gradul III) [CONSTANTIN, A., T IBERIU, L.V., ALBU,
A. 2004] .
În cadrul recuper ării func ționale, obiectivele hidrokinetoterapiei sunt realizate prin exercitiu
fizic în ap ă. În scopul realizarii unor obiective concrete, exerci țiul fizic este reprezentat de o
acțiune voluntar ă, repetat ă sistematic în cadrul unui proces edu cațional organizat. Este

21 elementul de baza, care, prin asamblare și structurare, constituie baza unor metode și
procedee care se folosesc în hidrokinetoterapia profilactica, terapeutica sau recuperatorie și
prin interrelatiile sale psiho -motrice contribuie la readaptarea individului în via ță [EPURAN, M.
2013]
Exită doua modalitati de aplicare a hidrokinetoterapiei: aplicarea par țiala care presupune
imersia unui singur membru sau segment de membru sau sau aplicarea generala care
presupune imersia între gului corp.
Hidrokinetoterapia par țiala se utilizeaz ă pentru cre șterea mobilit ății prin mi șcari pasive,
pasivo -active sau active. Se execut ă în cadrul bolilor par țiale de maini sau de picioare. Efectele
se datoreaz ă propriet ăților apei calde: sedarea durerilor, relaxare muscular ă.
Hidrokinetoterapia general ă se caracterizeaza prin imersia totala a corpului în bazine
individuale, colective sau piscine. Utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua fenomene:
plutirea corpului și rezistenta opu să de masa lichid ă pe anumite direc ții de miscare [SBENGHE,
T., 1987].
Plutirea este consecinta principiului lui Arhimede:
“Un corp scufundat total sau partial într-un lichid în repaus este împins cu o for ță vertical ă,
orientate de jos în sus și est e egal ă cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.”
[ARHIMEDE, în sec. III]

Fig. nr. 9 Principiul lui Arhimede, sec.III
Plutirea corpului în ap ă se datoreaza diferen ței dintre densitatea apei și densitatea corpului
uman. Datorita acestui fenomen, hidrokinetoterapia permite utilizarea unor for țe musculare
reduse pentru mobilizarea ortostatic ă și mers , în cazul leziunilor musculare s au articulare ale
membrelor inferioare, scăderea durerii articulare prin diminuarea presiunilor intra articulare.

22 Prin utilizarea de flotoare de diverse m ărimi și materiale pentru întregul corp sau doar pentru
unele segmente, fenomenul de plutire poat e fi accentuat.
Orice mi șcare executat ă de jos în sus va fi facilitat ă, putandu -se efectua cu un minim de for ță
muscular ă. Un grad mai mare de flota ție este ob ținut în bazinele cu apa minerala sau cu ap ă
sărată. Cu c ât densitatea apei este mai mare, p lutirea corpului va fi mai usoar ă. Fenomenul de
rezisten ță opus ă de ap ă se manifest ă la mi șcările laterale sau la cele de sus în jos.
Rezisten ța cre ște cu viteza mi șcării și cu suprafa ța frontal ă de contact. Aceast ă suprafat ă
poate fi m ărită prin ap licarea pe corp a unor pl ăci, mai mult sau mai pu țin late, care
îngreuneaza mi șcarea, cresc ând for ța muscular ă. Ca și în cazul hidrokinetoterapiei partial ă,
căldura apei își exercit ă din plin avantajele descrise mai sus. Căldura apei scade v âscozitatea
tisulară, având un rol important în combaterea contracturilor musculare [CORDUN , M., C IRLĂ , L
1999].
În general, se utilizeaza temperature între 33 si 36 grade celsius pentru bazinele de
hidrokinetoterapie. Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este foarte variabila, de la 10 –
15minute pana la 60 de minute [EMOTO , M. 2006]

23 1.5 MIJLOACE HIDROTERAPEUTICE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL PACIENTULUI COPIL CU
SINDROM DOWN
Ca orice alt copil, copilul cu Sindromul Down are o nevoie natural ă de mi șcare. Dezvoltarea
capacit ății motorii a copiilor cu sindromul Down este caracterizat ă de probleme specifice, de
aceea, acești copii ne îndeamnă să profităm de poten țialul pe care îl au și să dezvoltăm pentru
ei o formă adaptată a capacitătii motorii. Acest comportament specific este caracterizat de
anumite func ționalităti limitate care apar în comportamentul motor și sunt deseori asociate cu
retard mintal sever [ CIOROIU, S.G., MOLDOVAN, E. 2009, d. ]
Mijloace le proprii care cuprind: exerci ții fizi ce special adaptate, organizate și conduse de
către un specialist, gimnastica medicala, metode kinetoterapeutice , metoda Bobath, metoda
Frenkel .
Exercițiile fizice executate în cadrul acestei metode au la baz ă același tehnici ca și cele
executate pe uscat, ținând seama însă de avantajele oferite de mediul acvatic.
Pentru a ușura execuția exercitiilor fizice în apă s -au imaginat o serie de piese de mobilier
pentru bazinele de hidrokinetoterapie: scaune, planșete înclinate, suporturi, bare de sus ținere
fixe și mobile [BÎLTAC, Gh. 2009].
Piscinele mari sunt destinate în special kinetoprofilaxiei, înotului terapeutic sau
agrementului. Există bazine cu construcție mai deosebită, în funcție de scopul urmărit: “bazine
de mers cu fundul ondulat sa u diverse pante, cu adâncimi variabile și cu instalații de suporturi
pe role.” [SBENGHE, T. 1987]
Hidrokinetoterapia devine o formă mai specială atunci când refacerea și recuperarea se
realizează prin folosirea apei minerale, procedurile fiind numite în continuare
kinetoterapeutice.
Când apa de mare și climatul marin sunt utilizate în scopuri terapeutice se realizează
talasoterapia, helioterapia și balneoterapia în cadrul cărora sunt incluse exerciții efectuate în
piscine conținând apă de mare încălzită [CORDUN , M., C IRLĂ , L. 1999]
Asocierea mișcărilor cu apa caldă transformă tratamentul în hidrokinetotermoterapie. În
țările dezvoltate hidrokinetoterapia se defășoară sub diferite forme: jocuri de mișcare, dans
acvatic, procedee de plutire. Pentru că există piscine cu dotări de ultimă generație, se folosesc
programe ca:
• Aqua -aerobic (de la 20 până la 60 minute de 2 -3 ori pe săptămână)
• AquaStrengh (de la 20 până la 60 minute de 2 -3 ori pe săptămână)

24 • Aqua -Flexibility (între 10 -20 minute zilnic ) [ȘALGĂU, S., COSTACHE, M. 2006 ]
Refacerea , regenerarea trofică, reechilibrarea biologică , se constituie într -o formă indirectă
a pregătirii energetice a organismului, sărăcit de combustibil fie prin consumuri enegetice
exagerate, induse de efort, fie prin pierderi crescute de agenți biologici.
O refacere reușită nu se oprește aici ci urmărește supracompensarea care reprezintă în
fond o formă ergotropă de supraîncărcare a acestor baterii care la momentul respectiv vor fi în
măsură să eliberez e în organism acest surplus energetic. [RAȚĂ, S. 2015]
Mijloace le ajutatoare sunt m ijloace le imprumutate din unele ramuri sportive : baschet,
handball, fotbal, atletism, tennis de masa .
Alte forme: stretching muscular [NICOLAE, H.P., ZAMORA, E. 2007]
Mijloace asociate: factori naturali de calire: aer, apa, soare; odihna activa
Pentru dezvoltarea psihomotrie se utilizeaz ă masajul, conceptul lui Bobath, metoda educ ării
terapeutice.
Masajul folosit în scopuri terapeutice amelioreaz ă hipotonia musc ulară care este prezent ă în
cazul acestei afectiuni corect ând totodat ă și anumite deficien țe fizice. Acest masaj se aplic ă
tuturor copiilor înainte de începerea ședin țelor de terapie.
Parin ții trebuie, la r ândul lor, s ă fie instrui ți în vederea efec tuării masajului la domiciliu.
Conceptul Bobath consider ă că la baza tratamentului st ă inhibi ția mi șcărilor anormale și
facilitarea mi șcărilor normale voluntare. Acest concept utilizeaz ă mișcarea pasiv ă, ea are rolul
de a învătața copilul cu mi șcarea norma lă, imprim ă senzatiile execut ării acesteia și reu șește să
educe copilul , să coordoneze contrac ția și relaxarea reciproc ă a agonistilor și a antagoni știlor,
mobilizeaz ă articulatiile, m ărind bog ăția de informa ții prin excitarea propriocep ției și men ține
troficitatea articular ă [VASILE, L., GRECU, A. 2006] .
Atitudinea corpului este considerat ă ca o rezultant ă a raportului între for ța muscular ă și
forța gravita ționala și se realizeaz ă prin contrac ții musculare izotonice și izometrice. De la
naștere și pe tot parcursul vietii, sistemul nervos, pecale senzitivo -motorie, trebuie s ă creeze
atitudini diferite în concordan ță cu for ța gravitational ă.
Acest lucru este realizat prin facilitarea integr ării reac țiilor superioare de ridicare, redresare
și echil ibru în secventa dezvolt ării lor prin stimularea unor mi șcări de r ăspuns spontan și
controlat.
Astfel, la sugari, reac țiile de redresare apar atunci c ând încep s ă-și mentin ă capul, învata s ă
se rostogoleasc ă, să se târască. Tehnicile și posturile din cadrul conceptului Bobath urm ăresc

25 tocmai acest lucru s ă formeze reflexe de redresare și îndreptare, verticalizarea lupt ând
permanent contra gravitatiei.
Programul kinetic va urm ări dezvoltarea neuromotorie a copilului normal; postura p ăpusii,
rostogolirea, t ârârea, ridicarea în șezând, patrupedia, mersul pe genunchi, ortostatismul și
mersul. Dac ă în cazul copilului cu dezvoltare neuromotorie normal ă se poate vorbi despre lipsa
uneia dintre etapele dezvolt ării neuromotorii, la copilul cu retard prog ramul kinetic impune
parcurgerea tuturor etapelor [GUYTON, A. C. 1996 ]
Metoda educ ării terapeutice cuprinde un ansamblu de tehnici specifice fiec ărui copil care
pot dezvolta motricitatea func țional ă, utiliz ând la maximum poten țialul motor cerebral. D in
punct de vedere educativ se utilizeaz ă perceptiile gnozice și senzoriale pentru a corecta
activitatea gestual ă. Asocierea celor doi termeni, educare și terapie, este justificat ă prin
învătarea unor ac țiuni motorii specifice, automate sau voluntare, care modific ă postura
copilului, simultan cu tehnici de corectare sau recuperare a tulbur ărilor determinate de
hipotonia muscular ă sau lipsa unui control nervos superior [CORDUN, M., LADOR, I., C ĂCIULAN,
E., GHEORMA, R., STANCA D. 2006] .

Fig. nr. 10 Exerciții de stretching adaptate pentru copilul cu sindrom Down ,

26
Programele acvatice prin care se învață înotul la copilul pacient cu sindrom Down trebuie să
respecte câteva reguli de bază, astfel:
Tabel nr. 1 Deosebirile dintre programele acvatice și înotul therapeutic, Bîltac, Gh, 2009
Individul cunoaște ceea ce are de făcut
și poate înota cu sau fără
supraveghere calificată asigurată de o
altă persoanăPrograme acvatice Înot terapeutic
Participă doar subiecți care se
deplasează pe apă cu ajutorul brațelor
și picioarelor, fără a se îneca
Se desfășoară preponderent în apă
adâncă
Folosește tehnica procedeelor de înot
adaptate nevoilor subiecților
Practicat în diferite unități acvatice,
temperatura apei 25-27 grade
Deplasarea pacienților prin apă cu
ajutorul brațelor și picioarelor
coordonate cu mișcarea respiratorie
specifică
Corpul este în poziție orizontală cu fața
în sus sau în apă
Folosește un numar mic de materiale
speciale: labe, palmare, plutitor
Intensitatea este stabilită de fiecare
individ în funcție de propiile posibilități
Pe lângă corectitudine mișcările sunt
executate și în forțăMajoritatea mișcărilor se execută din
poziție verticală
Folosește un numar mare de materiale
plutitoare
Intensitatea efortului este redusă și
permite adaptarea posibilităților celor
care execută mișcările din cadrul
programelor acvatice
Accentul pe corectitudinea mișcării
Mișcările sunt permanent influențate de
legi de hidrostatică și hidrodinamică
care acționează în mediul acvatic
Presupune în marea majoritate a
cazurilorprezenta unei persoane
calificate care să supravegheze modul
de executare a mișcărilorMajoritatea subiecților care participă la
programele acvatice nu țtiu să înoate
Se poate desfășura în apă cu
adâncime: mică, medie, mare
Folosește mișcări foarte variate,
adaptate posibilităților și nevoilor celor
care le execută
Se desfășoară în bazine special
amenajate, temperatura apei 30 grade
Deplasarea subiecților prin apă este
redusă
Mișcările executate se supun și
legităților fiziologiei sportive: volum,
intensitate, complexitate

27 CONCLUZII CAPITOL 1
Hidrokinetoterapia este o motricitate dar în mediul acvatic, pentru copilul pacient cu
sindrom down.
În cadrul acestei terapii utilizăm în scopuri educati ve și terapeutice influențele și integrarea
senzațiilor și emoțiilor copilului în scopul de al dezvolta atât în plan kinetic cât și emotional.
Folosim jocuri și activități motrice și senzoriale în apă cu adâncime mic ă, prin care încercăm să
favorizăm iniți ativa, căutarea unei soluții, exprimarea unei dorințe, conștientizarea propriului
corp. Luptăm contra pasivității pentru a câștiga independența.
Concluzi i, avantaje le hidrokinetoterapiei :
➢ temperatura apei sedează durerile
➢ apa caldă relaxează musculatura
➢ crește complianța țesutului conjunctiv, făcându -l elastic, extensibil
➢ permite o mobilitate articulară mai bună
➢ facilitează mișcările când se execută de jos în sus, iar de sus în jos se creează o contra –
rezistență ce trebuie învinsă

28 CAPITO L 2
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ÎN CADRUL PROGRAMULUI SPECIAL DE
HIDROKINETOTERAPIE LA PACIENTUL COPIL CU SINDROM DOWN

2.1 PREMISE ALE UNOR STUDII ASUPRA TEMEI CERCETATE
Se pornește de la premisa că pe baza aplicării în practică a unui program special
individualizat de hidrokinetoterapie pentru pacientul copil cu sindrom Down se pot obține
rezultate favorabile, de îmbunătățire a calității vieții , prin îmbunătăți rea valorilor obiective,
măsurabile ale parametri lor fizici și funcționali ai copilului cu sind rom Down .
2.2 SCOP, IPOTEZE, OBIECTIVELE DE CERCETARE , EȘANTIONARE, PERIODIZARE
Scop
Scopul hidrokinetoterapiei este de îmbunătățire a capacităților motrice generale, a copilului cu
sindrom down, de îmbunătățire a valorilor fizice afectate funcțional, active și independente.
Hidrokinetoterapia, la copilul cu sindrom down, are rol de stimulare psihică, dar nu face studiul
acestei lucrări.
Ipoteze
1. Se presupune că hidrokinetoterapia aplicată printr -un program special de învățarea înotului
și continuat cu pra cticarea înotului ca sport, ceea ce este mai greu în cazul copiilor cu
deficiențe, în cazul nostru copii cu sindrom Down, are beneficii de ordin fiziologic și functional,
evident mai ales la nivelul copiilor.
2. Se presupune că hidrokinetoterapia prin înot are efecte la copilul cu sindrom Down, de
îmbunătățire a capacităților fiziologice, biologice dacă se desfașoar ă o activitate continua,
regulată, de durată, sub supravegherea unui profesor kinetoterapeut îndrumător.
Obiectivele hidrokinetoterapiei la copi lul cu sindrom down
Studiul își propune să monitorizeze și să evalueze efectul aplicării unui program special de
învățare a înotului, cu rol hidrokinetoterapeutic la copilul pacient cu sindrom down.

29 Eșantionare
Studiul acestei lucrări s -a elaborat la școala cu program special din Brasov, denumită “Centrul
de educație incluzivă Brașov”, str. Pictor Luchian nr. 25, professor educație fizică Eugen
Gomoescu [ Anexa 1 , Acordul colaborării de cercetare].
Subiecții cercetării au fost elevii din clasa V -VIII ai școlii speciale. Acești elevi suferă patologic
de sindrom Down și de alte boli genetice ca: autism, retard mintal.
Periodizare
În anul școlar 2017 -2018 s -a desfășurat cercetarea teoretică a studiilor știintifice existente.
Cercetarea preliminară a început în luna mai 2018 și s -a încheiat în luna iulie 2018.
Cercetarea de bază a continuat din luna iulie 2018 până în luna decembrie 2019.
Analiza rezultatelor cercetării, concluziile și recomandăriile au fost finalizate din luna decembrie
2018, până î n luna februarie 2019.
Redactarea și finalizarea lucrării s -a realizat până în luna martie 2019.

30 2.3 METODE DE CERCETARE
Metodologia cercetarii de baza cuprinde:
➢ studiul bibliografiei de specialitate
➢ metoda observație
➢ metoda experimentală
➢ metoda analizei video
➢ metoda analizei testărilor antropometrice și funcționale
➢ metoda studiului de caz
➢ metoda statistico -matematic ă și grafică
Metoda studiului literaturii de specialitate
Prin studiul literaturii de specialitate s-a urmărit s trângerea informații lor despre
hidrokinetoterapie și problemele pacienților cu sindrom Down. C olectarea părerilor
specialiștilor din domeniu , a inoformațiilor despre cazurile tratate prin hidrokinetoterapie. A m
găsit o serie de articole științifice de valoare pe care le -am enumerat la bibliografie ca
argumentare a cercetării de față, ele reprezentând documentele primare și secundare cât și
documentele publicate care stau la baza acestei cercetări.
Etapele utilizate au fost:
1. Căutarea și select area surselor de documentare prin cuvinte cheie: hidrokinetoterapie,
sindrom Down la nivelul copiilor, tratament, din articole științifice publicate
2. Evaluarea și utilizarea surselor de documentare: lecturare rapid ă, în diagonală, activă,
explorativă , realizarea fi șelor de lectură: în acestea s -au notat cu precizie și rigurozitate
informațiile înregistrate. S -au notat sursele bibliografice: autor, titlu, anul, editura
3. Tipuri de documente utilizate: documente primare: c ărți, reviste periodice, lucrăr i
colective ; documente secundare: cataloagele cu surse bibliografice și reviste
4. Internet: sience direct
5. Stocarea datelor extrase – arhivare prin elaborarea fi șelor de lectură, pe hârtie sau în
format electronic. Pe fișe am notat sursa bibliografică cu strictețe și ideea desprinsă.
Metoda observației pedagogice

31 Pornind de la observația directă vizuală a copiilor în școală specială din Brașov, printr -un
proces plurimodal activ , explicat prin interes, atenție activă și intenție ca scop, după Radu I.
1991, citat de Epuran , M. 2005, am sesizat o ipoteza latentă de a îmbunătătii starea fiziologică a
copiilor cu sindrom Down.
“Observația care decelează faptele constitue primul moment al cercetării experimentale
și este urmată de stabilirea ipoteze lor care ar putea exista între faptele observate și
experimentarea propiu -zisă în scopul verificării ipotezelor formulate.” [ȘALGĂU , S. 2007 ].
Înregistrarea și consemnarea celor observate la școală în perioada anul școlar 2018 a consituit
etapa de acu mulare a informațiilor calitative și cantitative.
Metoda testării dezvoltării fizice și patologice
S-a studiat pentru fiecare subiect raportul înălțime, greutate, anvergură fiind cunoscut că
acestea au importanță în dezvoltarea calităților motrice și asupra componentei tehnice la înot.
Măsurarea este procesul prin care cu legem informa țiile.
Cuantificarea reprezintă descrierea numerică a unor caracteristici ale obiectelor sau
fenomenelor, utilizând standarde, etaloane sau unități de măsură specifice.
Testul semnifică o probă determinată ce implică o sarcină de îndeplinit, identică pentru to ți
subiec ții examinai pe baza unei tehnici precise, în scopul aprecierii succesului sau eșecului sau
notării numerice a reușitei.
Etalonarea este opera ția de stabilire a sc ării valorice a rezultatelor subiec ților aprecie rea, în
compara ție cu m ăsurarea, presupune emiterea unei judec ăți de valoare asupra fenomenului
evaluat, pe baza datelor ob ținute prin m ăsurare, acord ându-se semnifica ții acestora prin
raportarea Ia un termen de referin ță, la un sistem de valori sau criter ii.
Assesment reprezintă procesul de înregistrare -strângere a datelor, identificarea
problemelor, formularea ipotezelor și luarea deciziilor pentru interventii terapeutice (Pedretti) .
Anamneza conține:
1.Vârsta
2.Sexul
3. Profesiunea și condi țiile de munc ă
4. Locul na șterii, domiciliul, conditiile de via ță
5. Antecedente eredocolaterale

32 Antecedente personale:
1. Istoricul afec țiunii prezente: debut; evolu ție; tratamente anterioare efectuate și
rezultatele lor.
Examenul general conține :
1. Tipul co nstitu țional, greutatea și înăltimea
2. Tegumentul și fanerele: culoare; consistenta / mobilitatea; turgorul; temperatura; contuzii,
echimoze, pl ăgi; altele (cicatrici locale, pete distincte, localiz ări anormale de pilozitate, flictene,
fistule, hiperhidro ză, ulcer trofic)
3. Țesut subcutanat: – tesut adipos si tesutul fibros
Se urmareste alterarea în sensul m ăririi dimensiunilor unor regiuni sau p ărti ale corpului date
de: tumefactie; edem; hipetrofiemuscular ă; chisturi; depunere de țtesut osos; alterarea în
sensul sc ăderii dimensiunilor unor regiuni sau p ărti ale corpului date de: hipotrofia – atrofia
muscular ă sau pierderea continuit ătii țesutului moale
4. Ganglioni
5. Aparatul cardiovascular
6. Aparatul respirator
7. Aparat digestive
8. Aparat uro -genital
9. Examen neurologic
10. Examen psihic
Mișcările active au în vedere:
a). Aparitia durerii
b). Amplitudinile de mi șcare articular ă (testare articular ă)
c). Testele ce includ mi șcări active contra unei rezistente (vezi teste neuromusculare)
Tehnicile de evaluare clinic ă prin mi șcări active sunt:
➢ generale – folosite în toate patologiile (de obicei pentru pacientii cu handicap mare):
➢ Indicele Barthel; Gradul de independent ă functional ă
➢ specifice – pentru o anumit ă patologie sau pentru evaluarea unei anum ite functii
Mișcările pasive: localizeaza nivelul leziunii prin producerea unei dureri elective: determina
cauzele de modificare a amplitudinilor de mi șcare normale
Teste neuromusculare:

33 ➢ Teste de fort ă (testing muscular pe scara 0 -5)-Teste de sensibilitat e (atingerea,
presiunea, vibratia, temperatura, durerea, proprioceptia, kinestezia, simtul dermolexic,
stereognozia)
➢ Reflexele osteo -tendinoase
➢ Coordonarea, tonusul și reflexele patologice
➢ Echilibrul și stabilitatea
Evaluarea functiilor:
➢ respiratorie (cl inică, prin aparate – teste functionale)
➢ capacitătii de efort
➢ respiratia,
➢ frecventa cardiaca,
➢ reactivitatea la stimuli,
➢ tonusul muscular,
➢ aspectul tegumentelor
Testul Ruffier (test de evaluare a capacit ătii fizice)
Formula de calcul: ( (P1+P2+P3) -200)/10
Legend ă:
Ø P1 – puls de repaus. Se m ăsoar ă după o revenire de 3 – 5 min. în clinostatism (adic ă din
șezând) timp de 15 s și apoi se înmulte ște cu 4 și dă constanta P1;
Ø P2 – puls postefort. Subiectul face 30 de genuoflexiuni în 45 s (tehnica de lucru est e cu
picioarele dep ărtate la nivelul umerilor și îndoaie genunchii p ână la 450), dup ă care se a șează în
pozitia șezând și își măsoar ă pulsul din nou timp de 15 s (adic ă de la 0 s la 15 s) și apoi
înmulte ște cu 4 și dă constanta P2;
Ø P3 – puls de revenire . Subiectul r ămâne a șezat timp de 1 min., iar între secundele 45 s –
60 își măsoar ă pulsul din nou și apoi înmulte ște cu 4 și dă constanta P3.
NOT Ă: pulsul nu trebuie perturbat de nici un zgomot cum ar fi un ritm muzical, b ătaia mingii,
etc. pentru a pute a fi m ăsurat corect. Dac ă pulsul se m ăsoar ă la 10 s, atunci se înmulte ște cu 6.
INTERPRETARE:
> 0 capacitate de efort foarte bun ă
0 – 5 capacitate de efort bun ă
5 – 10 capacitate de efort satisf ăcătoare
10 – 15 capacitate de efort moderat ă
15 – 20 capacita te de efort slab ă

34 < 20 capacitate de efort foarte slab ă
Metoda studiului de caz
Metoda studiului de caz a presupus analiza mișcării la momentul începerii activității în
apă. În cadrul studiului de caz evaluativ, cercetarea observațională a permis cul egerea unor
informații importante asupra educarii calității motrice, precum și a componentelor
mecanismului tehnic de înot.
În cercetarea de baz ă, s-a ales realizarea unui studiu de caz deoarece perioadele de pregătire
depind de programul școlar.

Fig. nr. 1 1 Asistența părintelui la activitățile motrice recuperatorii, Scribd.ro
Metoda statistico -matematic ă și grafică
Metoda statistico -matematic ă a pre supus colectarea datelor tabelar, evidențierea pe
categorii, valori antropometrice, măsurători exacte care în final ajut ă la interpretarea
rezultatelor. Ea stă la baza cercetării celorlalte metode. Se poate determina modul de
funcționare a activității motr ice. Metoda statistică are la baz ă teoria matematică a posibilităților
într-un experiment a datelor empirice. Statistica este indispensabilă în cercetare. Metoda
grafică este utilizată pentru descriere rezultatelor cercetării. Datele obțiunte prin diferite tipuri
de investigații au fost prelucrate computerizat în Microsoft Excel. Se va folosi pulso -oximetru ca
cel din figura următoare :

35

Fig. nr. 12 Puls-oximetru, experiment personal
Tehnica de înregistare pe aparatul Puls oximetru: pulsometru digital
Pulsoximetrul pentru deget es te bazat pe tehnologia digitală și este destinat măsurării
saturatiei de oxigen din sange si a pulsului.
Caracteristicile sunt: ușor pentru transport și ușor de utilizat ( se fixeaza usor pe deget). Are
doua directii de citire a display -ului/interfetei.
Are afișaj LED. Oprire automata atunci cand nu e utilizat deloc timp de 8 secunde. Un singur
buton de operare (on/off)
• Limite măsurare oximetru: 35 -100%
• Limite măsurare puls: 30 -250 BPM
• Pulsul este măsurat în BPM
• Oximetru măsoara în procente %
Dimensiun i produs: 57mm * 31mm * 30.5mm

36 2.4 ORGANIZAREA CERCETĂRII , ETAPELE ȘI ACTIVITATEA CERCETĂRII
Organizarea cercetării parcurge procesul astfel:
➢ Stabilirea detaliilor din literatura de specialitate
➢ Stabilirea logisticii de cercetare
➢ Stabilirea activității d e înregistrare a datelor cercetării
➢ Analiza în cercetare
➢ Observarea pacienților în timpul cercetării
➢ Selecția mijloacelor pe care le vom folosi
Organizarea p rogramul de hidrokinetoterapie
In cazul deprinderilor acvatice, ca si al tuturor deprindelor motrice raspunsurile copiilor sunt
initial reflexe si nu pot fi reglate. Pe masura ce reflexele incipiente slabesc, copiii devin mai
putin organizati sa se straduiesc sa -si adapteze miscarile la mediu. In aceasta perioada de
tranzitie ei se rostogolesc de pe burta pe spate si incearca sa se mentina la suprafata, aceasta
din cauza miscarilor dezordonate ale membrelor, ca urmare a problemelor legate de plutire si
echilibru.
Copiii cu Sindrom Down sunt hiperemotivi, afectuosi, capriciosi, si fricosi. Put erea de
abstractie si atentia sunt foarte scazute. Este important ca ei sa aiba parte de un bun suport
fizic, astfel vor incepe sa participe la propria lor invatare despre mediul acvatic si vor incepe sa
participe activ la programele de recuperare prin exe rcitii acvatice. De asemenea raspunsurile
copiilor sunt mai organizate si voluntare. Aceasta organizare presupune invatarea controlului
de la nivelul capului si al respiratiei, cu miscarile de baza ale bratelor si picioarelor. Un copil
sanatos isi dezvolta un spectru larg de reactii de echilibru la fiecare nivel al dezvoltarii motorii;
aceasta diversitate nu este observata la copiii cu sindrom Down.
Dezvoltarea deprinderilor acvatice are loc in paralel cu cea a deprinderilor pe uscat.
Intelegerea dezv oltarii motrice a copiilor contribuie la explicarea multor caracteristici ale
acestora in mediul acvatic. Deprinderile acvatice progreseaza la fel de natural ca si miscarile pe
uscat, atunci cand copiii participa in mod regulat la activitatile acvatice si chiar faciliteaza unele
miscari in ceea ce priveste copiii cu Sindrom Down, datorita scaderii aparente a greutatii
corporale.
Perioada cuprinsa intre 4 si 9 luni este o etapa de tranzitie a comportamentului motric, in
care se progreseaza de la miscar ea reflexa la cea voluntara. Efectele acestei tranzitii sunt
evidente in mediul acvatic. Refexul inotului ii face pe copii sa para foarte oganizati in apa, dar
aceasta perioada este urmata de o etapa in care copiii sunt dezorganizati si se straduiesc sa se
adapteze la mediul acvatic.

37 Dezvoltarea posturala si cea motrica se caracterizeaza prin doua tendinte denumite pattern
cefalocaudal si proximodistal. Patternul cefalocaudal descrie secventa controlului postural care
incepe cu controlul asupra partii superioare a corpului si se continua cu deplasarea treptata
spre controlul partii inferioare a corpului. De aceea, la inceput copiii au nevoie de sprijin la
nivelul capului iar ulterior suportul se poate deplasa spre tors si bazin.
Patternul proximo distal se refera la secventa in care controlul se indreapta spre centrul
corpului si abia apoi catre membre. In apa, copiii isi stabilesc echilibrul corporal inainte de a fi
capabili sa -si coordoneze bratele si picioarele pentru a se propulsa.
Programele a u caracter individual, ele cuprinzand exercitii adaptate evolutiei probabile a
copiiilor.
Exercitiile fizice sunt combinate cu exercitii respiratorii care antreneaza intreg trenul
superior, inspiratiile fiind profunde iar expiratiile facandu -se cu fo rta si zgomot. Exerci țiile
respiratorii au un rol de “repaus activ”.
Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este de 40 -45 deminute din care:
30 minute cuprinde incalzirea
30-35 minute partea fundamentala
5 minute incheierea
Înainte de intrarea in b azin pacientul este obligat sa faca dus
1. Încalzirea la marginea bazinului din pozitia initiala: stand , coloana cervicala: flexii si
extensii; rasuciri stanga , respectiv dreapta; inclinari laterale; rotir i, membrele
superioare: flexii si extentsii;extensii cu arcuiri;rotiri simultane si alternative ;flotari si
semiflotari , coloana lombara: flexii si extensii;extensii si aplecari; inclinari laterale;
circumductie , membre inferioare: fandari inainte, inapoi, lateral;genoflexiuni;ridicari pe
varfuri, bratele s us, usoare arcuiri laterale;sarituri ca mingea;forfecari( din pozitia
sezand)
2. Invatarea miscarilor pe uscat prin metode pasivo -active si active
3. Invatarea miscarilor in apa exercitii
1.Plutirea : pacientul este intins pe apa in decubit dorsal, capul inspriji n pe umerii
terapeutului, aflat si el in apa, urmeaza o inspiratie fortata cu mentinerea aerului in
piept cat mai mult posibil dupa inspiratie capul pacientului nu mai este sprijinit de catre
kinetoterapeut ci este lasat sa pluteasca usor pe apa impreuna c u corpul care trebuie sa
fie cat mai relaxat, plutirea corpului pe apa se datoreaza diferentei dintre densitatea
apei si densitatea corpului uman .
Utilizeaz ă forța musculara redus ă pentru mobilizarea articulara, creste capacitatea de relaxare
musculara in postura ortostatica, scade durerile articulare prin diminuarea presiunilor
intraarticulare, fenomenul de plutire poate fi accentuate cu ajutorul unor plute, in bazinele cu
apa sarata sau minerala se poate obtine un grad mai mare de flotatie deoarece cu cat
densitatea apei este mai mare cu atat flotatia este mai usoara .
Exercițiu:
1. pacientul in decubit ventral cu pluta, priza pe partile laterale distale, miscare de picioare bras
4 lungimi de bazin

38 2. pacientul in decubit dorsal bratele executa o miscare simultana sus -lateral -jos, picioare bras
6 lungimi de bazin
3. pacientul in decubit dorsal bratele in prelungirea corpului, picioare craul4 lungimi de bazin
4. procedeu craul -4 lungimi de bazin
5. Revenirea dupa efort
Prin exerci ții de revenire propriu z ise: prin joc , exercitii de revenire propriu zise:
1. serii de scufundari cu expiratie completa sub apa
2. impingere de la margine cu plutire pe spate si revenire prin pedalare usoara cu brate si
picioare

Fig. nr. 1 3 Poziția culcat pe spate în apă, Scrib d.ro
3. mers prin apa cu expiratie si inspiratie ampla
4. pedalare cu bratele si cu picioarele in decubit dorsal
5. Revenirea dupa efort prin jocuri
Înotul pe spate, procedeul bras, procedeul craul, socializare cu al ți copii (auti ști, diskinetici,
spastici ).

Fig. nr. 1 4 Subiect pacient cu sindrom Down, experiment personal
Pe lâng ă rolul benefic al înotului asupra organismului, acest tip de mi șcări se dovedesc a fi o
mană cereasc ă și pentru psihic. O serie de cercet ări realizate de psihologii americani de la
Universitatea d in Miami au demonstrat faptul c ă înotul poate favoriza indirect unele procese
neuro -psihice ale afectivit ătii.
Etapele cercetării, din punct de vedere al succesiuni parcurgerii procesului de cercetare sunt:
1. În anul școlar 2017 -2018 s -a desfășurat cercetare a teoretică a studiilor știintifice
existente.
2. Cercetarea preliminară a început în luna mai 2018 și s -a încheiat în luna iulie 2018.

39 3. Cercetarea de bază a continuat din luna iulie 2018 până în luna decembrie 2019.
4. Analiza rezultatelor cercetării, concluzii le și recomandăriile au fost finalizate din luna
decembrie 2018, până în luna februarie 2019.
5. Redactarea și finalizarea lucrării s -a realizat până în luna martie 2019.

Fig. nr. 1 5 Subiect pacient cu sindrom Down, picioare craul, experiment personal

2.5 ELABORARE UNUI PROGRAM SPE CIAL DE ÎNVĂȚARE A ÎNOTULUI LA COPILUL PACIENT CU
SINDROM DOWN
Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectueaz ă după testarea clinic ă musculo -articular ă
care const ă în:
➢ bilan ț articular : laxitatea articular ă este specific ă pentru copiii cu sindrom Dow n
➢ bilan ț muscular : hipotonia muscular ă fiind una din caracteristicile copiilor cu sindrom
Dow n
➢ evaluarea aliniamentului și posturii corecte a corpului
➢ evaluarea mersului
➢ evaluarea global ă
Programele acvatice au trei părți:
➢ încălzirea
➢ perioada de exerciții în care se efectuează programul propriu -zis
➢ încheierea

40 Tabel nr. 2 Program special de învățarea înotului la copilul pacient cu sindrom Down,
propunere personală
Joacă cu obiecte
de cauciucumeri 6 bazine brațe craul și spate, cu oprire pe marginea bazinului
trunchi sărituri de pe margine în apă de pe margine
picioare sărituri de pe margine în apă, de pe blocstart6 bazine, cu oprire pe margine, cu pluta, pic. craul și spate
VineriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucumeri sărituri de pe margine în apă, fără ajutor de la profesor
trunchi 6 bazine, cu oprire pe margine, cu pluta, pic. craul și spate
picioare 6 bazine brațe craul și spate cu labe, cu oprire pe marginea bazinuluisărituri de pe margine în apă, cu ajutor de la profesor
MiercuriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucumeri repetarea mișc. de pic. craul și spate cu pluta 6 bazine
trunchi
picioare repetarea mișc. de brațe craul și spate fără labe 6 bazinerepetarea mișc. de pic. craul și spate pe marginea bazinului, 6 bazine
repetarea mișc. de brațe craul și spate cu labe 6 bazineJoacă cu obiecte
de cauciucumeri sărituri de pe margine în apă, fără ajutor de la profesor
trunchi 4 bazine, cu oprire pe margine, cu pluta, pic. craul și spate
picioare 4 bazine brațe craul și spate cu labe, cu oprire pe marginea bazinuluisărituri de pe margine în apă, cu ajutor de la profesor
VineriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază Încheiere
LUNIIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
BazăJoacă cu obiecte
de cauciucumeri repetarea mișc. de pic. craul și spate cu pluta
trunchi
picioare repetarea mișc. de brațe craul și spate fără laberepetarea mișc. de pic. craul și spate pe marginea bazinului
repetarea mișc. de brațe craul și spate cu labe
MiercuriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază Încheiere
ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucumeri 4 bazine brațe craul cu labe, cu oprire pe marginea bazinului
trunchi sărituri de pe margine în apă, cu ajutor de la profesor
picioare sărituri de pe margine în apă, fără ajutor de la profesorLUNIIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază4 bazine, cu oprire pe margine, cu pluta, pic. craul
Încheiereex. cu mij. ajutătoare, mers pe fundul apei în bazin cu apă mică, cu învățarea mișc. de pic. craul pe marginea bazinului
învățarea mișc. de pic. craul pe marginea bazinului
repetarea mișc. de pic. craul pe marginea bazinului
învățarea mișc. de pic. spate pe marginea bazinului
repetarea mișc. de pic. spate pe marginea bazinului
ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucumeri repetarea mișc. de pic. spate cu pluta
trunchi repetarea mișc. de brațe spate cu labe
picioare repetarea mișc. de brațe spate fără labepicioare învățarea mișc. de pic. spate cu pluta
VineriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
BazăMiercuriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucumeri învățarea mișc. de pic. spate la marginea bazinului
trunchiJoacă cu obiecte
de cauciucumeri 2 bazine brațe craul cu labe, cu oprire pe marginea bazinului
trunchi
picioare sărituri de pe margine în apă, fără ajutor de la profesorsărituri de pe margine în apă, cu ajutor de la profesorÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciuc
ÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciuc
LUNIIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bază2 bazine, cu oprire pe margine, cu pluta, pic. craul
Încheierepicioareînvățarea mișc. de pic. craul cu pluta
învățarea mișc. de brațe craul cu labe
învățarea mișc. de brațe craul fără labe
repetarea mișc. de pic. craul cu pluta
repetarea mișc. de brațe craul cu labe
repetarea mișc. de brațe craul fără labeînvățarea mișc. de pic. craul cu plutaÎncheiereJoacă cu obiecte
de cauciucPROGRAM SPECIAL DE ÎNVĂȚARE A ÎNOTULUI LA COPILUL PACIENT CU SINDROM DOWN
Miercuri
VineriIncalzire pe
uscatgimnastica gâtului
BazăumeripicioareIncalzire pe
uscatLUNI Bazăex. cu mij. ajutătoare, mers pe fundul apei în bazin cu apă mică
învățarea mișc. de pic. craul la marginea bazinuluigimnastica gâtului
umeri
trunchi
trunchi
picioare
Incalzire pe
uscatgimnastica gâtului
Bazăumeri
trunchi

41 Pregătirea la înot a copilului cu sindrom Down se va repeta de mai multe ori până
reușește să deprindă calitățile de alunecare, deplasare, vâslire, înaintare în apă cu ajutor și
fără ajutor, sub supravegherea permanentă a părintelui. Când deprinderile motrice specifice
înotului s -au format în mod automat, se poate trece la alt exercițiu propus în planul special
de învățare. Ca mijloc de refacere după lecția de înot, copilul trebuie să facă duș cald, să
manânce adecvat vârstei și recomandărilor medicului, să se hidrateze pe tot parcursul
lecției.

Prezentare subiecții cercetări i, la bazinul Olimpic de înot Brașov.

Fig. nr.1 6 Grup subiecți cercetare , experiment personal

42 2.6 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII, TESTARE INIȚI ALĂ ȘI FINALĂ A PROGRAMULUI
PERSONALIZAT DE HIDROKINETOTERAPIE LA COPILUL PACIENT CU SINDROM DOWN
Testarea inițială a subiecților a avut loc în luna iunie 2018, la bazinul Olimpic Brașov.
Bazinul Olimpic Brașov are două bazine de înot de dimensiuni: unul de 50m, cu 10 culoare,
adâncimea apei doi metrii.
Bazinul mic, are lungimea de 17m pe 10m, adâncimea apei 1,20m.
Desfășurarea cercetării în cadrul testării inițiale a constat în stabilirea faptului că nu știe copilul
să înoate deloc. S-a făcut anamneza, măsurătorile și s -au parcurs fișele medicale individuale ale
pacienților.
Pe parcursul aplicării planului special de învățare a înotului, personalizat pentru fiecare
subiect s -a parcurs pas cu pas fiecare element, repetându -se de atâtea ori până s -a învățat
exercițiul.
Testarea finală a avut loc la bazinul Olimpic Brașov, în luna decembrie 2018.
Valorile testărilor sunt prezentate în tabelul următor.
Tabel nr. 3 Testare inițială și finală , experiment personal
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric
S1 11 M 132 25 18 97 110
S2 11 F 130 30 20 96 105
S3 12 M 140 45 17 98 103
S4 12 M 139 46 17 97 97
S5 12 F 136 40 15 97 95
S6 13 M 142 51 15 98 100
S7 13 F 140 49 16 96 98
S8 13 F 141 47 19 98 95
S9 13 M 145 60 20 97 110
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric
S1 11 M 133 26 10 98 105
S2 11 F 131 32 9 98 98
S3 12 M 141 46 12 98 95
S4 12 M 141 47 14 98 94
S5 12 F 138 41 14 98 90
S6 13 M 144 52 12 98 95
S7 13 F 145 51 10 98 94
S8 13 F 143 48 15 98 90
S9 13 M 147 58 13 98 90Pulso-oximetru
VO2 max Puls
valoricTESTARE INIȚIALĂ
TESTARE FINALĂ
Pulso-oximetru
VO2 max Puls
valoric

43 2.7 REZULTATELE CERCETĂRII
După t estările inițiale și finale, s -a făcut calculu l matematic a diferențelor de valori. S -au
înregistrat urmatoarele rezul tate :
Tabel nr. 4 Progresul înregistrat între testare inițială și finală , experiment personal
Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric Pulso -oximetru VO2
max Puls vaoric

S1 1 1 -8 1 -5
S2 1 2 -11 2 -7
S3 1 1 -5 0 -8
S4 2 1 -3 1 -3
S5 2 1 -1 1 -5
S6 2 1 -3 0 -5
S7 5 2 -6 2 -4
S8 2 1 -4 0 -5
S9 2 -2 -7 1 -20

Individualizat rezultatele se eviden țiaza astfel:
Tabel nr. 5 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 1 , experiment personal
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S1 11 M 132 25 18 97 110
Tf S1 11 M 133 26 10 98 105

Subiect 1 , testare iniț ială, înălțime 132cm, testare finală, înălțim e 133 cm.
Conclu zie a crescut 1 cm.
Subiect 1 , testare inițială, greutate 25kg, testare finală, greutate 26kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 1 , testare inițială, Test Ruffier 18, testare finală, Test Ruffier 10.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 8 puncte.
Subiect 1, testare inițială, VO2 max 97, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 1 procent valoarea
Subiect 1, testare inițială puls 110, testare finală puls, 105
Concluzie s -a îmbunătățit cu 5 valoric .
Tabel nr.6 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 2, experiment personal
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S2 11 F 130 30 20 96 105
Tf S2 11 F 131 32 9 98 98

Subiect 2, testare inițială, înălțime 13 0cm, testare finală, înălțime 13 1 cm.
Concluzie a crescut 1 cm.

44 Subiect 2, testare inițială, greutate 30kg, testare finală, greutate 32kg.
Concluzie a cescut 2 kg.
Subiect 2, testare inițială, Test Ruffier 20, testare finală, Test Ruffier 9.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 11 puncte.
Subiect 2, testare inițială, VO2 max 9 6, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 2 procent e valoarea.
Subiect 2, testare inițială puls 105, testare finală puls, 98.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 7 valoric.
Tabel nr.7 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 3, experiment personal
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S3 12 M 140 45 17 98 103
Tf S3 12 M 141 46 12 98 95

Subiect 3, test are inițială, înălțime 1 40cm, testare finală, înălțime 1 41 cm.
Concluzie a crescut 1 cm.
Subiect 3, testare inițială, greutate 45kg, testare finală, greutate 46kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 3, testare inițială, Test Ruffier 1 7, testare finală, Test Ruffier 1 2.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 5 puncte.
Subiect 3, testare inițială, VO2 max 97, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 1 procent valoarea.
Subiect 3, testare inițială puls 10 3, testare finală puls, 95.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 8 valoric.
Tabel nr. 8 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 4, experiment personal
Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S4 12 M 139 46 17 97 97
Tf S4 12 M 141 47 14 98 94

Subiect 4, test are inițială, înălțime 139cm, testare finală, înălțime 1 41 cm.
Concluzie a crescut 2 cm.
Subiect 4, testare inițială, greutate 46kg, testare finală, greutate 47kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 4, testare inițială, Test Ruffier 1 7, testare finală, Test Ruffier 1 4.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 3 puncte.
Subiect 4, testare inițială, VO2 max 97, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 1 valoarea.

45 Subiect 4, testare inițială puls 97, testare finală puls, 94.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 3 valoric.
Tabel nr. 9 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 5, experiment personal
5Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S5 12 F 136 40 15 97 95
Tf S5 12 F 138 41 14 98 90

Subiect 5, test are inițială, înălțime 1 36cm, testare finală, înălțime 1 38 cm.
Concluzie a crescut 2cm.
Subiect 5, testare inițială, greutate 40kg, testare finală, greutate 41kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 5, testare inițială, Test Ruffier 1 5, testare finală, Test Ruffier 1 4.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 1 punct .
Subiect 5, testare inițială, VO2 max 97, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 1 procent valoarea.
Subiect 5, testare inițială puls 95, testare finală puls, 90.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 5 valoric.

Tabel nr. 10 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 6, experiment personal
6Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S6 13 M 142 51 15 98 100
Tf S6 13 M 144 52 12 98 95

Subiect 6, test are inițială, înălțime 1 42cm, testare finală, înălțime 1 44 cm.
Concluzie a crescut 2 cm.
Subiect 6, testare inițială, greutate 51kg, testare finală, greutate 52kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 6, testare inițială, Test Ruffier 1 5, testare finală, Test Ruffier 1 2.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 3 puncte.
Subiect 6, testare inițială, VO2 max 9 8, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie s-a menținut valoarea.
Subiect 6, testare inițială puls 10 0, testare finală puls, 95.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 5 valoric.

46 Tabel nr. 11 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 7, experiment personal
7Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S7 13 F 140 49 16 96 98
Tf S7 13 F 145 51 10 98 94

Subiect 7, test are inițială, înălțime 1 40cm, testare finală, înălțime 1 45 cm.
Concluzie a crescut 5 cm.
Subiect 7, testare inițială, greutate 49kg, testare finală, greutate 51kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 7, testare inițială, Test Ruffier 1 6, testare finală, Test Ruffier 1 0.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 6 puncte.
Subiect 7, testare inițială, VO2 max 9 6, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 2 procent valoarea.
Subiect 7, testare inițială puls 97, testare finală puls, 94.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 3 valoric.

Tabel nr. 12 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 8, experiment personal
8Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S8 13 F 141 47 19 98 95
Tf S8 13 F 143 48 15 98 90

Subiect 8, test are inițială, înălțime 1 41cm, testare finală, înălțime 1 43 cm.
Concluzie a crescut 2 cm.
Subiect 8, testare inițială, greutate 47kg, testare finală, greutate 48kg.
Concluzie a cescut 1 kg.
Subiect 8, testare inițială, Test Ruffier 1 7, testare finală, Test Ruffier 1 2.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 5 puncte.
Subiect 8, testare inițială, VO2 max 9 8, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie s-a menținut valoarea.
Subiect 8, testare inițială puls 95, testare finală puls, 90.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 5 valoric.

47 Tabel nr. 13 Rezultatele testării inițiale și finale pentru Subiectul 9, experiment personal
9Subiecți Vârsta (ANI) Sex Înăltime (CM) Greutate (KG) Test Ruffier valoric VO2 max Puls
Ti S9 13 M 145 60 20 97 110
Tf S9 13 M 147 58 13 98 90

Subiect 9, test are inițială, înălțime 1 45cm, testare finală, înălțime 1 47 cm.
Concluzie a crescut 2 cm.
Subiect 9, testare inițială, greutate 60kg, testare finală, greutate 58kg.
Concluzie a scăzut 2 kg.
Subiect 9, testare inițială, Test Ruffier 20, testare finală, Test Ruffier 1 3.
Concluzie și -a îmbunîtățit valoare cu 7 puncte.
Subiect 9, testare inițială, VO2 max 97, testare finală, VO2 max 98.
Concluzie a crescut cu 1 procent valoarea.
Subiect 9, testare inițială puls 1 10, testare finală puls, 90.
Concluzie s -a îmbunătățit cu 20 valoric.

48 2.8 ANALIZA GRAFICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII
Subiectul 1 Analiza grafică , testare inițială și finală

Fig nr. 17 Subiectul 1 , Analiza grafic ă, testare inițială și finală, experiment personal

Subiectul 2 Analiza grafică, testare inițială și finală

Fig nr. 18 Subiectul 2, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

49 Subiectul 3 Analiza grafic ă, testare inițială și finală

Fig nr. 19 Subiectul 3, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

Subiectul 4 Analiza grafică, testare inițială și finală

Fig nr. 20 Subiectul 4, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

50 Subiectul 5 Analiza grafică, testare inițială și finală

Fig nr. 21 Subiectul 5, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

Subiectul 6 Analiza grafică, testare inițială și finală

Fig nr. 22 Subiectul 6, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

51 Subiectul 7 Analiza grafică, testare inițială și fin ală

Fig nr. 23 Subiectul 7, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

Subiectul 8 Analiza grafică, testare inițială și finală

Fig nr. 24 Subiectul 8, Analiza grafică, testare inițială și finală, experiment personal

Subiectul 9 Analiza g rafic ă, testare inițială și finală

52
Fig nr. 25 Subiectul 9, Analiza g rafic ă, testare inițială și finală , experiment personal

53 2.9 CONCLUZIILE C APITOL 2
Progresul înregistrat de subiecți între testarea înițială și cea finală confirmă ipotezele
cercetării prin care se presupune că hidrokinetoterapia aplicată printr -un program special de
învățarea înotului și continuat cu practicarea înotului ca sport, elaborat individual , aduce
beneficii de ordin fiziologic și functional, la pacientul cu sindrom Down, evident la nivelul
copiilor.
Progresul înregistrat de subiecți între testarea înițială și cea finală în cadrul lecțiilor de
inițiere la înot dovedește și confirmă că hidrokinetoterapia prin înot are efecte benefice la
copilul cu sindrom Down, dacă se desfașoara o activitate continua, regulată, de durată, sub
supravegherea unui professor kinetoterapeut înd rumător. S-a plecat de la stadiul necunoașterii
deloc a mișcărilor înotului recrea țional, t erapeutic și s -a ajuns la parcurgerea a șase lungimi de
bazin, de 50m, după șase luni de pregătire. Concluzionăm că efectul aplicării programului
special de învățare a înot ului a avut rezultate deosebite, cu deprinderea mișcărilor acvatice de
plutire și înaintare în apă, făra mijloace ajutătoare de plutire.
Tabel nr. 14 Recomandări actuale ale sănătății publice, MARCU și DAN, 2010

54 CAPITOL 3
CONCLUZII FINALE, RECOMANDĂR I

Programele acvatice pot fi o variantă plăcută și benefică de combatere a influen țelor
negative de care omul modern are parte la tot pasul. Practicate individual sau în grup, ele îl pot
ajuta pe individ să se refacă după o zi de muncă, ajutându -l să-și îmbunătă țească starea de
sănătate și, implicit, să -și sporească randamentul în activitatea curentă.
Programele acvatice prin mijloacele utilizate pot avea rol profilactic și educativ, contribuind
la creșterea rezisten ței organismului fa ță de îm bolnăviri, la men ținerea sau restabilirea
echilibrului biologic al corpului, la refacerea sau recuperarea capacită ții func ționale a
individului, cu scopul de a o maximiza și pentru a -i spori calitatea vie ții.
Aceste exerciții sunt combinate cu exerc iții respiratorii, inspirațiile fiind profunde, iar
expirațiile făcându -se cu forță și zgomot.
Exercițiile respiratorii au un rol de “repaus activ”, iar copiii învată să respire profund și
corect. Copiii cu sindrom Down au nevoie de un timp mai înde lungat pentru a -și însusi o
mișcare anume și este posibil să se adapteze mai greu la mediul acvatic. Pentru ca achizi țiile
acvatice în timpul ședin țelor de lucru efectiv s ă apar ă, un rol important îl are participarea
parin ților la ședintele de hidrokinetot erapie , pentru ca acestia vor fi sursa de încredere, resursa
afectiv ă a copiilor. Astfel, ei se vor sim ți în siguran ță ori de cate ori vor vrea sa încerce ceva nou,
să se simta relaxat, s ă se joace și să exploreze, s ă participe în activit ăți de grup în ap ă.
În timp, ei vor avea un mare c âștig al încrederii în for țele proprii.
Pe lângă toate acestea, hidrokinetoterpia le aduce: redobandirea / dobandirea mobilit ății
articulare; ameliorarea func ționalit ății organismului; redobandirea / dobandirea c oordon ării;
creșterea for ței musculare; sc ăderea spasticit ății, apa cald ă are efectul antispastic .
Corectarea deficientelor , deformarilor coloanei vertebrale și îmbun ătățirea func ției.
respiratorii. Adesea, copii cu sindromul Down se pot simti izolati de catre societate, pot fi
stigmatizati de catre copii care sunt de -o seama cu ei, datorita amprentei fizice pe care aceasta
afectiune si -o lasa asupra lor. Insa prin aceasta activitate acvatica desfasurata la un club de
kinetoterapie, ei sunt pusi in contac t cu alti copii si cu familiile lor. Astfel, ei socializeaza, își fac
prieteni, se joac ă, observ ă ce fac ceilal ți. În aces t mod, sentimentul de a fi exclusi dispare,
teama c ă nu sunt suficien ți de buni pentru a fi împreuna cu ceilal ți este înlăturat ă, iar ei pot s ă
guste d in partea social ă a vie ții de care au atat de mult ă nevoie. Și astfel experimenteaz ă cum e

55 să trăiască o via ță cât mai aproape de normalitate, dincolo de a -și recupera întârzier ile în
dezvoltare și de a -și ”vindeca” deficien țele, sunt acce ptați asa cum sunt .
RECOMANDĂR I
1. Utilizarea hidrokinetoterapiei , repectiv învățarea înotului pentru copii i pacien ți
cu sindromul Dow n.
2. Desfășurarea unui program personalizat, de învățare a înotului la v ârsta
copilăriei , regulat de 2 -3 ori pe săptămăn ă, cu profes or specialist și cu un părinte
supraveghetor.
3. Desfășurarea unui program de învățare a înotului pentru copii i cu sindrom Down ,
indiferent că învățarea are loc mai greu și durea ză considerabil mai multe luni
decât la alti copii .
4. Continuarea înotului la copii cu sindrom Down și după învățarea înotului ca sport
săptamânal, pe toată perioada vieții.
5. Utilizarea în învățare a înotului a mijloacelor propuse de programul special
conceput pentru co piii cu sindrom Down .
6. Supravegherea cu mare atenț ie a copiilor cu dizabilități speciale în timpul lecțiilor
de înot.
7. Respectarea principiilor pedagocice în predarea înotului: de la usor la greu, de la
cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex.
8. Acceptarea copiilor cu sindrom Down în colegtivități le de desfășurare a
cursurilor, integrarea lor socială în grup.
9. Participarea la competiții de înot speciale pentru copii cu dizabilități.
10. Încurajarea pr acticării sportului , cu intensitate mică , pentru to ți copii cu
dizabilități diferite, da că si numai dacă medicul le permite.

56 BIBLIOGRAFIE
1. KISS, S., (2004) “Genetica umana”, Editura Științifică si Enciclopedica ,
2. SCHMABEL, M., (1984) Teoria mișcării, Societa Stampa sportiva. Roma, 1984
3. PANFIL, C., (1980) Întreb ări și răspunsuri din g enetica , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1980
4. MAXIMILIAN, I. (1982 ) Genetica umana, Editura Știintifica Sienciclopedica, Bucuresti,
1982
5. KISS, S., (2004) Genetica umana, Editura Științifică și Enciclopedica, 2004
6. BETNAKIK, B. (2005) Hidroterapia es specialis uszooktatas, Hidrokinetoterapie și înot
therapeutic, Budapest, Ed. Risoprint cluj -napoca,2005
7. CIOROIU, S.G. (2016 ) Viziuni moderne în educația fizică și sport asupra stării de sănătate,
8. CIOROIU, S.G. (2008, c.) Înotul este o soluție în recuperarea deficie nțelor fizice? Știința
Sportului, nr 5b, p.37 – 47.
9. CIOROIU, S.G. (2009, a.) Antrenamentul pliometric in sport. International Scientific
Conference: „New Educational Evolutions for Sports, Management, Health therapy and
free time in European context”, Tran silvania University of Publishing house, Brasov, 170 –
172.
10. CIOROIU, S.G. MOLDOVAN, E. (2009, b.) Studiu privind depistarea deficiențelor fizice
segmentare ale corpului la copiii de vârstă școlară mică. „Sport Science” , vol XVIII, nr. 3.
11. CIOROIU, S.G. (200 9, c.) Educația sportivului – Igiena alimentației, măsuri de prim ajutor.
Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2009, 170 pag. 25.
12. CIOROIU, S.G., MOLDOVAN, E. (2009, d.) Physical Deficiencies and Hydrokinesitherapy in
their Correction, Bulletin of the Transilvania University of Brașov, vol 2 (51), p. 117 –
124.
13. CIOROIU, S.G. MOLDOVAN, E. (2009, e.) The Impact of Physical Activity on Health – A
Current Problem, Bulletin of the Transilvania University of Brașov, vol 2 (51), p. 75 – 82.
14. CIOROIU, S.G., SC URT, M. (2010, b.) Study of the anatomy, pathology and recovery of
the adducted equinovarus foot, Bulletin of the Transilvania University of Brasov – SERIES
VIII: ART. SPORT, vol 3 -52, seria VIII, Transilvania University Press, p.177.
http://connection.ebscohost.com/c/articles/79330449/study -anatomy -pathology -recovery –
adducted -equinovarus -foot.
15. VASILE, L. (2007) Înotul pentru sănăta te, Editura Didactică și Pedagogică, RA, 200, pp.
32-48

57 16. VASILE, L. (2010) Recuperare și reeducare prin mijloace acvatice – note de curs,
București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2010.
17. VASILE, L., GRECU, A. (2006) Hidrokinetoterapia aplicată. Ed. Technoplast Company,
București,
18. RAȚĂ, S. (2015) Modelarea aplicării mijloacelor specifice înotului în refacerea și
recuperarea persoanelor de vârstă 31 -40 de ani, C.Z.U.: 797.2:796.02+615.8(053.8)
19. POPESCU, D., VOICULESCU, C. (2011), Program de recuperare prin hidrokinetoterapie
pentru copii cu sindrom Down, Universitatea Transilvania Facultatea de Medicina
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și recuperare , 28pp.
20. BĂLAN , V., MARINESCU , GHE. (2014) Programe acvatice, mijloace utilizate pentru
îmbunătățirea calitășii vieții, CALITATEA VIE ȚII, XXV, nr. 3, 2014, p. 259 –280
21. BÎLTAC , Gh. (2009) Aplicații de hidrokinetoterapie, Craiova, Editura Universitaria, 2009
22. CORDUN, M.(1999) Elemente de kinetologie medicală, București, Editura Inedit, 1999.
23. CORDUN , M., C IRLĂ, L., (1999) Hidrokinetoterapia în afec țiunile reumatismale,
București, Editura Printech, 1999.
24. EMOTO , M. (2006) Mesaje ascunse din apă, Brașov, Editura Adevăr Divin, 2006
25. EMOTO , M. (2007) , Via ța secretă a apei, Brașov, Editura Adevăr Divin, 2007
26. EPURAN , M. (2013) Motricitate și psihism în activităŃile corporale. Prolegomene la o
metateorie a activităŃilor corporale, vol. 2, București, Editura FEST, 2013.
27. GRECU , A. (2011) , Bebelușul tău știe să înoate, București, Editura Printech, 2011.
28. GUYTON, A. C. (1996) Fiziologie, edi ția a V -a, București, Editura Medicală Amaltea
29. SZATMARY, L., POP, H.N., ZAMORA, E. (2007) Elemente de hidrokinetoterapie si inot
therapeutic , 2007 .
30. MARINESCU, GH., (1994), Natație -Note de curs pentru colegiu, ANEFS, București
31. MARINES CU, GH. (1996 ), Încălzirea, o necunoscută, Ed. Romfel, București.
32. MARINESCU, GH. (2002 ), Natație -tempo și ritm, Ed. Dareco, București,
33. MARINESCU, GH., CORDUN, M., BĂLAN, V., ȚICALĂ, L. (2008), „Adaptarea la efort la
vârsta adultă”, în Rev. Palestrica Mil eniului III, Civilizație și Sport, sept. vol. IX, nr.3.
34. SBENGHE, T. (1987 ) Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare. Ed. Medicală,
București
35. SBENGHE, T. (2005), Kinesiologie știința mișcării, Ed. Medicală, București,

58 36. CONSTANTIN, A., TIBERIU, L.V., ALBU, A. (2004)
37. ȘALGĂU, S., COSTACHE, M. (2006) Refacerea. Resursa performanței , Editura Pim, Iași,
2006 ISBN 978 -973-716-472-8
38. ROBĂNESCU, N. (2001) Reeducarea neuro motorie, Editura Medicală București
39. ȚUCA, E.C. (2008) Program de recuperare prin hi drokinetoterapie pentru copii cu
Sindromul Down, BANYAI BEATRIX, Universitatea “BABES -BOLYAI” Cluj -Napoca , 2008
40. HOLDEVICI, I., NEACȘU, V. (2008) Sisteme de psiho terapie și consigliere psihologică,
Editura Kullusys, bucurești, 2008
41. PLAS, F., HARGON, E. (2 001) Kinetoterapie acvatică, Editura Polirom, Cluj -Napoca
42. BUICĂ, C. (2004), Bazele defectologiei, editura Aramis, București
http://www.sfatulmedicului.ro /Boli -genetice/sindromul -down -mongolismul_247(28/11/2018)

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Braşov