Curs Testul Omului (Desenează o persoană) [611266]

Curs Testul Omului ("Desenează o persoană")
I. Natura testului

– Desenul este mijlocul prin care pot fi exprimate diferite conținuturi ale personalității
subiectului care poate da comunica unor stări și trăiri afective altfel greu de verbalizat.
– Inițial, F. Goodenough utilizase tehnica desenului unei persoane pentru a evalua
dezvoltarea inteligenței la copii. Principiul acestei tehnici era că, odată cu vârsta,
se maturizează și nivelul expresiv grafic al copiilor; copiii cu deficiențe intelectuale
se vor men ține din punct de vedere grafic la un nivel situat sub vârsta lor cronologică.
– 1949 – Karen Machover este utilizat ca tehnică proiectivă
– În accepțiunea lui de tehnică proiectivă, Testul Omului pleacă de la principiul că în
desenul unei siluete umane subi ecții își proiectează modul în care se percep pe ei
înșiși, cu problemele sau conflictele specifice care țin de imaginea de sine (Urban,
1967).
II. Aplicarea

Instructajul este următorul: "Desenați o persoană ". După ce subiectul a terminat, i se
spune: "Întoarceți pagina și desenați acum o persoană de sex opus primei persoane desenate".

3. Interpretarea

Criterii generale

Impresie de ansamblu : Iată o serie de întrebări care ne pot ajuta să discriminăm unele
caracteristici ale personajului desenat: este schematic sau complex? mare sau mic? armonios,
nearmonios? ce exprimă figura sau postura lui? este tânăr sau bătrân? este desenat în mod
realist sau conține elemente bizare, absurde? ce diferențe și asemănări există între desenele
celor două sexe? ce elemente ale siluetei a căutat autorul să pună în evidență? ce elemente
sunt omise, tratate superficial? cine a fost desenat primul: bărbatul sau femeia?
Răspunsul la aceste întrebări ne poate oferi chiar de la început unele informații despre
imaginea de sine, despre rolurile cu care se identifică individul, despre starea lui de spirit,
despre atitudinea față de sexul opus sau despre maturitatea lui cognitivă.

Aspectul de ansamblu al siluetei este foarte relevant și este cel mai bine ca impresia
holistă asupra desenului să ghideze interpretarea "atomistă" a elementelor corporale luate
separat. Iată câteva criterii pe care Urban (1967) le prezintă în catalogul să interpretativ:

1. poziția sau atitudinea persoanei desenate : de exemplu, siluetele desenate în mișcare,
executând o anumită acțiune, sugerează o fire dinamică, activă . Siluetele desenate cu
picioarele depărtate și cu mâinile ridicate sugerează asertivitate și dorința de afirmare
socială. Cele înclinate indică un dezechilibru emoțional sau un sentim ent de fragilitate.
Uneori, persoana este desenată din profil sau din spate. Acest lucru poate exprima o
dorința de evaziune sau de disimulare a subiectului.
2. diferențele flagrante de mărime a personajului masculin față de cel feminin sau
valorizarea difer ită a siluetei masculine față de cea feminină: valorizarea este pusă
în evidență de detaliile grafice ale siluetei desenate. De exemplu, dacă un subiect
desenează persoana de același sex cu lux de amănunte, iar persoana de sex opus în
mod superficial, ace st lucru denotă tendințe narcisice și o lipsă de interes sau ostilitate
față de celălalt sex.

3. expectanțele de rol sexual : ne referim aici la caracteristicile sexuale ale desenului
reprezentând o persoană de același sex cu subiectul. În mod normal, desenel e trebuie
să conțină astfel de elemente, acest lucru sugerând o identificare normală cu propriul
rol sexual. De exemplu, fetele desenează în general siluete feminine cu părul lung, cu
o vestimentație specific feminină, sunt atente la detalierea capului și feței (în special a
buzelor, ochilor și a părului), eventual împodobesc silueta feminină în mod discret cu
diverse elemente decorative (bijuterii, cercei). Băieții imprimă în general în desenele
lor elemente care țin de masculinitate, cum ar fi masivitatea siluetei, părul scurt,
eventual barbă, îmbrăcăminte masculină, brațe și picioare solide. Așadar, aceste semne
sunt normale, important este atunci când se inversează, lipsesc sau, dimpotrivă, sunt
exagerate.
4. accentuarea, exagerarea, îngroșarea, hașurarea e xcesivă sau
multiplicarea unor elemente ale desenului : aceasta sugerează importanța pe care
subiectul o acordă elementului respectiv în viața sa. De exemplu, așa cum vom vedea,
accentuarea detaliilor sexuale (sânii, coapsele, buzele, părul) indică dorințe erotice
intense sau tendința de exhibiționism sexual. Uneori, hașurarea excesivă poate
sugera tocmai nevoia de a ascunde sau camufla anumite aspecte conflictuale sau
iritante din imaginea de sine. De exemplu, în desenele unor femei se poate observa
tendinț a de a ascunde pudic zona picioarelor figurii feminine prin desenarea unei
rochii lungi, hașurate excesiv.
5. omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente :
sugerează conflicte în zona respectiva sau lipsă de implicare în sarcină, evaziune .
Dacă întreaga figură desenată pare schematică (uneori conturată doar din câteva linii
caricaturale), înseamnă că subiectul a evitat să se implice în sarcină.
6. semne de bizarerie sau de irealism grafic : sugerează conflicte
interioare puternice, o atitudin e ludică, batjocoritoare sau pierderea simțului
realității. Ca o regulă, cu cât personalitatea subiectului este mai deteriorată sau mai
marcată de conflicte și Eul său este mai primitiv, cu atât se constată mai des astfel de
semne în desenul omului. Alte e xemple: transparențe neplauzibile (organe interne
vizibile ca la radiografie), membre lipsă sau amputate, siluete hidoase sau deformate,
"bestializarea" figurii (atribuirea de părți coporale animale, cum ar fi gheare, colți,
blană etc.), siluete colțuroase și fără o unitate corporală (componentele par alipite și nu
alcătuind un tot organic).
7. elemente distinctive, atipice, individuale (în comparație cu vârsta,
sexul sau nivelul educațional al subiectului) sunt foarte relevante pentru că ele
constituie o amp rentă fundamentală a persoanei, care dezvăluie ceva din lumea ei
interioară.
De exemplu: dacă un bărbat desenează la început o siluetă masculină impozantă (acoperă
toată pagina) și agresivă (un cow -boy cu o pușcă în mână), iar apoi o siluetă feminină de
dimensiuni reduse și tratată neglijent din punct de vedere grafic, este clar că subiectul are un
set negativ sau devalorizant față de sexul feminin, încercând mai degrabă să se identifice
excesiv cu rolul masculin agresiv și dominator.

Pentru ca interpret ul să -și poată confirma intuițiile sale despre desen, este bine să -l
întrebe pe subiect câteva lucruri despre persoanele desenate. "Ce -ți exprimă persoana?" sau
"Ce fel de om este?" Adesea obținem din această anchetă și date proiective importante despre
starea de spirit a autorului sau despre problemele care îl frământă.

II. Analiza formală

Al doilea aspect al interpretării îl constituie analiza formală, care include analiza
trăsăturilor grafice și a spațiului grafic . După Urban (1967)
– liniile zimțate exprimă agresivitate ; același lucru îl sugerează și tendința de a contura
unele detaliile corporale (cum a fi degetele) prin linii ascuțite .
– Liniile întrerupte sugerează nesiguranță sau anxietate ,
– iar cele moi, abia schițate, lipsă de energie .
Analiza spațiului grafic se referă la plasarea în pagină și la mărimea desenului.

– Astfel, persoanele desenate în zona superioară a paginii pot sugera fie că individul se
simte fără o bază solidă de ancorare în realitate , fie nevoia de putere sau de
realizare .
– Când desenul este executat în josul paginii, aceasta sugerează că individul se simte
nesigur și neadaptat .
– Ocuparea preferențială a spațiului din stânga indică retragerea în trecut, replierea spre
sine, poziția pasivă de spectator.
– Dacă desenul este plasa t clar pe partea dreaptă a paginii, înseamnă o orientare spre
lume sau spre viitor .

În fine, desenele mari, care acoperă aproape toată pagina, sugerează megalomanie,
centrare pe sine sau entuziasm.
Siluetele mici implică sentimente de insignifianță sau de inadecvare.

3. Analiza de conținut

aspecte suplimentare care participă la expresivitatea siluetei umane și pot trăda
anumite tendințe ale subiectului.
– siluetele înclinate – sugerează dezechilibru afectiv și instabilitate .
– Siluetele desenate din profil sau din spate pot indica nevoia de a se ascunde sau
disimulare.
– Persoanele desenate în mișcare (de exeplu, dansând) sugerează o atitudine activă.
– Dorința de afirmare poate fi indicată de o siluetă desenată cu picioarele depărtate și
brațele rid icate.

Analiza zonelor corporale.
Înțelegerea semnificației proiective a acestora se bazează pe funcțiile biologice sau sociale pe
care ele le îndeplinesc în realitate.

1. Capul este sediul gândurilor, al emoțiilor, al concepției despre sine și lume, ca și al
controlului organismului. El este sediul conștiinței și dirijează adaptarea individului în mediul
fizic și social. În același timp, fața este principalul element al expresivității emoționale și
joacă un rol esențial în recunoașterea atitudinii sa u a dispoziției celuilalt.
– Subiecții evazivi, rezistenți la testare, cei cu deficiențe mentale dar și cei deprimați,
se limitează adesea doar la conturul feței, fără o detaliere a componentelor ei (ochii, gura,
nasul, urechile etc.).
1. Capul desenat mare față de restul corpului poate implica o valorizare a funcțiilor
cerebrale, deci o atenție mare acordată proceselor mentale sau controlului emoțional.
Uneori însă, mărimea exagerată a capului poate sugera migrene sau cefalee . În fine, copiii
desenează un cap de proporții mai mari, ceea ce nu reflectă decât o traducere realistă a
schemei lor corporale.

– capul mic poate indica dorința subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui.
Această trăsătură apare, după Urban, la obsesionalii chinuiți d e inhibițiile lor afective.

2. Gura este organul de asimilare a hranei, dar și – din punct de vedere simbolic – a
experiențelor afective. Psihanaliza a scos clar în evidență importanța stadiului oral în
dezvoltarea psiho -sexuală a copilului și a relevat a stfel o serie de semnificații simbolice ale
gurii. Ea este organul prin care sugi laptele matern și stabilești astfel prima legătură de
atașament cu lumea. De asemenea, la copilul mic gura este un element esențial prin care
cunoaște și tatonează realitatea . Gura participă la exprimarea emoțiilor și are în același timp o
semnificație erotică particulară (vezi studiile de etologie umană despre înroșirea sau
accentuarea buzelor ca semnal al disponibilității erotice). În fine, agresivitatea se poate
exprima ușo r prin gură: sadismul oral (mușcătura sau ironia "mușcătoare").
– Gura desenată deschisă , ca o concavitate, sugerează o atitudine pasiv -receptivă a
subiectului, dependență orală. Ea exprimă astfel o dorință intensă și infantilă de a primi
necondiționat s uport emoțional, așa cum copilul așteaptă să fie hrănit de mamă.
– Dacă este prevăzută cu dinți , gura deschisă sugerează o atitudine rapace, devoratoare și
revendicativă : dorința de a se bucura aici și acum de plăcerile vieții, incapacitatea de a tolera
frustrarea, foamea de experiențe noi, dorința de a devora lumea într -un raptus consumator.
– Gura strâmbată într -un rictus sau cu colțurile în jos exprimă dezgust sau depresie ,
dezamăgire față de lume. Desenată cu colțurile în sus , ea implică ideea de mască , de zâmbet
convențional, exprimând astfel un anumit conformism social .
– Accentul pus pe buze implică senzualitate sau erotism . Prezența dinților în desen implică
în schimb agresivitate sau ostilitate revendicativă . Uneori, în gură apare o țigară sau o
pipă (simboluri falice), care scoate în evidență dorința de afișare a masculinității.

3. Ochii reprezintă și ei un alt element -cheie al figurii ("ferestrele sufletului") care asigură
expresivitatea feței, dar și funcția de receptor al informațiilor din lu me.
Dacă sunt desenați mici, indică închiderea față de lume .
Dacă sunt desenați mari, cu gene fine și cu o expresivitate erotică evidentă, sugerează dorința
de afișare a feminității sau a erotismului la nivel social. Acest mod de a desena apare mai
frecvent la fete și la femei.
Ochii goi pot sugera imaturitate afectivă sau blocaj emoțional.

4. Părul este atât un element decorativ (mai ales la femei), dar și un reziduu al blănii, ceea
face ca el să fie asociat imediat cu partea animalică a omului, legată de instincte (sexuale
sau agresive).
Desenat foarte abundent, înnegrit sau foarte hașurat și adesea în dezordine, el indică
preocupări sexuale și anxietate vizavi de acest aspect. Uneori, poate indica și agresivitate
necontrolată. Dimpotrivă, o coafură elaborată, îngrijită și cochetă apare mai ales în
desenele fetelor și femeilor și sugerează dorința de a plăcea și de a -și exprima feminitatea.
Aceeași semnificație o are și prezența sprâncenelor desenate fin, îngrijit.
Pilozitatea facială sugerează , analog, dorința subiectului de a -și scoate în evidență
masculinitatea sau maturitatea , ceea ce indică posibile sentimente de slăbiciune sau
nesiguranță în această zonă.

5. Urechile reprezintă un element grafic a cărui omitere din desen nu este semnific ativă.
Adesea ele sunt mascate de păr sau pur și simplu sunt considerate de autor o componentă fără
prea mare relevanță și nu sunt desenate. Ele sunt importante în analiză atunci când apar
accentuate (desenate mari sau scoase în evidență în alt mod). Semni ficația lor este dată de

funcția urechii privind orientarea în mediu, mai ales în condiții de pericol. Astfel, ele pot
sugera o stare hiper -vigilentă, de suspiciune față de ceilalți sau sensibilitate la critici.

6. Nasul este în mod tradițional un simbol falic, dar este legat și de expresia unor afecte, cum
ar fi furia ("nări fremătând").
Desenat mare sau ascuțit , el sugerează dorința de afișare a masculinității, de dominare sau
de agresivitate.
Nasul turtit este semnul unei traume sau al unei agresiuni suportate de subiect. Fetele
desenează în general nasul mic , el participând astfel la exprimarea de ansamblu a feminității.

8. bărbia reprezintă un indicator social al fermității sau al pasivității, dar și al
sensibilității . Desenată colțuroasă sau pătrat ă sugerează forță și fermitate, uneori
încăpățânare . Bărbia mică, ovală, desenată fin indică feminitate sau slăbiciune .

II. Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) și restul corpului (care constituie atât
partea executivă, cât și sediul imp ulsurilor vitale). Așadar, el are la nivel simbolic o funcție de
canal de comunicare între minte și corp, altfel spus: între gândire și emoții, între planificare și
execuție, între inconștient și conștiință. Orice strangulare vizibilă în desen la nivelul g âtului
(guler, cravată, colier) sugerează deci un control sau, la limită, o blocare a impulsurilor
cerebrale . Acest lucru se traduce prin inhibiții afective sau printr -un control atent al
exprimării emoțiilor . De asemenea, senzația de scindare între latura cerebrală și cea
emoțională se poate evidenția și prin desenarea unui gât lung.

III. Trunchiul reprezintă zona organelor vitale, deci a impulsurilor vitale care sunt coordonate
de creier și puse în act prin membre. În același timp, trunchiul este și o e xpresie a forței și
stabilității persoanei. Desenat masiv, el indică astfel dorința de forță, de masculinitate, în
timp ce un trunchi subțire sau fragil sugerează sentimente de slăbiciune sau inferioritate. De
asemenea, tendința unor bărbați de a desena mușchii trunchiului sau ai abdomenului
sugerează preocupări narcisice traduse la nivel corporal prin grija față de aspectul exterior.

1. Umerii se înscriu pe aceeași linie a forței și a masculinității.
Umerii mari, musculoși , indică dorința subiectului de a -și exprima forța și autoritatea ,
sugestie întărită și de eventuala prezență a unor accesorii care măresc volumul acestora sau îi
fac să pară mai înalți (de exemplu, epoleți).
Umerii mici, fragili indică senzația de neputință în a controla lumea și adesea s entimente
de inferioritate.
Umerii rigizi , pătrați implică rigiditate în exprimarea impulsurilor.
2. prezența grafică a unor organe anatomice interne , care dovedesc o lipsă de realism
grafic, rezultat probabil al pierderii contactului cu realitatea sau al u nor preocupări
somatice intense. După Urban (1967), astfel de transparențe neplauzibile apar la unii
schizofreni, dar și la persoanele care au suferit intervenții chirurgicale sau au
probleme somatice majore. În ultimul caz, organul desenat exprimă importa nța pe care
o are în imaginea corporală a subiectului.
3. sânii reprezintă un simbol al maternității (sursă a laptelui). Dacă sunt scoși în
evidență, ei sugerează o atitudine dependentă, receptiv -pasivă (regresie orală). În
desenele femeilor, sânii capătă în să și semnificația unui caracter sexual secundar ,
fiind un mod de exprimare a feminității adulte. Atunci când sunt scoși în evidență prin
mărime sau vestimentație, ei indică dorințe erotice intense sau exhibiționism
provocator.

4. Abdomenul ca atare este rar eori desenată ca element distinct al siluetei. Ea este locul
unde ajung alimentele și, la nivel simbolic, locul unde stau copiii . De aceea, ea este
legată tot de simbolismul oralității și al dependenței de mamă.
– Dacă pântecul este bine conturată în desen (siluete pântecoase),
accentul cade pe nevoia de ingestie orală, sugerând lăcomie, aviditate, concupiscență.
– Uneori, burta este scoasă în evidența la femeile care doresc să rămână
însărcinate, dar și la cei care au probleme cu stomacul.
5. Linia taliei poate transmite unele informații legate de controlul impulsurilor. Ea
separă simbolic trunchiul propriu -zis de zona organelor genitale și astfel este
asociată cu controlul impulsurilor sexuale . Dacă este accentuată (prin apariția unui
cordon, centură sau curea), ea sugerează o socializare a exprimării sexualității sau, la
limită, o inhibiție a ei.

IV. Brațele și mâinile sunt o componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor
din mediu pentru satisfacerea trebuințelor organismului . Ele reprezintă deci un servo –
mecanism esențial pentru adaptarea la mediul fizic și social. Cu mâinile manipulăm, apucăm
sau îndepărtăm obiectele, cu ele ne exprimăm dorința de contact afectiv, de susținere ("cu
brațele deschise") sau de respingere și agresare a celuilalt .
– Atingerea senzuală a propriului corp sau a corpului celuilalt se face prin mână. De
aici și importanța pe care o acordă Freud simbolismului sexual al mâinii, vizavi de
dorința de masturbare și de culpabilitatea aferentă. Gesturile de sfidare sau de ostilita te
la adresa celorlalți se exprimă, de asemenea, prin mâini.
– Absența brațelor din desen sugerează deci un sentiment de amputare sau de retragere
din lume. Acest semn implică o castrare simbolică a siluetei umane, datorată unui
sentiment de culpabilitate v izavi de sexualitate (masturbare) sau de depresie .
– Mâinile desenate la spate, ascunse, sugerează dorința de a -și ascunde intențiile sau
vinovăție.
– hașurarea excesivă sau înnegrirea brațelor indica vinovatie.
– De asemenea, brațele subțiri, fragile indică sentimente de slăbiciune și lipsa
încrederii în propria capacitate de a manipula mediul.
– Pe de altă parte, siluetele cu brațele larg deschise sugerează nevoia de contact afectiv
cu ceilalți sau dorința de putere.
– Brațele lungi indică ambiție și aceeași ne voie de dependență, care să compenseze
sentimentele de insuficiență ale subiectului.
– Omiterea mâinilor din desen indică sentimente de neadaptare, senzația de a fi
neîndemânatic (eventual stângaci în plan interpersonal). O interpretare alternativă
ar fi pre zența unor sentimente de culpabilitate legate de impulsurile sexuale sau
agresive și teama de pedeapsă. Același lucru îl indică și hașurarea intensă a
mâinilor.
– Degetele desenate ca niște gheare sau ascuțite (ca niște spini) sugerează
agresivitate. Cele c are apar sub forma unor petale sau a unui ciorchine indică
neîndemânare. Pumnul strâns trimite la ideea de negativism sau agresivitate.
– Accentul pus pe încheietura mâinii (eventual prin manșete sau alte elemente clare de
demarcație) are aceeași semnificați e de inhibiție sau control al impulsurilor pe care
o au în general gulerele sau centurile la nivelul trunchiului.
V . Picioarele asigură deplasarea și echilibrul, deci autonomia persoanei.
– Tendința de a desena picioare lungi și groase , ca și laba picior ului mare sugerează deci
dorința de independență.
– Invers, picioarele subțiri, scurte, fragile sau "montate" în mod stângaci pe trunchi
indică nesiguranță sau lipsa autonomiei personale .

De asemenea, siluetele desenate pe vârfuri implică ideea de ambiți e sau de evadare a
subiectului dintr-un mediu perceput ca frustrant.
– Picioarele constituie în același timp, în special la femei, și un element corporal încărcat de
semnificații sexuale. Acest lucru se observă de multe ori în desenele fetelor prin contur area
delicată a genunchilor sau prin liniile fine ale coapselor. Coapsele scoase în evidență prin
hașurare sugerează deci preocupări sau conflicte legate de sexualitate.

VI. Accesoriile care însoțesc silueta desenată au o importanță specifică în interpret are, în
funcție de tipul și de accentuarea lor. Astfel, cel mai important element accesoriu este
îmbrăcămintea . Ea apare frecvent în desene și de aceea mai curând absența ei trebuie privită
ca un semn atipic în desenul omului. Îmbrăcămintea are o funcție s ocială specifică, adesea ea
caracterizează persoana în ochii celorlalți și reprezintă deci un semn al statusului social și al
identificării cu rolurile caracteristice pe care și le asumă individul. În același timp, hainele
protejează dar și expun corpul pr ivirii celorlalți.
1. Șapca sau pălaria reprezintă un simbol al masculinității sau al rangului social .
Atunci când apar în desen, ele indică nevoia de afirmare a poziției sociale sau a
virilității. După Urban (1967), pălăria, deoarece acoperă părul (asociat c u
impulsurile sexuale), poate trimite și la dorința de camuflare a sexualității .
2. Cravata , plasată în zona gâtului, poate sugera controlul exprimării impulsurilor,
dar în același timp este și un simbol falic, apărând mai des la bărbați. Când apare
la femei, ea poate sugera dorința de identificare cu rolul masculin.
3. Nasturii sunt un element asociat cu dependența motrică de mamă, care trebuie
să-l descheie pe copil la haine înainte ca acesta să dobândească deprinderile
aferente. De aceea, dacă apar accentuați în desen, ei sugerează regresia la rolul
de copil dependent de un personaj surogat matern.
4. cordonul, cureaua sau centura, ca și gulerul sau alte elemente "constrictive"
simbolizează controlul sau inhibiția manifestărilor instinctuale. Severitatea
acestui control este dată de accentul pe care autorul îl pune în desen pe aceste
accesorii.
5. Mănușile apar rareori în desene și sugerează ascunderea sau reprimarea
impulsurilor agresive.
6. Buzunarele multiple sau scoase în evidență reprezintă niște "marsupii"
mini aturale, sugerând deci o revendicare orală a afecțiunii.
7. Bijuteriile sau alte elemente pur decorative apar mai des în desenele femeilor și
reprezintă un mod acceptat social de a -și expune feminitatea sau a -și pune în
valoare corpul. Această tendință narcis ică este cu atât mai puternică cu cât numărul
sau mărimea grafică a acestor podoabe este mai mare.
8. Ocazional, unele elemente masculine, cum ar fi armele, bâtele, trabucul sau
țigarea apar în desenele bărbaților cu tendințe agresive sau dominatoare și care
încearcă să compenseze sentimentele lor de slăbiciune sau de incertitudine vizavi
de rolul lor sexual.
Utilitatea Testului Omului .

Avantajele acestei tehnici sunt similare altor tehnici de expresie grafică : rapiditatea
aplicării și faptul că poate fi ut ilizată pe grupuri de subiecți defavorizați cultural.
Principalul dezavantaj îl constă în insuficienta ei validare prin studii specifice.
De aceea, este foarte recomandat ca ea să fie folosită într -o baterie de testare și nu ca unică
probă de investigare a personalității.