CAPITALUL UMAN Ș I FORMAREA PROFESIONALĂ În ultimul timp, a început să se [611183]

CAPITALUL UMAN
Ș
I FORMAREA PROFESIONALĂ

În
ultimul
timp,
a
început
să
se
dezvolte
o
mai
mare
preocupare
asupra
capitalului

uman
ș
i
asupra
caracteris ticilor
care
îl
definesc,
deoarece
întreaga
societate
urmăre
ș
te
modul

în
care
indivizii
reu
ș
esc
să-
ș
i
folosească
abilită
ț
ile
ș
i
cuno
ș
tin
ț
ele
pentru
a
face
fa
ț
ă

dezvoltărilor de tip socio-economic (Badea 2012: 123).

Capitalul
uman
este
definit
ca
fiind
agregarea
următoarelor
două
componente:

capitalul
educa
ț
ional
care
reprezintă
totalitatea
informa
ț
iilor
dobândite
de
individ
de-a
lungul

vie
ț
ii,
atât
la
ș
coală
cât
ș
i
în
afara
ei,
ș
i
​
capitalul
biologic
​
reprezentat
de
starea
de
sănătate
a

individului (Voicu 2004: 138).

Având
în
vedere
că
societatea
actuală
se
bazează
pe
o
economie
a
cunoa
ș
terii
este

important
ca
accentul
să
cadă
pe
formarea
actorilor
sociali,
adică
să
se
investească
în
educa
ț
ia

lor
pentru
ca
economia
să
se
poată
dezvolta
ș
i
mai
mult
(Gafton
*:
436).
Cercetătorii
sunt
de

părere
că,
în
via
ț
a
acelor
indivizi
în
care
părin
ț
ii
exercită
un
comportament
parental,
există

mult
mai
multe
ș
anse
de
succes
pentru
formarea
capitalului
uman.
Ace
ș
tia
au
rată
mică
de

abandon
ș
colar,
au
acces
la
resurse
informa
ț
ionale
ș
i
pot
intra
mai
u
ș
or
pe
pia
ț
a
muncii

(Trocan
2017:
37-38).
Astfel,
s-a
demonstrat
că
veniturile
unui
individ
sunt
direct

propor
ț
ionale
cu
nivelul
de
studii
ș
i
cu
pregătirea
pe
care
o
are
(Voicu
2004:
139).
Mai
exact,

dacă
persoana
are
studii
superioare,
automat
are
ș
i
venituri
mult
mai
mari
fa
ț
ă
de
o
persoană

care
a
terminat
doar
ș
coala
generală.
În
acest
sens,
educa
ț
ia
superioară
a
ajuns
un
mare
interes

pentru
politicile
generale
pentru
că,
prin
intermediul
ei,
se
poate
ajunge
la
o
calitate
a
vie
ț
ii

mult
mai
ridicată,
în
care
se
ț
ine
cont
de
componenta
biologică
ș
i
la
o
na
ț
iune
evoluată

(Badea 2012: 123).

Însă,
nu
este
suficient
să
se
investească
doar
în
educa
ț
ie.
Este
cunoscut
faptul
că

pregătirea
de
la
locul
de
muncă
este
la
fel
de
importantă
pentru
dezvoltarea
capacită
ț
ilor
unui

individ.
Astfel,
pentru
formarea
indivizilor
este
necesar
ca
ș
i
companiile
să
ofere
instruire,

programe
de
dezvoltare,
training-uri,
toate
având
scopul
de
maximizare
a
productivită
ț
ii
ș
i,

implicit,
de
cre
ș
tere
a
economiei
(Stoican
2012:
20).
Concret,
companiile
ar
putea
să

investească
în
două
tipuri
de
formare
profesională
pentru
angaja
ț
i:
generală,
care
poate
fi
utilă

în
diferite
firme,
diferite
domenii,
sau
specifică,
care
este
de
folos
doar
companiei
care
o

oferă (Curs FDRU).

1

Formarea
o
putem
defini
ca
fiind
procesul
de
învă
ț
are
prin
care
se
modelează
abilită
ț
i,

comportamente
ș
i
atitudi ni
ale
indivizilor
care
îi
fac
pe
ace
ș
tia
să
devină
performan
ț
i
la
locul

de
muncă.
Astfel,
nu
este
satisfăcătoare
doar
o
formare
profesională
ini
ț
ială
ci,
este
nevoie
de

una
continuă,
care
se
desfă
ș
oară
pe
tot
parcursul
vie
ț
ii
ș
i
care
ajută
individul
să
facă
fa
ț
ă
cu

brio
societă
ț
ii
actuale
(Mihai
2011:
120).
În
acest
sens,
putem
vorbi
despre
o
for
ț
ă
de
muncă

specializată,
bine
pregătită
ș
i
capabilă
să
se
plieze
pe
toate
schimbările
ce
apar
în
această

revolu
ț
ie a cunoa
ș
terii (Kardos 2009: 70).

Din
experien
ț
ele
mele,
consider
că
o
persoană
care
are
pregătire
educa
ț
ională,
mai

ales
în
domeniul
superior,
este
înzestrată
cu
mult
mai
multe
skill-uri
ș
i
va
putea
să
evolueze

în
orice
î
ș
i
propune.
În
ceea
ce
prive
ș
te
folosul
capitalului
uman
în
procesul
muncii,
consider

că
este
necesar
ca
un
angajat
să
aibă
calificări,
să
aibă
studii
aprofundate,
să
participe
la

programe
de
dezvoltare,
atât
profesionale
cât
ș
i
personale,
pentru
a
putea
excela
pe
post
ș
i
de

ce
nu,
pentru
a
avansa
pe
scara
ierarhică.
Astfel,
un
angajat
bine
pregătit
poate
să
exercite

orice
tip
de
func
ț
ie
în
organiza
ț
ie,
de
la
munca
de
jos
pâna
la
munca
de
sus
însă,
invers
este

mult mai dificil acest lucru.

În
concluzie,
individul
necesită
o
învă
ț
are
pe
tot
parcursul
vie
ț
ii
lui
datorită
faptului
că

trăim
într-o
societate
care
se
schimbă
într-un
ritm
alert
ș
i,
totodată,
apar
noi
tehnologii
care

influen
ț
ează cerin
ț
ele pie
ț
ei muncii.

2

BIBLIOGRAFIE:

1.
Badea,
Liana.
2012.
Controverse
privind
rela
ț
ia
educa
ț
ie
superioară-
capital
uman-

competitivitate:
​
Economie teoretică
ș
i aplicată
​
vol.XIX: 122-139.

2.
Croitoru,
Alin.
2020.
Capitalul
uman:
​
Curs:
Formarea
ș
i
dezvoltarea
resurselor

umane.

3.
Gafton,
Loreta.
***.
​
Investi
ț
iile
în
educa
ț
ie
–
condi
ț
ie
esen
ț
ială
pentru
dezvoltarea

capitalului uman.
​
Institutul de
ș
tiin
ț
e ale educa
ț
iei: 435-441.

4.
Kardos,
Mihaela.
2009.
Rolul
sistemului
educațional
în
determinarea
calității

resurselor
umane:
​
Dezvoltarea
durabilă
a
resurselor
umane.
​
Târgu
Mure
ș
:

Universitatea Petru Maior.

5.
Mihai,
Iris.
2011.
Formarea
dezvoltării
profesională,
motor
al
dezvoltării
economice

ș
i sociale:
​
Colloqu ium politicum
​
nr.1: 109-124.

6.
Stoican,
Mirela.
2012.
Dezvoltarea
capitalului
uman
în
condițiile
formării
economiei

inovaționale. Bra
ș
ov: Editura Universită
ț
ii Transilvania.

7.
Trocan,
Laura
Magdalena.
2017.
Rolul
capitalului
uman
în
dezvoltarea
socială:
​
Ș
tiin
ț
e

juridice
​
nr.1. Târgu-Jiu: ed. Universitatea ”Constantin Brâncu
ș
i”.

8.
Voicu,
Bogdan.
2004.
Capitalul
uman:
componente,
niveluri,
structuri.
românia
în

context european:
​
Calitatea vie
ț
ii, XV,
​
nr.1-2. Bucure
ș
ti.

3